Sunteți pe pagina 1din 10

INTERVIUL-constructia ghidului de interviu

-o metoda de culegere a informatiilor pe o tema bine


determinata;
-o conversatie fata in fata in care o persoana obtine
informatii de la o alta persoana; (Denzin, 1970);

 “Pionierii interviului”:
- S. Freud- a urmarit explorarea unor motive inconstiente si ale
dinamicii personalitatii prin hipnoza, optand ulterior pentru exprimarea
libera a intervievatului;
- J. Piaget- a urmarit chestionarea in detaliu a copiilor cu privire la
aspectele reflectiilor lor;
Scopurile interviului in cercetarea stiintifica(Fred kerlinger-1973)
1. Scopul explorator-de identificare a variabilelor si relatiei dintre
variabile;cu ajutorul interviului se poate ajunge la formularea unor
ipoteze interesante si valide.Informatiile obtinute pot ghida in
continuare cercetarea fenomenelor psiho-sociologice.
2. Constituie instrumentul principal de recoltare a informatiilor in
vederea testarii ipotezelor.
3. Recoltarea informatiilor suplimentare obtinute prin alte metode.
AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE interviului ca tehnica de cercetare
(Kenneth D. Bailey-1978/1982)

Avantaje:
- flexibilitatea- posibilitatea de a obtine raspunsuri specifice la fiecare
intrebare;
- rata mai ridicata a raspunsului;
-observarea comportamentelor nonverbale;
- asigurarea standardizarii conditiilor de raspuns;
- asigurarea controlului asupra succesiunii intrebarilor;
- colectarea unor raspunsuri spontane;
- asigurarea unor raspunsuri personale;
- asigurarea raspunsului la toate intrebarile ( testarea tuturor ipotezelor
cercetarii);
- precizarea datei si locului convorbirii, fapt ce asigura
comparabilitatea informatiilor;
- studierea unor probleme mai complexe;

Dezavantaje:
- costul ridicat;
- timp indelungat necesar;
- “efectul de operator”
- imposibilitatea consultarii unor documente in vederea formularii unor
raspunsuri precise;
- incoveniente legate de faptul ca se cer raspunsuri indiferent de
dispozitia psihica a individului;
- neasigurarea anonimatului;
- lipsa de standardizare in formularea intrebarilor;

Aspecte specifice ale interviului psihologic


- nu este un monolog;
- nu este un interogatoriu;
- nu este un interviu jurnalistic;
- nu este o dezbatere de idei;
- nu este o confesiune;
ELEMENTELE INTERVIULUI
- intalnire a doua persoane;
- un context specific;
- un joc de relatii emotive si afective;
- un obiectiv;
- un schimb structurat si tactic;
TIPURI DE INTERVIU
1. Dupa continutul comunicarii:
a. interviul de opinie;
b. interviul documentar;
2. Dupa durata:
a. interviu extensiv;
b. interviu intensiv;
3. Dupa gradul de libertate:
a. interviu directiv/ structurat;
b. interviu nondirectiv/ liber;
c. interviu semidirectiv/ semistructurat;
Grawitz propune in 1972 o alta clasificare dupa gradul de libertate si
nivelul de profunzime:
- interviu clinic;
- inteviu in profunzime;
- interviu cu raspunsuri libere sau
ghidat;
- interviu centrat sau focalizat;
- interviu cu intrebari inchise;
- interviu cu intrebari deschise;
4.Dupa numarul aplicatiilor:
a. interviuri unice;
b.interviuri repetate;
5. Dupa numarul intervievatilor de interviu:
a. interviuri personale;
b. interviuri de grup;
6. Dupa nivelul de varsta:
a.interviuri de adulti;
b.interviuri de copii;
7.Dupa modalitatea de comunicare:
a. interviuri fata in fata(personale, directe);
b. interviuri la distanta( telefonice sau online);
8. Dupa functie:
a.interviu de explorare;
b.interviu folosit ca modalitate principala de obtinere a datelor
c. interviu completarii sau verificarii datelor obtinute prin alte
metode sau tehnici de cercetare.

Tehnici de interviu

1. Interviul structurat sau directiv:


- dispune de o lista de intrebari precise, a caror formulare si ordine
sunt prestabilite;
-discutia directa: este o metoda de cercetare ce serveste, de multe
ori, ca substitut al chestionarelor;
- tehnica aceata este folosita doar daca tematicile ce trebuiesc
investigate sunt foarte precise sau operationale la un nivel foarte ridicat
si daca indicatorii diferitelor variabile de studiat au fost validati anterior;
2. Interviul semistructurat sau semidirectiv:
- cea mai intalnita tehnica in cadrul stiintelor socioumane;
- intervievatorul dispune de o serie de intrebari ce ii servesc drept
ghid si pe care nu le pune intr-o ordine stricta, ci in functie de fluxul
conversational si al reactiilor interlocutorului sau.
3. Interviul liber sau non-directiv:
- doar tematica sau tematicile ce trebuiesc
investigate servesc intervievatorului drept ghid a priori;
-atitudinile si intrebarile acestuia vor fi orientate de dinamica
interactiunii si fluxul conversational;
- cercetatorul trebuie:
- sa formuleze si sa descrie problematica investigata in
timpul discutiilor sale;
- sa defineasca tipul optim de actiune ce trebuie stabilit in
cursul interviului;
- sa reflecte asupra genului de informatii pe care trebuie
sa le obtina;
4. Povestea vietii:
- povestea vietii, discutia si istorisirea biografica reprezinta un
ansamblu esential de tehnici esential narative;
5. Discutia exploratorie:
- are ca obiectiv completarea lecturii facute in legatura cu o tema de
cercetare;
- cercetatorul se va adresa in special expertilor in domeniu,
actorilor din teren vizati de publicul tinta si unor persoane apartinand
publicului tinta al studiului.
6. Discutia centrata:
- “ Focused interview” ( Merton, Fiske si Kendall, 1956) este deosebir
de util pentru studierea perceptiei si impactului unui eveniment sau al
unei experiente precise asupra celor care i-au fost martori sau
participanti.
7. Tehnicile specifice:
* tehnica LANDDERING ( Reynolds si Gutman, 1988; Grumert si
Grumert, 1995; Martius, 1997)
- permite lectorului sa isi dea seama ca unele instrimente foarte
“punctate” pot fi puse in practica atunci cand vrem sa realizam interviuri
special adaptate la niste tematici de cercetare particulare;
- are ca obiectiv retrasarea lanturilor de asociere intre
comportament, atributele sale, consecintele ce decurg de aici si valorile
personale asociate.

Etapele pregatirii unui ghid de interviu


1. alegerea metodei- depinde de obiectivele specifice si de ipotezele
cercetarii ce trebuie indeplinite; la randul lor, resursele disponibile
orienteaza aceasta alegere. Pentru a selecta metoda cea mai adecvata, se
recomanda cererea de sugestii de la utilizatorii experimentati.
2. pregatirea ghidului de interviu- conceperea unui instrument capabil sa
produca toate informatiile necesare pentru a testa ipotezele cercetarii.
Dispozitivul care va aduna aceste elemente va constitui ghidul de
interviu
* Un ghid de interviu se compune din trei parti:
- partea introductiva prealabila interviului;
- partea consacrata elementelor de descriere a participantului si
criteriilor ce vor sta la baza includerii sale in esantion;
-partea intrebarilor sau tematicilor ce trebuie abordate;
* scopurile urmarite in redactarea intrebarilor:
- circumscrierea continuturilor pertinente pentru
obiectivele cercetarii;
- utilizare unui limbaj clar si purtator de sens
pentru
populatia tinta
- folosirea unei formule de prezentare, menita sa
maximizeze validitatea si fiabilitatea
raspunsurilor;
3. elaborarea intrebarilor
Se va tine cont de urmatoarele recomandari:
- evitarea intrebarilor ce sugereaza raspunsul mai degraba
intr-un fel decat in altul;
- adoptarea unei formule corespunzatoare limbajului vorbit;
- evitarea termenilor proveniti din argou, jargon, tehnici cat
si
abrevierele;
- precizia intrebarilor;
- utilizarea intrebarilor simple si evitarea negatiilor negatiilor
duble;
- evitarea formularilor ce implica o dubla intrebare;
- pregatirea unei liste de intrebari incitante , atunic cand
persona intervievata ezita sau raspunde confuz.
4. prezentarea intrebarilor – are un impact important asupra intelegerii,
si
asupra validitatii interviului;
5. in organizarea ansamblului intrebarilor se va tine cont de:
* fluxul conversational-consta in utilizarea frazelor de tranzitie de
la o tema la alta;
* ordinea intrebarilor- contine 3 tipuri de efecte: de consistenta, de
oboseala si cel de redundanta.
Criterii de organizare:
- intrebari usoare si directe la obiectul cercetarii
- plasarea intrebarilor complxe/ sensibile dupa stabilirea raportului
de incredere, dar inainte de oboseala respondentului;
- ordonarea logica a intrebarilor;
- gruparea pe baza unei teme, urmarindu-se trecerea de la general la
specific pe baza comentariilor de tranzitie;
6. pretestul- are drept obiectiv ca sensul fiecarei intrebari sa fie identic
atat
pentru intervievator, cat si pentru persoana intervievata.