Sunteți pe pagina 1din 8

Scutul legionar roman din lemn de la Tibiscum

1. Introducere
Scutul – este o arma militara de aparare, pentru infanteristii legionari din
armata romana
– confectionat din lemn, si avea la centru scutului in exterior, un umbo din
metal
– Scutul era un scut curb dreptunghi mare de 10 kilograme (22 lb), format din trei foi de lemn
lipite între ele și acoperit cu pânză și piele, de obicei cu un șurub în formă de fus de-a lungul
lungimii verticale a scutului. Cel mai bun exemplu de supraviețuire, de la Dura-Europos din
Siria, a fost de 105,5 centimetri (41,5 in) înălțime, 41 de centimetri (16 in) și 30 de centimetri
(12 in) adâncime (datorită naturii sale semicilindrice), cu o grosime de 5 -6mm., o sursă
demonstrează că cântărea între 5,8 kg (13 lire) și 6,8 kg (15 lire).
– Pe marginea scutului, se gaseau doua bucati de metal, sub forma de luna. Pe verticala, se
afla ca o sulita cu doua varfuri la capete. Apoi tot pe margine, niste aripi de vultur deoparte
si de alta, si niste fulgere.
- Scuturile erau diferite. Diferea de la o cohorta la alta. Prin aceasta, doresc sa arat o selecție de
modele de scuturi din Notitia Dignitatum, fiecare scut reprezentând o unitate diferită.
- Scutul era folosit pentru apararea soldatului, dar si pentru atac. A fost realizat, ca sa fie folosit in
lupta corp la corp.
- Realizat pentru cohorta
- Scutum (engleză: / ˈskuːtəm / SKOO-təm, latină clasică: [ˈskuːtũː]; plural scuta) a fost un tip de
scut folosit printre popoarele italice din antichitate, apoi de armata Romei antice începând cu
secolul al IV-lea î.Hr, si pana la sfarsitul secolului VII dH.
- A fost realizat la Veius (Veii la 16 km nord-vest de Roma)
- Au beneficiat de scut, legionarii si trupele auxiliare
- A fost gasit la Tibiscum

1
2. Partea teoretica

Scutul – este o arma militara de aparare, pentru infanteristii legionari din armata
romana

– confectionat din lemn, si avea la centru scutului in exterior, un umbo din


metal
– Scutul era un scut curb dreptunghi mare de 10 kilograme (22 lb), format din trei foi de lemn
lipite între ele și acoperit cu pânză și piele, de obicei cu un șurub în formă de fus de-a lungul
lungimii verticale a scutului. Cel mai bun exemplu de supraviețuire, de la Dura-Europos din
Siria, a fost de 105,5 centimetri (41,5 in) înălțime, 41 de centimetri (16 in) și 30 de centimetri
(12 in) adâncime (datorită naturii sale semicilindrice), cu o grosime de 5 -6mm., o sursă
demonstrează că cântărea între 5,8 kg (13 lire) și 6,8 kg (15 lire).
- Scuturile erau diferite. Diferea de la o cohorta la alta. Prin aceasta,o selecție de modele de
scuturi din Notitia Dignitatum, fiecare scut reprezentând o unitate diferită.
- Scutul era folosit pentru apararea soldatului, dar si pentru atac. A fost realizat, ca sa fie folosit in
lupta corp la corp.
- Realizat pentru cohorta
- Scutum (engleză: / ˈskuːtəm / SKOO-təm, latină clasică: [ˈskuːtũː]; plural scuta) a fost un tip de
scut folosit printre popoarele italice din antichitate, apoi de armata Romei antice începând cu
secolul al IV-lea î.Hr, si pana la sfarsitul secolului VII dH.
- A fost realizat la Veius (Veii la 16 km nord-vest de Roma)
- Au beneficiat de scut, legionarii si trupele auxiliare
- A fost gasit la Tibiscum
A) Descoperiri arheologice a scutului
Cel mai obișnuit tip de scut atestat în picturile și sculpturile de pe perete pentru secolul al III-lea
este circular sau oval - și mare, dar scutul dreptunghiular cunoscut a fost încă utilizat. Mai jos
este o secțiune a arcului lui Septimus Severus, un monument construit pentru a comemora
victoriile sale împotriva Parthiei în 197-198 AD. De remarcat, unii legionari poartă lorica
segmentată, alții par că poartă lanțuri și majoritatea poartă noul stil de scut oval. Un legionar
(centru) poartă unul dintre scuturile tradiționale dreptunghiulare curbate.
 Scutul oval este înfățișat pe Altarul lui Domitius Ahenobarbus din Roma, astazi se
gaseste in Muzeul Luvru,Franta.
 Scutul oval de pe monumentul lui Lucius Aemilius Paullus Macedonicus de la Delfi.
In batalia de la Pidna, din anul 168 iH, al treilea razboi Macedonian, aici folosise acest
scut oval, despre care aratasem mai sus.

2
 Scutul de la Kasr el-Harit în Egipt, descoperit in anul 1900.
Polibius face o descriere a scutului, din secolul al II-lea iH:
   Panoplia romană este alcătuită mai întâi dintr-un scut (scutum), a cărei suprafață convexă
măsoară doi metri și jumătate lățime și patru metri lungime, grosimea la margine fiind lățimea
palmei. Este format din două scânduri lipite între ele, suprafața exterioară fiind apoi acoperită
mai întâi cu pânză și apoi cu piele de vițel. Jantele sale superioare și inferioare sunt întărite
printr-o muchie de fier care îl protejează de loviturile descendente și de rănirea când este
sprijinit pe sol. De asemenea, are un șef de scut de fier (umbo) fixat la acesta, care dă la o parte
cele mai formidabile lovituri de pietre, picuri și rachete grele în general.
Scuturile dreptunghiulare romane din epocile ulterioare erau mai mici decât scuturile ovale
republicane și variau adesea în lungime - aproximativ 37 "-42" înălțime (aproximativ 3 - 3,5
picioare imperiale, acoperind aproximativ de la umăr până la vârful genunchiului) și 24-33
"lățime ( aproximativ 2 până la 2,7 picioare imperiale).
Până la sfârșitul secolului al III-lea, scutul dreptunghiular pare să dispară. Descoperirile
arheologice din secolul al patrulea (în special din cetatea Dura-Europos) indică utilizarea
ulterioară a scuturilor ovale sau rotunde, care nu erau semicilindrice, dar erau în formă de plat
(în formă de bol) sau plate. Lucrările de artă romană de la sfârșitul secolului al III-lea și până la
sfârșitul Antichității arată soldaților care purtau scuturi ovale sau rotunde.

Cuvântul „scutum” a supraviețuit Imperiului Roman și a intrat în vocabularul militar al Imperiului


Bizantin. Chiar și în secolul al 11-lea, bizantinii și-au numit soldații blindati skutatoi (Grk.
Σκυτατοί), iar cuvântul actual pentru scut în spaniolă este escudo.

          Cele trei bucăţi de bronz sunt înregistrate sub un singur număr de inventar: 1768, fapt ce
sugerează că fac parte din aceeaşi piesă. După forma circulară pe care o sugerează fragmentele
piesei – un guler de umbo, în fapt – suprafaţa de pe scut acoperită avea diametrul de cca 38 cm,
iar calota de umbo era mai mică de 18 cm diametru. . La Tibiscum, în cursul celor aproape două

3
secole de administraţie imperială romană, au ajuns să formeze garnizoana castrului unităţile:
cohors I Sagittariorum, înlocuită la sfârşitul secolului II d.Hr. de cohors I Vindelicorum,
respectiv, numerus Maurorum Tibiscensium şi numerus Palmyrenorum Tibiscensium. Singurii
soldaţi ai garnizoanei tibiscence care purtau scut se pare că erau germanicii vindelici. Fiind niste
umbouri fragmentate de pes cut roman. (Descoperit de catre Prf Dr Calin Timoc la Tibiscum,
Timoc-Timoc 2003, pg. 302-303)

Fig 1 Wikipedia encyclopedia libera


1,28 Lungime
0.63 Latime-Scutul de la Kasr el-Harit în Egipt

4
Scutul de la Dura-Europos, Siria

Ruinele antice au fost descoperite în 1922/1923 de arheologul belgian Franz Cumont. Dincolo
de ruinele impresionante ale orașului, cu ale sale edificii, arheologul a găsit și câteva scuturi
ovale din lemn. Unul dintre ele (dimensiune 1,20 m pe 0, 80 cm) avea în interior o bucată de
piele pictată. Nu era foarte mare, avea cam 45 de cm pe 18 cm. Marea albastră este
reprezentată pe o mare parte din pânză iar pe ea navigează corăbii romane. În dreapta este
indicat drumul făcut de posesorul scutului de-a lungul țărmului vestic al Pontului Euxin
(Dobrogea). Sunt menționate localitățile din această zonă precum și distanțele dintre ele, în
mile romane. Uneori, lângă numele unui oraș este desenată și câte o casă, indicându-se
probabil faptul că aici a fost făcută o oprire. Este practic un itinerar al proprietarului scutului,
drumul parcurs de el până la Dura Europos.

 Am incercat sa fac legatura prin cele doua descoperiri de la Dura-Europos si Kasr


el-Harit din Egipt, prin conservarea celor doua, cum arata scutul roman, care nu sa
conservat de fel la situl roman de la Tibiscum, fiind descoperit la Tibiscum doar umboul
si el fragmentat, de catre Dr Calin Timoc.

5
Fig 2 Wikipedia enciclopedia libera

6
Reproducerea unui scutum iberic
Fig 3 Wikipedia encyclopedia libera

O selecție de modele de scuturi din Notitia Dignitatum, fiecare scut reprezentând o unitate diferită.
Fig 4 Wikipedia encyclopedia libera

Testudo s-a executat în timpul unui asediu, așa cum se arată în Coloana lui Traian. Există motive slabe de
aripi de vultur și de tunet pe scuta.
Fig 5 Wikipedia enciclopedia libera

7
3. Analiza
Am studiat aceasta parte a echipamentului militar roman, concentrandu-ma pe o singura parte din
tot arsenalul military roman, pe care il folosea soldatul roman. Cercetand prin diferite mijloace
despre acest artefact roman, numit scutul roman, consider ca sau facut destule cercetari cu privire
la scut, si au fost expuse diferitele forme de scut din epoca republican, pana in epoca imperiului
tarziu, cu descoperirile arheologice actuale.

4.Concluzie

In aceasta lucrarea de fata, am doresc sa elaborez lucrarea, despre scutul roman. Am folosit
mai multe surse si wikipedia pentru imagini. Mi-am atins scopul in aceasta lucrare, despre scutul
roman. Cand a fost confectionat prima data. Apoi in ce an sa folosit prima oara. In al treilea rand
perioada folosirii scutului. In ultimul rand, simbolurile de pe scut, si diferentele de colorit cu
simbolurile de pe ele, facand astfel distinctia dintre armata romana, si celelalte astfel
recunoscandu-se intre ei.

Bibliografie

Timoc, Călin, Un document inedit referitor la cercetările arheologice de la Tibiscum-Jupa din


perioada interbelică, în “Patrimonium Banaticum” I, Timişoara 2002

Timoc, Călin, Despre activitatea arheologică de la Tibiscum (Jupa) a părintelui Ioan Boroş, în
“Societatea şi civilizaţie în Banatul istoric”, Timişoara 2003