Cursul 10.

Medicina dentara in tarile Uniunii Europene, organizatii profesionale care militeaza

pentru adaptarea ingrijirilor oro- dentare la necesitatiile sociale.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in anul 2007 a

implicat, dupa cativa ani de la primire, o mare mobilitate a fortei de
munca si implicit a medicilor dentisti (stomatologi) in particular. In
aceasta perspectiva cunoasterea unor particularitati din tarile Uniunii
este un deziderat pentru practicienii din tara noastra.
La nivelul UE exista structuri extraprofesionalecare au ca
oboictde lucru monitorizarea unor aspecte generale ale asistentei
stomatologice. Un exemplu de acest fel este Consiliul Functionarilor
Superiori, pentru probleme de stomatologie, infiintat in 1992 (CE-
CDO- Community Europe - Chief Dental Officiers).
Activitatea acestui consiliu se desfasoara sub deviza colectarii
unor date si a intocmirii unor rapoarte avand ca scop cunoasterea
situatiei reale a asistentei stomatologice din UE. El mai intocmeste si
recomandari pruivind forta de munca, planificarea serviciilor de
sanatate orala, specializarea profesionala continuua a personalului
sanitar.
La nivelul anului 2000 in tarile UE existau apriximativ 375
milioane locuitori repartizati in principal astfel 22% in Germania, 16%
Marea Britanie, 15% in Franta, 10% in Spania, 10% Italia iar restul in
alte tari mici. In urma aderari in 2004 a celor 10 tari din Europa de Est
si apoi in urma aderarii de la 1 ianuarie 2007 a Romaniei si Bulgariei
populatia UE este de aproape 500 milioane de locuitori. Romania este
dupa numarul de locuitori pe locurile 5-6 in UE.
Pana in 2004 s-a estimat ca existau in UE 230 000 stomatologi
activi, deci circa1 la 1660 locuitori. Acest numar nu este insa
repertizat echilibrat in toate tarile de exemplu in Portugalia 1
stomatolog revine la 3500 locuitori iar in Grecia 1 stomatolog revine
la 950 locuitori. Aceste cifre sunt in permanenta modificare din cauza
migratiei fortei de munca. Recent Marea Britanie si Franta au anuntat
ca au mare nevoie si accepta 4-5 sute de stomatologi romani.
In UE exista tari care nu fac deosebirea intre stomatologi si
dentisti dupa cum exista si tari care fac aceasta deosebire in functie de
durata studiilor.
Domeniile stomatologiei recunoscute ca specializari in tarile
UE sunt: ortodontia, chirurgia OMF, parodontologia, protetica,
sanatate publica, pedodontia, medicina orala, patologia orala,
odontologia, radiologia orala, bacteriologia orala, ocluzologia si
implantologia. Pregatirea pentru unul din domeniile de specialitate
mentionate anterior difera de la o tara la alta putand fi de la cateva
lunii de zile de cursuri si activitati practice pana la 3-5 ani de zile.
In unele tari din UE (Marea Britanie, Suedia, Finlanda, Olanda)
exista o categorie de personal medical stomatologic denumita igenisti
orali repartizati 1la 6 medici stomatologi. pregatirea lor se desfasoara
prin invatamant mediu intre 2-4 ani sau pot proveni din cadrul
asistentilor de stomatologie din cabinetul stomatologic.
In marea Britanie mai exista un numar redus de asa numiti
terapeuti dentari care au competenta de a lucradoar in serviciile
publice acordand asistenta doar copiilor (pot efectua doar tratamente
odontale si extractii nu si lucrari protetice), fiind sub indrumarea uniu
medic stomatolog.
In majoritatea tarilor UE medicul stomatolog lucreaza ajutat de
asistenti de cabinet sau surori medicale, dar exista si personal auxiliar
de tipul receptioner, secretara sau registrator medical, care sunt
incadrati ca functionari cu atributii de sora de cabinet.
Si tehnicienii dentariau un statut diferit, astfel in unele tari ei
sunt incadrati ca membrii ai echipei stomatologiceiar in alte tari
lucreaza pe cont propriu, total independenti fiind asimilati furnizorilor
de produse tehnico medicale conexe actului medical.
In unele tari exista o categorie de practicanti denumita denturiști
care realizeaza doar proteze mobile (ex. in Danemarca, Portugalia,
Finlanda, Olanda).
Pregatirea stomatologilor in UE se face in cadrul Invatamantului
superior universitar stomatologiccare dureaza 5-6 ani. Austria are un
sistem de studii superioare stomatologice care dureaza 8 ani astfel: in
primii 5 ani se studiaza medicina generala si in urmatorii 3 ani se
studiaza stomatologia. In Germania studiile dureaza 5 ani urmati apoi
de 2 ani de pregatite practica pe langa un cabinet stomatologic pentru
a primi competenta de a putea lucra in contract cu casa de sanatate.
Rezultatele activitatii globale stomatologice se apraciaza prin
diversi indicatori de morbiditate si/sau de eficienta terapeutica astfel:
indicele CAO-D (DMF-T) pentru populatia de 12 ani in UE prezinta
valori medii care difera de la o tara la alta. Un alt indicator este
numarul de edentati total la varsta de 65-75 ani care difera astfel: 68%
in Irlanda, 65% in Olanda, 28% in Suedia, 25% in Grecia, 67% in
Romania.
In aproape jumatate dintarile UE tinerii pana la 17- 19 ani
beneficiaza de tratamente stomatologice gratuite (la noi pana la 18
ani). Asistenta acordata adultilor difera foarte mult in UE, in functie
de sistemele de asigurari cu care se incheie contract.
Cat se cheltuieste in tarile UE pentru stomatologie?. Nu se poate
raspunde cu certitudine existand valori diferite in functie de procentul
din PIB alocat pentru sanatate (de la 3-5-7-9-11% din PIB). La noi in
tara circa 3% se aloca pentru sanatate din care 0,3-0,5% pentru
stomatologie.
La noi in tara s-au adaptatprogramele de pregatire universitara
comuna cvu cele din Europa (curicula comuna adoptata la Bolonia)
astfel incat pregatirea profesionala sa nu impiedice libera circulatie a
medicilor. Pe langa dreptul la munca mai exista si un drept la libera
practica care este acordat de asociatiile profesionale carte pot pretinde
o anume experienta practica si un istoric profesional si mai ales daca
au fost sanctionati in ultimii ani.
In tara noastra coexista sistemul public de stomatologie relativ
putin reprezentat (cabinete de urgenta pe langa spitalele de urgenta, un
numar redus de cabinete scolare si un numar de cabinete ale unor
ministere precum de interne, armata, transporturi) iar restul sunt
cabinete private in contract sau nu cu casele de sanatate.
CE-CDO emite unele previziuni pentru perioada urmatoare in
Europa, cu intentia de a indruma practica stomatologica in uniune
astfel:
-se preconizeaza imbunatatirea acordarii actului medical pentru
toate grupele de varsta,
-vor crestecerintele pentru tratamente ortodonticesi pentru
implante,
-numarul locurilor de munca pentru medicii stomatologi va
scadea,
-va scadea drastic finantarea din bani publici ai asistentei
stomatologice. Ideal ar fi ca in mod compensator sa creasca ponderea
asigurarilor private!,
-va creste necesitatea perfectionarii profesionale a medicilor in
toata cariera,
-va exista un excedent de personalde specialitate in tarile UE dar
care va fi greu de dirijat spre zonele rurale, devavorizate si neacoperite
cu cadre de specialitate,
 -costurile tratamentelor vor fi in crestere, determinand ca unele
tratamente sa fie inacesibile pentru o buna parte din populatie.
CE-CDO nu face refereire la programele de profilaxie si nici nu
incearca sa prognozeze valorile indicatorilor de morbiditate specifici
stomatologiei. Deci rezulta ca aceste probleme apartin medicilor
stomatologisi asociatiilor profesionalesau chiar organismelor
guvernamentale ale statelor.
Programele de porfilaxie necesita fonduri pe langa fonduri
consistente si un cadru organizatoricstatal care sa atraga pe baza
cointeresarii materiale medicii studentii ,elevii mas media,ONG urile ,
s.a.
Ceea ce se doreste sa se uniformizeze in UE este modul de
abordare a practicii stomatologiceimplementarea unor algoritmi
terapeutici daca nu identice macar apropiate de destasurare a
tratamentelor stomatologice.