Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.

ro

Astrologia şi fizica modernă – Integrarea ştiinŃelor sacre şi seculare

Interviu cu dr. fiz. William Keepin

- articol apărut în revista Astrele, nr. 20, nov. 2003 –

(ilustraŃiile au fost revizuite pe 14.08.2009)

traducere şi note explicative de Mihaela Dicu

MulŃumiri autorului, dr. fiz. Will Keepin, şi revistei „Mountain Astrologer”, pentru amabilitatea de a-mi fi
permis publicarea acestui material în limba română.

De existenŃa lui Will Keepin am aflat întâmplător, dintr-un documentar Discovery despre astrologie (Journal
of the Unknown – Astrology). IntervenŃia lui, deşi scurta, m-a frapat, fiindcă mi-a oferit o nouă perspectivă
asupra lucrurilor. De fapt, nu complet nouă, dar mult mai clară şi mai argumentată decât ceea ce întâlnisem
până atunci. Aşa că i-am notat numele şi apoi am căutat pe internet informaŃii despre el. Astfel am ajuns la
materialul de faŃă, pe care îl consider de o importanŃă primordială pentru iubitorii de astrologie care vor
realmente să înŃeleagă cum anume funcŃionează aceasta. Îl consider drept un fel lectură obligatorie, dacă
doriŃi ☺ De fapt acesta este motivul pentru care m-am implicat într-o traducere atât de amplă şi în
demersurile necesare pentru a obŃine acordurile de publicare – m-am simŃit întrucâtva datoare să prezint cele
de mai jos şi astrologilor români.

Materialul este transcrierea unei conferinŃe pe care Will Keepin a Ńinut-o la Isis Institute în anul 1995, la
invitaŃia respectatului astrolog Rob Hand. Transcrierea a fost pentru prima dată publicată în prestigioasa
revistă Mountain Astrologer , în numărul 8/1995.

Cât priveşte stilul textului, trebuie Ńinut cont de faptul că este vorba de o conferinŃă, aşadar avem de-a
face cu un limbaj vorbit, nu scris: cu repetiŃii, cu fraze eliptice, etc. Acolo unde mi s-a părut ca e
necesară o completare pentru o mai buna înŃelegere, am pus cuvântul lipsă între paranteze drepte.
Tot între paranteze drepte am plasat şi câteva scurte note.

Prezentare de Rob Hand:

Primul nostru vorbitor din această dimineaŃă este Will Keepin, cu care am mai
avut plăcerea să stau de vorbă acum câŃiva ani, la Astrolabe , timp de vreo…cât
să fi fost? - cred ca o zi întreagă, sau chiar o zi şi jumătate. A fost una dintre
cele mai impresionante conversaŃii pe care le-am avut vreodată cu cineva. În
esenŃă, a fost vorba despre o convertire.

Will este doctor în fizică şi a avut un număr de contribuŃii importante la studiul

fizicii moderne. Cu alte cuvinte, nu este un fizician care s-a hotărât să se îndrepte
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
către metafizică fiindcă nu a reuşit în fizică. Ci este un doctor în fizică, care, reuşind în fizică, a
hotărât că este necesar să se îndrepte către metafizică, şi care acum este implicat în activităŃi privind
relaŃiile dintre problemele de mediu şi spiritualitate. Nu este tocmai ceea ce se predă în facultăŃile
de fizică din zilele noastre, deşi fizica modernă a devenit suficient de ciudată pentru a ajunge să
aibă o serie de realizări în această direcŃie. Will se numără printre primii dintr-o serie de oameni [de
ştiinŃă] care au trecut graniŃa şi ni s-au alăturat nouă, ciudaŃii de la periferia civilizaŃiei moderne.

William Keepin:

Ei bine, îŃi mulŃumesc, Rob, pentru prezentarea călduroasă. Este minunat să fi

prezentat ca un convertit. De fapt, până acum mai bine de şase ani, ultimul lucru
la care m-aş fi gândit era ca am să ajung vreodată să vorbesc despre astrologie
sau la vreo conferinŃă astrologică.

Am fost educat ca cercetător în fizica matematică. Şi, cu toate că eram deschis

către anumite lucruri, cum ar fi expansiunea conştiinŃei şi conceptele budiste nirvana şi shunyata,
consideram că astrologia e ultimul lucru care i-ar mai lipsi unui om de ştiinŃă serios. Iar asta e o
chestiune foarte ciudată, fiindcă acum simt că exact în domeniul astrologiei ar putea să existe una
dintre cele mai mari deschideri ale ştiinŃei în următoarele decenii - sau secole, în funcŃie de
rezistenŃa care va fi întâmpinată. Ceea ce vreau eu să fac astăzi este să subliniez notificarea acestei
posibilităŃi.

PermiteŃi-mi să vă spun câte ceva despre pregătirea mea în astrologie, care, de altfel, este destul de
limitată. Am avut marele noroc să studiez cu Stan Grof 1 circa trei ani, iar în acea perioadă a venit
şi Rick Tarnas, care a Ńinut o serie de prezentări astrologice pe parcursul unei săptămâni. Ulterior,
am început să studiez propria-mi hartă, uitându-mă în special la aspecte şi tranzite, iar mai apoi
hărŃile celor din familie. Ca să scurtez povestea, am fost îndrumat cu multă grijă şi înŃelepciune de
Rick. Şi îi sunt foarte recunoscător pentru asta, fiindcă adevărata mea deschidere către astrologie a
venit prin Rick Tarnas.

Rick Tarnas Stan Grof

Momentul-cheie, momentul iniŃial al transformării mele, a sosit pe când mă uitam la harta unei
membre a familiei care-mi era foarte apropiată. Cu mai mulŃi ani în urmă, suferise de un episod
psihotic, care a fost diagnosticat drept schizofrenie, şi pentru o perioadă a tot fost internată prin
diverse spitale de boli mentale. În cele din urmă, a reuşit să depăşească situaŃia. În harta natală avea

1
Stanislav Grof – doctor în medicină, psihiatru cu peste 40 de ani de experienŃă în cercetările legate de stările de
conştiinŃă alterată induse prin substanŃe psihedelice sau prin diferite alte tehnici care n-au legătură cu drogurile. Născut
şi format în Cehoslovacia, a emigrat în 1967 în SUA. Preşedinte fondator al International Transpersonal Association
(ITA – AsociaŃia InternaŃională Transpersonlă). Vezi http://www.holotropic.com/
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
o conjuncŃie Marte-Uranus în careu cu Neptun, iar Neptun era în trigon cu o conjuncŃie Mercur-
Venus. La vremea când a avut problemele respective, Pluto în tranzit se afla în conjuncŃie cu
Neptun natal, şi activa, în fond, aspectul disonant din natal, careul dintre Marte-Uranus şi Neptun.
Apoi, în noiembrie 1982, exact în luna în care a avut căderea şi a fost internată, Saturn a venit şi el
lângă Pluto. Deci a avut de-a face cu o conjuncŃie Saturn-Pluto în tranzit peste Neptun natal, în mod
clar genul de tranzit cu care poŃi avea de-a face doar o dată în viaŃă - iar ea a avut, cu siguranŃă, o
experienŃă de tipul „o dată în viaŃă”. Pentru mine a fost o foarte profundă deschidere, şi m-a
determinat să-mi încep cu adevărat cercetările în astrologie, cercetări care continuă şi astăzi.

Ca atare, doresc să vă spun că e o mare onoare şi un mare privilegiu faptul că mă aflu aici. Trebuie,
totuşi, să vă mai istorisesc o povestioară Atunci când m-am dus să mă întâlnesc cu Rob Hand, m-
am dus împreună cu Rick. Şi pentru mine, la fel ca pentru Rob, discuŃia aceea a fost una dintre cele
mai fascinante discuŃii pe care le-am avut vreodată. Am dezbătut o arie largă de subiecte, iar după
aceea Rick şi cu mine am plecat la o conferinŃă. Nu cred că i-am povestit vreodată lui Rick, dar în
timp ce zburam cu avionul înapoi către casă, spre San Francisco, în timp ce stăteam de vorbă cu
Rick, am realizat brusc profunzimea (cel puŃin până la un anume nivel), a ceea ce însemnau toate
acestea. Am avut senzaŃia foarte clară că jumătatea din spate a capului meu s-a deschis şi s-a dat la
o parte. Şi m-am simŃit într-o comunicare, sau într-o comuniune, foarte directă cu cosmosul din
spatele capului meu – a fost o senzaŃie fizică aproape palpabilă. În momentul respectiv n-am gândit
decât „Poftim, ce chestie interesantă!”, dar acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost un
moment foarte important.

Ceea ce am să vă ofer astăzi este mai mult o meditaŃie decât o prezentare. Aş dori să vă împărtăşesc
unele dintre ideile, cercetările şi contemplările mele din ultimii 6 ani, ani în care m-am războit cu
întrebarea „Cum ar putea fi posibil ca astrologia să fie validă?” Pare atât de în contradicŃie cu
ceea ce ne spune ştiinŃa ortodoxă... Încă de la început aş vrea să subliniez faptul că ştiinŃa curentă
nu are dovezi credibile împotriva astrologiei. Cele două argumente
aduse de obicei de ştiinŃă sunt cum că nu există probe în ce priveşte
astrologia şi că nu există nici un mecanism care să o poată explica.
„Lipsa de probe” este complet falsă, în primul rând datorită lucrărilor
lui Michel Gauquelin. Sunt sigur că sunteŃi familiarizaŃi cu
cercetările statistice ale lui Gauquelin. Nu insist asupra lor azi,
fiindcă doresc mult să abordez înŃelesuri teoretice şi mai adânci. Aşa
importantă şi validă cum e această muncă, este bazată pe statistici. Şi
cred că unul dintre lucrurile la care vom asista în următoarea decadă
va fi acela că statistica însăşi va fi serios pusă sub semnul întrebării
ca epistemologie ştiinŃifică. În orice caz, [ceea ce trebuie reŃinut este
că] există probe ştiinŃifice pentru astrologie.

Al doilea punct, privind problema „lipsei de mecanism” se sprijină pe argumente nefondate privind
clasa de magnitudine, de genul: „în momentul naşterii, efectul gravitaŃional al medicului asupra
copilului era mai mare decât efectul gravitaŃional al lui Pluto. Prin urmare, dacă doctorul n-are
nimic de-a face cu psihicul copilului, cum ar putea să aibă Pluto?” Într-un sens îngust, argumentul
este valid; dar tot ce demonstrează el este că astrologia nu lucrează pe principiul gravitaŃiei. Se pot
aduce argumente asemănătoare privind interacŃiunile electromagnetice, ba chiar interacŃiunile
nucleare. Se va ajunge la aceeaşi concluzie. Este valid fiindcă funcŃionează, dar nu ajunge să atingă
adevărata natură a fenomenului. Şi nu împiedică explicaŃiile alternative.

Astrologia nu contrazice în nici un caz vreunul dintre principiile ştiinŃifice cunoscute de noi. Este în
dezacord cu extrapolările lor nejustificate, cu acea imagine asupra lumii despre care se presupune
că a fost probată de către ştiinŃa curentă ortodoxă, dar care în fapt se bazează doar pe un set de
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
supoziŃii privind natura realităŃii. Astrologia este în dezagrement cu aceste supoziŃii, dar nu cu toate
principiile stabilite.

În 1975 a avut loc acea faimoasă declaraŃie astronomică împotriva astrologiei pe care au semnat-o
186 de oameni de ştiinŃă. Cei care au semnat-o, în general, fie nu ştiau nimic, fie ştiau foarte puŃin
despre astrologie. Dar a fost interesant să aud unele poveşti în legătură cu cei care nu au semnat-o,
precum Freeman Dyson, de la Institutul de Studii Avansate din Princeton, care a refuzat să semneze
fiindcă nu ştia despre ce e vorba. Şi Carl Sagan, pe care cu toŃii îl ştim ca un foarte bun cunoscător
al miliardelor de stele din cosmos, cred că şi el a refuzat să
semneze. Nu sunt chiar sigur de asta, dar el a făcut
următoarea afirmaŃie în legătură cu astrologia. AfirmaŃie care
sună ca o concediere simpatică a întregii probleme cum că
astrologia n-ar fi validă din cauză că noi nu înŃelegem felul în
care lucrează. Sagan zice: „Faptul că noi credem că nu există
un mecanism pentru astrologie este relevant, dar
neconvingător. Nu se cunoştea, de exemplu, nici un
mecanism pentru deriva continentelor atunci când ideea a fost
propusă de Wegener. Cu toate astea, vedem că Wegener a
avut dreptate şi că cei care au obiectat invocând lipsei unui
mecanism s-au înşelat”. În fond, am putea să-i atribuim lui Sagan recunoaşterea faptului că
astrologia nu poate să fie trimisă la plimbare doar pentru că nu este înŃeles modul cum
funcŃionează.

Poate că aŃi auzit de unele dintre lucrările lui Percy Seymour2 care a scris câteva cărŃi despre ştiinŃă
şi astrologie, precum „Bazele ştiinŃifice ale astrologiei” („The Scientific Basis of Astrology”). Nu
sunt familiarizat pe deplin cu lucrările sale, dar am citit ceva din ele. EsenŃa a ceea ce propune el
este că astrologia ar lucra prin intermediul unui fel de interacŃiuni ale câmpului magnetic. Eu va
ofer aici o abordare cu totul diferită. În viziunea mea, astrologia este de fapt cu mult mai profundă
decât oricare alt proces care are loc în lumea fizică. Implică ceva ce se află dincolo de lumea fizică,
ceva pentru care adunăm acum din ce în ce mai multe dovezi prin intermediul noilor dezvoltări din
ştiinŃa modernă. Despre asta vreau de fapt să vă vorbesc astăzi.

Dezvoltările la care mă refeream sunt date de lucrările teoretice

ale lui David Bohm 3, şi de câmpurile emergente ale dinamicii
nonliniare, şi de teoria haosului, şi, în mod particular, de
geometria fractală. Am să vă dau imediat un exemplu.

Aş vrea să încep însă cu opera lui David Bohm în fizica teoretică.

David Bohm s-a născut în 1917 [pe 20 decembrie 1917, la Wilkes-
Barre, Passadena, nota tr.] A fost un tânăr fizician strălucit, care a
studiat la Berkeley cu Oppenheimer4. Apoi a plecat la Princeton şi
a devenit coleg cu Albert Einstein. De fapt, el şi Einstein au avut
frecvente discuŃii cu privite la teoria cuantică. David Bohm a scris
o carte despre teoria cuantică, publicată în 1951, despre care
Einstein a spus că este cea mai clară expunere a teoriei cuantice pe
care a văzut-o vreodată. Cei doi au devenit foarte apropiaŃi, dar
apoi lucrurile au evoluat într-un mod destul de curios. Bohm a fost

2
Percy Seymour – astrofizician englez (doctor în astronomie) Vezi un amplu articol la:
http://cura.free.fr/decem/09seym.html
3
Un interviu foarte interesant cu David Bohm la: http://www.youtube.com/view_play_list?p=903698A0AC1B4E82
4
Oppenheimer, Julius Robert – fizician american (1904-1967), autor al unor lucrări despre teoria cuantică a atomului;
a jucat un rol important în cercetările nucleare. Supranumit şi „părintele bombei atomice”.
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
chemat să depună mărturie împotriva lui Oppenheimer în era lui McCarthy, dar a refuzat să o facă.
Şi, cu toate că Oppenheimer a fost achitat, Bohm şi-a pierdut slujba de la Princeton şi a trebuit să
părăsească Ńara. Astfel, s-a terminat efectiv asocierea lui cu Einstein. Bohm s-a dus în Brazilia, apoi
în Israel, şi a sfârşit prin a se stabili la Universitatea din Londra, unde şi-a conceput cea mai mare
parte din lucrări. ContribuŃia lui esenŃială în domeniul fizicii, şi în cel al ştiinŃei în general, nu este
nici pe departe recunoscută îndeajuns, şi v-aş atrage atenŃia că [Bohm] oferă o înŃelegere complet
nouă a ceea ce înseamnă ştiinŃa şi a ceea ce este ştiinŃa. Am să enumăr pe scurt contribuŃiile sale.

Dar mai întâi, un comentariu cu privire la felul în care lucra Bohm. Căuta cu pasiune arzătoare
înŃelesurile adânci ale naturii realităŃii şi existenŃei, iar asta l-a atras până dincolo de graniŃele
fizicii. Aşa cum poate ca unii dintre voi ştiu deja, a dus o corespondenŃă de 20 de ani cu misticul şi
înŃeleptul indian Krishnamurti. A avut dialoguri extinse şi cu alŃi lideri spirituali, inclusiv cu Dalai
Lama. Şi a sfârşit prin a dezvolta o înŃelegere teoretică a fizicii moderne care de fapt se leagă logic
cu învăŃăturile spirituale care ne-au parvenit din cele mai vechi timpuri. Şi, asta, într-un mod destul
de bogat şi de complex. Astăzi voi sublinia doar câteva dintre ideile pe care este bazată gândirea sa.

Conform. lui Bohm, natura fundamentală a realităŃii este ceea ce el numeşte holomişcare – „holo”,
adică asemănător holo-grafiei, şi „mişcare”, adică dinamism şi proces. Ca să folosim propriile sale
cuvinte, universul real este „un singur întreg indivizibil, aflat într-o mişcare de curgere”. Aşadar,
toate lucrurile sunt interconectate şi totul se află într-un flux dinamic. Acum, în acest termen holo-
mişcare, holo se referă la structura holografică, ceea ce înseamnă că fiecare părticică a acestui
curent curgător conŃine întregul curent. O să luăm câteva exemple ca să vedem ce înseamnă asta.
Iar acea parte a termenului „holomişcare” care se referă la mişcare vrea să însemne că întregul
curent este într-un continuu proces de schimbare. Bohm a dezvoltat această idee extrasă din
reinterpretarea personală a fizicii cuantice.

Probabil că unii dintre dumneavoastră au citit ceva din faimoasele opere ale lui Fritjof Capra5 şi
Gary Zukav, ori despre acea minunată şi largă deschidere petrecută la sfârşitul anilor 1970 şi
începutul anilor 1980, care priveşte în esenŃă implicaŃiile mistice în fizica modernă. Ceea ce a făcut
Bohm, după mine, este cel puŃin la fel de important, dar nu a fost recunoscut ca atare. El a început
cu ecuaŃia Schrodinger6, care este ecuaŃia centrală a teoriei cuantice, şi a împărŃit-o matematic în 2
părŃi. Prima parte era în fond o recapitulare a fizicii newtoniene clasice, iar cea de-a doua ducea la
un câmp informaŃional de natură ondulatorie.

EcuaŃia Schrodinger este ecuaŃia care descrie mişcarea unui electron şi

oferă informaŃii referitoare la probleme precum „Cum se comportă un
electron?” şi „Care este natura electronului?” Bohm a postulat că
electronul se comportă exact ca o particulă clasică obişnuită, contrar
întregii teorii a dualităŃii undă-particulă a lui Niels Bohr şi a şcolii de
interpretare de la Copenhaga. Bohm spunea că electronul trebuie să se
comporte ca o particulă, dar una având acces la informaŃiile privind restul
universului. Aşa cum puteŃi să vă imaginaŃi, fizicienilor le-a trebuit foarte
mult timp ca să accepte acest punct de vedere, cum că electronul
acŃionează esenŃialmente având un fel de percepŃie a restului universului.
Această percepŃie [cunoaştere, conştientizare] apare în cel de-al doilea termen, pe care Bohm l-a
numit potenŃial cuantic şi care este un câmp informaŃional ondulatoriu care-i dă electronului
posibilitatea de a avea acces la informaŃiile cu privire la restul universului fizic. Bohm a fost în

5
Fritjof Capra – fizician american de origine austriacă, specializat în teoria sistemelor, autorul celebrelor bestseller-uri,
The Tao of Physics (la noi, apărută sub numele Taofizica - paralela intre fizica moderna si mistica orientala ) and The
Turning Point (la noi, Momentul adevarului).
6
Autor, Erwin Schrödinger (1887 –1961), fizician austriac, cu contribuŃii importante în mecanica cuantică, laureat al
premiului Nobel în 1933.
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
stare să demonstreze că influenŃa acestui potenŃial cuantic depinde numai de forma undei, nu şi de
magnitudinea ei. Şi din cauză că nu depinde de magnitudine, este independentă de distanŃa în
spaŃiu. Aşadar, orice punct din spaŃiu are o contribuŃie la „conştientizarea” electronului. Ca să
înŃelegeŃi mai bine, esenŃa este aceea că electronul este un fel de particulă ghidată. De fapt, Bohm
face analogia cu un avion 747 care zboară peste ocean. Acesta este ghidat prin unde radio. Undele
radio în sine nu au energia necesară pentru a face avionul să se întoarcă şi să-şi modifice traiectoria,
dar furnizează informaŃii la care avionul răspunde ajustându-şi drumul în funcŃie de datele
transmise prin aceste unde radio. Deci, aceste unde radio în sine conŃin mult mai puŃină energie
decât avionul, în sens fizic. Dar informaŃia pe care o conŃin îi îngăduie avionului să-şi ghideze şi să-
şi direcŃioneze propria energie. În esenŃă, este cam acelaşi înŃeles pe care Bohm îl dă electronului.

Mai apoi, Bohm susŃine că holomişcarea pe care am menŃionat-o e alcătuită din două părŃi... o
ordine explicată şi o ordine implicată. Am să încerc să clarific diferenŃa [dintre cele două] cu un
exemplu pe care-l folosea Bohm însuşi. ImaginaŃi-vă un recipient umplut cu un fluid dens şi
transparent, ca glicerina, un fluid cu o vâscozitate ridicată. În centrul recipientului se află o vergea
cilindrică echipată cu un mâner, astfel încât vergeaua să poată fi rotită. AdăugaŃi o picătură de
cerneală în glicerină, şi veŃi vedea că picătura rămâne pur şi simplu acolo unde aŃi pus-o. Dar atunci
când rotiŃi cilindrul interior acesta trage de picătura de cerneală şi o alungeşte. Dacă veŃi continua
să îl rotiŃi, cerneala se va desface în linii din ce în ce mai alungite, mai subŃiri şi mai estompate.
Eventual, dacă continuaŃi să faceŃi asta, cerneala va dispărea complet. Nu o mai puteŃi vedea. În
acest punct, este foarte tentant să conchideŃi că ordinea prezentă iniŃial în picătura de cerneală a fost
redusă la o stare complet aleatorie şi haotică, prin amestecarea cernelii în glicerină. Atât de mult,
încât cerneala nici nu mai poate fi văzută. Totuşi, dacă veŃi roti din nou cilindrul, dar în sens invers,
veŃi constata că acele linii subŃiri şi alungite de cerneală reîncep să apară. Şi dacă continuaŃi să rotiŃi
invers, ele vor continua să devină din ce în ce mai îngroşate şi mai clar definite, şi, eventual,
[picătura de cerneală] se va reconstitui complet. Asta este o metaforă mecanică pentru ceea ce
spune Bohm. El ne spune că în tot ceea ce ne apare ca fiind aleator poate fi prezentă o ordine
ascunsă. Acesta este un concept foarte important al lui Bohm, aşa încât aş vrea să-l repet. Referitor
la exemplul dat şi referitor la realitatea înconjurătoare, în general, tot ceea ce pare a fi aleator poate,
de fapt, să conŃină o ordine ascunsă. Şi, dacă nu ai o reŃea epistemologică suficient de fină sau
suficient de extinsă, se poate să „ratezi” această ordine ascunsă.

Bohm numea această ordine ordine implicată deoarece, deşi cerneala poate fi disipată până ajunge
să fie invizibilă, într-un fel sau altul, ordinea ei s-a păstrat. Sau, aş spune mai degrabă că a fost
transformată într-o altă formă, dar nu a fost distrusă. Şi că poate ajunge să fie implicată în ceea ce
Bohm numeşte ordine explicată, stare în care ordinea a fost făcută vizibilă şi manifestă. Acea
[stare] în care picătura de cerneală reapare. Când picătura de cerneală dispare, Bohm spune că
ordinea sa este conŃinută în glicerină. Când picătura de cerneală reapare, ordinea sa e readusă
înapoi, în ordinea explicată. Voi tot folosi aceşti termeni, aşa că doresc să va fie familiari. RelaŃia
de ansamblu dintre ordinea explicată şi cea implicată este una destul de complexă şi vă voi spune
imediat câteva lucruri despre ea. Dacă vă daŃi silinŃa să asimilaŃi mental toate astea, o cale foarte
simplă de înŃelegere ar fi aceea că ordinea explicată reprezintă tărâmul manifest; este universul real
spaŃio-temporal în care trăim. Apoi, ordinea implicată este tărâmul nevăzut, sau nemanifest. Ar fi
tentant, poate, să privim ordinea explicată ca pe o realitatea primă, iar ordinea implicată ca pe o
subtilă realitate secundară. Pentru Bohm, situaŃia se prezintă exact invers: realitatea primară
fundamentală este ordinea implicată, iar ordinea explicată nu este decât un ansamblu de vălurele
de la suprafaŃa ordinii implicate. Aşadar, ceea ce putem vedea, şi simŃi, şi atinge sunt numai
valurile de la suprafaŃa realităŃii, care realitate este oceanul vast al ordinii implicate.

Alt mod în care am putea gândi toate astea, este în termenii bătrânului şi bunului televizor. Ordinea
implicată este dată de toate programele TV care au fost emise vreodată, iar ordinea explicată este
doar ceea ce apare pe ecran la un anumit moment dat. Aşadar, ordinea explicată nu este decât o
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
fereastră îngustă spre ceea ce se află de fapt aici –manifestarea unei mici părticele dintr-o mare de
posibilităŃi- iar întreaga realitate există de fapt în ordinea implicată.

Alt punct asupra căruia s-a concentrat Bohm este acela că spaŃiul gol este şi el o parte din întreg –
din această mişcare curgătoare. SpaŃiul gol nu este doar un soi un vacuum gigant prin care se mişcă
materia, ci, de fapt, spaŃiul şi materia sunt intim interconectate. Este un mod foarte important de a
reconsidera ontologia aşa-numitului spaŃiu gol. Bohm a făcut de fapt anumite calcule care arată că
fiecare centimetru din aşa-numitul spaŃiu gol conŃine mai multă energie potenŃială decât toată
energia manifestă din univers. După formularea sa, spaŃiul este mai degrabă plin decât gol. Toate
astea vă dau o idee despre concepŃiile lui David Bohm.

Ceea ce doresc să fac acum, este să purced la un exemplu mai concret al

structurii holografice. Ca să fac asta, voi folosi un exemplu din teoria
haosului şi geometria fractală. Acest exemplu este cunoscut drept
mulŃimea lui Mandelbrot. Ceea ce vă voi spune nu este, într-un anume
sens, cu adevărat nou pentru unii dintre dumneavoastră. Ca astrologi, ştiŃi
intuitiv aceste lucruri. Principalul punct al prezentării mele de astăzi este
acela de a vă arăta în ce mod anumite direcŃii din ştiinŃă apar în direcŃia
înŃelegerii paralele. MulŃimea Mandelbrot a fost numită astfel după
matematicianul francez Benoit Mandelbrot7. Ea este generată de un proces
de iterare nonliniar. Procesul în sine este incredibil de simplu. IniŃial,
începi cu un număr, pe care îl ridici la pătrat, apoi aduni la el o constantă.
Vei obŃine astfel un alt număr. Iei acest nou număr, îl ridici la pătrat şi îi adaugi o constantă. Asta îŃi
va da un al treilea număr; şi tot aşa, continui să repeŃi acest proces. Dacă această acest şir rămâne
finit, adică dacă nu tinde la infinit, atunci punctul cu care ai început
aparŃine mulŃimii Mandelbrot. Şi se află în zona neagră. Dacă şirul
tinde la infinit, atunci [punctul respectiv] se află în afara mulŃimii, în
zona albă. Nu vă faceŃi griji dacă nu ştiŃi matematică. Nu este
important pentru esenŃa a ceea ce vreau să vă arăt. Acum, hai să
pătrundem în mulŃimea Mandelbrot, mărind imaginea de circa un
miliard de ori, ca să puteŃi vedea cu adevărat structura acestei
mulŃimi. Pe măsură ce „plonjaŃi” în interiorul său, veŃi începe să
vedeŃi regularitatea de-a dreptul minunată a structurii ca, de altfel, şi
câteva paternuri care se repetă la diferite scări. VeŃi putea observa că
aceste mici paternuri încep să arate ca nişte părŃi ale structurii
originale.

[Nota editorului: SpaŃiul nu ne permite folosirea imaginilor pe care

lectorul le-a utilizat în această parte a prelegerii sale, dar îi
recomandăm cititorului planşele colorate dintr-o carte la îndemâna
oricui: „Haosul: crearea unei noi ştiinŃe”, de James Gleick
(Penguin Books, NY).]

Continuând procesul nostru de mărire, aş vrea să intru şi mai adânc

în aceste mici puncte de un alb strălucitor – după cum puteŃi vedea,
în această structură există o anume complexitate, şi delicateŃe, şi
graŃie. Mergând mai departe, după cum observaŃi, în mijlocul ei
există un alt punctişor alb, pe care îl vom mări la rândul lui... iar
acum începeŃi să vedeŃi cum apare ceva acolo. Dacă priviŃi mai de

7
Mandelbrot, Benoit – matematician francez de origine poloneză (născut în 1924 la Varşovia), care a elaborat în 1974
teoria obiectelor fractale. MulŃimile Mandelbrot îşi găsesc aplicare în studiul „haosului determinat”.
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
aproape în centrul acestui punctişor alb, vedeŃi cum reapare figura originară. Aşadar, avem aici în
esenŃă aceeaşi figură ca la început, reprodusă la o scară de un miliard
de ori mai mică. În matematică, acestea se numesc structuri auto-
asemănătoare, sau mulŃimi imbricate de structuri auto-asemănătoare
[nota traducătorului: "imbricate" sau "împachetate"; este vorba de
mulŃimi care se cuprind una pe alta, şir de mulŃimi incluse una într-
alta, după principiul păpuşilor ruseşti Matrioşka. NoŃiunea
matematica este "nested sets" în engleză, sau "ensembles emboîtés" în franceză]. În alchimie şi în
astrologie asta se cheamă „Ce este sus, este şi jos”8. Într-un anume sens, ştiinŃa începe să descopere
acum, prin unele progrese recente, câte ceva din înŃelepciunea şi învăŃăturile din vechime. Vreau să
vă spun un pic mai mult despre natura acestor mulŃimi. În exemplul Mandelbrot, vă amintiŃi cum,
mărind imaginea de circa un
miliard de ori, am găsit o structură care seamănă virtual cu întregul. Totuşi, la o analiză mai atentă,
nu este chiar identică. Este uşor diferită, şi nu numai atât – dacă dezvolŃi oricare dintre aceste părŃi
cu aceeaşi structură, vei găsi sădite în ea, din nou, aceleaşi mici mulŃimi Mandelbrot. Miliarde,
literalmente, de mulŃimi. De fapt, sunt o infinitate, fiindcă fiecare structură conŃine miliarde, şi uite
aşa se perpetuează procesul lumilor din interiorul altor lumi. Ceea ce avem aici este un foarte
temeinică mulŃime de structuri auto-asemănătoare imbricate. Aşa susŃin oamenii de ştiinŃă. Avem
aici un fel de noŃiune alchimică „Ce este sus, este şi jos”. Ba mai mult, aceasta demonstrează
falimentul ontologic al reducŃionismului. Teoria fundamentală a reducŃionismului, care prevala în
ştiinŃa ortodoxă, spune că, dacă vrem să înŃelegem un sistem complex, trebuie să-l spargem în mai
multe bucăŃi, pentru a-l face mai simplu. Ceea ce am aflat noi aici este că atunci când spargi un
întreg în bucăŃi, fiecare bucată în parte este tot atât de complexă ca şi întregul de origine. Acesta
este un mod foarte diferit de a înŃelege lucrurile. Acum puteŃi să începeŃi să vedeŃi care este
înŃelesul ideii că fiecare parte conŃine întregul. Fiindcă, atunci când pătrundem într-una din aceste
mici mulŃimi Mandelbrot, care reprezintă a miliarda parte din întreg, găsim că are aceeaşi structură
cu întregul.

Microcosmosul conŃine toate elementele esenŃiale ale macrocosmosului. Totuşi, vreau să subliniez
că fiecare parte conŃine întregul, dar nu la nivel manifest, ci, mai degrabă, la nivelul procesului.
Micul şi firavul gândăcel Mandelbrot nu îl conŃine pe cel mare în sens fizic. Este mult prea mic
pentru a-l conŃine. Dar la nivelul procesului, cei doi sunt virtual identici.

Acum, ce înseamnă toate acestea, şi ce însemnătate au pentru astrologie? Aici vreau să fac apel la
un zbor metaforic al fanteziei. Când ziceam că e vorba de o meditaŃie, voiam să spun că necesită o
gândire mentală imaginativă. Aş vrea să vă invit să consideraŃi această mulŃime Mandelbrot ca pe
un fel de cosmos. Hai să ne gândim la fiecare micuŃă mulŃime Mandelbrot ca la o fiinŃă umană.

Apoi, dacă cineva ar vrea să pătrundă în interior şi să contemple în adâncime natura fiecăreia în
parte, ar putea ajunge la înŃelegerea procesului care a dat naştere existenŃei sale. Ajungând la
această înŃelegere, ar putea ajunge mai apoi să priceapă procesul la nivelul întregului cosmos,
fiindcă e vorba de unul şi acelaşi proces. Este exact ceea ce vor să spună budiştii tantrici: „Dacă

8
vezi Hermes Trismegistus, „Corpus Hermeticum”
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
ajungi să cunoşti corpul omenesc suficient de profund, vei ajunge să cunoşti întreg cosmosul”. Şi ei
nu vorbesc despre cunoaşterea fizică. Vorbesc despre cunoaştere la nivel energetic, la nivelul
procesului. În cazul nostru, aceasta este reprezentată de simpla ecuaŃie a lui Mandelbrot, care este
ordinea implicată. Mai departe: aceste mulŃimi Mandelbrot pe care le-am analizat sunt structuri
statice. Sunt structuri matematice fixe, care nu se schimbă.

Acum hai să ne imaginăm, dimpotrivă, că aceste structuri şi procesele care stau la baza lor
evoluează ambele în timp. ImaginaŃi-vă că acest proces –ordinea implicată- se schimbă în timp şi
că, mai departe, această mulŃime Mandelbrot –ordinea explicată-, de asemeni se schimbă în timp.
Am căutat imagini vizuale cu asta, dar n-am reuşit să găsesc. Nici măcar nu ştiu dacă s-a realizat
matematic aşa ceva. Dar ideea de bază ar fi că, aşa cum procesul care stă la baza acestei
manifestări se dezvoltă şi se schimbă, la fel şi întregul ansamblu ar trebui să se schimbe şi să
evolueze, asemenea unui fel de fractal dinamic. ÎnchipuiŃi-vă că fiecare dintre aceste mici şi firave
mulŃimi Mandelbrot înseriate se schimbă şi evoluează într-un mod care este direct corelat cu
evoluŃia întregului macrocosmos. În felul acesta, începem să înŃelegem cum de pot exista corelaŃii
între evoluŃia macrocosmosului, adică mişcarea planetelor, de exemplu, şi evoluŃia unei părŃi
individuale a acestui macrocosmos, adică cea a fiinŃei umane.

Toate astea ne conduc către un fel de înŃelegere metaforică a felului cum lucrează astrologia, iar ea
nu lucrează într-un fel mecanicist. Este foarte important să înŃelegeŃi asta. Nu Pluto trimite radiaŃii
către creierul nostru, care, lucrând ca un receptor radio, le preia şi se duce şi face lucruri plutoniene.
Iar Pluto nu este conŃinut în noi în sensul în care Pluto, fizic vorbind, e prea mare pentru a fi
cuprins în corpul nostru fizic. Ci în sensul că şi noi ne supunem aceloraşi procese cărora li se
supune şi Pluto. Literalmente. Deci Pluto este literalmente conŃinut şi în voi, şi în mine, dar la
nivelul procesului, nu la nivel manifest.

[În replică la o întrebare care nu se aude, dr. Keepen răspunde:]

MulŃimea Mandelbrot este, într-adevăr, o noŃiune bi-dimensională, care există în planul matematic
complex. Şi mai este încă o limitare a acestei metafore pe care aş vrea să o menŃionez. În fond, ceea
ce vreau să sugerez, în mod foarte vag, este că el ne oferă un model pentru a înŃelege câte ceva
despre felul în care lucrează astrologia. Avem un proces generativ, sau o ordine implicată şi mai
avem un domeniu manifest. Şi cum acest proces se schimbă de-a lungul timpului, din el rezultă un
cosmos desfăşurat în care există corelaŃii temporale între manifestările macrocosmice şi
microcosmice. Dar, după cum ştiŃi, o configuraŃie astrologică arhetipală dată poate să conducă la
manifestări felurite, în funcŃie de scopul, de viaŃa şi de integritatea persoanei implicate. Deci este
vorba de ceva cu mult mai complex. Aici, eu n-am avut cu adevărat în intenŃie decât să dau cea mai
simplistă imagine a modului în care ar putea funcŃiona.

Vreau să mai spun doar câteva lucruri, după care am să mă opresc, ca să avem puŃin timp pentru
întrebări şi răspunsuri.

Există un fel de structură holografică în multe manifestări ale astrologiei, şi am să menŃionez

imediat câteva. Una este ideea că cele trei planete exterioare ar fi «octavele superioare» ale
planetelor personale – [Uranus, octava superioară a lui Mercur], Neptun, octava superioară a lui
Venus, Pluto, octava superioară a lui Marte. În măsura în care acest lucru este valid –nu vreau să vă
prezint această idee ca pe un adevăr literal- ar putea reflecta relaŃia structurilor auto-asemănătoare
la scări diferite.

Tot la fel, în ce priveşte progresiile, un întreg an este în esenŃă reprezentat prin mişcarea Soarelui
dintr-o singură zi. Acesta este o modalitate a timpului de a avea şi el propria-i structură fractală. De
fapt, David Bohm spunea că fiecare moment din timp conŃine tot trecutul şi tot viitorul. Timpul nu
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
este un flux cu curgere constantă intrinsec ordinii explicate. Ci, mai degrabă, timpul este un tip
special de ordine explicată care se desfăşoară ca o secvenŃă de evenimente, în care trecutul şi
viitorul sunt măsuri ale adâncimii implicării. Mai mult, timpul are propria lui ordine implicată, pe
care Bohm o numea ordinea eternă, şi care se găseşte complet dincolo de timpul manifest. PuteŃi
începe să vedeŃi cum fiecare explicaŃie are implicaŃii tot mai adânci, care duc spre indefinit, către
niveluri mai subtile.

În cazul astrologiei, putem privi arhetipurile ca pe un fel de ordine implicată, iar când devin
explicate acelea sunt evenimentele reale manifeste. Dar aici s-ar putea să existe chiar o ordine
super-implicată, deasupra arhetipurilor, acea ordine care le comandă. Aşadar, totul devine destul de
complex, iar Bohm a dezvoltat conceptul de ordine super-implicată, pe care doar îl menŃionez, însă
nu insist asupra lui.

Acum, un alt exemplu al unei structuri de tip holografic în astrologie: poŃi face o interpretare
completă bazată doar pe poziŃia planetelor în semne. Semnele zodiacale se raportează de fapt la
întregul cosmos, fiindcă divizează universul în douăsprezece sectoare. Pe de altă parte, poŃi face o
interpretare completă analizând numai aspectele şi punctele mijlocii dintre planete. Iar în cazul
acesta, te raportezi numai la nivelul sistemului planetar. PoŃi să ignori complet semnele zodiacale,
şi tot obŃii o interpretare destul de precisă. Deci, aceeaşi informaŃie este cuprinsă la diferite nivele,
şi într-un fel, este replicată atât la nivelul sistemului solar, cât şi la nivel cosmic.

Acum, mai este un ultim lucru pe care vreau să-l menŃionez cu privire la opera lui David Bohm.
Este foarte important, şi multe dintre scrierile despre el nu îl menŃionează. Bohm a venit cu ideea
unei aşa-numite ontologii tripartite. Care spune că realitatea consistă în materie, energie şi
semnificaŃie [meaning în original - nota tr.]. ConcepŃia pe care fizica o vehiculează în mod comun
în ştiinŃă este că universul este alcătuit din materie şi energie, iar
Einstein a creat celebra ecuaŃie E = MC pătrat. Cu toate astea, Bohm
zice că semnificaŃia are aceeaşi întâietate ontologică precum materia şi
energia. PermiteŃi-mi să îl citez în mod direct. Bohm spunea: “Energia
conŃine materie şi semnificaŃie, iar materia conŃine energie şi
semnificaŃie” (când auziŃi acest cuvânt, “conŃine”, amintiŃi-vă de
picătura de cerneală care dispare în glicerină). “Dar semnificaŃia
conŃine şi ea deopotrivă materie şi energie. Aşadar, fiecare dintre
aceste trei noŃiuni de bază le conŃine pe celelalte două”. Aşadar, Bohm
propune un fel de interdependenŃă între materie, energie şi semnificaŃie.
El merge mai departe şi spune : «Aceasta ne sugerează, în contrast cu
vederile generale, că semnificaŃia este o componentă inerentă şi esenŃială a realităŃii
înconjurătoare, şi nu doar o noŃiune pur abstractă ce sălăşuieşte numai în mintea, sau, altfel spus,
în viaŃa omului. La modul general, semnificaŃie înseamnă existenŃă. Într-un fel, am putea spune
că suntem suma semnificaŃiilor noastre ». Pentru Bohm, natura realităŃii este înterpătruderea
dintre materie, energie şi semnificaŃie. Tărâmul materie-energie este ordinea explicată sau tărâmul
manifest. Tărâmul semnificaŃiei este ordinea implicată, şi este o întrepătrundere între cele două.

Aş vrea să menŃionez că din acest [concept] îmi trag speranŃa că am putea să „salvăm planeta”. Cea
mai mare parte a muncii mele o constituie ştiinŃa mediului înconjurător, iar dacă te uiŃi la aspectele
obiective ale crizei mediului, acestea sunt foarte, foarte îngrijorătoare. Iar dacă adopŃi punctul de
vedere al ştiinŃei uzuale, cum că trebuie să reparăm întreaga planetă, luând rând pe rând, bucăŃică
cu bucăŃică în parte, situaŃia devine chiar disperată. Dar să ne imaginăm că o parte dintre noi, mici
MandelbroŃi bine intenŃionaŃi, am fi suficient de conştienŃi şi ca am străpunge prin procesul care stă
la baza realităŃii manifeste ajungând până-n adânc, la natura procesului de creaŃie în sine, şi că am
lucra la acest nivel (care poate fi numit spiritualitate, dragoste, sau altcumva) - în acest caz am
putea fi capabili să influenŃăm însăşi evoluŃia procesului.
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro

Îmi dau seama că pare un pic cam tras de păr, dar dacă am proceda astfel, atunci am ajunge să avem
o cale de acŃiune în care nu mai contează cifrele. Iar în cosmologie există un precedent pentru asta.
De exemplu, tot hidrogenul din univers a apărut într-o singură clipă. Nu exista hidrogen, apoi,
dintr-odată, hidrogenul a apărut peste tot, în mod simultan. La fel şi cu galaxiile. Galaxiile nu au
existat până la un moment dat, când dintr-o dată, toate au cristalizat şi s-au condensat într-o formă.
În fond, au devenit manifeste în afara ordinii implicate, peste tot în acelaşi timp. În acest sens, eu
cred că printr-o acŃiune intens motivată câŃiva oameni sunt în stare, în mod potenŃial, să provoace o
schimbare uriaşă. Masele ar numi asta „intervenŃie divină”. Şi ar privi-o ca pe ceva magic - dar nu
este vorba de intervenŃie divină aici. Este vorba de arhitectură divină. Este modul în care e
structurată lumea. Cunoscând aceste lucruri şi acŃionând la nivelul procesului în loc de a acŃiona la
nivelul manifest, putem să creăm un canal de comunicare cu acea ordine mai profundă a realităŃii.

Deci, pentru a conchide, aş dori să dau o viziune pozitivă asupra viitorului ştiinŃei. Înainte de toate,
ce este ştiinŃa? ŞtiinŃa este un fel de căutarea a paternurilor [identificare a modelelor], iar ceea ce
cere ea, acel sine qua non al ştiinŃei, este un anume fel de ordine. Există o ordine fundamentală în
tărâmul material, pe care se sprijină ştiinŃa convenŃională şi care rezultă din studiul ordinii materiei
şi energiei.

Ca dovadă, există o ordine şi în semnificaŃie. SemnificaŃia este ordonată, nu arbitrară. Există o

mulŃime de exemple cu referire la asta, unul dintre ele fiind frumuseŃea muzicii lui Mozart, în
comparaŃie cu cea a lui Salieri, care este un fapt obiectiv. Dar ea nu poate fi măsurată cu
instrumente de laborator, şi nici culeasă cu microfonul. Aşa cum nici analiza Fourrier a formelor
ondulatorii redate pe microfilm nu ar putea vreodată să ne ajute să facem diferenŃa între muzica lui
Mozart şi cea a lui Salieri, în termenii geniului şi frumuseŃii absolute. Dar ea există.

Într-un anume sens, astrologia este ştiinŃa ordinii care există în semnificaŃie, şi a interpretării
acesteia în termenii universului fizic spaŃio-temporal. Şi din această cauză cred eu că astrologia
este atât de profundă. Căci, într-un fel, toate ştiinŃele ezoterice, cum ar fi I Ching-ul, Tarotul şi
altele, sunt ştiinŃe ale ordinii existente în semnificaŃie. Şi ele, într-un fel, sunt tot modele
fundamentale ale ordinii implicate. Dar ceea ce este atât de profund în astrologie, în virtutea
conexiunii ei cu planetele şi stelele, este exact modelarea interpenetrării dintre tărâmul invizibil al
semnificaŃiei şi universul spaŃio-temporal.

Prin urmare, ce întrevăd eu (sau, poate, pentru ce mă rog), în viitorul ştiinŃei? În esenŃă, o mare
sinteză a ştiinŃelor implicate şi explicate. ŞtiinŃa convenŃională de azi ar putea fi văzută ca o ştiinŃă
parŃială, limitată la ordinea explicată. Ea se focalizează asupra acelor vălurele pe care le vedem în
jurul nostru şi pe care în mod greşit le interpretăm ca fiind întreaga realitate. Până una-alta,
astrologia şi celelalte ştiinŃe ezoterice sunt ştiinŃe ale ordinii implicate şi în loc să contrazică
ştiinŃele fizice, astrologia şi fizica sunt două aspecte ale unui întreg mult mai cuprinzător. Toate
astea ar putea conduce, eventual, la o măreaŃă integrare a ştiinŃelor sacre şi seculare într-o ştiinŃă
mult mai profundă decât cea de care dispunem astăzi.

Vă mulŃumesc.

Răspunsuri la întrebările publicului:

(Urmează răspunsurile la câteva dintre întrebările auditorilor. Din păcate întrebările sunt inaudibile
pe înregistrarea conferinŃei).
_________

DaŃi-mi voie să vă mai spun doar că teoria haosului, înainte de toate, nu vorbeşte despre haos, ci
despre ordine. Aşadar, într-o anumită privinŃă, este incorect intitulată, şi derivă din anumite
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
procese care par a fi haotice, dar care atunci când au fost studiate mai în adâncime s-au dovedit a
manifesta ordine. Acesta este un exemplu referitor la ce spuneam mai devreme despre ordinea
ascunsă prezentă în ceea ce pare haotic sau întâmplător. Teoria haosului este un domeniu general
din matematică şi din dinamica non-liniară, iar geometria fractală este un subansamblu al acestora.
MulŃimile Mandelbrot sunt doar un exemplu. Unul dintre cele mai simple şi elementare exemple
privind această geometrie fractală.
________

În ştiinŃă există un soi de hegemonie ontologică. Există o obsesie incredibilă de a considera că

planetele nu sunt nimic mai mult decât nişte uriaşe pietre moarte, caracterizate prin masă,
compoziŃie chimică, periodicitate orbitală, etc. Şi ştiŃi că lucrul ciudat în legătură cu aceasta este că
această ontologie lipsită de viaŃă este tragic de meschină în comparaŃie cu astrologia. În ce mă
priveşte -tocmai voiam să o spun-, ca fizician, astrologia mi-a dezvoltat şi mi-a îmbogăŃit
înŃelegerea realităŃii şi a cosmosului până în străfunduri – vreau să spun, dincolo de orice vorbe
pe care le-aş putea folosi ca să descriu asta-. Pur şi simplu a pus carne şi oase şi viaŃă în trupul
destul de uscat şi scheletic al ecuaŃiilor şi mecanicii.
________

Întrebarea este dacă pot spune ceva despre relaŃia dintre cele ce am vorbit şi conceptul
sincronicităŃii lui Jung9? Nu prea m-am gândit la asta. E o întrebare
excelentă. Dar sincronicitatea este în esenŃă un alt nume, într-un fel, pentru
corelaŃiile dintre ceea ce se întâmplă pe tărâmul semnificaŃiei şi ce se
întâmplă pe tărâmul spaŃio-temporal al evenimentelor. Într-un anumit sens,
ar putea fi un fel de corelaŃie între ceea ce se întâmplă în ordinea implicată
şi ceea ce devine manifest. Poate să aibă însuşirile intervenŃiei divine, sau
ale magiei. Dar, încă o dată, aşa cum am spus mai devreme, nu este ceva
realmente magic. E vorba, de fapt, de arhitectura existenŃei. Aşa cum am
spus, metafora este destul de limitată. Unul dintre lucrurile care simt că
trebuie să fie menŃionate, este acela că există un feedback dinspre tărâmul
manifest înapoi către procesul creaŃional, aşa încât aceste două [tărâmuri]
se află într-un fel de proces de co-evoluŃie. Există un fel cauzalitate
mutuală, interdependentă care lucrează, deci nu se pune problema ca
procesul să-şi vadă de treabă fără legătură cu ceea ce se manifestă. Cele două se află într-un fel de
co-creaŃie. Din acest motiv simt că există oarece speranŃă pentru salvarea Pământului. Fiindcă aceia
dintre noi –toŃi câŃi suntem în încăperea asta şi alŃii- care lucrează la nivelul ordinii implicate pot
afecta potenŃial tocmai procesul care dă naştere realităŃii noastre manifeste.
________

Întrebarea se referă la faptul că descrierea mulŃimilor Mandelbrot îi aminteşte [doamnei] despre

modul în care lucrează homeopatia, iar dânsa doreşte să spun câte ceva despre legăturile dintre
fizică şi vindecare. Sunt de acord, în esenŃă. Chiar eu însumi am folosit din plin sistemul de lucru
al respiraŃiei holotropice pe care l-a pus la punct Stan Grof, care este un fel de homeopatie psihică,
dacă doriŃi. Unul dintre lucrurile pe care le-a spus Stan, după 30 de ani de muncă pe tărâmul
conştiinŃei, este că el nutreşte adânca convingere că „fiecare dintre noi este totul”. Prin aceasta
înŃelege că dacă privim înăuntrul nostru putem găsi în noi toate formele de manifestare ale
conştiinŃei existente, ceea ce constituie un fel de versiune psihică a cele despre care vorbeam. Simt
că lucrul acesta ne dă mari speranŃe, fiindcă dacă frunza conŃine copacul, atunci în procesul de

9
Carl Gustav Jung – psihiatru (psihanalist) elveŃian (1875-1961). A introdus conceptele de
suconştient colectiv şi arhetip. Autorul teoriei sincronicităŃii (sincronicitate = coincidenŃă
semnificativă). Între altele, a fost pasionat de astrologie.
 Numai pentru uz intern - Scoala de Astrologie Fidelia - http://www.scoaladeastrologie.ro
vindecare dacă o frunză se vindecă pe sine, vindecarea va avea impact asupra întregului copac.
Aşadar, dacă asta înseamnă ceva, de aici derivă speranŃa mea privind vindecarea culturii şi a relaŃiei
noastre cu Pământul.

EchivalenŃe:
ordine explicată = ordine înfăşurată = ordine manifestă
ordine implicată = ordine desfăşurată = ordine nemanifestă

Recomandări:
- Cu privire la preocupările actuale ale lui Will Keepin, a se vedea
http://www.satyana.org
- Pentru o privire mai amănunŃită asupra conceptelor lui David Bohm, a se citi articolul
„LIFEWORK OF DAVID BOHM - RIVER OF TRUTH”, scris tot de Will Keepin, care se găseşte
la una dintre următoarele adrese:
http://www.vision.net.au/~apaterson/science/david_bohm.htm
http://www.shavano.org/text_only_html/bohm.html#Quest
- Pentru o abordare mai diversificată a aplicării teoriilor lui Bohm, a se citi „InteligenŃa materiei”
de Dr. Med. Dumitru C-tin Dulcan , cu precădere capitolele V („Materie şi gîndire”) şi VI
(„Universul cunoaşterii, sau drumul către noi înşine”).
- cei ce doresc pot citi textul conferinŃei în original, în limba engleză la:
http://technovate.org/web/articles/astrologyandphysics.html