.

Sisteme cu aplicare locală

    25.53.  Sistemele cu aplicare locală sunt utilizate pentru a proteja obiecte separate şi se
proiectează în mod diferit pentru incendii de suprafaţă şi incendii de echipament.
    25.54.  Cantitatea necesară de pulbere Q nu trebuie să fie mai mică decât cantitatea de pulbere
dată de relaţia:

Q=KV 5 i

    unde:
    Q este cantitatea de pulbere (kg);
    V  volum imaginar (m ) în jurul proiecţiei pericolului pe toate feţele la cea
i
3

mai apropiată margine solidă sau la o distanţă de 1,5 m de pericol, oricare este cea mai mică;
    K  = 1,2 kg/m
5
3

    25.55.  În cazul unei combinaţii de incendii de suprafaţă şi de echipament, trebuie să fie aleasă
cea mai mare valoare calculată a cantităţii de pulbere.
    25.56.  Durata de declanşare a sistemului cu pulbere până la descărcarea cantităţii calculate de
pulbere nu trebuie să depăşească 30 s.
    25.57.  Duzele pentru aplicare locală pentru incendiu de suprafaţă sau de echipament trebuie să
fie amplasate în conformitate cu recomandarea producătorului.
    c. Dimensionarea conductelor
    25.58.  Pentru transportul şi distribuţia pulberii se folosesc ţevi din oţel inoxidabil, cupru, aliaj
de cupru sau oţel protejat împotriva coroziunii (de exemplu: ţevi din oţel galvanizat) sau alte
materiale cu proprietăţi mecanice şi fizice echivalente.
    25.59.  Diametrul interior al conductei principale care pleacă de la vasele de stocare a pulberii
la distribuitor se alege folosind nomogramele din figura 25.1 din anexa nr. 26, în funcţie de
debitul de pulbere, Q , de concentraţia amestecului pulbere-gaz în raport de masa (μ) şi de
p

coeficientul de frecare al pulberii (λ ).

n

    25.60.  Valoarea minimă a debitului de pulbere pentru asigurarea continuităţii curgerii, este de
0,035 kg/s (valoarea optimă fiind de (0,500 ÷ 2,500) kg/s, în funcţie de diametrul conductei).
    25.61.  Lungimea conductei de la rezervorul de stocare a pulberii până la distribuitor nu trebuie
să depăşească 100 m.
    25.62.  Aria secţiunii tuturor conductelor de distribuţie a pulberii ce pleacă din acelaşi
distribuitor trebuie să fie egală cu aria secţiunii conductei principale.
    25.63.  Diametrul ştuţurilor pe care se montează duzele de refulare nu trebuie să fie mai mic
decât diametrul duzelor.
    25.64.  Numărul duzelor se calculează în funcţie de intensitatea de stingere şi de forma jetului
de pulbere.
    25.65.  Aria totală a secţiunii duzelor (A ) trebuie să reprezinte 0,6 la 0,8 din aria secţiunii
d

conductei la care se montează duzele.

    Amplasarea instalaţiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi

    25.66.  Rezervoarele de stocare a pulberii, recipienţii (buteliile) cu gaz de vehiculare, modulul
de comandă al instalaţiei şi distribuitorul, se amplasează în încăperi uşor accesibile, ferite de
radiaţii termice.
    25.67.  Recipientele (buteliile) cu gaz de vehiculare se certifică conform reglementărilor în
vigoare.
    25.68.  Conductele cu duze se amplasează astfel încât distanţa de la duze la focarul incendiului
să nu depăşească 5,00 m.

    Executarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor

    Condiţii generale
    25.69.  Subansamblurile şi echipamentele se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile
tehnice şi constructive cu care au fost realizate de către producător şi se depozitează în condiţii
de siguranţă.
    25.70.  Beneficiarul instalaţiei are obligaţia asigurării condiţiilor pentru depozitarea în
siguranţă a subansamblurilor instalaţiei, echipamentelor şi materialelor până la terminarea
montajului şi punerea în funcţiune a instalaţiei, răspunzând de păstrarea lor alături de unitatea de
montaj.
    Montarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor
    25.71.  Pe timpul montajului se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu
pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea pulberii stingătoare de
incendiu.
    25.72.  Recipientele (buteliile) sub presiune şi armăturile aferente acestora, se certifică
conform reglementărilor în vigoare.
    25.73.  În scopul asigurării fluidizării pulberii, gazul de vehiculare se introduce prin partea
inferioară a vasului de stocare a pulberii, prin cel puţin patru puncte. Un punct de introducere a
gazului de vehiculare se prevede şi pe conducta principală de pulbere (de la robinetul de linie la
vasul de stocare).
    25.74. Conductele pentru transportul pulberii realizate din ţevi din oţel trebuie să fie cu
suprafeţele interioare netede. Conductele pentru pulbere, montate în spaţii cu mediu corosiv, se
protejează corespunzător.
    25.75. Conductele de transport şi distribuţie a pulberii stingătoare de incendiu se leagă la
pământ, cu prize de pământ a căror rezistenţă este de maximum 4 Ω, respectându-se prevederile
normativului I 7.
    25.76. Conductele pentru comanda pneumatică trebuie să fie astfel montate încât să nu
stânjenească intervenţia personalului de exploatare şi verificare.
    25.77. Conductele şi armăturile sistemului de distribuţie a pulberii nu trebuie să prezinte
schimbări bruşte ale secţiunii de trecere.
    25.78. Raza de curbură a conductelor de pulbere trebuie să fie de cel puţin 10 x diametrul
conductei (curbele trebuie să fie evitate pe cât posibil).
    25.79. Reţelele de distribuţie pe care se montează duzele de refulare, trebuie să fie fixate rigid
cu bride care să preia efortul produs la refularea pulberii. La conductele de transport, bridele de
fixare trebuie să permită dilatări şi contracţii funcţionale.
    25.80. După montare, conductele se curăţă, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sub
presiune (sau alt gaz), pentru îndepărtarea eventualelor corpuri străine pătrunse accidental.
    Probarea instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor
    25.81.  Instalaţiile fixe de stingere cu pulbere a incendiilor sunt supuse probei hidraulice de
rezistenţa la presiune, a probei de etanşeitate cu aer comprimat şi a probei de funcţionare.
Presiunea de probă hidraulică de rezistenţă este de 1,5 ori presiunea de regim.
    25.82. Proba de funcţionare trebuie să includă controlul funcţionării dispozitivelor de
comandă, de alarmare, a armăturilor de siguranţă şi a aparaturii de măsurare.
    25.83. Odată cu încheierea probelor de recepţie trebuie definitivată şi instruirea personalului
care asigură exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de stingere, consemnându-se acest lucru în
procesul-verbal de recepţie.
    Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor
    25.84.  Recepţia instalaţiilor fixe de stingere cu pulberi a incendiilor se face de către comisia
constituită în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    25.85. Comisia de recepţie este obligată sa verifice:
    a) respectarea prevederilor reglementărilor tehnice, a proiectelor şi a documentaţiilor tehnice
privind sistemul de detectare, semnalizare şi stingere cu pulbere a incendiului;
    b) procesele-verbale de recepţie internă, documentele de calitate şi de garanţie ale
producătorilor de echipamente, precum şi după caz, certificatele de conformitate sau agrementele
tehnice pentru materialele, aparatele şi echipamentele instalate;
    c) funcţionarea instalaţiei de detectare, semnalizare şi comandă;
    d) funcţionarea sistemului de distribuţie a pulberii;
    e) existenţa panourilor de avertizare privind evacuarea personalului, a instrucţiunilor de
exploatare şi a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenţiei în caz de incendiu.
    25.86. Rezultatele verificărilor şi a probelor efectuate în prezenţa comisiei de recepţie se
consemnează într-un proces-verbal de recepţie.

    Comanda şi punerea în funcţiune a instalaţiilor fixe de stingere cu pulbere a incendiilor

    25.87.  Instalaţiile fixe de stingere a incendiilor cu pulbere, în principiu, funcţionează astfel:
    a) ca urmare a detectării izbucnirii incendiului se declanşează modulul de comandă (în cazul
instalaţiilor automate);
    b) deschide robinetele de pe conductele de distribuţie a pulberii stingătoare;
    c) deschide robinetele de pe conductele cu agent de vehiculare a pulberii stingătoare şi
temporizează (unde este cazul) deschiderea lor;
    d) opreşte funcţionarea instalaţiei de ventilare şi închide golurile tehnologice şi funcţionale
(uşi, ferestre, obloane etc.) din pereţii şi planşeele incintei protejate;
    e) refulează pulberea;
    f) semnalizează acustic şi optic funcţionarea instalaţiei de stingere şi eventualele defecţiuni.

    Partea a VII-a
    Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu abur

    26. Instalaţii de stingere cu abur a incendiilor

    Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor

    Componentele instalaţiilor fixe de stingere cu abur a incendiilor
    26.1.  Proprietăţile aburului ca substanţă de stingere a incendiului, mecanismul stingerii cu
abur a incendiilor şi domeniile recomandate pentru instalaţiile de stingere cu abur a incendiilor
sunt prezentate în anexa nr. 27.
    26.2. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiilor se compun din:
    a) sursa de alimentare cu abur;
    b) conducta principală de abur (legată la sursa de alimentare înaintea robinetului de închidere a
consumatorilor tehnologici);
    c) robinetul conductei principale de alimentare cu abur (normal deschis);
    d) ventilul automat de acţionare;
    e) reţeaua de distribuţie a aburului (cu conducte perforate);
    f) detectoare de incendiu (amplasate în incinta protejată);
    g) tabloul electric de comandă al instalaţiei;
    h) butoane de acţionare manuală;
    i) dispozitiv de semnalizare acustică locală (pentru avertizarea personalului aflat în incinta
protejată);
    j) conducta de alimentare cu abur a instalaţiei semifixe, cu hidranţi de abur.
    26.3. Instalaţiile fixe de stingere cu abur a incendiului pot fi cu acţionare automată şi/sau
manuală.
    26.4. Instalaţiile semifixe de stingere cu abur a incendiilor se compun dintr-o conductă de
alimentare cu abur pe care se montează, de regulă din 25,00 în 25,00 m, hidranţi de abur pentru
intervenţie manuală de stingere a începuturilor de incendiu izbucnite pe sol sau la diferite nivele
ale instalaţiilor tehnologice.
    26.5. Hidrantul de abur se compune dintr-un robinet montat pe o conducta cu diametrul de 25
mm la care se racordează un furtun din cauciuc în lungime de cel mult 15,00 m, având la capătul
liber o ţeavă de 2,00 m lungime, cu orificiul de refulare cu diametrul de 15 mm.
    26.6. Ţevile de refulare a aburului (izolate termic), sunt prevăzute cu mânere de prindere şi se
păstrează cu furtunul asamblat la robinete, pe suporţii prevăzuţi în acest scop.
    26.7. Instalaţiile semifixe, cu linii de furtun, se folosesc atât în incinte închise cât şi la
instalaţii tehnologice în aer liber. Amplasarea lor se face astfel încât fiecare punct cu pericol de
incendiu să poată fi servit de unul sau două jeturi simultane de abur.
    Dimensionarea instalaţiilor de stingere cu abur a incendiilor
    26.8.  Debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiilor (q) se determină cu
relaţia:

q = i V              [kg/s]
sa

    în care:
    V este volumul spaţiului protejat (m );
3

    i  - intensitatea de stingere a incendiului cu abur (cantitatea de abur introdusă în unitatea de

sa

timp pentru fiecare metru cub din volumul încăperii) - [kg/sm ]. 3

    26.9.  Valorile intensităţii de stingere a incendiilor cu abur, determinate în funcţie de destinaţia

şi etanşeitatea spaţiului protejat, sunt cele din tabelul 26.1.

    Tabelul 26.1

Valorile intensităţii de stingere a incendiului cu abur, în funcţie de destinaţia şi etanşeitatea spaţiului protejat
Nr. Etanşeitatea Destinaţia spaţiului protejat Intensitate de stingere (i )
sa

crt. spaţiului protejat [kg/s.m ] 3

1 Spaţii la care toate - Spaţii cu închidere etanşă (a uşilor, ferestrelor, 0,0025

golurile se închid luminatoarelor, golurilor pentru ventilare etc.).
etanş - Rezervoare şi conducte etanşe
2 Spaţii cu etanşeitate - Spaţii la care se pot închide etanş toate golurile 0,0050
relativă (cu excepţia ferestrelor, luminatoarelor şi golurilor
pentru ventilare).
 - Clădiri din materiale incombustibile
- Rezervoare neetanşe

    26.10.  Cantitatea totală de abur necesară stingerii unui incendiu, Q, se determină cu relaţia:

Q =  q ▪ T                [kg]
t

    în care:
    q  - debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului, determinat conform art.
27.8 (kg/s);
    T   - durata teoretică de stingere a incendiului (care se consideră de 180 secunde pentru spaţii
t

etanşe şi de 300 secunde pentru spaţii cu etanşeitate relativă).

    26.11.  Diametrul conductei de alimentare cu abur, d , se determină cu relaţia:
a

    în care:
    q  - debitul de calcul al instalaţiei de stingere cu abur a incendiului (kg/s);
    w  = 30 la 50 m/s (viteza aburului în conductă);
a

    v - volumul specific al aburului (m /kg), având valorile din tabelul 26.2.
3

    26.12.  Viteza efectivă a aburului în conductă, w , se determină cu relaţia:

ef

    în care q, v şi d   au semnificaţiile anterioare.

a

    26.13.  Presiunea aburului în conductele fixe de distribuţie se recomandă să fie de minimum 3

bar, iar la furtunurile pentru hidranţi presiunea aburului trebuie să fie maximum 3,5 bar.
    26.14.  Debitul de abur la un orificiu de distribuţie, q , se determină cu relaţia:
0

    în care:
    μ = 0,6 (coeficientul compactităţii jetului de abur)
    f - aria secţiunii orificiului, (m );
2

    p  - presiunea aburului, (bar);

    v - are semnificaţia anterioară.

    Tabelul 26.2

Valorile volumului specific al aburului în funcţie de

presiune şi temperatură
Presiunea Temperatura Volumul specific
aburului la sursă aburului v
 [bar] [°C] [m /kg]
3

1 99,09 1,7250
2 119,62 0,9016
3 132,88 0,6166
4 142,92 0,4706
5 151,11 0,3816
6 158,08 0,3213
7 164,17 0,2778
8 169,61 0,2448
9 174,53 0,2189
10 179,04 0,1981

    26.15.  Repartiţia aburului la orificiile de distribuţie trebuie să fie cât mai uniformă pe toată
lungimea conductei. Această condiţie este îndeplinită dacă coeficientul adimensional α, are
valorile α = 0,3 ... 0,5, relaţia de calcul fiind:

    în care:
    f are semnificaţia anterioară;
    S -  aria secţiunii transversale a conductei de distribuţie (exprimată în aceleaşi unităţi de
măsură ca şi f).
    26.16.  Distanţa dintre orificiile de ieşire a aburului, l, se determină cu relaţia:

L
l= [m]
n

    în care:
    L  este lungimea conductei de distribuţie a aburului (m);
    n -  are semnificaţia anterioară.
    26.17.  (1) Numărul orificiilor de ieşire a aburului, n, se determină cu relaţia:

q
n =
q
0

    în care q şi q   au semnificaţiile anterioare.

0

    (2) Numărul de orificii de ieşire a aburului se poate determina cu ajutorul nomogramei din
Anexa nr. 27, figura 27.1.
    (3) Valorile din nomogramă sunt valabile pentru coeficientul α = 0,3 (α este definit la art.
26.15).
    (4) Pentru α = 0,5, valorile din nomogramă se înmulţesc cu 1,65, iar pentru valori intermediare
ale lui α numărul de orificii se determină prin interpolare.
    26.18.  Diametrul interior al conductei de distribuţie a aburului, d , se determină cu relaţia:
d
    în care f şi α au semnificaţiile anterioare.
    26.19.  Durata reală de stingere, T , se determină cu relaţia:
r

V·ρ
T  =
a
r < T [m]
n·q
r
0