Sem 2, 2020

Problematica propusă
1. Definirea cooperației
2. Principalele inițiative ale organismelor
internaționale – ONU și ILO – după 1990 în
domeniul cooperației
 Actualizarea valorilor și principiilor cooperării
internaționale,
 Orientările ONU vizând crearea unui mediu de susținere a
dezvoltării cooperativelor,
 Recomandarea 193/2002 a Biroului Internațional al
Muncii (ILO) privind promovarea cooperativelor,
 Recomandarea ONU referitoare la introducerea, la nivel
național, a unor noi legi ale cooperației.
 Ce este cooperația ?
 Cooperația este o componentă a economiei
sociale.
 Economia socială include:
 Cooperativele,
 Sistemele mutuale,
 Organizaţii neguvernamentale,
 Ateliere protejate,
 Alte forme de proprietate colectivă, cum sunt, de exemplu,
obştile/ composesoratele sau asociaţiile agricole.
 Începând din 2015 în România a luat amploare
dezvoltarea economiei sociale
Legea Nr. 219 din 23 iulie 2015 privind economia socială
 COOPERAȚIA reprezintă „o formă de organizare
a muncii în care mai multe persoane lucrează în
comun şi cu mijloace de producţie proprii, în
cadrul aceluiaşi proces sau în procese diferite, dar
legate din punct de vedere economic între ele,
depinzând unul de altul, pentru realizarea finală a
unor bunuri materiale necesare societăţii la un
moment dat”. (Crişan, 2010).
 După 1989, cooperaţia din România a fost supusă
unui amplu proces de schimbare din punctul de vedere
al:
 structurilor organizatorice,
 al rezultatelor înregistrate.
 Actualele forme de organizare tip cooperativă
se bazează pe inițiativele ONU privitoare la
cooperație:

 Rezolutia Ad.Gen. ONU nr. 49/155 din 4 februarie

1995, referitoare la "Rolul cooperativelor in lumina noilor
tendinte economico-sociale" încurajează guvernele să:
 '‘Țină seama întru-totul, la elaborarea strategiilor
nationale de dezvoltare, de potentialul cu care
cooperativele pot contribui la solutionarea problemelor
economice, sociale și de mediu înconjurător'' ;
 '‘Să țină seama că trebuie să se revadă limitele de
ordine juridică și administrativă care frânează
activitatea cooperativelor - în vederea eliminarii
constrângerilor la care nu sunt supuse celelalte
întreprinderi și activități comerciale‘ din economie'

 Să se asigure un mediu favorabil funcționării

cooperativelor, permițându-le să-și aducă
contribuția la realizarea obiectivelor dezvoltarii
națiunilor, inclusiv ale acelora privind îndeplinirea
cerințelor umane de bază ale tuturor.
 Alte precizări:
 Inițial cooperativele erau un mijloc prin care grupuri de
oameni se organizau pentru a putea obține avantaje
economice, care în mod individual nu s-ar fi putut atinge
sau ar fi necesitat eforturi mult mai mari.
!!! Deci, cooperativele NU au fost create ca instrumente
de reducere a sărăciei.

Evoluția istorică a cooperației:

 Înainte de revoluția rusă din 1917, mișcarea reprezentată
de cooperația de consum reprezentat principalul furnizor de
bunuri esențiale atât pentru rural cât și pentru locuitorii din
urban.
 După revoluția din 1917, cooperația nu și-a redobândit
autonomia, iar în 1935 aceasta a fost naționalizată de Stalin.
 Cooperativele agricole în Rusia sovietică au fost
desființate în favoarea fermelor colective - care, în mod
confuz/ duplicitar, au păstrat numele de "cooperative” – iar,
în timp, politica de cooperativizare a condus și la
desființarea fermelor familiale (pentru care fuseseră inventate
cooperativele).
 O situație similară a fost și în celelalte țări comuniste.

 În țările dezvoltate cooperativele și-au diversificat și extins

activitățile pentru satisfacerea cerințelor membrilor lor.
 În plus, în ultimii 20 de ani a apărut și riscul a ceea ce în
literatura de specialitate numește ”deficit democratic” sau
”pierderea legăturilor straff-ului cu membrii cooperativelor”.
 De asemenea, (a) dimensiunea din ce în ce mai mare,
(b) dependența de manageri profesioniști și (c) menținerea
principiilor democratice au devenit dificil de reconciliat.
Deci, a devenit necesar ca liderii acestor cooperative să
păstreze un simț clar al (i) "diferenței" cooperativei față de
alte entități, precum și (ii) al misiunii lor (a liderilor) de a-i
sluji pe membrii cooperatori;
 În țările în curs de dezvoltare față de cooperative se
menține neîncrederea în aceste structuri, deoarece regimurile
totalitare din fostele state socialiste au folosit sistemul în
mod abuziv pentru atingereaa obiectivelor lor politice.
Pentru aceste țări însă cooperația poate reprezenta o
modalitate de modernizare a structurilor economice
existente;
 Incercarea de a folosi cooperația ca pe un instrument de
combatere a sărăciei prezintă riscul denaturării
caracterului initial al acestei structuri, în sensul că
politicienii locali și diverși functionari publici s-ar putea
implica în problemele interne ale cooperativelor
deturnându-le pe acestea de la propriile obiective și de la
principiile mișcării cooperatiste internaționale.

NOTĂ: au existat și unele povești de succes legate de implicarea publică

în activitatea cooperativelor. Sunt de menționat:
 Cooperativele de lactate din India;
 Cooperativele de cafea din Africa;
 Cooperativele pentru furnizarea unor bunuri și servicii pentru zone
rurale izolate din țări în curs de dezvoltare;
 Cooperativele sponsorizate de stat din America Latină pentru sprijinirea
imigranților veniți din Italia și Spania și urmăriți de regimurile fasciste
din Europa.
Exemplu: principalele diferențe dintre cooperative
și companiile private din punct de vedere a 4 axe:
 Scopul constituirii,

 Funcționarea dreptului de vot al membrilor/

acționarilor,
 Recuperarea investiției inițiale,

 Profitul.
 Diferențele dintre cooperative și companiile private:

COOPERATIVE COMPANII PRIVATE

1. Scop Producție pentru nevoile Să facă profit pentru

comune ale membrilor acţionari

2. Drept de vot Bazat pe principiul „un Bazat pe numărul de

om, un vot”, indiferent de acţionari şi de
numărul de membrii părţile sociale deţinute de
(acţionari). către aceştia.
Controlul este împărţit în Acţionarul care deţine
mod egal între membrii cele mai multe părţi
cooperativei. sociale are puterea de
control a deciziilor.
 COOPERATIVE
3. Recuperarea Membrii investesc nu
investiției pentru recuperarea
investiţiei, ci pentru că
sunt beneficiari a
produselor sau serviciilor.
La plecarea din
cooperativă membrii
primesc doar cu cât s-au
înscris în cooperativă.
4. Profitul Distribuit în funcţie de
rezultatele din activitatea
cooperativei, nu în funcţie
de capitalul social deţinut
COMPANII PRIVATE
Investiţia iniţială este
plătită în funcţie de
valoarea ei comercială la
momentul retragerii.
Investiţia iniţială este
amortizată prin
dividendele primite de
acționari.
Distribuit prin dividende
în funcţie de capitalul
social deţinut de fiecare
dintre acționari.
Principalele inițiative ale organismelor
internaționale – ONU și ILO – după 1990 în
domeniul cooperației
După 1990, patru au fost inițiativele organismelor
internaționale în direcția actualizării locului și
rolului cooperației:
i. Actualizarea valorilor și principiilor cooperării
internaționale,
ii. Orientările ONU vizând crearea unui mediu politic,
econ.și social de susținere a dezvoltării cooperativelor,
iii. Recomandarea 193/2002 a Biroului Internațional al
Muncii (ILO) privind promovarea cooperativelor,
iv. Recomandarea ONU referitoare la introducerea, la
nivel național, a unor noi legi ale cooperației.
Principalele inițiative ale organismelor internaționale -
continuare
i. ACTUALIZAREA VALORILOR ȘI
PRINCIPIILOR COOPERĂRII – redefinirea
pentru noile condiții socio-economice a celor 7
principii ale cooperației

 Primul principiu: aderarea voluntară și deschisă la

cooperativă
 Aderarea la cooperativă este voluntară, deoarece potențialii
membri au libertatea de a accepta responsabilitățile care
decurg din calitatea de membru ;
 Aderarea este deschisă pentru că nimănui nu trebuie să i se
refuze calitatea de membru dacă se îndeplinesc condițiile
relevante ale structurii ce se crează și/ sau există
 Al doilea principiu: exercitarea de către membrii
a controlului democratic față de conducerea coop.
 Cooperativele trebuie să fie controlate de membrii lor, chiar
dacă aceștia pot da anumite puteri delegate managerilor și
conducătorilor. Indiferent cât de mare este cooperativa,
managerii și/ sau liderii trebuie să rămână responsabili față de
membrii.
 Cooperativele sunt centrate pe oameni mai mult decât pe
capital (ca alte întreprinderi/ entități).
 Fiecare membru are un vot indiferent de participare; în
cooperativele secundare și/ sau federații, se pot aplica și alte
reguli - de exemplu, votul unui membru poate să fie
ponderat în funcție de numărul membrilor din cooperativele
primare - atâta timp cât aceste reguli sunt echitabile.
Al treilea principiu: participarea economică a
membrilor.
 În primul rând, pentru a deveni membrii ei contribuie, în mod egal,
la capitalul cooperativei ce se constituie.
 Orice alte contribuții pe care le fac ulterior nu le aduc drepturi
suplimentare de vot. Apoi membrii dețin cel puțin o parte din ea în
comun (cf. valoarea solidarității).
 Deci, cooperativele nu sunt în totalitate deținute de membrii lor
actuali, ci - într-o anumită măsură – acestea sunt păstrate prin
încredere de la generațiile anterioare și viitoare.
 Membrii au dreptul să dispună de propria lor proprietate colectivă
primind o compensație limitată pentru capitalul subscris ca o
condiție a calității de membru.
 Se decide colectiv cât de mult să se distribuie membrilor (reflectă
valoarea democrației).
Al patrulea principiu: autonomia și independența.
 Acest principiu trebuie inclus obligatoriu în legile
cooperative pentru ca guvernele să nu mai intervină.
În cazurile în care nu se respectă acest principiu, atunci
cooperativele în cauză trebuie:
 Să se re-înregistreze în conformitate cu o nouă legislație care îi
conferă identitatea, autonomia și independența corectă.
 Trebuie să aibă loc noi alegeri pentru consiliul de
administrație.
 Datoriile de la regimurile de management anterioare trebuie
să fie eliminate.
Al cincilea principiu: educația, formarea și informarea
membrilor cooperatori, care se realiz. pe 2 direcții:
 Pe plan intern, membrii, conducătorii, managerii și
personalul au nevoie de diferite tipuri de formare pentru
a contribui efectiv la funcționarea cooperativelor lor,

 În exterior cooperativele trebuie să informeze publicul

despre natura și beneficiile activităților lor.
Al șaselea principiu: cooperarea între cooperative.
La nivelul valorilor, acest principiu exprimă solidaritate,
dar cel mai puternic argument pentru cooperarea între
entități de același fel este la nivelul practicilor de afaceri;
se recunoaște astfel că fiecare entitate își va sluji cel mai
eficient membrii atunci când se află în relații de
parteneriat cu untități similare/ cooperative.
Modul tradițional de a realiza parteneriate cu unități
similare este:
 Prin intermediul cooperativelor secundare, cum ar fi de ex.
Societățile cu ridicata,
 Prin intermediul federațiilor sectoriale,
 Prin practica unor metode mai puțin formale, cum ar fi
rețelele și grupurile de afaceri.
Al șaptelea principiu: preocuparea pentru
comunitatea căreia îi aparțin membrii cooperatori
 Astfel se reamintește membrilor cooperativei că trebuie
să acționeze solidar și cu comunitatea mai largă în care
este încorporată fie cooperativa căreia îi aparțin fie
”afacerea” acesteia.
Principalele inițiative ale organismelor internaționale -
continuare
ii. Orientările ONU VIZÂND CREAREA UNUI
MEDIU POLITIC, ECON. ȘI SOCIAL PENTRU
SUSȚINEREA DEZVOLTĂRII COOPERAȚIEI
 În 2001, ONU a elaborat orientări menite să creeze un
mediu internațional de susținere pentru dezvoltarea
cooperativelor.
 Scopul acestui demers al ONU a fost "dezangajarea
guvernelor față de afacerile / problemele interne ale
cooperativelor„
Orientările ONU vizând crearea unui mediu de susținere
a dezvoltării cooperației (continuare)
Obiective:
 De a oferi consiliere guvernelor și de a stabili principii
generale pe care ar putea fi bazate politicile naționale în
domeniu.
 De a pune cooperativele pe picior de egalitate cu alte tipuri
de organizare a afacerilor, guvernele trebuind să recunoască
și să țină seama de caracterul lor special.
 Încurajarea guvernelor să recunoască public rolul și
contribuția cooperativelor la economiile și societățile civile.
 Participarea mișcării cooperatiste în elaborarea legilor ei
specifice.
Principalele inițiative ale organismelor internaționale -
continuare
iii. Recomandarea 193/2002 a Biroului Internațional
al Muncii (ILO) privind PROMOVAREA
COOPERATIVELOR
Recomandarea ILO nr. 193/2002 - caracteristici:
 Guvernele trebuie să ofere un cadru de susținere pentru
dezvoltarea cooperației;
 Se insistă asupra faptului că unitățile cooperatiste sunt
asocieri autonome ale unor persoane, ce au propriile lor
valori și principii.
 iii. Recomandarea 193/2002 a Biroului Internațional al
Muncii (ILO) privind promovarea cooperativelor
(continuare)

 Se recunoaște necesitatea sprijinului autorităților

publice, care trebuie să acorde asistență membrilor
cooperativelor pentru:
 a se crea activități generatoare de venit,
 asigurarea pentru cooperative a accesului la piețe,
 asigurarea pentru cooperative a condițiilor generale pentru
îmbunătățirea propriei bunăstări sociale și economice a
membrilor
!!! TOATE ACESTE FORME DE SPRIJIN PUBLIC
TREBUIE SĂ SE MANIFESTE ÎN CONDIȚIILE
RESPECTĂRII, ÎN ACELAȘI TIMP, A AUTONOMIEI LOR.
 iii. Recomandarea 193/2002 a Biroului Internațional
al Muncii (ILO) privind promovarea cooperativelor
(continuare)
 Se definesc tipurile de servicii de sprijin public pe care
guvernele/ autoritățile publice ar trebui să se asigure
cooperativelor; de exemplu, acces la:
 Dezvoltarea resurselor umane,
 Consultanță în cercetare și management, finanțe și investiții,
 Sprijin pentru marketing, etc.
 Recomandă asociațiilor patronale și sindicatelor (care
sunt parteneri ai sistemului Organizației
Internaționale a Muncii) să sprijine mișcarea
cooperatistă.
Principalele inițiative ale organismelor internaționale -
continuare
iv. Recomandarea INTRODUCERII, LA NIVEL
NAȚIONAL, A UNOR NOI LEGI ALE
COOPERAȚIEI
 În ultimii ani, au fost adoptate noi legi cooperative, iar cele vechi
au fost abrogate, în multe țări.
 Între 1988 și 1992 a existat o activitate intensă de legiferare în
aproape toate țările ex-comuniste, deoarece acestea au trebuit să
clarifice statutul cooperativelor și drepturile de proprietate
asupra activelor lor în noile condiții socio-economice.
 Apoi, pe măsură ce sectoarele cooperatiste au început să
funcționeze s-au realizat o serie de noi legi și amendamente
bazate pe Orientările ONU din 2001 și pe Recomandarea ILO
193/2002.
VA MULTUMESC!
Sem 2, 2020
 Problematica propusă

I. Argumentele trecutului

II. Restricţiile prezentului

III. Sectorul cooperatist în arhitectura viitorului

socio-economic
 I. Argumentele trecutului - RO

1. Perioada 1903-1949

2. Perioada 1949-1989

3. Perioada 1990- prezent

 1. Perioada 1903-1949
a. Lansarea şi consolidarea relaţiilor cooperatiste
moderne în RO;
b. Responsabilizarea structurilor asociative din
agricultură în direcţia sprijinirii proprietăţii funciare
individuale;
c. Dezvoltarea structurilor cooperatiste, cu deosebire în
cadrul pieţelor financiare, funciare, agroalimentare,
forestiere, de consum şi meşteşugăreşti.

Între 1903-1949, fenomenul cooperatist a avut

o tendință crecătoare - cu urcuşuri şi
coborâşuri în funcţie de starea economiei, în
ansamblul ei.
 Perioada 1949-1989
CARACTERISTICI:
a. ABANDONAREA modelelor cooperatiste din perioada
anterioară şi trecerea în RO la un nou sistem socio-economic
de inspiraţie bolşevică;
b. Noul model cooperatist a oferit puterii politice posibilitatea
de a exercita CONTROLUL asupra :
 PĂMÂNTULUI, ca unul dintre principalele elemente ale
avuţiei naţionale, prin atragerea lui în proprietatea
socialistă, de stat şi cooperatistă;
 ŢĂRANILOR, prin înregimentarea lor în cooperative, care
erau realizate, spre deosebire de trecut, după principii şi
reguli noi;
 PIEŢELOR AGRICOLE prin mecanismul specific economiei
de comandă, superplanificat.
c. AUTONOMIE GESTIONARĂ FRACTURATĂ ,
deoarece în cooperative:
 Costurile erau în responsabilitatea și
administrarea fiecăreia dintre unităţile
cooperatiste – nivel local;
 Preţurile erau controlate de stat – adică acestea se
transmiteau de la nivel central (!!! specific
sistemului socio-economic centralizat).
 Perioada 1990 - prezent
CARACTERISTICI:
a. Dispariţia sistemului cooperatist din agricultură care
fusese configurat în toată perioada comunistă
(1948-1989);
b. Recunoaşterea rolului şi importanţei structurilor
asociative şi cooperatiste în economie, dar numai în plan
teoretic şi legislativ, dar nu şi în planul faptelor concrete;
c. În agricultură – mai ales în primii ani de după 1990 -
fenomenul asociativ a fost focalizat pe concentrarea şi
exploatarea pământului
!!! acest mod de gândire, de abordare explică starea
actuală a dezvoltării sistemului cooperatist și / sau
asociativ în aricultura românească
 Principiile cooperatiei
Legea 566/2004 – Legea cooperatiei agricole,
Art. 8. - Cooperativele agricole au la bază urmatoarele
principii cooperatiste*:
a) principiul asocierii voluntare si deschise;
b) principiul egalitatii membrilor in luarea deciziilor de conducere
administrativa a activitatii cooperativei;
c) principiul participarii economice a membrilor cooperatori;
d) principiul autonomiei si independentei cooperativelor agricole;
e) principiul educarii, instruirii si informarii membrilor
cooperatori;
f) principiul cooperarii între cooperativele agricole;
g) principiul preocuparii pentru dezvoltarea durabila a
comunitatilor în care acestea există/ funcționează.
*Aceste 7 principii ale coop au fost promovate de ONU&ILO
la începutul anilor 90 și actualizate după 2000
 II. Restricţiile prezentului
Recunoaşterea faptului că implementarea şi
dinamizarea unui sector cooperatist real şi
funcţional în economie, inclusiv în agricultură,
depinde de relansarea crşterii economice în
sectorul industrial.
Acceptarea proprietăţii cooperatiste nu în relaţii
alternative și/ sau de substituire faţă de celelalte
două forme determinante din economie
(proprietatea privată individuală şi proprietatea
publică) ci în relaţii parteneriale active.
II. Restricţiile prezentului - continuare

Pentru a da personalitate sistemului

cooperatist este nevoie ca principiile cooperatiste
să fie aplicate în totalitatea şi unitatea lor.
De aceea, nu trebuie omis și/ sau neglijat
niciunul din cele 7 principii recunoscute
de doctrina cooperatistă şi regăsite
și în legea privind cooperativele.
II. Restricţiile prezentului - continuare

Înscrierea membrilor unei comunități într-un

grup cooperatist trebuie să se facă în baza
unor criterii şi proceduri ştiinţific formulate
de selecţie şi de recrutare, în care să primeze
unitatea de profil, mărime şi dimensiune de
activitate, dar şi atitudinea – din care să
predomine spiritul antreprenorial,
generozitatea, toleranţa, dorinţa de
cunoaştere, aspiraţiile inovatoare, etc.
II. Restricţiile prezentului - continuare

Principalele caracteristici ale proprietății

cooperatiste (P.Coop) sunt :
- P.Coop este de natură privată și nu individuală;
- P.Coop este proprietate obştească;
- P.Coop este are reguli subordonate interesului
grupului căruia îi aparţine;
- P.Coop este este proprietatea la care numai
decizia de grup contează şi nimeni, nici chiar
statul, nu are voie să se interpună şi să intervină
în relaţiile de proprietate de tip cooperatist .
II. Restricţiile prezentului - continuare

PUTEREA cooperativei nu rezultă din dimensiunea

proprietăţii ei sau din cea aparţinătoare membrilor
asociaţi, ci din:
(a) INTENSITATEA RELAŢIILOR ce se crează ÎNTRE
MEMBRII ŞI COOPERATIVĂ,
(b) RELAŢIILE DINTRE COOPERATIVĂ ŞI PARTENERII
SĂI DIN PIAŢĂ.

În fapt, suportul ”energetic” al acestor structuri este

dat de UNITATEA DE INTERESE a membrilor
cooperatori şi nu de munca la comun - după cum
susţineau teoriile comuniste.
II. Restricţiile prezentului - continuare

Cooperativa NU TREBUIE LEGATĂ DE PĂMÂNT,

mai ales când se adresează persoanelor cu
proprietăţi mici şi foarte mici, deoarece există
pericolul de a se repeta greşeala perioadei socialiste, de a
se cădea în păcatul comuniştilor de confiscare a acestor
entități și de îndepărtare de la scopul inițial.

Activitatea acestor structuri trebuie să se

regăsească, cu prioritate, în sfera de acoperire a
pieţelor, cu o referire specială la piețele agroalimentare,
precum şi în zona colectării, procesării, depozitării, etc.
II. Restricţiile prezentului - continuare

Cooperativa NU trebuie subordonată politicului,

trebuie ţinută cât mai departe de interesele partidelor
politice pe care aceasta le atrage ca un magnet.

În mod natural, sistemul cooperatist are o

rezistenţă mai mică faţă de comanda publică.
Ca atare, prioritizarea activităţilor dintr-o
cooperativă trebuie făcută numai în funcţie de
INTERESELE PROPRII (ALE MEMBRILOR) de natură
economică, socială, culturală şi nu de cele politice.
II. Restricţiile prezentului - continuare
Cadrul legislativ actual vizează, mai ales, problemele pe
orizontală ale coop. - cu focalizare pe management – şi mai
puţin relaţiile pe verticală ale cooperativei cu puterea publică.

Sistemul cooperatist este cel faţă de care politicile

economice, şi prin ele legislaţia instituţiilor şi deciziile
publice îşi poate menţine cu greu poziţia neutră,
echidistantă.

OBIECTUL de activitate a cooperativei trebuie să se

regăsească în sfera de cuprindere a (i) pieţei agroalimentare,
(ii) financiare și a (iii) transferului de cunoaştere.
!!! Obiectul de activitate a cooperativei NU trebuie să
se regăsească în sfera de cuprindere a pieţei
funciare
II. Restricţiile prezentului - continuare

Omogenitatea grupului format din membrii

cooperatori este o condiţie ce garantează buna
funcţionare a entităţii.
Ca atare, o cooperativă - care se doreşte
a fi funcţională - nu va fi constituită
din amestecul fermierilor mari cu cei
mici, ci este recomandat ca la aceasta să
participe fie agricultori fie dintre cei
mari fie dintre cei mici
II. Restricţiile prezentului - continuare

Într-un sistem economic volatil, cu o

fiscalitate instabilă şi generatoare de
abuzuri, aşa cum este și cel din mediul rural,
în prezent, există riscul ca structurile
cooperatiste să nu poată prolifera sau să se
dezvolte corespunzător.
În fapt, stabilitatea şi predictibilitatea
sistemului fiscal este o cerință
determinantă a funcţionării sectorului
cooperatist.
III. Sectorul cooperatist în arhitectura
viitorului socio-economic

Societatea cooperativă trebuie să ocupe segmentul

intermediar dintre societatea civilă şi societatea
comercială astfel încât:
a. Societatea civilă să o sprijine în afirmarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti ale
membrilor cooperatori;
b. Societatea comercială să o sprijine în creşterea
veniturilor şi în reducerea cheltuielilor
producătorilor agricoli.
Poziţia cooperativei în societate şi economie
 PILONII DE PUTERE SI RELATIILE DE FORTE CE POT
RESTRICTIONA/STIMULA FUNCTIONALITATEA COOPERATIVELOR
(în contextul clarificării conceptuale)
Esenţa pledoariei privind asocierea şi
cooperarea
Prin asociere ţăranii dobândesc putere de
negociere în societate. Lipsa acesteia nu face decât
să se perpetueze stările actuale, adică sărăcia şi
autarhia.

Faptele istorice au demonstrat că asocierea este

căutată şi acceptată în situaţii economice extreme şi
nu în cele de mijloc aşa cum este economia noastră,
în prezent. Asocierea este acceptată:
- fie când sărăcia a atins cote alarmante;
- fie când piaţa oferă condiţii favorabile pentru
câştiguri atractive.
Esenţa pledoariei privind asocierea şi
cooperarea - continuare
... Atât asocierea cât şi cooperarea
 nu trebuie să ajute munca (cooperativele nu
sunt factor suplimentar de muncă),
 ci rezultatele acesteia (și anume câştigurile
individuale ale membrilor)
- fie că îmbracă forma veniturilor băneşti,
semnificative pentru actorii implicaţi,
- fie cea a profitului, ca obiectiv suprem al
existenței și funcționării structurilor comerciale.
VA MULTUMESC!
Asocierea şi cooperarea.
Relaţii în economie.
Sem.2, 2020
 Probleme
2

1. RELAŢIILE COOPERATIVĂ-ASOCIAŢIE- ÎNTREPRINDERE

2. POZIŢIA STRUCTURILOR ASOCIATIVE ŞI COOPERATIVE
FAŢĂ DE PRODUCĂTORII AGRICOLI
3. TIPURI ŞI FORME DE COOPERARE
4. SCOPUL COOPERĂRII - ÎN VIZIUNE EUROPEANĂ
5. ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACŢIUNILOR DE COOPERARE
6. AVANTAJELE COOPERĂRII
7. CAUZE CE RESTRICŢIONEAZĂ DEZV. RELAŢIILOR DE
COOPERARE
8. SISTEMELE COOPERATIVE EUROPENE – SCURT ISTORIC
 1.RELAŢIILE COOPERATIVĂ-ASOCIAŢIE -
3 ÎNTREPRINDERE
ASEMĂNĂRI:
1.Cooperativa este o ÎNTREPRINDERE – deoarece:
 Are un SCOP economic precis;
 Scopul are și o FINALITATE ECONOMICĂ (asemănător unei
întreprinderi) - se regăseşte în realizarea unui maxim de venituri
şi minim de cheltuieli.
 DAR !!!! coperativa are și alte scopuri (socile, educative,..)

2.Cooperativa este și o ASOCIAŢIE – deoarece:

 Are prin statut și un obiectiv specific => de ex. promovarea
intereselor membrilor;
 Acţionează în INTERESUL MEMBRILOR ei,
DAR interesul membrilor ei este în egală măsură de natură
econ., socială, morală, culturală, religioasă, de mediu.
 Are PERSONALITATE JURIDICĂ DE TIP PRIVAT;
4
3. COOPERATIVA are PRINCIPII COMUNE DE
FUNCȚIONARE atât cu ASOCIAȚIILE cât și cu
ÎNTREPRINDERILE, deoarece:
ADERAREA / RENUNȚAREA membrilor lor se face pe
baza liberei lor voinţe a acestora (membrilor);
Are SISTEM PROPRIU DE CONDUCERE (autoconducere)
reprez.de ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR
COOPERATORI;
Are un SISTEM PROPRIU DE CONTROL A ACTIVIT.DEPUSE
(autocontrol) .
!!!! IN PLUS, față de întrepr.și asociații, ORICE COOPERATIVĂ
5 ARE 7 PRINCIPII DE FUNCŢIONARE SPECIFICE:
i. P. asocierii voluntare şi deschise,
ii. P. controlului democratic al membrilor cooperatori
privnd activitatea organelor de conducere alese,
iii. P. participării economice a membrilor cooperatori –
aceasta se realiz.în momentul depunerii de către
membrii a cererii de aderare la cooperativă,
iv. P. autonomiei şi independenţei societăţilor
cooperative în acțiunile întreprinse;
cond.coop.răspunde NUMAI în fața membrilor lor în
AD.GEN,
v. P. educării, instruirii şi informării membrilor
cooperatori,
vi. P. cooperării cu alte societăţi similare (cooperative),
vii. P. preocupării coop.pentru problemele comunităților
în care acestea funcționează.
Conf.Legii 1, 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei
 2. POZIŢIA STRUCTURILOR ASOCIATIVE ŞI
6 COOPERATIVE FAŢĂ DE PRODUCĂTORII AGRICOLI

COOPERATIVA/ ASOCIAȚIA ARE O TRIPLĂ POZIŢIE faţă

de MEMBRII săi, care sunt PRODUCĂTORII AGRICOLI:
i. PREIA PRIN INCLUDERE – TOTALĂ SAU PARŢIALĂ – fie PATRIMONIUL
CONSTITUIT în momentul înființării cooperativei fie O PARTE DIN
ACTIVITATEA FERMIERILOR (cea pentru care se convine realizarea
cooperativei), ceea ce face ca în raporturile patrimoniale
COOPERATIVA SAU ASOCIAŢIA SĂ SE SUBSTITUIE PRODUCĂTORILOR
AGRICOLI (total și/ sau parţial);
ii. Promovează INTERESELE ECONOMICE ALE MEMBRILOR lor în relaţiile
de piaţă NUMAI pentru activitățile pentru care se convine
înființarea cooperativei – de exemplu, furnizori de input-uri,
procesatori, distribuitori, etc.;
iii. Susţin - şi după caz - îi REPREZINTĂ PE MEMBRII LOR ÎN RELAŢIILE CU
AUTORITĂŢILE PUBLICE DE LA NIVEL LOCAL, iar în măsura în care
cooperativele aparțin unor structuri regionale și/ sau naționale îi
reprezintă pe membrii lor LA NIVEL REGIONAL SAU NAȚIONAL.
 3.TIPURI ŞI FORME DE COOPERARE
7

1. Cooperarea ce se realizează fără o orientare

prestabilită (voită) – este:
i. Neconştintizată;
ii. Apare ca o reacţie faţă de unele fenomene și
procese ce se manifestă într-o comunitate; de cele
mai multe ori aceasta se materializează ca o reacție
față de diverse constrângeri exterioare și/ sau faţă de
un pericol perceput (acest pericol este perceput
independent de fiecare membru din comunitatea
de referință);
2. Cooperare spontană – apare în cadrul unor grupuri
sociale, care pot fi:
i. Grupuri sociale de dimensiuni relativ mici,
ii. Grupuri sociale asociate în mod neformalizat , cum
sunt de ex. grupurile sociale formate pe baza unor
relaţii de prietenie și/sau rudenie, sau din alte motive.
4. Cooperare contractuală :
8
i. Se realiz. ca efect a manifestării voinţei
deliberate a participanţilor;
ii. Se formalizează prin contracte/ statute – ce
includ drepturi şi obligaţii pentru semnatarii,
respectiv viitorii membrii;
5. Cooperarea de ramură :
i. Include relaţiile de orice natură stabilite între
diverse ramuri ale economiei naţionale;
ii. Include relaţiile de orice natură din interiorul
unei ramuri.
6. Cooperarea în profil teritorial - se referă la:
i. Cooperarea inter-judeţeană;
ii. Cooperarea inter-zonală, inter-comunitară,
etc.
9
7. Cooperare direcţionată - se referă la:
i. Cooperarea realizată pe orizontală – se
referă la relaţiile ce se stabilesc între actorii
din acelaşi domeniu de activitate; de
ex.relațiile dintre crescătorii de oi, etc.;
ii. Cooperare realizată pe verticală – se
referă la relaţiile ce se stabilesc între actorii
din diferite domenii de activitate;
de ex. relațiile dintre agricultură şi ramurile
din amonte și/ sau din avalul acesteia.
8. Cooperare tradiţională – se constituie în virtutea
unor norme şi valori moştenite ca stereotip
pentru situaţii repetitive (de ex. Cooperarea
dintre generaţii).
 4.SCOPUL COOPERĂRII - ÎN VIZIUNE
10
EUROPEANĂ
!!!! În Statele Membre ale UE scopul preponderent al
cooperării este:
(i) Țintit pe o PRIORITATE;
(ii) DIFERĂ de la un SM al UE la altul.
De ex.realizarea de:
– Obiective financiare axate pe VENITURI - Belgia, Franţa,
Germania, Italia, Marea Britanie, Olanda, Spania;
- Obiective sociale axate pe LOCURI DE MUNCĂ –
Irlanda;
- Obiective culturale axate pe PROMOVAREA EDUCAŢIEI
PROFESIONALE – Portugalia.
În România - prin Legea 1 din 2005 privind organizarea si
functionarea cooperatiei la Art.7 se prevede scoplul coop:
“...promovarea intereselor economice, sociale şi
culturale ale membrilor (cooperatori-n.n.)...”
 5.ROLUL ŞI IMPORTANŢA ACŢIUNILOR DE
11
COOPERARE
În zonele rurale IMPORTANŢA ACTIVITĂȚILOR
COOPERATISTE rezidă din:
1. Recunoaşterea ROLULUI COOPERATIVELOR DE “AGENŢI
ACTIVI” AI PIEŢEI FUNCIARE în scopul:
i. i. Sprijinirii procesului de comasare a parcelelor;
ii. Creşterii a dimensiunii exploatațiilor agricole;
2. Nevoia de REALIZARE A UNOR PRODUCŢII AGRICOLE:
i. Constante, înalte;
ii. Eficiente din punct devedere economic;
3. Contribuţia Cooperativelor la CREŞTEREA GRADULUI DE
ADAPTARE A OFERTEI de produse și servicii agricole și non-
agricole - în plan cantitativ, calitativ şi structural - LA
CERINŢELE CONSUMATORILOR;
4. Contribuţia nemijlocită, dar şi recunoscută a
cooperativelor la DIMINUAREA DIMENSIUNII PIEŢEI NEGRE
DIN AGRICULTURĂ;
 6. NEVOIA de CREŞTERE A TRANSPARENŢEI TRANZACŢIILOR
12 COMERCIALE şi implicit SPORIREA GRADULUI DE TAXARE/
FISCALIZARE A REZULTATELOR din activitatea agricolă.
7. Favorizează DEZVOLTAREA UNOR STRUCTURI AGRARE
INTEGRATE ÎN FLUXURILE DE PIAŢĂ şi EFICIENTE d.p.d.v.
economic;
8. Cooperativele pot contribui la RELANSAREA ŞI
STABILIZAREA SOCIO-ECONOMICĂ A ZONELOR RURALE,
mai ales a celor defavorizate;
9. Sprijină MODERNIZAREA BAZEI TEHNICO-MATERIALE a
agriculturii;
10. FURNIZEAZĂ MEMBRILOR LOR SERVICII ŞI INFORMAŢII DE
SPECIALITATE, cu grad ridicat de noutate;
13

10. Au rol în sprijinirea dezvoltării agriculturii

naţionale în ansamblul ei pentru a-i ÎNTĂRI
COMPETITIVITATEA PE PIEŢELE AGRICOLE
NAȚIONALE ȘI INTERNAŢIONALE;
11.Asigură un cadru adecvat PROMOVĂRII
CONCEPTULUI ŞI CRITERIILOR DE AGRICULTURĂ
DURABILĂ;
12.PARTICIPĂ ACTIV, ÎN CADRUL PIEŢEI TRANSFERULUI
DE CUNOAŞTERE, cu accent pe zona satisfacerii
cererii de informaţii pentru membrii lor.
14
6.AVANTAJELE COOPERĂRII
AVANTAJEJE COOP.SE MANIFESTĂ PE PIEŢELE
unde acestea activează.
A. LA NIVELUL POLITICILOR AGRARE relevante sunt
avantajele cooperării pentru:
i. Membrii cooperatori (persoane fizice şi/sau
juridice)
ii. Cooperativă în ansamblul ei,
iii. Puterea publică – deoarece se asigură un grad
mai mare de stabilitate, funcţionare şi
transparenţă a pieţelor LOCALE, REGIONALE,
NAȚIONALE .
 B. AVANTAJE EVIDENTE faţă de care sunt puţine contra-
15
argumente:
 Obţinerea unor preţuri avantajoase pe piaţa input-urilor şi
respectiv a output-urilor la contractare:
i. Este diminuată acţiunea obiectiv-nefavorabilă a
foarfecelui preţurilor pentru agricultori;
ii. Atenuarea pentru membrii cooperatori a poziţiei
de monopol a unor agenţi economici non-agricoli
din cadrul pieţei libere, şi, uneori, cu un arbitraj
părtinitor, chiar din partea autorităţii publice.
 Asigură membrilor lor posibilitatea de a se opera pe piață
cu cantităţi mai mari de produse agricole, ceea ce
conduce la:
i. Diminuarea costurilor de valorificare,
ii. O mai bună valorificare a producției;
iii. Reducerea pierderilor de recoltă, etc.
16 C. REALIZAREA UNOR ECONOMII DE TIMP în
fazele post-recoltă – la:
i. Depozitarea produselor agricole,
ii. Păstrare,
iii. Procesare/ Prelucrare,
iv. Comercializare;
 D. Dezvoltarea pe piaţă mediului concurenţial
pentru produsele agricole și agroalimentare – cu
efecte pozitive la consumatori (în diminuarea
preţurilor în favoarea consumatorilor);
 E. Garantarea calităţii produselor, etc.
 7.CAUZE CE RESTRICŢIONEAZĂ DEZV.
17 RELAŢIILOR DE COOPERARE
Cooperaţia întâmpină, în prezent, numeroase
OBSTACOLE ŞI RESTRICŢII identificate cu deosebire,
în:
 Individualismul economic al gospodăriei ţărăneşti, în
calitatea ei de agent economic special.
 Dimensiunea foarte redusă a majorității proprietăţilor
funciare, precum și a capitalului de care dispun
gospodăriile ţărăneşti fac ca veniturile ce pot fi obţinute
din cooperarea pe pământ să fie nesatisfăcătoare în
vederea susţinerii unui trai decent pentru familiile de
ţărani.
 Unele întârzieri în introducerea de amendamente,
impreciziuni ale legislației în vigoare, unele excese locale,
etc.
 Gradul scăzut de educaţie şcolară de care dispune cea
18 mai mare parte dintre ţărani/ șefii de gospodării face ca

aceştia să perceapă fenomenul cooperatist, de cele mai

multe ori, în mod distorsionat, fapt ce le motivează și
atitudinea rezervată, și uneori chiar ostilă, faţă la orice
îndemn de a se implica într-o structură cooperatistă -
indiferent de natura şi sursa acestuia (îndemnului);
 Experienţă dureroasă - şi încă vie din memoria colectivă a
ţăranilor - legată de mentalitățile, neajunsurile
determinate de colectivismul agricol de tip bolşevic
practicat aproape jumătate de secol în România (1949-
1989);
 Dispunerea rarefiată a gospodăriilor ţărăneşti din unele
comunităţi rurale şi relativa izolare a satelor româneşti faţă
de mediul urban (unde deschiderea și circulația
informațiilor sunt mai ridicate), dat fiind precaritatea
infrastructurii rurale şi a mijloacelor de comunicare.
19
8.SISTEMELE COOPERATIVE DIN
EUROPA – SCURT ISTORIC
Caracteristici comune ale sistemelor
cooperatiste din SM ale UE:
 Au luat naştere, aproximativ în aceeaşi perioadă de timp -
respectiv prima parte a secolului al 19-lea, deci, în plină
afirmare a economiei capitaliste, bazată pe extinderea
maşinismului.
 Aveau ca scop, protejarea - în cadrul funcţionării pieţelor -
a unor grupuri sociale dominante, reprezentate de
consumatori, salariaţi, meseriaşi, mici întreprinzători.
20
Primele SISTEME COOPERATIVE
1. Sistemul Pionierilor din Rochdale reprezintă
interesele muncitorilor consumatori;

2. Sistemul Schulze este adecvat nevoilor claselor

mijlocii din oraşe;

3. Sistemele Raiffeisen, Haas, Wallenhorg, Sistemul

Danez, Sistemul Belgian, Sistemul Francez –
TOATE ACESTEA au SUSŢINUT MAI ALES INTERESELE
MICILOR PRODUCĂTORI DIN SPAȚIUL RURAL.
21
SISTEMUL COOPERATIST
Pionierii din ROCHDALLE
1844 apar primele entități cooperatiste.
 În 1937 sunt formulate principiile originale
ale ”Pionierilor din ROCHDALLE”, care au fost
adoptate de ALIANŢA INTERNAŢIONALĂ
COOPERATISTĂ şi au fost promovate sub
titulatura de PRINCIPIILE ROCHDALE ALE
COOPERAŢIEI.
 În 1955, PRINCIPIILE ROCHDALE ALE
COOPERAŢIEI au fost actualizate
 Evoluția SISTEMULUI COOPERATIV Pionierii din
22
ROCHDALLE
Inițial – la înființare în În prezent,
1844 1995
1 Principiile din Rochdale reprezintă
Asociere liberă un set
Asociere ideal pentru
voluntară acţiuni
şi liberă
cooperatiste (în versiunea iniţială, din 1844) şi stabilesc:
2 Control democratic (după Controlul democratic al membrilor
formula „un om, un vot”)
i. ;
3 Distribuţia surplusului realiz. Participarea economică a
ii. ;
proporţional cu aportul membrilor
iii. ;
membrilor
iv. Plata unei mici dobânzi pentru capitalul depus;
4 Plata unei mici dobânzi pentru Autonomie şi independenţă în
v. Neutralitate
capitalul depus politico-religioasă; decizii
5 vi. Comerţ cu
Neutralitate plata în numerar;
politico-religioasă Preocupare pentru interesele
vii. Promovarea educaţiei membrilor.
comunitare/ acțiuni filantropice
6 Comerţ cu plata în numerar Cooperare prin struct.instituționale
În 1937, aceste principii originalespecifice (cooperative)
au fost adoptate de ALIANŢA
INTERNAŢIONALĂ COOPERATISTĂ şi au fost promovate sub
7 titulaturaeducaţiei
Promovarea de PRINCIPIILE ROCHDALE ALE COOPERAŢIEI.
Educare, pregătire şi informare
membrilor
 SISTEMUL COOPERATIV SCHULTZE
23

Acest sistem este specific mediului urban.

Principii de organizare a cooperativelor
din Sistemul Schultze:
i. Focalizarea activităţilor NUMAI pe OPERAŢIUNI
BANCARE;
ii. Depunerile de capital pentru fructificare reprezintă
principala sursă de finanţare pentru creditele
acordate de cooperative;
iii. Părţile sociale sunt de valoare mare;
iv. Tipul de credit acordat este cel pe termen scurt;
v. Remunerarea membrilor pentru capitalul depus se
face din dividende;
24

vi. Raza de activitate cât mai întinsă;

vii. Răspunderea solitară limitată;
viii. Beneficiarii creditelor acordate sunt
reprezentați de categoriile sociale aparținând
clasei mijlocii (meseriaşi, mici negustori,
funcţionari etc.);
ix. Existenţa unei organizaţii centrale la nivel
naţional cu scop de reprezentare şi de garant
moral.
 SISTEMUL COOPERATIST Raiffeisen
25
La început au funcţionat numai în mediul rural şi îşi
fundamenta organizarea pe următoarele principii:
i. Cerc de activitate limitat, la două componente
distincte:
Morală şi
Economică;
ii. Răspundere solitară nemărginită a membrilor lor;
iii. Părţi sociale mici, alocate pentru:
 Constituirea unui fond de rezervă individual şi
Părți sociale neparticipante la împărţirea
profitului;
iv. Fondurile de finanţare proveneau din
Depunerile membrilor ;
Credite bancare;
26

v. Împrumuturile acordate agricultorilor erau, de

obicei, pe termen mijlociu şi lung;
vi. Cooperativa era o întreprindere mixtă, deoarece
făcea:
Operaţiuni bancare;
Operaţiuni comerciale în regim de comision;
vii. Aveau reprezentare organizatorică centralizată
cu activitate axată pe aspectele morale ale
funcționării sistemului.
27 SISTEMUL COOPERATIST HAAS

Este o variantă o Sistemului Raiffeisen;

Activitatea avea un pronunţat caracter
economic, ceea ce excludea spiritul riguros de
natură religioasă şi morală din actul de
conducere;
S-a dezvoltat din 1872, sub forma
cooperativelor de credit;
S-a consolidat după 1883, când a luat fiinţă
”Uniunea Naţională a Societăţilor Cooperative
Agricole”.
28

 Principii de funcționare caracteristice ale

cooperativelor de credit din Sistemul HAAS:
i. Membrii aveau părţi sociale de valori mari;
deci aderarea nu era accesibilă oricui;
ii. Nu se efectuau operaţiuni comerciale -
decât în mod excepţional,
iii. În statutul acestor cooperative exista
recomandarea ca pentru operaţiuni
comerciale să se înfiinţeze structuri
cooperatiste specializate.
29

Vă multumesc!
PERSONALITATEA STRUCTURILOR
ASOCIATIVE ȘI COOPERATIVE
ÎN ECONOMIE ŞI SOCIETATE

Sem.2, 2019
Probleme:
1. Principii de organizare şi funcţionare a societăţilor
cooperative

2. Tipologia societăţilor cooperative în funcţie de:

• Sfera de cuprindere
• Domeniul de activitate
• Modul de organizare

3. Formele asociative

4. Un exemplu de Societate cooperativă la nivel

comunitar – prezentarea COPA-COGECA
 1. Principiile de organizare şi funcţionare
a societăţilor cooperatiste
i. Principiul asocierii voluntare şi deschise a viitorilor
membrii,
ii. Principiul controlului democratic de către membrii a
activității cadrelor de conducere,
iii. Principiul participării economice a membrilor,
iv. Principiul autonomiei şi independenţei entității,
v. Principiul educării, instruirii şi informării membrilor,
vi. Principiul cooperării entității cu alte unități,
vii. Principiul preocupării pentru interesele comunităților din
care fac parte.
Legea 1/2005 privind organizarea si functionarea cooperatiei
i. Principiul asocierii voluntare şi deschise a membrilor - potrivit acestui
principiu societăţile cooperative sunt:
• Organizaţii voluntare care se constituie pe baza liberului consimţământ
• Sunt deschise tuturor persoanelor capabile să :
o Utilizeze și să furnizeze serviciile lor membrilor lor,
o Care sunt de acord să îşi asume responsabilităţile calităţii de membru
cooperator.
ii. Principiul controlului democratic de către membrii a activității cadrelor de
conducere - societăţile cooperative sunt organizaţii democratice controlate
de către membrii cooperatori, care participă la stabilirea politicilor şi la
adoptarea deciziilor.
iii. Principiul participării economice - conform căruia membrii contribuie - în
mod echitabil - la constituirea proprietăţii societăţii cooperative. Cel puţin o
parte a proprietăţii cooperative este indivizibilă...
iv. Principiul autonomiei şi independenţei cooperativei - potrivit căruia
societăţile cooperative sunt organizaţii:
 Autonome,
 Bazate pe principiul auto-ajutorării între membrii,
 Aflate sub controlul membrilor lor.

v. Principiul educării, instruirii şi informării membrilor - conform acestuia

societăţile cooperative asigură educarea şi instruirea :
 Membrilor lor,
 Reprezentanţilor aleşi,
 Directorilor executivi și/ sau angajaţilor din departamentele ce asigură
funcționalitatea entității,
SCOPUL: să se poată contribui efectiv la: (i) transferul de informații și cunoștințe către
membrii lor; (ii) buna funcționare și dezvoltare a societăţilor cooperative.
vi. Principiul cooperării - potrivit căruia cooperativele:
 Își deservesc proprii membrii,
 Participă, prin acțiunile inițiate (prin acordurile/ tratatele încheiat cu alte
structuri organizatorice similare) la consolidarea mişcării cooperatiste.
În cadrul Mişcării Cooperatiste Regionale, Naționale, Internaționale societăţile
cooperatiste lucrează/colaborează cu alte structuri similare existente în cadrul
socio-economic în care acestea funcționează (oferit de mediul local, regional,
naţional şi internaţional) pentru atingerea unor obiective de interes comun.

vii. Principiul preocupării pentru comunitate - conform căruia societăţile

cooperative acţionează pentru dezvoltarea durabilă din punct de vedere
socio-economic a comunităţilor din care acestea fac parte, prin politicile cu
caracter filantropic, educativ, cultural și de mediu ce sunt aprobate în
Adunarea Generală a fiecărei cooperative și care apoi sunt implementate cu
sprijinul membrilor lor.
 2. Tipologia SOCIETĂŢILOR COOPERATIVE

Este stabilită în funcţie de:

 Sfera de cuprindere,
 Domeniul de activitate,
 Modul de organizare.
În funcţie de SFERA DE CUPRINDERE, o societate cooperativă poate fi de
două tipuri:
1. Societate cooperativă de gradul 1 - constituită ca persoană juridică
prin asocierea/cooperarea dintre (i) persoane fizice cu interese comune
și cu (ii) putere economică relativ apropiată
Notă: se recomandă constituirea de societăți cooperative din persoane cu
același statut economic, deoarece și interesele membrilor se pot
armoniza mai ușor.
2. Societate cooperativă de gradul 2 - constituită tot ca persoană
juridică din (i) societăţi cooperative de gradul 1, în majoritate și (ii) alte persoane
fizice sau juridice în scopul integrării pe orizontală și/ sau verticală a
activităţilor cu caracter economic ce urmează a se desfăşura de către acestea.
În funcţie de DOMENIUL DE ACTIVITATE SOCIETĂŢILE
COOPERATIVE de gradul 1 se pot constitui într-una din
următoarele forme:
• SOCIETĂŢI COOPERATIVE AGRICOLE
• SOCIETĂŢI COOPERATIVE PESCĂREŞTI
• SOCIETĂŢI COOPERATIVE FORESTIERE
• Societăţi cooperative meşteşugăreşti
• Societăţi cooperative de consum
• Societăţi cooperative de valorificare
• Societăţi cooperative de locuinţe
• Societăţi cooperative de transporturi
• Societăţi cooperative de alte forme, care se pot constitui cu
respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
În funcţie de MODUL DE ORGANIZARE
• Libertatea de asociere este o consecinţă logică şi directă a libertăţii
individuale şi, în acelaşi timp, o cale de dezvoltare a libertăţii individuale
atât a persoanelor fizice cât și a structurilor organizatorice.
NOTĂ: ASOCIEREA DEVINE ”UN AUXILIAR” PREŢIOS A CULTURII
ŞI A PRODUCŢIEI DE ORICE FEL din societate.

• În cadrul relaţiilor agrare din spaţiul românesc, de timpuriu şi în mod

constant, s-au manifestat diverse forme tradiţionale de muncă colectivă,
de tip asociativ, fapt ce susține manifestarea spiritului social al ţăranului român.
Exemple de structuri organizatorice românești de tip asociativ
existente pe teritoriul țării în diverse perioade istorice și cu o mare
diversitate de denumiri:
• Tarlale ciobăneşti,
• Claca,
• Obştea sătească,
• Islazul (imaşul) sătesc sau comunal,
• Pădurea satului,
• Composesoratul,
• Sfatul satului,
• Cireada sau stâna satului, etc.
 3. FORME ASOCIATIVE

TIPURI DE STRUCTURI/ FORME ASOCIATIVE în funcţie de :

i. Originea lor,
ii. Forma juridică de constituire,
iii. Modul de funcţionare,
iv. Modul de încetare (stingere) a activităţii,
v. Scopul activităţii economice,
vi. Cerințele specifice pentru funcționarea și care sunt incluse în
diverse prevederi legale valabile la un moment dat, etc.
i. În funcţie de originea lor, ASOCIAŢIILE sunt:
• PUBLICE - constituite la nivel de comună, judeţ, asociaţii de judeţe, regii
publice, asociaţii comerciale, etc.;
• De utilitate publică;
Statutul de utilitate publică presupune că orice activitate care se
desfăşoară în domenii de interes public general sau al unor
colectivităţi este recunoscută de către Guvern în documete (Legi,
Ordonanțe, HG) ca fiind ”de utilitate publică” (potrivit art.38 din
Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.246/2005)
• PRIVATE SAU CIVILE.
• COMERCIALE
ii. În funcţie de forma juridică, asociaţiile sunt:
• Publice - sunt înfiinţate prin legi, prin voinţa publică/
a statului),
• Private sau Civile - sunt înfiinţate prin voinţa unor
pers.private , pot fi de interes public sau privat;
Notă: in cazul asociațiilor de interes privat este
suficientă înscrierea lor la judecătorie,
• Comerciale - sunt înregistrate la ”Oficiul Registrului
Comercial”.
iii. În funcţie de modul de funcţionare, asociaţiile sunt:
• ASOCIAȚII DUPĂ MODUL DE FUNCȚIONARE
 Asociții închise – funcț.atâta timp cât toți membrii rămân în asociație.
 Asociații deschise – au un număr variabil de membrii; în general sunt asoc.civile.
• ASOCIAȚII DUPĂ REGIMUL CAPITALULUI DEȚINUT
 Asociații cu capital fix (de ex.soc.comerciale),
 Asociații cu capital variabil (de ex.cooperativele),
 Asociații fără capital (de ex.asociațiile sau cooperativele ce au răspundere limitată).
• ASOCIAȚII UNIVERSALE:
 Asociații universale de bunuri - acelea prin care membrii aduc drept contribuție personală în
asociaţie diverse bunuri cu statut de mijloace fixe (acestea vor fi însoțite de un certificat de
evaluare emis de o autoritate competentă):
 Asociații universale de câştiguri - sunt acelea prin care membrii pun în comun câştigurile din
activitatea lor, pe tot parcursul realizării asocierii, indiferent de modul de dobândire, în scopul
realizării unor obiective de interes comun/ investiții.
• ASOCIAȚII PARTICULARE - sunt acelea care au ca obiect de activitate dispoziţia, uzul
şi/sau uzufruct-ul exercitat asupra unui anumit bun.
iv. În funcţie de modul de încetare (stingere) a activităţii,
asociaţiile sunt:
• Asociații cu durată limitată - activitatea asociaţiei încetează fie:
în momentul prevăzut în actul constitutiv, prin trecerea timpului
pentru care a fost încheiat contractul de societate,
prin desăvârşirea afacerii sau atingerea scopului pentru care s-a
încheiat contractul.
• Asociații cu durată nelimitată - sunt acele asociaţii pentru care
NU s-a prevăzut în actul constitutiv o durată limită sau cele care
urmăresc un scop definit ca fiind veşnic, peren.
v. În funcţie de SCOPUL activităţii economice, asociaţiile sunt
economice – asociații care se grupează DUPĂ NATURA FENOMENELOR
ECONOMICE de interes în momentul constituirii, astfel:
a. Asociaţii profesionale – includ membrii ai aceleiaşi profesii sau cu
profesii înrudite.
b. Asociaţii patronale sau sindicate patronale – constituite în scopul
apărării intereselor profesionale ale patronilor sau ale
întreprinzătorilor în faţa autorităţilor publice centrale și/ sau locale, a
justiţiei, în viaţa economică şi socială.
c. Asociaţii muncitoreşti - se constituie între:
 salariaţi,
 cei ce prestează o muncă, un serviciu.
În funcţie de scopul activităţii economice, asociaţiile sunt (continuare)

d. Sindicatele muncitoreşti - reprezintă asociaţii de apărare a intereselor

profesionale muncitoreşti, în care muncitorii sunt grupaţi pe profesii.
e. Confreriile - sunt asociaţii muncitoreşti cu scopuri religioase.
f. Breslele sau corporaţiile - sunt asociaţii muncitoreşti cu scopuri de ajutor
mutual.
g. Sindicatele mixte - sunt asociaţii în care intră atât salariaţii, cât şi patronii.
h. Asociaţii de producţie - al căror scop este realizarea în comun a unor activități
de producţie.
i. Asociaţii cu activitate pentru:
• domenii economice distincte (de exemplu, industrie, agricultură, transporturi,
comerţ, aprovizionare, valorificare, depozitare şi altele), sau
• cu obiective altele decât cele de natură economică (de exemplu, asociații
culturale, ştiinţifice, literare, artistice, de ajutor reciproc, sportive, religioase, etc.).
vi. Din punct de vedere al prevederilor legale SPECIFICE ASOCIERII în
AGRICULTURĂ sunt recunoscute următoarele tipuri de asociaţii:
a) Asociaţia simplă sau familială,
b) Asociaţia (societatea) agricolă,
c) Asociere: internă și externă:
• Formele de asociere internă,
• Formele de asociere externă.
vii. Forme asociative din punct de vedere al prevederilor legale SPECIFICE
ASOCIERII în AGRICULTURĂ sunt recunoscute următoarele
tipuri de asociaţii:
a) Asociaţia simplă sau familială - constituită prin înţelegere verbală sau scrisă, între două sau mai
multe familii.
b) Asociaţia (societatea) agricolă, cu personalitate juridică, care are următoarele caracteristici:
• O societate de tip privat,
• Cu capital variabil,
• Cu număr nelimitat de asociaţi,
• Cu obiect de activitate exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi altor
mijloace aduse în societate,
• Realizarea de investiţii de interes agricol.
c) Asociere: internă și externă
 Formele de asociere internă sunt:
o Întreprinderile familiale,
o Asociațiile agricole,
o Cooperativele agricole,
o Grupurile de Producători Agricoli (GAL-uri).
 Formele de asociere externă - din agricultură vizează toate formele de mai sus cărora li
se adaugă Persoanele Fizice Autorizate (PFA-urile).
4. Un exemplu de Societate cooperativă de la nivel
de UE este COPA-COGECA

COPA – Fermierii europeni – reunește 57 de organizații ale

fermierilor din SM ale UE
COGECA – Cooperativele agricole – reunește 31 de
organizații cooperatiste din SM ale UE
Cele două structuri organizatorice COPA și COGECA
 reprezintă 28 milioane de fermieri și familiile lor,
 Reprezintă mai activ interesele fermierilor,
 Au strânse legături cu alte țări din Europa care nu sunt SM ale UE, cum
sunt Elveția, Balcanii de Vest, Norvegia, Turcia.
 COPA și COGECA au 50 de ani de experiență:
 COPA s-a înființat în 1958,
 COGECA s-a înființat în 1959.

 MISIUNEA:
i. LOBBY - Susținerea/apărarea intereselor generale ale
agricultorilor,
ii. Menținerea și dezvoltarea relațiilor cu Instituțiile UE, precum și
cu reprezentanții organizațiilor de la nivelul UE,
iii. Găsirea soluțiilor care sunt de interes comun

!!!! NOTA: Misiunea COPA-COGECA de LOBBY este cea mai semnificativă

atribuție a acestei structuri instituționale europene
Instituțiile europene cu care COPA și COGECA au relații parteneriale
 Modul în care COPA și COGECA fac acțiuni de
LOBBY

Participare regulată și activă a reprezentanților Copa-

Cogeca la reuniuni ale Grupurilor consultative pe
diverse probleme de interes pentru agricultori

Prezentarea pozițiilor membrilor COPA-COGECA pe

baza rezultatelor dezbaterilor din propriile lor grupuri de
lucru

Reprezentanții COPA-COGECA sunt adesea nominalizați

ca președinți ai grupurilor de lucru consultative ale
Comisiei Europene pe diferite probleme de interes
pentru membrii lor.
 DOMENII DE INTERES PENTRU ACTIVITATTEA COPA-COGECA:
o Viitorul PAC,
o Negocieri comerciale,
o Analiza economică,
o Probleme non-alimentare,
o Implementarea reformei PAC,
o Piețele agricole,
o Competitivitatea producției agricole în lanțul alimentar,
o Politica de dezvoltare rurală (inclusiv, revizuirea periodică a zonelor
defavorizate ...),
o Politica de mediu (schimbările climatice, biodiversitatea, solul, Directiva-
Cadru privind Apa, Deșeurile ...),
o Sănătatea și bunăstarea animalelor (Legea sănătății animale ...),
o Sustenabilitatea consumului și producției (SCP),
o Rolul femeilor în agricultură, afacerile sociale, etc.
Vă mulţumesc!
Doctrine cooperatiste

Curs 5
Sem.2, 2020
1
 Probleme
Sistemele cooperative europene clasice – din perspectivă istorică
• Pionierii din Rochdale,
• Sistemul Schulze,
• Sistemul Raiffeisen,
• Sistemul Haas,
• Sistemul Wollenborg.

Sisteme cooperative – din perspectiva prezentului

• Federațiile Cooperatiste,
• Cooperative de tip MASS-MEDIA ON-LINE. 2
 Sistemele clasice de cooperative europene de la
începutul sec. al XIX-lea
Sistemele cooperatiste au luat naştere în prima parte a secolului al XIX-lea,
deci, în plină afirmare a economiei capitaliste, care s-a bazat pe extinderea
maşinismului.

La acel moment, sistemele cooperatiste aveau ca SCOP PROTEJAREA, în

condițiile funcționalității piețelor, a unor GRUPURI SOCIALE DOMINANTE,
reprezentate de CONSUMATORI, respectiv:
• Salariaţi,
• Meseriaşi,
• Mici întreprinzători,
• Agricultori, etc. 3
DECI: Sistemele cooperatiste definesc & susțin
„INTERESELE CATEGORIILOR SOCIALE PE CARE LE
REPREZINTĂ”
Sistemele cooperatiste de la începutul sec. al XIX-lea reprezentau și susțineau
trei mari grupe sociale, astfel:
– Sistemul Pionierilor din Rochdale – aceștia reprezentau și susţineau
interesele muncitorilor în calitate de consumatori;
– Sistemul Schulze – reprezenta și susținea interesele clasei mijlocii
din oraşe;
– Sistemele Raiffeisen, Haas, Wallenhorg, Sistemul Danez, Belgian,
Francez - reprezentau și susţineau interesele micilor producători din
4
spațiul rural.
Pionierii din Rochdale
• Pionierii din Rochdale - au fost un grup de ţesători şi artizani, din
oraşul Rochdale, Anglia, care, în 1844, au fondat „prima
întreprindere cooperativă de succes” din lume.
• Principiile de funcționare a acestei cooperative au stat la baza
mişcării cooperatiste moderne.
NOTĂ: Până la apariția acestei cooperative au mai existat și alte
experiențe, dar numai acesta s-a dovedit a fi de succes și durabilă.
• Iniţiatorii cooperativei erau muncitori calificaţi (mai ales din
industria textilă), dar și şomeri (apăruți ca urmare a disponibilizărilor,
extinderii şi dezvoltării mecanizării proceselor de muncă din industria textilă –
acesta fiind un proces caracteristic perioadei de afirmare a revoluţiei
industriale). 5
• Dintre muncitorii țesători disponibilizați, un grup de 28 de șomeri
au decis să deschidă un magazin prin care să vândă un număr
redus (4) de produse alimentare şi nealimentare de bază (unt,
zahăr, făină şi lumânări), pentru a veni în ajutorul consumatorilor
săraci, care altfel nu şi le puteau permite.
Produsele se valorificau/ se vindeau cu plata decalată față de
momentul achiziției;
Produsele achiziționate aveau prețuri mai mici decât în alte magazine.
• Ştiind că alte forme de cooperaţie au eşuat, inițiatorii
cooperativelor Pionierilor din Rochdale au analizat cauzele
nereușitei altor entități similare (cooperative) și, în final, au
formulat propriile lor principii – cunoscute ca ”Principiile din 6
Rochdale”
• Ca efect a economiilor investite (câte o liră a fost contribuția
fiecărui membru din grupul de inițiativă) cei 28 de inițiatori au
putut constitui ”Capitalul Social Iniţial al Cooperativei”
(=28 de lire sterline).

NOTĂ: În scopul înțelegerii azi a ce însemna în 1840 ”Capitalul Social

Iniţial al Cooperativei” Pionierii din Rochdale, din Anglia prezentăm
următorul exemplu:
La 1840 un peni echivala cu aprox. 1,30 - 1,50 lei (de azi).
De exemplu, la 1840, cu o liră veche puteai angaja un meșteșugar bun
timp de 5 zile (adică te costa 312 de lei de azi).
Pentru cei care vindeau fructe, legume și pește din casă-n casă
(și practicau curent acestă activitate), câștigurile, în 1840, în medie, pe
săptămână erau de aprox. 14 șilingi și 6 peni.
Menționăm că abia în 1961 sistemul monetar englez complicat s-a 7
simplificat și s-a decis că „o liră = o sută de peni”.
Principiile Mișcării Cooperatiste „Pionerii din
Rochdale” (1844):
i. GARANTAREA cantităţii şi calităţii mărfurilor vândute;
ii. Vânzarea mărfurilor PE LICHIDITĂŢI și nu pe credit;
iii. Vânzarea mărfurilor LA PREŢ FIX şi nu la preţul cu amănuntul practicat pe
piaţa locală;
iv. REPARTIZAREA BENEFICIILOR către membrii cooperatori în raport cu
valoarea produselor achiziţionate;
v. DREPTURI EGALE ALE MEMBRILOR în cadrul Adunării Generale - fiecare
membru având DOAR UN VOT, indiferent de mărimea părţilor sociale;
vi. FEDERALIZAREA COOPERATIVELOR (Mladenatz, G. în 1935*) = s-a manifestat
prin constituirea unei UNIUNI de organizații acesta urmărind realizarea unui
scop comun;
vii. Promovarea EDUCAŢIEI membrilor.
8
*Gromoslav Mladenatz – (n.1891- d. 1958) economist și teoretician în
dreptul cooperatist.
Din 1844 până în prezent, PRINCIPIILE iniţiale ale cooperativelor ”PIONIERII DIN
ROCHADALE” AU ÎNREGISTRAT DOUĂ MODIFICĂRI ESENŢIALE, astfel:

În 1966: În 1995:
i. Asociere voluntară şi liberă;
i. Asocierea liberă, voluntară;
ii. Controlul democratic al membrilor;
ii.Guvernarea democratică;
iii. Participarea economică a membrilor;
iii.
Surplusul aparţine membrilor;
iv. Autonomie şi independenţă;
iv.Educarea membrilor şi a publicului în
v. Educare, pregătire şi informare;
conformitate cu principiile cooperatiste;
vi. Cooperare prin cooperative;
v. Cooperare între cooperativele similare;
vii. Preocupare pentru comunitate

!!!! Aceste principii sunt 9

valabile și azi
Principalele CARACTERISTICI Mișcării Cooperatiste
„Pionerii din Rochdale”:
• Cooperativele înființate au avut un caracter economic şi
social.
• Principiile originale ale Mișcării Cooperatiste „Pionerii din
Rochdale” au fost adoptate și de ”ALIANŢA
INTERNAŢIONALĂ COOPERATISTĂ ” (1895)

Caracteristicile Mișcării Cooperatiste „Pionerii din

Rochdale” au fost promovate, mai târziu, și sunt cunoscute
sub denumirea de: ”Principiile Rochdale ale Cooperaţiei”. 10
Alianța Cooperatistă Internațională (ACI) – apărută în
1895 reprezintă:
• 284 federații cooperatiste și organizații din 95 de țări;
• Are circa un miliard de membrii din întreaga lume;
• Membrii ACI sunt organizații cooperatiste din toate
sectoarele economiei, după cum urmează:
Agricultură, Bănci,
Energie, Industrie,
Asigurări, Locuințe,
Turism, Consum,
Servicii
11
Sistemul Schulze
INIȚIATOR: Hermann Schulze (1808-1883), magistrat şi primar al unei mici
localităţi din Germania.

Caracteristicile Sistemul Cooperatist Hermann Schulze:

i. SISTEM COOPERATIST organizat de Hermann Schulze; acesta s-a
adresat:
• Micilor meseriaşi,
• Comercianţilor,
• Patronilor.
ii. Sistemul Cooperatist Hermann Schulze NU FĂCEA DEOSEBIRE între
breasla sau clasa socială de proveniență a membrilor săi.
iii. Ideea de bază a cooperației tip Schultze: singura modalitate de întărire
a capacităţii de acţiune a individului o reprezintă ASOCIATIVITATEA.
12
iv. Sistemul Cooperatist Hermann Schulze a fost o structură instituțională
specifică mediului urban,
AVANTAJELE asociativității prin Sistemul Cooperatist Tip
Schultze:
i. Creștea capacitatea de asigurare a creditelor pentru
membrii cooperatori, deoarece ”toţi membrii garantau
pentru fiecare membru în parte”; în acest mod, se genera
răspunderea solidară a tuturor membrilor asociaţi.
ii. Sistemul permitea reunirea mai multor tipuri de cooperative
(de credit, consum şi producţie) acesta funcționând pe
principiul ajutorului propriu.
iii. Baza financiară era alcătuită din capitalul propriu al
cooperativei, care era asigurat prin contribuția membrilor
cooperatori.
iv. Era exclusă intervenţia statului.
13
PRINCIPII DE ORGANIZARE și FUNCȚIONARE a Sistemului
Cooperatist Tip Schultze: Sistem
i. Focalizarea activităţilor NUMAI pe operaţiuni bancare;
ii. Depunerile membrilor pentru “fructificare” reprezintau principala sursă de finanţare a
creditelor acordate;
iii. Raza de activitate – se urmărea să fie cât mai întinsă;
iv. Răspunderea era solitară limitată;
v. Beneficiarii creditelor – erau categoriile sociale mijlocii din oraşe, formate din:
 Meseriaşi,
 Mici negustori,
 Funcţionari etc.;
vi. Tipul de credit practicat – credit pe termen scurt;
vii. Părţile sociale ale membrilor - de valoare mare;
viii. Remunerarea membrilor pentru părțile sociale depuse la înscrierea în organizație se făcea
prin acordarea de dividende – acestea erau în funcție de numărul părţilor sociale deținute;
ix. Existenţa unei organizaţii centrale la nivel naţional cu scop de reprezentativitate a membri 14
lor şi de susținere morală a lor.
FORME DE FUNCȚIONARE a Sistemului Cooperatist Tip Schultze:

i. Sistemul îşi regăseşte materializarea prin intermediul COOPERATIVELOR DE

CREDIT sau al BĂNCILOR POPULARE.
ii. În 1848, judecătorul german August Schulze, din oraşul Delitzsch, a înfiinţat o
CASĂ DE AJUTOR, prin care micii meseriaşi şi întreprinzători, în caz de boală
şi moarte, să aibă acces la credite/ capital fără a plăti dobânzi covârşitoare, care să
îi falimenteze.
iii. În 1850, A. Schulze a fondat, tot în orașul Delitzsch, prima SOCIETATE DE CREDIT
sub numele VOLKSBANK, pe care, în 1852, a transformat-o într-o
COOPERATIVĂ, BAZATĂ PE SISTEMUL CAPITALULUI PROPRIU.

EFECTUL SISTEMULUI SCHULTZE: În 1859, în Prusia de Est şi Saxonia, la numai

nouă ani după lansarea primei cooperative de credit existau deja 183 bănci 15
populare (Volksbank) cu 18.000 de membri.
Sistemul Raiffeisen Siste

NOTA: Sigla Cooperativei de Credit Raiffeisen reprezinta doi căluți încrucișați,

care în vechime completau vârful unui acoperiș de casă. Este un
simbol al protecției împotriva pericolelor și al siguranței.

16
 Cadrul socio-economic general ce a condus la apariția
Sistemului Raiffeisen

i. Ideea care sta la baza Raiffeisen Bank s-a născut în timpul crizei agricole
de la mijlocul secolului al XIX-lea.
ii. In Europa Centrală preindustrială, țăranii scăpati de jugul feudalismului
încercau să facă față concurenței zdrobitoare a marilor producători
agricoli.
iii. În plus, în anul agricol 1846 – 1847 recoltele au fost atât de slabe, încât s-
a instalat foametea.
iv. Majoritatea populatiei rurale trăia într-o sărăcie extremă, lipsită de
mijloacele minime de subzistență. 17
 Primarul prusac Friedrich Wilhelm RAIFFEISEN este cel care i-a învățat
pe țărani:
• Să se asocieze,
• Să se susțină la greu,
• Să economisească,
• Să se împrumute cu bani unii pe ceilalti.
• Ideea a prins imediat si a fost preluată în toate statele germane si mai apoi in
toata lumea.
• Astfel s-a nascut COOPERATIVA
DE CREDIT RAIFFEISEN =
Asocierea țăranilor pentru obținerea unor surse de finanțare.
18
• În anul 1849 primarul Frederich Wilhem Raiffeisen, a întemeiat
„SOCIETATEA DE AJUTOR DIN FLAMMERSFELD”, pentru sprijinirea
agricultorilor nevoiaşi.

• În 1854, F.W. Raiffeisen a înfiinţat - în orașul Heddersdorf - o CASĂ DE

AJUTOR MUTUAL pe care, foarte curând, a înlocuit-o cu o SOCIETATE DE
CREDIT.
Membrilor Societății de Credit de tip Raiffeisen, care proveneau
din clasele sărace ale societăţii:
NU li se percepeau părţi sociale sau taxe de înscriere,
Aveau OBLIGAŢIA de a răspunde în mod solitar şi necondiţionat
la angajamentele contractate de cooperativă.
19
!!! La început, Societățile de Credit de tip Raiffeisen au funcţionat
numai în mediul rural
PRINCIPII de funcționare în Sistemul Raiffeisen:
i. Obiectul de activitate era limitat, la doar cu două componente distincte: morală şi
economică.
ii. Răspundere solitară nemărginită.
iii. Părţi sociale mici, alocate pentru constituirea unui ”Fond de Rezervă Individual ”.
iv. Mărimea părţilor sociale nu erau luată în considerare la împărţirea profitului.
v. Fondurile de finanţare a activității cooperativei aveau ca sursă principală de constituire:
 Depunerile membrilor,
 Credite bancare angajate de cooperativă.
vi. Împrumuturile acordate debitorilor agricoli erau pe termen mijlociu şi lung.
vii. Cooperativa era o întreprindere mixtă, deoarece făcea:
 Operaţiuni bancare ,
20
 Operaţiuni comerciale în regim de comision.
viii. Reprezentarea organizatorică era centralizată și activitatea era axată pe aspecte morale.
• În virtutea principiului care menționa că ”(i) reprezentarea
organizatorică a sistemului era centralizată și
(ii) că activitatea era axată pe aspecte morale” aceste
organizaţii au avut un profund caracter de binefacere, deoarece
furnizorii lor de fonduri erau persoane înstărite și NU cei care
solicitau împrumuturi.

• În cadrul Sistemului Raiffeisen, în a doua jumătate a secolului

al XIX-lea, tot în Germania, s-au personalizat alte două
Subsisteme de Tip Cooperativ:
i. Cooperativele HAAS,
ii. Cooperativele WOLLENBORG.
21
Sistemul Cooperativ Haas
• Reprezintă o variantă funcțională a Sistemului Raiffeisen
• A început să se dezvolte din 1872, în rural, în formula Cooperativelor de Credit.
• Sistemul Hass s-a consolidat după 1883, când a luat fiinţă Uniunea Naţională a
Societăţilor Cooperative Agricole.

• CARACTERISTICILE COOPERATIVELOR DE CREDIT DIN SISTEMUL

HAAS:
i. Părţile sociale erau mai mari decât cele din Sistemului Raiffeisen ,
ii. Nu se efectuau operaţiuni comerciale decât în mod excepţional,
În statutul acestora exista recomandarea ca pentru operaţiuni comerciale să se
înființeze și să funcţioneze structuri cooperatiste specializate,
iii. Activitatea lor avea un pronunţat caracter economic,
iv. NU SE EXCLUDEA SPIRITUL DE NATURĂ RELIGIOASĂ ȘI MORALĂ din actul de conducere 22
- acesta era dominant în actul de conducere.
Sistemul Cooperativ Wollenborg –
variantă a Sistemul Raiffeisen
• În 1881, Papa Leon al XIII-lea a recomandat teologilor și gânditorilor din domeniul
economiei sociale STUDIUL CORPORATISMULUI pentru a se conveni o definiție.
• Astfel, CORPORATISMUL reprezintă o formă de organizare social - politică a unei
societăți, pe grupe majore de interese sau pe grupuri corporative (de exemplu,
grupuri corporative pentru agricultură, afaceri, de munca, grupuri militare sau afilieri
științifice pe baze comune, etc.).
CORPORATISM este un cuvânt ce provine din latinescul "corpus" (plural –
"corpora"), care
înseamnă "trup„
• SISTEMUL COOPERATIV WOLLENBORG este tot o variantă a Sistemul Raiffeisen, dar
acesta a fost ADAPTAT LA NEVOILE ŞI SPECIFICITATEA AGRICULTURII ITALIENE de la
finele secolului XIX-lea.
• Prima Cooperativă WOLLENBORG a luat fiinţă în 1883 în satul Loregia din Padova,
Italia
• !!! În Cooperativele din Sistemul Wollenborg se excludea caracterul etic 23
creştin (acesta era specific în cazul Cooperativelor de tip Raiffeisen).
Sisteme cooperative – din perspectiva
prezentului
i. Federațiile Cooperatiste

ii. Cooperative de tip MASS-MEDIA ON-LINE

24
 (i) FEDERAȚIILE COOPERATISTE
 Au la bază doctrinele clasice (Pionierii din Rochdale; Sistemul Schulze; Sistemul Raiffeisen;
Sistemul Cooperatist Haas; Sistemul Cooperatist Wollenborg)
 Au diverse profile (agricultură, bănci, energie, industrie, asigurări, locuințe, turism,
consum, servicii).
 Se regăsesc pe toate continentele
Număr de țări în care Număr de federații
există federații cooperatiste
cooperatiste
America de Nord 3 27
Europa 35 (35,4%) 110 (30,2%)
Oceania 3 6
Africa 18 31
America de Sud și Centrală 16 55
Asia 21 85 https://en.wikipedia.org/wiki 25
/List_of_co-
La nivel internațional 3 - operative_federations
Total 96+3 364
 (ii) COOP. de tip MASS-MEDIA ON-LINE
• DIGITIZAREA - a 4-a Revoluție Industrială – a generat noi
expresii/ forme de sisteme bazate pe practici idei similare
mișcării cooperatiste.
• Noile sisteme specifice erei digitale și bazate pe practicile
cooperatiste sunt reprezentate de ”SOCIAL MEDIA” sau ”
COOPERATIVA MASS-MEDIA ONLINE”
• Aceste structuri instituționale au apărut la începutul anilor
90, (!!! A Treia Revoluție Industrială a adus după 1970
computerele, iar după 1990 a început a revoluția digitală –
consolidată prin generalizarea Internet-ului), 26
NOTĂ:
o În 1997 Motorul de Căutare Google – a fost fondat de doi doctoranzi de
la Universitatea Stanford, Larry Page și Sergey Brin. Acest motor de
căutare oferă o metodă simplă și rapidă de găsire a informațiilor din web,
în 124 de limbi, având o bază de date cu peste 25 de miliarde de pagini de
site-uri web.
o Statisticile indică faptul că peste 80% din căutările pe Internet sunt
efectuate prin motorul de căutare Google, acesta aflându-se pe primul loc
în preferința consumatorilor.
o Astăzi, Google este concurat de motoare de căutare cum sunt: Yahoo!
Search, Baidu, Microsoft Bing, InterActiveCorp Ask.com, AOL și altele.
27
Cooperativa de media online poate fi LOCALIZATĂ:
 într-o zonă geografică,
 la nivel național/ regional/ local.

• Evoluția Sistemului de Cooperative de tip Mass-media On-Line:

i. În fazele inițiale Cooperativa Mass-media on-line
• Are durată de funcționare redusă - de obicei, cât un film, sau o serie
video, sau alte lucrări de creație,
• Se situează în afara capacităților de finanțare ale unei afaceri
individuale,
• Promovează misiunea de bază a întreprinderilor dintr-o industrie/
serviciu într-o manieră prin care membrii cooperativei pot să beneficieze
- în mod individual - de un produs media.
ii. In fazele ulterioare - pe măsura identificării unor obiective comune între
membrii rețelelor - se crează premise de individualizarea unor grupuri de
interese precis delimitate – vezi accesul la platformele dedicate (acces care 28
se realizează în anumite condiții, inclusiv plata unui abonament, plata unor
servicii)
Scurt ISTORIC al Cooperativelor de Tip Media On-Line :

• În 2004 – apare Facebook – fondat de Mark Zuckerberg

• În 2010 – apare Instagram - este o aplicație și un serviciu, care permite
utilizatorilor să partajeze imagini (fotografii) și videoclipuri fie în mod public,
fie privat, fie unor beneficiari pre-aprobați.
Instagram-ul a fost creat de Kevin Systrom și Mike Krieger și a fost lansat în
octombrie 2010 ca o aplicație gratuită mobilă exclusiv pentru Sistemul de
Operare iOS (un sistem de operare folosit pentru dispozitive mobile fabricat de
Apple Inc.).
O altă versiune a Instagram-ului a fost creată pentru dispozitivele Android și a
fost lansată doi ani mai târziu, în aprilie 2012, acesta fiind urmată de o interfață
cu site-uri limitate în noiembrie 2012 și cu aplicații pentru Windows 10 Mobile și
Windows 10, în aprilie 2016 și octombrie 2016.
Aceste sisteme de operare sunt deținute de Facebook. 29
• SCOPUL unei Cooperative Media On-line este de a îmbunătăți
ecosistemul de afaceri de la nivel local.

• COOP. de tip MASS-MEDIA ON-LINE – este reprezentată de o PLATFORMĂ

permite identificarea unică, individuală a fiecărui membru ce inițiază
relații de cooperare pe baza unui “mecanism” de localizare geografică.
Acest mecanism de localizare geografică de pe platforme bazează pe:
i. Adresa fizică a membrului ce accesează platforma,
ii. Adresa virtuală – IP-ul, sau proximitatea / atașament la sistemele
de comunicații fără fir cu rază scurtă (cum ar fi spre exemplu, Apple
iBeacon), care utilizează dispozitive de telecomunicații mobile
(telefoane mobile, calculatoare tabletă sau echipamente
tradiționale de calculator). 30
PLATFORMELE SOCIALE - în funcţie de domeniul pe care
îl abordează - sunt de mai multe tipuri*:
i. Platforme ce urmăresc păstrarea legăturii cu alte
persoane (Facebook, Twiter, etc.), cu comunităţi foto
sau video (Pinterest, YouTube),
ii. Platforme de muzică (last.Fm),
iii. Platforme de film (Netflix, CanalPlay, OCS, Amazon Vidéo,
FilmFest Platform, etc.)
iv. Platforme pentru oameni de afaceri și cercetători
(Linkedin),
v. Canale de ştiri (Digg.com).
31

* http://socialmedia.bristena.com/platforme-sociale/
În România, în prezent, se estimează că piața
potențială pentru ”SOCIAL MEDIA” sau pentru
”COOPERATIVELE de tip MASS-MEDIA ON-LINE”este
reprezentată de:
• 9,6 milioane de conturi de utilizatori de Facebook,
• Peste 3 milioane de cititori de blog-uri & vlog-uri,
• Cca. 1 milion de conturi de utilizatori de rețele Instagram,
• Peste 250.000 conturi de utilizatori de Twitter,
• Linkedin cu cca.2 milioane de utilizatori,
• Skype cu 2,2 milioane de utilizatori,
• Alte Conturi de utilizatori în rețele. 32
( Sursa: Date ZeList Monitor)
NOTĂ:
Ultimele evenimente sociale si politice - # REZISTENȚA din Piața Victoriei
- au reușit să arate o dată, în plus, care este ”puterea” pe care
CANALELE/ PLATFORMELE DE COMUNICARE o pot avea atunci când:
• Sunt folosite cu inteligență,
• Mesajul transmis rezonează cu o interesele unei mase
critice de utilizatori.

!!!! În fond, cele două caracteristici de mai sus – respectiv

mesaje inteligente, ce reflectă interesele unei mase critice de
utilizatori - sunt și CERINȚELE pe care trebuie să le îndeplinească
rețelele ”SOCIAL MEDIA” sau de ”COOPERATIVELE de tip
MASS-MEDIA ON-LINE” 33
Caracteristici ale COOPERATIVEI MASS-MEDIA ON-LINE:
i. Funcționează ca un ”amplificator” al interactiunii
consumatorilor cu brand-uri, idei, cunoștințe,
ii. Reprezintă ”mediul” preferat de transmitere și comunicare a
experienței de brand și de cunoaștere, mai ales în cazul
generațiilor tinere,
iii. Necesită atragerea de resurse sporite pentru dezvoltarea /
urmărirea unor campanii tradiționale de advertising,

34
iv. Brand-urile și toți cei care doresc să participe/ să devină clienți
(fie la acțiuni de comunicare-diseminare, fie la acțiuni de acces
la produsele oferite) descoperă că accesul la structurile de tip
Social Media NU sunt, nici pe departe, gratuite și nici măcar
ieftine DACĂ se dorește obținerea de rezultate, care să se
reflecte în business-uri, în realizarea de valoare adăugată mai
mare și nu doar înregistrarea unui număr mare de ”like-uri”
aferente unei postări inspirate (deoarece, PENTRU A SE
REALIZA INTERACȚIUNEA specifică acestor structuri sunt
necesare: abonamente la rețele; device-uri performante,
cunoștințe, etc.),
NOTĂ: referitor la accesul utilizatorilor, în viitor, la Comisia Europeană
se pune problema (încă din vara anului 2018) introducerii unei
reglementări privind protecția drepturilor de proprietate 35
intelectuală pe rețelele on-line.
ROLUL COOPERATIVEI MASS-MEDIA ON-LINE (în prezent/ în era
digitală) este dat de aceea că răspunde la:
i. Noile necesități impuse de structurile de tip Social Media și care sunt de
ordin (a) Strategic, (b) de Planificare și (c) de Integrare.
ii. Schimbărilor în mentalitate,
iii. Flexibilizarea sistemului de învățământ și de cunoaștere,
iv. Creșterea cerințelor față de resursele atrase (calitatea & cantit., acestora):
• Resurse Tehnologice – de natură hard și soft,
• Resurse Umane,
• Resurse Materiale,
• Resurse Informaționale,
• Resurse de Mediu și Schimbări climatice,
• Resurse culturale – experiență, bune practici. 36
v. ROLUL Platformei Cooperativa Media On-line - permite ca zeci,
chiar sute sau mii de întreprinderi mici să se reunească într-un mod
accesibil din punct de vedere economic pentru :
• A produce împreună evenimente (de la produse și servicii specifice
unor domenii până la evenimente mass-media de divertisment, sau
alte categorii de acțiuni)
• În baza fie a unui program/ a unei strategii (regionale sau naționale)
convenite de comun acord între membrii structurii instituționale de
referință, respectiv între membrii platformei.

37
vi. Cooperativa Mass-media Online REUNEȘTE PARTENERI CU ACELEAȘI
INTERESE / domenii de activitate, pentru :
• Diseminare de cunoștințe,
• Diseminare de bune practici în cele mai diverse domenii – inclusiv în
agricultură,
• Vizionări de filme, seriale, opere de artă, vizite în muzee, vizite orașe,
etc.
• Vizitare de magazine pentru diverse produse, cum sunt de exemplu:
o Magazine pentru vânzări de input-uri pentru activități productive și
servicii,
o Magazine pentru valorificarea produselor (de la produse alimentare
și de uz casnic la magazine pentru vânzarea de animale de
companie, magazine pentru livrări de alimente la domiciliu , etc.) 38
Vă multumesc!

39
EXPERIENŢE COOPERATISTE ÎN ROMÂNIA

Cooperaţia sătească în
perioadele antebelică şi interbelică

Sem.2, 2020
PROBLEME:
1. Istoricul mişcării cooperatiste din România
2. Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi
interbelică
3. Evoluţia societăţilor cooperative în perioadele antebelică şi
interbelică
i. Cooperativa de Credit,
ii. Bănca Populară Sătească,
iii. Cooperativa de Consum,
iv. Cooperativa de Aprovizionare,
v. Cooperativa de Producţie.
4. Concluzii
5. Referințe bibliografice
 1. Istoricul mişcării cooperatiste

COOPERAŢIA, ca fenomen istoric, a apărut și în România ca efect al

acţiunii unui complex de factori favorizanţi:
Progresul ştiinţific, tehnic şi tehnologic indus de revoluția
industrială
Creșterea diviziunii sociale a muncii,
Specializarea în muncă şi producţie,
Nevoia de susținere, de creștere și de dezvoltare comunitară.

Cooperaţia, şi prin extensie, forma ei practică de manifestare –

COOPERATIVA, este o SURSĂ INEPUIZABILĂ DE SOLUŢII atât pentru
ea (ca sructură instituțională), cât şi pentru comunitatea în care
aceasta funcționează/ se manifestă.
 Istoricul mişcării cooperatiste -continuare

 În sens filosofic, cooperaţia este rezultatul dezvoltării cunoaşterii

și a nevoii întoarcerii acesteia (a cunoașterii) către comunitate,
fenomen care, în final, a condus la formarea unei „INTELIGENŢE
SOCIALE SPECIFICE/ PROPRII” spațiului lui în care s-a format.
 PERSONALITĂŢILE DIN DIVERSE DOMENII ALE CUNOAȘTEIRII au
reprezentat ”motorul mişcării” cooperatiste, oriunde în lume.
 Întemeietorii primului sistem cooperatist, „Pionierii din Rochdale”
spuneau: „cooperaţia este o încercare serioasă de a împăca
idealul cu realul”.
Ca atare, conducătorul unei astfel de entități trebuie să fie atât
„înfăptuitor (practician, cunoscător al realităților comunităților)
cât şi ideolog”.
 Istoricul mişcării cooperatiste din România

 Istoria mişcării cooperatiste din România, de la începuturile sale,

prima jumătate a secolului al XIX-lea şi până în pragul Celui de Al
Doilea Război Mondial, a fost susținută de numeroase personalităţi
precum:
 P.S. Aurelian,
 Spiru Haret,
 Ion Răducanu,
 Virgil Madgearu,
 Mitiţă Constantinescu,
 Nicolae Cornăţeanu şi alţii,

 Aceste personalități au avut o dublă contribuție în spațiul

românesc:
 în plan ştiinţific - prin operele pe care le-au creat;
 în plan legislativ şi administrativ - prin legile, instituţiile pe care le-au
consus/înființat şi prin deciziile promovate în calitate de înalţi funcţionari
publici - prim-miniştri și miniştri.
PETRE SEBEȘANU AURELIAN (1833-1909)

 Academician, economist, agronom, om politic român,

 Membru titular al Academiei Române din 1871,

 Președinte al Academiei Române,1901 - 1904,

 Prim-ministru al României (1896-1897)

 SPIRU HARET (1851-1912)

A fost un român-armean matematician,

astronom si politician. El a avut o contribuție
fundamentală la problema mecanicii cerești.

A fondat Observatorul Astronomic din București

Ca politician, ministru al Educației cu trei mandate,

S.Haret a realizat reforme profunde, construind un
sistem modern de învățământ românesc.

Membru al Academiei Române, în 1892.

 ION RĂDUCANU (1884 – 1964)
 A fost un economist și om politic român, ministru,

 Membru corespondent al Academiei Române (din 1936).

 Rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (1930-1940),

A contribuit, prin măsurile inițiate, la ridicarea prestigiului instituției în plan național și
internațional.

 Ministrul Muncii, Cooperației și Asigurărilor Sociale (1929 - 1930).

În această calitate redactează legea cunoscută sub numele de "Legea Răducanu" care stipulează
dreptul muncitorilor de a beneficia de concedii legale plătite, aceasta, cu 7 ani înainte de acordarea
de concedii legale în Franța;

 Ministru de Finanțe, 1930;

 Ministrul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor, (1930-1931).

 VIRGIL MADGEARU (1887-1940)
• Economist român, sociolog, politician de
stânga,

• Membru proeminent și teoretician principal

al Partidului și National Taranesc (PNȚ).

• Eseist și jurnalist, fiind de mult timp un

membru în Consiliul editorial pentru influentul
Viața Românească.

• A propus măsuri de consolidare a rolurilor

politice și economice ale țăranilor români.

• A fost implicat în cauzele anti-fasciste, și a fost

unul dintre mai mulți politicieni să fie asasinat
de Garda de Fier.
 MITIŢĂ CONSTANTINESCU (1890-1943)

• Economist român și politician liberal,

Printre principalele sale lucrări:
ministru de finanțe al României între anii 1939-
1940,
• Guvernator al Băncii Naționale a României. • Evoluția proprietății rurale și reforma
• Studiile și concepțiile lui s-au axat pe problema agrară în România
dezechilibrelor economiei românești, - Studiul analizează problema agrară și efectele
propunând o serie de soluții de natură reformei din anul 1921.
tehnocratic-dirijistă. - În contextul în care agricultura era sectorul
dominant al economiei naționale autorul
plasează problema agrară în prim-planul
ACȚIUNI INIȚIATE:
evoluției economice și sociale a României,.
• A elaborat teoria economică a dublei
-Explică necesitatea restructurării sistemului
industrializări, care se referea la necesit.dezv.
agrar românesc, prin evidențierea fenomenelor,
producției industriale de bunuri pentru înlocuirea
a contradicțiilor și a dezechilibrelor existente în
importurilor și pentru export.
domeniul proprietății și producției agricole,
analizând efectele lor negative, cu repercusiuni
• A elaborat: Planul de Refacere Economică a
asupra întregii economii naționale.
României în perioada interbelică cuprindea
două secțiuni:
• Planul politicii comerciale externe,
• Planul de reorganizare a producției naționale.
 NICOLAE CORNĂŢEANU (1899-1977)

• A activat în cadrul Secțiunii de

Economie Rurală a Institutului de
• După venirea la putere a
Cercetări Agronomice a României
comunismului în RO a fost
(ICAR),
arestat în 1950 și a fost eliberat
• A inițiat cercetările de economie
în 1955.
rurală, agroalimentară și agrară.
• Între 1957-1958 a lucrat
• A fost Ministru al Agriculturii și
la Institutul Național de
Domeniilor în 4 guverne:
Cercetare-Dezvoltare Agricolă
 A luptat pentru drepturile
(INCDA) Fundulea în calitate de
țăranilor,
coordonator în domeniul
 A făcut o lege pentru apărarea
economiei agrare.
agriculturii.
• În 1966 a fost ales membru
 A înființat obștii sătești
de onoare al Academiei de
experimentale, care au dat rezultate
Științe Agricole și Silvice.
foarte bune, în baza cărora s-au putut
extinde asolamente raționale în
agricultură.
 Istoricul mişcării cooperatiste din România -continuare

 Conceptele privind structurile cooperative sunt relativ

recente, cca.150 de ani.
 Structurile cooperative = materializează
cunoştinţe teoretice cu valoare ştiinţifică certă.
 Opusul structurilor cooperative este reprezentat de
structurile tradiţionale din agricultură (gospodăriile ţărăneşti
şi obştile săteşti) = au la bază entități fundamente prin
activitatea practică, într-o lungă perioadă de timp, având
rădăcini naturale în ”arheologia” cunoaşterii.
 Istoricul mişcării cooperatiste din România -continuare

 În general, între STAT (expresie a puterii politice publice) şi

COOPERATIVE (expresie a puterii indivizilor asociați) a existat
o luptă continuă:
 Statul pentru supremaţie, prin acțiunile sale constante de ingerinţă
şi tutelă în activitățile cooperativelor,
 Cooperativele pentru autonomie şi libertate de decizie față de
puterea publică.

 În România, în perioada ante şi inter-belică, STATUL s-a

implicat activ în susţinerea şi promovarea mişcării
cooperatiste, prin crearea unui sistem legislativ şi
instituţional, care, în linii generale, a favorizat dezvoltarea
sectorului, dar - nu de puţine ori - a și conferit statului rolul
de tutelă.
 2. Legislaţie şi instituţii cooperatiste
în perioadele antebelică şi interbelică

În 120 de ani în RO s-au emis 12 legi privind

cooperația, după cum urmează:
i. Codul Caragea, se stabileau noi taxe feudale pentru țărani,
iar femeile erau excluse din viața politică, din anul 1818;
ii. Codul Civil din 1865 - Este singurul Cod care a scăpat de
modificări substanțiale comuniste, rămânând aproape la fel în toată
perioada comunistă, cu excepția faptului că partea (cartea) "Despre
persoane" a fost abrogată în 1954, prin intrarea în vigoare a Codului
Familiei.;
iii. Codul Comercial din 1887;
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică-
LEGILE PRIVIND COOPERATIA - continuare

iv. Legea Băncilor Populare Săteşti şi a Casei Centrale a Băncilor

Populare din 1903;
v. Legea privitoare la constituirea şi controlul societăţilor
cooperative săteşti de producţie şi consumaţie, din 1905;
vi. Decretul-lege privitor la Casa Centrala a Cooperaţiei şi a
împroprietăririi sătenilor din 1919;
vii. Legea Societăţilor Civile de Credit Funciar Rural din 1923;
viii. Legea pentru Unificarea Cooperaţiei din 1923;
ix. Codul Cooperaţiei din 1928;
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
LEGILE PRIVIND COOPERATIA - continuare

x. Legea pentru reorganizarea cooperaţiei din 1929,

cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de
„Legea Răducanu”;
xi. Legea pentru organizarea cooperaţiei - creează un sistem
instituțional extrem de complicat, sub denumirea generică de
Organisme Naţionale Centrale Cooperative din 1935;
xii. Decretul – Lege de înfiinţare a Institutului Naţional al
Cooperaţiei - a fost promovat la iniţiativa lui Mitiţă
Constantinescu, un mare susţinător al mişcării cooperatiste,
1938.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
LEGILE PRIVIND COOPERATIA - continuare

 Mişcarea cooperatistă din RO, în faza de început (prima jumătate a sec. al XIX-lea), a fost
promovată timid, sub influenţa ideilor din Occident, cu deosebire a celor franceze, care aveau
un pronunţat caracter socialist, utopic.
Aceasta explică experimentul cunoscut sub numele de „Falansterul de la Scăieni”, care a eşuat, după nici
un an de funcţionare.

 Factorii ce au determinat APARIŢIA MIŞCĂRII COOPERATISTE din România au fost:

(i) Obştile săteşti au fost ”… expresia unei multiple solidarităţi de rudenie, de activitate
economică, de viaţă socială, de afirmare militară…” – istoricul Florin Constantiniu.
(ii) Procesul de destrămare a breslelor la orașe;
(iii) Procesul de diferenţiere a meseriilor, proces ce a durat aproape 100 de ani.
(iv) Existenţa în acea perioadă a obştilor săteşti, precum şi a unui act normativ juridic
propriu, CODUL CARAGEA (1818)
 Primul cod de legi al Tării Românești

 A creat condiţii favorabile pentru afirmarea mişcării cooperatiste.

 Se stabileau noi taxe feudale pentru țărani,

 Femeile erau excluse din viața politică.

2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică - legile
privind cooperatia - continuare

 În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mişcarea cooperatistă

înregistrează un salt calitativ important în
 Plan ideologic,
 Legislativ,
 Al rezultatelor practice, concrete înregistrate de entitățile existente.

 Factori favorizanţi ai DEZVOLTĂRII mişcării cooperative:

i. Crearea Statului Naţional Român, în 1859;
ii. Caracterul eminamente agrar al economiei româneşti;
iii. Bipolaritatea structurilor de proprietate şi exploatare din agricultură:
 Marea proprietate tradiţională, conservatoare şi preponderentă prin
terenurile stăpânite, dar nesemnificativă prin număr.
 Mica gospodărie ţărănească numeroasă, săracă şi, prin recul,
generatoare de preocupări în plan politic, legislativ şi ştiinţific.
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică - legile
privind cooperatia - continuare

Factori favorizanţi ai DEZVOLTĂRII mişcării cooperative (continuare):

iv. Declanşarea procesului de modernizare a economiei românești în
matrice capitalistă;
v. Promovarea industriilor şi a instituţiilor de credit, cu capital străin și/ sau
autohton;
vi. Aplicarea Codului Caragea, cap. XIV „Pentru tovărăşie” – este prima reglementare de
ordin juridic, în domeniul asocierii şi, prin extensie, în termeni conceptuali a cooperaţiei,
aplicat încă din anul 1818;
 Obştea era înţeleasă ca o „tovărăşie”, care se înfăptuieşte atunci „când doi inşi sau mai mulţi
tocmindu-se, vor pune toţi câte atât, cu care se negustoresc împreună având de obşte şi câştigul şi
paguba” (art.1)
vii. Adoptarea legislaţiei reformatoare, în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza
s-a acordat o atenție deosebită reformei sistemului legislativ, cu trimitere
specială la Codul Civil (1865)….Dar Codul Civil (1865) defineşte, în Art.
1491, ”societatea” fără a menţiona natura acesteia.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică - legile
privind cooperatia - continuare

Factori favorizanţi ai DEZVOLTĂRII mişcării cooperative (continuare):

viii. Codul comercial (1887), mergea ceva mai departe faţă de Codul
Civil (1865), deoarece acesta definea (în clar):
 a) Societatea cooperativă (Art.221) ca fiind „orice societate care a
introdus în statutele sale principiul variabilităţii capitalului şi al
membrilor”,
 b) Societatea anonimă,

 c) Introduce unele elementele specifice unei societăți cooperative ,

după cum urmează:
 Legalizează la cooperative acţiunile nominative;
 Valoarea acţiunii :între 25 la 100 de lei;
 Un societar nu putea să deţină un capital social mai mare de 5.000 lei;
 Capitalul iniţial nu putea depăşi valoarea de 200.000 lei;
 În Adunarea Generală a Cooperativei un societar se bucura de un singur vot…“
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
legile privind cooperatia - continuare

ix. Legea Băncilor Populare Săteşti şi a Casei Centrale a Băncilor

Populare (1903) admite înainte de toate, „…înfiinţarea băncilor
populare, în scopul
 satisfacerii nevoilor de credit ale ţărănimii, pe de o parte şi
 pentru a înlătura fenomenul cămătăriei de la sate, pe de altă parte…”.

x. Legea privitoare la Constituirea și Controlul Societăţilor

Cooperative Săteşti de Producţie și Consumaţie, (1905),
care oficializează, pentru prima dată, termenul de „cooperaţie” şi, în plus,
 se introduce obligativitatea existenței Statutului pentru Obştile de Arendare,
documente în baza cărora, li se acordă acestor organizaţii calitatea de persoană
juridică.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
legile privind cooperatia - continuare

xi. Decretul Lege privind Casa Centrală a Cooperaţiei şi a

Împroprietăririi Sătenilor (1919) - stabilea următoarele
atribuţii pentru Casa Centrală :
a) Să se autorizeze, să se ajute, să se supravegheze şi să se controleze
băncile populare, cooperativele, obştile săteşti, precum şi federalele
acestora;
b) Să se organizeze obştile de arendare, cumpărare şi împroprietărire;
c) Să se acorde credit imobiliar instituţiilor cooperatiste;
d) Să se acorde credit ipotecar proprietăţilor rurale de până în 100 ha;
e) Să se comaseze moşiile spre se putea împărţi şi vinde agricultorilor;
f) Să se poată cumpăra parcele mici în vederea comasării;
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
legile privind cooperatia - continuare
Decretul lege privitor la Casa Centrala a Cooperaţiei şi a Împroprietăririi Sătenilor
(1919) - stabilea următoarele atribuţii pentru Casa Centrală

g) Să se comaseze parcelele pe proprietari şi să se execute lucrări de

îmbunătăţiri funciare;
h) Să se întocmească cadastrul moşiilor parcelate, precum şi cel al
parcelelor comasate;
i) Să se înfiinţeze şcoli necesare pregătirii personalului de
specialitate;
j) Să se conducă şi să se execute lucrări de expropriere a terenurilor
rurale, precum şi de împroprietărire a sătenilor, potrivit legilor de
expropriere şi împroprietărire;
k) Să se organizeze asigurările agricole;
l) Să îndeplinească orice alte sarcini ce le revin prin legile privitoare la
expropriere şi împroprietărire.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi
interbelică - legile privind cooperatia - continuare
xii. Legea Societăţilor Civile de Credit Funciar Rural (1923) admitea, în esenţă, două
principii de organizare a acestei instituţii:
1) Asocierea directă a proprietarilor rurali, asociere ce urma să
înlăture participarea capitalului străin;
2) Pluritatea societăţilor de credit funciar, menite să satisfacă noile
cerinţe impuse de starea agriculturii.

xiii. Legea pentru Unificarea Cooperaţiei (1923) prevedea:

 Scoaterea instituţiilor cooperatiste din subordinea Ministerului Agriculturii şi
Domeniilor și includerea întregii cooperaţii în cadrul Ministerului Muncii şi
Ocrotirilor Sociale.
 Extinderea prevederilor
 Legii din 1903 privitoare la Băncile Populare Săteşti şi a Casei Centrale a
Băncilor Populare şi a
 Decretului-lege din 1919 Decretul Lege privind Casa Centrală a Cooperaţiei şi a
Împroprietăririi Sătenilor la toate societăţile cooperative de orice fel, din
sate și/ sau oraşe, de pe tot cuprinsul României Mari.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi
interbelică - legile privind cooperatia - continuare

xiv. Codul Cooperaţiei (1928) a fost o lege integrală, deoarece

conţinea toate dispoziţiile necesare pentru constituirea şi
funcţionarea unitară a tuturor formelor cooperatiste.
Legea definea într-o manieră modernă, actuală, noţiunea de cooperativă
astfel: „societatea cooperativă este o societate cu capital variabil şi cu un
număr nelimitat şi variabil de asociaţi, având drept principal scop
propăşirea economică a membrilor ei componenţi într-o întreprindere
comună”.

Efectele Codului Cooperaţiei (1928) au fost minime, deoarece a fost

aplicat doar pe durata a numai trei luni.
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
legile privind cooperatia - continuare

xv. Legea pentru reorganizarea cooperaţiei (1929) a fost

cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de
„Legea Răducanu”.

Importanța Legii Răducanu – a avut o dublă semnificaţie:

 Economică, deoarece oferea un cadru mai larg de desfăşurare a activităţilor
economice a cooperativelor, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern;
 Legislativă, întrucât:

 Stabilea cadrul legal al cooperaţiei la nivel micro şi macroeconomic,

 Abroga legislaţia anterioară,

 Prevedea clar drepturile şi îndatoririle

 Membrilor cooperatori,
 Instituţiilor cooperatiste.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică -
legile privind cooperatia - continuare

xvi. Legea pentru Organizarea Cooperaţiei (1935) creează un

sistem extrem de complicat -
se creează Organismele Naţionale Centrale Cooperative, în
cadrul cărora sunt reunite cinci tipuri de instituţii cooperatiste
centrale, din care trei cu caracter economic şi financiar :
a) Banca Centrală Cooperativă
b) Centrala Cooperativă de Producţie, Aprovizionare şi Valorificare
Agricolă (CECOPAVA);
c) Centrala Cooperativă de Consum (Magazin en-gros)
d) - e) Două instituții cooperatiste cu caracter social şi moral :
 Centrala Cooperativă de Îndrumare, Organizare şi Control;
 Casa centrală a cooperaţiei.

Notă: Toată această structură instituţională avea ca obiectiv central

asanarea sistemului cooperatist, prin lichidarea unităţilor cu datorii.
 2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică - legile
privind cooperatia - continuare

xvii. Decretul – Lege de înfiinţare a Institutului Naţional al Cooperaţiei

(1938) a fost promovat la iniţiativa unui mare susţinător al mişcării cooperatiste,
Mitiţă Constantinescu,
Scopul: realizarea unei mari reforme în domeniul cooperaţiei

româneşti, prin înlăturarea supremaţiei exagerate a factorului
politic.
 Institutul National al Cooperatiei (INCOOP) = era persoană juridică
constituită prin fuziunea următoarelor organisme naționale centrale
cooperative:
• Banca Centrala Cooperativa
• Centrala Cooperativa de Productie, Aprovizionare si Valorificare
Agricola
• Centrala Cooperativa de Consum (magazine de gros)
• Centrala Cooperativa de Indrumare, Organizare si Control
• Casa Centrala a Cooperatiei
2.Legislaţie şi instituţii cooperatiste în perioadele antebelică şi interbelică - legile
privind cooperatia - continuare
 Institutul National al Cooperatiei ( INCOOP ) era o societate de economie mixta, cu
personalitate juridica, supusa regimului de drept privat, exercitând cumulativ atribuțiuni de
control, economice si financiare pentru întreaga mișcare cooperatistă din țară.

 INCOOP avea in subordine trei divizii:

 1. Divizia Bancara,
 2. Divizia Economica,
 3. Divizia de Indrumare, Control si Propagandă.

 INCOOP functiona sub controlul și indrumarea Ministerului Economiei Naționale de la care

primea:
 Orientare,
 Sprijin din fondurile statului.

 În anul 1950 INCOOP s-a transformat în Uniunea Centrală a Cooperativelor de

Consum - „CENTROCOOP”
 3. Evoluţia societăţilor cooperative
în perioadele antebelică şi interbelică
a) DEFINIȚIA cooperativei agricole - conform Anuarului Internaţional al Cooperaţiei
(1934) – avea urmatoarele caracteristici:
i. Aparțin unei largi categorii de entități (cooperative) constituite pe principii similare, care
include diverse tipuri de activităţi în funcţie de segmentul de piaţă pe care acestea se
manifestau, precum:
 Cooperative de credit,
 Cooperative de consum,
 Cooperative de producţie,
 Cooperative de aprovizionare etc.;

ii. Reprezentau interesele micilor producători rurali, cu deosebire a celor din agricultură;

iii. Se bazau pe formule tehnice de aplicare a principiilor enunțate în sistemele

cooperatiste clasice – Rochdale, Raiffeisen sau Schultze;

iv. Se constituiau în ”vectori” de promovare a interesului statului în agricultură, în scopul

 Sprijinirii gospodăriilor ţărăneşti şi
 Creşterii bunăstării locuitorilor din rural.
 3.1.Cooperativa de credit
b) DEFINIȚIA: O „asociaţie economică constituită între micii producători
agricoli sau între clasele mijlocii din oraşe, pentru a-și putea procura creditele
necesare şi, în acelaşi timp, pentru a fructifica economiile (...), constituindu-se
astfel o adevărată mutualitate, între micii producători, cu interese de debitori şi
creditori”
(”Marea enciclopedie agricolă”, Vol. II, Ed. P.A.S,
Bucureşti, 1938)
 Cooperativele de credit au funcţionat sub numeroase titulaturi. De exemplu,
 În Ţările Vest Europene erau cunoscute ca Bănci Populare,
 În Provinciile Româneşti, înainte de primul război mondial, erau cunoscute sub
numele de:
 Bănci Populare Săteşti - în Vechiul Regat,
 Însoţitori Economici - în Transilvania și Bucovina,
 Tovărăşii de Credit şi Economie - în Basarabia;
 În România din perioada interbelică, titulatura consacrată a fost de Bănci Populare.
 3.1.Cooperativa de credit - continuare

 Ideologic, activitatea Cooperativelor de Credit s-a bazat, în

principal, pe două sisteme cooperatiste germane, în funcţie de
mediul social în care au activat, astfel:
i. Sistemul Schultze, propriu mediului orăşenesc;
ii. Sistemul Raiffeisen, cu referire la mediul sătesc.

 În România, ca urmare a propagandei marelui economist

P.S. Aurelian, este înfiinţată prima cooperativă de credit (1870) în mediul
urban, la Bucureşti, sub numele de „Economia”.
 În 1893, la Bezdead, în jud. Dâmboviţa este consemnată prima
cooperativă de credit şi în mediul rural.
 3.2. Băncile Populare Săteşti
 Băncile Populare Săteşti au beneficiat de aportul a două mari acţiuni, care
le-au imprimat o dezvoltare accelerată şi anume:
i. Iniţiativa din anul 1898 a lui Spiru Haret, în calitate de ministru al
cultelor şi instrucţiunii publice, de a promova băncile populare, în
rândul sătenilor prin intermediul intelectualilor satelor.
EFECT: în anul 1903 se înfiinţaseră şi funcţionau
peste 700 de Băncile Populare Săteşti ;
ii. Elaborarea, în anul 1903, cu concursul lui Emil Costinescu,
ministru al finanţelor, a Legii Băncilor Populare Săteşti şi a Casei
Centrale a Băncilor Populare Săteşti .
EFECT: - Datorită sprijinului statului, mişcarea cooperatistă s-a
dezvoltat necontenit.
- În anul 1914, funcţionau 2901 bănci populare,
cu 600 mii de membrii şi 186 mil. lei capital.
 3.2.Băncile Populare Săteşti -continuare

 Evoluţia Băncilor Populare Săteşti, intre 1931–1933

Anul Cooperative Membrii Capitaluri
(număr) cooperatori totale
(mii persoane) (mil. lei)
1931 5298 1132 8993,7
1932 5148 1079 8537,2
În per.1933/1931
1933 5275 1079 7507,5 Băncile Populare
1933/31 99,6% 95,3% 83,4% Sătești au avut o
relativă stabilitate

 Toate studiile de specialitate subliniază faptul că în structura cooperaţiei din

România, Băncile Populare Sătești au deţinut, prin numărul unităţilor, în
toată perioada ante şi interbelică, ponderea cea mai mare în cadrul
instituțiilor specifice sistemului cooperatist.
 3.2.Băncile Populare Săteşti -continuare

 Ca efect a tratatelor politice încheiate cu unele ţări vecine Sistemul

Cooperatist din România a primit o grea lovitură prin pierderea cooperativelor
din teritoriile cedate.
 Astfel, la sfârşitul anului 1940, numai 3.600 de bănci populare au depus
bilanţ, ceea ce a reprezentat o pierdere de peste 2.000 de unităţi faţă de
anul anterior (1939).

 În
anii Celui de Al Doilea Război Mondial şi în perioada imediat
următoare acesteia, starea financiară a celor mai multe dintre
Băncile Populare Sătești s-a înrăutățit.
 3.3.Cooperativa de Consum

 DEFINIȚIE: Este o “asociaţie de consumatori, realizată în vederea satisfacerii

diverselor trebuinţe de consum personal şi familial”.
 Prima societate de acest gen a fost întemeiată de „Pionierii din
Rochdale”, în Marea Britanie, la 1844, care ulterior, a devenit un sistem
cooperatist universal, cu acelaşi nume.

 Proliferarea Cooperativelor de Consum s-a bazat pe

(a) Respectarea cu stricteţe a trei principii cooperatiste:
i. Acordarea unei Prime de Consum societarilor/ membrilor lor, în raport cu
valoarea cumpărărilor făcute;
ii. Vânzarea de mărfuri la preţuri curente mai mici decât cele de pe piață;
iii. Cumpărarea mărfurilor numai în numerar;
(b) Aplicarea, într-o manieră constructivă, a principiului concentrării în
activitatea de organizare tehnică a acestor întreprinderi.
 3.3.Cooperativa de Consum - continuare

 Pe ansamblul țării, în mod constant, dimensiunea cooperativelor de

consum a crescut în mod natural, datorită acţiunilor publice și
private derulate în dublă direcţie:
i. Pe orizontală, prin adoptarea sistemului magazinelor en-gros, pentru
promovarea dezvoltării comerţului de retail;
ii. Pe verticală, prin înfiinţarea de fabrici, în care să se producă articolele
necesare consumului membrilor cooperatori.

 În domeniul producţiei agricole, însă, rezultatele cooperaţiei de

consum au fost foarte slabe.

 În România, primele Cooperative de Consum apar în oraşe, în

ultimul pătrat al secolului al XIX-lea, ca urmare a eforturilor depuse
de marele economist P.S. Aurelian.
 Efectul: Se înfiinţează Societatea Concordia, din Bucureşti, în 1873.
 3.3.Cooperativa de Consum - continuare

 La sate, prima Cooperativă de Consum este înfiinţată în judeţul Argeş, în 1902.

 Ca urmare a Legii Cooperaţiei din 1903, care a asigurat un cadru corespunzător
de manifestare, Cooperativa de Consum începe să se dezvolte.
 În anul 1912, numărul Cooperativelor de Consum era de 294 de unităţi.

 În toată perioada ante şi inter-belică, relevante sunt aprecierile diverșilor experți

privind evoluția Cooperației de Consum, care remarcă următoarele caracteristici:
 „…Toate aceste societăţi nu au nimic asemănător cu mişcarea cooperatistă
desfăşurată în Ţările Apusene. …
 Ele apar fără ca una să se preocupe de soarta celeilalte, fără ca un suflu comun
să le anime, fără ca un curent unitar să le lege şi să le întreţie. …
 Ele îşi duc viaţa izolat, pentru ca în curând să dispară sau să se transforme în
simple întreprinderi capitaliste, în cazul când au reuşit să dezvolte o activitate
comercială prosperă…”
 3.4.Cooperativa de Aprovizionare
 Cooperativa de Aprovizionare se manifesta, de cele mai multe ori, şi ca o
Cooperativă de Desfacere în Comun.
 Din Cooperativa de Aprovizionare făceau parte micii producători agricoli – scopul:
(a) de a se aprovizionarea cu mijloace de producţie, necesare exploataţiilor
acestora şi (b) de a desface în comun produsele obţinute în gospodării.
Evoluţia Cooperativelor de Aprovizionare şi Desfacere, în per.1931/1933

Anul Cooperative Membrii Capitaluri totale

(numar) cooperatori (mil. lei)
(persoane)

1931 1191 143 446 662,9

1932 1026 118 748 580,0
1933 1150 134 902 594,9

1933/1931 96,6% 94,0% 89,7%

 3.5.Cooperativa de Producţie

 Cooperativa de Producţie era concepută ca o „asociaţie de

muncitori producători, care se organiza în vederea producţiei
industriale sau agricole”.

 Scopul Cooperativei de Producţie consta în „abolirea salariatului

din industrie”, ca efect a modului original de împărţire a
beneficiului/ profitului realizat:
i. 80% pentru asociaţi și în raport cu salariul primit,
ii. 20% pentru acumulări de capital.
3.5.Cooperativa de Producţie - continuare

 În mediul urban din cauza rezultatelor modeste, multe dintre

Cooperativele de Producţie din industrie au fost transformate, fie
în:
 Cooperative de Consum,
 Societăţi Comerciale Capitaliste.

 În agricultură, COOPERATIVELE de PRODUCŢIE au avut un câmp

mult mai mare de dezvoltare, cu deosebire în ţările şi regiunile,
unde predomina regimul de proprietate ţărănească.
 3.5.Cooperativa de Producţie - continuare

 În România, Cooperativele de Producţie din rural au funcţionat, înainte de

Primul Război Mondial, sub forma obştilor de arendare, cumpărare şi
împroprietărire;
 După Marea Unire (1918), acestora li s-au alăturat şi cooperativele forestiere.

Situaţia Cooperativelor de Producţie, între 1931–1935

În 1935/31
Anul Cooperative Membrii Capitaluri totale Coop. de
(numar) cooperatori (mil.lei) Producție au
(mii persoane) avut o relativă
1931 675 72 1287,3
stabilitate
1933 610 72 1087,6
1935 673 72 1123,3
1935/1931 99,7% 100% 87,3%

 De reţinut este puterea exemplului, şi anume: Cooperativa de Producţie în

Agricultură, ÎN TOATĂ PERIOADA ANTE ŞI INTERBELICĂ A FOST
NEREPREZENTATIVĂ, deși fuseseră create toate condiţiile legislative şi
instituţionale ale unei funcţionări normale.
 Concluzii
 Cooperaţia din România a fost, în cea mai bună parte, construită
pe principii asemănătoare cu sistemele cooperatiste europene
clasice (Rochdale, Raiffeisen, Schultze), DAR a fost și diferită prin
intensitatea de manifestare;
 Mişcarea cooperatistă din RO - ca legislaţie şi instituţii - are
meritul că a ţinut pasul cu prefacerile din economie şi
societate…DAR, din dorinţa de a ”grăbi” mersul lucrurilor
a condus la numeroase fracturi - relevate de:
i. Inconsecvenţa manifestată de la o lege la alta,
ii. Abundenţa legislativă (12 legi în 120 de ani),
iii. Supraestimarea și/ sau minimalizarea rolului statului, etc.
 Concluzii - continuare

 Referindu-se la rolul cooperației în societatea din România

Mitiţă Constantinescu (personalitate de seamă în cadrul mişcării cooperatiste
din anii ’30) preciza: „Nu cred să fi fost cândva o instituţie mai
îndrăgită, de toate Guvernele, cum a fost cooperaţia” deoarece,
o cooperativă „devine un nucleu de iradiaţiuni politice, de la
care se pot obţine bune rezultate electorale”

 Cooperaţia s-a extins de la Casele de Credit și Bănci Populare

(unităţi dominante la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea) la
aproape toate domeniile vieţii economice şi sociale din rural.
 Concluzii - continuare

 Implicarea cooperaţiei agricole în înfăptuirea reformei agrare

din 1921 a fost ”un experiment falimentar”.
În sinteză, prin Reforma agrară din 1921 se urmărea împroprietărirea
ţăranilor prin intermediul unor organizaţii cooperatiste, special
constituite, respectiv ”Obştiile de Împroprietărire”.

!!! Un experiment falimentar în înfăptuirea reformei agrare s-a

repetat şi în 1991, când asociaţiile agricole (înfiinţate în conf. cu Legea
36/1991) aveau rolul de a prelua pentru exploatare terenurile de la
fostele Cooperative Agricole de Producţie (CAP-uri), iar ţăranilor urma
să li se recunoască dreptul de proprietate asupra terenurilor ulterior
…DAR noii proprietari nu au acceptat acest mod de acțiune, fapt ce
explică de ce nici azi cooperația agricolă nu este suficient dezvoltată
 Concluzii - continuare

 Cooperaţia, ca orice acţiune umană, a generat şi generează fenomene

critice, de cele mai multe ori anti-economice şi antisociale.
În acest context, literatura de specialitate ante şi interbelică, nu de puţine ori, a
consemnat şi criticat, în acelaşi timp, camăta, specula, fraudele de orice fel, în
special cele practicate de persoanele din conducerea cooperativelor.

 !!! Fenomene asemănătoare apar şi după 1989, în asociaţiile agricole nou

înființate. Spre deosebire de trecut, camăta şi specula nu au dispărut, ele
au apărut şi chiar au proliferat:
i. Furturile şi sustragerile din averea obştească,
ii. Deturnările de fonduri dar, mai ales, minciuna şi supraevaluarea din partea
oligarhiei săteşti, cu rădăcini în CAP-urile din perioada comunistă şi care,
prin intimidare şi forţă, s-a instalat la conducerea noilor asociaţii înfiinţate
în baza Legii 36/1991.
 REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Angelescu, C., Ciucur, D., Dinu, M., Dobrotă, N., Gavrilă, I., Ghiţă, P.,
Gogoneaţă, C., Popescu, C., Suciu, C., M., (coordonatori), Dicţionar de
economie – ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
2. Axenciuc, V., Evoluţia economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859-
1947, Vol. II Agricultura, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1966.
3. Dobrogeanu- Gherea, C., Neoiobăgia, Editura Socec, Bucureşti, 1910.
4. Dobrotă, N., Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
5. Dona, I., Economie Rurală, Editura Economică, Bucureşti, 2000.
6. Gormsen, M., Studiu critic asupra cooperaţiei româneşti, publicat în revista
Independenţa Economică, XXIII, nr. 3–4, 1940.
7. Leonte, Jacqueline, Mişcarea cooperatistă – o experienţă de peste 100 ani,
Institutul de Economie Agrară, INCE, Academia Română.
8. Mihalca, A., Forme de asociere şi cooperare în agricultura arădeană – trecut şi
prezent, S.I.R.A.R., Filiala Arad, 1998.
9. Mladenatz, Gr., Cooperativa în lumina actualităţii, în Pagini agrare şi sociale,
XX, 1943.
10. Mladenatz Gr., Istoria gândirii cooperative.
 Referințe bibliografice - continuare

11. Mladenatz, Gr., Probleme de politică cooperatistă românească.

12. Petrescu Claudia, 2011. ”Cooperaţia în România – Actor al economiei sociale”,
http://www.revistacalitateavietii.ro/2011/CV-4-2011/05.pdf.
13. Popescu Gabriel, ” Cooperaţia în agricultură, de la argumentul istoric la transferul
de cunoaştere”, 2014, Ed.Academiei Române, București.
14. Popescu Gabriel,” Revoluția agrară în tiparele reformelor. Un istoric al reformelor
agrare” în vol.”Agricultura. Concepte și instrumente operaționale”, 2019, Ed.Club
România, Bnucurești
15. Nicolae Istudor & Popescu Gabriel (coordonatori), 2018, ”Probleme de politică
agrară ”,Ed.ASE București,
16. *** I.C.E.A.D.R., Analiza spaţiului rural românesc. 1998–2003, Studiu, Bucureşti,
2004.
17. *** Marea enciclopedie agricolă, vol. I, Editura P.A.S., Bucureşti, 1937.
18. *** Marea enciclopedie agricolă, vol II, Editura P.A.S, Bucureşti, 1938.
19. *** Marea enciclopedie agricolă, Vol. III, Editura P.A.S, Bucureşti, 1939.
20. *** Marea enciclopedie agricolă, Vol. IV, Editura P.A.S, Bucureşti, 1940.
VA MULTUMESC!
EXPERIENŢE COOPERATISTE ÎN
ROMÂNIA.
OBŞTEA SĂTEASCĂ

Curs 7,
SEM.2, 2020
1
 PROBLEME
1. Obştea sătească – model pentru structurile
cooperatiste de astăzi.
2. Caracteristici ale obștii sătești.
3. Recunoaşterea şi dezvoltarea obștiilor sătești
(perioada 1900–1945).
4. Obştea sătească – Entitate multivalentă.
5. Legiferare obștii sătești și efectele induse.
6. Declinul şi dispariţia obștiilor sătești
7. Concluzii
8. Partea a 2-a – Dimitrie Gusti
2
 Obştea sătească – model pentru structurile
cooperatiste de astăzi
PRECIZARE
• Fenomenul cooperatist din agricultură, respectiv din rural, nu
este o invenţie de dată recentă, fie că vorbim despre
majoritatea ţărilor europene, fie despre România,
• În segmentul structurilor de tip cooperatist România are
tradiţii, care au punct de pornire, după cum afirmă cercetările
istorice, chiar din perioada de formare a poporului român. În
acest context se înscriu obştile săteşti.
• Experienţa cooperatistă românească din perioada ante - şi, cu
deosebire inter-belică, se caracterizează prin aceea că
aproape toate relaţiile economice şi sociale din rural au fost
abordate și susținute de puterea publică pe fundamentul
relaţiilor de tip cooperatist specifice modelelor adoptate în
Vestul Europei.
3
În țara nostră, în Evul Mediu existau:
• 1. Incepând din sec. 16-17 SFATUL DOMNITORULUI era alcătuit din
boieri și clerici cu o bogată experiență de viață…
• 2. În mediul RURAL exista ca organ de conducere săteaescă Sfatul
Bătrânilor, care ocupa locul al treilea după domnieși după
dregătorie
• SFATUL BĂTRÂNILOR - caracteristici:
– judeca după o legislație sătească nescrisă denumită Obiceiul
Pământului, cuprinzând credințe, obiceiuri, tradiții și concept morale
ce reglementau relațiile și tranzacțiile dintre oameni, toate acestea
izvorând din bunul simț și din înțelepciunea poporului.
– rezolva problemele privind organizarea și administrarea satului feudal,
instituțiile sărești, gospodăria sătească,
– Menținea conviețuirea pașnică cu satele vecine în interiorul aceleiași
”țări”, prin țară înțelegându-se o microregiune, care de altfel a jucat un
rol important din punct de vedere etnic pentru poporul român.
– Deciziile Sfatului Bătrânilor erau acceptate de dregătorie și tolerat de
domnie
4
• Dregătorii nu aveau putere legală asupra Sfatului
Bătrânilor, iar domnul țării evita adesea să-i calce
drepturile. Sancțiunea cea mai aspră a Sfatului
Bătrânilor era așa-numita ”Strigare peste sat” a
celor care încălcau morala sau regulile de bună
conviețuire și nici o autoritate nu era în stare să
moralizeze atât de mult satul ca acestă strigare.
• Sfatul Bătrânilor era format din oameni trecuți
de 60 de ani, neplătiți, ajunși la maximum de
înțelepciune, având încă o minte ageră (circa
10% din numărul totl al bătrânilor satului). Dacă
în sat nu se găsea numărul necesar de bătrâni
pentru a constitui Sfatul Bătrânilor se apela la
oamenii din satele vecine.
5
!!!! De aici a apărut zicala: ”Dacă nu ai bătrâni să-i
cumperi!” și povestea ”Țara fără bătrâni”.

!!! NOTĂ: în Constituția României din 1923 la

art.68 se menționa că ”Toți cetățenii români de la
vârsta de 40 de ani împliniți aleg un număr de
senatori” și, mai departe, la art.75 că ”Pentru a fi
ales (în Senat – n.n) este necesară vârsta de 40 de
ani împliniți”.

!!!! Aceste prevederi arată grija legiuitorului ca în

Camera Superioară a Parlamentului să existe
membri cu o bogată experiență de viață.
6
 Scurt istoric
DEFINIȚIE : „OBŞTEA ŢĂRĂNEASCĂ este:
• o asociaţie de gospodării familiale,
• (constituită-n.n.) pe baza unui teritoriu stăpânit
în comun,
• în care colectivitatea… are drepturi anterioare
şi superioare drepturilor gospodăriilor
alcătuitoare,
• drepturi exercitate printr-un singur organ de
conducere denumit ”obşte”
(după: H. Stahl în lucrarea „
Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti”)
7
Studii privind evoluția istorică a Obştii Sătești
au fost făcute de DIMITRIE GUSTI (1880-1955).
• A fost PREOCUPAT DE IMAGINEA ROMÂNIEI
DINCOLO DE GRANIŢE şi a contribuit deplin la
formarea ei prin participări prestigioase la Expoziţiile
Internaţionale de la Barcelona şi Dresda şi Universale de
la Paris şi New York.
• Preocupat COOPERAREA INTELECTUALĂ
INTERNAŢIONALĂ (schimburi intelectuale cu asociaţiile
sociologice străine şi cu fundaţiile sociale internaţionale,
conferinţe, congrese internaţionale) fiind chiar el un
creator de şcoală de nivel european, ce a practicat cele
mai moderne metode de cercetare de teren.
• A inițiat LEGIFERAREA SERVICIULUI SOCIAL (1939),
prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume,
cercetarea sociologică îmbinată cu acţiunea socială
practică şi cu pedagogia socială.
8
 Particularități ale obștii sătești:
Obștea Sătească a fost o structură socio-
economică tradițională specidfică spațiului rural
românesc

Obștea Sătească a avut următoarele

particularități:
1. Caracter autarhic,
2. Caracter patriarhal,
3. Caracter conservator ,
4. Baza Juridică a acesteia (a Obştii Sătești) o
reprezenta „legea pământului”.

9
1. Caracter autarhic – obștile sătești erau
organisme social-economice închise, orientate
spre conservarea resurselor şi a posibilităţilor
proprii. Aveau puține relaţii economice cu alte
obşti.

Pământul era considerat ”lucru sfânt”, adică:

• nu se înstrăina nici de la familie, şi nici de la
obşte;
• se transmitea ereditar (din tată în fiu);
• nu era permisă vânzarea sau schimbarea
sa.

10
2. Caracter patriarhal – la momentul înființării
obștiilor sătești procesele de muncă, mijloacele
de muncă, uneltele şi chiar și producţia aveau
un randament scăzut, rudimentar chiar.
• Predomina agricultura şi creşterea animalelor
cu caracter extensiv,
• Produsele meşteşugăreşti, de orice tip, erau
obținute în condiţii de activități casnice.
• Se forma şi un fel de „buget” al obştii, în care
erau incluse alimente şi bunuri aflate în
surplus, şi care se colectau pentru sprijinirea
membrilor obștii în „zile negre”.

11
3. Caracterul conservator – în cadrul obștii
sătești nu se acceptau devierile sociale sau
spirituale de la modul tradiţional de viaţă al
comunității în care acestea funcționau.

Baza spirituală a obştii era formată de valorile

reprezentate de:
• Tradiţia populară,
• Religia creştin-ortodoxă.

Garanții conservării acestor valori spirituale erau:

• Voievodul (cneazul, jupânul),
• Preotul.

12
4. Baza juridică în cadrul obştii o constituia „legea
pământului” - menținută până în a doua jumătate a
sec.al XIX-lea.
Legea pământului - particularități:
– Infracţiunile generale erau judecate în cadrul
obştii de către conducător (cneaz, jude, jupân
sau voievod).
– Faptele mai grave erau judecate de conducător
alături de Sfatul oamenilor bătrâni şi înţelepţi.
– Cazurile deosebite, care erau destul de rar
întâlnite, erau judecate prin adunarea întregului
sat, care judeca conform legilor pământului
(locului).

NOTĂ: că în cadrul obştii săteşti nu exista pedeapsa cu moartea, cea mai gravă
pedeapsă fiind excomunicarea (numită şi moarte civilă). Nu se pedepsea furtul pentru
consumul pe loc (furtul cu burta).
13
 Principalele caracteristici ale
Obștii Sătești
1. Teritorial,
2. Membrii,
3. Tip de structură instituțională,
3. Activităţile economice de bază,
4. Rolul definitoriu în formarea şi dăinuirea
poporului român,
5. Permanentizarea dreptului de folosinţă sau
posesiune individuală a pământului și/ sau a
vitelor.
14
1. Obștea sătască se constituia pe un TERITORIU
PRECIS DELIMITAT (”delimitare băştinaşă”),
• În societatea rurală românească Obştiile Săteşti
constituite pe principii TERITORIALE includeau:
– Vatra satului
– Trupurile de moşie (care cuprindeau terenurile arabile,
izlazurile, pădurile); acestea înconjurau vatra satului.

DECI: Obştea Sătească avea un puternic SUPORT

TERITORIAL ASIGURAT de un ansamblu unitar
reprezentat de:
(a) comunitatea umană locală;
(b) terenurile / pământurile pe care Obştea
Sătească le deținea și/sau le arenda și/sau le
concesiona.

15
2. Membrii acestor structuri organizatorice
erau PERSOANELE AUTOHTONE/ BĂŞTINAŞI; cei
care deveneau membrii obștiilor sătești AVEAU
STATUT DE PERSOANĂ JURIDICĂ (numai în
deplinătatea membrilor obștii) şi nu în mod
individual (pentru fiecare membru).

16
3. ACTIVITĂŢILE ECONOMICE DE BAZĂ ale
Obştilor Săteşti erau:
– Cultivarea pământului;
– Creşterea (sedentară) a animalelor.

!!! PRACTICILE DE CULTURĂ A PĂMÂNTULUI

includeau:
• “ROTAȚIA CULTURILOR” (asolamentul), care se
făcea în limitele trupului de moşie deținut de
fiecare membru al Obștii Sătești;
• Practica rotației culturilor presupunea
folosirea, până la epuizare, a unui lot de teren
(parcele) și apoi lăsarea acestuia în pârloagă
şi deplasarea spre un alt lot desţelenit.
17
4. Obștiile Sătești au avut un ROL DEFINITORIU ÎN
FORMAREA ŞI DĂINUIREA POPORULUI ROMÂN
în spaţiul carpato-danubiano-pontic, sub principalele
sale axe:
i. Limbă,
ii. Familie,
iii. Economie,
iv. Tradiție culturală și expertiză,
v. Organizare statală.
Legătura strânsă dintre om şi pământ generată de existența Obștiilor
Sătești explică de ce limba română a fost singulară între limbile
latine.
• De exemplu, termenul ce desemnează organizarea politico-
teritorială – și anume cuvântul ”ŢARĂ ”– derivă din latină ”terra”
(pământ), în timp ce în alte 4 limbi latine (franceză, italiană,
spaniolă şi portugheză) acest termen derivă din latinescul
”pagus” (sat): pays, paese, pais, pais. 18
5. Obştile Săteşti au avut un rol deosebit de
important în PERMANENTIZAREA DREPTULUI
DE FOLOSINŢĂ SAU POSESIUNE INDIVIDUALĂ A
PĂMÂNTULUI/ VITELOR, timp de un mileniu -
de la retragerea aureliană din Dacia în anul 271
şi până la Marea Invazie Mongolă din anul 1241.

Notă: Obștiile Sătești și-au pierdut din influenţa lor

socio-economică prin procesele istorice de deposedare a
membrilor obștiilor sătești de terenurile deținute, proces
ce s-au manifestat în perioada funcționării Principatelor
Române (sec.XII-XIII).

19
Obştea sătească – a reprezentat un MODEL PENTRU
DEZVOLTAREA STRUCTURILOR COOPERATISTE de
astăzi – ARGUMENTE:
În planul dezvoltării economice din secolul al XX-lea Obştea Sătească, entitate
socio-economică tradiţională din ruralul românesc, a dispărut de peste 60 de
ani (la sfârșitul anilor 60).

Argumente pentru considerarea obștiilor sătești ca având

calitatea de ”model” în pentru dezvoltarea structurilor
cooperatiste contemporane :
1. Structurile cooperatiste din rural existente astăzi au avut la bază
NUMAI modelul oferit de Obştea Sătească.
2. Obştea sătească este o entitate structurală de tip cooperatist
cu tradiţie în cadrul relaţiilor socio-economice rurale
româneşti.
3. Obştile Săteşti au constituit:
– Celula de bază a societăţii daco-romane (de pe actualul teritoriu al României)
– În mileniul migraţiilor Obştile Săteşti au reprezentat celula menținerii ființei
naționale.

20
4. „…Obştile Săteşti au asigurat continuitatea
etnică, fiind un puternic factor în procesul de
asimilare a migratorilor. Fenomenul s-a datorat
caracterului băştinaş al obştii, deoarece intrarea
în obşte se făcea prin:
• Căsătorie sau „înfrăţire”, iar mai târziu,
• Cumpărarea de pământ.
!!! și foarte important : toate aceste operații se
realizau numai cu aprobarea comunităţii...”
(istoricul Florin Constantiniu).

5. Obştile Săteşti au fost ”…expresia unei multiple

solidarităţi de rudenie, de activitate economică, de
viaţă socială, de afirmare militară…”
(istoricul Florin Constantiniu).
21
 Evoluția istorică - Principalele momente de
recunoaştere şi de dezvoltare a Obştiilor Sătești, în
perioada 1900–1945

• La începutul secolului al XX-lea, pentru prima

dată în istorie, Obştile Săteşti, au fost
legiferate (a) ca fiind instituţii de tip
cooperatist, care urmau (b)
să funcţioneze după „obiceiul pământului”
(astfel, se recunoștea d.p.d.v. legal
continuitatea existenței acestor structuri
socio-economice tradiționale în spațiul rural
românesc).
22
Specificitatea Obştilor Săteşti, ca instituţii
cooperative, rezultă din faptul că:
i. Obștiile Sătești erau întemeiate/ constituite pe:
• Solidaritatea umană manifestată la nivel local
(obştea rurală),
• Contribuţia membrilor lor la funcționarea acestor
structuri,
ii. Obștiile Sătești aveau ca ţintă menținerea legăturilor
dintre țărani și pământ, indiferent de forma de deținere
a acestuia (sub formă de arendă, cumpărare,
împroprietărire, moștenire),
iii. Munca era principalul mijloc de realizare a
scopurilor propuse de membrii Obștii.

23
Funcționalitatea multivalentă a Obştii
Sătești
Caracterul de ENTITATE MULTIVALENTĂ a
Obștiilor Sătești s-a manifestat prin
diversitatea instituțională posibilă de
dezvoltat, care putea fi adoptată (conf.legii),
după cum urmează:
a. Instituţie de tip cooperativă;
b. Instituţie agricolă;
c. Instituţie economică;
d. Instituţie de educaţie agricolă a membrilor lor.
24
a. Ca instituţie de tip cooperatist – Obștea
Sătească se impunea prin solidaritatea social-
agrară, care la începutul secolului al XX-lea
devenise o disciplină de mare însemnătate;
b. Ca instituţie agricolă - Obștea Sătească
atingea proporţiile unei ferme bine
organizate, cu largi posibilităţi de realizare a
unor venituri semnificative, deoarece:
• Erau înzestrate cu inventarul viu sau mort de primă
necesitate,
• Își procurau și foloseau seminţe şi vite aparținând unor
rase ameliorate, etc.;
25
c. Ca instituţie economică Obștea Sătească se
baza pe principiile managementului modern,
după cum urmează:
– Realiza un plan de cultură bazat pe asolament,
– Practica un sistem de lucrări agricole executate
în ritm uniform şi la timp,
– Dispunea o conducere administrativă tehnică şi
știinţifică chibzuită,
– Se baza pe un sistem de vânzare a produselor
obținute și de aprovizionare realizat în comun,
etc.;

26
d. Ca instituţie de educaţie agricolă Obștea
Sătească acționa după cum urmează:
– Prin specialiştii ei aceasta servea drept exemplu
ţăranilor din zonă, care nu aparțineau Obștii și care
practicau o agricultură empirică, de tip tradiţional,
– Asigura membrilor săi îndrumări de natură
economică şi organizatorică,
– Putea să asigure pentru agricultorii interesaţi
seminţe, animale selecţionate, servicii mecanice, etc.,
– Promova organizarea de cursuri de specialitate,
organiza expoziţii agricole, consfătuiri şi conferinţe,
– Din fondul de rezervă de care dispunea putea să
subvenţioneze achiziția de publicaţii de specialitate,
accesul unor membrii interesați la şcoli agricole,
acorda burse pentru elevi şi studenţi, etc.
27
 Obştea sătească – aspecte legislative
• Legea de procedură civilă din 1865, prin art. 74 şi
art. 514 - prevedea înfiinţarea şi funcţionarea
Obştiilor Săteşti.
• Legea pentru autentificarea actelor din 1886,
art. 19 – stabilea cerințele pentru înființarea unei
Obștii Sătești, conform căreia: ”cinci obşteni
(membrii ai unei obștii) puteau arenda o moşie”.
• În 1910 se aduc modificări legislative – ce se
refereau la ”simplificarea formalităţilor de
înfiinţare a Obștiilor Sătești”;
28
• Legea cooperativei din 1903 reglementează raporturile
dintre proprietarii de moşii şi Obşte. Principalele
prevederi:
a. Era nevoie de minim 25 de obşteni (persoane ce făceau
parte din Obștea Sătească) pentru a lua în arendă o moşie;
b. În cazul arendării unei moșii membrii Obștei semnau în
prezenţa Judecătorului de Ocol, Statutul şi un Actul
constitutiv al Obștii, în trei exemplare, în care :
– Se subscria capitalul necesar înființării și funcționării
Obștii,
– Se vărsa o „câtime” din capital, care reprezenta și
garanţia pentru cumpărarea și/sau arendarea unei moşii
ce urma să fie luată de către Obștea Sătească.
c. Obştea Sătească, ca orice unitate cooperatistă, era condusă
de Adunarea Generală, din rândul acesteia se alegea
Consiliul de Administraţie (format din 7–11 membri) şi 1
Comitet de cenzori şi 3 Supleanţi.
29
d. Dacă moşia arendată sau cumpărată era mai
mare de 100–200 ha, atunci era obligatoriu să
se asigure o conducere tehnică, fapt pentru care
se angaja un administrator agronom absolvent
de şcoală inferioară sau de învățământ superior.
e. Anual Obştea Sătească realiza și depunea la
autoritățile competente următoarele
documente:
• Un Tablou de Debit, contestabil până la data de 15 aprilie al
anului următor,
• Un Buget de Venituri și Cheltuieli,
• Un Plan de Cultură (bazat pe asolament),
• Un Bilanţ care evidenția situaţia contabilă şi financiară
referitoare la privind fondurile Obștii Sătești.
30
 Dinamica obştilor săteşti din Vechiul Regat, în perioada 1903–1920
Suprafaţa
Număr Suprafaţa Arenda Obşteni medie Arenda pe Membrii Încărcătura
Anii total al arendată (lei-aur) (nr. pers) arendată ha* pe obşte* pe membru*
obştilor total pe obşte * (lei/ha) (pers/obşt (ha/ pers)
(ha) (ha/obşte) e)

1903 8 4 940 94.785 – 617,5 19,2 – –

1904 16 10 557 256.025 – 659,8 24,3 – –
1905 37 30 358 626.114 – 820,5 20,6 – –
1906 68 54 681 1.611.428 – 804,1 29,5 – –
1907 103 27 344 2.183.822 11.118 265,5 79,9 107,9 2,5
1908 172 133 227 3.628.063 23.236 774,6 27,2 135,1 5,7
1909 273 190.521 5.574.531 36.371 697,9 29,3 133,2 5,2
1910 347 248.340 7.762.871 45.583 715,7 31,3 131,4 5,4
1913 495 374.891 13.497.081 76.678 757,4 36,0 154,9 4,9
1918 496 406.664 17.235.115 82.293 819,9 42,4 165,9 4,9
1920 808 585.823 22.799.973 100.622 725,0 38,9 124,5 5,8

Sursa: Marea enciclopedie agricolă, Ed. P.A.S, Bucureşti, 1942, vol. IV, p.232.
* Calcule proprii 31
 Ponderea suprafeţelor agricole arendate de obştile săteşti în totalul
suprafeţei agricole cultivate şi în totalul suprafeţei agricole arendate, în
Vechiul Regat, 1905–1913

Suprafaţă agricolă cultivată (mii ha) Suprafaţa arendată de obşti

Anii
% în total
În regie Total % în total suprafaţă
Total În arendă În dijmă
proprie (ha) supr. cultivată arendată

1905 6132 3550 2582 - 30.358 0,5 1,2

1907 5488 3164 1670 654 27.344 0,5 1,6
1908 5819 3272 1778 769 133.227 2,3 7,5
1909 5799 3356 1727 720 190.521 3,3 11,03
1910 5877 3409 1811 657 248.340 4,2 13,7
1911 5862 3467 1719 676 283.381 4,8 16,5
1912 5995 3550 1809 636 369.922 6,2 20,4
1913 5836 3505 1737 594 374.891 6,4 21,6

Sursa: Calcule proprii după Axenciuc, V., Evoluţia Economică a României. Cercetări statistico-
istorice 1859 1947, vol. II Agricultura, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1996, p. 256-257;
Marea enciclopedie agricolă, Ed. P.A.S., Vol. IV, Bucureşti, 1942 p. 232. 32
CÂTEVA CONSTATĂRI DIN TABELELE
ANTERIOARE:
i. Dimensiunea terenurilor la Obşti Săteşti a
fost relativ mare, chiar şi după criteriile de
astăzi.
• În tot intervalul 1903-1920, suprafaţa minimă a fost de 617,5
ha, iar supraf. maximă de 820,5 ha, în 1905.
• În 1920, o Obşte exploata în medie 725 ha,
ii. Arenda era relativ constantă de la un an la
altul, cu excepţia anilor în care s-au produs
evenimente istorice majore.
• În 1916, momentul intrării României în Primul Război Mondial,
cuantumul arendei la hectar a fost de 1,2 ori mai mare decât în
1913 şi de 1,6 ori mai mare decât în 1908. Deci, mărimea
arendei s-a manifestat ca un barometru, extrem de sensibil, al
stabilităţii sociale din mediul rural.
33
iii. Obştile Săteşti au arendat terenuri de la
toate categoriile de mari proprietari, după
cum urmează:
–Particulari 45%;
–Stat 20%;
–Epitropii, eforii şi biserici 19%;
–Casa Rurală, Casa şcoalelor, comune, judeţe
și alte instituţii 16%.

34
 Obştea sătească - Declin şi dispariţie
• În anul 1922 se emite o nouă Lege de împroprietărire – care
avea un scop politic și prin care se porneşte prigoana
împotriva obştilor, dispunându-se desfiinţarea lor .

• Legea din 1922 a fost un act anti-agrar, pe care istoria

economică a ţării va trebui să-l înfiereze, deoarece:
– Împroprietărirea a suferit o înfrângere în ceea ce priveşte
repartiţia loturilor, deoarece împroprietărirea s-a făcut mai mult
pe considerente de natură socială, decât agrară (s.n)
– Împroprietărirea a încurajat cultivarea terenurilor în mod
rudimentar.

• Ca efect a aplicării Legii de împroprietărire din 1922

perioada de progres a Obștiilor Sătești a încetat.
35
• Deşi din punct de vedere legal era posibilă o
reînnoire a sistemului cooperativ prin
intermediul Obştilor Sătești, aceasta NU s-a
produs.

• Toate încercările ulterioare de organizare agricolă

şi agrară a ţării, pe diferite baze, nu şi-au găsit
soluţia.

NOTĂ: Puse în oglindă, cauzele şi efectele desfiinţării

relaţiilor de tip cooperatist din agricultură sunt aproape
identice, în 1921/1922, cu cele din 1991, cu toate că
între cele două momente, intervalul de timp a fost de
peste 70 ani.

36
Atenția deosebită acordată obștiilor sătești în perioada interbelică, în
cadrul acțiunilor de politică agrară, rezultă din două măsuri juridice, cu
profunde rezonanțe până în prezent.

Prima acțiune: a constat în încercarea de înfăptuire a reformei

agrare din 1921 prin intermediul obștiilor sătești, intitulate
”obști de împroprietărire”. Tehnic, această variantă de
reformă presupunea preluarea moșiilor de la marii proprietari
și încredințarea lor spre exploatare ”obștilor de
împroprietărire”, în cadrul cărora membrii erau țăranii
beneficiari ai reformei. În fapt, prin reformă, noii proprietari
beneficiau de terenurile primite numai prin dreptul de posesie
și de dispoziție, iar drepturile de folosință și de uzufruct se
încredințau ”obștilor de împroprietărire”. Avantajul acestei
soluții de împroprietărire constă în faptul că moșia preluată de
la foștii proprietari nu se lotiza, adică fragmenta, ci rămânea
spre exploatare în trup compact, ceea ce crea un suport real
adoptării rapide a factorilor de progres , precum mecanizarea,
îmbunătățirile funciare, chimizarea, folosirea materialui
biologic de calitate, etc.
37
Atenția deosebită acordată obștiilor sătești în perioada interbelică, în cadrul
acțiunilor de politică agrară, rezultă din două măsuri juridice, cu profunde
rezonanțe până în prezent - continuare

În final, datorită factorilor de natură politică și socială această variantă

de înfăptuire a reformei a fost abandonată, în favoarea celei care a dat
câștig de cauză fragmentării marilor moșii și împroprietăririi țăranilor cu
loturi mici și foarte mici.
A doua acțiune a fost în anul 1937, când printr-o lege specială s-a
recunoscut legitimitatea ”obștilor de comasare” a parcelelor/ loturilor,
în ideea creerii unor suprafețe compacte cât mai mari, ca suport pentru
pătrunderea progresului în ramură. A fost prima, dar și ultima încercare
de comasare a terenurilor, în România, de la Primul Război Mondial și
până în prezent, în spirit democratic. Spunem în ” spirit democratic”,
deoarece organizarea agriculturii înfăptuită de comuniști -în exploatații
mari și foarte mari - s-a înfăptuit prin mijloace punitive, cu încălcarea
drepturilor de proprietate legitime.
Obștiile de comasare, nu au fost în măsură să-și demonstreze latura
benefică, deoarece evenimentele istorice ulterioare – Cel de Al Doilea
Război Mondial, dominația sovietică, socializarea agriculturii, etc. - au
anulat legea în cauză.
38
 Concluzii
i. Obştile Săteşti sunt recunoscute ca structuri de tip
cooperatist, specific tradiţionale, care au dominat
relaţiile cooperatiste din agricultură de la retragerea
romanilor din spaţiul nord-dunărean şi până la
adoptarea modelului sovietic în economia
românească (1945).

ii. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în

baza noilor idei cooperatiste din Vestul Europei, apar
şi în satele româneşti structuri cooperatiste moderne,
dar aceste entități au activat în alte domenii decât în
agricultură, precum: meşteşugurile, comerţul,
creditele etc.
39
iii. Racordarea obştilor săteşti la noile principii
cooperatiste se produce ceva mai târziu, respectiv în
1903, prin adoptarea unei legi speciale. Prin această
lege şi toate cele care o vor urma, din perioada ante
şi interbelică, obştile săteşti sunt recunoscute, în
continuare, tot ca şi structuri cooperatiste din
agricultură.

iv. Existenţa milenară a obştilor săteşti demonstrează

disponibilitatea ţăranului român pentru socializare,
întrajutorare în cadrul unei structuri cooperatiste bine
organizate după reguli, la început, cutumiare şi,
ulterior, legislative.

40
Partea a 2-a

Dimitrie Gusti

41

Aceasta fotografie îl reprezintă pe
Dimitrie Gusti ţinând o cuvântare în
faţa locuitorilor din satul Drăguș,
Brașov, 1929
Dimitrie Gusti a fost
socilog, istoric, etnograf,
ministru al Învăţământului,
membru al Academiei
Române (din 1919) şi apoi
preşedinte al acestui
forum (1944-1946).
Dimitrie Gusti a fost
membru al mai multor
academii din străinătate,
institute şi societăţi de
sociologie.
42
 Dimitrie Gusti a fost un FONDATOR
DE ȘCOLI ȘI INSTITUȚII

1. Dimitrie Gusti a fost FONDATORUL celui mai

curat loc al memoriei româneşti respectiv Satul din
Bucureşti numit astăzi - Muzeul Naţional al Satului
"Dimitrie Gusti".
• Proiectul gândit de profesorul Dimitrie Gusti a fost
pentru un "Muzeu social", al cărui plan general a
fost realizat de H.H. Stahl şi V.I. Popa în anul
1936, cuprindea un "Pavilion central", un "Muzeu
al satului de azi" şi un "Muzeu al satului de
mâine". Anul 1936 a marcat realizarea "Muzeului
Satului Românesc", evoluţia ulterioară a
evenimentelor istorice blocând concretizarea
celorlalte obiective ale proiectatului "Muzeu social„
43
2. Dimitrie Gusti a fondat şi a condus:
• ASOCIAŢIA PENTRU ŞTIINŢA ŞI REFORMA SOCIALĂ (1919-
1921),
• INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN (1921-1939, 1944-1948),
• INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE AL ROMÂNIEI (1939-
1944),
• CONSILIUL NAŢIONAL DE CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE (1947-
1948).

3. Dimitrie Gustia înfiinţat PRIMELE

CĂMINE CULTURALE, pentru ca în lumea
satului să ajungă cultura.
4. Dimitrie Gusti a înfiinţat şi a condus
revistele:
o ”Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială” (1919- 1943),
o "Sociologie românească" (1936- 1944) .
44
5. Dimitrie Gusti a fost ÎNTEMEIETOR AL ŞCOLII DE
SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ.
• În acest cadru a fundamentat metoda monografică
de cercetare ce presupune abordarea simultană,
multidisciplinară a satului folosind echipe
interdisciplinare de specialişti din domeniul ştiinţelor
sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc.

6. Dimitrie Gusti a iniţiat şi a îndrumat acţiunea

de CERCETARE MONOGRAFICĂ A SATELOR DIN
TOATE PROVINCIILE ISTORICE ale României
(1925-1948)
• DG a fost conducător al CAMPANIILOR DE
CERCETĂRI MONOGRAFICE realizate cu echipe
studenţeşti ale Fundaţiei Regale "Principele Carol"
şi ale revistei "Sociologia românească",
45
7. Dimitrie Gusti a militat pentru:
– Cunoaşterea concretă a realităţilor româneşti,
– Ridicarea culturală a satelor cu ajutorul muncii organizate
a elitelor culturale, elite care la vremea aceea aveau un
contact direct cu lumea rurală şi considerau necesară
pentru modernizarea ţării ridicarea intelectuală, morală şi
economică a locuitorilor ei.
– Considera că o societate mai bună este una formată din
OAMENI EDUCAŢI.

ȚĂRANUL ROMÂN a fost tratat de D.Gusti ca O FIINŢĂ

VIE CE LUPTĂ SĂ TRĂIASCĂ MAI BINE, SĂ AIBĂ UN
NIVEL DE CULTURĂ ŞI DE VIAŢĂ MAI APROPIAT DE
IMAGINEA BUNĂSTĂRII
(http://jurnalul.ro/editie-de-colectie/dimitrie-gusti/dimitrie-gusti-
1880-1955-543908.html).

46
Referințe bibliografice
1. AXENCIUC, V., (1996), Evoluţia Economică a României.
Cercetări statistico-istorice 1859 1947, vol. II Agricultura, Ed.
Academiei
Române, Bucureşti, p. 256-257.
2. POPESCU, Gabriel (2014), Cooperarea în agricultură, de la
argumentul istoric, la transferul de cunoaştere, Ed. Academiei
Române, Bucureşti.
3. *** Dicţionarul enciclopedic român, (1962), vol. I, lit. A-C, Ed.
Politică, Bucureşti.
4. *** Dicţionarul enciclopedic român, (2004), vol. V, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti.
5. *** Marea enciclopedie agricolă, (1937), vol. I, Ed. P.A.S.,
Bucureşti.
6. *** Marea enciclopedie agricolă, (1938) vol II, Ed. P.A.S,
Bucureşti.
7. *** Marea enciclopedie agricolă, (1939), vol. III, Ed. P.A.S,
8. Bucureşti.
9. *** Marea enciclopedie agricolă, (1940), vol. IV, Ed. P.A.S,
Bucureşti.
10. *** Marea enciclopedie agricolă, (1942), vol. IV, Ed. P.A.S,
Bucureşti, p.232. 47
Vă mulțumesc!

48
EXPERIENŢE COOPERATISTE
ÎN ROMÂNIA
Perioada 1945–1991
Curs 7
2017
1
 Probleme
1. Repere doctrinare marxist – leniniste legate de cooperativizarea agriculturii
2. Etapele colectivizării în România
• Etapa pregătitoare a colectivizării agriculturii, 1945–1948;
• Etapa colectivizării propriu-zise, 1948–1962;
• Etapa de dezvoltare, maturizare, declin şi dispariţie a organizaţiilor cooperatiste, 1963–1991;
3. Caracteristici ale modului de conducere a procesului de colectivizare a agriculturii
4. Procesul de dezvoltare, modernizare, declin şi dispariţie a sistemului cooperatist din
România, 1962–1991
5. Principalii indicatori de caracterizare a activității unităţilor agricole cooperatiste din
România, în perioada 1962–1989.
2
 Repere doctrinare marxist – leniniste

• Anul 1945, marchează sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial.

• Viitorul României era incert, deoarece:
i. În primul rând, datorită obligaţiilor materiale stabilite României, ca ţară învinsă,
privind plata datoriilor de război către Uniunea Sovietică.
ii. Economia românească era secătuită, iar agricultura, principală ramură economică,
înregistrase pierderi uriaşe.
iii. Armatele sovietice cuceritoare au impus la conducerea țării regimul comunist.
Provocări pentru România:
• Plata datoriilor de război – pentru care se accepta o limită de timp,
• Schimbarea de sistem iminentă - prezenţa comunistă - lucrurile păreau fără
finalitate, fără speranţe, această provocare a fost considerată ca una dintre cele mai
dureroase pagini din istoria poporului român. 3
 Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• Referitor la plata de către România a datoriilor de război către Uniunea Sovietică, în

2015, Martin Armstrong, fost președinte al Princeton Economics International Ltd.,
face o declarație surprinzătoare în timpul unei conferințe susținute în Philadelphia,
SUA. - pe problema Politicii împrumuturilor fără sfârșit promovată la nivel global
după Al Doilea Război Mondial
• „Singura țară care și-a plătit datoria a fost România, în anii 80. Atât. Este
singura excepție pe care am găsit-o!”

< http://www.cunoastelumea.ro/romania-singura-tara-de-pe-glob-care-si-a-platit-la-un-moment-
dat-toata-datoria-externa/ >

4
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• !!! Ideologii comunismului nu erau ţărani – erau orășenii.

Aceștia din urmă priveau satul prin ochiul critic al
orăşeanului.
• Ca atare, EI NU ÎNŢELEGEAU SATUL ŞI NICI NU
IUBEAU ŢĂRANUL.
• Comuniştii din România, în marea lor majoritate, în prima
jumătate a sec. al XX-lea, cunoşteau puţine lucruri despre:
i. Relaţiile economice şi sociale din spațiul rural,
ii. Funcționalitatea relaţiilor economico-sociale din spațiul rural
5
iii. Modalitățile de manifestare a legăturilor dintre sat și oraș.
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare
• De aceea, multe dintre deciziile comuniştilor din România în
materie de comunități sătești, agricultură şi ţărani NU ţineau cont
de realităţile evidente din rural.
• Aceste realități explică de ce în România PROBLEMA
COOPERATIVIZĂRII AGRICULTURII S-AU URMAT – am
putea spune orbeşte - DOUĂ MODELE STRĂINE :
i. ÎN IDEOLOGIE, DOCTRINA MARXIST-LENINISTĂ – care
susținea rolul hotărâtor al dictaturii proletariatului în organizarea si
conducerea societăţii;
ii. ÎN PRACTICĂ, socializarea agriculturii s-a realizat după MODELE
DE ORGANIZARE ȘI DE CONDUCERE DE TIP SOVIETIC.
6
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare
 În plan economic la inițiativa URSS, în 1949, se creează o organizație economică a statelor
comuniste europene CONSILIULUI DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (CAER)
 CAER-ul a fost răspunsul la Planul Marshall (1948, a durat 2 ani), iar mai apoi un echivalent
al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO - fondată în 1951 - Tratatul de la
Paris - de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda) și mai târziu a
Comunității Economice Europene (create în 25 martie 1957, de către șase state - Belgia,
Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda), respectiv a Uniunii Europene.
 CAER-ul avea MISIUNEA de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic. În realitate,
URSS nu a putut oferi țărilor comuniste un ajutor comparabil cu cel acordat de SUA
țărilor occidentale.
 ȚĂRI Membre ale
CAER: URSS, RDG, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și România.
Alte țări comuniste neeuropene (Mongolia, Cuba, Vietnam) au luat și ele parte în ultimii ani
la unele sesiuni ale Consiliului. La activitatea CAER nu au luat parte Republica
Populară Chineză, Coreea de Nord și Albania. 7
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• În 1964 - după venirea lui Ceauşescu la putere (1964) – în URSS s-a lansat
”PLANUL VALEV” - a fost un proiect de organizare economică a
țărilor comuniste est-europene, propus de economistul sovietic Emil
Borisovici Valev.
• Planul Valev impunea țărilor socialiste din blocul comunist
DOCTRINA SPECIALIZĂRII ECONOMICE.
• Conform Planului Valev ROMÂNIEI ÎI REVENEA ROLUL DE
ȚARĂ PREPONDERENT AGRICOLĂ.
”…România să se specializeze exclusiv pe producţia agricolă în cadrul
Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER)…”.
8
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare
Prin „specializarea între țări în domeniul agriculturii”, URSS viza organizarea unui
nou tip de repartiție între țările blocului comunist a producției agricole, atât
pentru agricultură cât și pentru industrie.
De ex. RDG și Cehoslovacia trebuiau să acopere, împreună cu URSS, nevoile
industriale ale celorlalte state, specializându-se în agricultură doar pe
produse animaliere.
România, Bulgaria sau Ungaria deveneau mari producătoare de cereale,
furaje și, secundar, de produse industriale specifice.

• Planul Valev NU a fost adoptat, fiind puternic contestat de România.

• Demolatorul acestuia, cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe
plan internațional, a fost economistul român Costin Murgescu.
• Această atitudine a României față de Planul Valev justifică
intensificarea după 1964 a procesului de industrializare forţată.
9
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• Karl Marx (1818 -1883), filozof și jurnalist și revoluționar german de

orientare socialistă,
• A scris și a publicat (în 1848) ”Manifestul Partidului Comunist”.
• În această lucrare Karl Marx afirma cu tărie că ”…în agricultură şi în
industrie proprietatea avea tendința de a deveni tot mai
concentrată…”
o Acesta explică de ce ideologic, dar și practic în agricultura
socialistă, problema concentrării terenurilor s-a rezolvat prin
constituirea entităților de tip cooperatist.
10
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare
• Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), intelectual de factură marxistă, fondatorul
primului Partid Comunist din Rusia, autorul Revoluției din Octombrie 1917
și care a fost primul conducător al Rusiei Sovietice (URSS).
• V.I. Lenin a dezvoltat, de asemenea, teoria imperialismului, care a propus
raspandirea comunismului in statele din lumea in curs de dezvoltare pentru
a ”încercui” Occidentul.
• V.I. Lenin a susținut:
o capacitatea unui stat comunist de a sări etape de dezvoltare, fără
a se trece prin faza capitalismului, a industrialismului de influență
burgheză
o necesitatea înființării fermelor de tip cooperatist, argumentând
că acestea sunt “vectori de modernizare a agriculturii
sovietice”. 11
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• ESENŢA COLECTIVIZĂRII în URSS se regăseşte în decizia luată în 1929 de

un grup de bolşevici condus de Iosif Visarionovici Stalin (1878-1953).
• În opinia bolșevicilor COLECTIVIZAREA AGRICULTURII ERA ABSOLUT
OBLIGATORIE. MOTIVAŢIA ideologică se baza pe:
i. Credinţa entuziastă în rolul tractorului,
ii. Ura faţă de culaci (chiaburi),
iii. Dorinţa de răzbunare pentru exploatarea economică istorică la care fuseseră
supuși țăranii,
iv. Siguranţa în victoria revoluţiei socialiste mondiale față de occident
determinată de intensificarea luptei de clasă.
!!!! Deci nu V.I. Lenin a fost cel care a creat baza ideologică a
cooperării de tip comunist, ci I.V.Stalin.
• I.V.Stalin a creat modelul practic al colhozului
o Acest model a fost preluat întocmai în agricultura românească. 12
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare
• COMUNIŞTII au rezolvat problema nevoii de pământ într-o formulă
inedită, AU IMPUS COOPERATIVA, ca substitut al proprietății
individuale asupra pământului, ceea ce a oferit conducerii politice soluţii
de exercitare a controlului:
i. Controlul asupra pământului, ca unul dintre principalele elemente ale
avuţiei naţionale, prin atragerea acestuia în proprietatea socialistă (de stat şi
cooperatistă);
ii. Controlul asupra ţăranilor și deci asupra comunităților prin
înregimentarea lor în cooperative, care erau realizate, spre deosebire de trecut
(asociere voluntară), după principii şi reguli noi (obligativitatea apartenenței);
iii. Controlul asupra pieţelor agricole - prin mecanisme specifice
economiei de comandă, super planificate/ centralizate (prețul stabilit de la
13
nivel central)
Repere doctrinare marxist – leniniste - continuare

• După încheierea celui de al 2-lea Război Mondial țărănimea era clasa

socială cea mai numeroasă din populaţia ţării şi cu un comportament
liber, independent, conferit de potenţialul economic al propriilor
exploataţii agricole.
• În 1948 ponderea populației rurale era de 76,6% din total.
• Comunişti i-au luat ca aliaţi pe cei mai săraci, pe cei mai slabi, pe cei
aflaţi la periferia vieţii săteşti al căror rol productiv era nesemnificativ
în economia rurală.
• Pentru a-i transforma pe țăranii săraci într-o ”masă de manevră”
comuniştii au inițiat următoarele acțiuni:
• Le-au dat pământ, prin reforma agrară din 1945,
• Le-au alimentat ura faţă de cei înstăriţi. 14
 Efectele doctrinare privind agricultura reflectate în structura
populației rurale și a celei ocupate în agricultură
POPULAȚIA Urban, % Rural, %
TOTALĂ
1945 15.872.624 (e) 23,4 76,6
1977 (Recensământ) 21.559.910 43,6 56,4
1985 22.687.364 50,0 50,0
2011 (Recensământ) 20.121.641 54,0 46,0

STRUCTURA
POPULAȚIEI 1956 1966 1977
ACTIVE (Ghețău, V.)
Muncitori 20,0 32,6 50,4
Țărani cooperatori 7,6 45,7 25,5 31,4%
66,5% 52,5%
Țărani cu gospodării 58,9 6,8 5,9
individuale
15
Intelectuali, funcționari 10,4 11,8 13,9
 Etapele procesului colectivizării agriculturii din
România

Mişcarea cooperativă de orientare comunistă, vizează trei etape

distincte în funcţie de conţinutul acţiunilor colectiviste:
Etapa pregătitoare, 1945–1948;
Etapa colectivizării propriu-zise, 1948–1962;
Etapa de dezvoltare, maturizare, declin şi dispariţie a organizaţiilor
colectiviste, 1963–1991;

16
 1. Etapa pregătitoare, 1945–1948

i. Aplicarea Reformei agrare din 1945 - a condus la o suprafață

expropriată de aproximativ 1,46 mil. ha, - din care:
• 1,1 mil. ha (74,9 %) a fost atribuită ţăranilor,
• 368 mii ha (25,1%) a fost constituită ca rezervă de stat.
i. Au fost împroprietăriţi aproape 918 mii de ţărani, fără
pământ, sau cu pământ puţin (au revenit în medie 1,6
ha/țăran).

17
1.Etapa pregătitoare, 1945–1948 - continuare
Principalele efecte ale reformei agrare din 1945:
i. S-au constituit structuri instituționale de stat:
o Gospodăriile Agricole de Stat (G.A.S.) – din cele 368 mii ha expropriate în
1945.
o Staţiunile de Maşini și Tractoare (S.M.T.).
ii. Cele două categorii de unități de stat ofereau soluţia la o problemă care pentru
economia de piaţă părea absurd de rezolvat: ATRAGEREA PRODUSELOR
AGRICOLE ÎN PROPRIETATEA ŞI LA DISPOZIŢIA STATULUI, FĂRĂ
PLATĂ.
iii. S-au anulat, prin lege, actele de vânzare a terenurilor agricole, înstrăinate în
perioada secetei din 1946-1947 şi s-au restituit terenurile în cauză foştilor
proprietari.
iv. S-au expropriat, în anul 1948, Domeniile Coroanei şi alte proprietăţi care
fuseseră exceptate prin legea de aplicare a reformei agrare din 1945 18
2. Colectivizarea propriu-zisă, 1949–1962
• În temeiul ideologiei marxiste, în primul trimestru al anului 1949, s-a considerat că faza acţiunilor
pregătitoare, adică a «acumulărilor cantitative» s-a încheiat şi era timpul pentru «SALTUL
CALITATIV».
• Se căuta motivul pentru care, aşa cum afirma cercetătorul american Stephen F. Cohen,
trebuia să marcheze «EVENIMENTUL PIVOT», pentru adoptarea de MĂSURI
«EXTRAORDINARE» SAU «DE URGENŢĂ».
o Spre exemplu, I.V.Stalin, în 1928, pentru declanşarea colectivizării agriculturii ruseşti a
folosit ca motiv o aparentă criză alimentară.
• Tot CRIZĂ ALIMENTARĂ s-a manifestat, dar în forma sa cea mai acută, foametea, ca
urmare a secetei prelungite din 1946–1947, oferea şi comuniştilor români prilejul începerii
colectivizării.
• În 3-5 martie 1949, este declanşată «TRANSFORMAREA SOCIALISTĂ A
AGRICULTURII» prin componenta ei cea mai importantă: COLECTIVIZAREA.
• La foarte scurt timp, respectiv în 2 aprilie 1949, intră în vigoare Decretul Lege nr. 133/1949,
privind organizarea cooperaţiei. 19
Principalele caracteristici ale modului de conducere a procesului
de colectivizare în România:
i. Desfiinţarea ultimelor rămăşiţe moşiereşti - prima, dar şi cea mai dură acțiune din
şirul de opresiuni în direcţia colectivizării agriculturii.
ii. Slăbirea potenţialului economic şi de reprezentativitate a claselor înstărite din
agricultură. Lichidarea chiaburimii;
iii. Impunerea (legalizarea) sistemului de ”cote obligatorii”,
iv. Impunerea (legalizarea) a sistemului de contractări şi achiziţii pentru preluarea de
produse agricole la fondul de stat,
v. Desfiinţarea sistemului de arendă a terenurilor;
vi. Reorganizarea celorlalte forme de cooperație existente în economie, respectiv a:
Cooperaţiei de consum,
Cooperaţiei de credit,
Cooperaţiei meşteşugăreşti.
20
 Dinamica principalilor INDICATORI de caracterizare a UNITĂŢILOR
AGRICOLE COOPERATISTE din România, între 1962–1989
1962 1970 1980 1985 1989
Indicatori
Număr unităţi, din care: 5.398 4.626 4.643 4.363 3.776
- C.A.P. 5.398 4.626 4.011 3.745 3.172 Ca efect a
Număr total al cooperatorilor apţi de concentrării
muncă (persoane) 4.568.000 3.376.000 2.195.000 2.045.000 1.911.000 suprafețelor
Specialişti agricoli (persoane) 7.725 12.513 25.120 28.011 31.014
– cu studii superioare 5.817 8.848 14.928 16.158 15.668
Ca efect a
– cu studii medii 1.908 3.665 10.192 11.853 15.346
industrializării
Suprafaţa agricolă (mii ha) 9.085 9.033 9.061 9.133 8.964
din care: – suprafaţă arabilă 7.679 7.276 7.266 7.215 6.919 Supraf.deținută
Efective de animale (mii capete) relativ constantă
– bovine 1.577 2.148 2.973 3.056 3.064
– porcine 1.212 1.613 3.601 3.179 2.250
– ovine 4.233 5.300 6.449 5.968 5.516
– păsări 2.803 4.234 17.685 18.972 14.849 Efect al proces.
Fonduri fixe (mil. lei) 8.000 21.303 47.526 70.288 84.624 gen de
Investiţii (mil. lei) 2.964 4.111 7.671 8.221 5.940 industrializ.
21
 3. Dezvoltare, modernizare, declin şi dispariţiea sistemului
cooperatist din România, 1962–1991 - MARTIE ROŞU
• Aproape toate hotărârile politice privitoare la rural, agricultură şi ţărănime, luate în
intervalul 1945–1962, au fost luate în luna martie.
• Explicaţia este simplă, este de natură pragmatică şi nicidecum simbolică! Luna
Martie este LUNA CAMPANIEI DE PRIMĂVARĂ, una dintre cele mai importante
perioade a anului agricol, lună în care mare majoritate a locuitorilor satelor (țăranii)
este activ implicată în muncile agricole...și este mai puțin receptivă la alte
evenimente – mai ales la cele de natură politică.
• + în luna MARTIE EFORTURILE AGRICULTORILOR PRIVESC ACŢIUNI
CONCRETE, natural obligatorii asupra cărora atenţia lor trebuie să fie maximă.
• Acesta a fost momentul ales de comunişti, pentru promovarea deciziilor lor
antiţărăneşti.
• Evident, comuniştii erau conştienţi că ŢĂRANII, PREOCUPAŢI FIIND DE
MUNCILE CÂMPULUI, VOR FI MAI PUŢIN ATENŢI LA EVENIMENTELE 22

POLITICE, chiar şi atunci când acestea le afectau existenţa.

 3. Dezvoltare, modernizare, declin şi dispariţie sistem
cooperatist din România, 1962–1991 - Martie Roşu
(continuare)
• !!!! Fenomenul ”Martie roșu” s-a repetat şi după 1989,
- Legea 18/din 19 febr.1991, care intrat în vigoare începând cu luna martie.
… Din perspectiva timpului, ne dăm seama că momentul promovării acestei legi, nu a
fost întâmplător, deoarece el s-a încadrat în raţionamentele perioadei precolectiviste
şi colectiviste şi iată de ce:
 Legea 18/1991 a fost adoptată şi promovată de un regim postcomunist, foarte
apropiat ideologic, doctrinar de regimurile marxiste existente înainte de 1990;
 Restituirea terenurilor foştilor propietari, în conformitate cu PRINCIPIUL
MORAL REPARATORIU, A ECRANAT, nu lichidarea CAP-urilor ca structuri
juridice, ci MAI ALES DISTRUGEREA, PIERDEREA PATRIMONIULUI
ACESTORA. 23
Vă mulțumesc!

24
ORGANIZAŢIILE ASOCIATIVE ŞI RELAŢIILE LOR CU
PRODUCĂTORII ŞI PIEŢELE DIN AGRICULTURĂ-
ASOCIAŢII CU SCOP ECONOMIC

Curs 9 - Sem.2, 2019

 Probleme
2

 1.Organizaţiile asociative - relaţiile lor cu

producătorii şi pieţele din agric.
 2.Asociaţii cu scop economic :
 Asociatii agricole,
 Grupurile de Producători.
 3. Asociații cu scop nepatrimonial:
 Grupurilede Acţiune Locale (GAL),
 Camerele Agricole (CA),
 Organizaţiile Interprofesionale (OIPA).
 1.Organizaţiile asociative - relaţiile lor cu
Producătorii şi Pieţele din agricultură -1
3

 În 2012 pentru a sublinia importanţa la nivel planetar a

asociaţiilor din agricultură Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) şi-a intitulat
evenimentul organizat „Uniţi împotriva foametei! Asociaţiile
agricole – cheia alimentaţiei pentru omenire”.

 În România, mai ales după integrarea în UE, se recunoaşte

importanța și se încurajează constituirea organizatiilor asociative
din agricultură:
 “… pot contribui la reducerea multiplelor decalaje faţă de
agriculturile din ţările cu economii dezvoltate din Vestul
Europei.”
 1.Organizaţiile asociative şi relaţiile lor cu producătorii şi pieţele
din agricultură -continuare
4

 Importanţa organizatiilor asociative rezidă din:

 Capacitatea lor de a sprijini de pe multiple poziţii
dezvoltarea întregului sector agricol,
 Înlesnesc accesul producătorilor, mai ales al celor mici şi
foarte mici, la piaţă,
 Contribuie la echilibrarea raporturilor dintre oferta şi
cererea de produse agricole,
 Contribuie la creșterea veniturilor agricultorilor mici și mijlocii
(forța de negociere a prețurilor produselor lor!),
 Au capacitate de a influenţa politicile economice,
 Prin extensie, org.asociative pot susține politicile ce
definesc obligaţiile producătorilor față stat.
 1.Organizaţiile asociative şi relaţiile lor cu producătorii şi pieţele
din agricultură -continuare
5

 Prin obiectivele pe care şi le propun Organizațiile Asociative vizează

un câmp de lucru larg de acțiune cu ţinte/ obiective de natură
economică, socială, culturală, educaţională, etc.

 În funcţie de relaţiile cu piaţa organizațiile asociative se află într-o

dublă poziţie:
 Unele structuri asociative au scop patrimonial - deoarece aceste organizații
activează în zona economică, ca agenţi activi ai economiei şi în acest caz sunt ”de
partea” şi la nivelul producătorilor agricoli (funcție de reprezentare) .

 Alte structuri asociative nu au scop nepatrimonial - întrucât obiectivele lor nu

vizează numai aspecte economice ci şi pe acele aspecte ce pot influenţa
funcţionarea normală a societăţii la nivel local, regional, național (din punct de
vedere democratic, politic, social, religios, cultural), caz în care asociaţiile devin
organizaţii ce se poziţionează între putere şi producători. In acest caz influenţa lor în sfera
economică (cu referire la piaţă) este indirectă, dar rămâne necesară pentru membrii
lor.
 1.Organizaţiile asociative şi relaţiile lor cu producătorii şi pieţele
din agricultură -continuare
6

 Structurile asociative ce au scop patrimonial influenţează

pieţele din agricultură astfel:
i. Au putere sporită de negociere (când ele sunt
consolidate d.p.d.v. organizatoric) în relaţiile cu:
 Producătorii agricoli,
 Autorităţile publice locale,
 Alți operatori din piață;
ii. Facilitează raporturile/ relațiile dintre actorii
participanți la piețele agricole și reprezentați de
următoarele categorii:
 Producătorii Mari şi Producătorii Mici,
 Producătorii și Consumatorii,
 Diferitele Categorii și Grupuri Sociale ce activează în agricultură,
etc.
 2.Asociaţiile cu scop economic
7

Tipuri de asociaţii cu scop economic:

i. Societăţi (asociaţii) agricole - în această categorie se încadrează
entităţile juridice care s-au înfiinţat prin Legea 1/ 1991privind fondul
funciar și Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme
de asociere în agricultură.

ii. Grupuri de producători, în condițiile îndeplinirii unor cerințe

suplimentare - față de societăţile (asociaţiile) agricole - prestabilite
legal pentru recunoaştere - în această categorie se încadrează
entităţile juridice care s-au înfiinţat prin Legea 1/ 1991privind
fondul funciar, Legea nr. 36/1991 și OUG 37/2005 privind
recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice.
 2.Asociaţiile cu scop economic -continuare
8

 Caracteristici ale Asociaţiilor agricole cu scop econ.:

i. Ambele categorii de asociații (societ.agric&grupurile de producători) sunt
organizaţii/ actori/ entități ale economiei sociale cu ACTIVITATE DE
PRODUCȚIE în domeniul agricol.

ii. Sunt parte a Sectorului Cooperatist din Agricultură (alături de

cooperativele agricole).

iii. Obiectivele asociațiilor urmăresc (a) rezolvarea problemelor legate de

membrii (producătorii agricoli) și producţie, iar în cazul (b) grupurilor de
producători obiectivele sunt legate de pieţele agricole.

iv. Relaţiile dezvoltate de asociații cu membrii lor sunt apropiate de cele

din cooperative - spiritul de colaborare promovat, dar caracterul lor
normativ este mai puţin formal.
 2.Asociaţiile cu scop economic - Asociaţii
agricole
9

 Legea 1 din 1991 privind fondul funciar a permis

retrocedarea terenurilor agricole foştilor proprietari, care
puteau să se asocieze pentru a beneficia de celelalte
bunuri rămase de la fostele cooperative şi, astfel noile
gospodării puteau să reducă din handicapul de dotare
tehnică, să valorifice, în sens pozitiv, experienţa în producţie
dobândită în perioadele anterioare DECI: se creau premise
să se exploateze mai eficient terenurile şi celelalte active ce
nu au fost supuse retrocedărilor.
 2.Asociaţiile cu scop economic - Asociaţii agricole - continuare
10

 Prin Legea 1 din 1991 privind fondul funciar au fost legiferate 2 forme de asociere:
i. Asociaţia simplă, FĂRĂ PERSONALITATE JURIDIcă, formată din două sau mai multe familii în
scopul exploatării în comun a terenurilor agricole, a creşterii animalelor, aprovizionării,
depozitării, condiţionării, prelucrării şi vânzării produselor, prestării unor servicii, precum şi
pentru orice alte activităţi.
ii. Societatea agricolă, ca organizaţie de tip asociativ CU PERSONALITATE JURIDICĂ, de tip
privat, cu capital variabil şi cu un număr nelimitat de membrii asociaţi al căror scop este:
 Exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi a altor utilaje aduse în
societate,
 Realizarea de investiţii în interes agricol.

!!!!!!!! În mod expres, Legea 1/1991 privind fondul funciar

menţionează că aceste societăţi agricole NU POT DEZVOLTA
ACTIVITĂŢI CU CARACTER COMERCIAL.
 2.Asociaţiile cu scop economic - Asociaţii agricole - continuare
11

 Conf Legii 1/1991 privind fondul funciar prin STATUTUL fiecărei

societăți agricole se puteau include următoarele drepturi ale
viitoarelor entități:
i. Să-și poată stabili condiţiile/ cerințele pentru admiterea membrilor în societatea
respectivă,
ii. Să stabilească numărul minim de asociaţi (care nu putea fi mai mic de 10
membrii),
iii. Să stabilească mărimea capitalului social total format din părţi sociale de
valoare egală (10.000 lei),
iv. Să stabilească numărul de părţi sociale ce putea fi deținut de un membru
asociat,
v. Să stabilească modul de evaluare a părţilor sociale –în cazul aportului adus de
viitorii membrii în natură, inclusiv a folosinţei pământului,
vi. Să stabilească modul de garantare cu patrimoniul lor social a obligaţiilor
asumate de societăţile agricole,
vii. Să stabilească responsabilitatea membrilor asociaţi – se făcea numai cu părţile
lor sociale aduse de aceștia.
 2.Asociaţiile cu scop economic - Asociaţii agricole - continuare
12

 !!!! Prin Legea 1/1991 societăţilor agricole li se acorda o largă flexibilitate, prin
aceea că se stabileau norme minime privind:
(i) obiectivele,
(ii) Regulile de funcționare,
(iii) relaţiile de lucru.

… DAR, în realitate, activitatea asociaţiilor s-a aflat sub o dublă presiune

ceea ce a îngreunat / redus câmpul lor de acţiune:
 Interesele asociaţiilor, ca entități, nu au fost întotdeauna convergente cu cele ale
membrilor – în special atunci când asociaţia urmărea exploatarea terenurilor
agricole (interesele proprietarilor de terenuri, care erau membrii ai asociaţiei, nu
erau identice cu cele ale grupului/asociaţiei, ci erau personale).
 Prevederile legale – conform cărora asociaţiile nu puteau dezvolta relaţii
comerciale de piaţă, ceea ce le reduce şansele dobândirii unor venituri mai mari
pentru membrii lor.
 2.Asociaţiile cu scop economic – Asociaţiile
țărănești.
13

 Conf. legii Asociațiile agricole se pot agrega în CONFEDERAȚII

după diverse criterii;
 O categorie aparte de structuri instituționale asociative o reprezintă
ASOCIAȚIILE ȚĂRĂNEȘTI
 În România Asociațiile țărănești sunt reprezentate de Confederaţia
Asociaţiilor Ţărăneşti din România – CATAR – formată
din 10 entități:
i. Federaţia Agricultorilor de Munte Dorna,
ii. Asociaţia Agrom Ro,
iii. Fundaţia Agapis,
iv. Asociaţia de Cooperare Intercomunitara Valea Someşului,
v. Asociaţia Agricultorilor Maghiari din România,
vi. Fundaţia Adept Transilvania,
vii. Asociaţia Tinerilor Fermieri Olt,
viii. Asociaţia Fermierilor din România,
ix. Federaţia Agricultorilor Fermierul,
x. Asociaţia Producătorilor Agricoli Galaţi.
 2.Asociaţiile cu scop economic – Asociaţiile țărănești
– continuare
14

 Confederaţia Asociaţiilor Ţărăneşti din România –

CATAR
 S-a înființat în 2012

 Susţine interesele ţăranilor şi ale micilor fermieri în

faţa autorităţilor.
 Membri fondatori ai CATAR consideră că România
este unică în Europa deoarece deţine cea mai
mare civilizaţie rurală vie din Uniunea
Europeana
În 2015, în România 43,6% din populaţie trăia în mediul rural, în condiţiile
în care în statele din UE aceastal este de doar 25%.
 2.Asociaţiile cu scop economic – Asociaţiile țărănești – CATAR
(continuare)
15

 Obiective CATAR:
i. Obiective sociale: conservarea modului de viaţă, a
culturii şi tradiţiilor din mediul rural românesc –
fapt ce explică atenția pe care o acordă susținerii
dezv.fermelor de mici dimensiuni. În concepția CATAR :
”Fermele mici au un deosebit potenţial de
dezvoltare agricolă, turistică, socială, culturală şi
economică”.
ii. Obiective de mediu: conservarea biodiversității şi a
calității mediului natural prin dezvoltarea de
activități agricole în ferme mici şi în gospodăriile
ţărăneşti.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători .
16

Probleme:
1.Caracteristici generale ale Grupurilor de producători (GP)
2.Formele juridice de funcţionare a GP
3.Scopul
4.Obiective
5.Cerinte pentru constituirea şi funcţionarea
6.Recunoaşterea GP
7.Criteriile de recunoaştere a GP
8.Finanțare
9.GP în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013
a. Măsura 142 ”Înfiinţarea grupurilor de producători”
b. Măsuri suplimentare
 Sub-măsura 4.2.1 a axei LEADER
 Măsura 1.2.1 „Modernizarea exploataţiilor agricole”
 Măsura 1.2.3 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”
 Măsura 1.4.1 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă”
10.GP în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020
 sM 9.1 Înfiinţarea grupurilor de producători în sectorul agricol
(!!! Continuitate de dezv.)
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
17

 Grupurile de producători (GP) sunt

organizaţii juridice de tip asociativ cu următoarele
caracteristici:
i. Sunt constituite de producătorii agricoli;
ii. Au la baza constituirii criterii unitare;
iii. Sunt recunoscute de către autorităţile competente ale statului;
iv. Se înființează în scopul asigurării funcţionării eficiente a pieţelor
agricole. Înfinţarea şi funcţionarea GP în zona de acoperire a
pieţelor rezultă din posibilităţile superioare de care dispun aceste
structuri organizaţionale de a concentra şi specializa oferta de
produse agricole;
v. Urmăresc creşterea şi stabilizarea venitului membrilor lor.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
18

 Politica Agricolă Comună (PAC) a acceptat pentru prima dată GP, în anii ’70, ca
alternativă la unele propuneri privitoare la dimensionarea optimă a
exploataţiilor agricole.
(Sico Manshold, comisar european pentru agricultură)

 În prezent, filozofia de lucru a GP este foarte puţin interesată de dimensiunea

exploataţiilor cât, mai ales, de capacitatea acestora de a se încadra şi respecta
anumite criterii şi condiţii de răspuns la cerinţele pieţei.

 În România, GP au fost recunoscute în anul 2005 (după 35 de ani!!!)

în cadrul acţiunilor de pregătire legislativă şi instituţională în vederea
integrării în UE.
 OUG 37/2005 privind recunoaşterea şi funcţionarea grupurilor şi organizaţiilor de
producători, pentru comercializarea produselor agricole şi silvice
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
19

2. Formele juridice de funcţionare a GP – caracteristici:

i. Au ca numitor comun spiritul asociativ.
ii. Dau posibilitate producătorilor ce urmează a se
asocia să aleagă cea mai potrivită formă juridică,
în funcţie de:
 Starea materială pe care o au producătorii,
 Ce îşi doresc viitorii membrii, (sau) ce pot să facă
viitorii membrii.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
20

 GP pot să funcţioneze sub una din următoarele forme

juridice:
i. Societăţi comerciale (conf. Legii nr.31/1990);
ii. Societăţi agricole şi alte forme de asociere în agricultură (Legea
nr.36/1991);
iii. Asociaţii şi fundaţii (conf. OG nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi
fundaţii, aprob. cu modif. şi completări ulterioare prin Legea
nr.246/2005);
iv. Cooperative agricole (conf. Legii cooperaţiei agricole
nr.566/2004);
v. Societăţi cooperative (conf. legii nr.1/2005);
vi. Orice altă formă juridică de asociere, conform legislaţiei în
vigoare.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
21

3. Scopul activităţii GP - este comercializarea în comun a

produselor agricole şi silvice ale membrilor

4. Obiectivele GP:
i. Planificarea şi adaptarea producţiei conform cererii pieţei, în special
conform condiţiilor de calitate şi cantitate;
ii. Promovarea concentrării ofertei şi plasarea pe piaţă a produselor
obţinute de membrii săi;
iii. Reducerea costurilor de producţie şi stabilizarea preţurilor;
iv. Promovarea utilizării practicilor de cultivare, a tehnicilor de producţie
şi gestiune a deşeurilor, care să nu dăuneze mediului înconjurător, în
special pentru protecţia calităţii apelor, a solului şi a peisajului natural,
precum şi menţinerea şi/sau promovarea biodiversităţii.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
22

5. CERINTE pentru constituirea şi funcţionarea GP, indiferent de

forma juridică :
i. GP să fie format din cel puţin 5 membri;
ii. GP să comercializeze o producţie minimă de cel puţin 10 mii euro, în
echivalent lei, producţie dovedită prin evidenţa contabilă proprie şi
raportată la grupa de produse pentru care se solicită recunoaşterea;
iii. GP să deţină un sistem centralizat de contabilitate, facturare, înregistrare
şi urmărire cantitativă, calitativă şi valorică a producţiei realizate de
fiecare membru.
iv. Să dispună de personal calificat corespunzător grupei de
produse și/sau produselor pentru care este recunoscut/ă sau
să își prevadă în actul constitutiv ca în primul an de la recunoaștere
să dispună de acest personal sau să contracteze servicii de
specialitate;
v. Prin actul actul constitutiv să includă prevederi referitoare la obligațiile
membrilor lor.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
23

6. Recunoaşterea GP este de două feluri:

i. Recunoaştere preliminară - reprezintă un drept dobândit de către
persoanele juridice care NU îndeplinesc condiţiile de recunoaştere
propriu-zisă ca organizaţie de producători, DAR (i) li s-a aprobat un
plan de recunoaştere şi (ii) beneficiază de o per. de tranziţie.

ii. Recunoaştere propriu-zisă – se face pentru una sau mai multe grupe
de produse, care sunt stabilite prin norme legale în vigoare.
Autoritatea ce face recunoaşterea GP – este Autoritatea Statului
reprezentată de MADR.
 Perioada minimă de funcţionare a unui GP ce devine recunoscut de
autoritatea statului nu poate fi mai mică de un an.
 Există 238 de GP, sursa: < http://www.madr.ro/docs/agricultura/grupurile-producatorilor-recunoscute-
05.04.2018.pdf >
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
24

7. Criteriile de recunoaştere a GP sunt următoarele:

i. Să fie înfiinţat din iniţiativa producătorilor agricoli şi silvici locali;
ii. Să îndeplinească condiţiile minime de recunoaştere privind
(a) numărul de membri şi (b) valoarea producţiei comercializate pe piaţă în
comun;
iii. În Actul Constitutiv sau în Statutul GP să fie prevăzute următ. obligaţii
ale membrilor:
 Să aplice deciziile adoptate la nivelul GP cu privire la raportarea producţiei,
tehnicile de producţie şi de protecţie a mediului înconjurător;
 Fiecare membru al GP să comercializeze cel puţin 75% din producţia proprie, prin
intermediul GP;
 Să facă parte dintr-un singur GP, pentru o aceeaşi grupă de produse;
 Să pună la dispoziţie informaţiile solicitate de GP referitoare la suprafeţele şi
efectivele de animale destinate producţiei (tipul de cultură, speciile de animale,
cantităţile de produse recoltate, vânzările directe) în vederea întocmirii
statisticilor;proprii GP;
 Să plătească contribuţiile financiare prevăzute în actul constitutiv pentru înfiinţarea
şi funcţionarea GP;
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
25

Criteriile de recunoaştere a GP (continuare):

iv. Actul Constitutiv sau Statutul GP să conţină prevederi cu caracter
democratic, care se referă la:
 Procedurile de promovare, adoptare şi modificare a deciziilor
grupului de producători;
 Reglementările care să permită membrilor să verifice activitatea
GP şi deciziile adoptate de acesta;
 Conducerea GP să se supună la penalităţile pentru nerespectarea
obligaţiilor ce le revin conform Actului Constitutiv/ Statututlui, în
special, pentru neplata contribuţiilor financiare sau pentru
nerespectarea deciziilor Adunării Generale;
 Regulile de admitere/ excludere de membrii;
De exemplu, durata minimă a calităţii de membru nu poate fi mai mică de
un an;
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
26

Criteriile de recunoaştere a GP (continuare):

Măsurile contabile şi bugetare necesare pentru funcţionarea grupului de

producători;

v. GP să dispună de (a) organe de conducere şi (b) de mijloace tehnice care să îi

permită să asigure managementul comercial şi bugetar pentru asigurarea
funcţionării GP.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
27

Criteriile de recunoaştere a GP (continuare):

8. FINANȚARE GP:
La accesarea programelor de finanţare pentru investiţii publice, GP
recunoscute sau recunoscute preliminar de MADR, precum şi organizaţiile de
producători recunoscute pot beneficia de cumularea plafoanelor maxime
aferente fiecărui membru, astfel:
a) integral, dacă au până la 10 membri;
b) 70% din fondul aferent numărului total de membri, dacă au
între 10 şi 20 de membri;
c) 50% din fondul aferent numărului total de membri, dacă au
între 20 şi 50 de membri;
d) 25% din fondul aferent numărului total de membri, dacă au
peste 50 de membri.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
28

 GP după recunoaşterea lor de către autoritatea statului

(MADR) acestea pot beneficia de sprijin financiar din
fonduri publice:
i. de la Bugetul de Stat prin bugetul Ministerului Agriculturii
ii. Credite pentru Investiţii:
 acordate de la Bugetul de Stat în cadrul unor Programe de
Finanţare,
 Din Accesarea Fondurilor Europene, cu respectarea condiţiilor
de accesare impuse de aceste programe.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
29

 După aderarea la UE (2007) GP au beneficiat de sprijin financiar

public prin PNDR.

9. GP - în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-

2013 a existat o măsură specială pentru stimularea asocierii producătorilor
agricoli în vederea gestionării în comun a relaţiilor de piaţă, prin intermediul
GP - Măsura 142 ”Înfiinţarea grupurilor de producători”.
 Conf. Regulamentului CE sprijinul public acordat prin Măsura 142 ”Înfiinţarea
grupurilor de producători” era nerambursabil în proporţie de 100%.
 Pentru GP recunoscute de MADR s-au aplicat rate anuale acordate - în primii 5 ani
de la data recunoaşterii de către autoritatea statului (MADR);
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
30

 GP în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013 (continuare)

 Plafoanele maxime anuale acordate GP din Fonduri

Comunitare/ publice (fonduri UE + fonduri naționale):
 100 000 Euro - Anul I
 100 000 Euro - Anul II
 80 000 Euro - Anul III
 60 000 Euro - Anul IV
 50 000 Euro - Anul V
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
31

 GP în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013 (continuare)

 Sprijinul public acordat GP prin PNDR a fost calculat în baza valorii
producţiei comercializate anual, astfel:

a) Sprijinul public acordat GP pentru Până la 1.000.000 euro

valoarea producţiei comercializate pe an de către GP permite să
se acorde sprijin public de: 5% în primii doi ani, 4% în al treilea
an, 3% în anul patru, 2% în al cincilea an;
adică:
 50.000 euro în an 1,
 50.000 euro în an 2,
 40.000 euro în an 3,
 30.000 euro în an 4,
 20.000 euro în an 5.
TOTAL sprijin public : 190.000 euro în 5 ani
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
32

 GP în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013

Sprijinul public acordat GP prin PNDR a fost calculat în baza valorii producţiei
comercializate anual, astfel:(continuare)

b) Sprijinul public acordat GP pentru peste 1.000.000 euro pe

anvaloarea prod.agric.comercializate de către GP se acordă astfel:
2,5% în primii doi ani, 2% în al treilea an şi câte 1,5% în anul al
patrulea şi respectiv al cincilea.
 Minim 25.000 euro în an 1,
 Minim 25.000 euro în an 2,

 Minim 20.000 euro în an 3,

 Minim 15.000 euro în an 4,

 Minim 15.000 euro în an 5.

TOTAL sprijin public : minim 80.000 euro în 5 ani

 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
33

!!!! PRECIZĂRI ref. la CONDIȚIILE / CERINȚELE minime

de asigurare a finanțării GP:
Prima rată de sprijin public este achitată după un an, de la data la
care GP a fost recunoscut de MADR.

 Plata sprijinului public se face în urma verificării respectării condiţiilor

iniţiale de recunoaştere a GP de către autoritatea publică (MADR),

 Plata se face în urma verificării facturilor pentru producţia vândută

înregistrată şi calculată după un an de la recunoaşterea GP.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
34

 În PNDR 2007-2013 au mai existat alte câteva MĂSURI (sub-

măsuri suplimentare Măsurii 142) ce au avut ca obiectiv susţinerea
procesului de asociere în agricultură, precum:
 Sub-măsura 4.2.1 a axei LEADER, care a fost dedicată în mod
special stimulării activităţilor de cooperare, atunci când acest
lucru era considerat adecvat, conform strategiilor de dezvoltare
locale;

 Măsura 1.2.1 „Modernizarea exploataţiilor agricole” care a

avut rolul de a ajuta la creşterea competitivităţii exploataţilor
agricole;
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
35

 Măsura 1.2.3 „Creşterea valorii adăugate a produselor

agricole şi forestiere”

 Măsura 1.4.1 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-

subzistenţă” a facilitat acordarea de stimulente pentru
încurajarea micilor producători în scopul integrării acestora
într-o formă asociativă.

!!! Notă: în PNDR 2014-2020 se continuă aceste acțiuni

suplimentare de susținere a procesului de asociere în
agricultură
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
36

GP recunoscute sau recunoscute preliminar de MADR pentru

ACCESAREA PROGRAMELOR UE DE FINANŢARE PENTRU
INVESTIŢII au beneficiat de cumularea plafoanelor maxime
aferente fiecărui membru, astfel:

 Integral, dacă grupul are până la 10 membri;

 70% din fondul aferent numărului total de membri, dacă grupul a avut
între 10 şi 20 de membri;

 50% din fondul aferent numărului total de membri, dacă grupul a avut
între 20 şi 50 de membri;

 25% din fondul aferent numărului total de membri, dacă grupul a avut
peste 50 de membri.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători - continuare.
37

 !!! GP care au beneficiat de sprijin financiar de la bugetul de

stat și /sau UE şi au utilizat acest sprijin în alt scop decât cel
pentru care le-a fost acordat au fost obligate să restituie
integral acest sprijin, inclusiv dobânzile aferente.

 GP nu au pot beneficia de dublă finanţare publică pentru

aceeaşi activitate.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători în PNDR 2014-2020.
38

 Investitii prin PNDR >> sM 9.1 - Grupuri de producători în sectorul agricol

 SUBMĂSURA 9.1 - ÎNFIINŢAREA GRUPURILOR DE PRODUCĂTORI ÎN
SECTORUL AGRICOL
 SCOPUL investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este încurajarea
înființării și funcționării administrative a grupurilor de producători,
recunoscute în conformitate cu prevederile legislației naționale.

 OBIECTIVELE submăsurii 9.1: ÎNFIINŢAREA GRUPURILOR DE

PRODUCĂTORI ÎN SECTORUL AGRICOL
 Adaptarea producției și a produselor producătorilor care sunt membri ai acestor grupuri
la cerințele pieței;
 Introducerea în comun a produselor pe piață, inclusiv pregătirea pentru vânzare,
centralizarea vânzărilor și aprovizionarea cumpărătorilor en gros;
 Stabilirea unor norme comune privind informarea asupra producției, acordând o atenție
deosebită recoltării și disponibilității;
 Realizarea unor activități care pot fi desfășurate de către grupurile de producători, cum
ar fi dezvoltarea competențelor în materie de exploatare și de comercializare, precum
și organizarea și facilitarea proceselor de inovare și pentru protejarea mediului.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători în PNDR 2014-2020- continuare
39

 BENEFICIARII de la SUBMĂSURA 9.1 - ÎNFIINŢAREA

GRUPURILOR DE PRODUCĂTORI ÎN SECTORUL AGRICOL
 GP recunoscute, conform legislației naționale în vigoare, pentru
următoarele sectoare:
– culturi de câmp;
– horticultură (exceptând grupurile sprijinite prin subprogramul
pomicol);
– creșterea animalelor și păsărilor, mixte;

SPRIJINUL NERAMBURSABIL va fi de 100%, DAR nu se va depăși:

– anual 10% din valoarea producției comercializate.
– 100.000 euro/ an.
 2.Asociaţii cu scop economic –
Grupurile de producători în PNDR 2014-2020- continuare
40

Sprijinul nerambursabil de 100.000 euro/an se va acorda diferențiat,

ca procent din producția comercializată prin intermediul GP,
astfel:
 · Anul I - 10%;
· Anul II - 8%;
· Anul III - 6%;
· Anul IV - 5%;
· Anul IV - 4%;

 NOTĂ: Sprijinul nerambursabil (similar unui ajutor forfetar degresiv)

plătit în tranșe anuale, pe o perioadă ce nu poate depăși cinci ani de
la data la care grupul de producători a fost recunoscut.
41

Bibliografie
* M. Of. nr. 651 din 27 august 2015, s-a publicat O.G. nr. 32/2015 pentru modificarea
și completarea O.G. nr. 37/2005 privind recunoașterea și funcționarea grupurilor și
organizațiilor de producători, pentru comercializarea produselor agricole și silvice,
precum și pentru stabilirea unor măsuri de aplicare a acesteia (M. Of. nr. 652 din 22
iulie 2005; cu modif. ult.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
338/2005 (M. Of. nr. 1098 din 6 decembrie 2005).

* http://www.madr.ro/grupurile-si-organizatiile-de-producatori-recunoscute.html
42

Vă mulţumesc!
 ORGANIZAŢIILE ASOCIATIVE ŞI RELAŢIILE CU
PRODUCĂTORII ŞI PIEŢELE DIN AGRICULTURĂ-
ASOCIAȚII CU SCOP
NEPATRIMONIAL
(Continuare)

Curs 10 _Partea a 2-a - Sem.2, 2020

 Probleme
2

NOTĂ: 1. Asociaţiile cu scop economic (tratate în cursul trecut) se

referă la:
 Asociatii agricole,
 Grupurile de Producători.

2. Asociațiile cu scop
nepatrimonial (tema cursului prezent)
includ:
i. Grupurile de Acţiune Locale (GAL),
ii.Camerele Agricole (CA),
iii.Organizaţiile Interprofesionale (OIPA).
 3.Asociații cu scop nepatrimonial
3

A. În societăţile democratice, în ZONA ECONOMICĂ, adică în zonele

dominate de piaţă, PUTEREA PUBLICĂ având rolul de a ARBITRA RELAŢIILE
dintre diversele categorii de actori, de a urări realizarea unui ECHILIBRU PE
PIAȚĂ - cel puţin între doi actori din societate, pentru a se putea realiza
FUNCŢIONALALITATEA - în condiții optime a acestora - manifestată prin
diversele categorii de RELAŢII ce se stabilesc între participanții/ actorii la piață.
DAR atingerea în mediul socio-economic a stării de echilibru și de
funcționalitate optimă este o situaţie ideală, o himeră, de vreme ce toţi
jucătorii/ actorii din piață luptă pentru acelaşi bun/ scop şi anume pentru a lua
în stăpânire o “felie” cât mai mare din bunul numit piață.
În termeni concreţi, “bunul“denumit piață este PROFITUL, care, în esenţa sa, are
următoarele CARACTERISTICI:
 Un ideal egoist,
 Determină și susține competiţia,
 Alimentează progresul.
 3.Asociații cu scop nepatrimonial – continuare
4

B. În zona SOCIETĂŢII CIVILE activează ORGANIZAŢII NON-

GUVERNAMENTALE, cu scop nepatrimonial/ neeconomic, care se
poziţionează între PUTEREA PUBLICĂ şi DIVERŞII ACTORI/ AGENŢI
ECONOMICI.
CARACTERISTICILE asociațiilor cu scop nepatrimonial:

 Răspund atât la interese generale, zonale sau regionale sau

locale, cât şi la cele particulare ale membrilor lor, interese
generate de funcționarea relațiilor de piaţă.
 Aceste entități funcţionează ca adevărate “punţi”, sunt factori
de dialog, factori de echilibru în scopul evitării situaţiilor
conflictuale dintre agenții din economie şi societate.
 3.Asociații cu scop nepatrimonial – continuare
5

 DECI, în zona societăţii civile din agricultură și din

spațiul rural activează organizaţii
non-guvernamentale și cu scop nepatrimonial
reprezentate prin:

i. Grupurile de Acţiune Locale (GAL),

ii. Camerele Agricole (CA),

iii. Organizaţiile Interprofesionale (OIPA).

 3.Asociații cu scop nepatrimonial – continuare
6

 Pentru toate aceste categorii de organizaţii (asociații cu scop

nepatrimonial), PRINCIPALUL OBIECT DE ACTIVITATE vizează
CREŞTEREA GRADULUI DE CUNOAŞTERE PENTRU TOŢI ACTORII
din cadrul filierelor agroalimentare.
 Între asociațiile cu scop nepatrimonial menționate (GAL, CA,
OIPA) există diferenţe majore determinate de:
i. Obiectivele specifice urmărite,
ii. Zonele / domeniile de interes/ acoperire,
iii. Direcţiile de acţiune,
iv. Categoriile de membrii care se asociază,
v. Partenerii de dialog (social și economic) cu care aceste entități
își propun să relaționeze, etc.
 3. Grupul de acţiune locală (GAL)
7

 Definiție: GAL-urile* sunt:

i. Entităţi persoane juridice,
ii. De tip asociativ,
iii. Fără scop lucrativ,
iv. Urmăresc să dezvolte parteneriate, pe verticală, între actorii din
sectoarele public şi privat
În SCOPUL:
i. Promovării valorilor civice, ale democrației și statului de
drept;
ii. Urmăririi realizării pentru membrii lor a unui interes general,
local sau, după caz, de grup;
iii. Facilitării accesului acestor entități (asociații și fundații) la
resurse private și publice.

* Conf.OUG 26/2000, actualiz. prin Hotărârea Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului
general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare
8

Baza legală de înfiinţare şi funcţionare a GAL

La nivel de UE – Reglm. CE nr. 1698/2005.

În plan naţional - OG.nr. 26/2000 cu privire la

asociaţii şi fundaţii, actualizată în 2012 și 2018.

!!! Partidele politice, sindicatele și cultele religioase

NU intră sub incidența ordonanței OUG 26/2000
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare

Obiectivele GAL-urile vizează:

i. Susţinerea dezvoltării economice, sociale şi culturale, a
zonelor în care acestea activiează,
ii. REALIZAREA DE APLICAŢII / PROIECTE CONCRETE
materializate prin elaborarea de STRATEGII DE
DEZVOLTARE LOCALĂ în domenii ce privesc:
 Agricultura,
 Meşteşugurile,
 Turismul,
 Infrastructura,
 Consultanţa,
 Formarea profesională,
 Măsuri de protecţia mediului, etc.
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare

10

!!! Caracteristici ale GAL-urilor:

1.Pentru materializarea obiectivelor propuse, fiecare Strategie de
Dezvoltare Locală se bazează pe o concepţie “multi-vectorială” şi ”
inovatoare”, care are ca scop rolul de a genera PROIECTE DE
COOPERARE/ PARTENERIAT ÎNTRE PARTENERII LOCALI.
2.Strategia zonală/ locală realizată de GAL-uri este asemănătoare
unui “MIC PNDR ”, care încearcă să răspundă și să găsească soluții
la cât mai multe dintre problemele comunităților locale.

!!! Apatiția și înființarea GAL-urilor este un fenomen ce caracterizează

perioada de început instalării a noilor tipuri de relalții parteneriale din
ruralul românesc
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare

11

3. La nivel local GAL-urile funcţionează:

 ca o MICRO AUTORITĂȚI DE MANAGEMENT SOCIO
- ECONOMIC a spatiului în care aceste entități își
desfășoară activitatea.
 caACTORI ACTIVI, mai ales, pe PIAŢA
TRANSFERULUI DE CUNOAŞTERE din spațiul rural,
domeniu de maximă importanţă în cadrul Strategiei
Generale de Dezvoltare a UE şi implicit a României
pentru perioada 2014-2020.
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare

12

4. Teritoriul ce este situat din responsabilitatea unui GAL

îndeplineşte cel puţin următoarele cerinţe:
 Să fie omogen,
 Să reprezinte o masă critică de resurse - suficiente din
punct de vedere al dimensiunii și calității acestora
(resurselor) tocmai pentru a se da garanţie viabilităţii
strategiilor elaborate de GAL-uri:
 Aceste resurse pot fi:
 Materiale (regenerabile, non-regenerabile,
permanente),
 Umane,
 Financiare,
 Informaţionale.
 3. Grupul de Acţiune Locală –continuare
13

5. FINANŢAREA PROIECTELOR depuse de partenerii

din aria de competenţă a GAL-
urilor, și care materializează prin obiectivele din
Strategiile locale elaborate de GAL-urile din care
fac parte, este realizată de MADR - Serviciul
LEADER – în urma evaluării documentelor elaborate
și depuse de acestea (parteneri din GAL-uri).
 3. Camerele agricole (CA)
14

 Definiţie - Camerele agricole (CA) sunt structuri

instituționale din categoria asociațiilor
nepatrimoniale, care îndeplinesc următoarele
cerințe:
i. Organizaţii neguvernamentale,
ii. Deschise,
iii. Apolitice,
iv. Fără scop patrimonial,
v. Au personalitate juridică,
vi. Au statut de utilitate publică.
 3. Camerele Agricole – continuare
15

 CA funcţionează pe următoarele niveluri ierarhice:

 European,
 Naţional,
 Regional,
 Judeţean,
 Local/ comunal.

 CA își personalizează atribuțiile în funcţie de nivelul ierarhic

pe care acestea se situează, atribuțiile din statutele lor de
înființare (a CA) având în vedere:
i. Responsabilităţi
 Sunt structuri organizatorice de utilitate publică;
ii. Modalitățile de formare/ constituire;
iii. Finaţarea CA
 După modul de finanţare a CA - în majoritate privat.
 3. Camerele Agricole – continuare
16

Baza legală pentru Camerele Agricole (CA):

 La nivel de UE – Reg.CE nr.1305 din 2013 privind sprijinul pentru
dezvoltare rurală acordat prin Fondul European Agricol pentru
Dezvoltare Rurală (FEADR);

 La nivel naţional:
 Legea nr.283 din 2010 privind camerele pentru agricultură,
industrie alimentară, piscicultură, silvicultură şi dezvoltare
rurală;
 Legea nr.122 din 2012 pentru modificarea şi completarea
Legii nr.283 din 2010 privind camerele pentru agricultură,
industrie alimentară, piscicultură, silvicultură şi dezvoltare
rurală.
 3. Camerele Agricole – continuare
17

Scopul general al înfiinţării CA

SUSŢINEREA DIALOGULUI DINTRE:

(i) entităţile publice,
(ii) actorii economici,
(iii) non-economici
din agricultură, industria alimentară, piscicultură, silvicultură,
turism rural, etc.
 3. Camerele Agricole – continuare

18

Scopul particular al înfiinţării CA:

i. Reprezentarea şi promovarea intereselor membrilor lor în funcţie de
competenţe;
ii. Promovarea în rândul producătorilor agricoli și a celorlalți locuitori
ai satelor a
• PAC,
• A programelor naţionale de dezvoltare rurală (PNDR),
• A obiectivelor cercetării fundamentale şi aplicate;

iii. Intensificarea absorbţiei fondurilor UE;

iv. Formarea profesională,
v. Extensie,
vi. Consultanţă în agricultură şi în domenii conexe.
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare (OIPA)
19

DEFINIȚIE: Organizațiile Interprofesionale pentru Produsele

Agroalimentare (OIPA) sunt:
i. Entităţi juridice private;
ii. De tip asociativ;
iii. De interes public;
iv. Se constituie la iniţiativa reprezentanţilor unor grupuri
profesionale constituite cu scop economic
 din cadrul filierei unui produs sau
 a unor grupe de produse agroalimentare.
v. Recunoscute de MADR.
!!!! OIPA sunt reprezentate și în GRUPURILE DE DIALOG CIVIL ALE COMISIEI
EUROPENE pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
20

Bază legală pentru OIPA:

 La nivel de UE – Tratatul de Aderare a RO la UE în care RO îşi ia angajamentul
de a constitui şi recunoaşte OIPA, care prin acţiuni de consultanţă şi instruire să
contribuie la:
 Implementarea PAC;
 Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor UE.

 La nivel naţional:
 Legea nr.29 din 2009 pentru aprobarea OUG nr.103 din 2008 privind
înfiinţarea OIPA.
 Hotărârea nr. 1068/2009 privind organizarea și funcționarea
organizațiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare și
pentru aprobarea criteriilor de reprezentare, a procedurii de acordare și
retragere a recunoașterii, de control și monitorizare a acestora, precum
și delegarea de atribuții
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
21

 Legea nr.52/2015 – privind alocațiile anuale din Bugetul de Stat pentru organizatiile
profesionale/interprofesionale neguvernamentale din sectorul agricol si agroalimentar reprezentate în
Grupurile de Dialog Civil de la nivelul Comisiei Europene pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala;

!!! Alocațiile de la Bugetul de Stat acordate prin Legea nr.52/2015 sunt

destinate pentru:
i. Plata cotizatiilor,
ii. Plata serviciilor lingvistice,
iii. Pana la 30% din costul participarii la consultările organizate la
nivel european, in domeniu.

 Legea 52/2015 a fost efectiv aplicata prin HG din 13 aprilie 2016.

 Anual se alocă de la Bugetul de Stat, prin bugetul MADR, pentru aplicarea
prevederilor Legii nr.52/2015 suma de 2,8 milioane de lei (cca. 600 mii euro).
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
22

Legea nr.29 din 2009 pentru aprobarea OUG nr.103 din 2008
privind înfiinţarea OIPA.
 OIPA - Organizatii profesionale - forme asociative cu

personalitate juridica, fara scop lucrativ, constituite la initiativa

reprezentantilor activitatilor economice din cadrul filierei pe
produs agroalimentar

!!! Filiera produsului agroalimentar – reprez.sistemul de relatii

functionale care reunește producatorii, procesatorii, transportatorii,
depozitarii, distribuitorii, comerciantii si/sau bursele de marfuri care
tranzactioneaza acelasi produs sau grup de produse, in vederea utilizarii
si/sau a consumului acestuia sau acestora;
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
23

Rolul OIPA:
i. De a acţiona pentru CONSOLIDAREA CAPACITĂŢII
membrilor organizaţiilor profesionale de a se organiza şi
de a participa activ în procesul decizional, local,
naționalal și european.

ii. Sunt PARTENERI CIVILI ai MADR în consultările privind

realizarea unor reglementări privind politicile de filieră
agroalimentară.
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
24

 In Romania, funcționează 15 OIPA,

 Pentru OIPA existente și acreditate în România s-a ținut cont
de:
i. Potentialul de producție într-un anumit domeniu,
ii. Suprafața agricolă a României ce revine domeniului de
referință (la ce produse agroalimentare se referă),
iii. Populatia ocupată în mediul rural.

 OIPA din România au și reprezentare la nivel european

 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
25

Obiective OPIA:
a) contributie la buna functionare a piețelor, prin
promovarea unor produse adaptate cerintelor pietei
din punct de vedere cantitativ si calitativ;
b) realizarea de contracte standard compatibile cu
reglementarile comunitare;
d) contribuie la aplicarea, în sistem descentralizat, a
politicilor agricole nationale si comunitare;
e) întarirea sigurantei alimentare, în special, prin
urmărirea asigurării trasabilitatii produselor,
acționând în interesul utilizatorilor și al
consumatorilor;
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
26

 Obiective OPIA (continuare):

f) imbunatatirea sistemului informational privind
cererea si oferta, concentrarea si coordonarea
ofertei si comercializarea produselor membrilor
producatori;
g) realizarea unei mai bune valorificari a produselor, in
special prin actiuni de marketing si cercetare de piata,
urmarind promovarea acestora pe piata interna si
externa;
h) participarea organizatiilor profesionale membre la
elaborarea strategiilor si programelor de dezvoltare
din sectorul pe care îl reprezinta;
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
27

Obiective OPIA (continuare):

i) realizarea de proiecte de cercetare si studii cu
privire la metodele noi de productie, procesare, distributie
si la evolutia pietei;
j) dezvoltarea metodelor si a instrumentelor necesare
imbunatatirii calitatii produselor pe parcursul etapelor de
productie si procesare;
k) promovarea unor practici si tehnologii de productie
integrate si ecologice, care sa asigure protectia mediului
inconjurator;
l) punerea in valoare si protejarea agriculturii biologice si
a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate si a
indicatiilor geografice;
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
28

Obiective OPIA (continuare):

m) furnizarea de servicii de consultanță și instruire
destinate organizatiilor profesionale membre si
apararea intereselor acestora in relatiile acestora cu
organisme guvernamentale si ale administratiei de stat,
precum si solutionarea pe cale amiabila a
neintelegerilor dintre organizatiile profesionale
membre;
n) legatura si conlucrarea cu organismele finantatoare din
tara sau din străinatate pentru contractarea de credite
si implementarea unor programe care sa asigure
dezvoltarea unor unitati de productie viabile si competitive.
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
29

Cerințe pentru înfiinţarea unei OIPA:

i. Să-și manifeste iniţiativa a cel puţin o treime din
numărul organizaţiilor profesionale existente pe filiera
unui produs,
ii. Să urmărească îndeplinirea a două sau mai multe
obiective dintre cele propuse în Legea nr.29 din 2009
pentru aprobarea OUG nr.103 din 2008 privind
înfiinţarea OIPA,
iii. Trebuie să fie reprezentative la nivelul filierei de
produs.
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
30

Cerințe pentru înfiinţarea unei OIPA (continuare):

iv. Să se preocupe de încheierea unor Acorduri parteneriale
între organizaţiile profesionale din cadrul aceleiaşi filiere
agroalimentare;
• Rolul acestor Acorduri parteneriale este de a se crea
un mediu de afaceri stabil şi predictibil, care să
faciliteze dezvoltarea sectorului agroalimentar în
acord cu cerinţele consumatorilor.
v. Promovarea intereselor comune şi complementare ale
organizaţiilor profesionale din cadrul aceleiaşi filiere
agroalimentare;
iv. Să îşi asigure finanţarea din surse majoritar private.
 3. Organizațiile Interprofesionale
pentru Produse Agroalimentare – continuare
31

Probleme apărute, în prezent, în ceea ce privește

funcționalitatea filierelor create prin OIPA:
A. Bine organizate sunt filierele OIPA de producţie de carne, vinificaţie,
cereale şi produse ecologice sunt bine structurate şi dezvoltă deja
strategii la nivel sectorial,
Există probleme cu filierele OIPA din sectoarele miere şi zahăr,
Alte OIPA, cum este cazul filierei cartofului, sunt preocupate, de
exemplu, de calitatea datelor INS - care supradimensionează anumite
sectoare de producţie şi astfel determină nerecunoaşterea asociaţiei
din domeniu.

B. O altă problemă majoră ţine de legea contractelor economice, care nu

este respectată - legea contractelor este vulnerabilă, nu există prevederi
privind obligativitatea respectării înţelegerilor anterioare.
32

Vă mulţumesc!
 Formarea
CLASEI DE MIJLOC LA SATE.
Scheme de sprijin & ținte asumate

Curs 11 - Sem.2, 2020

 Probleme
• Care este clasa de mijloc la sate și evoluția istorică a
conceptului.
• Căi de realizare, în prezent, a ”Clasei de Mijloc la Sate”
în spațiul românesc.
• “Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc
la sate” – martie 2016.
• Dezvoltări privind viitoarele măsurile concrete pentru
dezvoltarea clasei de mijloc la sate: problemele
fermierului, soluțiile propuse și target-urile de etapă
(ce schimbări se propun).
• Evaluări și sugestii pentru PNDR 2014-2020 și respectiv
pentru viitorul Plan Național Strategic Post 2020.
 Ce este clasa de mijloc
Noțiunea de ”CLASĂ DE MIJLOC” a avut diverse accepțiuni, care
au fost influenâate de nivelul general de dezvoltare al socității
umane.
• In feudalism (sec.XVII-XVIII) clasa de mijloc s-a a apărut la
intersecția dintre clasele dominante ale momentului, respectiv
nobilime şi ţărănime.
• Prin evoluția și schimbările induse în societate de revoluţia
industrială (în sec.XIX) definiţia clasei de mijloc a avut în centrul
atenției acea categorie socială care nu aparținea , nu era inclusă în
clasa superioară, a celor bogaţi şi nici în clasa muncitoare.
• În acest caz, clasa de mijloc includea persoanele care foloseau, în
principal, calitățile capitalului uman propriu, incluzând reprezentanți
ai profesiilor liberale, manageri, înalţii funcţionari
• În prezent, conf.Revistei The Economist o persoană este încadrată în clasa
de mijloc ca efect a comparării gradului de acoperire a veniturilor sale cu
nevoile de bază .
• Astfel, o persoană este încadrată în clasa de mijloc atunci când
aproximativ 2/3 din veniturile încasate îi satisfac nevoile de bază şi cca. 1/3
sunt destinate pentru nevoi discreţionare.

• Trebuie menționat faptul că unul dintre efectele crizei economico-

financiare din 2007-2008 a fost și diminuarea numeriacă a efectivelor
deținute de clasa de mijloc în toate statele lumii.
• Această realitate se menține și azi ....și criza Coronavirusului pe care o
străbate, în prezent, omenirea va afecta, în continuare, acestă categorie
socio-economică.
• Ca un fapt pozitiv în actuala criză a Coronavirusului se înscriu măsurile de
sprijinire a micilor întreprinzători de către fiecare dintre statele lumii.
• În România, s-a inițiat un program dedicat IMM-urilor ”IMM INVEST” de
decalare a plății creditelor, de evitare a supradobânzilor la credite
(dobândă peste dobândă atunci când amâni plata unui credit), de
asigurare a capitalului de lucru și investiții pentru aceste entități. Să
sperăm că astfel de măsuri se vor iniția și în agricultură .
Măsuri în vigoare decise de Consiliul Miniștrilor
Agiculturii din UE, din 25 martie 2020,
legate de criza Coronavirusului
S-a decis dezvoltarea unui program special ”Inițiativa de Investiții ca
Răspuns la Coronavirus (Corona Response Investment Initiative)”, care va
avea un fond de 37 miliarde de euro.

S-a agreat aplicarea unor ajustări la normele privind ajutoarele de stat,

astfel:
– S-au majorat sumele maxime la ajutoarele de stat cu până la:
• 100. 000 euro pentru agricultură,
• 120. 000 euro pentru pescuit,
• 800. 000 euro pentru procesare și comercializare.
– CE a decis ca ajutoarele de stat să poate fi completate prin aplicarea
”ajutorului de minimis” (tip de sprijin național specific sectorului agricol, care
poate fi acordat fără aprobarea prealabilă a Comisiei Europene).
Trebuie de precizat că plafonul ajutorului de minimis a fost majorat la 20.000
euro; acesta va putea ajunge, în cazuri specific, chiar până la 25.000 euro.
Deci, temporar, sprijinul național total care poate va putea fi acordat pe o fermă
se ridică la 120.000 euro (sau la 125.000 euro).
Măsuri în vigoare decise de Consiliul miniștrilor Agiculturii din UE, din 25
martie 2020, legate de criza Coronavirusului – continuare

• S-a prelungit cu o lună termenul pentru

– depunerea cererii unice de plăți directe,
– inițierea unor alte măsuri din domenii ale PAC, inclusive zootehnie.
• Noul termen limită pentru depunerea de cereri va fi 15 iunie 2020 (în
loc de 15 mai) permițându-se mai multă flexibilitate pentru fermieri.
Aceste decizii de prelungire a depunerii cererilor de plăți directe
(extensia) a fost deja comunicată Italiei, iar la Comisie se pregătesc
demersurile legale pentru punerea în aplicare a acestei decizii pentru
toate statele membre ale UE.

• Pentru coridoarele/ verzi/ ecologice pentru transportul produselor

agricole și alimentare s-au stabilit puncte cheie de trecere a
frontierei, ceea ce presupune, în accepțiunea CE că „verificările de
trecere a frontierei nu vor depăși 15 minute. Coridorul ecologic este
legalizat și acordat tuturor mărfurilor, inclusiv produselor agro-
alimentare. "
 Ce este clasa de mijloc
Din punct de vedere statistic, în România sub 10%, dintre români
aparţin clasei de mijloc, care ar trebui să includă:
– Micii întreprinzători, profesorii şi medicii ar trebui să constituie
grosul clasei de mijloc. În România însă, veniturile acestora îi
situează în categoria săracă, deși în ultimul an pentru medici au
fost luate o serie de măsuri de creștere a veniturilor lor.
– În studiile referitoare la calitatea vieţii în România se estimează
că trei din zece români declară că fac parte din clasa mijlocie,
(Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii – ICCV, în 2010) …
Însă specialiştii de la ICCV apreciază că doi din cei trei
intervievați exagerează.
• În SUA, proporţia clasei mijlocii este de de 54% din total populație,
• În Germania - 51%.
 Clasa de mijloc la sate
• România rămâne țara celor două agriculturi: una foarte mică și
fărâmițată (cu 3,2 mil.gospod.de subzist&semisubzist.), și o alta
foarte mare și industrializată.
o Acad. Ioan Păun Otiman făcea în 2012 o constatare
surprinzătoare: structura agrară contemporană a
României seamănă destul de mult cu cea din România de
dinainte de reforma agrară din 1921.
• Fermele foarte mari NU răspund nevoilor sociale: zonele cu
cele mai mari ferme din România sunt și spațiile cu cele mai
întinse ”pungi de sărăcie”.
– E un fapt pozitiv că România a dezvoltat în ultimii 30 de ani o
agricultură de înaltă productivitate;
– DAR a venit și momentul de inițiere a unui pachet de măsuri
politice de formare la sate a unei clase de mijloc. Astfel, se
va completa un ”gol de la mijlocul segmentului social” din
spațiul rural.
De ce este necesar să apară
clasa de mijloc la sate?
De ce este necesar să apară clasa de mijloc la sate? - continuare

• De ce este necesară dezvoltarea unui Proiect

privind ”Clasa de mijloc la sate” ]n România:
– 1% dintre fermieri sunt membri ai unei asociații.
– Lipsesc instrumentele financiare dedicate fermelor
mici și medii și/sau dobânzile practicate sunt
prohibitive.
– Marginalizarea și lipsa accesului la servicii de bază,
precum educația și sănătate afectează semnificativ
calitatea vieții în mediul rural și reduc șansele de ieșire
din sărăcie.
De ce este necesar să apară clasa de mijloc la sate? – continuare
Scopul Pachetului de politici inițiate de către Guvernul României
“Clasa de Mijloc la Sate”
– Continuă unele dintre inițiativele deja demarate, dar disparat tratate/
abordate;
– Propune politici noi care răspund unei nevoi identificate de analizele și
strategiile elaborate în ultimii ani, dar ignorate la nivel de
implementare și consecvență.

• Obiective ale Pachetului de politici “Clasa de Mijloc la Sate”:

i. Impulsionarea apariției și dezvoltării unei clase de mijloc în
spațiul rural;
ii. Completarea măsurilor anti-sărăcie rurală, oferindu-se o
șansă de creștere economică pentru agricultorii cu gospodării
de semi-subzistență ;
iii. Consolidarea categoriei fermierilor mijlocii, acolo unde
aceștia au apărut.
 Căi de realizare a Proiectului
”Clasei de Mijloc la Sate”

Există în dezbaterea publică adoptarea a cel puțin

trei CATEGORII DE POLITICI ce pot contribui la
formarea clasei de mijloc la sate:
i. Politici de creștere economică adresate producătorilor
agricoli mici și mijlocii, precum și celorlalți locuitori ai satelor -
prin dezvoltarea de activități non-agricole de mici dimensiuni.
ii. Politici de consolidare pentruacei agricultori ce deja aparțin
clasei de mijloc.
iii. Politici de dezvoltare a comunităților rurale - în
ansamblul lor – prin inițierea unor măsuri de dezvoltare a
satului ca o comunitate activă, dinamică, solidară la problemele
obștii și cu acces la sănătate , educație și infrastructură , care să
tindă să se apropie de standardele urbane.
 “Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de
mijloc la sate”
În România, “Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc
la sate” a fost lansat pe data de 21 martie 2016.
MĂSURI necesare pentru a se asigura implementarea “Pachetului de
măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate” :
i. Dezvoltarea unei LEGISLAȚII SPECIFICE de susținere și consolidare a
clasei mijlocii la sate,
ii. Creșterea capacității de ABSORBȚIE A FONDURILOR EUROPENE –
prin intensificarea activităților de consultanță, diseminare, creștere a
accesului la credite, etc.
 Inițierea unor AMENDAMENTE ȘI DE SIMPLIFICĂRI ale proceselor de
accesare a fondurilor UE;
 inițierea de negocieri cu CE pentru susținere;
iii. Intensificarea PROCESELOR DE ASOCIERE ȘI COOPERARE CU SCOP
ECONOMIC la nivelul producătorilor agricoli (Asociatii agricole,
Cooperative agricole, Grupuri de Producători
iv. Creșterea rolului ASOCIAȚIILOR CU SCOP NEPATRIMONIAL (Grupuri
de Acţiune Locale – GAL; Camere Agricole, Organizaţii
Interprofesionale - OIPA) în susținerea producătorilor agricoli.
MODALITĂȚI DE susținere a PACHETULUI de MĂSURI
- pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate presupune:
• actualizarea PNDR 2014-2020
• includerea în Planul Național Strategic Post 2020 a unor măsuri
prevăzute pentru producătorii agricoli mici și mijlocii, precum și
pentru micii întreprinzători din rural – după cum urmează:
i. Asigurarea schimbării de generații în agricultură
(întinerirea fermierilor);
ii. Atribuirea unui nou rol fermei de familie;
iii. Asocierea producătorilor agricoli pentru facilitarea
intrării pe piață;
iv. Realizarea de investiții în activități non-agricole în
mediul rural;
v. Adoptarea unor soluții generale de dezvoltare socio-
economică a comunităților locale (acces la sănătate ,
educație și infrastructură , care să tindă să se
apropie de standardele urbane).
Referitor la ”SOLUȚIILE
GENERALE de dezvoltare economică la
sate” în scopul formării clasei de mijloc de la sate, se pot
menționa:
(a) Valorificarea fondurilor europene prin sporirea gradului de absorbție a
lor,
(b) Simplificarea legislativă,
(c) Implementarea măsurilor deja existente introduse de reforma
PAC (orientate spre susținerea producătorilor agricoli de talie mijlocie),
(d) Implementarea unor măsuri noi, cum ar fi :
• Facilități fiscale pentru asociații și eliminarea dublei
impozitări;
• Acordarea de vouchere pentru zilieri și meșteșugari
independenți (metodă simplificată de plată a taxelor);
• Dezvoltarea învățământului profesional și tehnic agricol;
• Implementarea programului național ”Primul utilaj agricol”;
• Constituirea unor instrumente de garantare și creditare din
surse naționale (inclusiv microcreditare);
• De-birocratizare și simplificare administrativă în
implementarea proiectelor din fonduri europene;
• Dezvoltarea economiei rurale prin intensificarea producțiilor
eco și prin agro-turism.
 A. Problemele producătorului agricol,

• Context:
– 73% dintre producătorii agricoli trăiesc în exploatații
de subzistență,
– 97% din totalul de 3.200.000 de producătorii
agricoli (ASA 2017) NU sunt eligibili în PNDR.
• Viziunea:
– În principiu, micul producător agricol dispune de
mijloacele necesare pentru ca să-și întrețină familia
la un nivel suportabil, adică câștigă din agricultură
comparabil cu valoarea apropiată de medie a
veniturilor din alte ramuri economice.
 A. Problemele fermierului (continuare)
• Soluții imediate:
– Un PNDR actualizat și continuarea măsurilor în PLANUL
STRATEGIC NAȚIONAL (PNS) Post 2020 mai accesibil
micilor producători agricoli și întreprinzători.
– COBORÂREA PRAGULUI DE ELIGIBILITATE pentru accesarea
fondurilor europene de la 8.000 euro producție standard
(standard output) la 4.000 de euro, de exemplu; efect
scontat: lărgirea bazei de acces la fondurile europene a
potențialilor beneficiari de fonduri UE de peste 6 ori (de la
61 mii de beneficiari, în 2015, la peste 370 mii).
• Măsurile specifice din PNDR și PNS prin care se va urmări
formarea clasei de mijloc în spațiul rural din România sunt:
– 6.3.- Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici
– 6.2.- Start-up non-agricol.
B. Problema identificată: Cei mai mulți agricultori din
categoria vizată (ferme mici de subzistență și de semi-
subzist.) au următoarele caracteristici:
• Lucrează într-o economie de tip informal.
• Nu au asigurări medicale.
• Nu au definitivate actele de proprietate funciară (în unele
cazuri).
• Membrii familiei micilor agricultori NU sunt angajați formal în
fermă (normă întreagă și/ sau jumătate de normă) sau aceștia
uneori raportează venituri minime din activitatea la fermă, care
le permit accesarea de asigurări sociale și medicale.
• Soluții prevăzute:
– Angajarea formală (cu acte) a membrilor familiei la
fermele proprii (mai ales în cazul tinerilor din categoriile de
vârstă 16 – 24 de ani, precum și a femeilor).
– Facilitarea intensificării acțiunilor de schimbare a
generațiilor în agricultură
 C.Problema identificată:

i. În România 1% dintre fermieri sunt membri ai unei

structuri asociative, față de peste 50% cât este media
UE si peste 90% în statele UE cele mai dezvoltate.
ii. Lipsesc instrumente financiare dedicate fermelor mici
și medii și/sau dobânzile practicatela credite (de
investiții și/ sau pentru nevoi curente) sunt prohibitive.
iii. Marginalizarea și lipsa accesului la servicii de bază a
micilor producători agricoli, (educație, sănătate și
infrastructură), fapt ce afectează semnificativ:
(a) calitatea vieții în mediul rural,
(b) reduce șansele de ieșire din sărăcie.
 D. Problema: neîncrederea producătorilor agricoli în
structurile asociative (1% dintre fermieri sunt membri ai unei asociații)
• Viziunea propusă (pentru Problema D): Fermierul care devine membru
într-o asociație poate să achiziționeze input-uri agricole (semințe, îngrășăminte) și își
poate vinde producția și/ sau o procesează pentru a-i crește valoarea.
• Soluții posibile:
Studiile arată că reticența la asociere a fermierilor mici nu este cauzată în așa de mare
măsură de mentalitate, cât de alegerile economice pe care oamenii sunt obligați să le facă
– de exemplu, ei nu se asociază dacă asta înseamnă dublă impozitare.
i. Eliminarea dublei impozitări, și inițierea unor politici fiscale
adecvate.
ii. Măsurile din PNDR posibil de accesat și/ sau de continuat prin
PNS Post 2020:
» SM 9.1.-Grupuri de producători,
» SM 16.4.- Cooperarea pe lanțuri scurte, încurajarea asocierilor
care vând la nivel local produse cu valoare adăugată.
și dezv în acest context a unor ACȚIUNI CU ACCENT pe:
– (i) informare,
– (ii) formare profesională,
– (iii) consiliere, adaptată nevoilor fermierilor mici și medii.
 E. Problema: Lipsesc instrumentele financiare dedicate
fermelor mici și medii și/sau dobânzile practicate de sistemul
bancar sunt prohibitive pentru majoritatea agricultorilor
• Viziune:
– Fermierul are acces la credite pentru dezvoltare și co-finanțare, la dobânzi
echivalente cu cele practicate în celelalte ramuri economice.
– Necesitatea de a dezvolta instrumente de microcreditare
pentru micii fermieri.
• Soluții:
i. Inițierea unui sistem de Granții & de Creditare pentru co-finanțarea
proiectelor din PNDR și PNS Post 2020 la dobânzi avantajoase.
ii. Creditarea unor proiecte de interes regional sau național ce nu pot
fi finanțate din PNDR (din cauza pragului de eligibilitate și/ sau din
cauza epuizării fondurilor alocate) la dobânzi avantajoase.
iii. Inițierea unui sistem de Micro-creditare din fonduri naționale
pentru fermele de subzistență și semi-subzistență.

Notă: materializarea acestor soluții presupune realizarea unei

Strategii Naționale de Dezvoltare a Agriculturii și Spațiului Rural, care
SĂ INCLUDĂ și PNDR-ul/ PNS-ul Post 2020
F. Problema: Marginalizarea și lipsa accesului la servicii de
bază, precum educația, sănătatea și infrastructura, care
afectează semnificativ calitatea vieții în mediul rural și reduc
șansele de ieșire din sărăcie.
• Viziunea:
– Fermierul să aibă condiții și servicii apropiate de cele
oferite de mediul urban (școala, servicii de sănătate, de
acces la infrastructură de servicii de transport, de
comunicare, etc).

• Soluții:
– Inființarea de Centre Suport pentru Servicii adresate
populației rurale, precum și celei din micile centre
urbane.
– Creșterea accesului la servicii medicale, de educație și
de infrastructură în zona rurală.
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea
Programului de creare a clasei de mijloc la sate*

i. Modificarea PNDR 2014-2020, respectiv în PNS Post 2020;

ii. Renegocierea la CE a PNDR 2014-2020**, respectiv în
proiectarea PNS Post 2020;
iii. Introducerea unor simplificări administrative;
iv. Inițierea unor măsuri active pentru asigurarea schimbării
de generații în agricultură și atribuirea unui nou rol fermei
de familie;
v. Intensificarea acțiunilor de asociere pentru facilitarea
intrării pe piață a micilor producători africoli .

*Conform măsurilor lansate în martie 2016

** Știut fiind că în prezent (2020) România înregistrează întârzieri în
accesarea fondurilor UE și CE a aprobat prelungirea PNDR 2014-2020 cu încă trei ani
Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea
Programului de creare a clasei de mijloc la sate - continuare

i. Modificarea PNDR 2014-2020, respectiv

proiectarea PNS Post 2020;
SM 6.1.”Sprijin pentru stabilirea tinerilor fermieri” , în
prezent, prin MAXIM 50.000 euro/fermă, în două tranșe,
pe baza realizării obiectivelor generale și specifice incluse
din Planul de Afaceri (PA):
o Se alocă prima tranșă de 75% la primirea deciziei de finanțare
(37.500 euro);
o Alocarea celei de a doua tranșe este condiționată de creșterea
performanței exploatației exprimată prin comercializarea
producției proprii în procent de minim 20% din valoarea primei
tranșe de sprijin (să comercializeze – cu acte/ factură -
produse în valoare de 7.500 de euro).
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea
Programului de creare a clasei de mijloc la sate - continuare
i. Modificarea PNDR 2014-2020, respectiv în proiectarea PNS
Post 2020:
SIMPLIFICAREA preconizată pt. SM 6.1. Sprijin pentru
stabilirea tinerilor fermieri:
• Inițierea de către Oficiul pentru Studii Pedologice și Agrochimice (OSPA) a unui
Studiu Agricol pentru o evaluare mai exactă a dimensiunilor
exploatațiilor – este de precizat că studiul existent este la o scară relativ mare
și nu reușește să redea realitatea din teritoriu (avantaj ce va putea fi valorizat
/aplicabil și la SM 6.3 și la SM 4.1.);
• Reducerea perioadei de monitorizare ex-post în cazul accesării de
fonduri europene – de exemplu la 3 ani ex-post în loc de 5 ani;
• Posibilitatea acceptării categoriei ”drept real de folosință” pentru
terenurile destinate construcțiilor provizorii/ temporare pentru
depozitarea gunoiului de grajd;
• Solicitanții de fonduri UE din rural sau micile orașe vor putea fi înregistrate cu
mai puțin de 24 luni înainte cu condiția introducerii pentru prima dată a
unui cod CAEN agricol.
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea
Programului de creare a clasei de mijloc la sate - continuare
i. Modificări posibile în PNDR, respectiv în proiectarea PNS Post 2020
(continuare)
SPRIJIN PENTRU DEZVOLTAREA FERMELOR MICI – în prezent
SM 6.3. Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici” - Aspecte cheie:
• Plafon minim de eligibilitate s-a redus de la 8.000 Standard Output (SO)
la 4.000 euro SO;
• Sprijinul nerambursabil de 15.000 de euro se acordă în două tranșe
astfel:
– 75% din cuantumul sprijinului la momentul primirii deciziei de finanțare;
– 25% din cuantumul sprijinului în maximum 3 ani de la primirea deciziei de
finanțare;
– cerința de acordare: comercializarea producției proprii în procent de
minim 20% din valoarea primei tranșe (adică: 2.250 euro)
• exceptia o face sectorul pomicol, unde perioada de acordare a sprijinului de
la primirea deciziei de finanțare este de maxim 5 ani.
• Adăugarea albinelor în lista raselor autohtone;
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea Programului de creare a
clasei de mijloc la sate – continuare

• În plus, în condițiile pandemiei (ordonanțe militare) și

a inițierii ”Programului Invest IMM” pentru firmele din
România ar trebui:
– Realizată O INIȚIATIVĂ SIMILARĂ atât pentru producătorii
agricoli din fermele mici și mijlocii, cât și pentru alți locuitori
ai satelor.
– Flexibilizarea atitudinii băncilor față de argicultori prin
negocierea de parteneriate cu guvernul.
– De analizat capacitatea Fondului de Garantare a
Creditului Rural – IFN S.A. dacă poate sau nu susține o
sarcină similară cu cea a FGIMM.
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea Programului de creare a
clasei de mijloc la sate - continuare

• DECI pentru producătorii agricoli din fermele mici și

mijlocii, cât și pentru alți locuitori ai satelor ar fi
necesar:
– Introducerea de ajutoare de stat pentru garantarea
împrumuturilor similare cu cele acordate IMM-urilor;
– O mai realistă ”calibrare” și ”inventariere” a necesităților de
la nivel local și regional prin folosirea experiențelor
reprezentate de GAL-uri, adevărate ”antene” de informare;
– De delimitat la nivel de Guvern a sumei ce ar trebui alocate
pentru finanțarea producătorii agricoli din fermele mici și
mijlocii, cât și pentru alți locuitori ai satelor din cadrul
Schemei de Ajutoare de Stat în valoare de 3,2 miliarde de
euro aprobată de CE în 20/03/2020.
Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea Programului de creare a
clasei de mijloc la sate - continuare
AVANTAJE ale introducerii unie scheme de ajutoare de stat
pentru garantarea împrumuturilor agricultorilor similare cu cele
acordate IMM-urilor:

• Relansarea activităților, mai ales non-agricole și de depozitare-

condiționare-procesare;
• Apariția unor noi activități adecvate schimbărilor impuse ca efect a
pandemiei;
• Revigorarea în spațiul rural a unor fluxuri de numerar necesare
repornirii economiei rurale, respectiv a susținerii consumului și ofertei;
• Menținerea (ca în cazul Programului IMM INVEST) a ratelor dobânzilor
garantate de stat la credite de 2,0% pentru investițiile de capital
(90%) și de 2,5% pentru sumele alocate asigurării capitalului de lucru
(80%)
• Eliminarea din calculul dobânzilor garantate de stat a dependenței de
ROBOR* (similar cu creditele de consum la care dobânda medie este
expresia ratei dobânzilor practicate și volumul tranzacțiilor realizate ).

* OG 42/2020 nu are prevederi transparente legate de calculul

dependent de Robor, acesta fiind legat de emiterea ulterioară a unui Ordin de Ministru
 Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea
Programului de creare a clasei de mijloc la sate - continuare
iii. Simplificări administrative pentru posibile în PNDR 2014-
2929, respectiv de continuat de introdus în PNS Post 2020:
• SM 4.1„Investitii in exploatatii agricole”,
• SM 4.1a „Investitii in exploatatii pomicole”;
• SM 4.2 „Sprijin pentru investitii in procesarea/ marketingul
prod.agricole”;
• SM 4.2a „Sprijin pentru investitii in procesarea/marketingul
prod.pomicole”
 Eliminarea obligativității ca solicitantul să aducă documente de la Registrul
Agricol – se propune a se accesa IACS (International
Association of Classification Societies) pentru fermele
vegetale;
 Posibilitatea elaborării unui Studiu Agricol de către OSPA
pentru o determinare mai exactă a potențialilor beneficiari de
fonduri publice (naționale și UE), deoarece în prezent aceste
studii sunt la o scară mai mare și nu reușesc să redea realitatea din
teritoriu;
Schimbări necesare de inițiat, pentru implementarea Programului de creare
a clasei de mijloc la sate. Aspecte cheie: pentru SM 4.1/4.1a, 4.2/4.2.a -
continuare
 Verificarea eligibilității ,din punct de vedere a dimensiunii
economice a exploatațiilor agricole care desfășoară pentru
prima dată o activitate agricolă (start-up în agricultură) pe baza
previziunilor din Studiul de Fezabilitate (SF) pentru culturile/
animalele previzionate și definirea acestor exploatații ca fiind acei
solicitanți aflați în evidențele APIA cu exploatația de mai puțin de
12 luni sau solicitanții care nu au depus nici o cerere de plată la
APIA până la depunerea Cererii de Finanțare (CF);
 Clarificări aduse definiției ”data instalării” pentru fermieri, care
beneficiază de o intensitate a sprijinului majorată, în funcție de
care se stabilește termenul de 5 ani față de momentul depunerii
CF. Termenul se va calcula începând cu cea mai recentă
înregistrare dintre înregistrarea Oficiul Registrului Comerțului
(ORC) și înregistrarea exploatației la APIA pe numele
solicitantului, față de momentul depunerii CF. Elementele
verificate: vârsta; formarea profesională adecvată; controlul
efectiv asupra exploatației agricole și termenul maxim de 5 ani
față de data instalării.
 Schimbări concrete necesare, ca efect a lansării Programului
de creare a clasei de mijloc la sate - continuare

iv. Schimbarea generațiilor în agricultură și atribuirea

unui nou rol pentru ferma de familie
a. Extinderea sprijinului către mai multe categorii de
cooperative agricole – toți membrii cooperativei/ GP care au
calitatea de fermieri și mai multe categorii de cooperative;
b. Revizuirea condiției de menținere a criteriului de selecție –
referitor la menținerea dimensiunii economice a exploatației
doar pentru primul an după finalizarea investiției (față de
cum era prevăzut în sesiunea din 2015, respectiv pe întreaga
perioadă de implementare și de monitorizare a proiectului);
Schimbări concrete necesare, ca efect a lansării Programului de
creare a clasei de mijloc la sate – iv. Schimbarea de generații în
agricultură și un nou rol pentru ferma de familie - continuare

c. Reducerea notei de favorabilitate de la 2,4 la 2,0 pentru

investițiile acordate în sectorul pomicol, aplicabilă pentru
toate sub-măsurile care vizează acest sector;
d. Flexibilizarea conceptului de ”comercializare în mod direct”
sau prin intermediul a cel mult un intermediar (comercianți
cu amănuntul, deținători de unități turistice, restaurante).
Demararea unor negocieri cu CE pentru actualizarea PNDR 2014-
2020, precum și continuarea acestor măsuri și în PNS Post 2020
ar putea permite susținerea pe baze realiste a ”Programului
formării Clasei de Mijloc la sate”, contribuind în același timp și la
consolidarea fermei familiale (cu o dimensiune de 8.000-100.000
Standard Output-ul)
Schimbări concrete necesare, ca efect a lansării Programului
de creare a clasei de mijloc la sate - continuare

v. Asocierea pentru intrarea pe piață

 SM 9.1. Grupuri de producători în sectorul agricol
• Se acordă sprijin forfetar, degresiv, în tranșe anuale, pentru
maxim 5 ani de la data recunoașterii Grupurilor de
Producători (GP); acest sprijin public este acordat în baza
unui Plan de Afaceri. Sprijinul public acordat GP este
nerambursabil, este de maxim 10% din valoarea producției
comercializate în primii 5 ani, și este în sumă maximă de
100.000 euro/an;
• Sunt eligibile GP care se încadrează în definiția IMM-urilor
și care au fost recunoscute oficial de către autoritatea
competentă – MADR - înainte de solicitarea sprijinului.
Schimbări concrete necesare, ca efect a lansării Programului de
creare a clasei de mijloc la sate. - v. Asocierea pentru intrarea pe
piață - continuare

 Măsura 16.4 „Sprijin pentru cooperarea orizontală si verticală

între actorii din lantul de aprovizionare in sectorul agricol”
• Sprijin de maxim 100.000 euro (din care 20% cheltuieli de
funcționare) - pe baza de rambursare - pentru susținerea
parteneriatelor bazate pe un acord de cooperare cu cel puțin un
partener (fermier, microîntreprindere, întreprindere mică, ONG,
Consiliu Local, unități școlare sau de alimentație publică) și cel puțin
un fermier sau un GP/ o cooperativă care își desfășoară activitatea în
sectorul agricol/ pomicol.
• Ponderea sprijinului nerambursabil poate fi de 100% din totalul
cheltuielilor eligibile, cu excepția cazurilor în care se aplică norme
privind ajutoarele de stat (norme care se pot exceda în prezent, criza
Coronavirusului) și în aceste cazuri se pot impune limite inferioare
diferențiate pe categorii de activități dezvoltate.
 ESTIMĂRI pentru unele dintre propunerile existente în PNDR 2014-2020 - conform
stării derulării programului în martie 2016 - în scopul implementării PROGRAMULUI
DE FORMARE A CLASEI MIJLOCII LA SATE
Măsură Ținta inițială Țintă intermediară Ținta finală
PNDR 2014-2020 2016 2017 2023
 Sprijin pt.dezv.ferme 2.000 ferme 4.000 ferme 31.093 ferme
mici (SM 6.3 ”Sprijin pentru prin SM.6.3.; prin SM.6.3; prin SM.6.3;
dezvoltarea fermelor mici”;
SM 6.2.- Start-up non-agricol) 350 proiecte 613 proiecte 1.963 proiecte
Grant de 15.000 euro/fermă prin SM.6.2 prin SM.6.2. prin SM.6.2.

 Sprijin pt.instalare 1.600 ferme 4.000 ferme 9.367 ferme

tineri (SM 4.1. Investitii in
exploatatii agricole)

 Schema pt.ferme mici 2.000 ferme 2.150 ferme 15.000 ferme

(SM 6.1. ”Sprijin pentru stabilirea
micilor fermieri”)

TOTAL - estimări 5.600 ferme 10.150 ferme 55.460 ferme

350 proiecte 613 proiecte 1.963 proiecte

Notă: calculele au fost făcute pt.actualul prag de eligibilitate;

în cazul schimbării se estimează că nr. de beneficiari va crește. Sursa: MADR, 2016
 CONCLUZII
Formarea, dezvoltarea și conolidarea clasei
mijlocii la sate este importantă deoarece
aceasta poate să reprezinte:
i. O țintă ce poate contribui la schimbarea
radicală atât a spațiului rural românesc, cât și
a micilor orașe, la conexarea acestora la
realitățile regionale, naționale, europene și
internaționale.
ii. Calea de asigurare a expandării structurilor
asociative și cooperatiste, ca premise de
modernizare a agriculturii și a creșterii aportului
ei la dezvoltarea economico-socială generală.
Formarea, dezvoltarea și conolidarea clasei mijlocii la sate
reprezintă - continuare

iii. O modalitate de întinerire a forței de muncă din agricultură.

iv. Realizarea unor modernizări, adaptări și actualizări

legislative și instituționale la nivelul mediului economic,
financiar, social și cultural al spațiului rural care să
răspundă provocărilor și inițiativelor internaționale și europene,
naționale și regionale referitoare la mediu și schimbări
climatice.

v. Schimbarea modului de susținere publică a unor investiții

în agricultură și în spațiul rural și orientarea acestora, cu
prioritate, spre fermele mici și mijlocii și mici activități non-
agricole. Inițierea de urgență a unui program similar cu IMM
INVEST creat pentru IMM –urile inființate conform Legii nr.346
/2004 cu actualizări și modif. privind stimularea înființării și
dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
Formarea, dezvoltarea și conolidarea clasei mijlocii la
sate reprezintă - continuare
vi. Creșterea accesului la finanțări de către un mai
mare număr de agricultori și locuitori ai satelor.
vii. Fluidizarea fluxurilor financiare în agricultură și în
spațiul rural.
viii.Creerea unei baze realiste de creștere a
standardului de viață prin facilitarea accesului
la servicii de bază, precum educația, sănătatea și
infrastructura, în scopul apropierii de condițiile din
mediul urban și a ameliorării semnificative a calității
vieții în mediul rural în vederea ieșirii din sărăcie a
locuitorilor din spațiul rural.
ix. Creșterea capacității spațiului rural de transmitere a
bunelor practici de natură productivistă, socială și
culturală.
Vă multumesc!
Satul și familia de țărani- piloni
socio-economici, culturali și
informaționali ai susținerii și
stabilității în
spațiul rural

Sem.2, 2020

1
 Accepțiuni - 1
Familia este instituția fundamentală din toate
societățile umane, fiind considerată nucleul
organizării sociale.

DEX: FAMÍLIE, familii, s. Totalitate a persoanelor unite prin

legături de sânge sau prin alianță;
• Formă socială de bază, realizată prin căsătorie, care unește
pe soți (părinți) și pe descendenții acestora (copiii
necăsătoriți).
• Totalitatea persoanelor care se trag dintr-un strămoș
comun; neam, descendență.
(Fig.) Grup larg de oameni, de popoare etc. cu interese și
idealuri comune.

2
Accepțiuni - continuare

Între familie și mediul în care aceasta se regăsește, respectiv

rural sau urban, ori societatea în ansamblul ei, sunt și se
manifestă relații multiple, obiective și reciproce, prin care
se influențează, se condiționează, dar se și subordonează de
regulă pe formula de la întreg la parte.

Evoluția socio-economică, culturală și informațională a

societății a schimbat ideea de familie, iar aceasta s-a
metamorfozat și a încercat să se adapteze
realităților.
Niciodată familia nu a fost o entitate rigidă, înghețată, ci ea a
fost în pas cu toate modificările și transformările din mediul în
care aceasta s-a regăsit.

3
Accepțiuni - continuare

Caracteristici ale familiei de țărani:

i. În rural, în mod natural, familia de țărani a fost o

parte integrantă a unei colectivități mai mare
sau mai mică, mai simplă sau mai complexă, mai
veche sau mai nouă.
Este greu, dacă nu chiar imposibil de a o rupe, de a o
desprinde, ori de a o izola de comunitate, adică de
sat.

ii. În esență, FAMILIA de țărani dă conținut și

personalitate satului, iar SATUL facilitează
relaționarea membrilor săi, între ei, dar și cu
exteriorul, ceea ce îi poate determina mărimea,
complexitatea și nu în ultimul rând, chiar bunăstarea.
4
Accepțiuni – continuare

iii. Are capacitate de preluare în structurile sale

funcționale a fenomenelor și proceselor cu care
se confruntă comunitățile - Fenomenele din rural,
indiferent de conținut și intensitate, se manifestă în
egală măsură, atât la nivel de comunitate, cât și în
familia de țărani. Iată de ce criza acută și fără precedent
pe care o parcurge satul românesc, în prezent, este și o
criză a familiei, respectiv a familiei de țărani.
Este clar că înțelegând familia se va înțelege și satul, iar
pe fondul cunoașterii relațiilor simbiotice dintre aceste
două entități sociale, multe dintre necunoscutele, dar și
neajunsurile prezente își pot găsi atât explicații cât și
soluții de rezolvare.

5
Accepțiuni – continuare

EVLUȚIA istorică a familiei

Istoria recunoaște TREI TIPURI MARI DE FAMILII,

fiecare tip fiind specific unui anumit mod de organizare
socială.

1. în SOCIETĂȚILE PRE-INDUSTRIALE predominantă a

fost FAMILIA EXTINSĂ SAU LĂRGITĂ,

2. în SOCIETĂȚILE INDUSTRIALE familia nucleu sau

NUCLEARĂ,

3. în SOCIETATEA POST-INDUSTRIALĂ, recent apărut

și-a făcut apariția un nou tip de familie, derivat din cea
precedentă, respectiv FAMILIA SPARTĂ, FAMILIA
RESTRÂNSĂ.
6
Accepțiuni – continuare

Aceste trei mari categorii de societăți umane au fost

determinate în funcție de nivelul general al
factorilor de progres. Prin progres societățile au
evoluat de la formele cele mai simple, din perioadele de
început ale istoriei, până la cele complexe, din zilele
noastre.

Dinamismul societății a indus la nivelul familiei, în

general, dar mai ales al celei de țărani, în special,
mutații esențiale al căror conținut și traseu țin mai mult
de latura obiectivă a forțelor ce guvernează în
societate, și mai puțin de factorii aleatori de natură
subiectivă.
7
 1. Familia preindustrială
CARACTERISTICI:
Agricultura, din momentul adaptării ei și, ulterior, progresul
ei prin timp a influențat în mod direct viața, în general, cât și
familia, în special.

1. De la cei câțiva membri câți erau în grupurile de culegători-

vânători, din perioadele preistorice, când se deschideau ușile
civilizației umane, și pe măsură ce agricultura a început să producă
din ce în ce mai mult, în egală măsură, și familia a început să crească,
să se extindă. Astfel, în toate epocile preindustriale, dominantă în
spațiul românesc, era familia extinsă sau familia lărgită.

2. Familia extinsă, era considerată de tip “butuc”, deoarece

dezvolta o încrengătură de legături bazate pe rudenie, în cadrul
cărora importante erau relațiile de întrajutorare.
Întrajutorarea avea multiple forme, dar importantă era cea
economică și, în egală măsură, cea socială, culturală, precum
și cea de protecție, adică de securitate, a membrilor ei. 8
Familia preindustrială-continuare

3. În componența familiei intrau, întemeietorii acesteia,

adică bunicii, care se bucurau de cea mai înaltă autoritate, după
care urmau fii și nepoții. La aceștia se adăugau rudele de
sânge, unchi, mătuși și veri, iar pe linii colaterale veneau ginerii,
nurorile, cumnații și cuscrii, precum și nașii, finii, cumetrii.
◦ Cu titlu particular este de precizat faptul că în familiile, unde bunăstarea era
ceva mai mare, servitorii sau o parte dintre aceștia și chiar unii dintre robii
țigani aveau mari șanse să intre în cercul membrilor recunoscuți ai familiei

4. În spațiul socio-economic și cultural în care funcționa

familia se manifesta ca un grup, în care determinant era
întregul și nicidecum membrii săi luați în mod individual. Tăria
grupului rezulta atât din unitatea și numărul membrilor, cât și
din bunăstarea lor.

5. Apartenența la familie presupunea apartenența la

“neam”, care genera putere și recunoașterea statutului, adică
a poziției acesteia (familiei) în colectivitatea sătească respectivă.

9
Familia preindustrială-continuare

6. Puterea și trăinicia familiilor, respectiv a

neamurilor, dădeau, prin însumare, putere
stăpânului, comunităților și, de aici, și
statului.

7. Prin urmare crizele repetate ale statelor

medievale românești, și nu numai, trebuie
legate, înainte de toate de slăbiciunea /sărăcia
instalată în majoritatea familiilor din mediul rural,
dar mai ales a celor de țărani ca efcet a diverselor
evenimente (obligativitatea participării la războaie,
răscoale, etc.).
10
Familia preindustrială-continuare

DECI: Aceste caracteristici generale ale epocii

preindustriale au amprentat și familiile țărănești și
spațiul lor de conviețuire, astfel:
a. Mijloacele de producţie încorporau un nivel minim de
cunoaştere şi creativitate, iar randamentele lor reduse erau
direct condiţionate de limitele forţelor de tracţiune (umană și
animală), singurele care puteau executa lucrări în mișcare;

b. Evoluţia mijloacelor şi forţelor de producţie în sensul

perfecţionării şi diversificării lor s-a produs pe un interval
foarte lung de timp, de câteva milenii, la început lent şi foarte
lent și ceva mai alert, în secolele ce se apropiau de era industrială;

c. Agricultura era domeniul de activitate dominant, viaţa

se derula în cea mai mare parte în comunităţile rurale de
dimensiuni mici şi rarefiate, iar aglomerările urbane aveau, în
general rol militar, administrativ, spiritual, commercial,
meşteşugăresc;

11
Familia preindustrială-continuare

d. Proprietatea funciară era volatilă, aceasta având, de

regulă, un statut de bun utilizat la comun, iar
proprietatea individuală se limita la
(i) bunurile personale, precum și
(ii) la bunurile de utilitate pentru familie.
De asemenea, raporturile volatile cu proprietatea funciară
explică mobilitatea spațială a familiilor de țărani
relativ mare;

În societățile mai evoluate, pe lângă pământul la comun, existau și

suprafeţe întinse de terenuri aparținătoare membrilor claselor
avute. Asupra acestor terenuri acționa dreptul de
proprietate al celor puternici, drepturi care, nu de puține ori,
se răsfrângeau și asupra comunităţilor umane din zonă.

12
 2. Familia în eopca industrială
Revoluția industrială a produs ample și profunde mutații în
sat (comunitățile locale), agricultură și familie, cu impact
major în relațiile de proprietate, de producție și de piață,
precum și în cele sociale și politice.

Principalele CARACTERISTICI ale societății cu

impact asupra familei în eopca INDUSTRIALĂ:

Binefacerile progresului generat de forțele

procesului de industrializare se vor resimți în structurile
de dimensiuni mari, fie că sunt fabricile din orașe, fie
ferme din rural și, puțin sau foarte puțin, în
cadrul entităților productive de tip familial.

13
Familia industrială-continuare

* Populația crește, ca rezultat nemijlocit atât al sporurilor de recolte

induse de perfecționarea mijloacelor de producție din agricultură, cât și al
diversificării rației alimentare ca urmare a culturilor de plante aduse din
lumea nouă.

* Satele vechi se extind, iar alături de acestea apar altele noi, deoarece
o parte din familiile tinere “roiesc” pentru întemeierea de gospodării în spații
și locuri libere.

* Relațiile de proprietate se schimbă radical. Devin dominate relațiile

de proprietate de natură privată, mai ales asupra pământului, deoarece
a crescut interesul agricultorilor față de bunurile funciare și nefunciare
utilizate.

* Pe fondul reformelor agrare, marea proprietate, obiectiv superioară

randamentul și cu deschidere către piață, pierde teren în fața micilor entități,
de tip familial, slab productive și cu un pronunțat caracter autarhic.
 Autarhismul acestora, determinat în bună parte de
dimensiunea mică a proprietății, a dat posibilitate perpetuării
sistemului de producție tradițional, slab productiv și generator de
sărăcie.

14
Familia industrială-continuare

* Agricultura se menține în centrul preocupărilor

din sat și încet-încet începe să fie dublată cu servicii și
activități non-agricole necesare, de regulă utilităților
proprii și în care progresul este asimilat, din cauza pieței
extrem de reduse, cu viteză mult mai mică decât în
industriile urbane.

Caracteristicile familiei în eopca industrială:

1. Ca efect, familia devine de tip nucleu, ceea ce

presupune că dimensiunea acesteia se reduce la
nu mai mult de două generații, respectiv părinții
și copii acestora.

15
Familia industrială-continuare

2. Industrialismul a substituit relațiile de întrajutorare atât

de caracteristicile familiilor extinse din perioadele anterioare,
cu cele dominante din piața capitalistă, respectiv cele de tip
de mici dimensiuni, de tip egoist și concurențial.

3. Ferma familială, se impune ca entitate reprezentativă în

aproape tot spațiul European. Este un parcurs îndelungat care s-a
derulat pe tot parcursul intervalului dominat de industrialism. La
nivelul întregii societății, revoluția industrială a creat un tablou
cu două registre, de dimensiuni diferite:

*În urban, economia era pivotată pe mari capacități

productive, de tip “fabrică”,

*În sat și, prin extensie, în agricultură viața se derula în

universul proprietăților de dimensiuni mici și foarte
mici deținute de familiile de țărani.
16
Familia industrială-continuare

4. Pe măsură ce industriile se dezvoltă apare și se intensifică

migrația pe ruta sat-oraș, care condiuce la creșterea numărului de
familii monoparentale și la însingurarea celor rămași .
Ca rezultat, către sfârșitul industrialismului clasic, pentru prima
dată în istorie, satul începe să se comprime, în timp ce orașul,
și prin el, populația urbană, devin preponderente.

5. Pe fondul noilor relații bunurile din familie, treptat, treptat

au început să se distribuie către un număr tot mai redus de
membrii, până s-a ajuns la nivelul celor ce constituiau nucleul
entității, adică părinții și copii acestora.

17
 3. Familia post-industrială
Apariția societății postindustriale s-a produs în
momentul în care forțele abstracte ale cercetării, inovării
și cunoașterii au dobândit valențe preponderent
productive, devansând rolul resurselor clasice, atât de
necesare economiilor de tip industrial.

Procesul în sine a fost determinat de VECTORII induși

de MARILE CUCERIRI ȘTIINȚIFICE, DIN A DOUA
JUMĂTATE A SECOLULUI XX, în care cele mai importante
au constat în (i) descoperirea AND-ului, (ii) apariția și
generalizarea erei digitale și extinderea folosirii
inteligenței artificiale; (iii) schimbarea modului de
comunicare prin proliferarea rețelelor de socializare.

Referitor la cele de mai sus Consiliul European a apreciat că

”…era postindustrială s-a născut la granița dintre mileniile doi și
trei, mai ales în economiile țărilor puternic dezvoltate”…
18
Familia post-industrială-continuare

La nivelul societății, în plan structural, două fenomene se

disting în mod deosebit, prin influența pe care acestea o au
asupra familiei.

În primul rând, apare și se maifestă, în grade crescătoare de intensitate,

procesul de disoluție al fabricii, o structură productivă
reprezentativă din era industrială, care, în prezent este, mai mult, un
produs istoric și nicidecum o entitate fizică.
Trebuie precizat că procesul de disoluție al fabricii este un proces
obiectiv și numai în subsidiar rezultat al deciziei politice.

Atenție: a nu se înțelege că în postindustrialism industiriile dispar.

Ele continuă să existe, dar în structură, mod de funcționare,
dimensiuni și altele fundamental diferite. Astfel, în locul ramurilor
productive clasice din trecut, mari consumatoare de resurse
energetice, materii prime și forță de muncă și cu efecte
perturbatoare majore asupra mediului, apar și cresc în importanță
activități noi, în care resursele dezvoltării se regăsesc în
cunoaștere și inovare (ex. Industria farmaceutică, IT, industria
automobilelor, și altele).
19
Familia post-industrială-continuare
În al doilea rând, în procesele de producție din epoca post-industrială intervin faze
tehnologice tot mai automatizate și computerizate. Cercetarea și inovarea devin
componente inseparabile în producția propriu-zisă, astfel că progresul, ca
rezultat nemijlocit al acestor forțe, este operativ implementat și mai eficient
asimilat.

Acum, imaginea uriașelor hale de producție, atât de caracteristice în epoca

mașinismului industrial, dispare din peisajul urban, pas cu pas. Locul lor
este luat de capacități industriale de dimensiuni mult mai reduse
(miniaturizare), realizate din materiale ușoare și în timp foarte scurt,
ceea ce diminuează costurile investiționale și, în final, al celor de producție.
Important este și faptul că, în această fază, industria migrează din
centrul orașelor către margini sau în exteriorul acestora, dar
aproape.

În România, dematerializarea capacităților industriale nu s-a

produs în mod natural, pe fondul mutațiilor tehnice și tehnologice
de tip calitativ, ci ”mecanic”, ca urmare a schimbărilor
determinate de procesul reformator, în scopul adoptării relațiilor
capitaliste în economie. Ca atare, procesul a fost sub dictatul deciziei
publice de natură politică și nu ca rezultat al acțiunilor din cadrul pieței
libere, cu efecte ce au condus la dezechilibre economice, dar mai ales
sociale majore. 20
Familia post-industrială-continuare
Mai mult, acest proces s-a înfăptuit pe un interval de timp mult mai
scurt decât în țările din vestul continentului european, ceea ce a
agravat și mai mult stările conflictuale din societate.

În România, după 1990, se manifestă în ultimii 15 de ani, tot mai agresiv

avântul exploatațiilor mari și foarte mari din agricultură. Este un
proces invers față de perioada de început a anilor 90, când prin efectul Legii
fondului funciar constant s-au retrocedat terenurile unor entități familiale mici
și foarte mici.
Dar proliferarea marilor ferme, trebuie înțelesă ca un proces complex,
generat, în esență, de capacitatea acestora de a-și apropia cei mai
performanți factori de progres, de a obține randamente superioare, de a
deveni actori importanți în piața agroalimentară, dar și de a furniza profit la
o cotă cel puțin egală cu cea din ramurile nonagricole.

În România, expansiunea marilor ferme a luat amploare mai

ales după liberalizarea circulației libere a terenurilor, lansarea
fondurilor cu finanțare europeană, dar mai ales după
integrarea în UE.
21
Familia post-industrială-continuare
Apariția și evoluția ulterioară a societății
postindustriale a indus în familiile de agricultori un
dublu șoc:

Primul a rezultat în urma disponibilizărilor masive de personal

muncitor din industriile urbane, ca urmare a dematerializării
industriei autohtone. Pentru multe persoane aflate în această
situație reântoarcerea în satele de baștină a fost o alternativă
tranzitorie, deoarece, după liberalizarea circulației forței de muncă în
Europa (după aderarea la UE, 2007), o bună parte dintre aceștia, au
fost atrași de mirajul câștigurilor mai mari din țări precum
Germania, Italia, Spania, Franța, Grecia și altele.

Al doilea șoc a rezultat din amplificarea fenomenului reprezentat de

“pungile de sărăcie” apărute în imediata apropiere, dar și în
interiorul marilor ferme, aflate într-un proces continu și accelerat
de extindere (mai ales cu sprijinul societăților de investiții internaționale,
care au proliferat în domeniul investițiilor imobiliare, în ultimii 10-15 ani ).
22
Familia post-industrială-continuare

Și în societatea postindustrială tipul de familei

dominant este FAMILIA NUCLEU, care își continuă
parcursul, întrucât dominante sunt tot relațiile
capitaliste a căror funcționalitate se înscrie în
perimetrul triunghiului marcat de industrialism,
piață și proprietatea privată.

Totuși, pe fondul șocurilor amintite, familia rurală se

va prezenta, cu preponderență, și sub FORMĂ
RESTRÂNSĂ SAU FORMĂ SPARTĂ, iar, un fapt
îngrijorător, este acela că multe dintre ele (familii)
încep chiar să dispară – fie prin îmbătrânire, fie prin
stabilirea în diverse state membre ale UE unde au
migrat în căutarea u nui loc de muncă.
23
Familia post-industrială-continuare

Prezentare generală referitoare la FAMILIA RESTRÂNSĂ

FAMILIA RESTRÂNSĂ este familia recunoscută în literatura de

specialitate sub titulatura de FAMILIE MONOPARENTALĂ.
În acest tip de familie copiii conviețuiesc numai cu unul dintre părinți. Acestea
sunt cazuri rezultate: (i) în urma divorțului dintre părinți, (ii) a
decesului unuia dintre ei, (iii) a separării în fapt a acestora și alte asemenea
situații.

În prezent, în România, nu se cunoaște cu exactitate numărul familiilor

monoparentale. Cele mai recente studii, ce au tratat această problemă, au ca
bază de documentare Recensământul Populației și Locuințelor din 1992, lcând a
nivel național proporția acestora era de circa 9,7%, iar după 10 ani s-a ajuns la
18,4%*

Prefacerile profunde din societatea românească produse, în intervalul scurs de la

cele 2 recensăminte și până astăzi conduc către concluzia că proporția
familiilor restrânse este mult mai mare, situația valabilă și pentru
rural.

* http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=ASS118D 24
Familia post-industrială-continuare
FAMILIA SPARTĂ este atunci când copiii sunt separați de
ambii părinți. Tipic pentru aceste familii este situația când părinții
părăsesc satul, pentru un loc de muncă fie din altă localitate, de cele
mai multe ori în oraș, fie din altă țară, iar copii rămân în grija
bunicilor, a altor rude sau a unor prieteni și, nu puține au fost
cazurile, când copii chiar au fost abandonați.

Atât în cazul famililiilor restânse, cât și a celor sparte copiii sunt

victime ale separării de unul sau ambii părinți. Ei sunt lipsiți de
mediul afectiv normal, specific familiilor complete, de dragostea,
sprijinul și protecția părinților. De asemenea, fără unul sau ambii
părinți copii sunt mult mai vulnerabili în fața unor neajunsuri
determinate de starea de sănătate, abandonul școlar, mediul social
agresiv, consumul de droguri și alte asemenea situații...și toate
acestea se reflectă mai târziu în comportamentul și capacitatea de a face
față provocărolor vieții atunci când acești copii devin tineri, adulți.

25
Familia post-industrială-continuare

Restrângerea s-au spargerea familiilor nucleare în

societatea postindustrială sunt efecte datorate, în principal
următoarelor CAUZE:
a) Sporul natural negativ, fenomen apărut în România, pentru
prima dată după anul 1990, și care, de atunci și până în prezent,
constant s-a menținut la cote extrem de joase, ceea ce situează
România la coada clasamentului, față de marea majoritate a
țărilor din U.E.;

b) Îmbătrânirea și migrația către oraș fenomene cu rădăcini

încă din perioada industrialismului clasic, dar care, în ultimele trei
decenii, au dobândit valori din ce în ce mai acute ;

c) Explozia migrației externe, fenomen manifestat imediat

după acceptarea României în structurile euro-atlantice și
liberalizarea circulației persoanelor în spațiul european (2004,
respectiv 2007).

26
Familia post-industrială-continuare

Evident, toate aceste fenomene nu vor rămâne numai la

nivelul familiei. Ele se răsfrâng și asupra întregului spațiu
ruralul, ca întreg, unde populația scade, gospodăriile se
răresc, iar în zonele de deal și munte, cu acces îngreunat
(infrastructuri deficitare), multe sate au dispărut și mai multe
sunt pe cale de dispariție.

Acum satul arată din ce în ce mai îmbătrânit, și drept

consecință populația școlară se reduce, iar cimitirele se
extind. Numeroase gospodării, cândva înfloritoare și pline
de viață se înfățișează din ce în ce mai neîngrijite sau sunt
abandonate. ....dar se constată că din ce în ce mai mulți europeni vin
și refac satele pentru a se stabili în acestea și poate pentru a dezvolta
viitoare afaceri turistice – peisaj, tradiții – sunt ”monede” pe care încă
familia românească din rural, copleșită de grijile zilnice , și de sărăcie nu
le vede. 27
Familia post-industrială-continuare

De ce toate aceste fenomene sunt în note mult

mai acute în prezent, decât în perioadele
anterioare?

Răspunsurile imediate și, din păcate, cele mai multe,

consideră că la baza răului din rural stă migrația, atât
cea internă, dar mai ales cea externă, precum și
practica ajutoarelor sociale, indiferent sub ce formă se
prezintă acestea și care, trebuie să recunoaștem, că,
în ultima perioadă, au avut tendințe evidente de
creștere.

28
Familia post-industrială-continuare

Ori MIGRAȚIA ȘI AJUTOARELE SUNT EFECTE și nicidecum

cauze. Sunt efecte pentru ca ei, țăranii, au sărăcit nu ca
urmare a faptului că au decis să plece sau să lupte pentru
ajutoare. Nu! Au plecat pentru că deja erau săraci… Dar,
paradoxal, atât migrația, cât și ajutoarele nu le-au dat
bunăstarea dorită, nu i-au îmbogățit.

Este adevărat, cei plecați, ceva, ceva au acumulat, dar atât cât
să-și rezolve problemele urgente – ale lor și ale familiei restrânse din
care fac parte - și, uneori ei nici nu reușesc în totalitate.

În fapt, cea mai mare parte din banii adunați din străinătate s-au
cheltuit pe case (în care nu locuiesc decât de sărbători când revin
acasă din străinătate) și mașini, și puțini, foarte puțini din banii
câștigați în străinătate, pe afaceri generatoare de profit.

29
Familia post-industrială-continuare
Un alt paradox este acela că străinătatea nu a oferit
libertate, ci dependență, deoarece operează ca un drog.
Odată acceptată, este greu de abandonat, întrucât toată viața,
toate speranțele sunt legate și depind de ceea ce se obține acolo.

Alternative interne de câștiguri demne de luat în seamă

încă nu există, cu toate că promisiuni, mai ales din zona
politicului tot vin, dar în marea lor majoritate, s-au dovedit
a fi fără acoperire.

Și beneficiarii ajutoarelor sociale sunt dependenți, cu mențiunea că

dependența lor este față de puterea politică, respectiv de cei cu
responsabilități directe pe acestă linie, respectiv primarii și
consilierii locali.

De aceea, ajutoarele sociale sunt condiționate, în primul rând

de promisiunea votului din partea asistaților și numai după
aceea de realitatea necesităților invocate de aceștia.
30
Familia post-industrială-continuare

Pentru multe familii beneficiare de ajutoare sociale, în fapt și

cele mai sărace din sate, ajutoarele au asigurat
supraviețuirea și nimic mai mult. Dar ajutoarele trebuie
judecate și prin efectele adverse generate.

Sunt voci care devin din ce în ce mai numeroase, mai ales

din partea dreaptă a eșicherului politic, care critică
oportunitatea ajutoarelor.
În opinia acestora ajutoarele stimulează nemunca,
lipsa de inițiativă, alcoolismul, adică acele fenomene
care, în final, mențin și perpetuează sărăcia cronică
din rural.

31
Familia post-industrială-continuare
Nici la nivel de comunități locale efectele ajutoarelor nu sunt
vizibile. Din acest punct de vedere, există și se manifestă o dublă
complicitate.

Prima, este din partea autorităților locale, care de cele mai multe ori
acționează cu norme, măsuri și criterii ce nu țin seama de legile în
vigoare, de nevoile reale ale comunităților sau chiar de anumite reguli
morale elementare. Astfel, abuzurile, nedreptățile, birocrația excesivă,
corupția, dezinteresul, cât și neprofesionalismul au făcut din ajutoare
sinecuri pentru cei protejați de puternicii zilei *.

A doua este din partea beneficiarilor care, pe fondul scăzut al

ajutoarelor, dar și al altor cauze ce țin de educație, pregătire școlară,
mediul social și altele, înțeleg să-și achite obligațiile cu minim interes
si responsabilitate.

* În realitate, acești protejați de puternicii zilei ar trebui să presteze

munci cu gradul cel mai redus de atractivitate și de respect social,
ceea ce nu se întâmplă, în cele mai multe cazuri.
32
Familia post-industrială-continuare
Sărăcia a diluat până la eliminare satisfacția traiului în propria
gospodărie de la sat, deoarece azi satisfacția este înțeleasă în
funcție de:
• Dorința de asimilare a modelului de viață urban, model superior prin
gradul de confort oferit, dar care este greu, dacă nu chiar imposibil de
asimilat de o familie de agricultori cu o gospodărie din categoria celor de
subzistență sau semisubzistență.

• Aspirațiile familiilor de agricultori prin care societatea ar trebui să le

recunoască calitatea de proprietari și de producători. Sunt aspirații
fundamentale în lipsa cărora viața economică din rural este golită de
conținut.

• Atașamentul față de proprietate și gospodărie, recunoscut ca importantă

sursă de putere a forțelor productive din rural, a suportat deteriorări
evidente sub presiunea unor factori restrictivi, rezultați din
neconformitatea sistemului legislativ, generator de corupție și birocrație,
precaritatea oportunităților de afaceri, cultura antreprenorială scăzută a
membrilor comunităților rurale, piața alimentară locală slab funcțională,
agresivitatea manifestării cererii străine de pe piața funciară, prețurile
exagerat de mari ale utilajelor agricole și a altor input-uri, altele.

33
Starea satului și a familiei în România, azi
Retrospectiv și, în sinteză, se poate concluziona că
parcursul prin timp ale familiei, ca entitate de bază din
toate tipurile de societăți umane, ia forma unei linii cu
tren descendent (Fig.1).

Fig.1. Evoluția istorică a familiei - cu referire la

spațiul românesc
34
Concluzii - continuare

Indiscutabil, involuția familiei, începe o dată cu apariția și

lansarea revoluției industriale, altfel spus al forțelor genratoare
de progres, forțe care au dat personalitate relațiilor economice
de tip capitalist, respectiv industrialismul, proprietatea privtă și
piața, întrucât:

i. Proprietatea privată este expresia egoistă a modului de

atragere și însușire a resurselor, cu deosebire a pământului,
ceea ce a determinat ca familia de țărani:

a) să fie dependentă de bunurile funciare și nefunciare

deținute și/sau exploatate;

b) să se comporte relativ rezervat, chiar independent, față de

fluxurile economice din piață;

c) să dobândească și să i se recunoască poziția în

colectivitatea de care aparține în raport direct cu
proprietatea (cu referire specială la suprafața deținută).

35
Concluzii – continuare
- Industrialismul a descătușat și stimulat forțele generatoare
de progres. Ca rezultat direct, în familia de țărani, disponibilitățile de
hrană s-au îmbunătățit, speranța de viață s-a mărit și, în plus, a
crescut gradul de mobilitate spațială. În fapt, toate acestea sunt
efecte ale progresului general și mai puțin al celui din exploatațiile de
tip familial.

- Piața a asigurat cadrul relaționării prin competiție a actorilor

din economie și societate. Dar pe fondul resurselor limitate
deținute și al accesului îngrădit la factorii de progres, competiția
impusă de piață, nu întotdeauna au fost în avantajul familiilor de
țărani.

În concret, capitalismul, indiferent de nivelul de dezvoltare atins,

a generat trei mari neajunsuri, potrivnice familiilor de țărani. În
primul rând, au fost proprietățile mici și foarte mici, în al doilea rând
prețurile factorilor de progres, care depășeau capacitatea de absorbție a
familiei, iar în al treilea rând a fost efectul devastator al foarfecelui
prețurilor, asupra veniturilor încasate din valorificarea producției pe
piață.
36
Concluzii – continuare

Rezultatul cumulat al celor trei neajunsuri, a căror manifestare

intră în sfera de acoperire a legilor economice obiective, este
sărăcia cronică a familiei de țărani. Ori sărăcia, este cheia
fenomenelor negative cu care se confruntă aceste familii , în
grade crescătoare, de la societatea industrială, către cea
postindustrială:
Societate industrială Societate post-industrială
Îmbătrânire Îmbătrânire

Migrație internă Migrație internă

Natalitate scăzută Migrație externă

Natalitate scăzută

Prin urmare, în capitalism, PENTRU ȚĂRANI,

PRIORITARĂ a fost supraviețuirea rezultată din
autoconsum și nicidecum bunăstarea care ar fi trebuit să
vină din piață.
37
Concluzii – continuare

Nici socialismul nu a fost în măsură să asigure țăranilor

bunăstarea promisă. Totuși, prin socialism, s-a demonstrat
ceva. S-a demonstrat că cele trei forțe ale capitalismului au reușit
să funcționeze, chiar și în condițiile asimetrice, oferite de
economia totalitară, întrucât industrialismul era format și susținut,
cu prioritate, pe când proprietatea privată și piața liberă erau
desconsiderate și minimalizate până la extrem.

Asimetrismul funcțional al acestor forțe a redus întrucâtva din

presiunea progresului asupra familiilor de țărani, dar nu l-a și
eliminat. În sprijinul acestei afirmații, sunt anumiți indicatori,
specifici mediului economico-social din rural, care, fie au
înregistrat tendințe de îmbunătățire, precum sporul natural,
educația școlară, fie au fost staționare pe perioade ceva mai lungi
de timp, ca de exemplu populația rurală în totalul populației,
speranța de viață etc., fie s-au denaturat, în mod constant,
precum e cazul creșterii numărului de familii monoparentale.
38
Concluzii – continuare
Comuniștii, foarte puțin au reușit să pătrundă în universul
spiritual al familiei, cu toate că și-ar fi dorit acest fapt, întrucât
viața în rural se derula în două paliere, altfel spus, în două lumi
paralele, cu două zone minime de interferență.

Una era la vedere: socialismul ca un sistem de tip modern, în care

predominau forțele progresului de tip industrial. Aceasta era lumea
marilor unități socialiste, fie că erau de stat, fie cooperatiste.

A doua era lumea din cercul îngust al familiei: viața se derula după
principii și reguli vechi, tradiționale.

Incapacitatea comuniștilor de a pune într-o matrice simetrică

funcționarea celor trei forțe care dau putere societăților
moderne, la care se adaugă și neputința lor de a pune în acord
vechiul cu noul la nivel de sat, a avut ca efect final
temporizarea ritmului de comprimare al familiei de țărani, pe
toată perioada celor 50 de ani de manifestare a relațiilor de tip
totalitar din economie.
39
Concluzii – continuare

Si în capitalismul reactivat după 1990, asimetria și-a făcut

simțită prezența, cu mențiunea că forma ei de manifestare era
fundamental diferită, dar și mai acută, față de cea din perioada
anterioară.

Țăranii, chiar dacă aveau vechile proprietăți recent dobândite,

nu se puteau bucura deplin de ele, întrucât capitalul de
exploatare era rudimentar, producția obținută, cu greu, dar de
cele mai multe ori imposibil de valorificat în condiții cât de cât
avantajoase și, în plus, sprijinul statului era departe de ceea ce
ei aveau nevoie.

În aceste condiții, la nivel de gospodărie și, implicit, al familiei s-a

acționat cu prioritate pentru supraviețuire și nicidecum pentru creșterea
performanțelor: (i) consumând economiile acumulate în
perioadele anterioare, care oricum erau sub presiunea
devalorizării; (ii) diminuând până la extrem cheltuielile proprii;
(iii) abandonând sau înstrăinând terenurile; (iv) părăsind satul
pentru un loc de muncă la oraș sau în străinătate.
40
Concluzii – continuare

Toate aceste fenomene și-au făcut simțită prezența, în grade diferite de

intensitate, în toate cele aproape trei decenii de la Revoluția din
1989 și până în prezent. De plidă, economiile din perioada comunistă au
fost rapid consumate, imediat după redobândirea proprietăților, iar odată cu
epuizarea acestora a urmat abandonarea terenurilor și, la scurt timp,
înstrăinarea lor, fenomene care au dominat ruralul după anii 2000.
În prezent, suprafețele nelucrate s-au redus semnificativ în zonele de șes,
acolo unde preponderente sunt sistemele agricole înalt randamentale, dar se
menține încă la cote ridicate, la deal și munte, dat fiind eficiența mai scăzută
a agriculturii din acele zone.

Înstrăinarea este prezentă, mai ales în zonele consacrat agricole, cu

mențiunea că, în ultima perioadă, cu interes pentru cumpărători au devenit și
terenurile din zonele mai puțin favorabile.
Plecările din sat nu se fac numai pe ruta industrialismului clasic,
respective sat-oraș, ci și pe ruta nouă, sat-străinătate. Acestă nouă
rută ale cărei începuturi sunt din anii premergători integrării în UE, a capacitat
până în prezent peste 15% din populația rurală, care, în marea ei, majoritate
este formată din persoane în vârstă de muncă.

41
Concluzii – continuare

O dată cu intrarea în mileniul trei, societatea românească

începe să resimtă din plin efectele procesului de
globalizare.

Computerizarea, digitalizarea și rețelele de socializare produc

mutații esențiale în structura și dinamismul industrialismului
clasic.

Ca efecte directe barierele izolării naționale sau regionale

încep să se ”topească”, dar nu și dispar, iar ușile care
deschid accesul către cunoaștere devin tot mai libere. În mod
evident, informația dobândește viteză și putere. Viteză - pe
traseul de la producător la consumator și putere - prin
capacitatea ei de a se substitui, ori de a potența resursele
clasice atât de necesare economiei moderne.

42
Concluzii – continuare

În aceste condiții, la nivelul ruralului: (i) tradiționalul

sub presiunea noului se dilueză, iar perpetuartea
lui va fi, în proporții nesemnificative, în formule
enclavizate; (ii) pe ansamblu, ruralul va dăinui cu
toate că o bună parte din satele de margini dispar, iar
cele de centru se vor rarefia; (iii) specificitatea ruralui
va rezulta tot din preponderența agriculturii în
structura economiei locale, fapt ce va îngreuna
apropierea nivelului de trai din sat față de cel din oraș;
(iv) mixajul dintre vechi și nou va produce o
comunitate metamorfozată, cu o cultură hibridă, dar cu
deschidere către modernism; (v) modelul urban
devine tot mai vizibil.
43
Concluzii – continuare

La nivelul familiei: (i) Familia nucleară, în

continuare va fi reprezentativă, în pofida forțelor, tot
mai insistente, prin care acesta este comprimată,
destructurată și îmbătrânită, iar mai nou, chiar
metamorfozată, în formule specifice urbanului ce incită
opinia publică la dezbateri din ce în ce mai radicale pe
teme ce țin, pe de o pare, de tradiție, religie sau
morală, iar pe de altă parte, de câmpul de manifestare
al libertăților individuale; (ii) socialul instituțional -
reprezentat de școală, biserică, administrație, media,
etc. - va prelua, în bună parte, din funcțiile familiei, dar
nu va avea capacitatea de a se substitui acesteia;

44
Concluzii – continuare

(iii) îmbătrânirea și dispariția familiei de țărani sunt

fenomenele care afectează cel mai profund viitorul ruralului
românesc; o posibilă rezolvare poate veni din capacitatea
de aplicare a unor politici, fundamental diferite față de cele
bazate pe ajutoare sociale, dar favorabile spiritului
antreprenorial, singurul capabil să creeze bunăstare și nu să
perpetueze sărăcia; (iv) viitorul ruralului trebuie privit prin
prisma relațiilor dezvoltate dintre familie - gospodărie și
sat/comunitate. Evident, sunt relații de intercondiționalitate,
în cadrul cărora rolul fundamental revine familiei. Existența
familiei determină prezența gospodăriei, iar dimensiunea
proprietății, ca parte a gospodăriei și intensitatea relațiilor
cu piața, condiționează bunăstarea familiei. Însumate
gospodăriile formează un sat, iar satul prosperă sau
decade în funcție de starea gospodăriilor, adică de
starea familiilor. 45
VĂ MULTUMESC!

46
Managementul societăţilor
cooperative

SEM.2, 2020
 Managementul societăţilor
cooperative

Particularităţile managementului se manifestă în:

– Obiectivele proprietăţii cooperatiste;
– Specificul proprietăţii de tip cooperatist:
i. Capitalul social al cooperativei;
ii. Patrimoniul cooperativei;
iii. Conducere şi organizare;
iv. Drepturi ale membrilor;
v. Obligaţii ale membrilor.

2
 Managementul entităților
cooperative în funcţie de capitalul social

Capitalul social – principalele caracteristici:

i. Capitalul social este:
• În numerar,
• Natură,
• În sumă variabilă (limită minimă de 500 lei),
• Vărsat integral la data constituirii societăţii.
ii. Capitalului social la societăţile cooperative de
gradul 2 realizat prin participarea comună a soc.
cooperative de gradul 1 nu poate fi mai mică de
67%.
3
Capitalul social – principalele caracteristici

iii. Capitalul social se divide în părţi sociale egale, a

căror valoare nominală se stabileşte prin actul
constitutiv, în suma nu mai mică de 10 lei.
iv. Un membru cooperator nu poate deţine mai mult
de 20% din capitalul social;
v. Numărul minim de membrii pentru constituirea
capitalului social este de 5.
vi. Bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social
se evaluează de către un expert desemnat de către
judecătorul-delegat; aportul în natură la capitalul
social cu bunuri noi se face cu valoarea din factură.

4
 Fig.1. Managementul societăţilor
cooperative în funcţie de patrimoniu

Partea divizibilă a patrimoniului unei cooperative include

„valoarea părţilor sociale emise în schimbul aportului adus de
membrii cooperatori la capitalul social, precum şi dividendele
cuvenite acestora”.

Partea indivizibilă a patrimoniului unei cooperative reprezintă

acumulările rezultate din activitatea proprie a cooperativei. 5
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

• Aportul membrilor cooperatori la capitalul

social îmbracă forma materială a părţilor
sociale, care însumate de la toți membrii
cooperatori formează capitalul social al
organizaţiei.

• Din punct de vedere legal Aportul membrilor

cooperatori la capitalul social este
considerat, ca o obligaţie a membrilor,
asumată în mod liber, democratic
6
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

• Aportul membrilor cooperatori la capitalul

social poate fi:
– Subscris şi/sau vărsat;
– În numerar şi/sau în natură.
• Realizarea aportului în natură (include şi
terenurile agricole) - conf. Legii 566/2004 se
realizează „...prin transferarea drepturilor
(folosinţa, fructul şi uzufructul, dar nu şi
dispoziţia – n.n) şi .... predarea efectivă către
societatea cooperativă a bunurilor aflate în
stare de utilizare...”.
7
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

• PĂRŢILE SOCIALE ale unei cooperative au

următoarele caracteristici:
a. Reprezintă diviziuni ale capitalului social,
b. Sunt nominative,
c. Sunt emise în formă materială,
d. Au valoare egală, indivizibile,
e. Sunt nenegociabile ,
f. Nu sunt purtătoare de dobânzi”.

8
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

Valoarea unei părţi sociale – particularități:

a. Se stabileşte prin actul constitutiv,
b. Valoarea minimă este de 10 lei.,
c. O singură persoană nu poate deţine mai mult de
20% din capitalul social.,
d. Transmiterea părţilor sociale se face numai către
membrii cooperatori din aceeaşi cooperativă la
valoarea lor nominală, ceea ce exclude riscurile
privitoare la schimbarea formei juridice a statutului.

9
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

• Capitalul social al unei cooperative

reprezintă:
a. Forma valorică însumată a părţilor sociale
b. Este de mărime variabilă, dar nu mai mică de 500
lei,
c. Se subscrie şi se vărsată chiar la data înfiinţării
cooperativei.

10
Managementul societăţilor
cooperative In funcţie de patrimoniu -continuare

• Asupra capitalului social al unei cooperative numai

Adunarea Generală a acesteia are COMPETENŢE - în
sensul reducerii sau creşterii acestuia - în următoarele condiţii:
a. Reducerea:
b. Micşorarea numărului de părţi sociale;
c. Reducerea valorii nominale a părţilor sociale;
d. Dobândirea propriilor părţi sociale de către societatea
cooperativă, urmată de anularea lor.
e. Creşterea :
f. Aportul de noi părţi sociale
g. Creşterea valorii părţilor sociale.

11
• ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII COOPERATIVEI se
înfăptuieşte prin una din următoarele trei situaţii :
– Fuziune,
– Divizare
– Dizolvare.

• FUZIUNEA unei cooperative se realizează prin absorbţia unei

cooperative de altă cooperativăsau prin contopirea a două
sau mai multe cooperative pentru a alcătui o societate
cooperativă.

• DIVIZIAREA unei cooperative se realizează prin împărţirea

patrimoniului şi este:
– Totală, când întreg patrimoniul este împărţit între două
sau mai multe societăţi cooperative existente sau care iau
astfel fiinţă ;
– Parţială, când patrimoniul se desprinde şi formează una
sau mai multe cooperative. 12
• FUZIUNEA SAU DIVIZAREA SE DECID DE
CĂTRE ADUNAREA GENERALĂ A MEMBRILOR
COOPERATORI şi se poate înfăptui şi între
societăţi cooperative de forme diferite, cu
condiţia dizolvării fără lichidare, după caz.
• Fuziunea şi respectiv, divizarea se realizează în baza unui
PROIECT întocmit de administratorul cooperativei care va
cuprinde:
a. Forma, denumirea şi sediul societăţilor cooperative care
participă la operaţiune;
b. Fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c. Stabilirea şi evaluarea activului şi pasivului care se
transmit societăţilor cooperative beneficiare;
d. Raportul de schimb al părţilor sociale;
13
Fuziunea şi respectiv, divizarea se realizează în baza unui
PROIECT întocmit de administratorul cooperativei care va
cuprinde - contunuare
d. Modalităţile de predare a părţilor sociale deţinute
la societatea cooperativă supusă fuziunii, respectiv
divizării;
e. Cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
f. Drepturile care se acordă deţinătorilor de
obligaţiuni cooperatiste şi orice alte drepturi
speciale;
g. Data situaţiei financiare de fuziune sau a situaţiei
financiare de divizare, dată care va fi aceeaşi pentru
toate societăţile cooperative participante;
h. Orice alte date care prezintă interes pentru
operaţiune.
14
• DIZOLVAREA COOPERATIVEI - presupune în mod
necondiţionat încetarea activităţii cooperativei.

• Cauze ce conduc la dizolvarea unei cooperative:

a. Împlinirii termenului pentru care a fost constituită, dacă
nu s-a hotărât în adunarea generală continuarea
activităţii;
b. Imposibilităţii realizării obiectului de activitate;
c. Hotărârii adunării generale;
d. Falimentului societăţii cooperative;
e. Scăderii numărului membrilor cooperatori;
f. Reducerea capitalului social sub minimul legal;
g. Alte cauze - prevăzute de lege sau prin actul constitutiv.
15
• Dizolvarea se poate produce
(i) fără lichidarea
(ii) cu lichidarea cooperativei.

i. Dizolvarea fără lichidare a cooperativei

se poate produce în situaţia când
cooperativa este supusă fuziunii sau
divizării.

16
ii. LICHIDAREA COOPERATIVEI se execută de către lichidatori
autorizaţi, desemnaţi de Adunarea Generală sau prin hotărâre
judecătorească.
– Lichidatorii sunt obligaţi ca, în termen de 30 zile de la numire,
împreună cu administratorii, să facă inventarul bunurilor mobile
şi imobile şi să încheie situaţia financiară care să evidenţieze
starea activului şi pasivului societăţii cooperative.
– Lichidatorii nu pot plăti membrilor cooperatori nici o sumă
reprezentând contravaloarea părţilor sociale ce li s-ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării datoriilor către creditorii
cooperativei. Activul rămas în urma achitării sumelor datorate
şi a părţii divizibile către membrii cooperatori se transmite, în
baza hotărârii Adunării Generale a membrilor cooperatori, către
o altă societate cooperativă, conform prevederilor actului
constitutiv. În lipsa hotărârii Adunării Generale, activul rămas se
atribuie unei societăţi cooperative de aceeaşi formă, din
localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai
apropiată localitate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
17
Componentele SISTEMULUI DE
MANAGEMENT DINTR-O COOPERATIVĂ:

i. Adunarea Generală,
ii. Consiluil de administraţie,
iii. Director executiv,
iv. Comisia de cenzori,
v. Membrii cooperatori

18
ADUNAREA GENERALĂ (AG) – constituire, atribuţii
– AG este constituită din totalitatea membrilor cooperatori.
– AG este ordinară şi extraordinară.
– Convocarea şi organizarea AG se face de către Consiliul de
Administraţie sau de administratorul unic, conform
procedurilor legale.
– AG ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult 4
luni de la încheierea exerciţiului financiar;
– AG ordinară are următoarele competenţe:
• Să aleagă preşedintele, administratorii şi cenzorii;
• Să stabilească remuneraţia administratorilor şi cenzorilor şi
să se pronunţe asupra competenţelor gestionare ale
administratorilor;
• Să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul
de activitate pentru exerciţiul financiar următor;
• Să aprobe înscrierea sau excluderea de membri cooperatori;
19
Adunarea Generală – constituire, atribuţii (continuare):

– La prima convocare, AG ordinară este legal constituită în

prezenţa a jumătate plus unul din numărul membrilor
cooperatori, iar hotărârile se iau cu votul majorităţii
participanţilor; pentru cea de-a doua şi următoarele AG
prezenţa minimă obligatorie este de 1/3 din membrii
cooperatori.
– AG EXTRAORDINARĂ se întruneşte ori de câte ori este nevoie;
AG extraordinară are următoarele competenţe:
a. Majorarea valorii nominale a părţilor sociale şi emisiunea
de noi obligaţiuni cooperatiste;
b. Schimbarea formei societăţii cooperative, schimbarea
sediului societăţii cooperative şi aprobarea înscrierii unor
noi membri cooperatori;
c. Majorarea capitalului social sau, după caz, reducerea
capitalului social;
d. Fuziunea cu alte societăţi cooperative sau divizarea
societăţii cooperative;
20
Adunarea Generală Extraordinară– constituire, atribuţii (continuare):

e. Înfiinţarea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi ale

societăţii cooperative, dizolvarea anticipată a societăţii
cooperative;
f. Ipotecarea, gajarea, după caz, transmiterea în folosinţă sau
înstrăinarea imobilizărilor corporale aparţinând societăţii
cooperative;
g. Încheierea de contracte de asociere între societate şi alte
persoane juridiceori persoane fizice sau participarea societăţii
cooperative la capitalul social al altor persoane juridice;
h. Orice altă modificare a actului constitutiv sau a oricărei
hotărâri pentru care este cerută aprobarea AG extraordinare.
– La prima convocare, AG extraordinară este legal constituită în
prezenţa a ¾ din numărul membrilor cooperatori, iar hotărârile se
iau cu majoritatea voturilor membrilor cooperatori prezenţi;
pentru cea de-a doua şi următoarele AG extraordinare prezenţa
minimă obligatorie este de ½ din membrii cooperatori.
21
Adunarea Generală (continuare):

• Caracteristicile VOTULUI

a. Votul este deschis, dacă actul constitutiv nu face

precizări speciale.
b. Votul este obligatoriu secret pentru alegerea sau
revocarea preşedintelui, consiliului de administraţie,
administratorilor şi cenzorilor.
c. Votul administratorului nu este valabil, atunci când nu
deţine părţi sociale.
d. Votul poate fi încredinţat, prin mandat, de la un membru
la altul, dacă actul constitutiv prevede acest fapt.

22
Adunarea Generală (continuare):

• Caracteristicile HOTĂRÂRILOR Adunării

Generale a cooperativei

a. Hotărârile AG sunt obligatorii pentru toţi membrii

cooperativei;

b. Hotărârile AG pot fi atacate respectând prevederile

legale şi prevederile actului constitutiv de către membrii
cooperatori care au votat împotrivă sau de cei care nu au
participat la şedinţă.

23
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE (CA) – atribuţii:
a. CA are ca obiectiv central administrarea şi gestionarea
societăţii cooperative. Aceste obiective pot fi îndeplinite
şi de un administrator unic.
b. CA este alcătuit dintr-un număr impar de membri, dar nu
mai mare de 11, aleşi prin vot secret, pe o perioadă de 4
ani.
c. Înlocuirea sau revocarea membrilor CA se fac exclusiv de
către AG.
d. CA se întruneşte o dată pe lună la convocarea
preşedintelui, sau ori de câte ori este nevoie.
e. CA deliberează valabil în prezenţa a două treimi din
numărul membrilor săi,
f. Decizia CA este adoptată cu votul majorităţii simple a
membrilor prezenţi.
24
MEMBRII Consiliului De Administrație (Administratorii)

a. Primii administratori ai cooperativei sunt numiţi de către

membrii fondatorila înfiinţarea cooperativei prin actul
constitutiv.
Cerințe obligatorii pentru membrii CA: nu pot fi asociaţi,
acţionari, administratori, directori executivi sau cenzori în
societăţi comerciale care au acelaşi obiect de activitate cu cel al
societăţii cooperative.
b. Administratorii sunt obligaţi să depună, în termen de 30 de
zile de la alegerea lor, o garanţie bănească ce nu poate fi mai
mică decât valoarea a zece părţi sociale.
c. Administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru
ducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii
cooperative.
d. Administratorii sunt obligaţi să ia parte la toate AG ale
societăţii cooperative, la şedinţele CA şi ale organelor de
conducere similare acestora.
25
PREŞEDINTELE Consiliului de administraţie:
– Preşedintele CA sau Administratorul Unic este de drept
preşedintele societăţii cooperative şi este ales dintre acei
membri cooperatori, care au calităţi manageriale şi
experienţă în domeniu.

Atribuţiile Preşedintelui Consiliului de administraţie:

a. Asigurarea conducerii activităţii curente a societăţii
cooperative,
b. Îndeplinirea hotărârilor AG şi a deciziilor CA;
c. Reprezintarea societăţii cooperative în relaţiile cu
terţii, în limita atribuţiilor stabilite - prin contractul
de administrare şi prin actul constitutiv.

26
DIRECTORUL executiv al unei cooperative:
– Postul de Director executiv este aprobat de AG.
– CA desemnează directorul executiv în urma unui concurs
şi nu este obligatoriu ca acesta să fie şi membru
cooperator.
– Administratorii nu pot avea funcţia de director executiv.
• Cerințe minime obligatorii pentru Directorul executiv al unei
cooperative, care trebuie să dea dovadă de:
– capacitate de conducere flexibilă și adaptivă;
– capacitate de a decide operativ și eficient, mai ales în caz de
criză;
– capacitate de comunicare pe verticală și orizontală – cu
reprezentanți din administrația publică și alți partenneri din
mediul social, economic, cultural și informațional;
– capacitate de negociere.
27
COMISIA DE CENZORI
– Societatea cooperativă are minim 3 cenzori şi 3 supleanţi, desemnaţi
de AG.
Excepţie de la această prevedere fac societăţile cooperative care
au mai puţin de 50 de membri, unde AG alege numai un cenzor şi
un supleant.

CENZORII - Condiţii ce trebuie îndeplinite de

cenzori :
a. Cel puţin un cenzor trebuie să fie expert contabil sau contabil
autorizat;
b. Fiecare cenzor este ales de AG pentru un mandat de 3 exerciţii
financiare;
c. Nu pot fi cenzori persoanele care fac parte din CA, soţul, soţia,
rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv, precum şi
persoanele cărora le este interzisă funcţia de administrator;
d. Fiecare cenzor este obligat să depună, în termen de 30 de zile
de la alegerea sa, jumătate din garanţia cerută pentru
administratori. 28
Comisia de cenzori (continuare)
– Principalele OBLIGAŢII ALE CENZORILOR:
i. Supraveghează gestiunea societăţii cooperative;
ii. Verifică situaţia financiară şi evaluarea patrimoniului cu
respectarea legislaţiei în vigoare;
iii. Întocmesc anual un raport amănunţit asupra situaţiei
financiare, care este prezentat în AG ordinară;
iv. Să aducă la cunoştinţa consiliului de administraţie sau
administratorului unic, după caz, în scris, în termen de 15
zile de la data constatării, orice nereguli în administrarea
societăţii cooperative şi orice încălcări ale dispoziţiilor
legale şi ale actului constitutiv pe care le constată;
v. Sunt obligaţi să comunice membrilor cooperatori sau
terţilor date referitoare la operaţiile societăţii cooperative
supuse controlului, numai în cadrul şedinţelor AG.

29
 MEMBRII COOPERATORI
• Membru cooperator poate fi orice persoană, care pe baza consimţământului
liber exprimat îşi regăseşte interesele în scopul cooperativei manifestat în
plan economic, social şi cultural
• Membru cooperator TREBUIE să participe cu părţi sociale, la capitalul social al
organizaţiei din care face parte.

Tipologic, membrii cooperatori au următoarele caracteristici:

– În funcţie de statutul juridic:
• Persoane fizice
• Persoane juridice
– În funcţie de momentul dobândirii acestei calităţi:
• Fondatori când participă la semnarea actului constitutiv de
înfiinţare a cooperaţivei;
• Asociaţi, când pe baza unei cereri şi cu declararea expresă a
recunoşterii actului constitutiv aderă la cooperativă, după
înfiinţarea acesteea.
• Numărul membrilor unei cooperative se stabileşte prin statut şi nu
poate fi mai mic de 5.
30
 Membrii cooperatori (continuare)
• Condiţiile ce trebuiesc îndeplinite ca o persoană fizică sau juridică să fie membru
cooperator sunt:

Persoana fizică Persoană juridică

– Minim 16 ani împliniţi – Este legal constituită

– Nu au fost condamnate prin hotărâre judecătorească
sau nu sunt incapabile potrivit legii

– Împărtăşeşte scopul comun al cooperaţiei

– Face o cerere de aderare (excepţie membrilor fondatori), în care se menţionează:

• Numele, prenumele, codul numeric personal, data • Denumirea, sediul, naţionalitatea şi codul unic de
naşterii, domiciliul şi cetăţenia inregistrare

– Subscrie şi plăteşte numărul părţi sociale prevăzute în actul constitutiv

– Se angajează să respecte prevederile legale şi actul constitutiv al cooperativei

– La data înscrierii în cooperativa agricolă, trebuie să verse cel puţin 30% din valoarea capitalului subscris, iar
diferenţa se va vărsa în termen de 12 luni de la data înscrierii

31
 Membrii cooperatori (continuare)
• ÎNCETAREA CALITĂŢII DE MEMBRU COOPERATOR se produce
în una din următoarele situaţii:

a. Retragere la cerere, care se înaintează preşedintelui cooperativei,

iar acesta are obligaţia de a informa, la prima sedinţă, consiliul de
administraţie şi adunarea generală a cooperatorilor;

b. Excludere, în cazul când:

• Nu a fost vărsată diferenţa din valoarea părţilor sociale
subscrise, în termenul prevăzut de lege;
• Nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi actul
constitutiv pentru a fi membru în cooperativă;
• Devine membru cooperator în cooperative agricole concurente
sau sunt exercitate activităţi concurenţiale pe cont propriu sau
în contul altei persoane.

32
• ÎNCETAREA CALITĂŢII DE MEMBRU COOPERATOR se produce în
una din următoarele situaţii – continuare

c. Decesul membrului cooperator persoană fizică, situaţie

în care, drepturile plăţilor succcesorale ale acestuia se
stabilesc pe baza rezultatelor anuale determinate la
sfărşitul exerciţiului financiar al anului respectiv.
d. Încetarea, în condiţiile legii, a calităţii de persoană
juridică a cooperativei agricole.

33
 DREPTURILE membrilor cooperatori
i. Să participe la AG,
ii. Să-şi exprime actul de voinţă printr-un singur vot asupra
hotărârilor adoptate,
iii. Să propună măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii
cooperativei,
iv. Să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere sau pentru
dobândirea calităţii de cenzor,
v. Să beneficieze de facilităţile şi serviciile oferite de
cooperativă.
vi. Să primească dividende din profitul net anual, proporţional
cu participarea la capitalul social,

34
 DREPTURILE membrilor cooperatori

vii. Să participe la activitatea cooperativei,

viii. Să solicite şi să primească din partea administratorilor
informaţii privind activitatea economico-financiară a
cooperativei,
ix. Să consulte registrul de procese verbale ale AG, să solicite
convocarea în regim extraordinar a acesteia, conform
prevederilor legale şi actului constitutiv.
x. Să se retragă din cooperativă, respectând prevederile şi
procedurile legale.

35
 OBLIGAŢIILE membrilor cooperatori

i. Să verse la termenele stabilite valoarea aportului

subscris, la capitalul social al cooperativei.
ii. Să ducă la îndeplinire hotărârile AG şi ale celorlalte
organe de conducere ale cooperativei.
iii. Să nu fie în acelaşi timp membru cooperator în
cooperative concurente şi să nu exercite acelaşi
comerţ sau altul concurent, pe cont propriu, ori în
contul altor persoane.
iv. Să respecte valorile şi principiile mişcării
cooperatiste.
v. Să respecte prevederile actului constitutiv al
cooperativei.
36
 RELAŢIILE CE SE STABILESC ÎNTRE MEMBRII
COOPERATORI ŞI COOPERATIVĂ sunt de
următoarele categorii:

i. PATRIMONIALE, concretizate prin obligaţia membrului

cooperator de a depune părţile sociale şi/sau aporturi în
natură;
ii. DE MUNCĂ, în cazul în care membrul cooperator încheie cu
cooperativa agricolă un contract sau convenţie individuală
de muncă;
iii. COMERCIALE pentru livrările de produse şi prestările de
serviciiefectuate de membrul cooperator pentru
cooperativă, în calitate de agent economic, independent.

37
Vă mulțumesc!

38
Rolul cooperaţiei în eficientizarea
transferului de cunoaştere din
agricultură

Sem.2, 2020
 Probleme
• Principiile directoare ce stau la baza realizării structurilor operaţionale
• Obiectivele transferului de cunoaştere
• Schema trnsferului de cunoaştere pe etape şi structuri instituţionale
• Principalii furnizori de cunoaştere, care sunt institutele de cercetare şi
centrele universitare se confruntă cu diverse probleme
• Asigurarea accesului la informaţii prin structuri instituţionale
funcţionale
• Rolul cooperativei ca structură instituţională în transferul de informaţii
către fermieri, agricultori
• Mijloacele de transmitere a informaţiilor
• Principiile sociale ale extensiei agricole
• Mijloace, proceduri şi tehnici folosite de cooperative pentru
transmiterea cunoştinţelor
• Rezultate remarcabile în transferul de cunoaştere
Germenii apariţiei sistemului cooperatist modern aparţin economiei
capitaliste timpurii, respectiv prima jumătate a secolului al XIX-lea.

• Cooperaţia A APĂRUT în perimetrul triunghiului format din

cele trei puncte de forţă pe care se sprijină capitalismul şi
anume:
– Industrialismul (toate activităţile indiferent de profilul lor, dar
cu un nivel de productivitate superior celei din agricultura
tradiţională);
– Proprietatea privată;
– Piaţa liberă.

• Sistemul cooperatist urmăreşte, în egală măsură

OBIECTIVE:
– Economice;
– Sociale,
– Culturale,
– Morale şi altele.
Germenii apariţiei sistemului cooperatist modern aparţin economiei
capitaliste timpurii, respectiv prima jumătate a secolului al XIX-lea.
(continuare)
• Ca atare:
 ROLUL cooperaţiei în cadrul contextul socio-economic în care a
apărut - și, în special, al pieţei libere – este acela de A ATENUA
FENOMENE ŞI ATITUDINI NOI CE ŢIN MAI MULT DE ETICA
ECONOMICĂ şi mai puţin de lupta oarbă pentru eficienţă şi
profit.
 Existenţa cooperaţiei poate fi legată de cea a industriilor,
deoarece:
– S-a născut în plin avânt al revoluţiei industriale,
– A crescut şi s-a dezvoltat în mod simbiotic cu
industriile,
– Fiind o rezultantă directă a acestor determinări, în
mod cert, cooperaţia va dăinui în formele
cunoscute astăzi atâta timp cât industriile vor
domina economia.
Efecte scontate ale reformei PAC
Reforma continuă la care este supusă PAC va conduce la :
• Reducerea protecției producătorilor agricoli în raport cu piaţa
globală;
• Va forţa fermierii să-și concentreze atenția/ producția mai
mult pe cerinţele consumatorilor (cerințele pieței globale);
• Va forţa fermierii să intensifice şi să diversifice utilizarea
terenurilor , a activităților specifice de natură agricolă și non-
agricolă pentru a dispune de surse suplimentare de venit;
• Va induce schimbări structurale de ocupare în spațiul rural, în
dezvoltarea ruralului.
 Factorii ce se consideră că vor influența viitorul
economiei rurale din UE (Stab.la Cork, UK, 2003) sunt:

i. Reformele succesive ale PAC;

ii. Noile reglementări şi structuri de guvernare;
iii. Problemele legate de infrastructura de transport;
iv. Schimbările climatice, dezvoltarea durabilă şi poluarea;
v. Diversificarea economiilor ruale;
vi. Urbanizarea, planificarea teritorială, multiplicarea zonelor
rezidenţiale şi schimbările din demografia rurală;
vii. Cererea de consum şi schimbările din stilul de viaţă al
întregii populații.

!!!! Indeplinirea acestor deziderate presupune

schimbări structurale majore în spaţiul rural
al fiecărui SM.
 Cooperaţia agricolă-vector al transferului de
cunoaştere
• Schimbările din rural induse de globalizare și de reforma
PAC IMPUN ASIGURAREA DE NOI INFORMAŢII, DE NOI
SERVICII LA NIVELUL FERMIERILOR.

• În mod obiectiv spaţiul rural este dezavantajat în ceea ce

priveşte capacitatea locuitorilor săi de accesare a noilor
cunoşitnţe datorită următorilor factori restrictivi:
i. Izolarea;
ii. Inerţia mentalităţilor;
iii. Reticenţa faţă de utilizarea noilor tehnologii de informare şi
comunicare (TIC);
iv. Nivel mai scăzut de educaţie şi instruire față de spațiul urban;
v. Îmbătrânirea demografică;
vi. Decalajele de venituri față de spațiul urban.
 Operaţionalizarea transferului de cunoaştere cu
ajutorul cooperaţiei (continuare)
i. In viziunea Comisiei Europene TRANSFERUL DE CUNOAŞTERE constă
într-o serie de activități prin care se colectează şi se transmite
cunoaşterea, aptitudinile şi competenţele de la cei care le generează la
cei care le vor transforma în rezultate economice.

ii. Materializarea la nivel de producători agricoli a rezultatelor cercetării-

dezvoltării și inovării (CDI) includ o mare diversitate de activităţi
comerciale şi non - comerciale, cum sunt:
– Parteneriate ale agricultorilor sau ale unor structuri organizaționale
reprezentative ale producătorilor agricoli cu structuri de CDI;
– Consultanţă;
– Licenţiere;
– Mobilitatea cercetătorilor;
– Crearea și participarea la rețele dedicate atât producătorilor agricoli cât și
structurilor organizaționale reprezentative ale producătorilor agricoli;
– Publicaţii, etc.

!!!! transferul de cunoaştere faţă de transferul tehnologic este mai

complex, deoarece primul mai include Mobilitatea cercetătorilor şi
publicaţiile.
Operaţionalizarea transferului de cunoaştere cu
ajutorul cooperaţiei (continuare)
iii. Răspunde unei nevoi sociale crescânde de a
pune în valoare rezultatele CDI – prin
dezvoltarea de aplicaţii practice și elaborarea
politicilor de dezvoltare generale și specifice ale
spațiului rural.
iv. Transferul de cunoaştere reprezintă un
mecanism cheie pentru spaţiul european şi
conduce la creşterea impactului cercetării
asupra competitivităţii SM din UE.
v. + Transferul de cunoaştere contribuie la
optimizarea fluxului informaţional și la
asigurarea continuităţii acestuia.
 Beneficii ale transferului de cunoaştere
(în viziune CE):
• Pentru mediul academic:
 O mai realistă corelare a efortului din cercetare cu nvoile
generale ale societăţii;
 Asigurarea de beneficii financiare;
• Pentru economie:
 Sporirea capacităţii operatorilor economici de a folosi
cunoaşterea dezvoltată prin cercetarea publică;
 O mai bună canalizare a eforturilor lor spre nevoi specifice;
 O mai bună aliniere a intereselor şi beneficiilor;
 Îmbunătăţirea organizării cercetării;
• Pentru societate: autorităţile publice au posibilitatea de a:
 Verifica impactul socio-econ.Al investiţiilor din cercet.Publică;
 Realiz.De noi produse;
 Asig.De locuri de muncă;
 Cunoaște impactul asupra dezvoltării locale.
 Abordări pentru facilitarea
transferului de cunoaştere în rural:
!!!!Aceste abordări ţin seama de punctul de plecare a
informaţiilor specifice CDI, care stau la baza constituirii
structurilor operaţionale de transfer de cunoaștere

• Abordări ce pleacă de la nivel central – se

bazează pe informaţii ce descriu peisajul de
ansamblu al economiei (Top-down);
• Abordări ce pleacă de la realităţile rurale locale
(Bottom-up).
 Principiile directoare ce stau la baza realizării
structurilor operaţionale ale transferului de
cunoaștere :
• Implicarea comunităţii în ansamblul ei;
• Considerarea specificului contextului local şi a nevoilor de
informare ale populaţiei pentru servicii specifice orientate
către cerere;
• Adaptarea mijloacelor de informare folosite la capacitatea
de recepţionare a populaţiei
De ex. nu trebuie exagerat rolul tehnolog. informaţionale şi de
comunicare în transferul de cunoaştere către beneficiari, un rol important
revenind procesului de colectare şi de ordonare a informaţiei;
• Adresarea să fie accesibilă pentru toate categoriile sociale
– indiferent de orientare politică, etnie, statut social, etc. –
şi să vizeze creşterea şi fortificarea coeziunii sociale;
• Implicarea și a zonelor izolate;
• Remedierea dezechilibrelor regionale de dezvoltare.
 Obiectivele transferului de cunoaştere:

• Implementarea tehnologiilor performante – liberalizarea

fluxurilor comerciale obligă întreprinzătorii rurali la
utilizarea celor mai performante tehnologii (BAT-best
available tech) pentru a-şi asigura un avantaj comercial;
• Obţinerea de produse noi;
• Obţinerea de produse agricole non-alimentare;
• Obţinerea de produse agricole ecologice;
• Conservarea naturii şi protejarea factorilor de mediu;
• Iniţierea şi dezvoltarea de activităţi economice non-
agricole:
 Turism (eco-turism; agro-turism; turism cultural, etc.);
 Confecţii;
 Comerţ;
 Procesare produse agricole;
 Fabricarea de produse artizanale, etc.
 Obiectivele transferului de cunoaştere
(continuare):
!!! Indiferent de obiectivele transferului de cunoaştere
accesul la cunoaştere devine determinanat, deoarece
oferta rurală de produse şi de servicii trebuie:
• orientată către consumator,
• să se adapteze la schimbările intervenite în
preferinţele consumatorilor, precum şi la
exigenţele sporite faţă de calitatea produselor şi
serviciilor oferite.
!!! Actorii rurali au a puternică motivaţie de a-şi
intensifica eforturile de accesare a cunoaşterii pentru a
se pregăti să poată valorifica la max.potenţialul
economic şi natural al informaţiei prin consum
 Schema transferului de cunoaştere pe
etape şi structuri instituţionale

Etapa II
Etapa I Etapa III

Producerea Asigurarea
informaţiei accesului la Pregătirea consumat
informaţie (fermierilor) de
- Institute de
cercetare informaţii
- Centre Centr de
universitare -Cooperative agricole;
- Alți producători dezv.rurală -Asociații;
-Camere agricole, etc.
 Principalii furnizori de cunoaştere, care sunt
institutele de cercetare şi centrele universitare se
confruntă cu diverse probleme:

i. Creşterea atractivităţii sectorului de cercetare;

ii. Valorificarea mai bună a rezultatelor cercetării;
iii. Accesul la finanţare;
iv. Orientarea şi dimensionarea eforturilor de cercetare către
cerere, respectiv către actorii economici din spaţiul rural.

!!! Soluţionarea acestor probleme depinde de:

- Apropierea de beneficiari şi modul de livrare al
informaţiei;
- Pregărirea beneficiarilor de informaţii.
 Asigurarea accesului la informaţii prin
structuri instituţionale funcţionale
Îmbracă o DIVERSITATE DE FORME.
 Cea mai des întâlnită este aceea a CENTRELOR DE DEZVOLTARE
RURALĂ;
 Centrele de dezvoltare rurală se constituie prin
parteneriatele/colabor. /cooperarea dintre instit.de cercetare sau
academice cu beneficiarii de informaţii (reprezentaţi de cele mai
multe ori prin atructuri de tip cooperatist agricol).
 Centrele de Dezvoltare Rurală reprez. adevărate “nuclee
informaţíonale” in care:
(i) Intrările sunt reprezentate de: rezultatele cercetării; informaţiile
furnizate de actorii rurali; informaţii politice şi legislative de interes;
oportunutăţile de finanţare, etc.
(ii) Ieşirile sunt reprezentate de: răspunsuri tehnice și economice la
întrebările fermierilor şi întreprinzătorilor rurali.
 Asigurarea accesului la informaţii prin structuri
instituţionale funcţionale (continuare)

Centrele de Dezvoltare Rurală adaptează oferta la cerere

De ex.
- Oferta instituțiilor de CDI se adapteză prin iniţierea de
noi cercetări aplicate, prin formularea de propuneri de
măsuri politice și/sau legislative;

- Cererea/consumul reprezentat de producătorii agricoli și

de structurile lor reprezentative se adapteză prin iniţierea
de activităţi de instruire, informare, etc.
Asigurarea accesului la informaţii prin CENTRELE
DE DEZVOLTARE RURALĂ (CDR)
Este diferenţiată în funcţie de filozofia pe care se bazează
construirea acestor entități:
(i) Abordare tradiţională a CDR – punctul de plecare este
reprezentat de informaţia furnizată de structurile de
cercetare, apoi este integrată în programe guvernamentale
- urmărindu-se implementarea (informațiilor) în sistem
top-down;
(ii) Abordarea inovativă, pragmatică – este iniţită de actorii
locali rurali și/sau de centre universitare care au ca punct
de plecare nevoile beneficiarilor finali; prin această
abordare se urmăreşte (i) implementarea programelor
guvernamentale şi (ii) îmbunătăţirea lor, adaptarea la
realităţile cu care se confruntă spaţiul rural (abordare
bottom -up).
Rolul cooperativei - ca structură instituţională - în
transferul de informaţii către fermieri, agricultori:

– Asigură fermierilor accesul la informaţii;

– Pregăteşte fermierii - în calitatea lor de
consumatori de informaţii – pentru a utiliza
potenţialul economic şi natural al informaţiei;
– Ordonarea informaţiilor în acord cu necesităţile şi
rigorile beneficiarilor (fermieri, agricultori);
!!! Prin procesul de ordonare informaţia nu se amplifică ci
se valorifică la maximum avantajele economice ale
algoritmului ei logic (Georgescu-Roegen, 1996)
 Rolul cooperativei ca structură instituţională în transferul de
informaţii către fermieri, agricultori (continuare)

!!!! Efortul cel mai mare în lanţul de transfer de

cunoaștere îl generează consumatorii de informaţii (nu
furnizorii!), iar fermierul, producătorul agricol este
principalul consumator de informaţii din mediul rural.

!!!! Micul fermier de cele mai multe ori are un acces redus,
dat fiind:
 Gradul de instruire,
Varsta,
Mrntalitatea,
Accesul la mijloacele de informare, etc.
 Mijloacele de transmitere a informaţiilor
• Mijloacele de transmitere a informaţiilor sunt de o mare diversitate.
noilor tehnologii de informaţionale şi cu grad înalt de comunicare.

• Tipuri de mijloace de transmitere a informaţiilor :

 Noile tehnologii de informaţionale şi cu grad înalt de comunicare
 Comunicrea de la om la om;
 Pliante;
 News-letter-urile;
 Broşuri;
 Evenimente, etc.

• Mijloace de transmitere a informaţiilor gravitează în jurul noilor

tehnologii de informaţionale şi cu grad înalt de comunicare, deoarece
acestea au cel puțin următoarele avantaje și permit:
 Sporirea participării politice, sociale şi economice;
 Accesul şi diseminarea facilă a informaţiei şi a rezultatelor cunoaşterii;
 Iniţierea unor afaceri și/sau modernizarea lor;
 Creşterea vizibilităţii afacerilor;
 Reducerea izolării întreprinzătorilor/ fermieri, producători agricoli.
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul
rural
Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul rural
sunt reprezentate de:
Extensie;
Calificare;
Cercetare;
Tehnologii informaţionale şi de comunicare, etc.
• Construirea şi funcţionarea COOPERATIVELOR CE
ACTIVEAZĂ ÎN DOMENIUL TRANSFERULUI DE
CUNOAŞTERE se bazează pe principiile extensiei agricole,
în condiţiile respectării următoarelor probleme cheie:
–Includerea şi implicarea cooperativei în cadrul unor Reţele de
Cercetare cu Arii de Cuprindere Regională, Naţională sau
Internaţională; aceste Rețele includ structuri de cercetare
academice sau Centre de Dezvoltare Rurală;
–Respectarea principiilor sociale ale extensiei agricole.
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul
rural (continuare)

Principiile sociale ale extensiei agricole

1.Agricultura este o practică socio-culturală;
2.Agricultorii nu sunt identici;
3.Adoptarea noului este un proces socio-cultural;
4.Profitul este principala motivaţie a agricultorului în procesul
de adoptare a noului;
5.Este dificil să devii “verde” atunci când ești ”roşu”- referinţe
la adaptarea de către agricultori a tehnologiilor ecologice;
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul rural -
Principiile sociale ale extensiei agricole (continuare)

5. “Agricultorii fac ce trebuie“ – adică, în general, ei se

conformază noţiunii de “bune practici“;
6. “ Durabilitatea “ nu înseamnă nimic pentru fermier
dacă aceasta nu este legată de menţinerea fermei în
proprietatea familiei;
7. Femeia este o parte integrantă a fermei;
8. Agricultorii sunt marginali nu datorilă abilităţilor lor
administrative ci datorită locaţiei lor;
9. Agricultorii îşi construiesc propria lor bază de
cunoaştere pe baza propriilor lor experienţe. Deci,
informaţia transmisă lor prin extensie este evaluată în
raport cu alte informaţi, cunoştinţe şi credinţe pe care
ei le-au achiziționat pe baza propriilor lor experienţe.
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul rural -
Principiile sociale ale extensiei agricole (continuare)

10. Serviciile de extensie eficiente necesită mai mult

decât transfer de tehnologie; ele necesită “
înţelegerea viziunii fermierilor“;
11. Fermierii au argumente pentru lipsa de adoptare a
noului și anume:
 complexitatea ridicată a noilor cunoștințe;
 modul de administrare ;
 incompatibilitatea obiectivelor personale cu cele ale
fermei;
 profitabilitate scăzută;
 nevoia mare de capital suplimentar;
 nevoia de a învăţa “ prea mult “;
 existenţa unor informaţii conflictuale;
 lipsa infrastructurii fizice şi sociale, etc.
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul rural -
Principiile sociale ale extensiei agricole (continuare)
12. Extensia practicată pe baza abordării de tip “ top-down “ nu este
cea recomandată, deoarece:
 De cele mai multe ori produsele noi au fost adoptate fara
discernământ;
 Uneori de la produsele noi s-au constatat efecte ecologice nedorite;
 Cunoştinţele locale, de cele mai multe ori, sunt neglijate – mai ales
prin impunerea tehnicilor de inovare comerciale;
13. Regula 80-20 este o iluzie;
 Adică rețeta este: serviciile de extensie se concentraază pe 20% dintre
fermierii ce asigură 80% din producţie;
 Acesta nu înseamnă că restul de 80% dintre fermieri nu sunt deschişi
la nou;
14. Folosirea de imagini dramatice pentru creşterea conştientizării
fermierilor în legătură cu efectele serviciilor de transfer de
cunoaştere prin este contraproductivă d.p.d.v. a extinderii acestor
servicii în rural.
 Serviciile de transfer de cunoaştere din mediul rural -
Principiile sociale ale extensiei agricole (continuare)

15. Cea mai bună tehnică de extesie este folosirea mai

multor metode;
Nu există o metodă unică de asigurare a eficacității serviciilor de
extensie, deoarece fermierii sunt diferiţi, iar mesajele pot fi formulate
și/sau recepționate diferit;
16. Practica unor servicii de extensie în grup nu reprezintă un
panaceu, deoarece fiecare fermă are propriile probleme;
17. Serviciile de extensie au, în general, un impact redus –
deci ca efect a accesării serviciilor de extensie nu trebuie
să ne aşteptăm la producerea de schimbări majore șa
nivelul fermei;
18. Creșterea impactului serviciilor de extensie se realizează
prin conștientizarea agricultorilor că ei au valoare, că în
societate este nevoie de ei.
 Mijloace, proceduri şi tehnici folosite de
cooperative pentru transferul cunoştinţelor:
1. Organizarea de evenimente tematice, întruniri,
reuniuni, vizite de documentare, etc.;
2. Facilitarea finanţării investiţiilor;
3. Formarea unor grupuri de afaceri şi conectarea
acestora cu cercetarea de profil;
4. Practicarea de servicii de postare pe internet a
mărcilor;
5. Finanţare pe bază de grant pentru a susţine
activităţi de instruire, calificare, informare, vizite
de studiu, etc.;
 Mijloace, proceduri şi tehnici folosite de cooperative
pentru transferul cunoştinţelor (continuare):

6. Vizite la alți fermieri;

7. Organizarea unor cursuri de instruire;
8. Gestionarea bazelor de date cu atragerea de
întreprinzători şi de fermieri;
9. Stabilirea şi întreţinerea legăturilor cu mediul academic şi
cu organizaţii profesionale şi guvernamentale;
10. Asistenţă în dezvoltarea de start-up-uri, în realizarea
planului de afaceri, în monitorizarea şi depunerea de către
agricultori a actelor pentru accesarea de fonduri prin
diverse proiecte;
11. Gestionarea unor unităţi de tip incubator de afaceri;
12. Consultanţă ecologică;
 Mijloace, proceduri şi tehnici folosite de cooperative
pentru transferul cunoştinţelor (continuare):

13. Gestionarea de reţele de afaceri;

14. Promovarea dezbaterilor tematice;
15. Valorificarea şi împărtăşirea bunelor practici şi
experienţe;
16. Susţinerea cooperării regionale/ naționale/
internaționale;
17. Informarea actorilor naţionali şi locali;
18. Dezvoltarea cooperării europene în domeniu.
 Rezultate remarcabile înregistrate în transferul
de cunoaştere s-au obţinut în:
• Anglia, Franţa, Olanda, Germania.
• În Anglia
– Caracteristici:
• A funcţionat bine sistemul de transferul de cunoaştere de tip
bottum-up;
• Iniţiativele de transfer de cunoaştere sunt finanţate din fonduri
naţionale;
• La nivel local fermierii şi centrele univ. au iniţiat acțiuni de
cooperare specifice;
– Efect:
• Dezvoltarea a peste 10.000 de afaceri rurale;
• S-au creat punţi reale cu agenţiile guvernamentale.
PAC Post 2020 - cooperatia în noul
model de agricultură și spatiu rural

sem.2, 2020
Probleme
 GREEN DEAL/ PACTUL ECOLOGIC
EUROPEAN (PEE)
 Reforma PAC în viitoarea perioadă de
programare 2021-2027.
 Obiectivele Noului PAC.
◦ Obiective generale
◦ Obiective specifice
 Rezultate scontate
 Opinii ale unor experți privind Noul PAC.
 Sarcini imediate ale SM din UE
 Referințe bibliografice
 Pactul Ecologic European
(PEE)
 PPE este un plan strategic și legislativ prin
care să transforme Europa in primul
continent neutru din punct de vedere
climatic până în 2050.
 PPE va avea un impact significativ asupra
economiei și societatii europene.
 Atingerea acestui obiectiv va fi o mare provocare.

NOTĂ: actualele previziuni de energie și climă prevăd

reducereaactualelor emisii cu doar 60% până în 2050.

3
 Context politic: dimensiunea
provocării
PPE este similar ca dimensiune, impact și concept
cu programul „New Deal” propus în 1933 de
președintele american Franklin D. Roosevelt

◦ New Deal al SUA a fost o reprezentat o serie de

programe economice adoptate între anii 1933 și 1936 -
ca răspuns la Marea criză economică
◦ New Deal s-a concentrat asupra a ceea ce istoricii
numesc "cei 3 R":
 Relief (Asistență pentru șomeri și săraci),
 Recovery (Recuperare/Revenire a economiei la un nivel relativ
normal),
 Reform (Reformă a sistemului financiar pentru a se preveni
repetarea crizei).
4
 PPE are drept OBIECTIV: REDUCEREA
TOTALĂ A EMISIILOR DE CARBON
LA NIVELUL UE PÂNĂ ÎN 2050.
 PPE a fost anunțat de președinetele Comisiei
Europeane Ursula von der Leyen în dec. 2019
 PPE conține un set de 47 acțiuni din
următoarele domenii:
◦ propuneri legislative,
◦ strategii și planuri de acțiune,
◦ instrumente financiare.

5
 Acțiunile PPE acoperă următoarele
sectoare de activitate:
◦ climă,
◦ energie,
◦ mediu,
◦ industrie,
◦ agricultură,
◦ transport,
◦ comerț, etc.

NOTĂ: Sub această „explozie” de acțiuni, mașinăria

birocratică europeană va fi supusă unui exercițiu de maximă
capacitate, dat fiind faptul că peste 50% din acțiuni au
termenul de publicare anul 2020.

6
 PPE este un plan strategic și legislativ prin
care să propune transformarea la nivel
mondial a Europei în primul continent
neutru din punct de vedere
climatic, până în 2050.
 PPE va avea un impact significativ asupra
economiei și societatii europene.
NOTĂ: actualele previziuni de energie și climă
prevăd reducerea nivelului actualelor emisii
cu doar 60% până în 2050.

7
 Legea neutralității climatice până în
2050, urmează să fie propusă de Comisie în
decursul lunii martie 2020.
 Legea neutralității climatice până în 2050,
reprezintă elementul esențial al PPE, fiind o
propunere legislativă ce are:
◦ un caracter transversal
◦ efect imediat asupra tuturor actelor legislative
europene existente
◦ efect imediat asupra tuturor sectoarelor din
economie.
8
Clima – subiect prioritar
 Urgența climatică a ajuns o prioritate la nivel european pe
fondul efectelor directe create asupra mediului:
◦ inundații în sudul Europei,
◦ temperaturi neobișnuit de mari în nord cu implicații directe,
imediate în:
 agricultura,
 mediu
 în confortul și siguranța societății.

 Raportul Special al Grupului Interguvernamental

privind Schimbările Climatice (IPCC), din 2018, arată
că încălzirea globala indusa de om a atins deja 1°C peste
nivelul perioadei preindustrial si crește cu
aproximativ 0,2°C/deceniu. Se estimează că în lipsa
unor acțiuni substanțiale, după 2060, se va ajunge la o
creștere a încălzirii globale cu 2°C.(4)
9
 Semnificația politică a PEE: consens pe plan
intern și leadership în programele de climă pe
plan extern
 PPE este prioritatea numărul unu a Comisiei von der
Leyen
 Succesul PPE va depinde de capacitatea de aliniere a
tuturor Statelor Membre în susținerea obiectivului de
decarbonizare netă și, respectiv, de adoptarea și
implementarea PPE.
 PPE este o viziune politică pe termen lung.

NOTĂ: În prezent, Polonia este:

 un porte-parole în spațiul Central și Est European,
 al doilea cel mai mare consumator de cărbune în UE după Germania
(78% consum de cărbune în mixul energetic).
 singurul stat în EU27 care nu a acceptat, încă, obiectivul de neutralitate
de climă propus de Președinția Consiliului European sub forma
concluziilor (votul prin consens, nu unanimitate).
10
 Costurile tranziției: finananțarea și
inovația la nivel european
 Comisia este singura instituție publică cu
funcție executivă la nivel global care și-a
asumat un proiect de o asemenea
anvergura și care cuprinde 2/3 din bugetul
UE (2020 – 2025).
 Finanțarea tranziției de decarbonizare va fi
esențială.
 PEE presupune până în 2050:
i. INVESTIȚII totale de 1 trilion euro.
ii. creerea unor COSTURI SUPLIMENTARE de
40-50 miliarde de euro pe an (0,2% din
PIB-ul proiectat al UE).
11
 În materializarea PEE importantă este relația direct
proporțională dintre (i) procesul de decarbonizare și
cel de (ii) creșterea economică sustenabilă.
 Dacă revoluția industrială a însemnat trecerea la consumul de
cărbune, care a condus la boom-ul economic prin dezvoltarea
industriei, adoptarea PEE, este impusă de emisiile de carbon
ce influențează negativ economia datorită mecanismelor
pietii.
 Prin (i) modernizarea și trasnsformarea inovativă a
economiei europene și (ii) prin canalizarea eficientă și
calitativă a instrumentelor financiare, obiectivul de
asigurare a neutralității climatice poate să devină
relativ tangibil.
◦ De exemplu, în perioada 1990 – 2018, s-au redus 23% din emisii, iar
economia europeană a crescut cu 63%.

12
 Un alt aspect este cel al INOVAȚIEI - pentru a se
atinge obiectivul climatic din 2050 nivelul de
inovație în Europa trebuie să crească.
 Precizăm că este IMPORTANT nu doar de
producerea ideilor noi și inovative este
necesară, ci și NIVELUL DE TESTARE ȘI
DEZVOLTARE AL TECHNOLOGIILOR DEJA
CREATE ÎN EUROPA.
◦ De exemplu, 75% dintre tehnologiile necesare pentru
combaterea schimbărilor climatice sunt deja disponibile in
diferite stadii de dezvoltare și doar un sfert din
tehnologiile necesare trebuie descoperite implicând
evident costuri în cercetare și dezvoltare.

13
 Problema costurilor și a suportabilității lor în
activitatea de cercetare și dezvoltare
inovativă este una ”clasică”, deoarece:
◦ instituțiile publice cu capacitate de reglementare
NU vor să-și asume responsabilitatea de alocare a banilor
publici pentru anumite tehnologii energetice lăsând astfel
piața liberă să decidă dezvoltarea lor,
◦ investitorii, și mai ales instituțiile financiare,
AU NEVOIE de stimulente de natură reglementară, care să le
asigure acest risc.

14
 FUNCȚIONAREA COORDONATĂ a mecasnimului
public/ privat sau așa-zisul „push-pull” în alocarea
eficientă a costurilor va fi decisivă în realizarea
PPE, respectiv a tranziției către decarbonizare și
creștere economică sustenabilă.
 Este de precizat că:
◦ GUVERNELE pot să stabilească cadrul de
reglementare și să sprijine cercetarea și investițiile, dar
este NEVOIE de capital privat masiv pentru a se
încuraja IMPLEMENTAREA PROIECTELOR MARI CU
TEHNOLOGII NOI SAU ADAPTATE.
◦ cele mai multe emisii provin din sectorul energetic .
◦ transformarea sistemului de energie
european necesită alocarea de resurse financiare și
stimularea noilor investiții.

15
Principalele surse de emisii de gaze:
 28,2% industria de producere a energiei,
 25,8% Combustibili lichizi pe utilizatori de energie
(exclusiv transporturi).
 24,6% Transporturi,
 9,8% Agricultura,
 8,4% Procese industriale și utilizare producție,
 3,1% Deșeuri.

16
 Angajamentul presupune și presiuni enorme pe
plan extern, în special în elaborarea taxei
vamale pe emisii de carbon, odată cu acțiunile
industriilor europene fata de obiectul 2050.
 PEE are potențialul de a deveni misiunea
definitorie a UE.
 Succesul PEE ar consolida relevanța și
legitimitatea UE atât pe plan intern, cât și
extern.
◦ Eșecul PEE ar însemna exact opusul – decredibilizare și
resuscitarea naționaliștilor și forțelor de extremă dreaptă
împotriva integrării europene.

17
PAC se află într-un continuu proces de reformă,
de modernizare, de adaptare, astfel că PAC
20121-2027 va fi supus CEL PUȚIN PE
URMĂTOARELE DIRECȚII:

i. PAC trebuie să răspundă cerințelor

insistente ale
lanțurilor comerciale globalizate ale
organismelor internaționale de reducere/ renunțare la
subvențiile practicate în agricultură;
ii. Evoluția accelerată a CDI sub impactul revoluției
digitale;
iii. Nevoia de adaptare a spațiului rural la cerințele
vieții moderne legate de
(a)mediu și atenuarea schimbarilor climatice – GREEN DEAL/
PACTUL ECOLOGIC EUROPEAN,
(b)nevoia de apropiere de modelele consum urbane;
PAC se află într-un continuu proces de reformă, de
modernizare, de adaptare CEL PUȚIN PE URMĂTOARELE
DIRECȚII- continuare
iv. Nevoia de creștere a eficienței alocărilor de resurse,
inclusiv financiare, din punct de vedere economic, social și de mediu;
v. Nevoia de asigurare a sustenabilității alocărilor
efectuate (proiecte viabile şi care la momentul încetării
sprijinului public se pot dezvolta prin forţe propriiîn
momentul încetării finanțării).
vi. Creșterea capacității de preluare și implementare a
bunelor practici, mai ales în ceea ce privește
agricultura ecologică, în scopul creșterii importanței
acesteia.
vii. De-birocratizarea și simplificarea procedurilor
de accesare a fondurilor publice (UE+naționale);
Evoluția alocărilor financiare din bugetul UE.
%

56%

30%
Noul buget al Politicii Agricole Comune pentru
2021-2027 se dorește a fi eficient , fapt pentru
care va avea următoarele
OBIECTIVE GENERALE (6):

i. TRANSFERUL ÎN PRACTICĂ a realizărilor

din CDI,
ii. MULTIDISCIPLINARITATE, repectiv o
combinație de activități de la lanțul alimentar la
siguranța de mediu,
iii. Promovarea sistemelor de producție
AGROECOLOGICE,
iv. COMPLEMENTARITATE în utilizarea
fondurilor UE – materializată prin asigurarea
complementarității PAC cu politicile de atenuare a
schimbărilor climatice și de coeziune
Noul buget al Politicii Agricole Comune pentru 2021-2027 se
dorește a fi eficient , fapt pentru care va avea următoarele
OBIECTIVE GENERALE - continuare

v. Adoptarea unor ABORDĂRI NAȚIONALE

SPECIFICE fiecărui SM al UE incluse în prioritățile
Planurilor Strategice Naționale.
vi. Dezvoltarea unor SISTEME DE CONSILIERE
pentru agricultură și dezvoltare rurală, care
să funcționeze în toate SM ale UE, pentru a
putea asigura agricultorilor:
• Informații,
• Schimb de bune practici între SM ale UE.
 Noul buget 2021-2027 al Politicii Agricole
Comune OBIECTIVE SPECIFICE (10):

1. Sprijinirea realizării de venituri fiabile (sigure) la ferme și dezv.de

activități reziliente (cu capacitate de adaptare) în întreaga Uniune,
în vederea îmbunătățirii securității alimentare;
2. Orientarea spre piață a agricultorilor și sporirea
competitivității, inclusiv punerea unui accent mai puternic
asupra utilizării rezultatelor din CDI, a tehnologiilor și
digitalizării;
3. Îmbunătățireapoziției fermierilor în cadrul lanțului valoric
de agribusines – prin creșterea puterii lor de negociare (ca efect
a creșterii gradului lor de asociere);
4. Contribuții la producția de bioenergie, la atenuarea &
combaterea schimbărilor climatice, precum și adaptarea la
acestea;
Noul buget 2021-2027 al Politicii Agricole Comune
OBIECTIVE SPECIFICE – continuare

5. Promovarea dezvoltării sustenabile și

a gospodăririi eficiente a unor
resurse naturale, precum apa, solul și
aerul;
6. Protejarea biodiversității,
îmbunătățirea serviciilor
ecosistemice și conservarea
habitatelor și a peisajelor;
7. Atragerea tinerilor fermieri
8. Facilitarea dezvoltării
antreprenoriatului din zonele rurale;
Noul buget 2021-2027 al Politicii Agricole Comune
OBIECTIVE SPECIFICE – continuare

9. Promovarea ocupării forței de

muncă, a creșterii economice, a
incluziunii sociale și a dezvoltării locale
în zonele rurale, inclusiv a bioeconomiei și
a silviculturii durabile;
10. Îmbunătățirea răspunsului
agriculturii UE exigențelor societale
referitoare la:
• Hrană și la sănătate (inclusiv la alimentele
sigure, hrănitoare și sustenabile),
• Reducerea deșeurilor alimentare,
• Asigurarea bunăstării animalelor.
 REZULTATE SCONTATE
A. Reforma PAC: își propune a realiza ”a mai mult”
cu ”mai puține” finanțări
 În prezent, PAC absoarbe mai mult de o treime
din cheltuielile bugetului public al UE.
 În perioada 2014-2020, se estimează că se vor fi
plătit (ca sprijin direct pentru agricultori și
dezvoltare rurală) cca 400 de miliarde de euro.
 !!!! Criza financiară din 2007-2008, precum și Brexit-ul
au generat noi sarcini costisitoare cum este, de exemplu,
apărarea și gestionarea frontierelor, reducerea finanțărilor, etc.;
Exemplu:
Referitor la acest aspect este de exemplificat că, în 2009, cheltuielile
agricole au scăzut cu aproximativ 5% - adică,
s-a alocat pentru fermierii europeni cu 20 de miliarde de euro mai
puțin.
B. Particularități ce se doresc a se dezvolta prin
Noul PAC 2021-2017 (în număr de 9)
1. Schimbarea mentalității. "Provocarea este de a dezvolta
un cadru de reglementare care să încerce ă rezolvarea tensiunii
dintre simplificare și subsidiaritate* ”.
2. Fondurile pentru agricultură să fie cheltuite mai eficient.
3. Noile propuneri ale Comisiei oferă SM ale UE o mai mare
flexibilitate atunci când vine vorba de punerea în aplicare a
PAC și de a promova o abordare adaptată la nevoile și
circumstanțele agricole diferite ale țărilor UE.
Posibilitatea de a transfera până la 15 % din alocarile lor din
PAC între platile directe si dezvoltarea rurala si invers, în
scopul asigurării prioritatilor si masurilor propuse.
* Definește condițiile în care Uniunea are prioritate de acțiune în raport cu Statele Membre. Principiul
subsidiarității legitimează exercitarea competențelor Uniunii în cazul în care statele membre nu
sunt în măsură să îndeplinească în mod satisfăcător obiectivele unei acțiuni preconizate și
acțiunea la nivelul Uniunii poate aduce cu sine o valoare adăugată. Sursa:
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/7/principiul-subsidiaritatii
 B. Particularități ce se doresc a se dezvolta prin Noul PAC 2021-
2017 - continuare

4. SM ale UE vor trebui să prezinte PLANURILE

STRATEGICE NAȚIONALE pentru fundamentarea
Nolui PAC până la sfârșitul lunii decembrie 2019.
5. Planurile Strategice Naționale ale SM ale UE
vor trebui să :
 se bazeze pe NEVOILE fiecărui SM al UE, mai
ales în ceea ce privește mediul și schimbările climatice;

 să fie ADAPTATE la specificul local (național)

pentru a se oferi SM ale UE suficientă flexibilitate
pentru a-și Planurile Strategice la
particularitățile lor naționale, în scopul atingerii
obiectivelor la nivelul întregii UE;
 B. Particularități ce se doresc a se dezvolta prin Noul
PAC 2021-2017 - continuare

6. Mai multa echitate prin direcționarea mai buna a

sprijinului - platile directe vor constitui in continuare o
parte esențială a politicii, asigurând stabilitate si
previzibilitate pentru fermieri.
7. Se va acorda prioritate sprijinirii fermelor mici si
medii, acestea reprezentând majoritatea sectorului
agricol al UE.
8. Se va acorda prioritate ajutorului acordat tinerilor
fermieri.
B. Particularități ce se doresc a se dezvolta prin Noul
PAC 2021-2017 - continuare

9. Se va intrduce un Nou Model de Control ”CONTROL

DE PERFORMANȚĂ” care va avea ca obiective:
i. Controlul bunei administrări a fondurilor alocate pe baza
indicatorilor de performanță propuși de fiecare SM al
UE,
ii. CE va urmări îndeaproape performanțele fiecărei țări
și progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor convenite.
iii. Fiecare dintre SM ale UE vor vor propune majoritatea
parametrilor de realizare a plăților.
Planurile Strategice ale Noului PAC vor include,
de ex.:
Indicatori de mediu foarte stricți din fiecare SM al UE,
Indicatori ”foarte verzi” (specifici).
Opinii ale unor experți privind Noul PAC

A.1. Deși se estimează că Planurile Strategice

Naționale ar putea contribui la un mai bun control a
cheltuielilor, totuși Curtea de Conturi Europeană
(ECA) a criticat însă propunerile Comisiei privind Noul
PAC, deoarece:
• în prezent, SM ale UE NU au dezvoltat suficiente
abordări ecologice și robuste bazate pe performanță;
• În SM ale UE ar trebui inițiate mai multe măsuri și
acțiuni referitoare la schimbările climatice.
 Propunerile Comisiei încă nu au fost suficient de clar formulate.
ADICĂ: Incă NU au fost emise de către Comisie (i) reguli măsurabile
de monitorizare sau precizate mecanismele care ar putea da
siguranța că reglementările în vigoare pot fi puse în aplicare, precum
și (ii) indic.de performanță
 Noul PAC încă nu reflectă ambițiile declarate ale Uniunii privind
adoptarea unei abordări mai ecologice și mai solide bazate pe
performanță.
NOTĂ: Încă Comisia prevede a se aloca o mică parte a
subvențiilor pentru obiectivele de mediu (30% din sprijin în
cadrul celui de-al doilea pilon al PAC va fi utilizat pentru
protecția mediului și a climei).
 Ecologizarea va fi, în principal, supusă ”bunăvoinței” SM ale UE,
care vor mai putea transfera încă 15% între cei doi piloni, pentru
a acoperi cheltuielile aferente obiectivelor de susținere a
mediului și a climei.
A.2. Opinii ale experților în audit ai Curții Europene de
Conturi (ECA) asupra faptului că Noua PAC este neclară
în ceea ce privește măsurarea obiectivelor climatice - João
Figueiredo, membru ECA însărcinat cu Avizul Curții privind
Noul PAC – face următoarele referiri:

• Complementaritatea PAC Post-2020 cu obiectivele legate de

schimbările climatice, care deși reprezintă o mare provocare,
totuși încă nu este clar prezentată;
• Obiectivele încă sunt vag definite și lipsesc detaliile legate de
măsurabilitatea lor;
• Auditorii recunosc că reforma va include instrumente pentru a
răspunde obiectivelor propuse, dar acestea nu sunt nici clar definite și
nici transpuse în obiective cuantificabile.

Deci, nu este clar ”cum ar putea fi evaluată, măsurată

”NOUA PAC MAI ECOLOGICĂ”. De fapt, acesta este
cea mai puternică provocare pentru toate SM ale UE !!!
B.1. Grupul de Lucru German pentru Agricultură și
Mediul Rural (AblL) Ulrich Jasper , director - a criticat
reducerile preconizate la Pilonul 2 al Noului PAC (respectiv
finanțarea zonelor rurale).

B.2. Asociația Fermierilor din Germania (DBV) -

Joachim Rukwied, președinte – este îngrijorată de reducerea
fondurilor pentru agricultură. Se apreciază că aceste reduceri la
bugetul agriculturii vor:
• Afecta negativ fermierii și vor conduce la slăbirea zonelor
rurale - în toată Europa.
• Se crează premise pentru scăderea capacității de susținere a
serviciilor pentru societate, cum ar fi clima și protecția
mediului.
B.3. Federația pentru un Aliment Ecologic
– BÖLW - se pronunță pentru un sprijin financiar mai puternic
pentru a agricultură apreciind că:
 Ar trebui recompensați fermierii pentru realizările lor majore în
materie de mediu, climă și protecția sănătății animalelor. Cel
puțin 70% din plățile planificate să utilizeze acest principiu.
 Numai prin investiții direcționate spre servicii de interes general
pentru agricultură vor exista garanții că finanțarea este nu a
fost acordată proprietarilor de pământ, ci pentru a se
consolida categoria fermierilor activi ".
 Prioritizarea viitoarelor investiții, în special, prin promovarea unor
măsuri de sprijin a competitivității durabile, ar trebui să fie
incluse în bugetul agriculturii.
 Promovarea investițiilor, a diversificării, a inovării, a educației și
consultanței.
B.4. Organizația Natura și Conservarea
biodiversității (NABU) a subliniat că UE s-a
angajat în cadrul ONU, pentru susținerea Obiectivelor de
Dezvoltare Durabilă (ODD) din Agenda 2030 de
dezvoltare durabilă.
Acest angajament necesită ca PAC Post 2020 să se
asigure:
 O nouă utilizare a alimentelor și a politicii terenurilor.
 Preocupări sporite pentru o producție de alimente durabilă.
 Recompensarea eforturilor de conservare a naturii.
 Implicarea mai mare a autorităților competente pentru
susținerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD)
conform Agendei 2030.
AGENDA 2030 DE DEZVOLTARE
DURABILĂ
AGENDA 2030 DE DEZVOLTARE DURABILĂ - continuare

 Cunoscute ca Obiective Globale cele 17 ODD/

SDG sunt un apel universal la acțiune pentru a
pune capăt sărăciei, protejarea planetei și
asigurarea faptului că toți oamenii se bucură
de pace și prosperitate.
 Cele 17 ODD (SDG) au fost adoptate în 25
septembrie 2015 - Agenda de Dezvoltare
Durabilă 2030.
 Noua Agendă de dezvoltare se aplică tuturor celor
194 state membre ONU, inclusiv SM din UE.
Opinii ale unor experți privind Noul PAC - continuare
B.5. Franța speră pentru o PAC Post 2020
mai ecologică:
 Măsurile de ecologizare din viitoarea politică agricolă comună au
ca scop sprijinirea tranziției la AGROECOLOGIE, care grupează
practicile agricole care conectează agronomia (știința agriculturii) cu
ecologia.
 Rolul Noului PAC de susținere a agoecologizării este asemănător cu
cel avut de susținere a intensivității producției agricole,
pentru asigurarea securității alimentare, adoptat în urma celui de-
al doilea război mondial.
 Documentele Comisiei rferitoare la Noul PAC nu indică cu claritate
obiectivele de mediu, deși le consideră ca fiind prioritare și nu
amintește nimic despre agricultura de care este nevoie, respectiv
o agricultură care captează carbonul, care gestionează resursele
de apă și respinge azotul.
 Opinii ale unor experți privind Noul PAC - continuare

B.6. Luc Vernet, consilier principal la Farm Europe, un think-tank specializat

în afaceri agricole face următoarele precizări:
 Apreciază că prin realizarea Planurilor Strategice ale PAC se
crează oportunități pentru o mai eficientă folosire a
cheltuielilor agricole cu realitățile din fiecare SM al UE.
 Recunoaște că vechile acorduri de parteneriat încheiate prin PAC
au avut un impact redus în practică.
 Complementaritatea PAC cu politicile de atenuare a schimbărilor
climatice a fost minimă – iar preocupările legate de schimbările
climatice au fost tergiversate mult timp, ele fiind punctate și
intensificate după semnarea Acordului Global privind
Schimbările Climatice de la Paris, 2015.
 Referitor la propunerea Comisiei de adăugare a unui nou nivel
de control administrativ ”control de performanță”, care se va
adăuga sistemului prezent de control, acesta se apreciază că
astfel se vor îngreuna viitoarele evaluări și vor fi necesare
adaptări, modificări instituționale.
Opinii ale unor experți privind Noul PAC - continuare

B.7. Alți experți comunitari consideră că Noul PAC ”riscă

să re-naționalizeze economia” - adică să îndepărteze
economiile SM de principiile de coeziune și solidaritate ale Tratatului.

• Noul PAC va dezvolta o viziune pentru un viitor ce se bazează pe

trecerea la performanță (prin cele 9 obiective specifice).
• Obiectivele climatice trebuie îndeplinite de către fiecare dintre SM
ale UE la nivel național chiar dacă acestea nu sunt specifice numai
agriculturii, ci mai multor sectoare.

Deci, nu este posibil ca Bruxelles-ul să determine de la centru

ce trebuie să facă fiecare SM al UE” în agricultură”.
• Se apreciază că NEVOILE SM ale UE, incluse în Planurile
Strategice Naționale, au sens în raport cu realitățile din fiecare
țară.
• Monitorizarea progresului, precum și evaluarea realizării
țintelor revine SM ale UE împreună cu instituțiile acreditate
ale Bruxell-ului.
 Sarcini imediate ale SM din UE pentru
implementarea PAC 2021-2027 cu
aplicabilitate între 2019-2021

1. !!! La sfârșitul lunii dec.2019 SM ale UE trebuiau

să depună la Comisie Planurile Strategice Naționale
pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală (PNS)

2. Pentru demararea realizării Planurilor Naționale

Strategice au fost IMPORTANTE EVALUĂRILE
EXISTENTE LA NIVEL REGIONAL ȘI NAȚIONAL, care
au sta la baza elaborării documentului PNS
Sarcini imediate ale SM din UE pentru implementarea PAC 2021-
2027 - continuare

3. Fundamentarea țintelor viitoarelor Planuri

Naționale Strategice se vor realiza pe două
direcții:
i) Se va preciza de către fiecare SM ale UE nivelul
ce se va atinge (UNDE) în următorii trei ani;
ii) UNDE se va afla fiecare SM ale UE la sfârșitul
perioadei de programare, respectiv în 2027 "

4. Viitoarele cheltuieli agricole ar trebui să se bazeze pe

OBIECTIVE DE PERFORMANȚĂ ambițioase și
relevante, dar pe care fiecare SM va trebui să și le
definească – SĂ-ȘI PROPUNĂ PROPRII
INDICATORI.
Sarcini imediate ale SM din UE pentru implementarea PAC 2021-
2027 - continuare
5. Realizarea unei Strategii de Sprijinire a Tinerilor
Agricultori – măsuri de prevăzut:
i. Crearea unei rezerve de cel putin 2 % destinată plăților
directe pentru sprijinirea tinerilor fermieri să se
instaleze în aceasta profesie,
ii. Majorarea cuantumului maxim al ajutorului acordat (de
până la 100.000 euro) pentru:
a. instalarea tinerilor fermieri,
b. pentru intreprinderile rurale nou-infiintate,
iii. Inițierea de scheme destinate să faciliteze accesul la terenuri
si la transferul acestora (de ex.: parteneriate între ferme
reunind generații diferite de fermieri; servicii de planificare a
preluării fermelor de către generația următoare sau a
transferului acestora; brokeraj pentru achiziția de terenuri;
organizații naționale sau regionale inovatoare a căror activitate
constă în promovarea și facilitarea serviciilor de conectare a
tinerilor fermieri cu fermierii vârstnici, etc.),
iv. Modalități de sprijin pentru investiții și de sprijin pentru
transferul de cunostinte/ formare din fondurile pentru
dezvoltarea rurală.
Sarcini imediate ale SM din UE pentru
implementarea PAC 2021-2027 - continuare

6. Noua PAC și actiunile legate

de mediu și acțiunile climatice
!!! 3 dintre cele 9 obiective specifice din
viitoarea PAC vor viza mediul si clima –
inclusiv schimbarile climatice, resursele
naturale, biodiversitatea, habitatele si
peisajele.

SM ale UE vor trebui să explice, în detaliu, modul

in
care vor folosi finantarea din ambii
piloni ai Noului PAC, iar anual acestea vor fi
stabilite si evaluate pentru a se măsura progresele.
Sarcini imediate ale SM din UE pentru implementarea
PAC 2021-2027 – continuare punct 6 privind Noua PAC și
actiunile legate de mediu și acțiunile climatice
Modalitati pentru tratare a performanțelor cu privire la
clima, mediu si biodiversitate, se va recurge la diverse :
i. Un nou sistem de „conditionalitate” a acordării sprijinului
pentru venitul tuturor fermierilor (si alte plati legate de suprafata si
animale) cu ajutorul unor standarde mai ridicate față de normele
existente.
ii. Un nou sistem, al asa-numitelor „programe ecologice” finantate
din alocarile nationale destinate platilor directe, va fi obligatoriu pentru
statele membre, deși fermierii nu vor fi obligati sa participe la ele.
Aceste programe ecologice vor trebui sa vizeze obiectivele PAC legate de
mediu si clima în moduri complementare celorlalte instrumente disponibile
si sa depaseasca nivelul deja impus prin cerintele privind conditionalitatea.
Un exemplu ar putea fi un Program Ecologic pentru Eliminarea Completa a
Ingrasamintelor, pentru a se Imbunatati Calitatea Apei. În acest caz platile in
cauza ar putea fi acordate fie ca un complement la platile directe ale
fermierilor, fie ca scheme autonome cadrul carora valorile platilor se bazeaza
pe costurile suplimentare si pe pierderile de venit pe care le suporta fermierii.
Sarcini imediate ale SM din UE pentru implementarea PAC
2021-2027 – continuare punct 6 privind Noua PAC și
actiunile legate de mediu și acțiunile climatice
iii. Alocarea a cel putin 30 % din bugetul SM pentru PAC Post 2020 pentru
dezvoltarea în rural a unor actiuni favorabile mediului si climei, in special
așa-numitele „angajamente de agromediu si clima” care, la randul
lor, vor fi voluntare pentru fermieri.
iv. Bugetele pentru dezvoltarea rurala pot fi folosite si pentru a finanta o serie de alte
actiuni precum transferul de cunostinte, investitiile
favorabile mediului, inovarea si cooperarea. Acest sprijin
s-ar putea adresa fermierilor, administratorilor de paduri si altor parti interesate din
zonele rurale.
v. Finantarea dedicata măsurilor legate de mediu în zone care se
confruntă cu constrângeri naturale, precum zonele montane
sau costiere se va include în finanțarea de 30 % din sectorul dezvoltarii rurale.
vi. In conformitate cu angajamentele UE de punere în aplicare Acordul de la Paris
din 2015, precum si cu angajamentul față de Obiectivele de Dezvoltare
Durabila ale ONU se estimează ca actiunile din Noul PAC să contribuie
la acțiunile de combatere a schimbărilor climatice într-o
proporție de 40 % din bugetul general al PAC Post 2020.
”Pour ce qui est de l’avenir, il ne s’agit
pas de le prévoir, mais de le rendre
possible./ În ceea ce privește viitorul, nu
este vorba de a-l prevedea, ci de a al face
posibil.“

Antoine de Saint Exupéry, Citadelle, 1948

48
Referințe bibliografice
1. Sarantis Michalopoulos ”EU auditors insist the new CAP is unclear on
climate goals measurement ”, EURACTIV, 29 - 30 nov. 2018,
https://en.euractiv.eu/wp-content/uploads/sites/2/special-
report/EURACTIV-Special-Report-CAP-New-delivery-model-
climate-and-spending.pdf
2. CAP: New delivery model, climate and spending, EURACTIV.com,
Nov 29, 2018, https://www.euractiv.com/section/agriculture-
food/special_report/cap-new-delivery-model-climate-and-spending/
3. http://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/7/principiul-
subsidiaritatii
4. https://www.gazetadeagricultura.info/stiri-agricole/538-comisia-
europeana/20977-bugetul-ue-dupa-2020-vor-avea-prioritate-platile-
catre-fermele-mici-medii-si-tinerii-fermieri.html
5. https://www.europarl.europa.eu/news/en/press-
room/20191121IPR67110/the-european-parliament-
declares-climate-emergency
6. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/european-green-
deal-communication_en.pdf
7. https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/european-green-
deal-communication-annex-roadmap_en.pdf
8. https://www.ipcc.ch/sr15/
9. https://ec.europa.eu/info/news/eurobarometer-survey-
confirms-public-support-energy-policy-objectives-2019-sep-
11_en
10. https://www.icos-cp.eu/GCP/2019
11. ft.com/content/f7ee830c-3ee6-11ea-a01a-bae547046735
12. FCHJU, Study on “Early Business Cases For H2 in Energy
Storage and More Broadly Power to H2 Applications”, 2017
13. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/pdfscache/1180.pdf
14. Global warming, https://www.ipcc.ch/sr15/
VĂ MULTUMESC!