Anatomia si fiziologia omului

Competente:

1. Identifica si localizeaza principalele parti componente ale corpului uman

2. Clasifica nivelurile de organizare anatomica si functionala
3. Analizeaza partile componente ale organismului uman
4. Caracterizeaza principalele functii ale organismului
5. Descrie elementele de fiziologie (pe aparate si siteme) ale corpului uman
6. Specifica modalitatile de adaptare ale organismului la variatiile de mediu

Profesor: Oglinda Tatiana

Pagina: 1
 Cuprins:

Principale parti componenete ale corpului uman …...................................................1

Inter-relatii intre sisteme in coordonarea organismului …..........................................5
Axe si planuri pentru organism …................................................................................6
Etajele si regiunile cavitatilorabdimeno-pelvine …......................................................8
Principalele ligamente, componente si mezouri …......................................................9
Celula …......................................................................................................................11
Tesuturi …...................................................................................................................13
Sangele …...................................................................................................................17
Sistemul osos …..........................................................................................................23
Sistemul muscular …..................................................................................................33
Aparatul respirator ….................................................................................................38
Aparatul cardiovascular …..........................................................................................47
Sistemul vascular …....................................................................................................50
Aparatul digestiv ….....................................................................................................59
Aparatul excretor …....................................................................................................77
Sistemul genital ….......................................................................................................83
Sistemul nervos ….......................................................................................................93
Analizatorii …............................................................................................................105
Glandele endocrine …...............................................................................................110

Pagina: 2
 Principale parti componenete
ale corpului uman

Anatomia= stiinta care studiaza structura fiintelor (animale sau vegetale) si a raporturilor
dintre diferite organisme constitutive
Fiziologia se ocupa cu studiul functiilor diferitelor structuri anatomice (celule, tesuturi,
organe, sisteme de organe etc ) si cu mecanismele de reglare a functiilor si de integrare a
lor astfel incat organismul sa constituie un tot unitar in echilibru dinamic permanent cu
mediul inconjurator.

Organizarea generala a corpului uman

PAN = pozitia anatomica normala

= pozitia care se ia in considerare atunci cand se descriu diferite elemente
anatomice si raportul dintre ele (este aleasa prin conventie internationala)
La om este ortostatism (in picioare) sau clinostatism (culcat) cand toate cele 4 membre
paralele intre ele, privirea inainte si palmele orientate in fata (iar la barbat in clinostatism
penisul este culcat pe abdomen).
Organismul uman este alcatuit din unitatile fundamentale ale lumii vii, respectiv celule.
Acestea alcatuiesc tesuturi iar prin asocierea lor, alcatuiesc organe. Acestea pot fi asociate
in sisteme sau aparate pt indeplinirea anumitor functii.

Pagina: 3
 Partile majore ale corpului uman

1.CAPUL
- contine cea mai mare parte a sistemului nervos central si cei mai importanti analizatori
- provine din latinescul caput, iar ca termen dpdv anatomic inseamna partea anterioara a
unui animal, sau partea superioara la om
- este sustinut de coloana vertebrala, protejat de oasele craniului si acoperit cu par
- principalele simturi regasite la nivelul capului:
- vazul (ochii si nervii optici)
- auzul (urechile si aparatul auditiv)
- gustul (papilele gustative)
- mirosul (nasul, neuronii specializati situati in interiorul foselor nazale)

a) Neurocraniu:
- Oasele cutiei craniane (4 oase fara pereche si 2 oase cu pereche): Frontal, Occipital,
Sfenoid, Etmoid, Parietalii si Temporalii
- Componentele SNC: - encefalul cu cele doua emisfere
- trunchiul cerebral
- cerebel
- Muschi: - occipitofrontali
- temporali
- Vase sangvine: ramuri ale A carotide interne (temporala, auriculara, occipitala)
- Vase limfatice corespunzatoare
- Maduva spinarii (ultima portiune a SNC) incepe la bulbul rahidian si se intinde pana la
vertebra lombara 2 (L2) fiind adapostita in canalul rahidian

b) Viscerocraniu:
- Oasele fetei: vomer, mandibula, maxilare, palatine, nazale lacrimale, zigomatice,
cornete nazale inferioare
- Muschii faciali: orbicular al ochiului si al buzelor, maseter, buccinator, risorius, mentonier
- Organe: epifiza si hipofiza (diencefal - hipofiza) ochi, cavitatea nazala, urechi
- Vase sangvine: ramuri ale A carotide interne (maxilara)
A carotide externe (linguala, faciala, labiala)

2. GATUL
a) Regiunea posterioara = cervix = nucala = ceafa:
- Oase cervicale
- Muschii cefei
- Segmente ale SNP: - plex cervical

b) Regiunea anterioara = collum

- Oase: - osul hioid

Pagina: 4
- Muschi: - platisma
- Organe: laringe, faringe, esofag, tiroida si paratiroide, +/- partea sup a traheei

c) Regiunea laterala:
- Muschi: - partile laterale ale platismei
- Vase sangvine: - Artere carotide
- Vene jugulare
- Ganglioni limfatici cervicali

d) Regiunea sternocleidomastoidiana

3. TRUNCHIUL
a) Cavitatea toracica:
- Oase: - cutia toracica
- vertebre toracale
- Organe : trahee, bronhii, plamani, cord, timus, esofag, glande mamare
- Muschi: - pectoral
- trapez
- mic si mare rotund
- intercostali
- Vase sangvine: - Artera aorta
- Artere si Vene pulmonare
- Artere si vene intercostale
- Artere si vene subclaviculare
- Vena cava superioara
- Segmente ale SNP: - plex brahial
- nervi intercostali

b) Diafragma: separa cavitatea toracica de cea abdominala

c) Cavitatea abdominala:
- oase coxale, vertebre lombare, sacrale si coccigiene
- muschi: m drept abdominal, oblic intern si extern, etc
- organe: ficat, pancreas, splina, stomac, intestin subtire, gros, rinichi, uretere, vezica
urinara, organe genitale interne, glande suprarenale
- vase sangvine: - A aorta abdominala, mezenteica, renale, genitale, iliaca
- V iliaca, cava inferioara, sacrala, lombara
- vase limfatice: plexul hipogastric, lombar, celiac
- segmente ale SNP: plex lombar, sacral, nervul scuatic

4. MEMBRELE
a) inferioare legate de trunghi prin centura pelvina
- oase: ilion ischion si pubis, femur, tibie, peroneu si ale piciorului
- muschi (gluteus maximus)
- vase sangvine (artera femurala, tibiala, fibulara, poplitee, tibioasa)
- vene safena mare si mica
Pagina: 5
- limfaticele membrului inferior
- segmente ale SNP: nervul safen, tibial

b) superioare legate de trunchi prin centura scapulara

- oase: omoplat si clavicula, humerus radius, ulna/cubitus si ale mainii
- muschi: deltoid, biceps brahial, triceps, flexori
- vase sangvine: art brahiala, art radiala, arcada palmara
- vene (superficiale: cefalica, mediala, bazilica)
- limfaticele membrului superior
- segmente ale SNP: nervul median, nervul radial

In raport cu categoriile de functii pe care o deservesc, la om exista urmatoarele

aparate si sisteme:
1. Functiile de nutritie: - aparatul respirator
- aparatul digestiv
- aparatul circulator
- aparatul excretor
2. Functiile de relatie: - Sistemul nervos
- Sistemul endocrin
- Aparatul locomotor (osteomuscular)
3. Functia de reproducere: - Aparatul reproducator masculin sau feminin

Mentiune: poate fi considerata diferenta intre sistem si aparat originea embriologica :

- sistemul are aceleasi structuri embriologice (ex: nervos: din ectoderm)
- structuri diferite pentru aparat (ex: respirator- endoderm dar si ectoderm).

Pagina: 6
 Inter-relatii intre sisteme
in coordonarea organismului

1. Sistemul nervos si sistemul endocrin

Sistemul nervos:
- receptioneaza transmite si integreaza informatiile din mediul interior si exterior
eliberand raspunsuri adecvate motorii si secretorii
- prin functia reflexa contribuie la realizarea unitatii functionale a organismului si a
echilibrului dinamic dintre organism si mediul inconjurator
- coordoneaza si regleaza activitatea tuturor organelor
Sistemul endocrin + sistemul nervos:
- regleaza cresterea si dezvoltarea organismului precum si adaptarea si corelarea
activitatii diferitelor sisteme la conditiile in permanenta schimbare ale mediului
intern si extern

Sistemul endocrin:
- stimuleaza dezvoltarea, imunitatea si asigura reglarea umorala
2. Analizatorii si celelalte sisteme
- raspund la stimulii interni si externi
- furnizeaza informatii pt coordonarea si reglarea activitatii digestive, respiratorii, cardio-
circulatorii, renale, ale organelor limfatice, precum si informatii despre locomotie sau de la
nivelul glandelor.

3. Sitemul locomotor si alte sisteme

- rol mecanic si de protectie pt toate sistemele
- prin maduva osoasa produce si depoziteaza limfocite
- rol hematopoietic (hematopoieza = proces de formare și de maturatie a celulelor
sangvine)
- sursa de Ca
- intra in structura unor analizatori, a organelor excretoare, a miocardului si vaselor
sangvine
* componenta pasiva = sistemul osos
* componenta activa = sistemul musculator

4. Sistemul digestiv si celelalte sisteme

- furnizeaza nutrimentele ( inclusiv mineralele pt sistemul locomotor) necesare cresterii
dezvoltarii si bunei functionari a organismului
- activeaza vitamina D necesara absorbtiei Ca

5. Sistemul circulator si celelalte sisteme

- transporta gazele respiratorii si nutrimentele necesare cresterii, dezvoltarii si bunei
functionari a organismului
- transporta hormonii spre celulele si organele tinta
Pagina: 7
6. Sistemul respirator si celelalte sisteme
- furnizeaza gazele respiratorii: o2 pt respiratia celulara si preluarea de CO2
- intervine in schimbul de gaze din organele nervoase si regleaza debitul sangvin de la
nivelul acestora

7. Sistemul urinar si celelalte sisteme

- regleaza concentratia electrolitilor, ph-ul si volumul sangelui si al LCR -LCS (lichid
cefalorahidian – lichid cefalo-spinal)
- elimina produsele de catabolism

8. Sistemul reproducator si celelalte sisteme

- prin hormonii sexuali regleaza dezvoltarea organelor nervoase si a comportamentului
sexual
- influenteaza distributia pilozitatii si a tesutului adipos la ambele sexe
- influenteaza activitatea glandelor, cresterea si dezvoltarea scheletului, metabolismul
- regleaza volumul, presiunea si ph-ul lichidelor interstitiale
- format din gonade si structuri anexe

9. Sistemul circulator limfatic

- rol esential in imunitate

Homeostazia = proprietatea org de a mentine in limite foarte apropiate constantele

mediului intern.
Adaptarea = o serie de relatii complexe ce asigura supravietuirea org intr-un mediu
nefavorabil

Axe si planuri pentru organism

- au rol de orientare in organism si de intelegere a anumitor pozitionari si raporturi

1. Axe:
- axul longitudinal (vertical):
- cel mai lung segment de dreapta ce se poate trasa imaginar in pozitie normala a
subiectului
- la om este dat de vertex (crestetul capului) si de planul poligonului de sustinere
(podeaua)
- axe sagitale:
- sunt orientate antero-posterior (ventro-dorsal) si sunt perpendiculare pe axul
longitudinal
- axe transversale:
- orientate de la dreapta la stanga si ele perpendiculare pe cel longitudinal

Pagina: 8
2. Planuri:
- planul medio-sagital (median/al simetriei bilaterale):
- determinat de ombilic si axul longitudinal al corpului (resp. de axele longitudinal si
sagital)
- prin intersectarea cu suprafata corpului determina pe aceasta linie mediala
anterioara si posterioara
-planuri paramediale (parasagitale sau sagitale):
- toate planurile paralele cu cel medio-sagital
- planuri frontale:
- toate planurile verticale, paralele cu fruntea in PAN
- planuri transversale (orizontale) :
- toate planurile perpendiculare pe axul longitudinal

Pagina: 9
 Etajele si regiunile cavitatilorabdimeno-pelvine

1. Etajul superior abdominal:

- hipocondrul drept si hipocondrul stang (1 si 3)
- Epigastru (2)

2. Etajul abdominal mijlociu:

- regiunea flancurilor abdominale drept si stang (4 si 6)
- regiunea ombilicala = mezogastru (5)

3. Etajul inferior abdominal:

- Regiunea foselor iliace dreapta (7) si stanga (9)
- Hipogastru (8)

Pagina: 10
 Principalele ligamente, componente si mezouri

- leaga intre ele organele cavitatii abdomino-pelvine

Ligamente = prelungiri peritoneale care ancoreaza fie 2 viscere fie 1 viscer de unul din
peretii cavitatii abdomino - pelvine
- Omentul mic este format din 3 ligamente: - esofago - hepatic
- hepato - gastric
- hepato - duodenal
- Omentul mare: - ligamentul gastro-colic: marea curbura a stomacului, tenia
mezocolica a colonului transvers.

Mezourile = prelungiri peritoneale care ancoreaza 1 viscer de unul din peretii

cavitatii abdomino - pelvine, conferind viscerului respectiv o mare mobilitate
- Mezoul jejuno-ileon: se fixeaza de peretele posterior al cavitatii abdominale
- Colonul transvers: mezocolon transvers
- Colon sigmoid: mezo-sigmoid
- Uter: mezometru
- Tuba uterina: salpinge, trompa uterina, mezo-salpinge
- Ovar: mezo-ovar
! Toate organele care au mezou se numesc organe peritoneale

Pagina: 11
Nomenclatura anatomica
Termeni de directie si de pozitie
- se utilizeaza in contexte relative pt a indica pozitia sau situarea una fata de alta a unor
elemente anatomice:

- superior / cranial: deasupra unui plan orizontal

- inferior / caudal : sub un plan orizontal
- anterior / frontal: in fata unui plan frontal
- posterior / dorsal: in spatele unui plan frontal.
- proximal (utilizat doar pt membre): mai apropiat de trunchi
- distal (utilizat doar pt membre): mai indepartat
- lateral: mai indepartat de planul mediosagital
- medial: mai apropiat de planul mediosagital
- volar: spre fata palmara a mainii
- plantar: spre talpa

Pagina: 12
 Celula

Organismul uman este un sistem biologic complex ce cuprinde urmatoarele niveluri

de organizare: - atomic
- molecular
- celular
- al tesuturilor
- al organelor
- al sistemelor de organe
- Toate aceste structuri interactioneaza si realizeaza functiile vitale ale organismului (de
relatie, de nutritie si reproducere)
Celula = unitatea de baza structurala si functionala a oricarui organism viu
- a fost descoperita de Hoock 1665
- in 1831 au descoperit teoria celulara Scwerin si Schleiden
- toate celulele organismului se formeaza din o singura celula zigot care la circa 30 de ore
dupa fecundatie sufera transformari trecand prin stadiile de morula, vlastula, gastrula
rezultand embrionul. El este format din 3 foite: - ectoblast (ectoderm)
- mezoblast (mezoderm)
- endoblast (endoderm)
Prin diferentierea celulelor din foitele embrionare rezulta tesuturile, organele si
sistemele de organe ale embrionului.
Ectoderm Mezoderm Endoderm
- epiderma cu productiunile - tesuturi conjunctive moi - sistem digestiv (tub digestiv
sale cornoase si glandulare (elastic si fibros) si glande anexe)
- sistemul nervos cu tub - tesut cartilaginos - sistem respirator
neural (snc, neurohipofiza, - sistem osos - tiroida, paratiroide, timus
epifiza, retina si strat - sistem muscular - amigdale
pigmentar) si creste neurale - sistem urinar
(ganglioni spinali, cranieni si
- sistem reproducator
vegetativi, plexuri - sistem cardiovascular
intramurale, glande - mediul intern
medulosuprarenale) - corticosuprarenale
- hipofiza anterioara -> - derma si dentina dintilor
adenohipofiza - Seroasele ( peritoneu,
pleura, pericard)
Corpul uman contine aproximativ 100 milioane de celule ce sunt clasificate in
aproximativ 200 de tipuri.

Caracteristici:
- forma: - initial sferica
- turtite (rol de acoperire)
- alungite/fus (celule musculare)
- stelate (neuronii)

Pagina: 13
- dimensiuni: - variabile la neuroni
- spermatozoizii 3 µm
- ovocite 140 µm
- hematii 7 µm
- structura:
1. membrana = plasmalena
- delimiteaza si compartimenteaza continutul celular
- are - 2 straturi de fosfolipide
- 1 strat de proteine
- Functii: - transportul intra si extra celular
- permeabilitatea selectiva (potential de membrana)
- osmoza
- turgescenta (concentratia intracelulara este mai mare decat
concentratia extracelulara)
- plasmoliza (concentratia intracelulara este mai mica decat
concentratia extracelulara)
2. nucleul = centrul celular
- intervine in diviziune
- contine: - carioplasna – cromatina => cromozomi
- 2 nucleoli
3. citoplasma contine: - hialoplasma (componenta nestructurata) = citosol
- citoplasma propriu-zisa (componenta structurata)
- organite specifice (neurofibrile, miofibrile)
- organite comune: - ribozomi
- mitocondrii
- lizozomi – depoziteaza enzime
- centrozomi
- reticul endoplasmatic
- vacuole – depoziteaza subst de rezerva
- aparatul Golgi – proceseaza proteine
! Organitele citoplasmatice indeplinesc functii specifice.

Pagina: 14
 Tesuturi

= grupare de celule de aceeasi origine, aceeasi structura si functie.

Clasificare: - epiteliale: - de acoperire
- glandulare
- senzoriale
- conjunctive: - moale
- semidur
- dur
- fluid
- musculare
- nervoase

Tesutul epitelial
- acopera suprafata externa a corpului si captuseste cavitatile organelor interne
- formeaza parenchinul glandular si membranele specializate in receptionarea stimulilor
externi
- celulele epiteliale sunt unite intre ele, iar printre ele se afla o substanta denumita cimen
(in cantitati mici) si substanta fundamentala (cantitati mari). Legatura dintre ele o realizeaza
trombofibrilele (desmozoni).
- in zona de legatura cu tesutul conjunctiv, celulele epiteliale sunt asezare pe o membrana
bazala cu rol de suport si de schimb nutritiv
- epiteliile nu au vase de sange, schimbul de substante nutritive fiind realizat prin difuzie de
la celulele tesutului conjunctiv ce le insoteste mereu
- printre celulele epiteliale se gasesc terminatii nervoase cu rol senzitiv

Epitelii de acoperire
- localizare: in pielea si mucoasele organelor cavitare
- au in general nuclei mari
- dupa forma pot fi: - cubice
- cilindrice (prismatice)
- turtite (pavimentoase)
- Unistratificate: - pavimentoase: tunica interna a capilarelor sangv si limfatice, pleura si
alveole pulmonare, pericard, peritoneu) = endotelii
- cubice: in bronhiole, canalele unor glande secretorii
- cilindrice: in organele tubului digestiv, intre stomac si rect,
in mucoasa nazala si a trompelor uterine
- se sprijina direct pe membrana bazala
- Pluristratificate: - pavimentoase: in epiderm, mucoasa esofagiana si bucala, uretra
- cubice: in canalele glandelor salivare
- cilindrice: la nivelul vezicii urinare, ureterelor, mucoaselor laringiene si
faringiene

Pagina: 15
- Pseudoatratificate: - in traheea si bronhia principala
- stratul profund se sprijina pe membrana bazala (este generator
de noi celule)
- stratul superficial vine in contact direct cu mediul intern sau extern,
in cazul epidermei; aceste celule se cheratinizeaza (descuameaza)
fiind inlocuite permanent de celule din stratul generator

Epitelii glandulare
- produc substante de secretie
- au celule de obicei ovale sau sferice
- au numeroase mitocondrii si un aparat golgi foarte dezvoltat
- alcatuiesc parenchimul glandular care se asociaza cu tesut conjunctiv, vase se sange,
limfatice si nervi, rezultand glandele secretoare:
- exocrine (sudoripare, sebacee, salivare, gastrice)
- unicelulare (din mucoasa bucala, epiteliul intestinal, epiteliul arborelui
respirator, si altele avand forma unui caliciu = glande caliciforme) si secreta
mucus
- pluricelulare (glande gastrice, intestinale, de forma tubulara si glande
salivare, ramificate sau forma de ciorchine = acinoase)
- endocrine (tiroida, paratiroidele, suprarenalele, etc)
- celule secretoare grupate in foliculi, cordoane, insule si inconjurate de
o bogata retea de vase sangvine.
- mixte (pancreasul, gonade)

Epiteliile senzoriale
- specializate in receptionarea diferitilor stimuli din mediu
- formate din celule senzoriale si celule de sustinere
- celulele senzoriale au una sau doua prelungiri (apicala si bazala) si pot fi:
- tactile (in epiderm)
- gustative (mugurii gustativi din epiteliul mucoasei bucale)
- auditive (epiteliile organului Corti din urechea interna)
- olfactive (epiteliile mucoasei nazale)
- celulele cu conuri si bastonase din retina

Tesutul conjunctiv:
- asigura rezistenta organismului
- leaga diferite organe intre ele
- rol trofic depozitand grasimi
- intervine in apararea organismului, in fagocitoza si altele
- este alcatuit din celule, fibre (colagen, reticulina, elastina)
- substanta fundamentala (moale, semidura dura rezultand tipurile de tesuturi conjunctive)
1. Tesutul conjunctiv moale, poate fi:
- Lax: contine in proportii relativ egale celule, substanta fundamentala si fibre
- Reticulat: format din fibre de reticulina (formeaza o retea in ochiurile careia se afla
substanta fundamentala si celule de origine ale elementelor figurate ale sangelui);
se regaseste in maduva hematogena din oase
Pagina: 16
 - Adipos: celule globuloase (central au grasime ce impinge nucleul la periferie); se
regasesc in hipoderm
- Fibros: fibre de colagen si elastice cu putine celule si substanta fundamentala; se
gaseste in structura fasciilor care intaresc muschii.
- Elastic: contine fibre de elastine anastomozate in retele cu putine celule si
substanta fundamentala; se regasesc in tunica mijlocie a vaselor de sange.

2. Tesutul conjunctiv semidur:

- este un tesut elastic dar si rezistent:
- hialin: fibre eleastice si foarte dense (cartilajele costale)
- elastic: fibre elastice mai putin dense (pavilionul urechii)
- fibros: fibre de colagen plus fibre elastice (discurile intervertebrale)
Tesutul cartilaginos nu este vascularizat, nutritia se realizeaza prin difuziune la nivelul
capilarelor pericondrului (membrana care imbraca cartilajul).

3. Tesutul conjunctiv dur:

- intra in alcatuirea oaselor si este format din celule (osteoblaste, osteocite, osteoclaste),
fibre si substanta fundamentala (oseina)
- este compact-> in diafiza oaselor lungi si la exteriorul oaselor scurte si late
- este spongios-> epifizele oaselor lungi
4. Tesutul conjunctiv fluid = sangele:
- hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substantele nefolositoare sau
reziduale din organism.
- transporta O2 de la plamani la tesuturi, iar la intoarcere CO2 si alte substante
nefolositoare, eliminate prin expiratie
- este format din plasma 55% si trei tipuri de celule 45%: leucocite, eritrocite , trombocite.

Tesutul muscular:
- structurat pe filamente din miozina ce aluneca pe filamente subtiri din actina, si rezulta
contractia musculara
- aceste filamente sunt grupate in manunchiuri = miofibrile
Intre miofibrile se afla granule de glicogen = rezervoare de combustibil ale muschilor
si mitocondrii cu rol de centrala energetica. (aici se ard moleculele nutritive, iar
energia eliberata se inmagazineaza in legaturi chimice utile celulei.
- miofibrilele formeaza manunchiuri mai complexe = fibre musculare, numite si celule
musculare, cu nuclee asezate langa membrana. La fiecare fibra musculara se cupleaza o
fibra nervoasa care la nevoie va comanda contractia acesteia.
- fibrele musculare se grupeaza in manunchiuri mai mari si sunt infasurate in tesut
conjunctiv.

1. Muschii scheletici, striati:

- se fixeaza pe schelet
- sunt controlati de creier
- impreuna cu oasele pe care se fixeaza pe tendoane, sunt responsabili de orice miscare
voluntara constienta.
- Ex: zambet, urcatul scarilor
Pagina: 17
2. Muschii netezi:
- rol in realizarea miscarilor involuntare ale organelor interne (intestin, vzica urinara)
- nu pot fi controlate constient (voluntar)

3. Muschiul cardiac
- are proprietati specifice: ritmicitate, conductibilitate, excitabilitate, contractilitate

Tesutul nervos
- format din: - neuroni
- celule gliale
1. Neuronul:
- forma stelata cu una sau mai multe prelungiri
- corpul celular formeaza substanta cenusie a SNC si din ganglionii nervosi periferici
- delimitat de o membrana lipoproteica = neurilema
- are citoplasma = neuroplasma, ce contine organite celulare (corp Nissl si
neurofibrile)
- nucleu (de obicei central cu unul sau mai multi nucleoli)
- centrozomul lipseste (neuronul nu se divide)
- prelungirile neuronale:
- dendrite = prelungiri citoplasmatice, ramificate (cu corpusculi Nissl si neurofibrile)
ce conduc influxul nervos centripet, aferent
- axonul = prelungire unica lunga, formata din: axoplasma si axolema
- se ramifica in portiunea terminala, ultimile ramnificatii fiind butonate
(butoni terminali)
- conduce impulsul nervos centrifug, eferent
Fibra axonului este acoperita de mai multe teci:
- teaca Schwann formata din celule gliale care inconjoara axonii
- teaca de mielina secretata de celulele gliale, formeaza axonii mielinizati (cu o viteza
mai mare de conducere a impulsului nervos decat cei nemielinizati) , cu rol de
protectie, de izolare, de nutritie
- teaca Henle, este continua, insoteste ramificatiile axonice pana la terminarea lor
avand rol de protectie si de nutritie
Neuronii realizeaza o adevarata retea fiind legati intre ei prin sinapse. Transmiterea
sinaptica se face prin intermediul mediatorilor chimici acetilcolina, adrenalina,
nonadrenalina (care se elibereaza din veziculele conttinute de butonii terminali).

Proprietatile neuronului:
- excitabilitatea: raspunde la actiunea unui excitant mecanic, fizic, chimic, electric
- conductibilitatea: conduce informatii sub forma unui influx nervos = impuls

2. Celulele nervoase = celule gliale:

- reprezinta tesut de suport, sau interstitial al neuronilor
- sunt in numar de peste zece ori mai mare decat cel al neuronilor
- indeplinesc rol de sustinere, trofic, fagocitoza, aparare si troficitate.
- spre deosebire de neuroni celulele gliale se pot divide ocupand locul neuronilor distrusi.

Pagina: 18
 Sangele

= tesut lichid de origine mezenchimala, format dintr-o substanta fundamentala interstitiala

= plasma, in care se gasesc elementele figurate.

Raportul dintre volumul plasmei si cel al elementelor figurate se determina cu

ajutorul hematocritului (He).
Hematocritul = relatia procentuala dintre volumul pasmei si cel al elementelor figurate, sau
doar volumul procentual al elementelor figurate.

- media valorilor hematocritului este de 46/54 sau 46%

- dupa centrifugare la trei mii de rotatii pe min, elementele figurate (pt ca au o densitate
mai mare) se sedimenteaza pe portiunea inferioara a eprubetei gradate si se citeste
valoarea direct
- cresterea numarului hematiilor pe unitatea de volum = hemoconcentratie, iar scaderea lor
= hemodilutie.
- in poliglobulii, hematocritul poate ajunge si la valori de 70-75% iar in anemii la valori de
10-15%
La om volumul sangvin 7% din greutatea corpului: ex. pentru un adult de 70 kg-> 4,9L
de sange.

Particularitati:
- o parte din cantitatea de sange se gaseste sub forma de rezerva in organele cu structura
diverticulara: splina, unele vase abdominale, plexul subcapilar sedimentar
- starea fiziologica si activitatea sistemelor functionale modifica raportul dintre cantitatea
sangelui circulant si acelui stagnant.
- in repaus sangele recirculant este repartizat astfel:
- 40% in muschi
- 30% nervos, renal, suprarenal si tiroidian
- 20% in org abdominale,
- 10% in sistemul coronarian.
- in efort fizic debitul circulatoriu creste mult in muschi, plamani, rinichi, creier, si vase
coronare si se mobilizeaza sangele din organele de rezerva dar si din cele cu activitate
scazuta.
- cantitatea totala de sange scade in caz de inanitie, anemie, hemoragie
- daca volumul de sange creste prin ingestie de lichide, sau formare de apa metabolica
surplusul de apa trece la tesuturi ( muschi), si apoi se elimina prin rinichi.
- daca volumul sangvin scade (hemoragie, arsuri), apa din spatiile interstitiale, trece in
sange
- dupa hemoragii volumul plasmatic se reface mai repede decat cel al elementelor figurate
- ph-ul sangvin are o valoare de 7.4 si se mentine constant prin diferite procese tampon, se
evita astfel fenomene daunatoare ca acidoza si alcaloza.
acidoza ← 7.4 → alcaloza
Pagina: 19
- dpdv fizico chimic sangele este o suspensie, un amestec de lichide, gaze, si substante
solide. Daca hematocritul este crescut, creste si vascozitatea sangelui, ceea ce implica
incetinirea curentului sangvin, prin proprietatea plastica a eritrocitelor (sangele nu se
comporta ca o suspensie, ci ca emulsie).

Rolul sangelui este de transport al substantelor nutritive prin corp, si de refacere

tisulara (prin trombocite)

1. Plasma:
- contine 90% apa, 1% substante anorganice, saruri minerale Na, Mg, K, Cl Ca, F, aproximativ
9% substante organice (proteine, glucide, lipide, etc).
- raportul de proteine variaza intre 60-80 g pe litru (8%) din volumul plasmei.
- proteinele se separa prin electroforeza (albumine alfa 1 si 2, beta si gama globuline) si au
rol de transport, rol in apararea organismului (prin sistemul imunologic) si in procesul de
coagulare al sangelui ca si rol de tampon in mentinerea unui ph constant si a presiunii
osmotice sangvine constante.
- plasma care nu mai contine factorii de coagulare = ser sangvin, iar acesta se obtine tot prin
centrifugarea sangelui, dar dupa coagulare
- serul contine 91% apa, factori de crestere care nu sunt prezenti in plasma + 7% proteine +
electroliti si hormoni.

2. Elemente figurate:
a) Eritrocitele = globule rosii = hematii:
- transporta O2 si Co2
- sunt celule anucleate
- contin un pigment numit hemoglobina (Hb) = este o proteina compusa dintr-o
albumina numita globina si o grupare numita hem, ce contine fier (cu rol de fixare al
oxigenului) -> hemul determina culoarea rosie a sangelui
- ~1% din eritrocitele din sangele periferic sunt reticulocite restul fiind eritrocite
mature
b) Leucocitele = globule albe
- se impart in: - granulocite: au nucleu granular (eozinofile, neutrofile, bazofile) cu rol
in imunitatea nespecifica
- agranulocite: au nucleu de forma mai simpla negranular (limfocite si
monocite) cu rol in imunitatea specifica
- In infectii bacteriene, numarul leucocitelor creste dar poate sa si scada in infectii cu alti
germeni (virusurile sau la persoanele cu imunodeficiente)
c) Trombocite = plachete sangvine
- au rol in coagulare

Valori normale: - Eritrocite: - femei 4,5 - 5 milioane /mm3

- barbati 5 - 5,5 milioane /mm3
- Leucocite: - 6 - 8 mii /mm3
- neutrofile 2500 - 7500 /mm3
- eozinofule 40 - 400 /mm3
- bazofile 10 - 100 /mm3

Pagina: 20
 - limfocite 1500 - 3500 /mm3
- monocite 200 - 800 /mm3
- Trombocite: - 300.000 /mm3

Hematopoieza
= procesul de formare a elementelor celulare sangvine la nivelul maduvei osoase din
celulele sistemului reticulo-endotelial (celule de tip embrionar) care prin procesul de
maturare se pot transforma in oricare celula specializata din organism.

Eritropoieza
= formarea eritrocitelor (maturarea eritrocitelor tinere prin actiunea eritropoietinei in ficat
si rinichi), proces in care un rol important il joaca fierul, cobalamina (B12) si acidul folic (B9)
- o scadere a concentratiei sangvine in oxigen stimuleaza accelerarea eritropoiezei
- spilna si celulele Kupffer din ficat reprezinta asa numitul “cimitir” al eritrocitelor
- viata unei eritrocite dureaza 120 de zile iar dupa moartea eritrocitelor hemoglobina sufera
un proces de descompunere cu mai multe etape: bilirubina, urobilina, stercobilina (acestea
se elimina prin urina si fecale).
Leucopoieza
= formarea leucocitelor in maduva hematogena aflata in oase la adult si in organele
hematopoietice la fat
- leucocitele ca si celelalte celule sangvine sunt formate prin diferentierea celulelor stem
pluripotente, hematopoietice

Trombopoieza
= formarea trombocitelor in maduva rosie hematogena (din aceeasi celula stem
multipotentiala sau pluripotentiala) din care se formeaza si alte elemente figurate sangvine.
- productia zilnica de trombocite este de 50.000 /mm3 de sange

Elemente de fiziologie

a) Volemia
b) Hemostaza

Volemia
= volumul sangvin total (circulant si stagnant)
- 5 - 5,6 l reprezinta cca. 6,7-> 7,4 din greutatea corporala pentru un adult de 55-70 kg
- din volemia de 5l: - 3,5 (55%) este plasma = volum plasmatic
- 1,5 -> 2l (45%) = volumul globular

In cinditii patologice se intalnesc:

- Hipervolemii: - prin cresterea volumului globular (policitemia esentiala)
- prin cresterea volumului plasmatic (ciroza hepatica)

Pagina: 21
 - prin interesarea ambelor volume (leucemie)
- Hipovolemii: - prin scaderea volumului plasmatic (varsaturi, diaree severa)
- prin scaderea numarului de hematii (anemii)
- prin interesarea ambelor volume (hemoragie)

Functiile sangelui:
- Functia circulatorie: prin volumul si proprietatile sale fizico chimice sangele contribuie la
mentinerea si reglarea presiunii sangvine
- Functia respiratorie: sangele realizeaza transportul gazelor asigurand aportul de O2
necesar desfasurarii normale a proceselor energetice tisulare
La nivel tisular cedarea O2 este insotita de preluarea CO2 rezultat din respiratie si
transportarea sa catre zona de eliminare alveolo-capilara
- Functia excretorie: sangele este principalul transportor al catabolitilor de la nivel tisular la
nivel de organe excretoare
- Functia nutritiva: sangele reprezinta principalul mijloc de legatura intre tesuturile si
organele de absorbtie a principiilor alimentare
- Functia de mentinere a echilibrului hidro electrolitic: se realizeaza cu interventia sangelui
prin mentinerea acestui echilibru intre cele trei compartimente ale
mediului intern fiind una din conditiile fundamentale ale homeostaziei
organismului
- Functia de termoreglare: mentinerea temperaturii constante a organismului
(homeotermia) constituie de asemenea un element de baza al
homeostaziei generale, conditionand viteza si randamentul reactiilor
metabolice
- Functia de aparare: sangele reprezinta o importanta bariera in calea agresiunii
antigenice, aceasta functie se realizeaza prin intermediul unor
proteine specifice (anticorpi) precum si prin intermediul
elementelor figurate specializate (leucocitele)
- Functia de reglare a principalelor functii ale organismului: sangele intervine prin
proprietatile sale fizicochimice si prin substantele active continute
in reglarea functiei circulatorii digestive, excretorii, etc.

Hemostaza
= totalitatea mecanismelor prin care organismul se apara impotriva hemoragiilor.
- hemostaza fiziologica este eficace in hemoragiile din vasele mici si din capilare, in cazul
celorlalte hemoragii hemostaza se va face medicamentos si sau chirurgical
Hemostaza fiziologica sau spontana se desfasoara in 4 timpi:
1. Timpul parietal - ansamblul fenomenelor prin care lumenul vasului lezat se
miscoreaza (prin vasoconstructie si sub actiunea xerotoninei)
reducand sau chiar orpind hemoragia
2. Timpul trombocitar - formarea trombusului alb care inchide lumenul vascular deja
contractat
Trombusul alb se formeaza prin aderarea trombocitelor de pe peretele vasului lezat,
agregarea si metamorfoza vascoasa a acestora ducand la oprirea hemoragiei in 2 - 4 minute.
3. Timpul plasmatic - ansamblul fenomenelor de coagulare ce se desfasoara in
decurs de 3-5 minute de la producerea leziunii vasculare

Pagina: 22
 => trombusul de fibrina care se retracta ulterior asigurand
inchiderea de durata a vasului ca urmare a transformarii
fibrinogenului in fibrina sub influenta trombinei
4. Hemostaza definitiva - apare dupa 7 zile cand trombusul de fibrina este distrus
prin procesul de fibrinoliza asociat cu actiunea
macrofagelor tisulare. Spatiile formate sunt ocupate
imediat de fibroblasti care secreta colagen determinand
fibroza si inchiderea definitiva a vasului lezat

Grupele sangvine
Sitemul A, O, B si RH
Importanta (principii)/ compatibilitate sangvina:

Hematiile umane prezinta pe suprafata lor 2 tipuri de polizaharide cu proprietati

antigenice denumite aglutinogene A si B si 2 tipuri de anticorpi plasmaticu specifici omologi
denumiti aglutinine α si ß.
- antigenele hematice si anticorpii plasmatici in sangele unui individ sunt determinati
genetic astfel incat la acelasi individ nu pot coexista simultan aglutinogenul si aglutinina
specifica omoloaga.
- prin excludere reciproca a aglutinogenului si aglutininei omoloage oamenii se impart in
patru categorii, 4 grupe sangvine conform sistemului A, O, B, sau 1, 2, 3, 4 (I, II, III, IV)

Grupa Antigen Aglutinina Fecventa %

0 (I) - αß 34-37%
A (II) A ß 41-42%
B (III) B α 9-17%
AB (IV) AB - 3-8%

Sistemul A B O
- descris in 1901 de Landsteiner
- 85% din populatie mai prezinta pe hematii inca un antigen denumit Rh (se mosteneste
exclusiv de la tata)
- anticorpii anti Rh (aglutininele ) nu sunt determinati genetic ci ei apar la subiectii cu Rh
negativ in timpul vietii in urma unor transfuzii repetate cu sange Rh pozitiv. In cazul unei
trasfuzii, daca aglutinogenul hematic din sangele donatorului se intalneste cu aglutinina
donatorului din sangele primitorului se produce aglutinarea intravasculara a hematiilor,
urmata de hemoliza.
Sistemul sau factorul Rh este reprezentat de trei perechi de antigene, cel mai
inportant fiind antigenul D.
In functie de prezenta antigenului D pe eritrocite se descriu:
- Rh pozitiv (D prezent) - 85%
- Rh negativ (D absent) - 25%
Anticorpii acestui sistem Rh nu sunt naturali (nu apar spontan) ei fiind sintetizati prin
imunizare.

Pagina: 23
 Pentru compatibilitate transfuzionala este necesara cunoasterea aglutinogenelor
donatorului si a aglutininelor primitorului (aglutininele donatorului sunt neutralizate in
organismul primitorului prin fixare pe endoteliu si eritrocite -> +\- donator universal?).
Reactiile de incompatibilitate transfuzionala sunt extrem de periculoase fiind determinate
de reactia dintre aglutinogenele donatorului si aglutininele primitorului.

Pentru determinarea grupelor sangvine au fost descrise mai multe metode printre care:
a) Metoda Beth- Vincent:
= consta in determinarea aglutinogenelor primitorului prin punerea in contact a sangelui
primitorului cu serul hemotest O (are anti A si anti B), A (anti B), B (anti A).
αß ß α
O ○ ○ ○
A • ○ •
B • • ○
AB • • •

b) Metoda Simonin
= consta in determinarea aglutininelor primitorului prin punerea in contact a serului cu
eritrocite test 0, A, B
o A B
O ○ • •
A ○ ○ •
B ○ • ○
AB ○ ○ ○
Inainte de transfuzie se verifica grupa si factorul Rh ale pacientului precum si cele din
flacon sau punga.
Determinarea Rh-ului se face cu ser anti D, hematii de testat eritrocite test Rh pozitiv
si Rh negativ
Rh+ E Rh-
○ ○ ○
- picatura omogena e cea corespunzatoare Rh-ului

Proba Oelecker
Dupa montarea trusei la flacon, punctionarea venei conform etapelor tehnicii,
asistenta medicala respecta urmatorii timpi:
- 5 minute - ritm rapid de picurare (40 de picaturi/minut)
- 5 minute - ritm lent de picurare (10 picaturi pe minut)
-> se repeta de 3 ori cele 2 intervale de cate 5 minute
Daca pe parcursul probei nu apar semne de imcompatibilitate (rosata, +/- edem,
pruurit local sau pe varful nasului, lobul urechilor, buze, +/- cianoza) se continua tehnica
transfuziei pana la golirea completa a flaconului sau a pungii.

Pagina: 24
 Sistemul osos

Osteologia = stiinta medicala care studiaza oasele si scheletul uman.

Oasele sunt legate intre ele prin structuri de imbinare (articulatii) de diferite tipuri si forme
care le asigura mobilitate reciproca. Oasele si articulatiile formeaza componenta pasiva a
aparatului locomotor.

Oasele scheletului uman pot fi:

- fuzionate cu alte oase
- oase primare formate in timpul vietii uterine.
- articulate cu un singur os sau deloc
ex: - oasele craniului pentru articulatii fixe multiple, oasele din urechea mijlocie pentru
articulatii singulare, sau osul hioid ca nearticulat (fiind inconjurat doar de muschi si
ligamente ).
- oasele pelvine sunt oasele evoluate din oasele primare intrauterine (ilion, ischion si
pubis - osul coxal – pereche), care impreuna cu cel sacru si coccis formeaza centura pelvina

- la momentul nasterii sunt 300 de oase, dar in perioada adulta o medie de 206 oase
- tesutul osos are inervatie si vascularizatie proprii

Scheletul uman = totalitatea structurilor osoase ale omului ce constituie o schela de

sustinere care da forma generala si proportiile corpului omenesc

Functii: - sustinere
- formarea de parghii - puse in miscare de catre muschi, realizand locomotia
- protejarea diferitelor organe
- depozit de saruri fosfocalcice

Scheletul uman se imparte in: - scheletul capului si gatului

- scheletul trunchiului
- scheletul membrelor
In functie de pozitia fata de axul longitudinal si planul medio – sagital, scheletul poate fi:
- axial: - oasele capului si gatului: - neurocraniu 8 oase
- viscerocraniu 14 oase
- auditive plus un os hioid 6 oase
- ale coloanei vertebrale
- cutia toracica 89 oase
- apendicular: - scheletul membrelor inferioare si superioare
- centrura scapulara si pelvina
Oasele pot fi de mai multe tipuri: - lungi: femur, tibie, radius, ulna
- late: pmoplat, stern, parietale, coxale
- scurte: vertebre, tarsiene, carpiene
pneumatice: in jurul foselor nazale
Pagina: 25
Oasele craniului

A) Neurocraniu
1. Osul frontal: - os median nepereche
- situat in partea anterioara a craniului
- participa la formarea cavitatilor nazale si a orbitelor
2. Osul parietal: - os pereche
- situat intre osul frontal si cel occipital desupra osului temporal
3. Osul temporal: - este os pereche
- format din: - o portiune solzoasa
- o portiune timpanica
- o portiune pietroasa = stanca temporalului
4. Osul occipital: - os nepereche
- situat median in partea posteri-inferioara a craniului
- participa la formarea bazei craniului, a boltii acestuia si a
plafonului rinofaringelui
5. Etmoidul: - osul median nepereche
- situat pe linia mediana a bazei craniului, incizura etmoala a frontalului,
- format din: - 1 lama verticala foarte subtire
- 1 lama orizontala, cu numeroase orificii
- 2 mase laterale ce contin numeroase cavitati pline cu aer
numite celule etmoidale
6. Sfenoidul: - os median nepereche
- ia parte la formarea bazei craniului, plafonului fozelor nazale,
plafonului si peretelui lateral ai orbitei, fisurilor orbitare superioara si
inferiara si partial la fosele temporale si pterigopalatina

Pagina: 26
 - forma de fluture cu aripile intinse / viespe in zbor
- prezinta un corp si sase prelungiri – apofize
- se articuleaza cu osul fronta, occipital, etmoid, temporal, parietal,
vomer, palatin, zigomatic

B) Viscerocraniu:
- 2 nepereche - vomerul si mandibula
- 6 pereche - maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare
1. Vomerul - os nepereche
- situat in planul median, intins intre corpul sfenoidului si podeaua foselor
nazale
- formeaza partea postero- inf a septului nazal
- are forma unei lame osoase trapezoidale
- prezinta: - 2 fete (dreapta si stanga)
- 4 margini (superioara, inferiara anterioara si posterioara)
- se articuleaza cu osul etmoid (lama perpendiculara) sfenoid, ambele
maxile, ambele oase palatine si cu cartilajul septului nazal
2. Mandibula: - os median nepereche
- situat in partea inf a fetei
- este singurul os mobil al scheletului visceral
- prezinta: - 1 corp: - forma de potcoava
- are: - 2 fete - exterioara si interioara
- 2 portiuni - superioara (portiunea alveolara)
- inferioara (baza mandibulei)
- 2 margini - inferioara si superioara (pe marginea
superioara - arcada alveolara inferioara - se afla
dintii mandibulari)
- 2 ramuri: - forma de lame patrulatere indreptate oblic in
sus si inapoi
- prezinta: - 2 fete – laterala si mediala
- 4 margini - ante si post- parotidiana,
inferioara si superioara
- 2 procese: - procesul coronoidian
- procesul condilian (se
articuleaza cu temporalul - articulatia
temporomandibulara
3. Maxilare: - os pereche, neregulat
- situat in centrul fetei
- corp cu: - 4 fete -anterioara, infratemporala, orbitara, nazala
- 4 procese - zigomatic, frontal, alveolar, palatin
- contine sinusul maxilar si canale ce strabat maxilarul (canalul suborbitar,
canale alveolare)
- fiecare maxilar este format din 2 oase sudate in timpul dezvoltarii
intrauterine: maxila propriu zisa si osul incisiv - uneori, cele 2 parti pot
fi separate prin sutura incisiva sau pot fi complet izolate (cheiloschizis
sau ,,buza de iepure”)

Pagina: 27
4. Palatinele: - situate in portiunea posteriara a cavitatii nazale, intre maxila si procesul
pterigoid al osului sfenoid
- au o forma de L: 1 lama orizontala si 1 lama verticala - unite intre ele in unghi
drept
- cuprind: - 3 mici procese - orbitar, sfenoidal, piramidal
- 1 scobitura sfenopalatina (intre procesul orbitar si procesul
sfenoidal)
- se articuelaza cu osul: etmoid, sfenoid, vomerul, maxila, cornetul inferior,
palatinul de partea opusa
5. Nazale: - forma patrulatera
- ajuta la formarea peretelui nasului
- au: - 2 fete - anterioara si posterioara
- 4 margini – inferioara, superioara, laterala, mediala
6. Lacrimale: - forma de patrulater
- iau parte la formarea peretelui medial al orbitei si al celui lateral al foselor
nazale
- au: - 2 fete – laterala/orbitara si mediala/nazala
- 4 margini - superioara, inferioara, posterioara, anterioara
7. Zigomatice = osul malar sau jugal
- forma patrulatera
- situat pe partea laterala si superioara a craniului facial, ca o punte intre fata
si craniu
- formeaza proeminenta pometului obrazului, peretele lateral si planseul
orbitei
- au: - 3 fete – laterala/faciala, temporala, orbitara
- 5 margini – antero-inferiara/maxilara, antero-superioara/orbitara,
postero-superioara/temporala, postero-inferioara/postero-mediala
- 2 apofize sau procese - frontalul si temporalul
- se articuleaza cu osul frontal, sfenoid, temporal si maxilar

8. Cornetele nazale inferioare: - se afla pe pertele lateral al foselor nazale

- forma de lamele trapezoidale rasucite ca un corner de hartie
- au: - 2 fete - laterala si mediala
- 2 margini - superioara si inferioara
- se articuleaza cu osul etmoid, lacrimal, palatin si maxilar

Oasele trunchiului
1. Coloana vertebrala: - rol: - de sustinere a scheletului
- de protectie a maduvei
- rol in miscare (cap, trunchi)
- dispunerea vertebrelor: una deasupra alteia
- impartita in 5 regiuni: - cervicala 7
- toracala 12
- lombara 5
- sacrala 5
- coccigiana 4-5
Pagina: 28
 - vertebra este formata din:
- corp vertebral - articulat de un alt corp prin discul intervertebral
- arc vertebral - legat de corp prin pediculi care prin suprapunere delimiteaza
orificiile intervertebrale
- totalitatea orificiilor vertebrale suprapuse formeaza canalul vertebral prin care trece
maduva spinarii
- curburile fiziologice ale coloanei in plan sagital:
- lordoze - au concavitatea posterior (cervicala si lombara)
- cifoze au concavitatea anterior (toracala si sacrala)

2. Sternul: - este un os lat

- situat anterior, pe linia mediana a toracelui
- se articuleaza: - in partea superioara cu claviculele
- pe marginile laterale cu cele 7 coaste adevarate
- este format din: - manubriu
- corp sternal
- apendice xifoid.
3. Coastele: - oase late, formate dintr-un arc osos si o portiune cartilaginoasa
- 12 perechi: - 7 adevarate: se unesc cu sternul cu articulatii proprii
- 3 false: se unesc cu sternul prin intermediul coastei a 7-a
- 2 flotante: nu se articuleaza cu sternul
- in partea dorsala se unesc cu vertebrele regiunii toracale ale coloanei
vertebrale
4. Bazinul: - format din: - 2 oase coxale: - sunt late, unite prin sutura a trei oase:
illium, ischium si pubis
- se articuleaza intre ele pe linia mediana formand
simfiza pubiana
- posterior se articuleaza cu osul sacru formand
bazinul
- osul sacrum

Pagina: 29
Oasele membrelor
A) Scheletul membrului superior
- format din: - centura scapulara
- scheletul membrului superior propriu-zis

1. Centura scapulara: - alcatuit din: - clavicula

- scapula = omoplat
- centura incompleta cu o singura articulatie cu scheletul axial

2. Scheletul membrului superior propriu-zis:

- scheletul bratului :
- humerus: - 1 diafiza - corp cu 3 fete si 3 margini)
- 2 epifize - una proximala (capul humerusului, colul anatomic tuberculul
mare si tuberculul mic, santul intertubercular si colul chirurgical)
- una distala (o parte articulara - condilul humerusului si o parte
nearticulara elicondilii medial si lateral)
- scheletul antebratului: - radius: - corp
- gat
- proces stiloid
- cubitus/ulna: - corp: - 3 fete
- 3 margini
- 2 extremitati (epifize):
- superioara: - procesul orecan
- procesul coronoid
- 2 incizuri - trohleara
- radiala
- tuberculozitatea ulnei
- inferioara: - cap
- proces stiloid
- scheletul mainii: - carpiene: - proximal: - scafoid - serveste ca legatura intre
cele 2 randuri si de aceea este cel mai
Pagina: 30
 vulnerabil la fracturi
- semilunar
- piramidal
- pisiform
- distal: - trapez
- trapezoid
- capitat
- osul cu carlig
- metacarpiene: primul os metacarpian (al policelui, cel mai
scurt si cel mai mobil) se articuleaza proximal cu osul trapez;
celelalte 4 metacarpiene se articuleaza cu trapezoidul, capitatul
si osul cu carlig, la nivelul bazei
- falange: - 14 - 2 pt police, si cate 3 pentru index (aratator),
medius, inelar si mic
- se articuleaza proximal cu metacarpienele

B) Scheletul membrului inferior

- format din: - centura pelviana: leaga scheletul membrului inferior propriu-zis de
scheletul trunchiului si este format din cele trei oase (recapitulare)
- scheletul membrului inferior propriu-zis
1. Scheletul coapsei: - femur: - cel mai lung os din organism
- format din: - corp - diafiza
- 2 epifize - superioara si inferioara
- patela = rotula
2. Scheletul gambei: - tibia
- fibula = peroneu
3. Scheletul labei piciorului: - tarsiene/tarsul: - 1 rand posterior cu 2 oase suprapuse:
- talus sus
- calcaneu jos
- 1 rand anterior cu 5 oase: - navicular
- cuboid
- 3 cuneiforme
- metatarsul: 5 oase lungi formate din: - corp
- baza
- cap
- se articuleaza cu falanga proximala
- falangele: 14 – cate: - 3 pentru degetele 2, 3, 4, 5
- 2 pentru haluce

Pagina: 31
 Artropologie

= sindesmologia = stiinta care studiaza articulatiile

Articulatiile = totalitatea elementelor (formatiuni conjunctive si muschi) prin care oasele se

unesc intre ele.

Clasificare:
1. Dupa tipul de tesut dintre oasele articulatiei:
- sinartroze = articulatii fixe imobile, fara cavitate articulara si pot fi:
- sindesmoze
- sincondroze
- sinostoze
- amfiartroze = articulatii semimobile sau cu mobilitate redusa - intre oase exista o
formatiune fibrocartilaginoasa
- ex: vertebrele, articulatiile tarso, metatarsine, unele simfize
- diartroze = articulatii cu grad variabil de mobilitate si se mai numesc atrodii in cazul
articulatiilor mobile respectiv articulatii sinoviale
2. Corespunzator miscarii permise (functiei articulare):
A) articulatii fibroase = articulatii unite printr-un tesut fibros dens (membrane, ligamente)
care nu permit miscari sau permit doar miscari foarte reduse:
- sindesmoze - articulatii unite prin tesut fibros cu forme variate: ligamentul
stilohioidian (snur)
- suturi - articulatii legate intre ele printr-un strat subtire de tesut fibros: se
intalnesc la oasele craniului:
- sutura serrata sau dintata (sagitala, coronara)
- sutura scuamoasa = solzoasa (temporala - parietoemporala)
- sutura plana (internazala, mediolacrimala)
- schindileza (la unirea sfenoidului cu vomerul)
- gonfoze = articulatia dento - alveolara
B) articulatii cartilaginoase: legatura se face prin cartilaj hialin (fibrocartilaj):
- sincondroze - articulatii unite prin: - cartilaj hialin foarte aderent (prima coasta si
stern)
- cartilaj tranzitoriu (sincondroza sfeno occipitala)
- simfize - tesut de legatura fibrocartilaginos, in forma de disc (articulatiile
intervertebrale, oasele pubiene)
- sinostoze - tesutul de legatura fibros sau cartilaginos se osifica si rezulta ANCHILOZA
C) articulatii sinoviale = articulatii complexe care permit multiple si variate miscari
- sunt alcatuite din: - cartilaj: - hialin, alb stralucitor cu reflexe albastrui
- fara terminatii nervoase sau vase sangvine
- are 2 proprietati: - compresibilitate (amortizare)
- elasticitate (rol de pneuri)
- fibrocartilajele intra-articulare pot fi:
- discuri (ocupa toata articulatia)
Pagina: 32
 - meniscuri (ocupa doar o parte din articulatie)
- capsula: - formata din: - 1 strat extern fibros
- 1 strat intern = membrana sinoviala
- prezinta vascularizatie de la ramurile secundare
ale arterelor musculare, iar inervatia este asigurata
de filetele nervoase care insotesc vasele sangvine
- rol in protejarea articulatiei de procese patologice
periarticulare si in impiedicarea raspandirii
revarsatelor articulare in tesuturile din jur
- suprafete articulare: - pot fi: - sferice
- eliptice
- cilindrice
- plane
- importante pentru intelegerea bio-mecanicii articulare
- lichid sinovial: - se gaseste in cavitatea articulara si este un
spatiu virtual capilar
- cavitatea articulara este delimitata de cartilaj
(membrana sinoviala), iar cavitatea devine
reala in cazul revarsatelor sau colectiilor
lichidiene
- este un lichid galben vascos
- rol: - lubrifiant asupra elementelor articulare
- de nutritie si curatire.
Ligamentele articulate = benzi fibrose care se insera pe oasele ce se articuleaza intre ele
contribuind la mentinerea contactului dintre suprafetele articulare

Clasificare:
- ligamente: - capsulare - ligamente colaterale ale articulatiilor degetelor mainii
- extracapsulare - ligamentul colateral al articulatiei genunchiului
- intracapsulare - ligamentele incrucisate ale articulatiei genunchiului
-dupa structura: ligamente - capsulare
- tendinoase -> rezultate prin transformarea unor tendoane
musculare - ex. ligamentul patelar
- musculare - rezulta din atrofierea unor fascicule musculare
- fibrozate - ex. ligamentul stilohioidian

Functiunea articulatiilor
= permiterea anumitor miscari ale oaselor care intra in alcatuirea lor

Tipuri de articulatii:
- articulatie plana - suprafetele articulare sunt plane; ex: intre carpiene, tarsiene precum
si intre vertebre.
- articulatie trohleara (gliding) - un os are suprafata articulara in forma de scripete sau
trohlee, iar celalalt os are forma de creasta cu 2 covarnisuri laterale
ex. interfalange, artera humero-ulnara
- articulatie trohoida - are suprafete formate dintr-un cilindru osos, si un inel osteo-
Pagina: 33
 fibros; ex. radio-ulnar (proximal si distal)
- articulatie in sa - suprafete opozite concave intr-un sens si convexe in celalalt sens
ex. articulatia carpo-metacarpiana a policelu = trapezo-metacarpiana
- articulatie cotilica - suprafete opozite formate dintr-un cap ce patrunde intr-o cavitate
in forma de cupa = sferoidala; ex. articulatia umarului, a soldului
- articulatie elipsoidala - suprafete art cu 1 segment elipsoid si depresiunea
corespunatoare; ex. radio-carpian, meta-carpo-falangiana
– articulatie (bi)condiliana - suprafata articulara cu 2 segmente de cilindru plin pentru
un os si 2 depresiuni corespunzatoare la osul opus
ex. articulatia genunchiului

Tipuri de miscari: - de alunecare -> la articulatiile plane

- de invartire sau rostogolire -> la articulatiile bicondiliene
- de rotatie -> la articulatii trohoide
Miscarile articulare determina anumite pozitii ale oaselor intre ele.
Alte tipuri de miscari: - flexie
- extensie
- abductie
- adductie
- circumductie, se descrie un trunchi de con
- pronatie
- supinatie
- de rotatie

Sistem de parghii:
- important in biomecanica (locomotie)
- muschii scheletici impreuna cu oasele realizeaza miscarea (contractia musculara furnizeaza
forta pentru a misca un os la nivelul articulatiei)

F = forta care pune in miscare parghia (muschiul care realizeaza miscarea)

R = forta care trebuie invinsa, care ppune rezistenta (poate fi si greutatea corpului in
miscare, sau greutatea segmentului care urmeaza a fi miscat)
S = axul biomecanic al miscarii sau punctul de sprijin pe sol

- Parghii de ordinul I: - pargie de echilibru F S R

- punctul de sprijin S este situat intre forta activa F si rezistenta
R aflate in planurii opuse
Pagina: 34
 - ex. in ortostatism la nivelul capului atlasul si axisul = S, osul frontal
= R si partea dorsala a coloanei (muschii cefei) = F
- alte ex. Trunchi in echilibru pe picioare, antebrat in extensie,
capul in echilibru pe coloana vertebrala
- Parghii de ordinul II: - este parghie de multiplicare a fortei. F R S
- punctul de sprijin este situat dupa si in plan opus rezistetei si
fortei active aflate in acelasi plan
- ex. in ortostatism pentru membrul inferior: falangele piciorului =
S, metatarsiene = R, partea dorsala a gambei = F
- alte ex. segmentul membrului superior in executarea flotarilor,
sau piciorul cu greutatea corpului transmisa prin tibie
- Parghii de ordinul III: - are rol in deplasare S F R
- punctul de sprijin este situat inainte si in plan opus rezistentei si
fortei active
- ex. membrul superior in flexie de 90 de grade: cotul = S, ulna =
R, partea anterioara a bratului = F (muschiul biceps)
- alte ex. gamba in executarea unui voleu

Sistemul muscular

= componenta activa a organismului

Sistemul muscular este format din:

1. Muschi somatici (scheletici)
= tesut muscular striat care imbraca scheletul; impreuna cu oasele si articulatiile
asigura miscarea corpului
- rol: - mentinerea pozitiei corpului
- miscare
- deplasare
- forme: - fuziformi - biceps, triceps
- triunghiulari - piramidali ai abdomenului
- patrulateri - marele drept abdominal, marele dorsal
- cupola - diafragma
- trapezoidala
- circulara
- muschiul cuprinde: - 1 parte carnoasa = corp muscular
- 2 extremitati = tendoane; prin care se fixeaza de:
- osul imobil in timpul contractiei = extremitate de origine
- osul mobil in timpul contractiei = extremitate de insertie
- muschiul este bine vascularizat, are inervatie dubla (somatica si vegetativa)
Pagina: 35
2. Muschii viscerali:
- tesut muscular neted
- asigura motilitatea viscerelor
3. Muschiul cardiac
Principalii muschi somatici ai corpului uman:

A. Muschii capului:
- muschii mimicii = muschi pielosi (1 capat este fixat de piele)
- dau expresia fetei iar sub actiune SN se contracta permitand
exteriorizarea starilor psihice
- ex: muschii levatori, se contracta in sus, muschii depresori se contracta in
jos impreuna cu muschii masticatori formeaza muschii faciali
- muschii faciali modifica expresia fetei contribuind la comunicarea nonverbala si participa
la articularea sunetelor contribuind la comunicarea verbala

Principalii muschi ai capului: - occipito - frontal - increteste sprancenele si misca pielea

capului
- temporali - permite miscarea sprancenelor si a fruntii
- orbicular al ochiului - contribuie la clipire
- marele zigomatic - trage in sus si lateral gura si buzele
- maseter - uneste zigomaticul si mandibula
- muschiul nasului - ajuta la dilatarea narilor
- ridicator al buzei superioare - levator
- buccinator - contribuie la supt si la suflarea aerului
- orbicular al buzelor - contribuie la inchiderea/deschiderea
gurii

Pagina: 36
 - mentonier - contribuie la aparitia cutelor la barbie
- risorius - zambim
- depresor angulioris - triunghiularul buzelor, trage in jos si
lateral buzele, colturile gurii
B. Muschii gatului:
- platisma: situat intre torace si mandibula, tractioneaza buzele gura si mandibula in jos
- sternocleidomastoidian: permite aplecarea si ridicarea capului, rotirea si inclinarea gatului
si a capului spre stanga dreapta
- alti muschi : hipoglos, omohioidian, scalen, si altii.

C. Muschii trunchiului:
- trapez - permite ridicarea, rotirea si miscarea umarului, precum si miscarea capului spre
spate
- pectoral mare (pectoralis major) - principalul muschi al pieptului si contribuie la miscarile
laterale ale bratelor
- rotund mare (pteres major) - contribuie la rotirea bratului
- oblic extern - contribuie la aplecarea corpului inainte si la rasucirea lui, protejeaza
organele din cavitatea abdominala si coordoneaza miscarea coastelor
- drept abdominal (rectus abdominis) - coordoneaza miscarile in timpul respiratiei,
stranutului, tusei, rasului, oftatului permite aplecarea inainte a corpului si
ridicarea din sezut
- latissim (latisimus dorsi) - muschi dorsal mare plat si triunghiular care coordoneaza
miscarile trunchiului
- gluteu mare (gluteus maximus) - muschi al fesei care intinde coapsa la sold, coordoneaza
aplecarea si pastrarea corpului in pozitie verticala

Pagina: 37
D. Muschii membrelor:
1. muschii membrului superior:
- ai mainii: - interososi (muschi mici ce permit o diversitate de miscari ale degetelor)
- muschiul adductor al policelui
- ai antebratului: - flexori carpii radialis: permit flexarea incheieturii mainii, miscarea
degetelor si supinatie
- brachio- radialis: flexeaza articulatia cotului
- ai bratului: - triceps brahial (triceps brachii): permite extensia bratului din cot
- biceps brahial (biceps brachii): permite indoirea bratului din cot -
miscare opusa tricepsului
- deltoid: permite ridicarea si rotirea bratului
2. muschii membrului inferior:
- al piciorului: fixati pe fata dorsala si plantara
- ai gambei: - gastrocnemius: permite indoirea piciorului in jos
- tibialis anterior: situat pe fata laterala a tibiei; permite ridicarea
labei piciorului
- soleus: cel mai mic muschi al gambei; trage laba piciorului in jos
- ai coapsei: - croitor = sartorius: cel mai lung muschi al corpului; permite rotirea
piciorului si incrucisarea picioarelor, controleza miscarile in timpul
mersului, statului pe loc, pastrarii echilibrului
- quadriceps femural (quadriceps femoris): format din 4 muschi care
asigura extensia articulatiei genunchiului si miscarile gambei: drept
femural, vasc lateral, medial si intermediar
- biceps femural: muschi posterior al coapsei care contribuie la
intinderea coapsei si indoirea genunchiului

Fiziologia muschiilor

1. Proprietatile muschiilor
- excitabilitatea = capacitatea muschiului de a raspunde la excitanti prin modificari
specifice: - excitantul specific = influx nervos
- forma specifica = contractie
- transmiterea influxului nervos se realizeaza la nivelul placii motorii
- transmiterea se bazeaza pe descarcarea de acetil colina la nivelul fibrei musculare
pe care o depolarizeaza si genereaza un potential local terminal de placa care devin
potentiale de actiune si care se propaga in toate directiile membranei fibrei
musculare determinand excitarea simultana a tuturor fibrelor ce alcatuiesc unitatea
motorie. Viteza de propagare este de 4 m pe secunda si se poate determina cu
ajutorul oscilografului.
- contractilitatea = capacitatea de a raspunde la un excitant natural sau artificial prin
modificarea formei muschiului / unitatii motorii.
Pagina: 38
 - in procesele de contractie - relaxare rolul principal il are mecanismul de transport
activ al ionilor de Ca prin intermediul pompelor de Ca din peretii reticulului
plasmatic
- extensibilitatea = capacitatea muschiului de a se intinde sub actiunea unei forte
- elasticitatea = capacitatea muschiului de a reveni la forma initiala dupa incetarea
actiunii fortei

2. Manifestari externe ale contractiilor musculare:

a) mecanice: - contractii izotonice: - muschiul se scurteaza
- tensiunea interioara ramane constanta
- contractii izometrice: - dimensiunea muschiului ramane aceeasi
- tensiunea interioara creste
b) electrice: apare depolarizarea si repolarizarea la nivelul sinapsei de tip placa motorie
(modificari observate cu ajutorul electromiogramei)
c) termice: eliberarea unor mari cantitati de energie (rol in termogeneza)

Particularitatile contractiei musculare constau in:

- tonusul muscular: contractie usoara in repaus
- forta musuculara tensiune dezvoltata de muschi in timpul contractiei
- oboseala musculara scade forta musculara si precizia miscarii

Patologie
1. Disfunctii osoase:
- deformari: - cifoza
- scolioza
- lordoza
- traumatisme: - entorse: rasuciri / indoiri / intinderi fortate ale ligamentelor fara ca
oasele sa iasa din articulatii
- manifestari: durere intensa, tumefiere, deformarea articulatiei,
impotenta functionala
- luxatii: intinderea si ruperea ligamentelor ca urmare a unui efort brusc
a unei lovituri sau rasuciri puternice
- manifestari la fel ca la intorse dar deformarea este mai accentuata
- fracturi: rupturi osoase cauzate de traumatisme violente
- clasificare: - complete sau incomplete
- inchise sau deschise
- simple (in spirala oblica transversala) sau cominutive
(cu mai multe fragmente)
- cu sau fara deplasare
- manifestari: - semne de probabilitate: la fel ca la entorse dar durerea
este "in punct fix"
- semne de certitudine: mobilitatea anormala, crepitatie
osoasa (scartaituri), intreruperea continuitatii osoase,
netransmiterea miscarii (examen radiologic)
Pagina: 39
 - etapele vinecarii: hematom -> formare de tesut osos spongios ->
cartilaj fibros -> calus osos cu inlaturarea excesului
de tesut osos de catre osteoclaste -> structura
asemanatoare cu cea normala
- alte afectiuni: - hernia de disc (disfunctie osoasa) apare ca urmare a patrunderii
nucleului pulpos in maduva spinarii, ca urmare a comprimarii
- boli reumatismale: - inflamatorii (artrite)
- degenerative (artroze)
- ale partilor moi (acelor compartimente din
articulatie sau de pe langa articulatie (tendinite)
- reumalgii
- fibrozite (periartrita scapulo-humerala, tenosiovita, sciatica vertebrala)

2. Disfunctii musculare:
- scaderea fortei musculare: in urma unor eforturi intense se diminua forta de contractie, iar
daca eforturile sunt si prelungite apare oboseala musculara
- oboseala musculara = reducerea temporara a capacitatii musculare din cauza acumularii
de acid lactic in fibre
- pot aparea intinderi sau rupturi musculare
- distrofia musculara: - afectiune genetica
- distrofia duchenn = atrofie graduala si slabiciune musculara
accentuata; tesutul muscular este inlocuit treptat cu tesut adipos

Aparatul respirator

Generalitati:
- ocupa extremitatea cefalica si cavitatea toracica
- este format din totalitatea organelor ce servesc la efectuarea respiratiei pulmonare (prin
care se utilizeaza oxigenul din aer si se elimina CO2 din sange)
- cuprinde: - cai respiratorii
- plamani

Caile respiratorii: - nasul extern

- cavitatea nazala (de o parte si de alta se afla sinusurile paranazale)
- laringe
- trahee
- bronhii principale (se ramifica in interiorul plamanilor formand
arborele bronsic intrapulmonar)

Pagina: 40
Pagina: 41
1. Nasul extern
- forma: piramida triunghiulara
- alcatuit din: - radacina
- dosul nasului ce prezinta 2 fete laterale
- aripile nasului
- structura: - piele cu glande sebacee
- tesut subcutanat conjunctiv lax
- strat muscular (m. piramidal nazal, m. ridicator al buzei superioare, m. aripii
nasului)
- schelet: - oase nazale
- procese frontale
- corpul maxilarelor
- cartilaje al septului nazal
- vomeronazal
- alare mari (cartilaje, care delimiteaza narile) si alare mici
- accesorii
- vascularizatie: - arterele si venele nasului (din cele faciale)
- limfaticele sunt tributare nodurilor parotidiene si
submandibulare
- inervatie: - nervi motori (ramuri ale nervului 7)
- nervi senzitivi (ramuri ale nervului maxilar)
2. Cavitatea nazala
- se afla in centrul maxilarului superior, sub craniul neural, inaintea portiunii nazale si a
faringelui
- segmentul inferior = vestibul nazal, cu deschidere spre exterior prin orificile narilor
- peretele - lateral corespunde aripii nasului iar
- medial este reprezentat de septul nazal
- cavitatea nazala comunica cu sinusurile paranazale

Fosele nazale:
- se afla in mijlocul masivului facial
- sunt separate prin sept
- prezinta 2 regiuni: - vestibul nazal (conduct vertical de ~15mm limitat anterior de nara)
- fosa nazala propriu-zisa (cu perete medial = sept nazal si perete
lateral pe care se prind cornetele nazale)
- peretele superior separa fosele nazale de cavitatea craniana
- peretele inferior separa cavitatea nazala de cea bucala
- structura: - pereti osteocartilaginosi captusiti de o tunica mucoasa
- mucoasa nazala = tunica pituitara
- prezinta 2 regiuni - a mucoasei olfactorii corespunzatoare cornetului
superior si a mucoasei respiratorii - regiunea inferioara corespunzatoare
cornetului mijlociu si inferior
- este o mucoasa galbuie formata din celule neurosenzoriale
- vascularizatie: - A foselor nazale
- sangele venos se dreneaza in venele etmoidale -> V faciala -> V jugulara
- limfatice sunt tributare nodurilor submandibulare, retrofaringiene si

Pagina: 42
 cervicale laterale si profunde superioare
- inervatie: - nervi senzitivi (ramuri nazale posterosuperioare scarpa, maxilarul si palatinul)
- vegetativa prin fibre simpatice vasoconstrictoare si parasimpatice
vasodilatatiare

Cornetele nazale
= componente ale peretelui lateral al fosei nazale
- au aspect de lame osoase
- se impart in cornete nazale: - superioare
- mijlocii
- inferioare

3. Sinusurile paranazale
= cavitati pneumatice atasate foselor nazale (cu care comunica)
- Sinusul etmoidal - 6-10 celule etmoidale in grosimea osului etmoid
- Sinusul frontal - de forma piramidala; in raport cu orbita si cu osul etmoid
- Sinusul sfenoidal - situat in jumatatea laterala a osului sfenoid; in raport cu saua
turceasca in care se adaposteste glanda hipofiza
- Sinusul maxilar - cavitate ososasa piramidala situata in corpul osului maxilar
- sunt captusite de o mucoasa ce continua mucoasa cavitatii nazale (rezultand o
cointeresare in procesele inflamatorii nazale -> sinuzite), cu putine vase sangvine si glande.

4. Laringele
- situat in regiunea antero-mediana a gatului in dreptul ultimelor patru vertebre cervicale,
sub osul hioid, inaintea portiunii laringiene a faringelui, posterior de tiroida
- se continua cu traheea
- rol in respiratie si fonatie
- forma: piramida triunghiulara trunchiate cu baza mare in sus (comunica cu faringele) si
baza mica in jos = varful laringelui, care se continua cu traheea si este delimitat de marginea
inferioara a cartilajului cricoid
- fetele laringelui: - anterolaterla - de sus in jos: - membrana tirohioidiana
- lamelele cartilajului tiroid
- ligamentul cricotiroidian
- arcul cartilajului cricoid
- ligamentul cricotraheal
- posterioara (proemina in faringe)
Cavitatea laringelui:
- o portiune superioara = vestibul laringean
- o portiune mijlocie, limitata: - sus de plicele vestibulare
- jos de plicele vocale
→ intre acestea sunt ventriculii laringelui, care faciliteaza vibratiile plicelor vocale in
timpul fonatiei
- o portiune inferioara = cavitatea infraglotica, situata intre plicile vocale si trahee, marginita
inapoi si lateral de cartilajul cricoid
- plicele vocale formeaza glota, care impreuna cu structurile laringiene parietale si cu plicele
ventriculare (vocale false) formeaza aparatul vocal propriu-zis = coardele vocale

Pagina: 43
- plicelor li se ataseaza ligamentul vocal
- schelet cartilaginos: - 3 cartilaje nepereche: tiroid, cricoid, epiglotic
- 8 cartilaje perechi: aritenoide, corniculate, cuneiforme, sesamoide
- epiglota contribuie la inchiderea orificiului dirijand lichidele si bolul alimentar spre faringe
si esofag
- muschii laringelui: - extrinseci (cu insertie pe laringe)
- intrinseci (cu ambele capete fixate pe cartilajele laringelui)
- aparatul ligamentar - membrana fibroelastica ce confera laringelui proprietatile fonatorii
- articulatia laringelui - 2 perechi de articulatii sinoviale numite diartroze
(cricoaritenoidiana si cricotiroidiana) care realizeaza miscarile unui
ax vertical si de alunecare inainte si in jos a muschilor aritenoizi
- mucoasa laringelui: - corion (tesut conjunctiv fibros elastic)
- epiteliu (cilindric ciliat) captuseste stratul fibroelastic si are rol de
protectie plus purificarea si umidificarea aerului
Vascularizatie: - arterele laringelui colecteaza din carotida externa
- venele laringelui se dreneaza in jugulara interna
- limfaticele snt tributare nodurilor cervicale si pretraheale
Inervatie: - prin nervul laringeu
- vegetativa prin fibre vasomotorii in ganglioni simpatici cervicali si fibre
secretorii parasimpatice

Pagina: 44
5. Traheea
- organ tubular aflat in continuarea laringelui
- se intinde de la C6 pana la T4 (la adult) unde se bifurca in 2 bronhii principale
- are peretele posterior usor turtit
- prezinta 2 portiuni: - cervicala - situata anterior de esofag
- pe fetele laterale prezinta lobii tiroidei
- toracica - situata posterior de arcul aortic anterior de esofag, iar
lateral vine in raport cu pleura
Structura, de la exterior spre interior:
- adventicea (tunica externa): situata superficial, acopera scheletul fibrocartilaginos si
este alcatuita din tesut conjunctivoadipos ce contine vase, nervi,
formatiuni limfoide si fibre musculare netede
- schelet fibro cartilaginos: 15-20 arcuri cartilaginoase elastice incomplete in
partea posterioara unde se afla un perete membranos
- mucoasa: captuseste cavitatea traheei - formata din corion (epiteliu predominant
cilindric ciliat psudostratificat cu rol de a elimina secretia), este bogata in
infiltrate limfocitare si glande
Vascularizatie: - ramuri traheale din artera tiroidiana, artera bronhica
- vene -> plexul tiroidian -> brahiocefalice -> sistemul venos Azygos
- limfaticele → nodurile cervicale profunde, traheobronhice, mediastinale
Inervatie: - nervi parasimpatici musculari si secretori (nervul laringeu din nervul vag)
- nervi simpatici vasomotori

Pagina: 45
6. Bronhii
- principale - pana la portiunea care intra in plamani
- dreapta si stanga, se bifurca la nivelul T4
- in hilul pulmonar se ramifica intrapulmonar:
- bronhia dreapta este mai scurta, 6-7 inele cartilaginoase si mai voluminoasa
- bronhia stanga este mai lunga 9-12 inele si mai putin voluminoasa
pedicul pulmonar = radacina plamanului = Bronhia principala + A pulmonara
+ 2 V pulmonare + A si V bronhice + limfaticele + fibrele plexului
nervos pulmonar + elementele tesutului conjunctiv mediastinal
Vascularizatie: - ramuri bronhice din aorta toracica
- vene bronhice -> sistem venos azygos
Limfatice -> noduri bronhopulmonare-> noduri traheobronhice
Inervatie: - nervii provin din plexul nervos pulmonar, care contine ramuri vegetative

Plamanii = organe respiratorii

- organe principale ale respiratiei
- situati in cavitatea toracica intre cele 2 seroase
- greutate 1200 gr
- capacitate pulmonara totata 4500-5000 cm3
- consistenta moale, spongioasa, foarte elastica

Conformatia exterioara:
- 1 baza - fata diafragmatica care se muleaza pe diafragma
- 1 varf = apex - depaseste cu 2-3 cm orificiul superior al toracelui
- 1 fata costala – convexa, ce urmeaza curba descrisa de coaste
- 1 fata mediastinala - intre cei 2 plamani, in raport cu mediastinul si contine hilul pulmonar
prin care trec elementele pediculului pulmonar
- 1 margine anterioara - separa fata costala de cea mediala
- 1 margine inferioara - circumscrie baza plamanului
Pe fete exista fisuri sau scizuri care impart plamanul in lobi:
- plamanul stang, fisura oblica => doi lobi
- plaman drept, scizura sau fisura oblica plus una orizontala => 3 lobi: - superior
- mijlociu
- inferior
Structura:
- Componenta bronhiala:
- formeaza ramificatii intrapulmonare
- bronhiile intrapulmonare grupeaza in jurul lor: parenchimul, stroma, vase
si nervi, care alcatuiesc teritoriul bronhopulmonar
- la intrare in plaman bronhia principala se ramifica in:
Plaman drept: Bronhii principale → bronhii lobare → Bronhii segmentare (drept 10,
stang 8) → bronhiole lobulare (terminale) → bronhiole respiratorii → ducte alveolare →
termitate prin dilatatii = saculeti alveolari → compartimentati in alveole pulmonare
- Componenta parenchimatiasa:
= totalitatea acinilor pumonari = unitatea morfologica ai plamanului
- acinii sunt formati din bronhia respiratorie + ducte + saculeti + alveole

Pagina: 46
 - stroma = tesut conjunctiv elastic care insoteste arborizatiile bronhiilor in
interiorul plamanului
Vascularizatie:
a) functionala: mica circulatie/circulatia pulmonara:
→ A pulmonara pleaca din VD cu sange sarac in oxigen, se distribuie la nivel
pulmonar pe langa ramificatiile arborelui bronhic pana la nivel alveolar unde
are loc schimbul de gaze
→ de la acest nivel pornesc capilarele venoase care se colecteaza in venele
pulmonare aducand sange bogat in oxigen si ajung in AS
b) nutritiva: asigurata de A bronhice, ramuri ale aortei toracice, cu traseu prin peretii
bronhiilor, permitand aportul sangelui oxigenat la nivelul parenchimului pulmonar;
aici isi are originea sistemul venos bronhic care se deschide in V cava superioara
- nutritia parenchimului este asigurata de vasele circulatiei functionale; A bronhica
asigura doar nutritia acinilor nu si a parenchimului
- limfatice: tributare nodurilor limfatice pulmonare, bronhopulmonare,
traheobronhice si mediastinale
Inervatie: - fibre parasimpatice din nervul vag
- fibre simpatice din ganglionii simpatici toracali

Pleura
= seroasa
- formata din 2 membrane sau foite care invelesc plamanii
- pleura plamanului stang nu comunica cu cea dreapta (sunt separate de mediastin)
- fiecare pleura are 2 lame - viscerala si parietala:
- delimiteaza intre ele cavitatea pleurala
- intre cele 2 foite se gaseste lichidul pleural, asemanatoare lichidului interstitial
care asigura: - adeziunea capilara a celor 2 foite
- mobilitatea plamanilor
- cavitatea pleurala este virtuala si devine reala numai cand apare aer sau revarsat
patologic in interiorul ei (aer pneumotorax, sange hemitorax, puroi piotorax)
Vascularizatie: - A si V intercostale pentru foita parietala
- A si V bronhice pentru foita viscerala
Limfatice merg spre nodurile pulmonare pentru foita viscerala si catre nodurile
mediastinale, intercostale, sternale pentru foita parietala
Inervatie: nervii foitei: - parietale provin de la nervul frenic si intercostali
- viscerale provin de la ramuri vagetative simpatice

Pagina: 47
 Fiziologia respiratiei

Respiratia cuprinde 2 etape fundamentale:

- Respiratia pulmonara sau externa
- Respiratia tisulara, sau interna
+\- etapa sangvina
Aerul ambiant ajunge la nivel pulmonar → alveole pulmonare → iar oxigenul trece
din alveolele pulmonare in sangele capilarelor perialveolare + se combina cu hemoglobina
si ajunge la tesuturi, prin intermediul vaselor sangvine, unde participa la arderea
substantelor energetice, Co2 rezultat din arderi trece in capilarele tisulare de unde este
transportat, tot pe cale sangvina, la nivelul capilarelor perialveolare, apoi strabate peretele
alveolar si se elimina prin aerul expirat.
Oxigenul si dioxidul de carbon strabat peretii alveolelor pulmonare si ai capilarelor
sangvine prin difuzie.

Notiuni de mecanica a respiratiei:

- mecanica respiratiei cuprinde totalitatea miscarilor respiratorii care au ca rezultat
patrunderea aerului in plamani si impingerea acestuia in afara
- Inspiratia: = un proces activ prin care aerul atmosferic patrunde in plamani in urma
scaderii presiunii intrapulmonare sub nivelul presiunii atmosferice, ca
rezultat al cresterii volumului cutiei toracice in urma actiunii musculaturii
inspiratorii (diafragma si muschii intercostali externi)
- Expiratia: = actul pasiv prin care aerul paraseste plamanii datorita revenirii elastice a
plamanilor (care nu sunt tinuti in tensiune in urma incetarii contractiei
muschilor inspiratori)
→ cele 2 faze ale respiratiei pulmonare se succed ritmic, fara pauza, cu o frecventa de
repaus de 14-16 cicluri/min la barbat si 18 respiratii/min la femeie
- Ventilatia pulmonara:
- realizata in urma miscarilor de expiratie si inspiratie
- miscarile respiratorii permit patrunderea si iesirea succesiva a aerului din plamani,
contribuind astfel la realizarea ventilatiei pulmonare care asigura schimbul de aer
din mediul inconjurator si alveolele pulmonare
- fiecare inspiratie normala aduce in plamani o cantitate de 500 cm3 de aer
(eliminata prin expiratie) – volumul curent VC
- dupa o inspiratie normala si o inspiratie fortata se mai pot introduce in plaman
aprox 1000-1500 cm3 de aer VIR
- dupa o expiratie normala si una fortata se mai pot elimina din plamani aprox
1000-1500 cm3 de aer VER
- dupa eliminarea VER mai raman in plamani volumul rezidual VR care umple
alveolele si care nu poate fi scos din plamani decat prin deschiderea cutiei toracice
- capacitatea vitala CV reprezinta suma a trei volume: CV = VC + VIR + VER

Pagina: 48
Reglarea respiratiei = totalitatea mecanismelor nervoase si umorale care retin si modifica
miscarile respiratorii si care au ca rezultat adaptarea in fiecare moment al
respiratiei la necesitatile aportului de O2 si ale eliminarii CO2
a) Reglarea nervoasa:
- alternanta miscarilor respiratorii este mentinuta de un centru respirator ce se afla pe
punte, centru pneumotaxic care inhiba in mod ritmic centrul inspirator bulbar
b) Reglarea umorala:
- impulsurile automate sunt determinate de excitarea directa a centrului
respirator de catre CO2-ul din sange (considerat excitant specific al centrului respirator)
- orice variatie in plus sau in minus a CO2 determina modificarea activitatii centrilor
respiratori
- automatismul centrului respirator mai este influentat si de concentratia ionilor de H
- scaderea ph-ului sangvin determina o excitatie a centrului respirator urmata de inspiratii
mai profunde
- tot in mecanismul umoral se incadreaza si actiunea O dizolvat fizic in plasma asupra
centrului respirator.

Aparatul cardiovascular

Generalitati:
- sistemul cardiovascular/circulator, mentine constant calitativ si cantitatic lichidul tisular,
deci mediul intern al organismului
- are rol de a aduce O2 si substantele nutritive la nivelul tesuturilor si de a duce CO2 si
produsii de dezasimilatie (metaboliti) la nivelul organelor unde se realizeaza eliminarea
acestora
- format din: - 1 organ central numit cord
- 1 sistem de vase prin care circula: - sange: artere, capilare, vene
- limfa: vase limfatice
- structura comuna si esentiala a intregului sistem este endoteliu, reprezentat printr-un
epiteliu simplu, pavimentos

1. Cordul
- organ cavitar cu 2 atrii si 2 ventricule
- forma de trunchi de con cu baza situata posterior si varful anterior
- situat in mediastin
- dpdv anatomo-fiziologic si patologic inima se imparte in:
- inima stanga: atriul stang, orificiul atrioventricular bicuspid, ventricul stang
- inima dreapta: atriul drept, orificiul atrioventricular tricuspid, ventriculul drept
Configuratia externa:
- pe fata exterioara exista santuri care delimiteaza cele 4 cavitati: - santul interatrial
- interventricular
- atrioventricular

Pagina: 49
 - 3 fete: - anterioara = sternocostala
- inferioara = diafragmatica
- laterala = partea stanga a cordului
- 3 margini
- 1 baza
- 1 varf
Configuratie interna:
- 2 atrii si 2 ventricule separate prin septuri interatriale si interventriculare
- atriile si ventriculele comunica intre ele prin orificii atrioventriculare, care poseda un
aparat valvular alcatuit din valve atrioventriculare: bicuspida (dr) si tricuspida (stanga)
- din ventriculul drept porneste A pulmonare (dreapta si stanga), iar din ventriculul
stang pleaca A aorta. Comunicare ventriculelor cu arterele corespunzatoare se
realizeaza printr-un orificiu arterial prevazut cu trei valvule (valvulele sigmoide)
- septurile: - septul ventricular, care se continua cu cel interatrial
- atriile: - atriul drept are: - un perete anterior alcstuit din miocard atrial
- medial - septul interatrial
- superior - orificiul de deschidere a V cave superioare
- inferior - orificiul V cave inferioare
- anterior - orificiul atrioventricular tricuspid atriul drept
- atriul stang prezinta: - anterior - orificiul mitral
- posterior - 4 orificii de deschidere a V pulmonare
- cele 2 atrii au 2 zone numite auricule (urechiuse)
- ventriculele: - ventriculul drept: - orificiul atrioventricular tricuspid (3 valve
articulate)
-orificiul arterei pulmonare (3 valvule sigmoide)
- ventriculul stang: - orificiul atrioventricular bicuspid = mitral (2 valve
articulate = mitrale)
- orificul aortic (valvule sigmoide)
Structura: - 3 tunici: - epicard - pericard visceral
- miocard
- endocard

1. Pericardul: - sac fibros si seros ce imbraca inima si vasele sale

- are 2 componente: - externa - pericard fibros care este prins de centrul
tendinos al diafragmei si legat de organele vecine
prin ligamente
- interna - pericard seros care are o foita viscerala si o
foita parietala
* foita viscerala acopera miocardul
* foita parietala captuseste pericardul fibros, ce vine in contact cu organele din vecinanate
- intre cele 2 componente se delimiteaza cavitatea pericardica in care exista o cantitate mica
de lichid

2. Miocardul: - tunica musculara groasa alcatuita din fibre musculare striate proprii pentru
fiecare cavitate sau unitare celor 2 ventricule (fibrele se insera pe scheletul inimii, un aparat
fibros asezat la baza inimii, alc din 4 inele fibroase ce dau conturul celor 4 cavitati ale inimii)

Pagina: 50
De retinut: - miocardul contractil:
- mai gros la ventriculul stang
- format din tesut specific sau excitoconductor bogat in celule nervoase
- format din: - nodul sino-atrial Keith-Flack, situat in peretele atriului drept, aproape de
orificiul de varsare al V cave superioare
- sistemul de conducere atrio-ventricular, alcatuit din nodul atrio-ventricular
Aschoff-Tawara, situat in partea postero-inferioara a septului interatrial, si
fasciculul His, care ia nastere din nodul Aschoff-Tawara, coboara in peretele
interventricular si se imparte in 2 ramuri (dreapta si stanga), care se termina
prin reteaua anastomotica Purkinje in miocardul ventricular

3. Endocardul: - captuseste interiorul inimii iar pliurile sale formeaza aparatele valvulare
(si se continua cu endoteliul arterelor)
! Afectarea separata a fiecarei tunici => pericardita, miocardita, endocardita, afectarea celor
trei tunici concomitent => pancardita
Vascularizatie: - arteriala: - A coronara stanga, ia nastere din aorta, deasupra valvulei
sigmoide, coboara prin santul interventricular si ajunge la varful inimii
pe care il inconjoara, irigandu-l impreuna cu jumatatea stanga a cordului
- A coronara dreapta ia nastere in dreptul valvulei sigmoidale
dreapta si iriga inima dreapta
- venoasa: se realizeaza printr-un sistem colector care dreneaza majoritatea
venelor, sistem reprezentat de sinusul coronar in care se deschide marea V
coronara
- limfatica: este asigurata de o retea subpericardica care primeste
limfaticele relelelor miocardului si endocardului prin colectoare periarteriale
Inervatie: - asigurata de ramuri din plexul cardiac cu ramuri ale simpaticului provenita din
cei 3 ganglioni cervicali si ramuri parasimpatice reprezentate de nervul vag

Pagina: 51
 Sistemul vascular

Structura: - 3 tunici:- interna: fibre de colagen, fibre de reticulina si elastice

- medie (musculara): fibre musculo-elastice dispuse circular
- externa (adventice): fibre de colagen si elastice

1. Arborele arterial
Arterele se impart in: - A de tip elastic mari care permit evacuarea ritmica a sangelui de
la inima si pornesc direct de la inima
- A de tip muscular sau mediu care asigura circulatia adecvata a
diferitelor tesuturi si organe
- arteriole prin care sangele circula sub o presiune mare dar este
distribuit la o presiune mai mica pentru a intra in capilare
A) Aorta:
- origine in ventriculul stang
- se imparte in:
- Aorta toracica: - crosa aortica: se intinde pana la T4 si are un segment ascendent
de la care se desprind trunchiul arterial brahiocefalic, carotida
stanga, subclaviculara stanga, un segment orizontal si un
segment descendent
- Aorta toracica descendenta: de la T4-T12, da ramuri viscerale
pentru bronhii, esofag si ramuri parietale pt spatiile intercostale
- Aorta abdominala: - de la T12-L4
- se desparte in: - A iliace comune (dreapta si stanga)
- A iliaca interna (iriga organele din pelvis)
- A iliaca externa (se continua cu A
femurala din care se desprind ramuri c
are vascularizeaza membrul inferior)
- A sacrala

B) Arterele extremitatilor cefalice:

- provin din arcul aortic prin:
- A carotida comuna in stanga (direct) bifurca in dreptul cartilajului tiroid in:
- A carotida externa (da 7 colaterale si 2 ramuri terminale care se distribuie
structurilor anatomice de la nivelul gatului craniului visceral, calvariei)
- A carotida interna (vascularizeaza creierul)
- trunchiul brahiocefalic in jumatatea dreapta (indirect) care se bifurca in:
- A carotida comuna dreapta
- A subclavie dreapta

C) Arterele membrelor superioare:

- se desprind din arcul aortic prin:
- A subclaviculara stanga
Pagina: 52
 - trunchiul brahiocefalic arterial drept, din care se desprinde A subclavie dreapta
- A subclaviculara da ramuri pentru encefal, regiunea inferioara a gatului,
peretele toracic, iar prin A axilara (cu ramurile sale) iriga membru superior
- A brahiala continua A axilara, traverseaza bratul, iar la plica cotului se bifurca in:
- A ulnara (cubitala)
- A radiala, care se distribuie regiunii antebratului, regiunii radiocarpiene si
a mainii -> unde formeaza arcada palmara superficiala si profunda

D) Arterele peretilor trunchiului si viscerelor

- provin din A subclavie iar la nivelul abdomenului si al viscerelor toraco-abdomeno-pelvine
se distribuie ramurile aortei toracice si aortei abdominale
- A toracica da ramuri esofagiene, bronsice, pericardice, intercostale diafragmatice
superioare
- A abdominala da ramuri diafragmatice inferioare, trunchiul celiac, din care pornesc A
splenica, hepatica, gastrica stanga; mai jos se desprind A mezenterica superioara (iriga
pancreasul, intenstinul subtire, A mezenterica superioara subtire colonul drept) si A
mezenterica inferiora (iriga restul colonului si rectul), A genitale si renale, A lombare

E) Arterele membrului inferior:

- din A abdominala prin iliacele comune care se bifurca in A iliaca interna (sau hipogastrica)
si A iliaca externa
- A iliaca interna se bifurca in 2 trunchiuri anterior si posterior prin care se vor separa
ramuri viscerale si parietale pentru organele din bazin, peretii bazinului si coapsa
- A iliaca externa = sursa principala de irigatie a membrului inferior (se continua cu A
femurala de la nivelul ligamentului inghinal, pana la treimea inferioara a coapsei)
- A femurala, strabate triunghiul scarpa, iriga articulatia coxofemurala, regiunea inferioara a
abdomenului, regiunea coapsei (prin artere circumflexe) si se continua cu A poplitee
- A poplitee se bifurca in A tibiala anterioara, care se distribuie in regiunea inferioara a
genunchiului, regiunea maleorala anterioara si mediala si in trunchiul tibiofemural, din care
se formeaza reteaua arteriala periarticulara a genunchiului
- A tibiala posterioara iriga muschii peronieri, regiunile maleolare, iar ramurile terminale
formeaza arcadele plantare dand ramuri digitale
- A pedioasa continua tibiala anterioara pe fata dorsala a piciorului

Pagina: 53
Pagina: 54
Pagina: 55
2. Arborele venos
- venele (V) colecteaza sangele de la nivelul capilar si il transporta la inima
- structura: 3 tunici: externa, medie si interna
- caracteristici: - peretele este mult mai subtire, lumenul mai larg si
predomina adventicea
- procent mic de fibre musculare si elastice
- prezinta valvele venoase si structuri membranoase ale
intimei, tuncii interne, mai ales la membrul inferior: rol
de a fragmenta coloana de sange impiedicand refluxul
acesteia

- drenajul venos se realizeaza prin cele doua sisteme cave:

1. Sistemul venos cav superior= VCS
2. Sistemul venis cav inferior = VCI

VCS: - dreneaza sangele venos din portiunea superioara supra-diafragmatuca a corpului

la acest nivel se varsa V extremitatii cefalice, V membrelor superioare si V azygos.
A) Venele extremitatii cefalice:
- V jugulara interna in care dreneaza V faciala, V tiroidiene, V faringiene
- V jugulara externa, voluminoasa, superficiala, ce culege sangele din regiunea
fetei si a gatului
- V juculara anterioara: culege sangele din regiunea anterioara a gatului
- V jugulara posterioara: culege sangele din regiunea posterioara a gatului
- V vertebrala
B) Venele membrelor superioare se impart in:
- V superficiale: - V cefalica
- V bazilica
- V antebrahiala mediala
care dreneaza sangele din V digitale dorsale si palmare
- V profunde: care provin din arcadele palmare superficiala si profunda (V
profunde ale antebratului: V brahiale si V axilare corespund zonelor arterelor si
V subclaviculara care se uneste cu jugulara jnterna formand V brahiocefalica
- V azygos are originea in V cava toracica
VCI - sistemul venos cav inferior - culege sangele venos de la membrele inferiore, micul
bazin si abdomen, fiind satelit al aortei
- are originea la unirea celor 2 V iliace comune dreapta si stanga, merge paralel cu
coloana vertebrala lombara, apoi pe fata posterioara a ficatului, strabate diafragma
si se deschide in atriul drept
- V iliace comune: rezulta din confluenta V iliace interne (care dreneaza sangele venos din
micul bazin, cu V iliace externe) ce aduc sangele de la membrul inferior prin safena si
femurala. In traiectul sau ascendent, VCI primeste: V genitale (testiculara sau ovariana), V
renale, V hepatice, diafragmatice si lombare
- V hepatice dreneaza sangele care a irigat ficatul adus prin V porta formata din unirea V
splenica, mezenterica superioara si mezenterica inferioara. Acestea colecteaza sangele
venos de la viscerele abdominale.

Pagina: 56
C) Sistemul capilar:
- este interpus intre A si V, fiind format din vase cu diametru mic
- se gasesc in toate organele si tesuturile, formad retele
- structura: - celulele endoteliale asezate pe o membrana bazala si un periteliu format din
tesut conjunctiv lax cu fibre colagene si reticulate
- clasificare: - capilare arterio-venoase (sangvine adevarate), formeaza retele = pat
capilar si sinusoidale care sunt prezente in organele activ metabolice cu o
circulatie lenta ce favorizeaza schimburile dintre sange si tesuturi (ficat,
splina si maduva osoasa)
D) Vistemul vascular limfatic
= ansamblul de vase prin care circula limfa de la tesuturi si organe spre inima
- alcatuit din: - capilare limfatice
- vase limfatice
- ganglioni limfatici
- capilarele formeaza retele din care vor rezulta vasele limfatice reprezentate de:
a) ductul limfatic drept - colecteaza limfa din jumatatea dreapta a capului si
gatului, jumatatea dreapta a toracelui si membrul superior drept
b) canalul toracic- incepe printr-o dilatatie numita “cisterna chili” (pecquet) care
dreneaza limfa din jumatatea stanga a capului si gatului, jumatatea stanga a
toracelui, membrul superior stang si jumatatea inferioara a corpului. La nivelul
coloanei vertebrale cervicale descrie o carja sau crosa si se varsa la locul de
unire dintre V jugulara interna stanga cu V sublaviculara stanga.
c) ganglionii limfatici = formatiuni mici, ovalare situate pe traiectul vaselor
limfatice formand anumite grupuri: axilar, latero-cervical, inghinal, mediastinal,
abdominal

3. Splina
- ocupa loja splenica intre colonul transvers si diafragma, la stanga lojei gastrice
- culoare brun roscata
- are aproximativ 180-200g
- forma: bob de cafea ovala
- prezinta 3 fete, 3 margini si 2 extremitati
- structura: - capsula fibroasa - situata la suprafata, trimite spre interior trabecule care
se anastomozeaza si impart organul in lobuli splenici
- impreuna cu toate trabeculele care pornesc din ea
formeaza stroma conjunctiva
- stroma: - formata din fibre conjunctive printre care se
gasesc fibre elastice si fibre musculare netede
- in ochiurile stromei se gaseste o retea din fibre
de reticulina si celule reticuloendoteliale care
formeaza sinusuri venoase - sinusurile sunt in
legatura cu sistemul arterial al splinei si cu
sistenul venos din grosimea stromei
- parenchim splenic: - asezat in ochiurile stromei conjunctive
- format din pulpa rosie si alba
- functiile splinei: - distrugerea eritrocitelor si leucocitelor batrane

Pagina: 57
 - transformarea hemoglobinei in bilirubina
- depozit foarte important de fier in organism (rezultat in urma
descompunerii hemoglobinei)
- poate produce anticorpi (persoanele carora le lipseste splina sunt mai
predispuse la anumite afectiuni bacteriene)
- la fetusi splina produce eritrocite si leucocite insa catre ultimele luni
din viata uterina aceasta functia este preluata de maduva oaselor

Fiziologia circulatiei sangvine

1.Proprietatile muschiului cardiac:

a) ritmicitate = automatismul = proprietatea cordului de a se contracta succesiv ca urmare a
impulsurilor contractile generate de nodulul sinoatrial
- in conditii fiziologice activitatea cardiaca ritmica este condusa de impulsurile generate de
nodulul sinoatrial (70-80 batai/min) care difuzeaza rapid in intreg miocardul
- in cazul lezarii nodului sinoatrial, rolul de centru de comanda este preluat de nodul
atrioventricular 40 de impulsuri/min. In cazul intreruperii legaturii acestui nodul cu
fasciculul Hiss frecventa cardiaca ajunge la 20-25 contractii/min, impulsurile fiind generate
in fasciculul Hiss
- activitatea centrului de comanda poate fi modificata de factori extrinseci: temperatura,
concentratia unor ioni (K+, Na+, Ca++), mediatori chimici, adrenalina, acetilcolina
b) conductibilitatea = proprietatea miocardului in special al tesutului nodat de a conduce
unda de contractie de la nivelul nodului sinoatrial in tot miocardul
- prin fibrele musculare ale atriului drept unda de depolarizare se propaga in toate directiile
cuprinde musculatura atriilor si determina sistola atriala, apoi unda cuprinde nodulul
atrioventricular. Dupa care se transmite prin fasciculul Hiss si ramurile sale pana in reteaua
Purkinje, ajunge la nivelul miocardului ventricular si determina sistola ventriculara.
- lezara sistemului de conducere produce tulburari ale activitatii cardiace denumite blocuri
(partial, de ramura, total)
c) excitabilitatea = proprietatea miocardului de a raspunde printr-o contractie la stimuli
adecvati
- se contracta numai daca stimulul are o anumita intensitate numita prag
- contractia este maximala, stimulii sub nivelul prag = stimuli subliminali nu provoaca
contractia, iar cei cu intensitati peste nivelul prag nu produc o contractie mai puternica =>
particularitatea miocardului, legea “totul sau nimic”
- miocardul este inexcitabil in sistola perioada numita refractara absoluta asigurandu-se
ritmicitatea activitatii cardiace (se impiedica aparitia unui tetanos prin sumatia contractiilor)
d) contractilitatea = proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat
adecvat
- contractii = sistole
- relaxari = diastole
- energia necesara contractiei miocardului este furnizata prin desfacerea legaturilor fosfat
Pagina: 58
macroergice ale ATP (acid adenozindrifosforic) care se refac prin utilizarea unor variate
substracturi enrgo genetice (glucoza acid lactic, acizi grasi, amoniac, corpi cetonici si altele)

2. Activitatea mecanica a inimii = Revolutia cardiaca

0.1s 0.3s 0.4s
I-------------I-------------------------------------I----------------------------------------------------I
sistola A I sistola v I diastola generala I

- succesiunea unei contractii si a unei relaxari cardiace (sistola + diastola), constituie ciclul
sau revolutia cardiaca, avad o durata totala de 0,8 s (70de batai /min)
- SA (0,1s) are eficienta redusa din cauza miocardului atrial slab dezvoltat, dupa contractie
intra in diastola 0,7s
- SV (0,3 s) urmeaza dupa cea atriala, cand presiunea interventiculara depaseste pe cea din
arterele care pleaca din cord se deschid valvele semilunare si incepe evacuarea sangelui din
ventriculi
- evacuarea se face la inceput rapid apoi lent pe masura ce presiunea interventriculara
scade progresiv
- in timpul sistolei ventriculele expulzeaza in atriu si A pulmonara 70-90ml de sange, volum
numit debit sistolic
- dupa sistola ventriculele se relaxeaza presiunea din ele scade rapid si cand ajunge sub
nivelul celei din arterele mari se inchid valvulele sigmoide iar ventriculele continua sa se
relaxeze si o anumita perioada de timp sunt din nou cavitati inchise; treptat presiunea din
ventricule scade sub nivelul celei din atrii, se deschid valvele atrioventriculare iar sangele
din atrii incepe sa se scurga pasiv in ventricule si ciclul reincepe.
- de la sfarsitul sistolei ventriculare pana la inceputul unei noi sistole atriale, inima se
gaseste in repaus mecanic = diastola generala.
- activitatea mecanica a cordului este apreciata pe baza valorii debitelor sistolic si cardiac:
- debit sistolic = cant de sange expulzata de ventricul la fiecare sistola
- debitul cardiac = debit sistolic* frecventa cardiaca/min si se obtine valoarea de
aprox 5.5L, dar poate creste in timpul efortului muscular pana la 30-40 de L
- debitul cardiac creste si in timpul sarcinii, al febrei si scade in timpul somnului
- zgomotele inimii sunt consecinta activitatii mecanice a inimii
- zgomotul sistolic prelungit, tonalitate joasa, produs de inchiderea valvelor
atrioventriculare si de contractia muschiului ventricular
- zgomotul diastolic scurt, ascutit, consecinta inchiderii valvulelor sigmoide
- tensiunea arteriala = este presiunea sub care circula sangele in artere si se transmite
peretilor vasculari (este corelata cu sistola si diastola):
- in timpul sistolei presiunea din A si ramificatiile ei mari creste pana la 140mmHg =
presiunea (tensiunea) arteriala maxima (sistolica)
- in timpul diastolei are loc scaderea presiunii arteriale pana la 70-80 mmHg =
presiune arteriala minima (diastolica)
- diferenta dintre presiunea maxima si cea minima se diminua progresiv pe masura ce
se micsoreaza calibru arterial astfel incat la nivelul arteriolelor si capilarelor

Pagina: 59
 presiunea este unitara
- presiunea arteriala este mentinuta in limite normale datorita unor mecanisme
neuro-umorale foarte complexe
- valoarea tensiunii arteriale este conditionata de o serie de factori printre care :
- rezistenta vasculara periferica - depinde de vascozitatea sangelui si de calibru
(vase cu calibru mare, rezistenta este scazuta => TA in A brahiala este cu 5
mm/Hg inferioara cele aortice, la nivelul arteriolar presiunea se prabuseste
brusc ajungand la 35-40 mmHg)
- volumul sangvin, este evidentiat de variatiile tensionale produse de
hemoragii sau transfuzii sangvine
- vascozitatea sangvina modifica frecarea de pe peretii vasculari (cresterea
vascozitatii incetineste fluxul sangvin si mareste TA, iar scaderea
vascozitatii are efecte contrarii)
- elasticitatea peretilor vaculari scade cu varsta, rezistenta vasculara creste
odata cu scaderea elasticitatii, creste deci si TA.
- viteza de circulatie a sangelui in artere 0.5 in aorta, scade lent in vasele
mari si mult mai intens in arteriole, 0.5 mm/s datorita crestrerii imense a
suprafetei totale de sectiune a acestui sector vascular precum si a cresterii
frecarii din cauza micsorarii calibrului vascular
- TA se masoara cu tensiometru cu coloana de mercur RIVA Rocci si cu manometru
= Pachon; Sfigmomanometru
- pulsul arterial = perceput cand se comprima o artera pe un plan osos, rezultatul undei
determinata de distensia peretilor aortei ca urmare a evacuarii bruste a
sangelui din ventriculul stang. Unda pulsului se propaga prin peretii
arteriali cu o viteza de 10x mai mare decat unda fluxului sangvin.
- palparea pulsului ofera informatii asupra frecventei si ritmului cardiac iar
inregistrarea grafica a undei pulsului, sfigmograma, da informatii asupra
particularitatilor ei

Reglarea circulatiei sangelui:

Activitatea cardio-vasculara este adaptata permanent la solicitarile intregului
organism si ale diferitelor organe, al caror flux sangvin difera in functie de activitate,
adaptare realizata prin mecanisme nervoase si umorale:
- Reglarea nervoasa: se realizeaza prin multiple circuite de feedback negativ coordonate
de centrii bulbari ce sunt influentati de impulsuri provenite din interiorul aparatului
circulator precum si de la alte zone receptoare
- Reglarea umorala: potenteaza si prelungeste actiunile realizate de mecanismele neuro-
vegetative si se produce ca urmare a descarcarii ocazionale in circulatie sau la capatul distal
al fibrelor vegetative simpatice si parasimpatice a unor substante care actioneaza
concomitent asupra cordului si a veselor:
- adrenalina si noradrenalina se descarca din medulosuprarenale in conditii de hipoTA
stres si au actiuni cardioacceleratoare si vasoconstrictoare (adrenalina -> activitate a
cordului, noradrenalina -> vase)
- hormonul antidiuretic retrohipofizar = vasopresina, exercita efecte
vasoconstrictoare arteriolare
- actilcolina = mediul chimic al parasimpaticului produce dilatatia arterelor mici +

Pagina: 60
activitate inhibitorie cardiaca
Intrarea in activitate a unui organ sau tesut necesita o suplimentare adecvata a
irigatiei sale. Aceasta se realizeaza prin factori vasodilatatori locali, consecinte directe ale
intensificarii metabolismului (acidoza tisulara, scaderea O2 si cresterea CO2, cresterea
temperaturii locale, etc).

Aparatul digestiv

Generalitati:
- tubul sau tractul digestiv comunica cu exteriorul
- incepe cu cavitatea bucala + segmente care strabat cavitatea toracica, abdominala si
bazinul
1. Cavitatea bucala: - faringe, orofaringe
- esofag
- stomac
- intestin subtire
- intestin gros
2. Anexele tubului digestiv: - glande satelite cu rol de secretie a sucurilor digestive si in
procesele de digestie
- glanda salivara, parotida, submandibulara, sublinguala
- ficat
- pancreas

Pagina: 61
Pagina: 62
1. Cavitatea bucala
- situata in partea inferioara a fruntei sub fosele nazale, inaintea faringelui
- prin intermediul arcadelor dentare este impartita in:
a) Vestibul bucal: - marginit de arcadele dentare si buze
- la locul de intalnire a celor 2 pereti (exterior/musculo-cutanat si
interior osos, reprezentat de arcadele dentare) se formeaza
santurile gingivolabiale superior si inferior
- in vestibul se deschide canalul stenon al glandei parotide
b) Cavitatea bucala propriu-zisa: - situata intre arcadele dentare, bolta palatina, limba
(organ musculo-membranos al gustului)
- structura scheletica osteo-fibroasa cu muschi
extrinseci si intrinseci si mucoasa linguala
- mucoasa linguala prezinta glande de tip seros si mucos
papile (proeminente in care se gasesc mugurii
gustativi) si foliculi limfatici
- este captusita de mucoasa bucala cu epiteliu de tip
pavimentos, stratificat, necheratinizat
Anexele cavitatii bucale:
- gingiile: - situate intre cavitatea bucala propriu-zisa si vestibulul bucal
- acopera arcadele dentare si alveolele dentare
- dintii: - organe dure implantate in alveolele maxilarelor cu rol in masticatie si in vorbire
- in numar de 20 de dinti initiali apoi 32 de dinti = dentitie definitiva
- pentru fiecare arcada 16 dinti: incisivi 2/2, canini 1/1, premolari 2/2, molari 3/3
- intre dinte si alveola avem o articulatie de tip sinartroza
- glande salivare:
- glanda parotida: - secretie exocrina, cea mai voluminoasa glanda salivara
- contine canale intra si interlobulare care se deschid in canalul
principal al glandei Stenon
- glanda submandibulara (submaxilara):
- situata in planseul bucal in loja submandibulara
- prezinta canale intralobulare si interlobulare care se deschid
in canalul principal al glandei Warton
- glanda sublinguala: - situata in loja sublinguala in sinmfiza mentoniera
- contine canale extraglandulare Bartholin si Walther

2. Faringele
- a doua portiune a tubului digestiv
- conduct musculo-membranos in forma de palnie
- situat anterior de coloana vertebrala cervicala si la nivelul caruia se intersecteaza calea
respiratorie cu cea digestiva
- se continua cu laringele si portiunea superioara a esofagului
- comunica cu urechea medie prin trompa lui Eustachio

- este impartit in: - exofaringe (suprafata ext) - prezinta raporturi cu A carotida comuna,
V jugulara interna, lobii glandei tiroide, nervul cranian 10, A
carotide externa si interna si cu ganglionii limfatici jugulari

Pagina: 63
 - endofaringe (suprafata interna)
- nazofaringe sau rinofaringe: intre baza craniului si valul palatin iar
in peretii laterali se gasesc orificiile tubelor auditive prin care
faringele comunica cu urechea medie
- orofaringe: intre valul palatin si osul hioid
- laringo-faringe sau hipofaringe: intre osul hioid si cartilajul cricoid
Structura:
- adventicea: - tesut conjunctiv subtire
- tunica fibroasa: serveste ca schelet pe care se insera la exterior
muschii
- tunica musculara: muschi constrictori mijlocii si inferiori
- mucoasa faringelui: la nivelul nazofaringelui este asemanatoare mucoasei nazale iar
la nivelul orofaringelui este asemanatoare mucoasei bucale
Vascularizatie:
- ramificatie din A carotida externa

3. Esofagul:
= conduct musculo-membranos cu traiect longitudinal prin care trec alimentele dinspre
faringe in stomac
- configuratie externa:
- strabate regiunea gatului, toracelui, diafragma
- prezinta 4 portiuni: - cervicala
- toracica
- diafragmatica
- abdominala
- in plan frontal are 2 curburi: - curbura superioara cu concavitatea spre dreapta
- curbura inferioara cu concavitatea spre stanga
- are 2 suprafete:
- externa: portiune cervicala - in raport cu glanda tiroida, manunchiul vasculo-
nervos al gatului, coloana cervicala de care este separat prin muschii
prevertebrali, portiunea toracala, in raport cu traheea, iar la locul de
bifurcare a acesteia prezinta 1 segment suprabronhic si 1 segment
sub-bronhic unde vine in raport cu coloana vertebrala toracala,
portiunea diafragmatica, strabate diafragma prin hiatul esofagian, si
portiunea abdominala (usor dilatat si este in raport cu ficatul, aorta
abdominala formixul stomacului)
- interna: prezinta numeroase pliuri longitudinale care se atenueaza sau se
accentueaza odata cu trecerea alimentelor (pliurile sunt formate din
mucoasa si submucoasa)
Structura: - 4 tunici: - seroasa
- musculara: fibre longitudinale si circulare
- submucoasa: foarte laxa asigura mobilitatea mucoasei
- mucoasa: epiteliu pavimentos, glande esofagiene si glande
cardice ce secrete mucus

Pagina: 64
4. Stomacul
- cel mai dilatat segment al tubului digestiv
- forma si dimensiuni variabile, impuse de varsta, tip constitutional si perioada functionala
- este locul in care alimentele sufera modificari importante dpdv biologic, rezultand chimul
gastric
- se gaseste in cavitatea abdominala sub diafragm, in epigastru
- prezinta numeroase mijloace de fixare (repliuri peritoneale - omentul mic, ligamentul
gastro colic al omentului mare, esofagul-duodenul) si are o mobilitate ridicata (unul dintre
cele mai mobile viscere abdominale)
- are forma literei J cu portiune verticala si una orizontala
- separat de esofag prin orificiul cardia si de duoden prin orificiul piloric
Configuratie externa:
- 2 fete: - fata anterioara: in raport cu peretele abdominal, anterior, spatiile
intercostale 7-8
- fata posterioara (unii o considera inferioara) vine in legatura cu colonul
transvers, duodenul, pancreasul, rinichii
- 2 curburi: - curbura mica: continua marginea esofagului si se termina cu antrul
piloric
- curbura mare: formeaza cu marginea esofagului incizura cardia
(unghiul Hiss)
- 2 extremitati: - extremitatea superioara (esofagiana-cardia): corespunde T7 pe
regiunea posterioara si cartilajului costal 7 anterior
- extremitatea inferioara (duodenala- pilor) are raporturi
anatomice cu V porta capul pancreasului peritoneu
Configuratia interioara:
- pliurile mucoasei sunt plice ale mucoasei transversale si oblice care permit distensia
stomacului si prezinta orificii de deschidere a glandelor gastrice
- orifiul cardia, prezinta o plica a mucoasei care delimiteaza orificiul
- orificiul piloric, prevazut cu un sfincter format din ingrosarea fibrelor circulare ale
musculaturii gastrice
Structura:
- seroasa: formata din peritoneu care la nivelul stomacului da nastere ligamentelor
peritoneale cu fixarea stomacului de organele vecine (splina, colon)
- subseroasa: alcatuita din tesut conjunctiv subtire
- musculara: cu 3 planuri (de la suprafata spre profunzime):
- fibre musculare longitudinale (in lungul stomacului; rol in depozitarea alimentelor
amestecarea loc cu suc gastric si golirea lenta a chimului gastric in duoden)
- fibre circulare (formeaza sfincterul piloric)
- fibre oblice
- submucoasa: formata din tesut conjunctiv lax
- mucoasa: este principala componenta morfologica a stomacului:
- glande gastrice (secreta HCl pepsina)
- glande cardiale si pilorice - glande cu secretie interna (gastrina serotonina)
Vascularizatie: - A gastrica, ramuri din trunchiul celiac
- V gastrica ce se varsa in V porta

Pagina: 65
Pagina: 66
5. Intestinul subtire
= conduct musculo-membranos cu aspect aplatizat cand este gol si cilindric atunci cand este
plin
- este sediul digestiei intestinale in care chimul gastric (continutul alimentar) este supus
actiunii sucului pancreatic intestinal si biliar
a) Duoden = portiune fixa a intestinului subtire
- continua pilorul
- descrie o curba care ajunge in dreptul vertebrei L4 iar in dreptul L2 se
continua cu jejunul
Configuratie externa:
- fixat de peretele abdominal
- forma de porcoava cu concavitatea orientata spre stanga in care patrunde capul
pancreasului
- are 4 portiuni: - superioara (bulbul duodenal)
- descendenta (la rinichiul drept)
- orizontala sau inferioara (traveseaza coloana in dreptul L4)
- ascendenta (urca pana la L2)
Configuratia interna:
- plice circulare: cute transversale ale mucoasei cu rol de a mari suprafata de
absorbtie
- vilozitati intestinale: proeminente cilindrice ce acopera suprafata mucoasei cu rol
de a realiza functia de absorbtie a intestinului subtire
Structura:
- tunica seroasa = peritoneu – sub care este un strat de tesut conjunctiv = strat
subseros (a doua tunica)
- tunica musculara – 2 straturi musculare netede (extern subtire cu fibre longitudinale
si intern cu fibre circulare) care asigura miscari de segmentare de pendulare
tonice peristaltice
- tunica submucoasa: tesut conjunctiv elastic
- tunica mucoasa: cu plice si vilozitati - prezinta enterocite, celule endocrine si foliculi
limfatici

b + c) Jejun si ileon :
- componente intinse de la flexura duodeno-jejunala la valvula ileocecala (fara a fi
delimitate clar)
Configuratie externa:
- legate de peretele abdominal posterior prin mezenter
- au un mare numar de curburi cu multe anse si mobilitate mare
- ocupa cavitatea abdominala regiunile ombilicala si hipogastrica
Configuratie interna si structura sunt ca la Duoden
Vascularizatia: - A mezenterica superioara care da ramuri jejunale si ileale ce formeaza
arcade vasculare
- venoasa asemanatoare cu cea arteriala - se la arcadele vasculare se
formeaza ramuri jejunale si ileale care se varsa in vena mezenterica
superioara

Pagina: 67
6. Intestinul gros
= segmentul terminal al tubului digestiv
- continua intestinul subtire
- se imparte in: - cec
- colon: - ascendent
- transversal
- descendent
- sigmoidian
- rect
Conformatia exterioara:
- mai scurt si mai gros decat intestinul subtire
- prezinta: - tenii (benzi musculare de aprox 0,5 cm )
- haustrele colonului (portiuni bombate ale intestinului gros, pornite
din peretele intestinal catre exterior ! a nu se confunda cu vilozitatiile
intestinului subtire, care sunt in interior)
Structura:
- tunica seroasa: periotneu, la nivelul cecului si a portiunii initiale a rectului
- tunica musculara: formata din 2 straturi - 1 strat extern cu fibre longitudinale
grupate in cele 3 tenii si 1 strat intern cu fibre circulare – ce asigura motilitatea
intestinului gros prin miscarile peristaltice
- stratul submucos: cu vase sangvine, formatiuni ale mucoasei si foliculi limfatici
- stratul mucos
a) Cecul:
= prima portiune a intestinului gros, in forma de sac in partea inferioara, iar pe fata
mediana se insera apendicele vermiform
- apendicele vermiform este un segment rudimentar al intestinului gros transformat in
organ limfoid
Conformatie exterioara:
- benzi musculare (tenie libera) longitudinale care se continua la nivelul
segmentelor urmatoare intre care se gasesc boseluri ce dau aspectul de sac
Structura: cecul si apendicele prezinta:
- tunica seroasa – peritoneul, care adera la cele 2 organe si este dublata de stratul
subseros
- strat subseros
- tunica musculara cu fibre longitudinale si circulare
- tunica submucoasa:
- tunica mucoasa care la nivelul apendicelui are un numar mare de foliculi limfatici
b) Colonul
-cuprins intre cec si rect
- se intinde de la nivelul valvei ileo-cecale, la nivelul vertebrei S3
1. Colonul ascendent: - intre valva ileo cecala si fata viscerala a ficatului
- flexura colica dreapta sau unghiul hepatic al colonului
2. Colonul transvers: - are directie transversala usor oblic ascendenta de la ficat spre
splina pana la nivelul coastei 8
- flxura colica stanga sau unghiul splenic este situata mai sus si mai
in improfunzime fata de unghiul hepatic

Pagina: 68
3. Colonul descendent: - coboara pana la creasta iliaca stanga este mai fix si mai profund
4. Colonul sigmoidian = colon ilio-pelvin: - de la creasta iliaca stanga strabate fosa iliaca
stanga (sigmoidiana) si coboara in bazin
- are forma literei S, un calibru mai uniform, o lungime de 45 cm
si 2 portiuni: - iliaca - fixa si scurta
- pelvina - mobila
Structura:
- tunica seroasa: acopera colonul ascendent si descendent, iar la nivelul colonului
transvers si sigmoid formaza mezoul
- tunica musculara: fibre longitudinale
- tunica submucoasa
- tunica mucoasa
c) Rectul
= ultima portiune a intestinului gros
- limita superioara la vertebra S3 si limita inferioara la linia de jonctiune dintre tegumentul
anal si pielea perineului, conoara prin pelvis si se deschide la exterior prin anus
- prezinta: - o portiune pelvina = ampula - portiune larga cu rol de rezervor
- o portiune perineala, ingusta, numita canal anal de evacuare
Conformatie exterioara:
- aspect tubular cand este gol si oboidal cand este in distensie
- pe suprafata externa lipsesc tunicile musculare si haustrele
Conformatia interioara:
- ampula rectala: prezinta plice evidente cand rectul este gol iar cand este in
distensie nu se mai vizualizeaza
- canalul anal: fibre musculare longitudinale
- valvule: situate la baza coloanelor de fibre musculare pe care le uneste
- sinusuri anale: intre valvule si peretele anal
Structura:
- tunica exterioara: peritoneu, acopera jumatate din suprafata ampulei si in rest
este inlocuit de tesut conjunctiv lax
- tunica musculara: fibre longitudinale si circulare
- strat submucos: retele vasculare si plexuri venoase
- tunica mucoasa formata din epiteliu
d) Anusul
- orificiul de deschidere a rectului la exterior situat in profunzimea santului interfesier

Vascularizatia intestinului gros:

- A ileocolica - din mezenterica superioara + A mezenterica inferioara
- V omonime - se varsa in V porta
- pentru rect: A si V rectale
Inervatie:
- Fibre simpatice ( din ggl celiaci ) si parasimpatice ( din nervul vag )

Pagina: 69
 Glande anexe ale tubului digestiv

- asezate paralel cu trunchiul digestiv

1. Glande salivare (recapitulare)

2. Ficatul
- cel mai voluminos viscer si este un segment cu functii multiple
- este un organ asimetric, situat in hipocondru drept -> epigastru
- foarte vascularizat
- cantareste ~ 2000 g
- culoar: rosie, bruna
- consistenta dura
- este friabil
- putin elastic
- fixat in abdomen prin ligamente (care il leaga de organele vecine) si prin VCI si V ombilicala
Conformatie exterioara:
- 2 fete: - 1 fata inferioara (viscerala) cu hilul hepatic si 3 santuri (sagital drept, stang
si transversal, realizand astfel aspectul literei H)
- 1 fata superioara sau diafragmatica axoperita de peritoneu
- 2 extremitati: - lobul stang in raport cu: colonul, rinichiul stang, suprarenala stanga,
duoden si stomac
- lobul drept in raport cu: baza plamanului drept si ultimile coaste
- 2 lobi: separati prin ligamentul falciform numit si suspensor
- 2 margini: - anterioara in raport cu coastele 6-7
- posterioara: neregulata si aproape de elementele anatomice care vin din
torace sau se duc in torace
Structura:
- la exterior: 2 membrane: - peritoneul, formeaza tunica seroasa
- tunica fibroasa = capsula Glisson, din care pleaca
prelungiri conjunctive in parenchim, formand stroma
conjunctivovasculara
- in interior: parenchimul hepatic: unitatea morfofunctionala = lobulul hepatic format
din parenchimul tributar unei vene centrale = V centrolonulara
- canaliculele biliare: - aflate intre 2 celule hepatice = hepatocite
- se aduna in canale colectoare care converg radial spre vena
situata in centrul lobulului
La locul de intalnire a mai multor lobuli se delimiteaza spatiul interlobular cu V
interlobulara, A interlobulara si canaliculi biliari interlobulari = triada Glisson.

- hepatocitul: - aspect poligonal

- prezinta un pol vascular (in contact cu capilarele sinusoide) ca ramificatii ale
V porte si un pol biliar (in raport cu canaliculele biliare)
Vascularizatie:
a) nutritiva: - asigura aportul de sange bogat in O2 prin A hepatica (ramura din
Pagina: 70
 trunchiul celiac)
- sangele care a asigurat nutritia ficatului se varsa in venele hepatice care
parasesc ficatul la polul superior si dreneaza in VCI
b) functionala: - se face prin V porta care aduce sangele cu substante nutritive
(absorbite la nivelul organelor digestive abdominale) care vor fi
prelucrate si depozitate la nivelul ficatului
- de aici sangele este condus tot prin V hepatice care impreuna cu V
porta se varsa in VCI
- sistemul vascular hepatic:
- pediculul aferent inferior al circulatiei de aport format din A hepatica si V porta la
care se adauga vase limfatice, nervi si ductul hepatic
- pedicul eferent superior format din V hepatice (dreapta, stanga si mijlocie)
Inervatie: - provine din nervul vag si plexul celiac

Caile biliare
a) intrahepatice: - incep cu canaliculele biliare (intralobulare, perilobulare, interlobulare
biliforme) se aduna in cele 2 ducte hepatice (drept si stang) si dreneaza
bila de la nivelul ficatului
b) extrahepatice:
- situate sub ficat
- raspund epigastrului
- se gasesc in pediculul hepatic inaintea V porte
- se unesc cu ductul cistic si formaza ductul coledoc
- cele 2 canale hepatice (dr si stg) se unesc si formeaza canalul hepatic comun
- canalul hepatic comun se continua cu ductul coledoc in care se varsa ductul cistic
- canalul coledoc se varsa in duoden (orificiul oddi)
- calea biliara proncipala = 8-9 cm = canalele hepatice drept si stag + canalul hepatic
comun + canalul coledoc
- calea biliara principala prezinta o portiune retropancreatica, una retroduodenala si
un intraparietala (locul de deschidere in peretele dupdenal)

Aparatul diverticular:
- format din: - vezica biliara
- ductul sau canalul cistic
a) vezica biliara = rezervor de excretie anexat cailor biliare in care se acumuleaza bila in
intervalul dintre mese
- situat pe fata viscerala a ficatului, in fosa vezicii biliare
- capacitate 50-60 cm cubi
- are o forma de para cu 3 portiuni: - fundul invelit de peritoneu
- corpul se ingusteaza spre col
- colul = extremitatea profunda a vezicii biliare
situata in stanga corpului; este liber si nu adera
la ficat
- in interior prezinta o mucoasa cu numeroase cute = plicele tunicii mucoase
(evidente cand colecistul e gol)

Pagina: 71
b) ductul cistic
- leaga colecistul de calea biliara principala
- in perioada dintre mese bila ajunge in vezica biliara iar in timpul meselor se scurge
in coledoc

Pancresul = glanda voluminoasa cu dubla secretie exocrina si endocrina

- anexata duodenului
- este un organ retroperitoneal asezat transversal si are aprox 70 de grame
- conformatia exterioara:
- forma neregulata, alungit transversal de consistenta ferma elastica
- lungime 15-20 cm
- extremitatea dreapta voluminoasa = capul pancreasului
- adapostit de potcoava duodenala
- are un contur neregulat si este legat de duoden prin tesut conjunctiv
- extremitatea stanga, ascutita = corpul pancreasului
- este oblic si se termina prin coada
- intre cap si corp se afla istmul pancreatic sau colul pancreatic
- conformatie interna:
- este glanda mixta, amficrina (secretie exocrina si endocrina)
- la periferie prezinta o capsula conjunctiva care se continua in interior prin stroma ce
este formata din septuri conjunctivo-vasculare care il separa in lobi si lobuli
- structura:
- 1 masa principala cu functie exocrina ce secreta sucul pancreatic, care se varsa in
duoden unde participa la procesul de digestie chimica
este formata din acini pancreatici
- 1 parte mai mica cu functie endocrina alcatuita din gramezi de celule ce formeaza
insulele Langerhans care secreta insulina si glucagonul
- suc pancreatic: amilaza, lipaza, proteaza
- vascularizatie:
- A hepatica pentru cap, A splenica pentru coada si A mezenterica superioara
- vene omonime care se varsa in V porta.
- inervatie: din plexul celiac

a) Pancreasul exocrin:
- ocupa 97% din masa glandei
- format din acini cu un perete propriu, un epiteliu secretor si o cavitate
- din acini ia nastere un sistem canalicular excretor care formaza ducte colectoare ce
se termina in ductul principal Wirsung si in canalul pancreatic sec (accesor) Santorini
- ambele ducte se deschid in duoden prin orificiul prevazut cu sfincterul Oddi
b) Pancreasul endocrin:
- reprezinta 3% din volumul glandei
- alcatuit din insule Langerhans formate din cordoane celulare de tip A (alfa) care
secrete insulina si glucagon, cordoane de tip B (beta) care sunt mai numeroase si
secreta insulina si cordoane de tip C (precursoare ale celulelor A)
- canale excretoare:

Pagina: 72
 - wirsung: strabate pancreasul de la coada spre cap unde se alatura canalului
coledoc si se deschid impreuna prin ampula lui Bater (papila mare) in duoden
prin sfincterul Oddi
- accesor: ia nastere din canalul principal, strabate capul pancreasului si se
deschide in duoden

Fiziologia aparatului digestiv

Notiuni despre digesti si metabolism:

Alimentele ingerate sufera urmatoarele aspecte de-a lungul tractului digestiv:

- cavitatea bucala: - masticatie
- digestie chimica
- propulsia bolului
- faringe si esofag: - deglutitie
- propulsie
- stomac: - digestie mecanica si chimica
- absorbtie pentru alcool, apa si cloruri
- propulsie
- intestin subtire -> ficat, pancreas: - digestie mecanica, chimica
- absorbtia nutrimentelor
- propulsia
- intestin gros: - digestia chimica
- absorbtie (apa, electroliti, vitamine)
- propulsie
- eliminare

1. Cavitatea bucala = digestia bucala

- alimentele faramitate mecanic prin masticatie (digstie fizica) se imbiba cu saliva (digestie
chimica) si formaza bolul bucal sau alimentar
- glucidele: amilaza salivara = ptialina, degradeaza amidonul in dextrina si maltoza
deglutitia este impartita in urmatorii timpi:
- timpul bucal - partial voluntar
- timpul faringian - involuntar
- timpul esofagian - involuntar, prin miscari peristaltice

2. La nivelul stomacului = digestia gastrica

- la acest nivel se produce digestie mecanica si chimica prin functia secretorie si motorie a
stomacului => chimul gastric
- bolul alimentar este framantat si imbibat cu suc gastric prin miscari peristaltice si tonice si
evacuat in duoden
- sucul gastric: - format din 2 fermenti: - pepsina (devine activa sub actiunea HCl) si
transforma proteinele in albumoze si peptide
Pagina: 73
 - labfermentul = presura, ce coaguleaza cazeina (proteina din lapte)
- in cazul lipidelor complexe (frisca, lapte) intra in actiune si lipaza gastrica (la
sugari), care le descompune in glicerol si acizi grasi
- se continua digestia glucidelor sub actiunea ptialinei pana ce acesteia ii scade ph-ul sub 4
in urma actiunii acidului clorhidric
- mucina protejeaza mucoasa gastrica de actiunea pepsinei si HCl

3. La nivelul intestinului subtire = digestia intestinala

- se desavarseste digestia sub actiunea sucului intestinal pancreatic si biliar => chilul
intestinal prin functiile secretorie (peptidaze, lipaze, zaharidaze) si motorie
- glucidele sunt degradate sub actiunea amilazei pancreatice in maltoza si lactoza
- oligozaharidazele = dizaharidaze din enterocite continua transformarea glucidelor in
monozaharide
- lipidele sub actiunea sarurilor biliare sunt emulsionate in particule foarte fine

4. La nivelul intestinului gros - se definitiveaza digestia si absorbtia

=> eliminarea alimentele nedigerate prin actul reflex complex numit defecatie
- maltoza si lactoza sunt transformate de unele enzime din sucul intestinal in monozaharide
(glucoza si fructoza), ele vor fi absorbite prin mucoasa intestinala
- proteinele sub actiunea tripsinei (activata de tripsinogen sub actiunea enterochinazei)
sunt transformate in polipeptide -> oligopeptide -> aminoacizi
- lipidele sub actiunea lipazelor sunt descompuse in glicerina (glicerol) si acizi grasi
ex: laptelr, carnea, branza, ouale, painea, legumele, fructele si grasimile sunt
transformate in compusi simpli:
- monozaharide - glucide
- aminoacizi - proteine
- agizi grasi si glicerol - lipide

Defecatia
= un act vegetativ neconditionat la copii pana la 15 luni si vegetativ somatic conditionat de
la 15 luni pe toata durata vietii
- este controlat de centrii nervosi medulari S2, S4 si controlat cortical

Absorbtia produsilor de digestie

= absorbtia intestinala

= procesul prin care nutrimentele rezultate in urma digestiei traverseaza celulele mucoasei
intestinale si trec in sange sau in limfa
1. Absorbtia glucidelor
= mecanism - pasiv pentru pentoze
- activ pentru hexoze
- trec in capilarele sangvine cu ajutorul unui transportor si ajung la ficat pe cale portala

Pagina: 74
1. Absorbtia proteinelor
= mecanism - pasiv - se absorb sub forma de aminoacizi si trec in sange prin difuziune
- pinocitoza pentru anticorpii din colostrul matern – la nou nascut

1. Absorbtia lipidelor
= mecanism - pasiv pentru glicerina (este hidrosolubila si trece usor in sange si limfa)
- pentru acizi grasi - cei cu lant scurt, mai mic de 12 atomi de C -> transportati
in stare libera direct in sangele portal
- cei cu lant lung se combina cu glicerolul, resintetizand
gliceridele care trec in limfa sub forma de Kilomicroni (=
complexe formate din trigliceride, fosfolipide, colesterol si
o parte protidica)

Apa, sarurile minerale, vitaminele hidrosolubile, aminoacizii, glucoza, acizii grasi cu

lant scurt sunt preluati de sange si condusi prin circulatia portala la ficat. Vitamimele
liposolubile (A D E K) si Kilomicronii sunt transportati in limfa si apoi in sange.

Metabolismul

= incorporarea factorilor nutritivi in tesuturi si celule si eliminarea resturilor neutilizabile

rezultate din ardere, prin 2 procese:
- sinteza = anabolism – refacerea tesuturilor din substante simple
- descompunere – catabolism – degradare energetica

Tipuri de metabolism:
- intermediar – glucidic, lipidic, proteic
- energetic
- bazal

1. Metabolismul intermediar
A. Metabolismul intermediar al glucozei
a) autoreglarea fizico-chimica:
- glicogenul ia nastere din 4 surse: glucoza alimentara, metabolismul glucidic, lipidic si
protidic
- la un supliment digestiv de glucoza => sinteza crescuta de glicogen
b) reglarea hormonala:
- efect hipoglicocemiant - insulina
- efect hiperglicemiant – STH (somatotrop), ACTH, glucocorticosteroizi, tiroidieni,
catecolaminele presoare (adrenalina si noradrenalina)
- insulina ajunge in sange unde accelereaza transportul glucidic prin membranele celulare si
activeaza sinteza de glicogen, de proteine, de lipide, apoi e inactivata la nivelul ficatului.
- in lipsa insulinei → hipoglicemie → glicozurie → DZ

! glicogenogeneza = transformarea glicogenului din surplusul de glucoza

Pagina: 75
c) Arderea glucidelor la nivel celular = oxidare celulara = glicoliza
- glicoliza anaeroba: glucidele se degradeaza in acid piruvic care in hipoxie se transforma in
acid lactic, iar acesta este oxidat mai departe => eliberare de energie, apa si CO2
- glicoliza aeroba: au loc reactii complexe sub actiunea enzimelor, formand ciclul Krebs =
ciclul acizilor tricarboxilici = cheia metabolismului intermediar in care se intalnesc si
compusi rezultati din degradarea lipidelor si proteinelor, explicand astfel interconversiunea
dintre cele 3 metabolisme.

! transformarea produsilor neglucidici (cetoacizi, acid lactic, acid piruvic, glicerol) in glucoza
= gluconeogeneza
! glicogenoliza = eliberarea glucozei din glicogen
- acidul piruvic (acidul cetonic simplu) rezultat din degradarea zaharurilor este descompus
in CO2 si apa

B. Metabolismul intermediar al proteinelor

- proteinele au rol: - structural
- plastic - dezvoltare
- functional - proteine, enzime, hormoni cu rol de transport pentru
hemoglobina, anticorpi, in coagulare, in controlul tensiunii arteriale, in
eritropoieza, in transmiterea influxului nervos
- energetic - 4,1 calorii
- aminoacizii: - nu se depoziteaza in organism, celulele folosind doar cat este necesar
- cei neutilizati sunt transaminati (transferaze), dezaminati, decarboxilati (se
obtinr serotonina, histamina si tiamina) si transformati in glucoza =
neoglucogeneza
- mai pot fi transformati in corpi ceronici, in acetilcoenzima A (intra in ciclul
Krebs) sau sunt arsi cu eliberare de energie

Reglare:
- prin mecanism neuroumoral (simpatic - catabolism, parasimpatic - anabolism)
- glucocorticoizii si hormonii tiroidieni - catabolism
- STH insulina, estrogeni - anabolism
- proteinele se degradeaza pana la statiul de CO2 + apa si amoniac, iar acesta se transforma
la nivelul ficatului in uree care se va elimina prin urina
- din metabolizarea nucleoproteinelor => acid uric care in cantitati mari da hiperuricemie (
-> guta)
- cresterea azotului duce la boli grave renale si extrarenale

C. Metabolismul intermediar al lipidelor

- valoare normala 400-800 mg%
- contin: - trigliceride = grasimi neutre 50-150 mg%
- colesterol 150-250 mg%
- fosfolipide 160-260 mg%
- acizi grasi 100-180 mg%
- trigliceridele: - se descompun in: - acizi grasi liberi
Pagina: 76
 - mono si digliceride
- glicerol
- ajung in limfa ( 80% ) si ficat (20%)
- sunt vehiculate de catre plasma sub forma lipoproteinelor
- colesterolul: - se sintetizeaza din acizi grasi
- poate fi transformat in acizi biliari hormoni steroizi, vitamina D3
- fosfolipidele se sintetizeaza cu consum energetic la nivel celular (doar ficatul si apoi ajung
in plasma)
- acizii grasi: - se degradeaza pana la acetil coenzima A intra in ciclul Krebs rezulta CO2 apa si
energie
- sau se transforma in corpi cetonici care si ei vor ajunge in ciclul Krebs si
urmeaza aceeasi descompunere
- glicerolul se transforma in acid piruvic, intra in ciclul Krebs din care se vor resintetiza
trigliceridele, fosfolipidele si alte substante
Reglare:
= mecanisme nervoase (hipotalamus) si endocrine (ADH, hormoni tiroidieni, insulina,
hormoni sexuali, ACTH)
- glicerolul si acizii grasi sunt transportati la tesuturi (unde intra in structura componentelor
celulare sau se depun in tesut subcutanat sau in jurul unor organe) si resintetizati in grasimi
proprii organismului
- sunt surse de enrgie sau au rol plastic sau de depozit
- pentru arderea lipidelor este necesara o cantitate de glucide iar in cursul
dereglarilor de metabolism glucidic (DZ) apar si tulburari ale metabolismului lipidic
cu formare de compusi intermediari toxici (corpi cetonici) care in DZ nu pot fi arsi
pana la produsii finali (acid acetic, CO2, apa) si apare acetona
- lipoproteinele sunt complexe de lipide si proteine cuplate reprezentate de
fosfolipide, colesterol, trigliceride si au rol in transportul lipidelor in sange
- se gasesc sub 4 forme: - chilomicronii
- LDL (cu densitate joasa)
- VLDL (cu densitate foarte joasa)
- HDL ( cu densitate inalta)

2. Metabolismul energetic
= totalitatea transformarilor din cursul metabolismului intermediar si a schimburilor
energetice dintre organism si mediu
- cantitatea de e energie eliberata este utilizata in procesele vitale 20-30%, iar restul se
transforma in energie calorica sau va fi stocata pentru urilizare ulterioara
- catabolism - prin arderea: - 1 gram de lipide - 9,3 calorii
- 1 gram de proteine - 4.1 calorii
- 1 gram de glucide - 4,1 calorii
- caloria = unitatea de caldura necesara pentru ridicarea temperaturii unui gram de apa cu
un grad celsius
- metode calorimetrice: - directe (calorimetre)
- indirecte (spirometre -> pentru metabolismul bazal = numar de
calorii pe suprafata in mp)
- necesar de calorii: - glucide 4-6 grame

Pagina: 77
 - proteine 1-1,5 grame
- lipide 1,5 maxim 2 grame

Functiile ficatului
- producerea bilei - aceasta ajuta la eliminatea unor produsi de metabolism si la ruperea
lanturilor trigliceridelor (la nivel intestinal – dupa denal in timpul digestiei)
- producerea de proteine: pentru plasma sangelui
- producerea de colesterol
- producerea de proteine speciale, care ajuta la transportul altor proteine prin corp
- conversia glucozei in glicogen pentru a fi stocat si reutilizat (reconvertit) in glucoza ulterior
- reglarea nivelului plasmatic de aminoacizi (AA= caramizi necesare in formarea proteinelor)
- procesarea hemoglobinei pentr obtinerea fierului, care se stocheaza in ficat
- conversia amoniului (produs toxic) in uree
- curatarea sangelui de medicamente si alte substante toxice
- reglarea coagularii sangelui
- rezistenta la infectii prin producerea factorilor imuni si indepartarea bacteriilor din fluxul
sangvin

Mecanismele termogenezei si termolizei

1. Termogeneza
- in repaus la nivelul viscerelor abdominale si toracice si in cutia craniana = termogeneza
centrala
- in efort fizic la nivelul muschilor (calorigeneza creste de 20 de ori)
- la temperaturi scazute ale mediului apar contractii musculare voluntare si creste
metabolismul bazal
- reglarea se face prin intermediul SN simpatic al secretiei tiroidei si medulosuprarenalei

2. Termoliza
= pierderea de caldura
- iradierea: radiatiile emise de tegument sunt absorbite de corpurile solide si lichide din
mediul ambiant
- corpul omenesc priede prin iradiere 55% din caldura
- conductia: pierderea directa a caldurii din tegument (organism) prin contactul direct al
acestuia cu un corp solid cu temperatura inferioara organismului (scaun, pat)
- convectia: pierderea de caldura a corpului in fluidele ambiante (aer, apa)
- cantitatea de caldura pierduta prin convectie = 15%
- evaporarea apei: prin evaporare se pierd ~ 27% din calorii
- in repaus suprafata pielii pare uscata, dar se produce o evaporare lenta de
sudoare si de cantitati mici de lichid transvazat care impreuna cu eliminarea de
vapori prin plamani = perspiratie insensibila
Cand termoliza prin mecanismele mentionate devine ineficienta intervine sudoarea
(transpiratia).
Pagina: 78
 Aparatul excretor

Sistemul urinar = sistemul responsabil cu formarea si excretia urinei.

Rinichiul filtreaza sangele si da nastere urinei care este transportata prin sistemul de
tunuri al rinichiului apoi prin uretere la vezica urinara -> eliminare.

Sistemul urogenital = aparatul genital + urinar

- este alcatuit din: - organe urinare
- organe genitale feminine
- organe genitale masculine

Oragnele urinare cuprind:

- sistem de organe secretoare: 2 rinichi cu rol in producerea urinei
- sistem de canale excretoare care transporta urina produsa de rinichi spre vezica urinara
- format din: - calicile mici
- calicile mari
- pelvis renal
- uretere
Vezica urinara: rol de rezervor pentru urina
Uretra = conduct prin care urina este transportata la exterior (mictiune)

1. Rinichii:
- produc urina
- reprezinta partea fundamentala a aparatului urinar
Configuratie exterioara:
- in numar de 2 (unul sau mai multi - anomalii congenitale)
- forma asemanatoare bobului de fasole
- situati de o parte si de alta a coloanei vertebrale, dorso-lombare (T11-T12, L1, L2,
L3), retroperitoneal in fosa lombo-diafragmatica (adapostiti in lojele renale)
- de obicei rinichiul stang este situat mai sus decat cel drept
- prezinta: - 2 fete: - anterioara - strabatuta de mezocolonul transvers
- posterioara, in raport cu coasta 12 si cu planurile regiunii lombare
- 2 extremitati: - superioara
- inferioara
- 2 margini: - laterala
- mediala -> pe care se gaseste hilul rinichiului
- sunt inveliti de capsula renala
Configuratia interioara - structura (de la exterior):
- capsula fibroasa
- parenchimul renal alcatuit din:
- substanta corticala: - aspect granular dat de glomeruli
- inveleste piramidele si se insinueaza printre ele prin
coloanele Bertin
Pagina: 79
 - prezinta: - piramidele Ferrein (cuprind intre 50-100 tubi
renali)
- labirintul renal in care se gasesc corpusculii
renali, tubii contorti si vasele sangvine
- medulara: in profunzime este alcatuita din piramidele renale ce sunt
inconjurate de corticala
- piramidele renale Malpighi au forma conica cu baza spre corticala si varful spre
calice
- varful = papila renala
- in numar de 7 pana la 14 pentru fiecare rinichi

- rinichiul este divizat in lobi renali: - alcatuiti din: - 1 piramida renala/Malpighi

- piramida Ferrein
- corticala
- 400 - 500 lobuli pentru fiecare lob + tubi uriniferi -
intra in alcatuirea lobulilor renali si fiecare
functioneaza independent asemanator cu un mic rinichi
- parenchimul renal este alcatuit din: - 1 sistem de tubi format din nefroni
- ducte colectoare:
Nefron = unitatea morfofunctionala a rinichiului
- asezati in corticala
- au rol secretor
- sunt 2,5 milioane
- are 2 portiuni: - corpuscul renal (glomerul) = ghem de anse capilare arteriale
interpus intre arteriola aferenta si cea eferenta si inveliti in
capsula Bawmann
- tubii renali - unde filtratul este transformat calitativ si cantitativ iar
spre papila formaza ansa Henle situata intre tubii contorti si
se deschide intr-un tub colector Bellini
Nefronul este format dintr-un corpuscul renal, tubul contort proximal, ansa Henle,
tubul contort distal, care se deschid în tub colector.
Toate structurile descrise alcatuiesc tesutul renal propriu-zis, situat intr-o structura de
tesut conjunctiv = stroma rinichiului ce contine elemente conjunctive si fibre musculare.

Vascularizatia:
- A provin din aorta abdominala, iar in vecinatatea hilului se ramifica in 5 ramuri
terminale -> A lobare (pentru cei 5 lobi renali)
A lobare -> A segmentare -> A interlobare -> A arcuate (la baza piramidelor) ->
A interlobulare -> vase aferente (din acestea se formeaza glomerulul renal)
A eferente din A arcuate
- V formeaza un arc venos = V arcuate -> V interlobulare -> V interlobare -> V renale
-> vena cava inferioara
Inervatia rinichiului provine din plexul solar si nervii splahnici

Pagina: 80
Pagina: 81
2. Caile urinare:
Urina eliminata prin orificiile papilare trece in calicele mici -> calicele mari -> pelvis renal
(sau bazinet) -> ureter -> vezica urinara.

a) Calicele mici:
- tuburi musculo-membranoase
- situate in sinusul renal
- in numar de 6 - 12
- lungi de 10 mm
- se deschid spre calicele mari
- extremitatea – inferioara: - are aspectul unui trunchi de con
- participa la formarea calicelor mari
- superioara, corespunde papilei renale de care adera strans

b) Calicele mari:
- 2-3 palnii musculo-membranoase
- situate in sinusul renal
- rezulta din unirea celicelor mici
- se unesc intre ele si formeaza pelvisul renal (bazinetul)

c) Pevisul renal:
- structura musculo-membranoasa
- dilatat in forma de palnie turtita dinainte inapoi
- se mai numeste bazinet
- lungime de 2-3 cm si transversal 1-2 cm
- capacitate 5-7 ml
- prezinta 2 portiuni: - intrarenala
- extrarenala

d) Ureterul:
- conduct urinar ce se intinde de la pelvisul renal la vezica urinara
- strabate cavitatea abdominala si cea pelviana
- este situat extra-peritoneal
- lungime 25-30 cm
- prezinta: - 2 portiuni: - abdominala
- pelviana
- 3 curburi = flexuri: - la rinichi
- la nivelul liniei marginale a pelvisului osos
- in pelvis
- in regiunea vezicala prezinta: - 1 portiune intravesicala
- 1 portiune extravezicala
- traverseaza oblic tunica musculara a vezicii urinare si se deschide printr-un orificiu ovalar
Structura cailor urinare:
- tunica exterioara / adventicea: tesut conjunctiv elastic - se continua in sus cu
capsula fibroasa a rinichiului, iar in jos cu peretele vezicii urinare
- tunica musculara: - fibre musculare netede

Pagina: 82
 - prin contractii ritmice peristaltice impinge urina sub forma de
jeturi ( 1-4 / minut) in vezica
- tunica mucoasa: epiteliu stratificat de tip special

3. Vezica urinara:
= rezervor musculo-membranos in care urina se acumuleaza in intervalul dintre mictiuni si
apoi este expulzata prin uretra in exterior
Configuratie exterioara :
- organ pelvin
- extraperitoneal
- forma piramidala (plina si are aspect ovoid)
- 3 fete: - anterioara
- posterioara
- inferioara
- capacitate fiziologica maxima 300 - 350 de ml - unii anatomisti fac diferentierea ca
vezica masculina are 300 - 350 ml, iar cea feminina 400 - 450 ml
Conformatia interioara:
- baza vezicii prezinta o suprafata triunghiulara = trigon vezical lieutaud, delimitat de
orificiile ureterale si cel uretral
- orificiile ureterale se prezinta ca niste fante dirijate oblic dinapoi inainte (in jurul
carora unii autori descriu muschii ureterali)
- orificiul uretral are forma unei fante transversale si este considerat punctul cel mai
decliv al vezicii urinare
Structura:
- tunica seroasa
- tunica musculara
- tunica mucoasa

4. Uretra:
- canalul prin care urina este expulzata din vezica urinara
- este ultimul segment al segmentului urinar
- are traiect si raporturi diferite la barbati si la femeie
- uretra masculina: - se intinde de la orificiul uretral al vezicii (orificiul intern)
- este situata in partea inferioara a bazinului traverseaza penisul si
se deschide la exterior (orificiul extern) = meat urinar
- prezinta 3 portiuni: - prostatica
- membranoasa
- spongioasa
- uretra feminina: - are o lungime de 4 cm, diametrul de 7 - 8 mm
- prezinta 2 orificii: - intern - situat inapoia simfizei pubiene
- extern = meat urinar

Pagina: 83
 Fiziologia aparatului excretor

a) Formarea urinei:
- in nefroni
- la nivelul glomerulilor incepe producerea urinei iar in tubii renali -> piramidele renale are
rol colectarea urinei
- fiecare portiune a tubului renal indeplineste o functie distincta:
- tub contort proximal: - aici produsii de metabolism si substantele toxice (amoniu,
nicotina) sunt elininati din sange prin membrana permeabila, iar substantele
folositoare (glucoza, aminoacizii, minerale, vitamine ) sunt reabsorbite
- ansa Henle: - prin aceasta se transporta urina
- unele sectiuni sunt permeabile la apa si impermeabila la unele
substante din urina (sare, amoniu) si alte sectiuni au permeabilitate
inversa
- Tubul contor distal: - este permeabil la apa

Formarea urinei se desfasoara in 3 etape:

1. Ultra filtratrea glomerulara:
- 1/5 din plasma trece prin membrana filtranta a glomerulului in cavitatea capsulara si
=> URINA PRIMARA = ultrafiltrat glomerular, o plasma deproteinizata
2. Reabsorbtia tubulara:
= procesul prin care sunt recuperate din ultrafiltrat substantele utile organismului
- se realizeaza prin transport: - activ - pentru glucoza, aminoacizi, vitamina C, acid
uric, fosfati, ioni de sodiu, potasiu, bicarbonat
- pasiv - pentru apa, uree, amidonul de Cl
=> URINA FINALA (1.5l/24h)

3. Secretia tubulara:
= procesul prin care substantele care nu se afla in ultrafiltrat intra in nefron
(medicamente, produsi de metabolism)

b) Reglarea formarii urinei:

- hipotalamusul detecteaza nivelul substantelor din sange si controleaza secretia de
hormoni
- hormonul antidiuretic (ADH) , aldosteronul si factorul natriuretic atrial = hormoni care
modifica permeabilitatea tubului contor distal si a celor colectori, regland volumul de urina
si ajutand la reglarea tensiunii arteriale

Proprietatile fizico-chimice ale urinei:

- 95% apa + 5% substante: - anorganice: Na+, amoniu, sulfati, fosfati
- organice: uree, acid uric, creatinina
- ph-ul ~6 (limite normale 4.8-7.5) – cresterea ph-ului → retentie urinara (cistite, anemie ...)

Pagina: 84
c) Mictiunea
= actul de golire a vezicii urinare
- odata cu acumularea de urina, vezica se destinde si sunt stimulati receptorii specifici din
peretii vezicali care trimit impulsuri ce ajung la centrii medulari si determina relaxarea
muschiului detrusor si contractia sfincterului vezical intern si implicit contractia sfincterului
vezical extern, pe calea nervilor rusinosi
- daca sunt conditii prielnice, centrii mictiunii (medulari) sunt stimulati, nervii pelvici
determina contractia detrusorului si relaxarea celor 2 sfinctere uretrale → se elimina urina

Sistemul genital

Organe genitale masculine: - externe: - penis

- scrot
- interne: - testicule
- conductele excretoare (seminale)
- glandele anexe (= seminale)
Organe genitale feminine: - externe: - vulva
- interne: - ovare
- tube uterine
- uter
- vagin
- glande anexe: mamele

Sistemul genital masculin

A. Organe genitale interne:
1. Testicule:
= testis = orchis = gonade masculine
- organe pereche
- forma ovoida
- situate in scrot
- pe marginea exterioara prezinta epididimul (contine canalul de secretie al spermei)

- epididimul: - forma alungita

- prezinta: - cap - adera la extremitatea superioara a testiculului
- corp - adera la extremitatea posterioara a testiculului
- coada - adera la extremitatea inferioara a testiculului
- se continua cu ductul deferent
Structura testiculului:
- acoperit de o membrana fibroasa = albuginee
Pagina: 85
- stroma conjunctiva este structurata in septe (dependinte ale albugineei) care imparte
testiculul in lobuli si tesut interstitial
- parenchimul: 200 - 300 lobuli conici sau piramidali formati din:
- 1 pana la 3 canalicule numite tubi seminiferi contorti (in care se
produc spermatozoizii)
- tesut conjunctiv interstitial

2. Canalele spermatice:
- tubii seminiferi contorti se unesc si formeaza tubul seminifer drept (canal unic - primul
segment al cailor spermatice)
- tubul seminifer drept patrunde in mediastinul testiculului si formeaza reteaua testiculara
(al 2-lea segment al cailor spermatice)
tubul seminifer drept + reteaua testiculara = cai spermatice intratesticulare
- caile spermatice extratesticulare:
- reteaua testiculara se continua cu ductele eferente (capul epididimului)
- ductele eferente strabat albugineea, se continua cu ductul epididimar (corpul si
coada epididimului)
- ductul epididimar → canal deferent, patrunde in bazin inapoia vezicii urinare si se
continua cu canalul ejaculator format din: - canalul eferent
- canalul de excretie al vezicii seminale

Tesutul intersitial:
- situat intre tubii seminiferi
- producator de: - preponderent - hormon masculin = androgeni (testosteron)
- in cantitate redusa - estrogen

Pagina: 86
Vascularizatie:
- A testiculara din aorta abdominala
- A ductului deferent din A ombilicala (vezicala inferioara)
- A cremasterica din A epigastrica inferioara
- vene omonime
Limfa: e colectata de vasele limfatice care merg paralel cu venele si se termina in nodurile
limfatice lombare
Inervatie: - vegetativ simpatica si parasimpatica
Functii: - controlata de hipofiza anterioara prin hormoni gonadotropi
- producerea de: - spermatozoizi
- hormoni androgeni (functia endocrina)

Spermatogeneza: - incepe la 14 – 16 ani

- reprezinta o succesiune de divizari celulare in urma carora se
maturizeaza spermatozoizii
Testosteronul: - este sintetizat din colesterol
- stimuleaza cresterea si dezvoltarea gonadelor masculine
- asigura caracterele sexuale secundare (particularitati somatice, voce,
pilozitate, musculatura, schelet, strat adipos)
- are efect anabolic asupra proteinelor

3. Glandele anexe:
a) Veziculele seminale:
- situate deasupra prostatei, intre vezica urinara si rect
- secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca transportor si mediu
nutritiv pentru spermatozoizi

b) Prostata:
= glanda tubulo-acinoasa
- situata in spatiul pelvisubperitoneal, sub vezica urinara, in jurul portiunii initiale a uretrei
- formata din: - 2 lobi laterali - legati printr-un ist
- lob mijlociu
- lob extern
- secreta un lichid laptos care intra in compozitia spermei
Structura:
- parenchim format din glande: - periuretrale
- prostatice propriu-zise
- stroma fibro-musculara

c) Glanda bulbouretrala:
= glanda Cowper
- dreapta si stanga
- situata in unghiul dintre bulbul penisului si segmentul membranos al uretrei
- glanda de tip acinos
- secreta un lichid clar, vascos care ajunge in uretra in timpul ejacularii si se adauga
lichidului spermatic

Pagina: 87
B. Organe genitale externe:

1. Penisul:
- organ copulator masculin cu rol de inseminare si mictiune
Conformatia exterioara:
- radacina: loja peniana a perineului
- corp: - se termina prin gland
- acoperit de preputiu (intre acestea fiind o cavitate preputiala sau
balanopreputiala intrerupta de fraul preputiului – o plica mucoasa ce pleaca
de sub meantul urinar)
Structura:
- 2 organe erectile = formatiuni fibro-musculare care pline cu sange determina erectia
- corpul cavernos: - 15 cm in repaus si 20 cm in erectie
- 2 radacini situate in perineu
- este subimpartit in 2 jumatati de septul penisului
- corpul spongios = formatiune erectila unica
- situat in santul subcavernos de pe fata uretrala a corpului
cavernos
- acopera complet uretra
- prezinta: - un bulb
- o portiune intermediara
- glandul penisului
- tunici: - piele
- tunica Dartos
- fascia superficiala
- fascia profunda

Vascularizatie:
- A profunda si dorsala a penisului Toate perechi, ramuri ale A rusinoase
- A uretrala
- A bulbului

- V superficiala (din gland) Se varsa in V rusinoasa

- V profunda (corpii erectili si gland)
- V bulbului (din bulb si o parte a
corpului spongios)

Inervatie: subordonata centrilor medulari lombosacrati

2. Scrotul:
- se mai numeste si bursa
- sac median nepereche
- situat anterior perineului, sub radacina penisului
- contine: - testiculul
- epididimul

Pagina: 88
 - portiunile initiale ale funiculelor (canale) spermatice
- 7 tunici: - pielea
- tunica Dartos
- fascia spermatica externa
- fascia eremasterica
- muschiul cremaster
- fascia spermatica interna
- tunica vaginala (seroasa ce acopera testicului si epididimul)
Vascularizatie:
- A rusinoasa externa ← A femurala
- A scrotale ← A rusinoasa interna
- V omonime, insotesc arterele

Sistemul genital feminin

A. Organe genitale interne:

1. Ovarele:
- situate in cavitatea pelvina in cavumul retro-uterin
- acoperite oartial de peritoneu
- forma ovoida
- legate prin ligamente de peretii bazinului, uter si trompe uterine

Structura:
- epiteliu la suprafata - simplu, cubic/turtit
- invelis conjunctiv = albuginee, care se continua cu stroma corticalei
- zona corticala - contine foliculii ovarieni
- zona medulara - tesut conjunctiv lax, fibre musculare netede, vase sangvine si nervi
- foliculii ovarieni in evolutie sunt: - primordiali
- primari
- secundari
- tertiali maturi (de Graaf)
- dupa ovulatie se structureaza in corpul galben

Functii: - dezvoltarea si maturizarea celulelor sexuale feminine (gameti)

dupa fecundare => zigotul => gestatie
- secreta hormoni sexuali → pregatirea organelor genitale pentru graviditate si
protejarea evolutiei sarcinii
- dezvoltarea caracterelor sexuale feminine
- ovarul secreta si hormoni androgeni, pentru echilibrul hormonal
- la nastere sunt 300 – 400 mii de foliculi primordiali din care doar 300 – 400 ajung
la stadiul de ovocit 2 (completa maturare); restul involueaza
Vascularizatie:
- A ovariana ← aorta abdominala care se bifurca in A ovariana si tubara
- venele formeaza o retea subtubara (primeste vene de la uter → V ovariana → renala
in stanga) si VCI (in dreapta)
Inervatie: - din plexul ovarian si din cel uterin cu terminatii vaso-motorii si senzitive
Pagina: 89
Ciclul ovarian:
= de dezvoltare si maturare a foliculilor ovarieni si de constituire a corpului galben
- are o durata de 28 zile
- controlat hipotalamus-hipofizar
- zilele 1 - 3 → dezvoltarea si maturarea foliculului ovarian sub influenta FSH (hormon
foliculo-stimulant)
14 → ovulatia = fenomen complex indus de LH
15 - 25 → constituirea corpului galben /corp luteal - scade LH si creste progesteronul
26 - 28 → degenerarea corpului gelatinos si inlocuirea cu tesut catricial = corp albicans

2. Trompele uterine:
= tube uterine = tuba lui Fallopio = salpinx
- conducte musculo-membranoase
- situate intre ovare si coarnele uterine
- forma de palnie cu margini franjurate spre ovar, care au rol in captarea ovocitului,
vehicularea acestuia si captarea spermiilor
- in treimea laterala se produce fecundatia
Conformatia exterioara:
- prezinta infundibul (sau pavilion): palnie evazata cu 10-15 ciucuri = fimbrii
- un ciucure poate ajunge pana la ovar
- portiunea ampulara: traseu ansiform in jurul ovarelor
- ist: patrunde in cornul uterului
- portiunea uterina
Structura:
- seroasa: provine din ligamentul larg – este o dependinta a peritoneului
- musculara: fibre musculare netede spiralate cu rol in motilitatea tubara
- mucoasa: formata din corion si epiteliu unistratificat, cilindric cu celule ciliate si
secretorii care servesc la nutritia zigotului in decursul migrarii acestuia
Vascularizatie:
- A uterina (din A iliaca interna) se divide in 2 ramuri: tubara si ovariana →
anastomozare intre cele 2 organe
- venele merg paralel cu arterele → retea subtubara (medial comunica cu V uterului,
iar lateral se uneste cu V ovarului)
Limfaticele se unesc cu cele ale ovarului si corpului uterin si se varsa in limfo-nodurile
lombare
Inervatie: - nervii provin din plexul ovarian si cel uterin si urmeaza traseul vaselor

Captarea, fecundarea si transportul ovocitului:

- prin miscari coordonate ale ovarului (de raducire in jurul axei sale) si ale tubei (bataile
chinocililor si aspiratie prin miscari peristaltice) ovocitul este condus rapid (3-6min)
spre canalul tubar
- in canalul tubar este scaldat de lichidul tubar si sperma => fertilizatia
- zigotul rezultat e condus spre uter (4-5zile) unde se va implanta, aproximativ in a 12-a zi
de la ovulatie

Pagina: 90
3. Uterul:
= uterus = hysteron = metra
- organ muscular, cavitar, in care se dezvolta oul
- situat intre vezica urinara si rect
- forma de para (trunchi de con cu baza in sus)
- format din corp si col, separate de istmul uterin (sant semicircular vizibil antero-lateral, dar
nu si posterior)
Conformatia externa:
- corpul: - 2 fete (vezica si intestin)
- 2 margini (dreapta si stanga)
- fund – rectiliniu la fetite si bombat la femei
- 2 unghiuri tubare – coarne uterine care se continua cu tubele
- colul: - cilindric, usor bombat la jumatate (mai subtire la virgine si nulipare)
- proemina in vagin (o portiune supravaginala si una vaginala)
- orificiul uterin = ostiul uterin
Mijloace de fixare:
- de suspensie - peritoneul (formeaza fundul de sac Douglas) cu ligamente largi si
ligamente rotunde
- de sustinere - aderente la organele vecine prin lamele sacrorectogenitopubiene si
conexiuni cu perineul
Conformatia interna:
- tunica seroasa: PERIMETRU - foita peritoneala
- tunica musculara: MIOMETRU - fibre netede separate dar si unite prin tesut
conjunctiv (contine numeroase vase sangvine)
- tunica mucoasa ENDOMETRU - adera la miometru fara interpunerea unei
submucoase si e formata dintr-un epiteliu simplu
prismatic cu celule ciliate si glande uterine
- puternic hormono-dependent - sub influenta
hormonilor ovarieni e pregatita lunar pentru nidatie
Vascularizatie:
- A uterina (din iliaca interna) + A ovariana + A ligamentului rotund
- A uterina prezinta ramnificatii care patrund ca un tirbuson in miometru = ramuri
heliace
- venele pleaca din tunicile uterului → sinusuri uterine → V avalvulate in retea =
plexul venos uterin, care se bifurca in jos in V uterine (apoi in iliaca interna) si in sus
spre V ovariana (V epigastrica inferioara)
Limfaticele provin din 3 retele (mucoasa, musculara si seroasa) si ajung la nodurile limfatice
iliace si la nodurile sacrate si lombare
Inervatie: - organo-vegetativa simpatica si parasimpatica
- nervii provin din: - plexul ovarian (fibre simpatice)
- plexul utero-vag (o ramnificatie a plexului hipogastric inferior,
mixt sipatic-parasimpatic)

Ciclul menstrual = ciclul uterin

- cuprinde toate modificarile profunde, periodice , ciclice ale mucoasei uterine
- dureaza tot 28 zile

Pagina: 91
- incepe la pubertate 11 – 15 ani (menarha) si inceteaza in jurul varstei de 45 – 50 ani
(menopauza)
- prima zi a ciclului menstrual = prima zi de sangerare uterina
- se desfasoara in 4 stadii:
1. stadiul de descuamare si regenerare = stadiul menstrual / hemorazic - zilele 1 – 4:
- progestronul scade, estrogenul creste
- se elimina stratul superficial, functional al mucoasei, concomitent cu
pierderea a 50 - 100 ml sange necoagulabil
- din stratul bazal se regenereaza epiteliile si glandele
2. stadiul proliferativ = folicular = faza estrogenica - zilele 5 – 15:
- estrogenul creste
- se ingroasa stadiul functional si cresc glandele uterine
3. stadiul secretor = progesteronic = luteinic = progestativ - zilele 15 – 26:
- progesteronul creste
- mucoasa se pregateste pentru nidatia zigotului
- daca are loc fecundatia, mucoasa se transforma profund si o parte a ei
devine componenta meterna a placentei
- daca ovocitul nu a fost fecundat → se elimina, corpul galben
regreseaza, progesteronul scade si endometrul se ingroasa
4. stadiul premenstrual / ischemic - zilele 27 – 28:
- pregesteronul scade progresiv
- A spiralate (=helicine) se contracta, ischemizeaza si apar modificari necrotice
degenerative ale endometrului
- estrogenul creste, vasele se dilata => o noua descuamatie a stratului
functional (sangerare, deci un nou ciclu menstrual)

Uterul gravid:
- se mareste de la 5 - 7 cm3 la 7000 - 8000 cm3
- comprima organele vecine (intestine, ureter, venele pelvisului)
- modificarile intereseaza toate tunicile, in special miometru (hiperplazie si hipertrofia
musculaturii netede)
- endometru se transforma in caduca / decidua = placenta si se instaleaza o amenoree
gravidica
- dupa expulzia fatului se elimina decidua, iar uterul isi recapata dimensiunile (la 10 zile de
la nastere fundul uterin este situat la nivelul marginii superioare a simfizei pubiene)

4. Vaginul
= teaca = organ feminin al populatiei
- conduct musculo-membranos
- inserat superior pe colul uterin, iar inferior se deschide in vulva
- forma de cilindru turtit antero-posterior
- marginit de 2 pereti: anterior si posterior (normal: in contact intim)
- este o cavitate virtuala
Structura:
- tunica exterioara = adventitia: tesut conjuntiv elastic bogat vascularizat
- tunica musculara: fibre netede + tesut conjunctiv bogat in fibre elastice

Pagina: 92
 - tunica spongioasa: prezinta un dispozitiv vascular predominant venos cu aspect de
sistem erectil
- tunica mucoasa: - epiteliu pavimentos stratificat nekeratinizat
- lipsit de glande si corion
- cu numeroase papile ce adera la musculatura fara interpunerea
unei submucoase
- secretia vaginala = transsudat seros provenit de la pereti amestecat cu mucus
cervical fluidificat si cu secretia glandelor vulvare
Vascularizatie:
- A vaginale (din A uterina + A vezicala inferioara + A rectala) care prin anastomoza in
pereti formeaza A azygos a vaginului
- V pleaca dintr-o retea musculara si mucoasa → plex vaginal → iliaca interna
Limfaticele se colecteaza in nodurile inghinale superficiale si iliace interne
Inervatie: nervii provin din plexul utero-vaginal (eferenta a plexului mixt simpatic-
parasimpatic hipogastric inferior)

B. Organe genitale externe:

- grupate intr-o formatiune numita vulva

1. Muntele pubelui:
= muntele venerei = penil
- proeminenta rotunjita aflata inaintea simfizei si oaselor pubiene
- format: - din piele
- corp adipos voluminos

2. Formatiunile labiale
= plicile tegumentare
- delimiteaza vestibulul
- labiile mari: - unite la extreme prin comisuraanterioara si posterioara (la 2-3 cm de orificiul
anal, distanta ce corespunde corpului perineului)
- structura: - piele: bogata in glande sebacee si sudoripare, cu peri pe fata
laterala
Pagina: 93
 - dartos labial (similar cu cel scrotal)
- tesut celular subcutanat
- sac elastic: invelis fibros elastic in care se gaseste un corp grasos
in care se termina ligamentul rotund al uterului
- labiile mici: - formate uneori din fraul labiilor, frau si preputiul clitorisului
- constau dintr-o cuta tegumentara (aspect de mucoasa)
- formate din epiteliu pavimentos, glande sebacee si sudoripare, lipsite de par

3. Vestibul vaginal
= regiunea profunda a vulvei
- marginit de labiile mici, clitoris si fraul labiilor in care se deschid:
- orificiul exterior al uretrei
- orificiul vaginal, prevazut cu himen
- glandele mucoase (lubrifierea vulvei)
- glandele vestibulare (Bartholin), cu rol in lubrifiere

4. Aparatul erectil
- clitoris: - 2 corpi cavernosi (tesut erectil)
- invelit intr-o membrana fibro-elastica
- bulbii vestibulului: situati simetric pe partile laterale ale vestibulului cu structura
putin dezvoltata (albuginee, pereti subtiri si musculatura redusa)
Vascularizatie:
- A rusinoasa interna, ramnificatie din A femurala
- venele conduc sangele spre V femurala su rusinoasa interna
Limfaticele conduc spre nodurile inghinale si iliace externe

Inervatie: - senzitiva prin ramurile genitale ale nervilor: ilio-hipogastric, ilio-inghinal, genito-
femural si rusinos
- vegetativa simpatica: provine din plexul hipogastric inferior

Pagina: 94
 Sistemul nervos

Clasificare:
maduva spinarii
trunchi
SNC encefal +/- diencefal
al vietii de relatie = nevrax = sistem cerebel
cerebro-spinal = cerebru (2 emisfere)
somatic
fibre nervoase
SNP organe terminale
SN
portiunea cerebrala (nervii de la nivelul
coarnelor laterale din maduva spinarii)
vegetativ simpatic portiunea periferica (lant ganglionar ce
= autonom = idiotrop are glande prevertebrale + neuroni +

portiune craniana (N10,3,7,9, lingual)

parasimpatic portiune sacrata (are originea la S1 S4)

Sistemul nervos:
- are rolul de a receptiona, transmite si integra informatia din mediul intern si extern pe
baza carora elibereaza raspunsuri adecvate motorii si secretorii.
- proprietatea SN de a coordona activitatea tuturor organelor precum si relatiile
organismului ca intreg cu mediul exterior se numeste functie integrativa
- integrarea este o functie a tuturor etajelor SN, dar organul de integrare propriu-zisa (care
subordoneaza si functiile celorlalte etaje) e scoarta cerebrala.
= totalitatea organelor formate din tesut nervos
- neuronul = unitatea morfofunctionala (axon = dendrite)
- fibra nervoasa: - este o continuare a axonului
- constituita din fascicule de neurofibrile = cilindrax
- au rol de legatura intre 2 neuroni = sinapsa
- circulatia influxului nervos = energia care circula de-a lungul fibrei:
cilindrax (axon) → dendrite → corp celular
- nevroglia = tesut de sustinere si hranire a neuronilor

Sistemul nervos vegetativ:

- coordoneaza activitatea organelor interne
- simpatic – stimuleaza activitatea (mareste catabolismul)
- parasimpatic – are actiune antagonica (creste anabolismul)
Pagina: 95
SNC – sistemul nervos al vietii de relatie
= nevrax = sistem cerebro-spinal
- format din: - maduva spinarii
- encefal (trunchi, cerebel, cerebru)
- SN periferic deserveste informatia
- acoperit si protejat de 3 foite:
- duramater: membrana fibroasa in contact cu osul
- arahnoida: captuseste fata interna a dureimater
- piamater: tesut celular bogat vascularizat care acopera tesutul nervos

! spatiul subarahnoidian (dintre arahnoida si piamater) contine LCR (lichid cefalorahidian)

secretat in ventriculi de catre plexurile coroide

Maduva spinarii:
- este acoperita de meningele spinal si adapostita in canalul vertebral,
- se intinde de la gaura occipitala C1 pana la L2, de unde se continua cu o formatiune foarte
subtire = filum terminale (coada de cal) pana la a 2-a vertebra coccigiana
- are forma de cilindru turtit antero-posterior, cu 2 inturmescente (umflaturi):
- cervicala - plex brahial
- lombara - plex lombar
- se imparte in 2 jumatati simetrice
- prezinta: - 2 santuri mediane: - anterior: mai adanc
- posterior
- 2 santuri laterale: pe linia de iesire a nervilor spinali
- 1 sant intermediar posterior situat intre santul lateral posterior si cel median
posterior

Pagina: 96
Structura:
- substanta cenusie - situata in centru sub forma de coloane ( pe sectiune transversala
au aspectul literei H)
- coarne anterioare - mai voluminoase, formate din corpurile neuronilor …....
- coarne posterioare - mai subtiri, alungite, formate din neuroni senzitivi,
dispusi tot in nuclei, la cere vin prin radacina posterioara (dorsala sau ….........)
axoni celulelor din ganglionii spinali, atasati …..........
- coarne laterale - situate intre cele anterioare si posterioare, formate din
nuclei cu neuroni simpatici …... visceromotorii sau ….........
- comisura cenusie in care se afla canalul central medular - prezinta aceeasi
nuclei ca la coarnele laterale

- substanta alba - dispusa pe mijloc, formeaza in jurul substantei cenusii cordoane

(funicule)
- cordoane anterioare - despartite de santul median anterior si unite in fundul
acestui sant prin comisura alba
- cordoane posterioare - despartite de septul glial posterior
- cordoane laterale - situate intre cele anterioare si cele porterioare
- Cordoanele sunt alcatuite din:
- fibre senzitive (ascendente) si motorii (descendente), fibre ce fac
legatura intre scoarta si organele interne
- fibre periferice care realizeaza caile de conducere spino-corticale sau
cortio-spinale

Pagina: 97
Caile senzitive sunt formate din 3 neuroni:
- protoneuron receptor - are dendritele la periferie, corpul in ganglionul spinal si
axonul trece prin cornul superior unde face sinapsa cu …......
- deutoneuron receptor - se incruciseaza si merge pana la talamus, unde face sinapsa
cu al 3-lea neuron
- al 3-lea neuron - se termina in zona de integrare pe scoarta
Caile motorii sunt formate din 2 neuroni:
- corticospinal: direct sau incrucisat
- al 2- lea neuron face sinapsa cu primul la nivelul coarnelor anterioare

! acestea sunt caile piramidale ale miscarilor voluntare

! miscarile involuntare sunt conduse pe cai extrapiramidale
! maduva asigura caile senzitive motorii si este sediul reflexelor somatice si viscerale
Caile sensibilitatii: - elementara - superficiala sau cutanata
- profunda sau proprioceptiva
- viscerala sau intereoceptiva
- sintetica - senzatii complexe

Maduva ajunsa in cutia craniana se largeste si formeaza bulbul = mielencefalul =

medula oblongata, care prezinta dorsal cerebelul ce se leaga de maduva prin trei perechi de
pedunculi cerebelosi care trec pe dinaintea maduvei si formeaza puntea = metencefalul,
apoi in sens ascendent iau nastere pedunculii cerebrali = mezencefal care se continua cu
masele talamusului = diencefal ce sunt separate de ventriculul 3 si in continuare cu
emisferele cerebrale = telencefal ce ocupa in intregime restul cutiei craniene.

Encefalul
1. Trunchiul cerebral:
- se situeaza intre emisferele cerebrale, cerebel, si partea superioara a coloanei
vertebrale ( se continua cu maduva spinarii)
- este format din: - bulb
- punte
- mezencefal (pedunculii cerebrali)
Pe langa functia de conducere trunchiul cerebral mai are rol de legatura intre centrii
superiori si maduva.

a) Bulbul - mielencefalul:
- se afla in continuarea maduvei
- prezinta aproape aceeasi configuratie exterioara ca cea a maduvei:
- pe fata anterioara cordoanele anterioare sau piramidele bulbare, iar cele laterale
prezinta o intumescenta ovoidala = olivele bulbare (in santurile dintre acestea se
gasesc originile aparente ale nervilor cranieni 6, 7)
- pe fata posterioara a bulbului, cordoanele posterioare care vin de la maduva se
departeaza de linia mediana si formeaza pedunculii cerebelosi inferiori (corpii
restifoli) si mijlocii (bratele puntii)

Pagina: 98
 - impreuna cu pedunculii cerebelosi superiori (brate conjunctivale) se circumscrie o
suprafata rombica = planseul ventriculului 4 (triunghiul inferior al planseului
corespunde bulbului = trigon bulbar, iar triunghiul superior corespunde puntii =
trigon pontin)
Structura:
- substanta cenusie din centru este fragmentata de incrucisarea fibrelor in nuclei
echivalenti si proprii (acesti nuclei pot fi originea reala a unor nervi cranieni)
- substanta alba este formata din fibre mielinice ascendente sau descendente, de
trecere (unele se incruciseaza -> fibre proprii bulbului)
b) Puntea lui Varolio - metencefalul
- banda de substanta nervoasa
- dispusa anterior si transversal intre bulbi si pedunculii cerebrali (lateral se continua cu
pedunculii cerebelosi)
- fata anterioara intra in contact cu apofiza bazilara
- fata posterioara contribuie la formarea triunghiului pontin (ventricul 4)
Structura
- substanta cenusie dispusa sub forma de nuclei: - motorii (5,6,7)
- senzitivi (5,8)
- mixt (5)
- vegetativi (nucleul salivar si lacrimal)
- substanta alba formata din: - fibre de trecere ascendente si descendente
- fibre transversale pentru cerebel

c) Pedunculii cerebrali - mezencefalul

- cu lama cvadrigemina
- formati din 2 mase de tesut nervos aflate in continuarea puntii
- alcatuiti din: - piciorul pedunculului (zona inferioara)
- tegmentul peduncular (zona superioara)
Structura:
- substanta cenusie situata in tegment -> formeaza nuclei proprii si nuclei echivalenti
celor din maduva
- substanta alba formata din fibre ascendente si descendente

- lama cvadrigemina: - este situata posteroor

- prezinta 4 tuberculi: - 2 superiori legati de reflexele si calea vizuala
- 2 inferiori legati de reflexele auditive
- deasupra si intre cei 2 coliculi superiori se afla glanda pineala, epifiza

2. Cerebelul sau creierul mic:

= este rezultat din metencefal (punte)
- situat in etajul posterior al endobazei (fosa posterioara cutiei craniene, in etajul inferior al
cutiei craniene) inapoia trunchiului cerebral in loja menajata de cortul cerebelului
- forma ovoida
- alcatuit din 2 parti laterale = emisfere cerebeloase (conectate printr o parte mediana =
formix)
- pe suprafata prezinta santuri care impart emisferele si vermisul in lobuli si lobi :

Pagina: 99
 - lob anterior = paleocerebel
- lob posterior = neocerebel
- 1 formatiune alungita = lobul floculonodular (arhicerebel) - cel mai redus ca volum
- 9 lobuli aparenti pe suprafata vermixului:
- situati pe partea posterioara: lingula, central, culmen, decliv, folium
- situati pe partea inferioara: tuber, piramida, uvula si nodulus
- pe suprafata emisferelor apar: aripa lobului central, patrulater, semilunar, biventer, tonsila
si floculus
Structura:
- substanta cenusie la periferie, formand scoarta sau cortexul cerebelului
- contine 3 straturi: molecular, intermediar, granular
- substanta alba situata la interior este formata din fibre aferente si eferente si de
asociatie sub forma de tractusuri
- pe sectiune apare aspectul unei arborizatii - Arborele lui Tuja = arborele vietii
- in interior se gasesc 4 nuclei: fastigiali si globos, emboliform si dintat, de
la care pleaca fibre eferente de legatura
- ca functie contribuie la coordonarea miscarilor voluntare mentinerea tonusului muscular,
a echilibrului static (miostatic) sau in miscare (miodinamic) a organismului

Diencefalul
- creierul intermediar
- se afla in continuarea mezencefalului de o parte si alta a V3, caruia ii formeaza peretii
laterali
- este format din 2 mase ovoide de substanta nervoasa
- alcatuit din 2 parti importante: - talamencefalul
- hipotalamus
a) Talamencefal:
- format din: - talamus: - portiunea cea mai voluminoasa
- substanta cenusie grupata in nuclei
- prezinta o regiune: - anterioara = tuberculul anterior
- posterioara = pulvinar
- functie de statie de releu intre segmentele inferioare ale SNC si
emisfere reprezentand centrul de integrare a intregii sensibilitati a
organismului
- ! Leziunile in acel segment determina tulburari de sensibilitate
- alte 2 formatiuni: - metatalamus: - reprezentat de:
- corpii geniculati laterali, in legatura cu
coliculii superiori ai caii optice
- corpii geniculati / mediali, care vin in
contact cu coliculii inferiori ai caii acustice
corpii geniculati = nuclei metatalamici geniculati laterali si mediali
- epitalamus: - situat in partea postero-superioara a
diencefalului
- cuprinde glanda pineala = epifiza, localizata
deasupra coliculilor superiori
- substanta cenusie este dispusa sub forma
Pagina: 100
 de mase nucleare
- sunstanta alba este constituita din fibre de
legatura (cu scoarta cerebrala talamus,
trunchi si hipofiza
b) Hipotalamusul:
- formeaza partea bazala a diencefalului reprezentat de regiunea infundibulotuberiana
- alcatuit din: - regiunea supraoptica
- tubercul cenusiu (tuber cinereum) cu prelungirea sa inferioara (infundibul)
prin care se realizeaza legatura cu glanda hipofiza (creierul endocrin al
organismului) si corpii mamilari
- reprezinta zona centrilor vegetativi superiori subcorticali (coordoneaza sistemul vegetativ
si endocrin)
- substanta cenusie formata din nuclei
- substanta alba cu fibre proprii si fibre de tranzit

Cerebru / emisferele cerebrale (dreapta si stanga)

- reprezinta partea cea mai voluminoasa a SNC
- impreuna cu diencefalul formeaza creierul
- umplu in intregime cutia craniana acoperind toate celelalte formatiuni nervoase
- sunt separate pe linia mediana de santul sagital interemisferic si sunt legate intre ele de o
fasie dreapta si densa de tracturi nervoase = corp calos (coordoneaza activitatea
emisferelor)
- fiecare emisfera cerebrala prezinta:
- 3 fete brazdate de numeroase santuri (sulpus) numite si scizuri (fisuri) unele mai
adanci iar altele superficiale care separa portiuni in relief = circumvolutii (gyri) cu rol
in marirea suprafetei creierului
- santuri profunde: - central – Rolando
- lateral – Sylvius
- parieto-occipital
- calcarin
- santurile impart emisferele in lobi: - frontal
- parietal
- occipital
- temporal
- pe fata supero-laterala:
- lobul frontal - delimitat posterior de santul central prezinta inaintea acestuia
un sant precentral, iar intre cele 2 se afla gyrul precentral
- cele 2 santuri perpendiculare pe primele delimiteaza 3 gyri frontali:
superior, mijlociu, inferior
- lobul parietal: - situat inapoia santului central si deasupra celui lateral
- prezinta: - 1 sant paralel - postcentral
- 1 sant orizontal - intraparietal, care delimiteaza 2 lobi
parietali (superiori si inferiori) cu gyrii supramarginali si
angulari
- lobul temporal: - situat sub santul lateral
- prezinta 2 santuri orizontale care il impart in 3 gyri: superior,

Pagina: 101
 mijlociu si inferior
- lobul occipital: - situat inapoia santului parieto-occipital
- prezinta 2 santuri ce il impart in 3 giri occipitali
- fata mediala: - prezinta: - santul corpului calos
- santul cingului (gyrul cingului)
- posterior se afla zonele precuneus si cuneus sub santul calcarin
- firul cingului ocoleste posterior corpul calos si se indreapta anterior
formand gyrul parahipocampal cu unculus (care tine de lobul temporal)
- fata interioara: - prezinta pe lobul frontal santul olfactiv cu bulbul si tractusul olfactiv si
santurile orbitare in forma literei H
- in zona temporo-occipitala sunt 2 santuri longitudinale care delimiteaza 2
gyri occipito-temporali (laterali si mediali)

De retinut:
- lobul frontal = sediul neuronului motor central !!!!!!!!!! al miscarilor voluntare
- lobul parietal = sediul analizatorului sensibilitatii generale
- lobul temporal = sediul cortical al analizatorului auditiv
- lobul ociipital = sediul capatului cortical al analizatorului vizual

Structura:
- substanta cenusie dispusa la suprafata formeaza scoarta cerebrala iar la baza nucleii
bazali - corpii striati
- substanta alba: la interior intre corpii striati este alcatuita din:
- fibre de asociatie
- fibre comisurale (intre emisfere) care formeaza corpul calos, fornixul si
comisura alba anterioara
- fibre de proiectie (legatura dintre diferite segmente ale nevraxului)

a) Scoarta cerebrala
- segmentul cel mai dezvoltat al SNC la om
- coordoneaza functiile SN si activitatea intregului organism
- cuprinde o serie de centrii de integrare senzoriali in zonele auditive olfactive gustative sau
vizuale
- centrul senzitiv se afla in gyrul postcentral
- centrul motor se afla in girul precentral si unele zone de asociatie
Structura:
- in scoarta se gasesc mai multe tipuri de neuroni:
- piramidali - formeaza fibre de asociatie comisurale sau de proiectie
- neuroni glanurali -in toate straturile scoartei
- neuroni fusiformi - formeaza fibre se asociatie si comisurale
- Cuprinde doua teritorii:
- paleocortex - sistemul limbic: - este sediul proceselor psihice afectiv emotionale si al
actelor de comportament instinctiv
- este situat pe fata mediala a emisferelor cerebrale
- neocortexul - sediul proceselor psihice superioare - activitatea nervoasa superioara
ANS (procesele care stau la baza memoriei, gandirii, creatiei)

Pagina: 102
b) Nucleii centrali sau bazali
- grupati de corpi celulari neurali care alcatuiesc scoarta cerebrala (stratul extern puternic
pliat de substanta cenusie)
- au rol in propagarea comenzilor motorii date de scoarta cerebrala
- corpii striati au rol in realizarea miscarilor automate si a tonusului muscular

Caile de conducere ale SNC

- alcatuite din: - fascicule ascendente ale senzitivitatii
- fascicule descendente ale motricitatii
- calea senzitiva: - protoneuron (spinal)
- deutoneuron (spinotalamic)
- 3n (talamo cortical)
- calea motorie: - neuronul corticospinal
- neuronul periferic (de la coarnele anterioare ale maduvei -> muschi)

Sistemul nervos periferic

- este reprezentat de nervii cranieni si spinali care au rol in vehicularea stimulului nervos
(biocurenti)
- impreuna cu SNC formeaza SN al vietii de relatie (ecotrop) asigurand legatura cu mediul
inconjurator

1. Nervii cranieni: - au originea, traiectul si distributia la nivelul craniului

- se impart in 3 grupe dupa functie fiind nominalizati dupa acelasi criteriu
sau in perechi de la 1 la 12:
- Nervi senzitivi : - 1 (olfactivi)
- 2 (optici)
- 8 (vestibulocohleari)
- Nervi motori: - 3 ( oculomotor)
- 4 (trohleari sau patetic)
- 6 (abducens)
- 11 (accesori sau spinali)
- 12 (hipoglos)
- Nervi mixti: - 5 (trigemen)
- 7 (facial)
- 9 (glosofaringian
- 10 (vag sau pneumogastric)
2. Nervii spinali: - au originea la nivelul maduvei prin 2 radacini:
- ventrala - motorie in prelungirea CA
- dorsala - senzitiva in prelungirea coarnelor posterioare
- ambele radacini se unesc si formeaza nervul spinal care emite 4 ramuri:
- ventrala - se uneste cu cele de deasupra si cu cele de dedesubt si
formeaza plexuri la anumite nivele: cervical (c1-c5), brahial (c5-t1),
lombar (t12-l4) si sacrat (l5-s5)
- dorsala - pentru muschii posteriori ai toracelui
- comunicanta pentru legatura cu SN vegetativ simpatic
- meningee pentru meningele spinal - meningele spinal este alcatuit din

Pagina: 103
 3 membrane suprapuse si inveleste in intregime nevraxul
- duramater: - membrana fibroasa rezistenta situata la exteriorul nevraxului si prezinta 2
regiuni: - una craniana: - trece peste santurile si gyrii cerebrali
- emite unele prelungiri interne si rezulta loji (coasa
creierului separa cele 2 emisfere), coasa si cortul
cerebelului (diafragmul seii turcesti pentru loja
hipofizei)
- una sapinala care se intinde de la gaura occipitala pana la S2-S3
formand un cilindru
- ia parte la formarea sinusurilor nervoase intracraniene
- portiunea spinala menajeaza intre ea si canalul medular un spatiu extradural
= epidural
- arahnoida: - membrana seroasa fina situata sub dura mater
- in spatiul subarahnoidian circula LCR
- in unele locuri arahnoida se departeaza mult de piamater realizand niste
spatii numite cisterne
- piamater: - membrana conjunctiva vasculara, foarte fina ce contine in grosimea sa o
bogata retea vasculara
- urmeaza fidel toate denivelarile substantei nervoase (spre deosebire de
celelalte 2) inclusiv santurile patrunzand in toata adancimea lor

Sistemul nervos vegetativ

- este parte integranta a SN periferic
- alcatuit dintr-o portiune centrala si una periferica intre care se interpun ganglioni si fibre
pre si postganglionare (aceste fibre sunt pe calea nervilor periferici)

a) Sistemul nervos simpatic

= ortosimpatic = marele simpatic
- portiunea centrala are neuroni la nivelul coarnelor laterale ale substantei cenusii din
maduva
- portiunea periferica este formata din: - 1 lant ganglionar situat pe fetele antero-laterale
ale corpilor vertebrali
- ganglioni prevertebrali
- nervi
- plexuri simpatice
Legatura dintre cele 2 portiuni este realizata de fibre preganglionare mielinice
(scurte) si fibre postganglionare amielinice (lungi), somatice si viscerale urmand calea
nervilor spinali sau formand plexuri perivasculare.
- prezinta urmatoarele regiuni: - cervicala
- toracica
- lombara
- sacrala
- coccigiana
b) Sistemul nervos parasimpatic
- nu formaza o entitate morfologica analoga cu a simpaticului dar este anagonist
simpaticului

Pagina: 104
- portiunea centrala/craniana:
- imprumuta originea si traiectul (in cea mai mare parte) nervului vag (mergand la
faringe, laringe, trahee, bronhii, plamani, stomac, intestin, rinichi cu glande
suprarenale, pancreas, splina)
- imprumuta calea nervilor oculomotori faciali glosofaringian si lingual
- ganglionii sunt relativ aproape sau chiar in peretii organelor respective
- portiunea periferica/sacrala (pelvina):
- are originea S1-S4
- trimite ramuri pentru treimea terminala a colonului si pentru organele pelvine
- in SN parasimp fibrele preganglionare sunt lungi si cele postganglionare sunt scurte (invers
fata de simpatic)

Activitatea SN
- se realizeaza prin actul reflex = procesul fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza
asupra unui camp receptor si care are ca substrat anatomic arcul reflex constituit din calea
aferenta centrul nervos si calea eferenta
ex: Reflexul de flexie consta in indoirea unui membru dupa aplicarea unui stimul
nociv (intepatura, obiect fierbinte, curent electric si altele) pe piele, tesut subcutanat
sau muschi. Aceste reflexe de aparare care indeparteaza zona stimulata de agentul
nociv au un arc reflex constituit din cel putin 3 neuroni si de aceea timpul lor de
latenta este mai lung.
- daca intensitatea stimulului este puternica raspunsul motor este mai complex, flexia
membrului stimulat insotindu-se de extensia membrului de partea opusa
- in cazul unor stimuli extrem de nocivi se produce o activitate motorie din partea
tuturor celor 4 membre prin iradierea excitatiei
- studiile au demonstrat ca extirpatiile partiale ale unor portiuni ale cerebelului evidentiaza
functiile diferite si complexitatea variata a acestora :
- arhicerebelul are legaturi stranse cu aparatul vestibular si contribuie la reglarea
echilibrului - extirparea sa determina pierderea echilibrului
- paleocerebelul este legat in special de sensibilitatea proprioceptiva -> rol in reglarea
tonusului muscular - extirparea sa determina exagerarea reflexelor osteotendinoase
tulburari de mers
- neocerebelul participa la reglarea miscarilor fine - extirparea sa -> pierderea
preciziei acestor miscari tulburari de mers
- extirparea totala a cerebelului (compatibila cu supravietuirea) provoaca in primele
zile tulburari motorii grave ulterior se instaleaza astazia, astenia si atonia - dupa 1
luna tulburarile mentionate dispar progresiv fiind compensate prin activitatea
scoartei cerebrale
- hipotalamusul: - centru important pentru unele reflexe complexe comporamentale si
emotionale (ca rasp la stimuli neobisnuiti)
- este un punct nodal pentru ca intervine in reglarea functiilor vegetative
ale organelor
- intervine in termoreglare, aportul de alimente si lighide in diureza, functii
sexuale, somn, unele stari emotionale: frica, furie
- prin legatura sa cu hipofiza intervine in reglarea circulatiei respiratiei,
metabolism energetic, echilibru hidroelectrolitic si altele

Pagina: 105
 - este controlat de catre scoarta emisferelor cerebrale
Viata psihica este considerata a fi rezultatul a 3 compartimente:
- compartimentul de cunoastere, gandire, atentie, orientare invatare memorie, etc cu
ajutorul caruia omul cunoaste realitarea si patrunde in descifrarea legilor ei
- comartimentul afectiv, constituit din trairile emotiile sentimentele si pasiunile pe care
omul le incearca in viata
- compartimentul volitional care tine de vointa, consta in totalitatea hotararilor, deciziilor si
in perseverenta indeplinirii lor

Somnul = starea fiziologica periodica reversibila caracterizata prin inactivitate somatica si

abolirea temporala a constientei. Acesta constienta poate fi restabilita rapid sau complet
prin diferiti stimuli (zgomot, lumina, etc.).
- are durata variabila (7-8 ore la adult) si alterneaza cu starea de veghe constituind
ritmul nictemeral
- modificarile functionale care apar in timpul somnului:
- scade frecventa respiratiei si ventilatia pulmonara, scade frecventa cordului si
TA, scade activitatea renala si peristaltismul intestinal, se reduce tonusul
muscular, etc.
Invatarea si memoria reprezinta caracteristicile fundamentale ale SNC, intregul nostru
comportamnet fiind un proces invatat suprapus si dezvoltat pe baza unor reflexe
neconditionate.
- invatarea - este in stransa dependenta cu alte procese cerebrale (atentia, starea de
activitate corticala) care fac scoarta cerebrala capabila sa primeasca si sa
prelucreze informatiile astfel incat la o reintalnire cu acelasi stimul reactia
declansata sa fie in concordanta cu cele intamplate anterior
- la procesul invatarii participa regiuni ale SNC: scoarta cerebrala paleocortexul,
talamusul, hipotalamusul si formatiunea reticulata a trunchiului cerebral
Memoria = capacitatea SN de fixare, conservare, recunoastere si evocare a experientei
umane.
- sta la baza procesului invatarii
- nu exista o localizare stricta a memoriei desi anumite zone corticale par a detine o
importanta mai mare in special lobii frontali, temporal, paleocortexul si anumite
formatiuni subcorticale
- se diferentiaza 3 tipuri de memorie:
- de retinere momentana (secunde sau minute)
- de scurta durata (minuta sau ora)
- de lunga durata (se mentine uneori toata viata)
- mecanismele memoriei sunt inca insuficient cunoscute si studiate experimental

Pagina: 106
 Analizatorii

- realizeaza legatura dintre organism si mediul de viata prin canale informationale care
receptioneaza conduc si integreaza excitatiile din mediul extern si intern, sub forma de
senzatii specifice si constiente.
- dpdv morfofunctional orice analizator este format din 3 componente:
- periferic (receptor)
- intermediar de conducere
- central de perceptie

1. Analizatorul cutanat
- pielea = un camp receptor vast cu numeroase si variate terminatii ale analizatorului
cutanat care informeaza centrii nervosi superiori asupra proprietatilor obiectelor
si fenomenelor cu care organismul vine in contact
- functii: - simt
- protectie
- excretie
- termoreglare
- depozit
- absrobtie
Structura:
- epiderm: - strat superficial al pielii de grosime variabila
- epiteliu stratificat de tip cornos strabatut de fire de par canale
excretoare ale glandelor sudoripare si terminatii nervoase receptoare
- derm: - situat sub epiderm
- format din tesut conjunctiv dens
- contine glande sebacee
- contine canale de excretie ale canalelor sudoripare, foliculi pilosi, muschii
firului de par
A. Sensibilitatea tactila:
- receptorii tactili sunt: corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Rufini
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si
de mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)

B. Sensibilitatea termica:
- este declansata de diferentele de temperatura (pentru ca frigul nu e o forma de energie)
- corpusculii Ruffini recepteaza excitatiile pentru senzatia de cald, pentru tractiuni si
deformatii
- corpusculii Krause recepteaza excitatiile pentru senzatia de rece

Pagina: 107
C. Sensibilitatea dureroasa:
- receptorii durerii sunt terminatii nervoase libere, numeroase in tegumente si mai rare in
alte structuri (tendoane, submucoase) – explica de ce durerea cutanata poate fi localizata
cu precizie comparativ cu cea viscerala
- stimuli care declanseaza durere: agenti mecanici, termici, chimici, electrici etc (la nivel
tegumentar), distensia brusca sau spasmele viscerelor cavitare, tractiunea mecanica sau
compresiunea, inflamatiile etc.
- corpusculii Pacini stimulati de miscarile slabe, rapide si de mica intensitate
Componente:
- segmentul periferic: receptorii tactili, termici, durerosi, de presiune si vibratori (situati in
piele)
- segmentul de conducere: cai ale sensibilitatii tactile, termice, dureroase
- segmentul central: reprezentat de zona de proiectie a sensibilitatii generale din scoarta
cerebrala
- informatiile exteroceptive culese din jurul capului sunt proiectate pe gyrul
postcentral opus
- lezarea ariilor asociative (din lobul parietal) determina imposibilitatea recunoasterii
apartenentei la propriul corp a jumatatii contralaterale

2. Analizatorul kinestezic (motor)

- informatiile asupra pozitiei spatiale a corpului si a gradului de concentratie a fiecarui
muschi pentru realizarea activitatii motorii suntconduse de receptorii acustico-vestibulari, a
celui vizual si a celui cutanat = receptorii analizatorului motor (proprioreceptori)
- proprioreceptorii – terminatii periferice ale analizatorului motor cu rol de a descarca
impulsuri in urma carora se realizeaza modularea permanenta a contractiei diferitelor grupe
musculare
Structura: recpitulare sistemul osos, sistemul muscular si SN (neuronul)
Componente:
- segmentul periferic: proprioreceptorii aflati in muschi, tendoane, articulatii, periost si
ligamente (corpusculii valter-pacini, fusurile neuromusculare, corpusculii neuro-tendinosi
Golgi si terminatiile nervoase libere - butoni)
- segmentul de conducere: reprezentat de fibre senzitive ale maduvei spinarii, de fasciculele
Galli su Burda si fasciculele spino - cerebeloase
- segmentul central: este situat in zona senzitivo-motorie a lobilor frontal si parietal

3. Analizatorul olfactiv
- simtul olfactiv este slab dezvoltat la om comparativ cu unele animale
- rolul principal consta in depistarea prezentei in aer a unor substante (eventual nocive)
- impreuna cu simtul gustului participa la aprecierea calitatii alimentelor si la declansarea
secretiilor digestive
- olfactia = simt chimic care depinde de actiunea directa a unor moleculelor substantelor
odorante asupra unor receptori specializati
- mucoasa olfactiva contine celule receptoare, celule glandulare si celule de sustinere
Structura: recapitulare nasul
Componente:
- segmentul periferic: celule olfactive (neuroni bipolari) = receptori olfactivi (mucoasa

Pagina: 108
nazala)
- segmentul de conducere: neuroni bipolari care sunt si receptori si protoneuroni ai caii
olfactive
- axonii formeaza nervii olfactivi → deutoneuronul caii olfactive (in bulbul olfavtiv) ai
caror axon formeaza tracturile olfactive → segment central
- segmentul central: reprezentat de aria olfactiva din gyrul hipocantic si de nucleul
amigdalian din santul Sylvius

- omul poate diferentia intre 2000 – 4000 mirosuri diferite (50 sunt considerate mirosuri
primare: eterice, aromatice, aliacee, respingatoare etc)
- simtul mirosului se adapteaza rapid, iar senzatia dispare desi stimulul persista

4. Analizatorul gustativ
- simturile gustative informeaza asupra calitatii alimentelor din cavitatea bucala si intervine
in declansarea secretiei reflex neconditionate a glandelor digestive
- receptorii gustatici apartin chemoreceptorilor si sunt stimulati de substantele dizolvate in
apa si saliva
- omul percepe 4 gusturi fundamentale:
- amar – fata dorsala a limbii
- acru – marginea limbii
- sarat – partea anterioara a fetei dorsale a limbii
- dulce – varful limbii
- gustul variat rezulta din combinari a acestor 4 fundamentale asociate cu senzatii olfactive
si senzatii buco-faringiene (tact, temperatura)
- bolta palatina percepe gustul amar si acid si mai putin dulce si sarat
- faringele si epiglota percep toate gusturile fundamentale
- simtul gustului prezinta o mare adaptabilitate, senzatia disparand chiar daca stimulul
persista
Structura: recapitulare cavitatea bucala
Componente:
- segmentul periferic: muguri gustativi (micoasa linguala, epiglotica, palatina, faringiana,
labiala etc)
- segmentul de conducere: calea gustului e formata din fibre senzitive ale nervilor 7,9, 10
- protoneuronul se afla in ganglionii nervosi de pe traiectul nervilor mentionati
- dendritele fac sinapsa cu celulele receptorilor gustativi, iar axonii cu deutoneuronul
situat in nucleul tractului solitar din trunchiu cerebral
- de la trunchi pornesc fibre → incrucisare → al 3-lea neuron situat in talamus
- segmentul central: se afla in scoarta cerebrala in portiunea inferioara a gyrului postcentral

- gustul e determinat de substante care contin:

- azot si alcaloizi - pentru amar
- zaharuri glicoli, alcooli, aldehide, cetone, esteri - pentru dulce si amar
- acizi - pentru acru
- saruri ionizate - pentru sarat

Pagina: 109
5. Analizatorul vizual
- format din: - ochi, cu receptori sensibili la calitatea undelor luminoase
- caile de transmitere a informatiilor
- zonele de proiectie corticala, unde se face analiza si sinteza informatiilor
Structura:
- globul ocular (ochiul):
- forma sferica
- acoperit anterior de o portiune de sfera cu raza mai mica = corneea transparenta
- prezinta 3 tunici:
- externa: - membrana groasa, opaca, alba sidefie = sclerotica
- membrana subtire si transparenta = cornee (acoperita de
conjunctiva)
- mijlocie: - coroida
- corpul ciliat, muschi ciliari (rol in acomidarea vederii la dispanta)
+ procese ciliare (ghemuri vasculare cu rol in secretia umoarei
apoase)
- irisul: diafragma situata inaintea cristalinului , cu un orificiu central
= pupila (pe unde patrund razele luminoase)
- interna = retina: membrana nervoasa formata din celule senzoriale sau
receptori vizuali (celule cu conuri si bastonase, cu pigmenti vizuali diferiti)
Continului globului ocular este format din medii transparente:
- umoare apoasa
- cristalin (lentila biconvexa ce isi modifica curbura)
- corp vitros (o masa gelatinoasa) situat intre cristalin si retina
- lichidul din interiorul globului ocular exercita o presiune asupra peretilor acestuia =
tensiune intraoculara = 20 – 22 mmHg (cresterea tensiunii intraoculare determina
tulburari in circulatia capilarelor ce iriga retina => alterari ale capacitatii de refacere
a cristalinului)

Acomodarea = procesul prin care imaginea obiectelor mai apropiate de 6 metrii de ochi
sunt proiectate pe retina.
- se obtine prin cresterea capacitatii de refractie a cristalinului
- adaptarea vizuala la intuneric si lumina e legata de trasformarea pigmentului vizual:
- trecerea dintr-un mediu intens luminat in intuneric necesita o perioada de ~ 20
minute pentru ca ochiul sa poata percepe obiectele (adaptarea este mai rapida
cand expunerea la lumina a fost de scurta durata)
- trecerea de la intuneric la lumina puternica necesita ~ 5 minute pentru a se
realiza adaptarea (de fapt se realizeaza disparitia adaptarii la intuneric)
- culorile primare (RVA) pot forma prin amestecul lor orice alta culoare inclusiv cea alba
(negrul se admite ca ar fi produs prin lipsa stimularii nervoase)
Componente:
- segmentul periferic: - situat in retina
- are 10 straturi
- fiecare celula cu con (raspunzatoare de perceptia culorilor) face
sinapsa cu un neuron senzitiv, iar mai multi neuroni bipolari fac
sinapsa cu un nerv polar

Pagina: 110
- segmentul de conducere:
- format din 3 neuroni: primii 2 senzitivi-bipolari:
- primul neuron bipolar (protoneuronul)
- deutoneuronul – neuron multipolar
- al 3-lea neuron – din corpii geliculati laterali din metatalamus
- axonii neuronilor formeaza nervul optic, chiasma optica si tractul optic (acesta face
sinapsa cu al 3-lea neuron din foliculii cvadrigemeni superiori)
- informatiile sunt transmise de nervii optici din jumatatea nazala temporala a retinei
de aceeasi parte: fibrele din jumatatea nazala se incruciseaza la nivelul chiasmei
optice astfel ca tractul optic aduce informatiile din jumatatea temporala a retinei de
pe aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei din partea opusa
- segmentul central: situat in lobul occipital de o parte si de alta a scizurii calcarine
- lezarea acestuia determina orbirea = cecitate centrala
- razele de lumina sufera la nivelul ochilor o tripla refraxie: la suprafata corneei, pe
fata interna a cristalinului si apoi pe cea posterioara si rezulta o imagine mica si
rasturnata in pata galbena

6. Analizatorul acustico - vestibular

- percepe unde sonore, repetate intr-o anumita ordine (sunete), sau succedandu-se
neregulat (zgomote)
- reprezentat de ureche – organ stato-acustic

A. Urechea externa:
- pavilion auricular = conduct auditiv extern

B. Urechea medie:
- cavitate limitata spre exterior de membrana timpanului si care comunica spre inapoi cu
sistemul de cavitati aeriene mastoidiene, iar spre inainte cu rinofaringele prin trompa
Eustachio
- contine lantul oscioarelor auditive: ciocan, nicovala, scarita – articulate intre ele

C. Urechea Interna (labirintul):

- labirint osos
- contine in interior labirintul membranos care e plin cu endolimfa
- cavitate sapata in stanca osului temporal
- partea anterioara e formata din melc
- partea posterioara e formata din 3 canale semicirculare
- pe peretele exterior al labirintului osos se gaseste fereastra ovala (acoperita de talpa
scaritei) si fereastra rotunda (acoperita de o membrana rezistenta)
Componente:
- segmentul periferic: - receptori auditivi – situati in melcul membranos
- receptori vestibulari – situati in labirintul membranos si in aparatul
otolitic (format din: utricula si scaula) precum si receptorii aflati in
crestele ampulare unde exista celule ciliate si celule de sustinere
- segmentul de conducere:
a) calea auditiva: - protoneuron (in ganglionii spinali corti) al carui axon formeaza nervul

Pagina: 111
 acustic
- deutoneuron – in nucleii pontini
- al 3-lea neuron – in corpul geliculat medial din metatalamus
b) calea vestibulara: - protoneuron
- deutoneuron
- al 3-lea neuron – in talamus

! nervul acustic este format din axonul protoneuronului

nervul vesticular este format tot din axonul protoneuronului

- segmentul central: reprezentat de aria auditiva primara (in profunzimea scinzurii lui
Sylvius) si ariile auditive de asociatie (in lobul parietal)
Mecanismul auzului:
- totalitatea sunetelor percepute sub forma de senzatie auditiva = camp auditiv (scade dupa
40 ani)
- urechea externa capteaza undele sonore, le trimite la timpan care le transforma in vibratii
rezonatoare ce se transporta prin miscarile oscilatoare ale urachii pana la fereastra ovala –
undele propagate se amplifica pe masura ce se departeaza de fereastra ovala atingand
amplitudinea maxima mai aproape de baza melcului (pentru sunete inalte) si mai aproapre
de varful melcului (pentru sunete joase), apoi amplitudinea scade rapid

Mecanismul echilibrului:
- receptorii din canalele semicirculare orizontale informeaza asupra pozitiei din jurul axului
vertical iar receptorii din canalele semicirculare verticale informeaza asupra pozitiei din
jurul axului orizontal
- excitarea receptorilor vestibulari nu provoaca senzatii ci reflexe stato-kinetice pentru
constientizarea pozitiei corpului prin inpulsuri ce sosesc de la proprioreceptorii sistemului
locomotor (ex. Reflexul de redesare a pozitiei corpului in dezechilibrare)

Glandele endocrine

Generalitati:
- sistemul endocrin este constituit din glande care nu au canal excretor, iar produsii de
secretie sunt eliminati direct in sange.
- produsii de secretie (hormonii) sunt eliminati permanent in cantitati minime (in sange si
limfa) fiind transportati pana la nivelul structurii celulare unde regleaza intensitatea si viteza
desfasurarii anumitor procese specifice prin activarea sau inhibarea activitatii unor sisteme
enzimatice

Hipofiza = glanda pituitara

- situata la baza creierului
- intervine in procesele metabolice, in coordonarea activitatii sistemului endocrin si implicit
Pagina: 112
in controlarea si coordonarea activitatii organismului
- forma ovoida, de marimea unui bob de fasole
- greutate ` 0.5 grame
- formata din 3 lobi:
- anterior = adenohipofiza:
- 75% din masa hipofizei
- secreta hormoni adenohipofizari (sub control hipotalamic):
- STH (somatropina) – hormonul de crestere cu rol in metabolismul intern
- MNH (melanocitostimulator) – stimuleaza secretia de melamina
- posterior = neurohipofiza
- 15 – 23% din masa glandei
- format din celule nervoase pituitice, fibre nervoase amielinice si granule de
secretie
- hormonii sunt secretati de nucleii anteriori ai hipotalamusului si transportati
prin tractul hipotalamo-hipofizar in lobul posterior:
- ADH (antidiuretic) = vasotropina – rol de conservare a apei in organism,
prin scaderea eliminarii hidrice renale
- secretia de ADH e influentata de impulsurile provenite de la baro si
osmoreceptori prin mecanism de feedback negativ
- hipersecretia determina scaderea diurezei (hiperstenurie),
cresterea tensiunii arteriale si stimuleaza peristaltismul intestinal
- hiposecretia determina diabet insipid (poliurie, polidipsie)
- occitocina – rol in contractarea musculaturii netede in travaliu si in
eliminarea laptelui din glandele mamare

Epifiza = glanda pineala

- situata in partea posterioara a diencefalului
- contine celule gliale (secreta metatonina) si fibre vegetative simpatice (provin din
ganglionul cervical superior si au conexiuni cu centrii nervosi hipotalamici, influentati la
randul lor din fibre derivate din tractul optic, care contribuie la ritmul circadian – noapte-zi -
influentand activitatea epifizei)
- in lipsa inervatiei activitatea secretorie a glandei incetineste
- melatonina este supusa ritmului circadian – lumina o inhiba, intunericul o stimuleaza si are
rol in cresterea si dezvoltarea organismului, in metabolismul mineral protidic si glucidic si in
inhibarea dezvoltarii sexuale precoce
- lipsa epifizei duce la pubertate precoce
- prin aferentele primite de la analizatorul vizual influenteaza activitatea tiroide si
paratiroidelor
- melatonina inhiba secretia de hormoni feminini si coordoneaza activitatea gonadelor in
perioada de fertilitate si nastere

Tiroida
- este cea mai voluminoasa glanda endocrina 25 – 30 grame
- situata in regiunea cervicala anterioara, subhioidian in loja tiroidiana
- formata dintr-o stroma conjunctiva ce contine foliculi marginiti de celule epiteliale ce
secreta un coloid ce contine tiroglobulina (o proteina a carei constituent principal este un

Pagina: 113
aminoacid, respectiv tirozina)
- secreta: - 2 hormoni tiroidieni: - tiroxina
- triiodotironina
- 1 hormon in metabolismul calciului - calotonina
- principalul efect al hormonilor tiroidieni este cel calorigen si consta in oxidarea stimulilor
tisulari si a concentratiei de O2 evidentiata prin cresterea metabolismului bazal
- dupa extirparea tiroidei scade progresiv metabolismul bazal si implicit consumul de oxigen
al tesuturilor, iar administrarea de hormoni tiroidieni exercita efecte intense
- hipersecretia tiroidiana determina boala Basedow -Groves: exoftalmie sau gusa
exoftalmica, stimularea metabolismului urmata de nevrozitate, intoleranta la caldura,
tremuraturi ale mainilor, piele calda si umeda, boala determinand cresterea metabolismului
bazal si scaderea in greutate
- hiposecretia tiroidiana determina in copilarie nanism tiroidian insotit de eretinism,
deformatii osoase, defecte ale dintilor, piele uscata si ingrosata, iar la adult determina
mixedemul prin stimularea anabolismului urmat de cresterea in greutate, caderea parului,
anemie, piele uscata si ingrosata, senzatie permanenta de frig, metabolism bazal scazut
- lipsa iodului din alimentatie determina aparitia gusei edemice
- activitatea tiroidei este coordonata de activitatea adenohipofizei prin mecanism de
feedback pozitiv sau negativ (prin STH si respectiv prin eliberarea de catre hipotalamus a
unui hormon TRH eliberator de STH), stimuland secretia de hormoni tiroidieni
- calcitonina are rol in mentinerea echilibrului fosfocalcic (inhiba activitatea osteolitica si
formarea osteoblastilor, stimuleaza osteogeneza la organismele tinere, scade calcemia si
fosfatemia)

Paratiroidele
- sunt situate pe fata posterioara a lobilor tiroidieni
- sunt constituite din stroma conjunctiva si parenhim structurat in cordoane celulare
anastomozate
- secreta parathormonul (PTH) cu rol in mentinerea echilibrului fosfocalcic impreuna cu
calcitonina asigurand dezvoltarea normala a scheletului si fixarea adecvata a calciului in
oase
- prin stimularea reabsorbtiei intestinale a calciului scade eliminarea urinara de calciu si
sodiu si prin metabolizarea sarurilor fosfocalcice la nivelul oaselor
- hipersecretia determina boala Recklinghausen caracterizata prin decalcifiere osoasa cu
deformari si fracturi spontane, depuneri fosfocalcice in tesuturi moi si formarea de calculi
urinari
- hipersecretia provoaca la adulti tetanie caracterizata prin scaderea calcemiei, cresterea
fosfatemiei si a excitabilitatii neuromusculare, aparitia de spasme la mivelul musculaturii
striate (cea a faringelui poate provoca moartea prin axfixie) sau a musculaturii netede,
slabiciune musculara si calcifiere intensa
- secretia de PTH este reglata prin mecanism nervos si umoral

Timusul
- este in principal un organ limfoid (organ in care se formeaza limfocite)
- situat retrosternal - inapoia sternului
- functioneaza in copilarie si isi diminuiaza activitatea la 18-20 ani

Pagina: 114
- este invelit intr-o capsula conjunctiva din care pleaca septuri care il impart in lobuli
- fiecare lobul este format din foliculi
- foliculul timic prezinta doua zone: - corticala: formata din timocite, care provin din
celulele primordiale hematopoietice din
maduva osoasa. Timocitele migreaza
din timus in organele limfoide periferice
- medulara: contine corpusculi Hassal, formati din
celule turtite, dispuse ca foitele de ceapa
- timusul indeplineste 2 functii importante:
- limfopoieza - formarea limfocitelor T, cu rol in imunitate
- organ endocrin, prin secretia de timocrescina, care intervine in metabolismul calciului,
in controlul cresterii scheletului si in dezvoltarea organelor sexuale. Timocrescina are
actiune antagonica hormonilor sexuali, ceea ce explica degenerarea timusului in
perioada postpuberala

Pagina: 115
Pagina: 116