DIAGRAME DE ECHILIBRU BINARE,

REPREZENTARI GRAFICE,
INTERPRETARE
4.1. Legea fazelor
Un sistem de aliaje se poate gasi in echilibru, starea lui nemodificandu-se in
timp, cand o serie de factori fizici (temperature, presiune, etc.) raman
constanti. Factorii care prin variatia lor produc reactii si transformari in
interiorul sistemelor se numesc factori de echilibru: temperature, presiunea,
concentratia, etc. Un sistem isi poate pastra starea de echilibru cand factorii
de echilibru variaza numai intre anumite limite.

Numarul factorilor de echilibru care pot varia fara a distruge echilibrul

sistemului (fara a modifica numrul de faze existent in system) reprezinta
varianta sistemului sau numarul gradelor de libertate ale sistemului.
Legatura dintre variant sistemului V. numarul componentelor n, numarul
maxim de faze f si factorii de echilibru (p=2) este data delegea fazelor,
stabilita de J.W. Gibbs, astfel

V=n–f+2
In care
• n-f reprezinta numarul de vaiabile dependente de concentratie,
• 2 reprezinta cei doi factori de echilibru ramasi: temperature si
concentratia.
In functie de valoarea variantei, sistemele pot fi
-Invariante V = 0
-Monovariante V = 1
-Bivariante V = 2, etc.
stabilindu-se deci numarul de factori care pot fi modificati fara a afecta
numarul de faze existent in sistem.
Procesele metalurgice avand loc la presiune constanta, numarul factorilor de
echilibru este unu, iar legea fazelor care stabileste conditia de echilibru in
sistemele de aliaje metalice devine:
V = N – f +1
Sistemele de aliaje aflate in echilibru au 𝑉 ≥ 0; cand variant este negative,
sistemul este in afara de echilibru.

Sistemele simple (formate dintr-un singur component) pot sa aiba la echilibru

maximum doua faze, situatie in care variant este nula (V = 1 +1 – 2 = 0); sistemele
de aliaje binare au la echilibru maximum trei faze ( V = 2+1- 3 =0), cand sistemul
devine invariant, etc.
4.2. Diagrame de echilibru ale sistemelor de aliaje binare cu solubilitate
totala a componentelor in stare lichida si solida

In conditii de echilibru, sistemele de aliaje adopta acea stare care asigura

aliajului energia minima la fiecare compozitie.

Solubilitatea reciproca totala a componentilor atat in stare lichida, cat si

solida, se realizeaza cand toti factorii solubilitatii sunt favorabili si se
formeaza serii izomorfe de solutii solide.
Diagrama de echilibru fazic cu solubilitate totala a componentilor si
curbe de racire pentru aliaje reprezentative.
Diagrama se traseaza, redand in coordonate temperatura-compozitie,
compozitiile fazei solide si lichide la diverse temperaturi; curba ce reda
compozitiile de echilibru ale fazei lichide se numeste curba liquidus. La toate
temperaturile si compozitiile situate deasupra curbei, aliajele sunt monofazice
si anume solutie lichida de compozitia aliajului, ca in figura de mai sus.
Curba ce reda compozitiile de echilibru ale fazei solide la orice temperatura
se numeste curba solidus; la toate temperaturile si compozitiile punctelor
aflate in aria cuprinsa intre curba liquidus si solidus, aliajele sunt bifazice,
alcatuite din lichid si solutie solida.

Conform legii fazelor, in domeniile monofazice (L sau α) , aliajele sunt

bivariante V = 2 – 1 + 1=2, iar in intervalul de solidificare (bifazic), sunt
monovariante V = 2 + 1 -2 = 1.
4. 3. Diagrame de echilibru ale sistemelor de aliaje binare cu
solubilitatea totala a componentelor in stare lichida si insolubilitate in
stare solida

Sistemele de aliaje formate din componente complet solubile in stare lichida,

dar la care in timpul solidificarii componentelor se separa formand amestecuri
mecanice de tip eutectic se numesc sisteme cu insolubilitate in stare solida
Eutecticul - constituient structural eterogen (amestec mecanic de 2 sau mai
multe faze) rezultat din descompunerea unei soluţii lichide, la temperatură
constantă.
Aliajul cu concentratia corespunzatoare punctului 3 (fig) se numeste aliaj
eutectic si are o structura formata din 100% eutectic; aliajele situate in
stanga concentratiei eutectice se numesc aliaje hipoeutectice, avand in
structura cristale de component A si eutectic; aliajele situate la dreapta
concentratiei eutectice se numesc aliaje hipereutectice si au in structura
cristale de component B si eutectic.
Sistemul aflat deasupra liniei lichidus, unde exista o singura faza
(solutia lichida), este bivariant V = 2 + 1- 1 = 2.

In intervalul de solidificare unde coexista doua faze (L+ A sau L

+ B), sistemul este monovariant V = 2 + 1 – 3 = 0;

Sub izoterma solidus exista un amestec de doua faze A + B si

sistemul este monovariant, V = 2 + 1 – 2 = 1.