Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Rezervor de căldură
cu temperatura T
M LC
Q0
Rezervor de căldură
cu temperatura T0(T0<T)
Fig. 1.1
Fig. 1.2
2
Totdeauna, transformările ce alcătuiesc ciclurile termodinamice ale maşinilor de
forţă sunt parcurse în sensul acelor de ceas, aşa cum este arătat în figurile 1.1 şi 1.2.
În domeniul de existenţă al ciclului termodinamic există două transformări adiabate
care au o poziţie particulară în raport cu ciclul termodinamic; acestea sunt transformările
tangente la ciclu. Se notează punctele de tangenţă cu A şi B. Acestea determină, pe curba ce
reprezintă ciclul termodinamic, două segmente.
Transformările termodinamice reprezentate de segmentul de curbă B1A se fac cu
aport de căldură. Suma tuturor cantităţilor de căldură schimbate de maşină cu mediul pe acest
segment de curbă o notăm cu Q; ea reprezintă căldura primită de maşina termică de la sursa
caldă.
Transformările termodinamice reprezentate de segmentul de curbă A2B se fac cu
cedare de căldură către mediul exterior. Notăm această căldură cu Q0.
Aria din interiorul curbei reprezintă ciclul termodinamic; ea este numeric egală cu
lucrul mecanic al ciclului, pe care îl notăm cu Lc.
Bilanţul energetic aplicat maşinii din figura 1.1 ne permite scrierea următoarei ecuaţii:
Q Q0 Lc (1.1)
Lc Q Q0 Q
1 0 (1.2)
Q Q Q
(+)Q
(-)L (+)L
ST
(-)Q
Fig. 1.3
3
O importantă categorie de maşini termice o constituie maşinile frigorifice şi pompele
de căldură. Schema generală a acestora este prezentată în figura 1.4. Observăm că maşina
termică interacţionează cu două surse de căldură. Aceasta primeşte lucrul mecanic Lc, iar
fiecare ciclu efectuat preia căldura Q0 de la un rezervor cu temperatură scăzută T0 şi
furnizează căldura Q la un rezervor de căldură cu temperatură ridicată (T>T0).
Fig. 1.4
Ciclul termodinamic asociat acestei maşini termice este prezentat în figura 1.5.
Pentru această categorie de maşini observăm că ciclul termodinamic este parcurs în
sens invers acelor de ceas. Lucrul mecanic al ciclului este negativ în valoare, ceea ce ne arată
că el este primit de sistem din exterior, deci este un lucru mecanic consumat de maşină.
Transformările termodinamice reprezentate de arcul B1A se fac cu cedare de căldură.
Notăm cu Q suma căldurilor cedate pe această porţiune de curbă. Transformările
termodinamice reprezentate de arcul de curbă A2B se produc cu aport de căldură. Notăm
această căldură cu Q0. Ecuaţia de bilanţ energetic a maşinii (1.3) este asemănătoare cu ecuatia
(1.2), mărimile care alcătuiesc această relaţie diferă prin semn, însă toate au semnul schimbat
faţă de relaţia (1.2), deci matematic sunt echivalente.
Q0 Lc Q (1.3)
4
Fig. 1.5
Pentru acest caz, se defineşte eficienţa frigorifică a maşinii ca fiind raportul între
efectul util, căldura Q0 extrasă la fiecare ciclu pentru răcirea rezervorului T0 şi energia
consumată, lucrul mecanic pe ciclu Lc.
Q0 Q0
f (1.4)
Lc Q Q0
Altă categorie de maşini care funcţionează pe baza unui ciclu termodinamic inversat
sunt pompele de căldură. Schematic, pot fi reprezentate ca în figura 1.5, însă de această dată
rezervorul aflat la temperatura T0 reprezintă mediul exterior, iar rezervorul caracterizat de
temperatura T este o incintă semiizolată, cum ar fi o încăpere. Pompa de căldură extrage
căldură din mediul exterior, de la o temperatură scăzută, şi o livrează în rezervorul T la o
temperatură ridicată (T>T0), contribuind la încălzirea acestuia. Eficienţa pompelor de căldură
este dată de raportul căldurii utile, de această dată căldura Q folosită la încălzire, şi energia
consumată reprezentată de lucrul mecanic pe ciclu.
Q Q
p (1.5)
Lc Q Q0
Eficienţa pompei de căldură se mai numeşte şi eficienţă calorică. Între cele două relaţii
există o legătură:
5
Q Q0 Lc
p f 1 (1.6)
Lc Lc
Dintre ciclurile termodinamice în cadrul cărora are loc transformarea căldurii în lucru
mecanic, folosind un număr cât mai redus de surse de căldură, ciclul Carnot are o importanţă
deosebită în studiul termodinamicii. El reprezintă ciclul termodinamic cu eficienţa maximă
care se poate produce între două rezervoare de căldură cu temperaturi diferite.
Fig. 1.6
Agentul termodinamic este un gaz perfect, el este adus în contact cu două surse de
căldură cu temperaturile T şi T0 (T>T0). Căldura Q este preluată în procesul izoterm 12 (fig.
1.6), iar în procesul izoterm 34 căldura Q0 este cedată mediului exterior.
6
Între cele două procese izoterme, gazul mai suferă o comprimare adiabată 34 şi o
destinderea adiabată 23. Lucrul mecanic al ciclului este reprezentat de aria cuprinsă în
interiorul celor patru transformări.
Eficienţa acestui ciclu se poate calcula cu relaţia (1.2). Cele două călduri care intervin
în relaţie sunt călduri schimbate în lungul unor transformări izoterme; ele se calculează astfel:
v2 p
Q Q12 p1v1 ln RT1 ln 1 (1.7)
v1 p2
v4 p
Q0 Q34 p3v3 ln RT3 ln 3 (1.8)
v3 p4
p3
T3 ln
p4
1 (1.9)
p
T1 ln 1
p2
k 1
T1 T4 T1 p k
k 1
k 1
1
k 1 (1.10)
T4
p 1
k
p4
k
p 4
k
k 1
T2 T3 T pk
k 1
k 1
2 2k 1 (1.11)
T3
p 2
k
p 3
k
p3 k
T1 T2 T p1 p p p
2 1 4 (1.12)
T3 T4 T0 p4 p3 p2 p3
T0
1 (1.13)
T
T0 T0
Q0 T0
f T T (1.14)
Q Q0 T T0 1 T0 C
T
Cu C s-a notat randamentul ciclului motor Carnot care ar funcţiona între aceleaşi
limite de temperatură. Eficienţa calorică a pompelor de căldură este dată de formula:
7
Q T 1 1
p
Q Q0 T T0 1 T0 C (1.15)
T
Principiul al doilea al termodinamicii mai este numit şi principiul evoluţiei. Din punct
de vedere istoric, S. Carnot a fost primul care a enunţat acest principiu, precizând sensul
evoluţiei transformărilor ireversibile. Există şi alte enunţuri, dintre care cele mai cunoscute
sunt cele ale lui Clausius şi Kelvin-Planck, care vor fi prezentate în continuare. Toate
enunţurile clasice se referă la o tratare sistemică.
Trecerea căldurii de la un corp mai rece către unul mai cald nu se poate face de la
sine. Aceasta necesită un consum de energie.
După cum s-a arătat, acest lucru este posibil în cazul pompelor de căldură, dar trecerea
căldurii de la un corp mai rece la unul mai cald nu se face de la sine (în mod natural), ci se
face pe baza unui consum de lucru mecanic.
Este imposibilă obţinerea de lucru mecanic cu ajutorul unui sistem termodinamic care
descrie un ciclu în care agentul se află în contact doar cu o sursă de căldură.
Enunţul arată imposibilitatea realizării motorului monoterm, adică a unui motor care
să funcţioneze pe baza unei singure surse de temperatură. Acesta ar fi un motor care ar
transforma integral căldura în lucru mecanic, având un randament egal cu unu; el se mai
numeşte perpetuum mobile de speţa a doua.
Enunţul Kelvin-Planc interzice existenţa acestui tip de motor.
1.4 ENTROPIA
Din relaţiile (1.2) şi (1.13) se deduce, pentru un ciclu Carnot, o legătură între căldurile
schimbate de agentul termodinamic şi temperaturile proceselor izoterme.
Q0 T Q Q
1 1 0 0 0 (1.16)
Q T T T0
8
Qi Q0 i
0 (1.17)
Ti T0 i
Fig. 1.7
Însumând toate relaţiile de tipul (1.17) pentru toate ciclurile Carnot elementare ce
compun ciclul ales şi trecând la limită când numărul adiabatelor tinde către infinit, rezultă:
Qi Q0 i Q
lim T 0 (1.18)
n i T0 i T
Integrala din relaţia (1.18) poartă denumirea de integrala lui Clausius. Pentru un ciclu
reversibil, valoarea acestei integrale este nulă. Din punct de vedere matematic, avem de a face
cu o integrală curbilinie calculată pe un contur închis, pe o curbă oarecare. Deoarece valoarea
acestei integrale este nulă, rezultă că mărimea de sub semnul de integrare este o diferenţială
totală exactă.
Se defineşte o nouă mărime de stare numită entropie, astfel:
Q q
dS [J/K]; ds [J/kg/K] (1.19)
T T
9
Pentru o transformare de stare reversibilă, variaţia de entropie se calculează astfel:
2
Q
S 2 S1
1
T
(1.20)
2
q
s2 s1 T
1
(1.21)
2
q 2 du pdv 2 dT T
s12 cv cv ln 2 (1.22)
1
dT 1 T 1
T T1
2
q 2 dh vdp 2 dT T
s12 cp c p ln 2 (1.23)
1
dT 1 T 1
T T1
2
q 2 du pdv 2 p 2
dv v p
s12 dv R R ln 2 R ln 1 (1.24)
1
dT 1 T 1
T 1
v v1 p2
s12 0 (1.25)
2
q 2 du pdv 2 dT dv T v
s12 cv R cv ln 2 R ln 2 (1.26)
1
dT 1 T 1
T v T1 v1
Conceptul de entropie permite utilizarea unui sistem de axe de coordonate T-s pentru
reprezentarea grafică a transformărilor termodinamice. Avantajul utilizării acestui sistem de
coordonate constă în faptul că transformările adiabate ce aproximează multe procese reale din
10
tehnică sunt reprezentate prin segmente de dreaptă. În figura 3.8 este prezentat un ciclu
Carnot în coordonate T-s. În această diagramă, transformările izobare şi izocore sunt
reprezentate prin curbe exponenţiale. Notarea acestora se face astfel: în partea de sus şi din
dreapta sunt notate valorile izobarele, iar în partea din dreapta şi de jos sunt notate valorile
izocorelor.
În aceste coordonate, căldura apare direct sub forma ariilor cuprinse între curbă şi axa
entropiei, astfel:
2
Q m q12 ; q12 Tds T s2 s 1 (1.27)
1
4
Q0 m q34 ; q34 Tds T0 s4 s3 (1.28)
3
Fig. 1.8
Lucrul mecanic pe ciclu este egal cu diferenţa căldurilor intrate şi ieşite pe ciclu;
acesta este reprezentat în diagramă de aria ciclului.
În diagramă s-a notat cu T temperatura izotermei 1-2 şi respectiv cu T0 temperatura
izotermei 3-4.
11
1.4.3 Expresiile diferenţiale combinate ale celor două principii ale termodinamicii
Ecuaţiile de mai sus mai sunt numite ecuaţiile fundamentale ale termodinamicii.
Evoluţiile reale ale sistemelor termodinamice sunt evoluţii ireversibile. Dintre cele mai
frecvente surse de ireversibilitate vom aminti câteva: transferul de căldură, frecările, curgerea
fluidelor reale în care apare disiparea vâscoasă sau turbulentă a energiei, laminarea, difuzia,
disiparea energiei electrice prin efect Joule, etc.
Toate aceste fenomene amintite mai sus produc disiparea unei părţi a energiei, astfel
că - într-o transformare ireversibilă - performanţele acesteia, lucru mecanic şi randament, sunt
mai mici decât în cazul unei transformări similare reversibile.
Pentru o evoluţie ireversibilă a sistemului termodinamic de la 1 la 2, relaţia (1.20) are
următoarea formă:
2
Q
1
T
S 2 S1 (1.31)
2
Q
1
T
- reprezintă transferul de entropie ce se produce între sistem şi mediul
Transferul de entropie între un sistem termodinamic închis (fig. 1.9) şi mediul exterior
se face prin intermediul transferului de căldură (Q). Transferul de entropie (Q/T) se produce
paralel cu transferul de căldură. Numai transferul de energie sub formă de căldură determină
un transfer de entropie; schimbul de lucru mecanic între sistem şi mediu nu este însoţit de
transfer de energie.
Pentru un proces reversibil, variaţia de entropie este egală cu transferul de entropie
produs pe durata procesului. În cazul proceselor ireversibile, variaţia de entropie a sistemului
termodinamic este mai mare decât entropia schimbată cu mediul exterior. Diferenţa între
transferul de entropie realizat în cursul procesului şi variaţia de entropie se numeşte entropie
generată în timpul procesului sau producţie de entropie şi se defineşte prin relaţia:
12
2
Q
S gen S 2 S1 (1.32)
1
T
Fig. 1.9
13
Q
m a sa m e se T = viteza de transfer a entropiei;
S
= viteza de schimbare a entropiei sistemului.
Fig. 1.10
Diferenţa între relaţia pentru sisteme deschise (1.33) şi relaţia (1.31) pentru sisteme
închise constă în transferul de entropie asociat debitelor masice care străbat graniţele
sistemului.
Pentru procese reversibile, în relaţia (1.33) este valabil semnul egal, iar pentru procese
ireversibile este valabilă inegalitatea. Datorită ireversibilităţii proceselor reale, viteza de
schimbare a entropiei este mai mare decât viteza de transfer a entropiei. Acest lucru a permis
definirea producţiei de entropie sau a generării de entropie în sistemele deschise.
Viteza de generare a entropiei în sistemele deschise, măsurată în SI în [W/K], se
calculează cu relaţia:
S Q
S gen m a sa m e se (1.34)
T
Pentru a fixa mai bine noţiunile, vom face un studiu de caz referitor la funcţionarea
reală stabilizată a unei turbine, reprezentată în figura 1.11.
Considerăm că în timpul destinderii în turbină agentul termodinamic nu
interacţionează termic cu exteriorul; pentru a sublinia acest lucru am considerat un contur
adiabatic, care nu permite schimbul de căldură cu exteriorul. În aceste condiţii, destinderea
agentului termodinamic în turbină este adiabată, ireversibilitatea procesului fiind dată numai
de entropia generată în timpul destinderii.
Funcţionarea acestei maşini se face astfel:
Debitul m a de agent termodinamic intră în turbină cu entalpia specifică ha şi entropia
specifică sa. Din maşină este evacuat debitul m e având entalpia specifică he şi entropia
specifică se. Turbina prelucrează diferenţa de entalpie, rezultând o putere reală la axul maşinii
pe care o vom nota cu P.
14
Având în vedere funcţionarea stabilizată, adică termenii ce conţin derivatele funcţie de
timp sunt nuli, aplicăm următoarele legi:
Fig. 1.11
m a mb m (1.35)
În figura 1.12 este prezentat procesul real al destinderii în turbină prin curba aeirev, iar
procesul ideal, reversibil, prin curba aerev. Puterea maximă a turbinei s-ar obţine dacă ea ar
funcţiona după un proces reversibil; aceasta se poate calcula astfel:
Pmax m ha he rev (1.38)
15
Din reprezentarea în diagrama T-s (fig. 1.12) a proceselor observăm că temperaturile
punctelor erev şi eirev sunt diferite. Definim prin T0 o temperatură medie a fluidului evacuat din
turbină, calculată cu relaţia:
e irev
1
T0
se irev se rev Tds
e rev
(1.40)
Fig. 1.12
Diferenţa dintre entalpiile celor două puncte de evacuare, reversibil şi ireversibil, poate
fi evaluată astfel:
Înlocuind relaţia (1.40) în relaţia (1.39), rezultă formula finală a puterii pierdute:
Pp Pmax P m T0 se irev se rev T0 S gen (1.42)
În relaţia (1.40) s-a ţinut seama că în procesul reversibil aerev, entropia specifică a
fluidului la intrarea în turbină sa este egală cu entropia specifică a fluidului la ieşirea din
turbină se-rev.
16
Din cele expuse mai sus putem trage o concluzie importantă: puterea pierdută de
turbină datorită ireversibilităţii este egală cu produsul dintre viteza de generare a entropiei
şi temperatura mediului exterior.
Entropia generată în sistem contribuie direct la reducerea puterii la axul turbinei.
Fig. 1.13
- ecuaţia primului principiu în care termenii au fost aranjaţi convenabil şi în care s-a
notat derivata lucrului mecanic tehnic Lt cu puterea P:
dE w2 w2
m a ha a gZ a me he e gZ e Q P (1.43)
d 2 2
- Ecuaţia principiului al doilea, scris pentru sisteme deschise sub forma (1.33), în
care s-au aranjat convenabil termenii:
S
Q
m a sa m e (1.44)
T0
17
S Q
S gen m a sa m e (1.45)
T0
Eliminând puterea termică Q între relaţiile (1.43) şi (1.44) şi aranjând convenabil
termenii, obţinem pentru puterea P furnizată de sistem expresia următoare:
w2 w2
P m a ha a gZ a T0 sa me he e gZ e T0 se E T0 S (1.46)
2 2
w2 w2
Pmax m a ha a gZ a T0 sa me he e gZ e T0 se E T0 S (1.47)
2 2
Procesele reale sunt procese reversibile, deci puterea reală obţinută la axul maşinii este
mai mică decât puterea maximă ce se poate obţine printr-un proces reversibil. Se defineşte
puterea disponibilă pierdută datorită ireversibilităţii Pp astfel:
Pp Pmax P (1.48)
S Q
m a sa m e T0 S gen
Pp T0 (1.49)
T0
P P TS
II 1 p 1 0 gen (1.50)
Pmax Pmax Pmax
18
Trebuie să nu se confunde acest randament impus de ireversibilitatea proceselor cu
randamentul termodinamic definit anterior. Pentru a se face o distincţie clară, randamentul
termodinamic clasic se mai numeşte randamentul primului principiu. Astfel, dacă avem o
maşină termică care funcţionează după ciclul Carnot cu randamentul:
T
Carnot 1 0 - randamentul primului principiu
T
şi dacă presupunem că transformările care compun ciclul sunt ireversibile, randamentul total
al maşinii este produsul randamentelor:
IICarnot (1.51)
w2 w2
Pmax m h1 1 gZ 1 T0 s1 h2 2 gZ 2 T0 s2 (1.52)
2 2
Această putere dată de formula (1.51) reprezintă puterea maximă de care mai
dispune fluidul după ce a fost transportat în condiţii reversibile pe conductă între secţiunile 1
şi 2.
Notăm:
b h T0 s (1.53)
w2
h gz T0 s h0 T0 s0 gZ 0 (1.55)
2
19
Puterea reală disponibilă este mai mică deoarece intervine puterea pierdută datorită
ireversibilităţii procesului de transport. Aplicând teorema Gouy-Stodola, putem defini puterea
reală disponibilă a fluidului în urma unui proces de transport pe o conductă de la secţiune 1 la
2:
P Pmax Pp m 1 2 S gen T (1.57)
Termenul S gen reprezintă entropia generată în procesul de transport.
2 v
Tds dh vdp 0 vdp S gen m dp (1.58)
1
T
2
dp p p
S gen m R m R ln 2 m R ln 1 (1.59)
1
p p1 p2
p1 p
S gen m R ln mR (1.60)
p2 p1
4 L w 2
p f (1.61)
D 2
1
4f
0 ,8 0 ,87 ln Re 4 f (1.62)
20