ETICĂ ȘI INTEGRITATE

-NOTE DE CURS-

Prof. univ. dr. ing. Dorina Nicolina ISOPESCU

Sef lucr. dr. ing. Sebastian George MAXINEASA
Facultatea de Construcții și Instalații
Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

CUPRINS:

• ETICĂ
• MORALĂ
• DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICĂ
• INTEGRITATE PROFESIONALĂ ȘI INTEGRITATE ACADEMICĂ
• ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
• PLAGIAT
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

DE CE AVEM NEVOIE DE ETICĂ ȘI INTEGRITATE ÎN MEDIUL ACADEMIC?

Rostul unei universități moderne – indiferent de profil – nu e doar acela de a ne forma ca

specialiști şi cercetători, ci şi ca oameni civilizați, culți, oameni de caracter, care ne respectăm
semenii şi instituţiile, ca oameni morali. [1].

O universitate este morală dacă practicile sale curente (contextul sau mediul universitar)
stimulează membrii săi să adopte o conduită morală, [1].

Sintagma „etică academică” este adesea folosită pentru a referi la două lucruri diferite:
- un domeniu de cercetare, cu toate caracteristicile atașate (reviste dedicate, conferințe,
proiecte de cercetare etc.)
și
- o mișcare mai generală, care își propune să crească gradul de atenție pentru cerințele
etice și de internalizare a lor în viața academică. A doua componentă a eticii academice
este deontologia academică, ce vizează obligația morală de respectare a prevederilor
cuprinse explicit în Codurile de etică specifice.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
Definiția (Wikipedia):
Etica (din greacă ἦθος ēthos = datină, obicei) este una din principalele ramuri ale filosofiei, ea se
ocupă cu cercetarea problemelor de ordin moral, încercând să livreze răspunsuri la întrebări precum:
ce este binele/răul? cum trebuie să ne comportăm?

Antonio Ramirez în lucrarea „Etica in Intreprindere” (La etica en la empresa) considera etica o
știință care ne ajută să cunoaștem omul, comportamentul sau și societatea în ansamblul ei.

Știința eticii are un caracter analitic:

- se preocupă de cauzele acțiunilor noastre;
- ne spune ceea ce avem de făcut;
- nu este însă o știință descriptivă;
- nu ne indică cum să facem, dar este practică, orientată spre acțiune: se învață din practică.

De aceea se folosește adesea și conceptul de etică aplicată, prin care înțelegem analiza din punct
de vedere moral a unor situații concrete din practică socială sau profesională, în vederea
luării unor decizii.

În genere, toate domeniile eticii aplicate propun, cu argumente raționale, o nouă conexiune
între comportamentele etice tradiționale, numite metaforic „morala bunicii”, și valorile pluraliste
și relativiste, specifice societății globale în care trăim [4].
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
Tipuri de etici

Etică normativă
Etica normativă are în vedere prescrierea de norme pentru comportamentul individual al omului, dar și
pentru organizarea morală a vieții sociale.

Etică descriptivă
Etica descriptivă prezintă modul în care oamenii se comportă și/sau ce fel de standarde morale
adoptă.

Etică explicativă ≈ Etică aplicată sau etica profesională

Etică aplicată sau etica profesională studiază aspecte particulare ale problematizării etice din
perspectiva unor anumite profesii.

Regula de aur sau etica reciprocității e un percept etic găsit în multe religii și filozofii.
Regula poate fi sintetizată în următoarea frază: Comportă-te cu ceilalți așa cum ai vrea să se
comporte ei cu tine.
Varianta negată – Nu te purta cu ceilalți într-un mod în care nu ți-ar plăcea să se poarte alții cu
tine – mai este numită regula de argint.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
Etică aplicată sau etica profesională:

Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze
filosofic cazuri, situații, dileme relevante pentru lumea reală.

Printre aceste discipline se numără etica tehnologiei informației, etica bunăstării animalelor,
etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării științifice, etica în
politicile publice, etica relațiilor internaționale, etica mijloacelor de informare.

Etica în afaceri sau etica afacerilor reprezintă o disciplină în cadrul eticii aplicate, care se ocupă
cu analiza din punct de vedere moral a modului în care actorii economici acționează.

Etica academică este intersecția rezultată din aplicarea instrumentelor specifice eticii
profesionale, eticii cercetării și managementului eticii și integritătății în organizații la zona
vieții academice.

Fiecare dintre cele trei direcții are concepte și rezultate proprii și fiecare aruncă o lumină
particulară și importantă asupra contextului academic.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
A vorbi despre etică în domeniul politicii, economie, la nivel de organizație, este astăzi la
modă, chiar reprezintă o noutate.

Cu toate acestea se manifestă o lipsă evidentă a eticii în aceste domenii.

Cu toate că economia este cea mai predispusă la încălcări ale eticii, mai putem spera în
existenta unor șanse reale de însănătoșire morală a vieții economice, bazându-ne pe
exemplele unor mari companii, multe la număr care promovează prin acțiunile lor
principiile eticii.

Firmele care pot fi numite etice prezintă anumite caracteristici:

1. Echilibru între profit și etică
2. Valorile etice stau la baza comportamentului zilnic al acțiunilor individuale
3. Sistem de sancțiuni care prevede penalizarea și corectarea acțiunilor cu caracter ne-etic.
4. Prezintă un set de valori care presupune:
- tratarea celorlalți cu respect și cinste așa cum dorești și tu să fii tratat
- fabricarea și comercializarea produselor astfel încât să fii mulțumit dacă le folosești tu
- tratarea mediului înconjurator ca și cum ar fi proprietatea ta
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
Unul dintre obiectivele tradiționale ale eticii este cel de a identifica tipurile de criterii în
funcție de care putem distinge între ceea ce este „moral” și ceea ce este „imoral”.

În cazul eticii academice, problema care se pune este aceea de a distinge între ceea ce este
(moralmente) corect și incorect în cazul acțiunilor pe care le întreprindem ca membri ai
comunității academice.

Morala (din latina, moralitas "maniere, caracter, comportament adecvat") e o percepție a

comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau
corecte) și rele (sau greșite/incorecte).
Un cod moral este un sitem de moralitate bazat pe o anumită filozofie, religie sau cultură.

Morala este un sistem de imperative (reguli) de conduită socială bazat pe experiența

sociospirituală a lumii menit să creeze un plus de civilizație individului uman, la un moment
dat.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
CONCLUZII

• Etica este o disciplină practică și normativă care are scopul de a ne spune cum
trebuie să trăim și să ne comportam.

• Etica generala stabilește criteriile de a judeca dacă o acțiune este bună sau rea și
pentru a stabili motivațiile și consecințele unui act sau ale unei fapte.

• În sensul său cel mai rudimentar, termenul de etică este sinonim cu morala și
semnifică o practică care are drept obiect stabilirea unei forme de a trai conform cu
scopurile vieții umane: cautarea bunei cuviințe sau a virtuții.

• Etica are fundamentele sale în luarea unor decizii, așa-zis raționale, plecând de la
dialogul liber între cunoștințe, ca bogății de tradiții și de coduri ideologice asimilate.

Etica este știința realizării, rezonabil, a dorințelor și aspirațiilor

ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ

Etica este știința realizării, rezonabil, a dorințelor și aspirațiilor

[5]

Etica generală stabilește criteriile de a judeca dacă o acțiune este bună sau rea și pentru a
stabili motivațiile și consecințele unui act sau ale unei fapte.

Finalitatea eticii face din aceasta o activitate eminamente practică.

ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ETICĂ

[6]
Etica stabilește un echilibru între
argumentele pro și contra unei decizii
individuale, în funcție de cel mai mare
bine general.

[5]
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
Definiții

Morala este ansamblul de norme specifice unui grup social sau unei populații la un
moment dat al istoriei acestora.

Etica stabilește un echilibru între

argumentele pro și contra unei
decizii individuale, în funcție de cel
mai mare bine general.
[5]

Morala este ansamblul datoriilor

ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA

MORÁLĂ, (3) morale, s. f.

1. Ansamblul convingerilor, atitudinilor, deprinderilor reflectate și fixate în principii,
norme, reguli, determinate istoric și social, care reglementează comportarea și
raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate și a căror
respectare se întemeiază pe conștiință și pe opinia publică; etică.
2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în
societate; (concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică.
3. Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură.
4. (Fam.) Dojană, mustrare. – Din lat. moralis, fr. morale.

Dacă stăm și ne gândim mai bine veți vedea că toate regulile societății moderne în care
trăim au la bază principii morale extrase din comportamentele oamenilor, și nicidecum
seturi de reguli care există independent de noi.
Ce vreau să spun este că legea fundamentală a țării noastre, Constituția, nu este nicidecum
un set de reguli absolut, rigid, care au fost inventate de cineva din senin.

Constituția împreună cu tot corpul de legi al țării noastre, și al tuturor

țărilor din lume, au la bază descrierea unor comportamente ale oamenilor,
care au fost clasificate ca bune și rele tot de către noi.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
Există, cum arată Kant, trei forme de manifestare ale egoismului nostru în lume, adică de
centrare a noastră pe noi înșine:

1. Primul este „egoismul logic” și se referă la încrederea că opiniile noastre sunt adevărate
prin simplu fapt că le afirmăm.

2. A doua formă de manifestare instantanee a eului nostru este „egoismul estetic”, ce se

concretizează în convingerea fermă că propriul nostru gust reprezintă o evaluare universală a
plăcerii pe care o produce contemplarea artistică.

3. „Egoismul imoral” se referă la promovarea și justificarea constantă a propriilor interese și a

faptului că fericirea noastră este realizată, de regulă, pe seama nefericirii celorlalți.

Egoismul este închisoarea pe care ne-o construim singuri.

Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez

EGOISMUL IMORAL
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
Codurile morale universale comune pe toată planeta sunt următoarele:

• ajutarea familiei; • ajutarea familiei;

• sprijinirea grupului; • ajutarea grupului;
• reciprocitatea; • oferirea de răsplată;
• curajul; • posesia curajului;
• corectitudinea; • respectarea superiorilor;
• împărțirea resurselor; • corectitudinea;
• respectarea dreptului de proprietate. • respectarea drepturilor de proprietate.

Nu fiecare societate acordă prioritate acestor norme sociale în același mod, dar faptul că
acestea sunt considerate în mod unic pozitive, fiind observate în atâtea societăți
diferite îi face pe cercetatorii de la Yale să le considere cel puțin un punct de plecare pentru
caracterizarea din punct de vedere moral a societății umane.

Încălcarea regulilor universale de moralitate este considerată ceva rău în aproape toate culturile:
neglijarea apropiaților, trădarea grupului, ne-oferirea de răsplată, lașitatea, lipsa de respect, lipsa
de corectitudine și furtul. Singura excepție a fost găsită în Micronezia, unde furtul este
considerat admirabil, deoarece arată dominanța unei persoane în fața alteia.

Oamenii de pretutindeni se confruntă cu un set similar de probleme

sociale și folosesc un set similar de reguli morale pentru a le rezolva.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
Set de valori morale:
1. Onestitate, Sinceritate, Încredere – cinstit și deschis, evită minciunile, furtul sau înșelatul.
2. Integritate — are principii, denotă curaj demonstrându-și convingerile, apără adevărul.
3. Grijă / Compasiune / Bunăvoință – dorește binele, e generos, face acte de caritate, bun la suflet, îi pasă de cei din jur, amabil.
4. Respectarea regulilor civice – respectă legea și regulile, participă la îmbunătățirea comunității.
5. Curaj – face ceea ce e corect chiar și cu prețul de a fi respins sau de a se pune în pericol.
6. Dispus la sacrificiu – oferă tot ce are pentru a-i ajuta pe ceilalți, se pune în ajutorul celor slabi sau nevoiași.
7. Autocontrol – poate rămâne calm și rațional, chiar și în condiții de stres, tentație etc. Nu răspunde violent atunci când alții îl pun
jos și aruncă cu noroi.
8. Corectitudine – îi tratează pe ceilalți așa cum vrea să fie tratat. Se comportă la fel cu toată lumea, nu face discriminări.
9. Cooperativ – se înțelege bine cu ceilalți. Crede cu tărie în concepte ca vecini, societate, țară, lume.
10. Perseverență – muncește din greu, nu renunță ușor, continuă să încerce până reușește, are încredere în sine.
11. Respectarea promisiunilor – respectă angajamentele, de încredere.
12. Nu face rău – e orientat spre pace și deși e conștient de capacitatea sa de a face rău, evită să îl facă, atât fizic cât și psihic.
13. Orientare după excelență și mândria muncii – dă tot ce e mai bun din el, nu este afectat de presiuni, probleme, provocări
pentru a face mai puțin decât poate.
14. Asumarea responsabilității – este responsabil, demn de încredere, e conștient de consecințe și își asumă responsabilitatea
pentru propriile acțiuni sau omisiuni, nu dă vina pe alții.
15. Empatie – e capabil să identifice sentimentele și punctele de vedere ale celorlați pentru a putea înțelege mai bine pe cei din jur.
16. Acționează în beneficiul celorlalți – ia decizii care au impact pozitiv asupra celorlalți.
17. Respect – Cunoaște și respectă drepturile, libertatea și demnitatea celorlalți.
18. Răbdare – știe că produsele bune, acțiunile și rezultatele bune au nevoie de timp. Poate să amâne răsplata personală.
19. Iertător – e capabil să lase supărările și lucrurile dureroase în spate. Tinde să pună capăt conflictelor și nu caută răzbunare.
20. Face pace – e capabil să facă compromisuri, să rezolve conflictele pe cale pașnică, să găsească soluții la probleme astfel încât
toată lumea să fie avantajată. Apreciază calmul și siguranța.
[7]
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
Universitatea morală – de la ideal la realitate

O universitate este morală dacă practicile sale curente (contextul sau mediul
universitar) stimulează membrii săi să adopte o conduită morală, [1].

Are până la urmă vreun rost să ne preocupăm atât de mult de crearea unor univerități morale?
Pare în definitiv mai degrabă un ideal decât ceva ce am putea transpune în realitate.

O diagnoză morală a unei universități pe baza unui un sondaj de opinii arată că principalele
comportamente imorale sunt, în ordinea descrescătoare a frecvenţei, următoarele:
 Relația viciată profesor-student: adresare, hărțuire, tratarea arogantă a studenților;
 Plagiat;
 Conflict de interese, nepotism, concurență neloială;
 Probleme de evaluare etică a proiectelor de cercetare;
 Trafic de influență;
 Corectitudinea notării – corupție;
 Încălcarea dreptului la confidențialitate (în notare, în calificativele finale, în datele statistice etc.);
 Statutul micilor cadouri instituționale;
 Probleme de etichetă la ore și în serviciile administrative.

CÂND?
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
CONCLUZII

• Morala este ansamblul datoriilor, iar etica este realizarea rezonabilă a dorinîelor și
aspirațiilor .

• Morala este atașată unei tradiții idealiste, care distinge între ceea ce este și ceea
ce ar trebui sa fie, iar etica este alaturată unei tradiții materialiste, care încearcă
doar să îmbunătățească realul printr-o atitudine rezonabilă de a caută
bunăstarea în toate.

• Dreptul și normele sale este deosebit față de morală și de etică, în sensul că nu se

pronunță cu privire la valoarea actelor, bine sau greșit, bun sau rău, și nu definește
decât ceea ce este permis sau interzis, deci ocrotit de stat, într-o societate.

• Valorile morale cuprind întreaga existență umană, fiind repere de bază ale vieții noastre
sufletești și spirituale. Unele sunt fundamentale (cardinale), altele sunt secundare
sau derivate; unele țin de scopuri (denumite valori finale), altele de mijloace
(valori instrumentale); unele privesc lucrurile (opere, bunuri), altele privesc
persoanele (caracter, personalitate); anumite valori au caracter facultativ, altele
au un caracter obligatoriu.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
MORALA
În lumea contemporana, înca foarte diversa, dar din ce în ce mai mult integrata prin procesul de
globalizare, date fiind slăbirea autorității cutumelor locale și tradiționale, precum și marea
varietate confesională, valorile morale tind să exercite din ce în ce mai mult un rol
coordonator și ierarhizant în sfera tuturor valorilor.

După ce atâta timp religia a fost axa coordonatoare a întregului spectru axiologic, lumea
moderna a început să se închine la alți "zei": profitul, interesul economic, producerea și
acumularea de bogăție materiala, în strânsa alianță cu știința, care, pe de o parte, a oferit
prin revoluția tehnică mijloace tot mai eficiente de creștere economică și de progres în sfera
utilității.

Experiența ultimului secol îndeosebi a dovedit însa că goana furibunda după profituri
economice imediate duce la consecințe dezastruoase nu numai din punct de vedere
umanitar, ci chiar sub aspect strict economic pe termen mediu si lung.

Iată de ce își face din ce în ce mai pregnant loc în lumea de astăzi ideea că dezvoltarea
omenirii trebuie să se bazeze pe o responsabilitate morală clar asumată de către factorii
decizionali în domeniul economic, politic, juridic sau științific;

DACĂ NU - Omenirea riscă să se confrunte cu amenințări și crize de o extremă gravitate,

de natură să pună în pericol însăși supraviețuirea ei, nemaivorbind despre calitatea vieții și
despre valoarea existentei umane.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICA
Dacă ar trebui să credem veridicitatea informațiilor cuprinse în Vocabularul filozofic al lui Andre
Labande , termenul de „deontologie” a fost creat în 1825 de J. Bentham și a apărut în 1834
într-o lucrare postumă a acestuia, intitulată „Deontologiy or the science of morality”. În viziunea
lui Labande, deontologia reprezintă „teoria îndatoririlor”, în timp ce în Vocabularul juridic
publicat de Asociația Henri Capitant, sub coordonarea lui G. Cornu, ea este definită astfel:
„Ansamblul datoriilor inerente exercitării unei activități profesionale liberale, definite cel
mai adesea prin reglementări ale profesiei”.

În Dicționarul explicativ al limbii române regăsim termenul deontologie ca neologism

preluat din frantuzescul „deontologie”, definit astfel: „Disciplina care se ocupa cu datoriile
profesionale. Totalitatea regulilor și a uzanțelor care reglementează relațiile dintre medici
în ceea ce priveste clientela lor”.
La rândul său, în „Dicționarul limbii române. Explicativ. Practic” , regăsim următoarea definiție:
„Doctrină privind normele de conduită și obligație etică (ale unei profesiuni)”.

Creat, așa cum am precizat anterior, de filozoful hedonist englez Jeremy Bentham,
cuvântul „deontologie” derivă din două cuvinte de origine greacă:
deon (datorie) și
logos (știință).
În sensul originar grec, deontos semnifică știința a ceea ce va trebui făcut, știința
datoriei.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICA

Deontologia este ansamblul obligațiilor pe care o profesiune se angajează să le respecte

pentru a garanta o practică conformă cu etica.

A intrat în obisnuință ideea de a reuni într-un corp normativ sau într-un ansamblu de reguli, ce
compun un cod sau o cartă de etica, toate cunoștințele fundamentale despre ceea ce este just
și convenabil pentru buna exercitare a unei profesii.

Deontologia, în sens de reguli și datorii care reglementează o profesie, reunește sub forma
unui cod, regulile privitoare la responsabilitatea membrilor profesiunilor organizate în
ordine profesionale.

Codurile deontologice reglementează toate formele de activitate profesională: medical –

umană, medical – veterinară, arhitecți, agenți bancari, experți contabili, agronomi, administratori,
chimiști, notari, parlamentari, magistrați, politiști, mediatori, avocați s.a.(profesii liberale)

Deontologia este practic o etică sau o morală profesională și un drept profesional.

ETICĂ ȘI INTEGRITATE

DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICA

Aspectul deontologic trebuie să producă un comportament moral de conformitate,
indiferent de opiniile și convingerile personale morale ale tuturor actorilor conectați la viața
academică.

Aspectul deontologic al eticii universitare are în vedere producerea unei etici a conformității
procedurale menit să asigure comportamente previzibile moral pentru toții actorii implicați
în activitățile universitare.

Codul deontologic trebuie respectat indiferent de calculul individual al consecințelor, iar

doar în cazul în care se observă anumite probleme recurente sau inconsecvențe flagrante,
el trebuie schimbat.

Codurile deontologice asigură conformitatea cu codurile etice și de conduită, obligatorii

pentru toți actorii conectați la viața academică.

În societatea noastră, ideea de imagine publică sau brand personal a căpătat o importanță
atât de mare încât suntem nevoiți să ne bazăm pe intuițiile noastre morale sau de diverse
„scurtături” (cum ar fi, de exemplu, codurile deontologice) în luarea deciziilor.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICA

Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă şi prin iniţiativă, iar rezultatele apar prin
creşterea reputaţiei şi a imaginii şcolii.
În acest context, prezentul Cod de etică şi deontologie profesională (universitară)
promovează:
• Competenţa profesională;
• Integritatea morală;
• Cultura organizaţională;
• Formele respectului (faţă de muncă şi valori, faţă de persoane şi comunitate);
• Creativitatea, iniţiativa şi personalitatea;
• Armonizarea interesului individual cu cel colectiv;
• Deschiderea către viaţa comunităţii;
• Alinierea la tendinţele şi practicile învăţământului european.

Codul de Etică se referă la unele valori esenţiale legate de profesia de profesor, şi anume:
integritatea, onestitatea, respectul, responsabilitatea şi încrederea.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

DEONTOLOGIE, COD DEONTOLOGIC, COD DE ETICA

Codul de etică a inginerului cuprinde ansamblul caracteristicilor ce definesc calitatea
activității profesionale, precum și demnitatea inginerilor în procesul creației tehnico-științifice și
al producției și în societate.

În întreaga sa activitate, inginerul va acționa aplicând urmatoarele principii deontologice:

• Desfasurarea activității profesionale la nivelul calitativ cel mai înalt, cu responsabilitate și

cinste față de firmă și client.
• Comportarea de natura să contribuie la creșterea prestigiului de inginer, prin:
 devotament față de profesiunea aleasa;
 efort personal de îmbunatățire continuă a propriilor cunoștințe și deprinderi;
 instruirea și perfecționarea profesională și asigurarea condițiilor pentru creșterea
experienței persoanelor subordonate;
 promovarea spiritului de echipă, curajului opiniilor, încrederii și respectului reciproc;
 păstrarea echilibrului între dorința de afirmare și modestia, care trebuie să-l caracterizeze;
 acordarea importanței cuvenite aspectelor ecologice, sociale si economice, în rezolvarea
problemelor inginerești. [8]
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
INTEGRITATE PROFESIONALĂ
Integritatea profesională = desfășurarea, în orice situație, a activității în interesul
legitim al clientului și realizarea sarcinilor profesionale cu integritate și loialitate.

[9]

INTEGRITATE ACADEMICĂ
Acțiunea din datorie vizează latura de integritate, pe când acțiunea conformă datoriei
vizează respectarea codurilor deontologice ale instituțiilor universitare.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

INTEGRITATE ACADEMICĂ
Diferite aspecte de etică și integritate academică au fost reglementate în România printr-o serie de acte
normative.
Redăm mai jos o selecție a acestora:
1. OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică;
2. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare;
3. Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universități – introduce obligația
instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu de a adopta
propriul Cod de etică universitară, care să cuprindă formularea explicită a idealurilor, principiilor și
normelor morale pe care consimt să le respecte și să le urmeze membrii comunității academice în
activitatea lor profesională;
4. OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei – prevede înființarea Agenţiei Române de
Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS), agenție care formulează și revizuiește
periodic standarde naționale de referință și indicatorii de performanță pentru evaluarea și asigurarea
calității în învățământul superior (asigurate anterior de Consiliului Național de Evaluare și Acreditare
Academică);
5. Legea Educației Naționale nr. 1/2011 – prevede înființarea Consiliului de Etică și Management
Universitar (CEMU) drept organism consultativ al Ministerului Educaţiei Naţionale;
6. Ordinul de ministru nr. 3.131/2018 privind includerea în planurile de învățământ, pentru toate
programele de studii universitare organizate în instituţiile de învăţământ superior din sistemul naţional
de învăţământ, a cursurilor de etică şi integritate academică.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

INTEGRITATE ACADEMICĂ

Integritatea este o valoare foarte importantă pentru cercetătorii care desfășoară studii
empirice.

Fabricarea sau falsificarea datelor de laborator, interpretarea intenționat eronată a

dovezilor empirice, raportarea trunchiată a unor date, utilizarea banilor destinați
cercetării în alte scopuri, colaborarea cu parteneri care nu au competența necesară
pentru a desfășura activitățile de cercetare din proiect, precum și alte comportamente,
sunt strict interzise.

Cercetătorii care recurg la astfel de gesturi încalcă în mod direct principiul integrității.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Proprietatea intelectuală este ansamblul
drepturilor asociate activităţii intelectuale
în domeniul, literar, artistic şi ştiinţific.
Proprietatea intelectuală, spre deosebire
de proprietatea în general, care este
legată de posesia bunurilor materiale, a
fost consacrată ca o realitate obiectivă
având în vedere “bunurile spirituale”.
Ea cuprinde două categorii :
- proprietatea literară, artistică şi
ştiinţifică;
- proprietatea industrială.
Protecţia proprietăţii literar, artistice şi ştiinţifice sau
protecţia dreptului de autor se referă la faptul că în general
anumite practici sau utilizări ale acestor opere sunt
considerate ilicite dacă se fac fără autorizaţia autorului.
Cele mai tipice situaţii asupra cărora intervine protecţia
dreptului de autor sunt :
- copierea sau reproducerea unei opere oarecare
indiferent de genul ei;
- reprezentarea sau executarea în public a operei ( de
obicei muzicale, dramatice, cinematografice);
- înregistrarea sonoră a reprezentanţilor sau execuţiilor
de opere literare şi muzicale;
- realizarea de filme adaptate după opere sau închiderea
lor în filme;
- transmiterea prin radio şi televiziune a oricăror genuri
de opere;
- traducerea operelor literare.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Inovarea, invenţia şi inovaţia sunt categorii distincte. Utilizarea acestor termeni într-un
mod neadecvat produce deseori confuzii.
Inovarea este un proces care poate să includă sau nu invenţii şi inovaţii şi ea se poate
manifesta în plan tehnic, organizaţional, managerial, financiar.
Inovatia este o solutie tehnică de perfecţionare şi nu este o categorie de proprietate
industrială. In cel mai bun caz ar putea fi asociată modelului de utilitate.
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
ELEMENTE FUNDAMENTALE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
ETICĂ ȘI INTEGRITATE
PLAGIAT

Plagiatul reprezintă însușirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei
alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obținute, prezentându-le drept creație
proprie.[1]

Plagiatul este considerat o lipsă de cunoștințe academice și o încălcare a eticii jurnalistice. Este supus
unor sancțiuni, cum ar fi penalizări, suspendarea și chiar exmatricularea din școală sau muncă. Recent,
cazuri de „plagiat extrem” au fost identificate în mediul academic.[2] Conceptul modern de plagiat, ca
imoral și original, ca un ideal, a apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, în special cu mișcarea romantică.

Plagiatul și încălcare a drepturilor de autor se suprapun într-o măsură considerabilă, dar ele nu sunt
concepte echivalente, iar multe tipuri de plagiat nu constituie o încălcare a drepturilor de autor, care este
definită de legea drepturilor de autor și poate fi pronunțată de instanțe. Plagiatul nu este definit sau
pedepsit de lege, ci de instituții (inclusiv asociații profesionale, instituții de învățământ și entități
comerciale, cum ar fi societățile de publicare).
ETICĂ ȘI INTEGRITATE

Bibliografie:
1. Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov, Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela
Constantinescu - Etică și integritate academică, Universitatea din Bucuresti, 2018.
2. Emilia Șercan - Deontologie academică-Ghid practic, Universitatea din București, 2017.
3. Ion DINESCU, Mihaela SMEADĂ, Petru SCURTU, Cristina MARTON, Alexandru
PAVELESCU - Codul de etică şi integritate academică, Academiei Forţelor Aeriene „Henri
Coandă”, 2008.
4. Constantin Aslam, Cornel-Florin Moraru, Raluca Paraschiv - Curs de deontologie și
integritate academică, Universitatea Națională de Arte, București, 2018.
5. ttps://www.google.com/search?q=etica&source=.......
6. https://www.google.com/search?q=morala&source=........
7. https://stepanadrian.ro/20-de-valori-morale.......
8. http://www.agir.ro/codetica.php
9. https://www.google.com/search?q=integritate&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=.....