Muzeul a evoluat de-a lungul timpului, a devenit un spațiu dinamic care simplifică

comunicarea cu publicul și care se adaptează la realitățile sociale prin intermediul mijloacelor

digitale și al noilor tehnologii reprezentate de ghiduri audio, tururi virtuale, expuneri 3D,
publicații sau reviste on-line.1

Astăzi, muzeul caută strategii practice prin care să stimuleze curiozitatea și entuziasmul
publicului față de această instituție, alege teme de actualitate și organizează evenimente
interactive care să satisfacă preferințele vizitatorilor având ca rezultat creșterea numărului
vizitelor la muzeu, dar și construirea unei imagini mult mai cunoscute, astfel încât să atragă
un public cât mai numeros.

În prezent, muzeele sunt mult mai implicate în ceea ce privește captarea atenției publicului,
organizând expoziții temporare cu o tematică diversă, alături de ateliere de creație dedicate în
special tinerilor. Alături de aceste activități, muzeul oferă seri cu muzică clasică, festivaluri
interactive, sau acces liber persoanelor interesate de instituția respectivă.

Muzeul de azi caută variante eficiente prin care să faciliteze cunoașterea patrimoniului
astfel încât acesta să fie accesibil tuturor categoriilor de vizitatori, iar ca mijloace de
informare, instituțiile moderne creează pagini oficiale ale muzeelor în mediul virtual,
folosindu-se de social media, stârnind dorința acestuia de a ajunge în spațiul respectiv.

Prezentarea patrimoniului cultural se adaptează societății actuale, iar muzeele folosesc un

limbaj facil și atractiv astfel încât publicul să înțeleagă cât mai bine mesajul transmis. Aceste
instituții devin instrumente de transmitere a culturii către categoriile de vizitatori interesați de
comunicarea directă și învățarea liberă.

Datorită tehnologiei, muzeul nu mai reprezintă doar un depozit necesar conservării și

expunerii colecțiilor sale, ci devine un spațiu interactiv și atrăgător menit să încânte publicul
și să dezvolte interesul acestuia față de colecțiile care alcătuiesc patrimoniul.

Muzeul Național al Literaturii Române a fost construit în anul 1957 de criticul literar
Dumitru Panaitescu-Perpessicius, iar de-a lungul timpului clădirea a avut sediul în locuința
avocatului Toma Stelian, în casa scriitorului Mihail Sadoveanu, sau chiar în Casa Scarlat
Krețulescu.2

1
Alexandru Mihăilescu, Bogdan Pălici, Revista muzeelor. Muzeele ca platforme culturale: viitorul tradiției,
Editura Bucureștiul Academic, București, 2019, p.47
2
Adrian Majuru, Muzeele Bucureștiului de ieri și de azi, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2018,
p.60
 Acest muzeu deține un patrimoniu literar alcătuit din cărți vechi, documente istorico-
literare, manuscrise, obiecte personale sau piese de mobilier care au aparținut scriitorilor
români, exprimând astfel înțelegerea cuvântului în literatura română.3

Muzeul Național al Literaturii Române expune colecțiile într-o manieră interactivă,

conform cerințelor actuale, stimulând participarea activă a vizitatorilor. În cadrul muzeului au
loc diverse festivaluri, seri de muzică, se organizează conferințe sau colocvii, sunt derulate
programe culturale și educaționale, dar și lansări de carte unde sunt prezentate publicațiile
editurii acestui muzeu.4

În anul 2014 a fost derula proiectul ,,Muzeul digital” în urma căruia publicul a beneficiat
de acces gratuit la diverse manuscrise aflate în arhiva Muzeului Național al Literaturii
Române. Manuscrisele aparțin celor mai importanți scriitori români, printre care Titu
Maiorescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Vianu și alții. 5

În prezent, muzeul are 8.000 de titluri de publicații periodice, peste 300.000 de piese
organizate în 300 de colecții care cuprind fotografii originale, acte, corespondență, obiecte
memoriale, artă plastică, 200 de titluri de artă veche românească și 20.000 de volume de carte
rară.6

Arthur Hazelius este fondatorul primului muzeu în aer liber din Europa. Acesta a înființat
în anul 1891 muzeul Skansen din Suedia care deținea un patrimoniu de cultură și civilizație
populară tradițională. Următoarele muzee în aer liber construite în Europa au fost în Norvegia,
Danemarca, Finlanda și Olanda. Astfel, se remarcă dezvoltarea rețelei de înființare a muzeelor
europene în aer liber, proces la care România participă în prima parte a secolului al XX-lea.7

Creșterea numărului de muzee în aer liber s-a accentuat după Primul Război Mondial, iar
în prezent, Europa cuprinde peste 2000 de unități muzeale din această categorie, în timp ce
România are 20 de muzee de acest fel. Muzeele în aer liber din România sunt interesate de
conservarea și analizarea obiectelor de artă populară, de păstrarea colecțiilor de unelte și
cercetarea utilizării acestora.8

3
https://mnlr.ro/despre-noi/ accesat la data de 28.05.2020
4
Alexandru Mihăilescu, Bogdan Pălici, op.cit., p.31
5
https://mnlr.ro/despre-noi/ accesat la data de 29.05.2020
6
Adrian Majuru, op.cit., p.60
7
Paul Niedermaier, Andreea Buzaș Neagoe, Satul tradițional reprezentat in muzeele etnografice în aer liber din
România, Sibiu, 2014, p.16
8
Ibidem, p.17
 Muzeele etnografice în aer liber surprind într-o manieră cât mai fidelă realitatea socială a
satului, redau atmosfera de demult, așezările locuințelor și gospodăriilor din alte vremuri.
Muzeul în aer liber expune monumente de arhitectură tradițională și acordă o atenție aparte
reconstruirii și păstrării spiritului românesc de altădată, dezvoltând totodată turismul de natură
etnologică.

Primul muzeu în aer liber din România a fost Muzeul Astra din Dumbrava Sibiului. În anul
1905, sub forma unui pavilion, a avut loc prima expoziție a muzeului ASTRA, cadrul căreia
au fost prezentate câteva monumente în aer liber, care înfățișau viața satului din Dumbravă.
Acest muzeu reprezintă o întoarcere în timp spre locuri, tradiții, oameni, obiceiuri și vremuri
de altădată.9

Înființarea acestui muzeu a fost plănuită încă din 1940, însă finalizarea sa apare după o
perioadă de timp, în anul 1963. Muzeul ASTRA face parte din categoria muzeului
multifuncțional care își propune să expună cât mai interactiv imaginea satului tradițional
românesc și să îi ajute pe vizitatori să cunoască cât mai bine valorile autentice ale acestuia.10

Muzeul în aer liber de la Sibiu este visul împlinit al românilor din Transilvania care și-au
dorit să alcătuiască o colecție etnografică cu ajutorul căreia să pună în valoare simbolurile,
lucrurile și fenomenele care explicau istoria originii noastre, mărturiile reprezentative pentru
specificul românesc dar și diferențierea noastră față de alte popoare.11

Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului este un spațiu tematic destinat expunerii
modului de ocupație tradițional al poporului român, prezentarea uneltelor de muncă pe care
oamenii le utilizau în acele vremuri, a celor peste 400 de case și anexe gospodărești care
sugerează imaginea vieții rurale, alături de sisteme tehnice complexe de depozitare și
conservare a obiectelor.

Obiectivele muzeului au fost sprijinite de mijloacele tehnologice moderne, care au ajutat

această instituție să dețină un studio de film documentar, să dezvolte programe educaționale
care să prezinte activitățile la care participă meșteșugari de toate vârstele și astfel să
transforme muzeul ASTRA într-un spațiu viu și dinamic.12
9
Ciprian Anghel Ștefan, Ovidiu Baron, Lucian Robu, Nicolae Adrian Alexe, Astra.Cultura ca fundament al
României unite, Sibiu 2018, Editura Astra Museum, p.13
10
Corneliu Bucur, Valer Deleanu, Sebastian Sarsamă, Cibinium 1990-2000. Studii și cercetări privind politica
reformei în etnomuzeologia românească: contribuția Muzeului ,,ASTRA”, Editura Astra Museum, Sibiu, 2000,
p.25
11
https://muzeulastra.ro/
12
Corneliu Bucur, Valer Deleanu, Sebastian Sarsamă, op.cit., p.13
 Muzeul ASTRA din Dumbrava Sibiului este locul ideal pentru desfășurarea activităților
culturale, organizarea concursurilor cu temă de inspirație etnografică, tabere de creație
artistică sau plastică pentru copii de toate vârstele. De asemenea, animațiile muzeale,
festivalurile de muzică tradițională și atelierele de meșteșugărit mențin spiritul românesc
autentic.

Muzeul Național de Istorie a României a fost Proiectat după planurile arhitectului

Alexandru Săvulescu construit pentru a găzdui Poșta Centrală din București. Această clădire
a funcționat până în anul 1907 când au început lucrările de renovare și amenajare a Muzeului
Național de Istorie a României, deschis la data de 8 mai 1972.13

Expoziția muzeului a fost complexă încă de la început și cuprindea obiecte istorice

împărțite în diferite categorii împărțite pe epocile istorice, obiecte din perioadă antică până la
epoca modernă. Astfel, au fost aduse obiecte de valoare istorică și arheologică și piese din
metal prețios. Toate acestea au alcătuit tezaurul muzeului alături de alte obiecte de patrimoniu
care au fost aduse de la muzee din București sau din țară.14

Astăzi, Muzeul Național de Istorie a României nu este deschis în întregime, ci se află în

proces de modernizare, dar cu toate acestea instituția are deschise pentru public două
expoziții permanente: Lapidarium și Tezaurul istoric. Lapidarium-ul cuprinde copia Columnei
lui Traian alături de piese antice și medievale din marmură sau gresie descoperite pe teritoriul
țării noastre. Tezaurul istoric este alcătuit din peste 2000 de exponate printre care piese din
metal prețios, obiecte din argint și aur, arme, monede sau obiecte de cult.15

Colecțiile muzeului au în jur de 690.099 de obiecte de la volume de cărți vechi, timbre,

bijuterii până la obiecte ale Casei Regale. Colecțiile Muzeului Național de Istorie a României
încă se îmbogățesc datorită donațiilor, noilor descoperiri arheologice sau achizițiilor.

Muzeul Național de Istorie a României organizează diferite ateliere de creație adresate în

special copiilor ce au ca obiectiv valorizarea celor două expoziții permanente ale muzeului.
Durata de desfășurare a acestor activități este de maxim două ore și se împarte în două părți.

În prima parte acestui atelier educativ copiii vizitează împreună cu ghidul muzeal una
dintre cele două colecții, iar în cea de-a doua parte copiii vor lucra și vor reproduce obiecte
care fac parte din expoziția vizitată.
13
Adrian Majuru, op.cit., p.84
14
Ibidem, p.85
15
https://www.mnir.ro/index.php/muzeul-national-de-istorie-a-romaniei
 Aceste activități au rolul de a combina jocul cu creativitatea, totodată ajutându-i pe copii să
asimileze mai ușor informația și datele legate de fapte și evenimente memorabile la care au
participat strămoșii noștri.

Muzeul Național al Aviației Române este unica instituție din România cu domeniu
aeronautic și bunuri culturale mobile care alcătuiesc colecții unicate la nivel de țară: aeronave,
carnete și costume de zbor, scaune de catapultare, motoare de aviație, insigne sau medalii.

Acest muzeu a fost înființat în cinstea personalităților aviației române și cuprinde în

patrimoniul său realizări valoroase din cadrul aeronautic. La început, acest muzeu a fost
organizat în cinci corturi de companie pe aerodromul din Otopeni, urmând ca ulterior să fie
așezat în fața aeroportului Băneasa, iar din 2006 situat în nordul Bucureștiului.16

Această instituție face parte din categoria muzeelor construite recent si deține în
patrimoniul său arhive de documente, peste 20.000 de volume de specialitate grupate într-o
bibliotecă, dar și 1500 de titluri care au aparținut cândva unor oameni care au lucrat în
aeronautică. De asemenea, muzeul are și un parc de arsenal cu piese de artilerie, antiaeriene,
rachete sau radare, dar și o stradă din București reconstruită cu magazine și cafenele.17

Muzeul Național al Aviației Române este împărțit în șapte săli care cuprind documente
despre istoria și industria aeronauticii române, drapele de luptă, uniforme de aviație, aparatură
folosită în aviație de-a lungul timpului, documente de pilotaj referitoare la școala de pilotaj
din România, alături de fotografii și obiecte care au aparținut inginerului Aurel Vlaicu.18

Revista Aeronautica a fost editată de specialiștii acestui muzeu și conține informații și

articole de specialitate adresate celor care sunt atrași sau interesați de acest domeniu, da și
celor care vor să elucideze misterele zborului.19

16
http://www.roaf.ro/
17
Adrian Majuru, op.cit., p.127
18
http://www.roaf.ro/
19
Adrian Majuru, op.cit., p.128
Surse bibliografice folosite:

Mihăilescu Alexandru, Pălici Bogdan, Revista muzeelor. Muzeele ca platforme culturale:

viitorul tradiției, Editura Bucureștiul Academic, 2019

Majuru Adrian, Muzeele Bucureștiului de ieri și de azi, Editura Muzeul Literaturii Române,
București, 2018

Niedermaier Paul, Neagoe Buzaș Andreea, Satul tradițional reprezentat in muzeele

etnografice în aer liber din România, Sibiu, 2014
Anghel Ștefan Ciprian, Baron Ovidiu, Robu Lucian, Alexe Adrian Nicolae, Astra.Cultura ca
fundament al României unite, Sibiu 2018, Editura Astra Museum

Bucur Corneliu, Deleanu Valer, Sarsamă Sebastian, Cibinium 1990-2000. Studii și cercetări
privind politica reformei în etnomuzeologia românească: contribuția Muzeului ,,ASTRA”,
Editura Astra Museum, Sibiu, 2000

Surse web:

https://mnlr.ro/despre-noi/

https://muzeulastra.ro/

https://www.mnir.ro/index.php/muzeul-national-de-istorie-a-romaniei

http://www.roaf.ro/