Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Liberă Internațională din Moldova


Facultatea: Drept

REFERAT
Disciplina: Psihologia Juridică.
Tema: Expertiza Psihologică-Judiciară.

Chisinau 2020
Cuprins:
I. Glosar.
II. Introducere.
III. Procedura dispunerii expertizei.
IV. Tipuri de expertize psihologico-judiciare.
V. Conditii de ordonare a expertizei.
VI. Ordonanța dispunerii expertizei psihologice-judiciare.
VII. Concluzii.
VIII. Bibliografie .
I. GLOSAR
Expertiză psihologico-judiciară- contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare in
calificarea acţiunilor subiectului, a comportamentului impus de o situaţie afectiv tensionată, de
neconştientizarea motivului şi caracterului acţiunilor săvarşite. Sarcina principală a expertizei
psihologice judiciare este de a ajuta organele de judecată şi de urmărire penală in cercetarea
problemelor specifice cu conţinut psihologic importante pentru rezolvarea cazurilor penale şi
civile; de a obţine informaţii obiective, aprecieri nepărtinitoare şi principiale, importante pentru
analiza situaţiei.

Expertiză judiciară- un mijoc de probă prin care se aduce la cunoștința organelor judiciare
opinia unor speciliști cu privire la acele împrejurări de fapt pentru a căror lămurire sunt necesare
cunoștințe deosebite, opinie care se formează pe baza unei activități de cercetare concretă a
cazului și a aplicării unor date specializate, de către persoanele competente desemnate de
organele judiciare.
Procedură penală- reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor
judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor persoane, desfăşurată în conformitate cu
prevederile prezentului cod.
Procedură civilă- raporturile sociale referitoare la raporturile procesuale civile ce apar la
înfăptuirea justiţiei de către instanţele judecătoreşti de drept comun în cadrul judecării cauzelor
în acţiuni civile, precum şi a altor cauze, date în competenţa lor de prezentul cod şi de alte legi.
Procedură contravențională-este o parte specială a procedurii de drept administrativ având
în vedere principiile care stau la baza reglementării și aplicării acesteia.
Pricină- cauză care determină ori explică o acțiune, o situație, un fenomen, motiv.
Ordonanță- dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească
Expertiză în comisie- realizată de ciţiva specialişti dintr-un anumit domeniu.
Expertiza de bază şi suplimentară -expertiza de bază este cea ordonată pentru explicarea
intrebărilor inaintate in faţa specialistului. Expetiza suplimentară este ordonată in cazul cand
concluziile expertizei de bază sunt incomplete, neclare sau in cazul cand apar dubii vis-a-vis de
justeţea concluziilor formulate.
Expertiza primară şi repetată -expertiza primară este cea realizată prima, in contextual
dosarului, şi subiectului respectiv. Expertiza repetată se promovează de cateva ori in cazul
atitudinii rezervate faţă de concluziile formulate anterior.

Expertiza monospecializată şi complex -cea dintâi este realizată de un anumit tip de


specialişti, iar expertiza complexă este efectuată de un grup din diferiţi specialişti (de exemplu,
un medic şi un psiholog).

Inculpat- persoană acuzată de o culpă, trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru
săvârșirea unui delict.
Victima- in sensul de orice persoană umană care suferă direct sau indirect consecinţele
fizice, morale sau materiale ale unei acţiuni sau inacţiuni criminale. Victima, astfel, este
persoana lezată fără vreo asumare conştientă a calităţii sale şi a riscului.

Martor- poate fi citată oricare persoană, care posedă cunoştinţe despre imprejurările cu
pondere pentru anchetă şi judecată, moment reglementat prin legislaţie.
Reacții afective- ceea ce numim obișnuit emoții,stările afective sau sentimentele, atitudinile
afective, de factura sentimentelor, tendințe, cum sunt iubirea, indoiala, recunoștința, admirația,
care presupun anticipativ si prelungirea trăirilor, dincoace și dincolo de acțiunea propriu-zisă a
stimulilor afectogeni respectivi. În același timp, el surprinde locul afectivității în conștiință
dintr-o perspectiva integratoare, dinamica si individuala. Structura prezentata este foarte
cuprinzătoare implicând reacțiile, stările și atitudinile afective.
II. INTRODUCERE

Noţiunea de expertiză psihologic-judiciară nu este prevăzută în legislaţia procesual-


penală şi procesual-civilă. Ea este o parte componentă a unei noţiuni mai largi, cea de expertiză
judiciară. În literatură această noţiune cunoaşte mai multe accepţiuni:
• de cercetare specială;
• de acţiune procesuală.
Realizarea expertizei judiciare este reglamentată de legislaţia cu privire la procedura
penală.
Expertiza psihologico-judiciară reprezintă un studiu caracterizat printr-un proces de
evaluare, bazat pe cunoştinţe speciale în domeniul psihologiei întru formularea concluziilor, care
ulterior, după verificarea şi evaluarea lor, încadrează calitatea de probă într-un proces.
Expertiza psihologico-judiciară este efectuată de către un expert – psiholog calificat.
Expertiza judiciară este o activitate ştiinţiico-practică şi constă în efectuarea de către
expert, în scopul aflării adevărului, a unor cercetări privind obiectele materiale, organismul
uman, fenomenele şi procesele ce ar putea conţine informaţii importante despre circumstanţele
cauzelor examinate de organele de urmărire penală şi de instanţa judecătorească.
Expertiza judiciară se efectuează în procedura civilă, penală şi contravenţională.
În procedura civilă, nu găsim noţiunea de expertiză judiciară sau expert, aici se regăseşte
doar persoana care poate fi numită în calitate de expert – „persoană dezinteresată în soluţionarea
pricinii, care este înscrisă în Registrul de stat al experţilor judiciari atestaţi”.
În procesul civil, expertiza psihologico-judiciară se dispune de către instanţă pentru
elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte
domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, instanţa dispune efectuarea unei
expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în cazurile prevăzute de lege,
din oficiu.
Codul de procedură penală, de asemenea, nu stabileşte noţiunea de expertiză judiciară,
acesta limitându-se doar la noţiunea de expert – „persoană care posedă cunoştinţe temeinice
speciale într-un anumit domeniu şi este abilitată, în modul stabilit de lege, să facă o expertiză”.
Astfel, expertul în procedura penală este „persoana numită pentru a efectua investigaţii în
cazurile prevăzute de Codul penal, care nu este interesată în rezultatele cauzei.
În procesul penal, expertiza psihologico-judiciară se dispune în cazurile în care pentru
constatarea, clarificarea sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru
cauza penală sunt necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei,
meşteşugului sau în alte domenii.
Posedarea unor asemenea cunoştinţe specializate de către persoana care efectuează
urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei.
Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau
de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penală.
Iar, conform Codului contravenţional, expert este „persoana neinteresată de rezultatele
cauzei contravenţionale, având cunoştinţe speciale, numită să efectueze investigaţii în cazurile
prevăzute de prezentul cod şi să prezinte raport în baza lor”.
III. PROCEDURA DISPUNERII EXPERTIZEI
Considerând că este necesară efectuarea expertizei, organul de urmărire penală, prin
ordonanţă, iar instanţa de judecată, prin încheiere, dispune efectuarea expertizei.
În ordonanţă sau în încheiere se indică:
Expertiza psihologică judiciară contribuie la diminuarea riscului unei erori judiciare în
calificarea acţiunilor subiectului, a comportamentului impus de o situaţie afectiv tensionată, de
neconştientizarea motivului şi caracterului acţiunilor săvârşite.
Sarcina principală a expertizei psihologice judiciare este de a ajuta organele de judecată şi de
urmărire penală în cercetarea problemelor specifice cu conţinut psihologic importante pentru
rezolvarea cazurilor penale şi civile; de a obţine informaţii obiective, aprecieri nepărtinitoare şi
principiale, importante pentru analiza situaţiei.
Obiectul oricărei expertize judiciare prevede circumstanţele şi conduitele semnificative
pentru urmărirea penală şi instanţa de judecată, care pot fi reconstituite în baza utilizării unor
cunoştinţe şi metode specifice.
Obiectul este întocmit de agentul constatator, ofiţerul de urmărire penală, procuror sau
instanţă după caz şi reflectat documentar în ordonanţa sau încheierea de dispunere a expertizei.
Putem distinge în calitate de obiect:
- subiectul uman cercetat (bănuitul, inculpatul sau învinuitul, victima, martorul, reclamantul,
pârâtul);
- informaţia despre starea sănătăţii psihice a acestui subiect şi, în general, despre sistemul
psihic şi comportamentul lui, rezultată din diverse surse procedurale: mărturii, concluzii ale altor
specialişti (medic, psihiatru etc.), observaţii clinice, caracteristici de la locul de trai şi muncă;
- materiale din arhiva personală a persoanei cercetate: scrisori, note, jurnale intime, desene
etc;
IV. TIPURI DE EXPERTIZE PSIHOLOGICO-JUDICIARE
1. După numărul de experţi:
- expertiză personală, efectuată de către un expert–psiholog;
- expertiză în comisie, efectuată de o comisie compusă din câţiva experţi–psihologi.
2. După domeniile implicate:
- expertiză monospecializată, efectuată de experţi-psihologi;
- expertiză complexă, efectuată de experţi din diferite domenii.

3. După timpul efectuării:


- expertiză primară, efectuată prima, în contextul dosarului, şi subiectului respectiv;
- expertiză repetată (contraexpertiză), efectuată în cazul atitudinii rezervate faţă de concluziile
formulate anterior sau efectuată încă o dată asupra aspectelor deja cercetate.
4. După tipul solicitării sau în funcţie de volumul cercetărilor:
- expertiză de bază, efectuată pentru explicarea întrebărilor înaintate faţă de expert;
- expertiză suplimentară, efectuată în cazul în care concluziile expertului nu sunt complete, iar
această deficienţă nu poate fi suplinită prin audierea expertului.
5. După modul în care legea reglementează necesitatea efectuării expertizei:
- expertiză obligatorie, dispunerea şi efectuarea acesteia este prevăzută de lege;
- expertiză facultativă, dispusă şi efectuată la decizia organului de urmărire penală, a
procurorului, instanţei de judecată din oficiu sau la cererea părţilor în proces.
V. CONDIȚIILE DE ORDONARE A EXPERTIZEI
a. necesitatea unor cunoştinţe speciale din domeniul psihologiei în vederea adunării
probelor pentru desfăşurarea rezultativă a cercetării penale;

b. excluderea problemelor care intră în competenţa doar a organelor judiciare şi a celor ce


nu ţin de domeniul special al psihologiei;

c. posibilitatea reală de realizare a unei cercetări specializate a aspectelor psihologice - de


utilizare a cunoştinţelor unui expert competent în cercul de probleme, rezolvarea cărora
poate oferi probe convingătoare.

Reieşind din competenţa psihologului-expert şi ţinînd cont de obiectivele şi obiectele


cercetării psihologic-judiciare în cadrul procesului penal putem desemna următoarele probleme
care se impun activităţii date:
1. Calificarea stării psihice a bănuitului, învinuitului, inculpatului, victimei sau martorului,
determinarea particularităţilor specifice, tipului şi gravităţii anumitor stări psihice nepatologice
cu caracter pertirbatoriu, a manifestărilor lor în structura comportamentului individului cercetat,
stabilirea corelaţiei dintre normal şi anormal, a posibilităţilor de compensare, adaptare, reflectare
în momentele critice.
2. Determinarea calităţilor psihice constante: a proceselor, însuşirilor dinamice, tipului şi
particularităţilor reacţiilor afective pe parcursul evenimentului infracţiunii, a caracterului
anomaliilor şi accentuărilor, a naturii şi gradului dezvoltării psihice şi a reţinerilor în dezvoltarea
psihică.
3. Definirea influenţelor trăsăturilor de personalitate şi stărilor psihice individuale asupra
reflectării ambianţei, a reacţiilor în raport cu aceasta şi capacităţii de dirijare a conduitelor în
situaţii specifice.
4. Diagnosticarea capacităţii/incapacităţii minorilor infractori cu anumite reţineri în dezvoltarea
psihică de reflectare şi apreciere a acţiunilor proprii şi de dirijare a comportamentului;
5. Determinarea capacităţilor senzorial-perceptive şi cognitiv-logice ale victimei şi martorului în
scopul aprecierii corectitudinii mărturiei şi caracterului erorilor.
6. Aprecierea capacităţii minorilor sau ale altor victime ale violului sexual, de evaluare corectă a
caracterului şi semnificaţiei acţiunilor violatorului, de reacţie adecvată de apărare, opunere de
rezistenţă.
7. Cercetarea cazurilor de suicid: a perioadei care a precedat decizia, a stărilor psihice care au
condiţionat-o, cauzelor psihologice ale comportamentului suicidal.
Efectuarea expertizei este precedată de ordonanţa instanţei judiciare, care decide şi asupra
componenţei ei.
Constatînd necesitatea efectuării unei expertize, anchetatorul penal întocmeşte o
ordonanţă în acest sens în care arată:
 motivele pentru care dispune expertiza,
 denumirea instituţiei care urmează s-o efectueze sau numele şi prenumele expertului,
 întrebările asupra cărora trebuie prezentate concluzii,
 lista de documente şi obiecte ce urmează să fie puse la dispoziţia expertului.
VI.
ORDONANȚĂ
Privire la dispunerea expertizei psihologice judiciare
a martorului minor mun.Chișinău 20 iulie 2019
Ofițer de urmărire penală din cadrul Comisariatului de Poliție al sectorului Ciocana,
mun.Chișinău, locotenent-major de poliție Ion Calmac , examinând materialele cauzei penale
nr.2006441213, începând în baza semnelor componenței de infracțiune prevăzute în art.186 din
Codul Penal.
CONSTAT:
În noaptea spre 2 iulie 2019, din portbagajul automobilului de model ,,Mercedes”, n/i SR
NB 471, ce aparține lui Vasiliu Pavel, parcat în fața casei din str.Maria Dragan, nr.26,
mun.Chișinău, persoane neidentificate au sustras roata de rezervă, iar din salonul automobilului
au sustras casetofonul.
Potrivit declarațiilor lui Vasiliu Pavel, aproximativ o săptămână până la furt, fiicsa Ionela,
în vârstă de 9 ani, a venit seara acasă de la plimbare și i-a spus că doi bărbați tineri au încercat să
deschidă portierele automobilului. Când a ieșit afară, lângă automobil nu mai era nimeni,
portierele și portbagajul erau încuiate. Automobilul era parcat în apropierea unui magazin
alimentar și a trecerii pentru pietoni. În jur erau multe persoane, dar fiica nu a putut identifica
persoanele care au încercat să descuie automobilul. Mai târziu, fiica i-a spus că i-a văzut pe cei
doi bărbați stând în apropierea automobilului lui, discutând ceva. Vasiliu Pavel nu a luat în
seamă cuvintele fiicei.
Însă după furt, se plimba intenționat cu fiica pe stradă pentru a-i depista pe cei doi
bărbați, a stabilit vârsta lor aproximativă sau alte semne de identificare. Fiica i-a spus că bărbații
în cauză sunt aproximativ de aceeași vârstă cu el, adică de circa 35 ani.
La 15 iulie 20019, în timpul unei astfel de plimbări, fiica i-a arătat doi bărbați spunându-i
că aceștea sunt cei care au încercat să descuie automobilul.
Acești bărbați s-au dovedit a fi: Iapărea Constantin (29 ani) și Scutaru Gabriel (43 ani). În
cadrul audierii și confruntării, fiica a confirmat cele spuse tatălui său. În timpul percheziției lui
Iapărea Constantin și Scutaru Gabriel nu au fost găsite obiectele sustrase, însă la Iapărea
Constantin au fost depistate și ridicate o legătură de chei de la automobilul ,,Mercedes”, pe care
el, conform declarațiilor sale, le-a găsit în stradă. Ambii au negat categoric complicitatea lor la
furt din automobilul lui Vasiliu Pavel, precum și încercarea de a o descuia.
Luând în considerație importanța declarațiilor martorului minor Vasiliu Ionela pentru
stabilirea circumstanțelor reale în cauza dată, vârsta ei de 9 ani și neconcordanță declarațiilor ei
despre vârsta bărbaților pe care i-a văzut lângă automobil cu vârsta lui Iapărea Constantin și
scutaru Gabriel, conducându-mă de art.57, 142 și 144 din Codul de procedură penală

DISPUN:
1. A efectua în cauza nominalizată expertiza psihologică judiciară. A pune în sarcina
expertului Serghei Rojov, deținătorul licenței nr.14 doctor în psihologie, realizarea
acesteia;
2. A solicita expertului răspuns la următoarele întrebări: este aptă minora de 9 ani Vasiliu
Ionela, luând în considerație vârsta și calitățile individuale, de a percepe corect și a
memoriza aspectul fizic al persoanei, a face concluzii despre vârstă și a face declarații
juste în această privință?
3. A pune la dispoziția expertului materialele cauzei penale nr.2006441213 și a invita
părinții minorei Vasiliu Ionela pentru participarea la efectuarea expertizei.
4. A informa procurorul despre hotărârea adoptată
Ofițer de urmărire penală, locotenent-major de poliție 20 iulie 2019
semnătura Ion Calmac
VII. CONCLUZIE
Expertiza este un mijloc de probă utilizat în rezolvarea unor cauze care necesită cunoștințe de
strictă specialitate din partea unor persoane în calitate de expert-psiholog.
Expertiza psihologică constituie un instrument de investigație util pentru organele de
urmărire penală dar și pentru instanțele de judecată, pentru cercetarea problemelor specifice cu
conținut psihologic, esențiale pentru soluționarea cauzelor penale sau civile, capabile să ofere
concluzii obiective pentru analiza dosarului cauzei.
Expertiza psihologică se poate solicita ori de câte ori se constată necesitatea clarificărilor
profesionale, a unui psiholog-expert cu privire la un aspect legal sau procesual.
Aspectele, întrebările sau subiectele cu privire la care se cere aprecierea unui psiholog pot fi
foarte diferite.
În practică cele mai frecvente solicitări de evaluare psihologică- judiciară sunt:
Dispute domestice asociate dreptului familiei (abuz, rele tratamente sau neglijență în
creșterea copilului.)
Stabilirea prejudiciilor și daunelor civile ( daune morale sau psihologice ca urmare a
încălcării unor drepturi, daune asociate unor leziuni și vătămări fizice.)
Dispute legate de legislația muncii și protecției sociale ( daune morale sau psihologice
suferite în exercițiul atribuțiilor profesionale la locul de muncă sau a accidentelor de muncă,
discriminarea și hărțuirea la locul de muncă.)
Urmând din toate cele mai sus menționate, putem concluziona că expertiza psihologică-
juridică este un aspect foarte important în descoperirea și încheierea cazurilor judiciare .
VIII. BIBLIOGRAFIE
1. Codul contravenţional al Republicii Moldova, Chişinău, 2008.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, Chişinău, 2003.
3. Cod de procedură penală al Republicii Moldova, Chişinău, 2003.
4. Dolea I. ş. a. Expertiza judiciară în cauzele privind minorii. Chişinău: Institutul de
Reforme Penale, 2005, 132 p.
5. Gheorghiţă M. ş. a. Ghid de expertize judiciare. Chişinău: Angela Levinţa, 2005, 103 p.
6. Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţiice şi medico-legale, nr.
1086-XIV din 23.06.2000. În Monitorul Oicial al Republicii Moldova nr.144-145/1056
din 16.11.2000.
7. Rusnac S. Psihologia dreptului, Chişinău: Editura ARC, 2000, 312 p