Portofoliu Chimie

Protecţia muncii în laboratorul de chimie

1. Lucrează numai cu aparatele şi ustensilile indicate în instrucţiuni.

2. Foloseşte numai substanţele şi reactivii din flacoanele etichitate.
3. Lucrează cu cantităţi mici de substanţă.
4. Nu mirosi direct sau nu gusta substanţele chimice.
5. La turnarea reactivilor se va evita aplecarea peste vasul în care se toarnă, pentru a nu
fi stropiţi.
6. Se va evita aşezarea dopurilor cu partea umedă pe masă şi nu se vor deschide mai
multe sticle deodată.
7. La încălzirea eprubetelor acestea se prind în cleşte de lemn sau clemă (în suport
universal).
8. Aprinderea spirtierelor se face numai cu băţul de chibrit.
9. Pentru a mirosi o substanţă se duce o cantitate mică de vapori spre nas printr - o
mişcare cu mâna.
10. Agitarea corectă a unui lichid se face prin mişcări circulare ale baghetei în interiorul
lichidului din vas.
11. După terminarea experimentului, se lasă ordine pe masa de lucru şi se spală bine
mâinile cu apă şi săpun.
12. Nu turna înapoi în flacon substanţele în exces.
13. Nu arunca în canal deşeurile.
14. Pericol de moarte
 Clor
 Fosfor
 Oxid de mercur
 Dioxid de sulf / azot
15. Coroziv
 Hidroxid de calciu
 Litiu
 Sodiu
 Hidroxid de sodiu
 Acid azotic
 Acid clorhidric concentrat
 Acid sulfuric concentrat
16. Radioactiv
 Uraniu
17. Toxic
 Amoniac
 Iod
 Sulfat de cupru
 Oxid de plumb

1
 Portofoliu Chimie

18. Inflamabil
 Alcool etilic
19. Poluant
 Acid sulfhidric
 Monoxid de carbon
20. Puternic oxidant
 Azotat de amoniu
 Azotat de potasiu
 Permanganat de potasiu
 Acid azotic
 Acid sulfuric
21. Pericol de explozie
 Dinamită
 Amestec de potasiu, sulf, carbon

Momente în evoluţia chimiei ca ştiinţă

Chimia este ştiinţa care studiază compoziţia, structura şi proprietăţile substanţelor.

5000 î.H. – 1000 î.H. – Epoca metalelor

 Epoca bronzului
Bronz – aliaj al cuprului cu staniu şi zinc
 Epoca fierului

1000 î.H. – 300 î.H.

Thales din Milet

Leucip

Democrit

Epicur

Aristotel

Perioada alchimiei

2
 Portofoliu Chimie

300 î.H. – 1800 d. H.

Paracelsus – descoperă substanţe chimice în medicină

F. Bacon

R. Boyle – formulează noţiunea de element chimic

Chimia devine ştiinţă

1800 – 1900

M. V. Lomonosov – Legea conservării masei substanţelor

A. L. Lavoisier – Legea conservării masei substanţelor, bazele chimiei moderne

J. J. Berzelius – bazele chimiei moderne

J. Dalton

H. Helmholtz

Alfred Nobel

Perioada chimiei contemporane

Sec. XX

J. Chadwick – descoperirea neutronului

A. Sommerfeld – un nou model atomic

D. J. Mendeleev

H. Bequerel, M. Curie şi P. Curie

E. Rutherford

J. Thomson

N. Bohr – modelul atomului cu orbite circulare

Chimişti români

3
 Portofoliu Chimie

Nicolae Teclu

Gheorghe Spaclu

Constantin I. Istrati

Gheorghe Gh. Longinescu

Petru Poni – a creeat primul manual de chimie în lb. română

Lazăr Edeleanu

Radu Cernătescu

Costin D. Neniţescu – considerat cel mai mare chimist român din lume

Descoperirea focului

Deşi nu se cunoaşte nici locul, nici cine a descoperit focul, arderea lemnului a fost
utilizată încă din cele mai vechi timpuri.

Descoperirea primelor elemente chimice

Iniţial, au fost descoperite metale care se găsesc în natură ( aur, argint, mercur ).
Apoi au urmat pucioasa ( sulf ) şi cărbunele.

Descoperirea experimentului chimic de laborator şi folosirea balanţei au permis

descoperirea legilor de bază a chimiei.

Descoperirea teoriei atomo – moleculare.

Noţiunea de atom, ca cea mai mică particulă

Marile descoperiri de la sfârşitul secolului al XIX – lea

Electronul

Radioactivitatea

Teoria cuantelor

Marile descoperiri ale secolului al XX – lea

4
 Portofoliu Chimie

Procesul de fotosinteză, hârtia, haina care nu arde, firul de borangic, mai subţire
decât pânza de păianjen, dar mai tare decât oţelul şi mai alb decât laptele. Toate oglindesc
dorinţele de veacuri purtate de oameni în gând.

Materie. Corp. Substanţă. Propietăţi fizice şi chimice.

Fenomene fizice şi chimice

Materia reprezintă realitatea care există independent de noi şi constituie izvorul

tuturor transformărilor din natură.

Propietăţile materiei :

1. Ocupă un spaţiu.
2. Nu dispare şi nici nu se creează.
3. Se găseşte într – o continuă mişcare.
4. Prezintă o masă propie.
5. Apare sub diferite forme.

Corpul reprezintă o porţiune limitată de materie, cu formă proprie şi volum bine

determinat.

Corpurile sunt alcătuite din materie cu compoziţie:

1. Omogenă – numite substanţe chimice

 Alcool
 Diamant
 Piatră vânătă
 Aluminiu
2. Eterogenă – numite materiale
 Beton
 Ciment
 Lemn
 Sticlă
 Hârtie

Din acelaşi material pot fi confecţionate diferite corpuri ( Hârtie, mobilă ).

Din aceeaşi substanţă pot fi confecţionate diferite corpuri.

Fenomene fizice

5
 Portofoliu Chimie

Fenomenele fizice sunt transformări de stare şi de formă a corpurilor, fără

schimbarea compoziţiei substanţelor din care provin.

 Fenomene:
 Electromagnetice
 Termice
 Electrice
 Optice
 Mecanice

Fenomene chimice

Fenomenele chimice sunt transformări care schimbă compoziţia unei substanţe.

 Aprinderea hidrogenului

Propietăţi fizice

 Reprezintă însuşirile rezultate din acţiunea fenomenelor fizice.

 Piatra vânătă se dizolvă în apă.
 Propietăţile fizice ale substanţelor sunt
1. Observabile cu organele de simţ
 Culoare
 Miros
2. Măsurabile cu aparatele
 Duritate
 Densitate
 Solubilitate

Propietăţi chimice

Propietăţile chimice se referă la transformările care modifică compoziţia

substanţelor.

 Spunem că
 Fierul rugineşte
 Magneziul arde
 Hidrogenul arde

Amestecuri

6
 Portofoliu Chimie

Substanţa pură este perfect curată; are compoziţie bine determinată; prezintă
aceleaşi propietăţi în aceleaşi condiţii; nu – şi schimbă compoziţia prin fenomene fizice.

 Simplă – are o singură specie chimică în compoziţie (oxigen, azot, sulf).

 Compusă – are 2 sau mai multe specii chimice în compoziţie; se poate descompune
(apă, sare de bucătărie, glicerină).

Amestecul este rezultatul punerii în comun a 2 sau mai multe substanţe chimice; se
obţine prin operaţii fizice; substanţele componente nu reacţionează între ele; se pot separa
prin procedee fizice; compoziţia şi propietăţile pot fi variabile.

 Omogen – prezintă în toată masa aceeaşi compoziţie şi aceleaşi propietăţi (aer, spirt
medicinal, oţet).
 Eterogen – prezintă în toată masa sa componente şi propietăţi diferite ( apa de mare,
ceaţa, sănge).

Stările de agregare ale materialelor

Solid
e
ar
im

To
bl

pi
su

re
So
e
De

lid
ar
im

ifi
c
bl

ar
Su

Evaporare
Gazos Lichid
Condensare

Metode de separare

a) Decantare
 Se aplică unui amestec eterogen, solid – lichid, în care densitatea solidului
este mai mare decât a lichidului
 Materiale – saramură, nisip, 2 pahare berzelius, 1 baghetă
b) Filtrare

7
 Portofoliu Chimie

 Se aplică unui amestec eterogen, solid – lichid, în care densitatea solidului

este egală sau mai mică decât cea a lichidului
 Materiale – saramură, suport universal, inel pentru susţinerea pâlniei, mufă, 2
pahare berzelius, 1 pâlnie pentru filtrare, 1 baghetă, hârtie de filtru, foarfece
c) Cristalizare
 Se aplică pentru separarea unui amestec omogen prin fierbere
 Materiale – saramură filtrată, trepied, sită cu azbest, spirtieră, capsulă de
porţelan, cleşte pentru cleuzet, chibrit
d) Distilare
 Se aplică pentru separarea unui amestec omogen în care componentele au
puncte de fierbere diferite (ex.: apă – 100oC, alcool – 78oC)
 Materiale – 1 balon würtz, refrigerent, 2 suporturi universale, termometru,
spirtieră, chibrit, sursă de apă rece continuă

Soluţii

Dizovarea

Dizolvarea este fenomenul fizic prin care moleculele unei substanţe se împrăştie
printre moleculele altei substanţe având ca rezultat un amestec omogen numit soluţie.

Soluţia

1. Solvat = Dizolvat (Substanţa care se dizolvă)

2. Solvent = Dizolvant (Substanţa în care se face dizolvarea)

Ex.: Saramura: solvat = sare de bucătărie; dizolvant = apă

Factori care influenţează dizolvarea

a) Suprafaţa de contact (pentru praf sau pulbere este mai mare)

b) Temperatura - favorizează dizolvarea solidelor în lichide, dar defavorizează dizolvarea
gazelor în lichid.
c) Agitarea soluţiilor - favorizează dizolvarea solidelor sau a lichidelor în lichide, dar
defavorizează dizolvarea gazelor în lichid.

Tipuri de soluţii

a) După cantitatea de solvat

 Soluţie nesaturată - se mai poate dizolva o cantitate de solvat
 Soluţie saturată - conţine o cantitate maximă de solvat
 Soluţie suprasaturată - cantitate mai mare decât maximă de solvat  amestec
eterogen

8
 Portofoliu Chimie

b) După concentraţie
 Soluţie diluată - concentraţie < 5%
 Soluţie concentrată - concentraţie 5%

Solubilitatea

- Este propietatea unei substanţe de a se dizolva în altă substanţă.

Exprimare: masa maximă de solvat din 100g solvent la o anumită temperatură.

Ex: Solubilitatea clorurii de amoniu (o sare) în apă la 0C este 29,4.

Semnificaţie: La 0C în 100g apă se pot dizolva maxim 29,4g clorură de amoniu.

Sau
0C )
S(NH4
Cl =29,4

Clasificarea substanţelor după solubilitatea lor în apă

a) Solubile
Ex: NaCl (sare de bucătărie), zahăr, piatră vânătă (CuSo 4 * 5H2O), solcaustră, sodă de
rufe, acid clorhidric, acid sulfuric
b) Greu solubile
Ex.: oxigen, var stins
c) Insolubile

Ex.: cretă, ulei, grăsimi, metale, marmură.

Factori care influenţează solubilitatea

a) Natura solventului
b) Natura solvatului
c) Creşterea temperaturii

Concentraţia procentuală de masă

- Indică masa de solvat din 100g de soluţie.

c md
=
100 m s

c - Concentraţia soluţiei

md - masa dizolvatului

ms - masa soluţiei

9
 Portofoliu Chimie

Regula dreptunghiului

a) În colţurile de sus ale dreptunghiului se scrie c1 şi c2.

b) La intersecţia diagonalelor - cf.
c) Se scad valorile pe diagonale şi se scriu diferenţele în colţurile de jos.
d) Se adună valorile obţinute şi se scrie regula de trei compusă.

c1 c2

Atomul

Democrit şi Leucip  atomos = ce nu poate fi „tăiat”.

Atomul este cea mai mică particulă dintr - o substanţă ce nu poate fi divizată prin
procedee chimice obişnuite.

1
1 Å (Ångstroni) = 10-10 m= m
10000000000

Simbolul chimic

Totalitatea atomilor de acelaşi tip formează un element chimic.

Simbolul chimic este notaţia prescurtată a denumirii unui element chimic.

Jöns Jacob Berzelius - 1813 - simbol cu litere

Elementul Simbol
Hidrogen H
Bor B
Carbon C
Oxigen O
Fluor F
Sulf S
Vanadiu V

10
 Portofoliu Chimie

Iod I
Wolfram W
Heliu He
Litiu Li
Beriliu Be
Neon Ne
Aluminiu Al
Siliciu Si
Clor Cl
Argon Ar
Calciu Ca
Crom Cr
Bariu Ba
Nichel Ni
Cupru Cu
Galiu Ga
Germaniu Ge
Seleniu Se
Brom Br
Kripton Kr
Bismut Bi
Poloniu Po
Franciu Fr
Radiu Ra
Magneziu Mg
Mangan Mn
Fier Fe
Zinc Zn
Arsen As
Rubidiu Rb
Strontiu Sr
Argint Ag
Cadmiu Cd
Indiu In
Staniu Sn
Stibiu Sb
Cesiu Cs
Plumb Pb
Astatin At
Radon Rn
Azot/Nitrogenium N
Sodiu/Natrium Na
Fosfor/Phosphorum P
Potasiu/Kalium K
Mercur/Hidrargiru Hg
m

11
 Portofoliu Chimie

Simbolul chimic are o dublă semnificaţie:

 Calitativă - reprezintă un anumit element;

 Cantitativă - la scară atomică reprezintă un atom al elementului respectiv.

Simbolurile chimice utilizate în prezent sunt aprobate din 1996 de Uniunea

Internaţională de Chimie Pură şi Aplicată - I.U.P.A.C. (International Union of Pure and
Applied Chemistry).

Structura atomului

Atomul

1. Nucleu
A. Protoni p1+1
B. Neutroni n10
2. Înveliş de electroni
0
A. Electroni e−1

Protonul este particula materială încărcată pozitiv şi cu masa egală cu o unitate

atomică de masă (1 u.a.m.).

Neutronul este particula materială, neutră din punct de vedere electric şi cu masa
egală cu a protonului.

Electronul este particula materială negativă, şi cu masa considerată nulă.

Z = nr. atomic = sarcină nucleară = nr. de ordine = nr. p+ = nr. e-

A = nr. de masă = nr. nucleonilor = nr. p++ nr. n0

N=A–Z
A
Z X

Totalitatea atomilor cu acelaşi Z formează un element chimic.

Atomul este neutru din punct de vedere electric.

12
 Portofoliu Chimie

Învelişul de electroni

În învelişul de electroni, electronii sunt aşezaţi pe straturi începând de la nucleu spre

exterior, adică în ordinea creşterii enegiei acestora.

În înveliş pot exista maxim 7 straturi notate cu litere ( K, L, M, N, O, P, Q ).

Numărul maxim de electroni pe fiecare strat se calculează cu formula 2m 2 unde m

este numărul stratului.

Pe ultimul start pot exista maxim 8 electroni.

Strat K L M N O P Q
Nr.max.e- 2 8 18 32

Modelarea grafică a structurii atomului

4 p1+1 K
9
4 Be
{
5 n10
0
4 e−1
2e −¿ L
2 e−¿ ¿
¿
+
4

Izotopii

Speciile de atomi cu acelaşi număr de protoni, dar cu un număr diferit de neutroni, se

numesc izotopi.
1
1 H ( Protiu )
2
1 H (Deuteriu) – apă grea
3
1 H (Tritiu) – apă super grea
14
6 C – datarea rocilor
16
6 C – datarea copacilor
60
❑ Co – tratarea tumorilor
127
❑ I – diagnosticarea tumorilor
30
❑ P – diagnosticarea tumorilor

13
 Portofoliu Chimie

Legea periodicităţii

Propietăţile chimice şi fizice ale elementelor se repetă în mod periodic în funcţie de

nr. atomic.

Sistemul Periodic

Grupa este coloana ce cuprinde elementele cu acelaşi număr de electroni pe ultimul

strat.

- Se notează cu:
 Cifre arabe ( 1 – 18 )
 Cifre romane ( I – VIII )
- Se adaugă litera:
 A – pentru grupe principale
 B – pentru grupe secundare

Perioada este linia ce cuprinde elementele cu acelaşi număr de straturi în înveliş.

- Se notează cu cifre arabe 1 – 7

Sistemul/Tabelul Periodic este un tabel ce cuprinde simbolurile tuturor elementelor

cunoscute.

Grupa:

 I A (1) – metale alcaline

 II A (2) – metale alcalino-pământoase
 III A (13) – metale pământoase
 VI A (16) – calcogeni
 VII A (17) – halogeni
 VIII A (18) – gaze rare

14
 Portofoliu Chimie

K
H ¿¿
1e−¿ ¿ +
1
K
He ¿ ¿
2 e−¿ ¿ +
2
K Na¿ ¿
7
3 Li ¿ 2 e−¿ L+ +1
¿
1 e−¿3¿ Mg ¿ ¿ 1
+1
Be ¿ ¿ Al ¿ ¿ 2
+ +1
11
5 B¿ 4 Si¿ ¿ 3
+ +1
12 5 P¿¿ 4
6 C¿ +1
+
S¿¿ 5
N ¿¿ 6 +1
+ Cl ¿ ¿ 6
16
8 O¿ 7 +1
+ Ar ¿ ¿ 7
F¿¿ 8 +1
+ K ¿¿ 8
Ne ¿ ¿ 9 +1
+1 Ca ¿¿ 9
0 +2
0

Valenţa

Capacitatea de combinare a atomilor unui element cu atomii altui element se

numeşte valenţă.

Valenţa metalelor din grupele principale este egală cu numărul grupei.

Electrovalenţa metalelor este pozitivă şi egală cu numărul grupei.

Exemple:

Na – VNa = I; ENa=+1

Ca – VCa =II; ECa = +2

Valenţa nemetalelor este variabilă. Valoarea maximă este egală cu numărul grupei şi
scade din 2 în 2.

Excepţie – Oxigenul este constant divalent, etc.

15
 Portofoliu Chimie

Electrovalenţa nemetalelor este negativă şi egală cu diferenţa dintre 8 şi numărul

grupei.

Covalenţa nemetalelor se poate exprima ca:

 Covalenţă faţă de hidrogen – valoarea cea mai mică;

 Covalenţă faţă de oxigen – celelalte valori.

Exemple:

S – VS = VI/IV/II; ES = -2

Formula chimică

Formula chimică reprezintă notaţia prescurtată a unei substanţe folosind simbolurile

chimice şi indici.

CaII2 O2II/∶ 2 ⟹ CaO - oxid de calciu/var nestins

Fe2II OII2/∶ 2 ⟹ FeO - oxid de fier (II)/oxid feros

Fe2III OII3 ⟹ F e 2 O3 - oxid de fier (III)/oxid feric

Molecula

Molecula este cea mai mică particulă dintr-o substanţă care poate exista în stare
liberă şi care prezintă toate propietăţile substanţei respective.

Molecula simplă este formată din acelaşi fel de atomi.

Molecula compusă este formată din atomi diferiţi.

Clasificarea substanţelor

A. Substanţe chimice
1. Anorganice
a. Simple
 Metale
 Nemetale
b. Compuse

16
 Portofoliu Chimie

 Oxizi
 Baze
 Acizi
 Săruri
2. Organice

CH4/gaz metan

C2H5OH/alcool etilic

C2H2/acetilină; glicerină; amidon; glucoză; zahăr

Oxizi

 Substanţe binare ce conţin pe lângă oxigen, un alt element.

 Formulă Generală E2On
 Denumire
a) Oxizii metalici
Oxid de ...(numele metalului)...
Obs.: Pentru metalele cu valenţă variabilă se indică valenţa metalului la
sfârşitul numelui sau se adaugă sufixul -os pentru valenţă inferioară şi -ic pentru
valenţă superioară.
b) Oxizii nemetalici (mono-, di-, tri-, tetra-, penta-...) -oxid de ..numele nemetalului..

Baze

 Substanţele ce conţin pe lângă un metal, una sau mai multe grupări hidroxid.
 Formulă Generală Me(OH)m
 Denumire:
Hidroxid de ...numele metalului...
Obs: Pentru metalele cu valenţă variabilă se indică valenţa metalului la
sfârşitul numelui sau se adaugă sufixul -os pentru valenţă inferioară şi -ic pentru
valenţă superioară.
 Baze solubile: NaOH, KOH, NH4OH, Ca(OH)2
 Baze greu solubile: Cu(OH)2, Fe(OH)3, Mg(OH)2, Al(OH)3.

Acizi
 Substanţe compuse ce conţin pe lângă hidrogen un radical acid
 Formulă Generală HaA
1. HCl – acid clorhidric
a) Cl – clorură; V=1

17
 Portofoliu Chimie

2. H2S – acid sulfhidric

a) HS – sulfură acidă; V=1
b) S – sulfură; V=2
3. HNO3 – acid azotic/acid nitric/apă tare
a) NO3 – azotat; V=1
4. HNO2 – acid azotos
a) NO2 – azotit; V=1
5. H2SO4 – acid sulfuric/vitriol
a) HSO4 – sulfat acid; V=1
b) SO4 – sulfat; V=2
6. H2SO3 – acid sulfuros
a) HSO3 – sulfit acid; V=1
b) SO3 – sulfit; V=2
7. H2CO3 – acid carbonic/sifon
a) HCO3 – carbonat acid; V=1
b) CO3 – carbonat; V=2

Săruri

 Substanţe compuse ce conţin pe lângă un metal, un radical acid.

 Formulă Generală MeaA
NaCl – clorură de sodiu
NaHS – sulfură acidă de sodiu
Na2S – sulfură de sodiu
NaNO3 – azotat de sodiu/salpetru de Chile
NaNO2 – azotit de sodiu
NaHSO4 – sulfat acid de sodiu
Na2SO4 – sulfat de sodiu/Sarea lui Glauber
NaHSO3 – sulfit acid de sodiu
Na2SO3 – sulfit de sodiu
NaHCO3 – carbonat acid de sodiu/bicarbonat de sodiu
Na2CO3 – carbonat de sodiu/sodă de rufe

Molecula

Molecula este cea mai mică particulă dintr-o substanţă care poate exista în stare
liberă şi care prezintă toate propietăţile substanţei respective.

Molecula simplă este formată din acelaşi fel de atomi.

Molecula compusă este formată din atomi diferiţi.

18
 Portofoliu Chimie

Mol

Mol = cantitatea de substanţă care cuprinde 6.022∙1023 particule stabile în condiţii

normale.

Masa molară este masa unui mol de substanţă.

Masa molară μ

μ H O =2 ∙1+1 ∙16=2+16=18 g /mol

2

m
ν= ν=nr . moli
μ

N
ν= N A =nr . Avogadro=nr . particule/mol=6,022∙ 1023
NA

N = nr. de particule (molecule/atomi)

V
ν= V =Volum molar=22,4 L/mol
Vμ μ

Calcule pe baza formulelor chimice

A. Compoziţia procentuală
(NH4)2CO3 – carbonat de amoniu

μ¿ ¿¿

96g (NH4)2CO3 ...28g N... 8g H... 12g C... 48g O

100g............... p1......... p2........ p3......... p4

96 28 28 ∙100
= p1 = ≅ 29,17 % N
100 p1 96

8 ∙100
p2 = ≅ 8,33 %H
96

12∙ 100
p3 = =12.5 %C
96

19
 Portofoliu Chimie

48 ∙100
p4 = =50 %O
96

B. Raport atomic (NH4)2CO3

r ν ( N ∶ H ∶C ∶ O )=2 ∶ 8∶ 1 ∶3

C. Raport de masă (NH4)2CO3

μ¿ ¿

r m ( N ∶ H ∶C ∶ O )=28 ∶ 8 ∶12 ∶ 48¿∶ 4 =7 ∶2 ∶3 ∶ 12

D. Determinarea formulei unei substanţe din raportul de masă

r m ( N ∶ H ∶C ∶ O )=7 ∶ 2∶ 3 ∶12

7
N⋮ =0,5 ∥ 0,5 ∶0,25=2
12

2
H ⋮ =2∥2 ∶ 0,25=8 N2H8CO3⇒ (NH4)2CO3
1

3
C⋮ =0,25 ∥0,25 ∶ 0,25=1
12

12
O⋮ =0,75 ∥ 0,75 ∶0,25=3
16

Reacţii chimice

Transformarea, prin care una sau mai multe substanţe se transformă în alte
substanţe cu propietăţi noi se numeşte reacţie chimică.

NaOH + HCl = NaCl + H2O

Reactanţi Produşi de reacţie

Lomonosov, Lovoisier ⇒Legea conservării masei substanţei

Într-o reacţie chimică masa reactanţilor este egală cu masa produşilor de reacţie.

În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se creează, totul se transformă.

20
 Portofoliu Chimie

Mg + 2HCl = MgCl2 + H2↑

2Al + 3O2 = 2Al2O3 – ecuaţie stoechiometrică

2KOH + CuSO4 = Cu(OH)2↓ + K2SO4

Turnesol Fenolftaleină Metil oranj

Acid Roşu Incolor Roşu
Neutru Violet Incolor Oranj
Bază Albastru Roşu Galben

Reacţia de combinare

A+B=C

4Na + O2 = 2Na2O

CO + ½ O2 = CO2↑

N2 + 3H2 = NH3

NH3 + HCl = NH4Cl

Reacţia de descompunere

A=B+C

1) 2KClO3t →C 2KCl + 3O2↑(RD)

2) S + O2 = SO2↑(RC)
3) 3Fe + O2t C Fe3O4(RC)
→

4) (NH4) 2Cr2O7t →C N2 + Cr2O3 + 4H2O(vap.)(RD)

5) CuCO3t →C CuO +CO2↑(RD)

Obs:

1) Oxigenul molecular obţinut ca produs de reacţie se pune în evidenţă cu ajutorul unui

băţ cu jar în capăt. Oxigenul este gazul care întreţine arderea, deci băţul se aprinde şi
arde cu flacără.
2) Produsul de reacţie format este un gaz toxic cu miros de ou clocit. Sulful se aprinde şi
arde cu flacără lividă (alb-violet).
3) Pilitura de fier arde cu scăntei de culoare galben-deschis. Steluţele din artificii de
diverse culori se datorează arderii piliturii diverselor metale (calciu – roşu; cupru –
albastru-verzui).

21
 Portofoliu Chimie

4) Această reacţie se numeşte reacţia vucanului deoarece desfăşurarea ei se aseamănă

cu erupţia unui vulcan. Dintr-un reactant solid, cristalizat, de culoare roşu-corai se
obţine un solid amorf de culoare verde-închis şi o cantitate mare de gaze.
5) În această reacţie dintr-un solid de culoare verde-turcoaz se obţine un solid negru
(CuO) şi CO2 care se pune în evidenţă cu un chibrit aprins. Dioxidul de carbon, fiind un
gaz care nu întreţine arderea, stinge chibritul.

Reacţia de înlocuire

A + BC = AC + B

Fe + CuSO4 = FeSO4 + Cu↓

Mg + H2SO4 = MgSO4 + H2↑ - exotermă

Reacţia de schimb

AB + CD = CB + AD

HCl + AgNO3 = AgCl ↓ + HNO3

AgCl – precipitat alb-brânzos care lăsat la lumină se înnegreşte deoarece se descompune şi

pe suprafaţă se depune argint fin divizat.

H2SO4 + BaCl2 = BaSO4↓ + 2HCl

BaSO4 – precipitat alb-cretos

2NaOH + CuSO4 = Na2SO4 + Cu(OH)2↓

Cu(OH)2 – precipitat albastru-gelatinos

KI + AgNO3 = AgI ↓ + KNO3

AgI – precipitat galben deschis

KB + AgNO3 = AgB↓ + KNO3

AgB – precipitat alb-gălbui

22