Sunteți pe pagina 1din 3

DEGERĂTURILE

Expunerea sistemică la frig = HIPOTERMIA

Expuneri localizate:
- Piciorul de tranşee (expunerea prelungită la umezeală şi temperatură scăzută a membrelor
pelvine)
- Pişcătura de frig – paloarea şi anestezia tegumentelor la expunerea la vânt rece
- Pernio (bubele de frig) – la nivelul extremităţilor expuse la frig şi umezeală (mâini,
picioare, nas, urechi)
- Degerătura

Degerătura = leziune gravă ce determină distrucţii tisulare în zonele cu flux sangvin scăzut sau
neprotejate, după expunere la temperaturi sub limita de îngheţ
Factori favorizanţi: vântul, umiditatea, altitudinea, îmbrăcămintea, imobilizarea, alcoolul,
malnutriţia

Severitatea degerăturilor:
Grad I - se caracterizează prin albirea ariei afectate. Eritemul si edemul pot fi prezente.
Leziunile sunt reversibile şi se vindecă în câteva zile sub tratament eficient, fără sechele.
Grad II - caracterizat de apariţia flictenelor cu conţinut seros. Eritemul şi edemul înconjoară
flictenele. Poate fi afirmată la câteva zile de la reîncălzire. Epidermul se regenerează fără
cicatrice.
Grad III - caracterizat de apariţia flictenelor cu conţinut sangvinolent sau sero- sangvinolent,
reprezintă o necroză superficială. Vindecarea se face cu sechele, după săptamâni sau luni de
evoluţie spontană.
Grad IV – reprezintă o necroză profundă, cu pierdere importantă de ţesuturi; constă în cianoza
intensă a zonei afectate, fără apariţia flictenelor. După câteva ore de la expunerea la frig apar
leziunile de gangrenă.

După profunzime, degerăturile se împart în:


a) Degerături superficiale (corespunzător gradelor de severitate I si II)
b) Degerături profunde (corespunzător gradelor de severitate III si IV).

Tratament:

A. Tratament profilactic:
- constă din măsuri de protecţie a indivizilor expuşi timp îndelungat la frig şi umezeală -
echipament de protecţie special, îmbrăcăminte şi încălţăminte adecvată, alimentaţie
corespunzătoare, vitaminizare.
B. Tratament curativ:

a) a.Primul ajutor
- scoaterea victimei de sub influenţa frigului înlăturarea factorilor mecanici care produc
staza venoasă- încălţăminte şi haine strâmte
- evacuarea cât mai rapidă a degeratului

b) Tratamentul în unitatea spitalicească


1. Reîncălzirea – imersie în băi cu apă caldă la 40-43oC, timp de 20-30 minute până dispare
paloarea extremităţilor şi se instalează o roşeaţă intensă. După baie, regiunile sunt pansate
steril.
2. Debridarea flictenelor cu conţinut seros (cele cu conţinut sangvinolent nu se debridează,
deoarece ele trădează lezarea plexurilor subdermice, putându-se produce disecarea
dermului profund şi necroza acestuia).
3. Profilaxia antitetanică
4. Administarea de antialgice IM sau IV
5. Administrarea de antibiotice injectabil
6. Reechilibrare hidro-electrolitică
7. Elevarea segmentelor afectate pentru reducerea edemului.

c) Tratament chirurgical:
- In faza acută este limitat la incizia de decompresiune în cazul unor escare constrictive sau
la excizia escarei atunci când există un proces infecţios sub aceasta.
- Tratamentul chirurgical al degerăturilor este util după încheierea fazei acute şi după
delimitarea clară a zonelor de necroză.
- Se practică debridarea necrozelor sau amputaţii ale unor segmente ale extremităţilor.
- Tardiv se pot efectua şi proceduri chirurgicale reconstructive.

HIPOTERMIA

Hipotermia este definită arbitrar ca fiind o temperatură corporală centrală de 350C sau mai mică
şi este clasificată ca:

- uşoară (de la 35 la 320C),


- moderată (< 32 până la 280C),
- severă (< 280C).

Diagnostic:
Termometru pentru temperaturi joase: PLASAT INTRARECTAL, INTRAESOFAGIAN SAU
INTRAVEZICAL
Manifestari:
- Pierderea stării de conştienţă
- Aritmii cardiace
- Stop cardiorespirator

Tratament:
 RESUSCITARE
 REÎNCĂLZIRE
 Se bazează pe principiul:NOT DEAD UNTIL WARM AND DEAD
Tehnicile de reincalzire pot fi active sau pasive, interne sau externe.
Reincalzirea pasiva externa cuprinde acoperirea pacientului cu paturi si haine intr-un mediu cald
Reincalzirea activa externa implica aplicarea directa a surselor de caldura (paturi de incalzire,
imersie in apa calda)
Reincalzirea activa interna poate fi obtinuta prin reincalzirea cailor respiratorii, in care pacientul
inspira oxigen umidificat incalzit la 420C printr-o masca faciala sau tub endotraheal. Lichidele
administrate intravenos trebuie incalzite pana la 400C, dar folosirea lor are efecte minime pe
reincalzirea centrala.
Cea mai eficienta tehnica de reincalzire este incalzirea sanguina extracorporala prin
hemodializa sau bypass cardiopulmonar. Ambele metode implica indepartarea continua a
sangelui, care este circulat si incalzit in exterior inainte de a fi reintrodus in corp.