Sunteți pe pagina 1din 26

Metodologia Cercetarii - DELICVENŢA JUVENILĂ

3.1. Formularea obiectivelor si a ipotezelor

Pornind de la baza teoretică, in prezenta lucrarea se doreste a se face o analiză a factorilor


de risc implicaţi în etiologia delicvenţei juvenile. In acest studiu mi -am propus doua obiective:
 Evidentierea cauzelor si condiţiilor care genereaza si favorizeaza
comportamentul infractional al minorilor, identificarea factorilor obiectivi si subiectivi care
produc delicvenţa atât ca fenomen de grup cat şi ca manifestare specifică;
 Examinarea percepţiilor si legăturilor dintre practicile parentale şi
prezenţa comportamentelor deviante în rândul unui eşantion de adolescenti, luând în considerare
patru surse de variaţie: varsta, sex şi structura familiei .
Acest studiu are ca obiectivul principal de a examina legăturile între relaţiile cu părinţii şi
prezenţa de comportamente problemă şi să dezvolte un model care ar putea cont de aceste relaţii cu
ajutorul unei analize a ecuaţiilor structurale. Indicii se potrivesc pentru modelele de măsurare a condus
la efectuarea de analize separate pentru băieţi şi fete. Modelul structural se potriveşte date corect pentru
ambele sexe, confirmând un curs care combina ataşamentul copilului, iar variabilele de supraveghere şi
de conflict sunt ele asociate cu un comportament deviant şi alcool şi de droguri. Pentru ambele sexe,
punctele slabe ale ataşării parentale aduce cu sine nişte conflicte in timp ce calitatea ataşării garantează
prezenta unei supervizări (supravegheri); prezenta conflictelor cu mama contribuie la angajarea în
comportamente deviante, în timp ce supravegherea copilului duce la o reducere a acestor
comportamente. În general, sexul discriminează variabilele examinate. Ataşament şi practici parentale
sunt mai clar asociate în cazul fetelor. Aceste diferenţe sunt discutate în funcţie de practicile specifice de
socializare in cazul fetelor.
Scopul in sine va fi depaşit prin elaborarea unui set de observatii, propuneri si
dezvoltarea unui model care poate fi relevant pentru cei ce au responsabilitati educative si
preocupari speciale in procesul de reeducare si reintegrare sociala a delicventilor.
Urmarind obiectivele amintite, mi am pus fiersc intrebarea, DE CE INCALCA
ADOLESCENTII NORMELE PENAE SI DE CONVIETUIRE SOCIALA? Pentru a răspunde la
această intrebare, referindu-ne la complexitatea şi diversiattea problemelor izvorate din studierea
comportamnetelor delicvente vom considera ipoteza fundamentala a cercetarii o reprezinta:
Fenomenul infractionalismului juvenil este plurideterminat, ca motivatia si cauzele
comportamentelor deviante pot aparea la toate domeniile de viata ale tanarului si ca familia are
un rol determinant in dezvotarea cestui tip de comportament.
Pornind de la aceasta ipoteza generala, am stabilit doua ipoteze de lucru concrete care se
afla la baza cercetarii efectuate la nivelul subiectilor din esantionul ales.
1. Mediul familial determină puternic dezvoltarea normală a personalităţii individului şi o
familie cu deficienţe reprezintă un factor de risc înalt;

2. Percepţiile practicilor parentale în rândul unui eşantion de tineri, luând în considerare


trei surse de variaţie: sex, varsta şi structura familiei, determina prezenţa
comportamentelor deviante in sine în acest eşantion;

Studiul relaţiilor pe care adolescenţii le au cu părinţii lor a crescut considerabil în ultimii ani.
Două chestiuni principale se află la baza gândirii în acest sens. Primul urmăreşte să ştie cum se
structurează aceste relaţii şi modul în care acestea evoluează în timpul adolescenţei. A doua întrebare
analizează relaţia dintre calitatea relaţiilor parentale, prezenţa unor probleme personale sau angajarea in
nişte comportamente deviante. Aceste ultime lucrări încearcă să surprindă factorii de risc şi de protecţie
legaţi de calitatea relaţiilor pe care adolescenţii le au cu părinţii.
Adolescenta constituie un moment prielnic să experimentezi realităţi noi în afara de controlul
parental şi multe studii indică o creştere semnificativă a comportamentului delincvent în adolescenţă şi o
reducere a acestor comportamente la începutul maturităţii (Moffit , 1993; Rutter, Giller şi Hagel, 1998).
Mulţi băieţi şi fete vor experimenta pentru prima dată în timpul adolescenţei comportamente, cum ar fi
consumul de alcool şi droguri sau se vor angaja în acte criminale, cum ar fi talhăria sau furt. Unii
adolescenţi se vor angaja într-o constelaţie de comportamente deviante (Jessor, Donovan şi Costa 1991).
Acest grup prezintă riscuri serioase de apariţie a problemelor care ameninţă creşterea pune în pericol
dezvoltarea ulterioara: eşec şi abandon şcolar, consum abuziv de alcool şi de droguri sau perpetuarea
comportamentelor delincvente.
Cercetătorii care examinează cauzele de implicare în comportamente deviante in adolescenta
consideră că acest lucru este determinat de interacţiunea unor factori multipli, cum ar fi factorii genetici
şi dimensiuni ce ţin de contextul social (Rutter, Giller şi Hagel, 1998 ). Acesti cercetători, cu toate
acestea, consideră că problemele legate de educaţie familială inadecvată cresc riscul apariţiei
problemelor în timpul dezvoltării. Trei factori principali familiali contribuie la naşterea şi întreţinerea
acestor probleme: calitatea slabă a ataşamentului parental, prezenţa unor conflicte severe între
adolescenţi şi părinţi şi controlul parental inadecvat (Brook et al. 1997; Barrera şi Li, 1996).
Numeroase studii indică faptul că ataşamentul, sprijinul şi gradul de apropiere cu părinţii în
timpul copilăriei şi adolescenţei au efecte benefice asupra dezvoltării, oferind o protecţie împotriva
stresului psihologic semnificativ şi implicarea în comportamente deviante (Brook et al. 1997; Noller,
1994; Loeber, 1990). Aceste legături se dovedesc a fi foarte importante în culturi şi grupuri sociale
diferite (Barber, 1992; Brook et al., 1997, Barrera, Li, Biglan, Ary si Duncan, 1998). Un număr tot mai
mare de date indică, totuşi, că detaşarea sau lipsa suportului parental sunt asociate cu o serie de
dificultăţi în dezvoltare (Barrera şi Li, 1996). Relaţiile dintre părinţi şi adolescenţi se confruntă cu o
reamenajări majore in timpul adolescentei, dar această evoluţie nu este însoţită deloc de o ruptura a
relaţiilor de ataşament (Noller, 1994; Steinberg, 1990). Accesul la independenta şi construirea identitatii
in adolescenta sunt realizate în mod eficient într-un context de sprijin şi de acceptare parentala
(Grootevant şi Cooper, 1986). Detaşare in rândul părinţilor nu este o realitate de dezvoltare nici
obişnuita, nici de dorit şi este adesea însoţit de probleme cum ar fi dificultăţi psihologice şi probleme de
comportament (Steinberg, 1990).
Numeroase studii arată de asemenea că relaţiile parentale caracterizate prin constrângere,
ostilitate sau prezenţa unor conflicte sunt semne de disfuncţie familiala, care sunt însoţite de probleme
personale in rândul adolescenţilor (Patterson, 1982). Adolescenţii care trăiesc în astfel de situaţii
familiale prezintă riscuri crescute de a dezvolta comportamente deviante (Loeber şi Stouhammer-
Loeber, 1986). Prezenţa conflictelor între părinţi şi adolescenţi a piutut fi legată de comportamente cum
ar fi, agresivitate, vandalism, furt, consum de alcool şi de droguri (Brooks et al., 1997, Duncan et al.,
1998).
O serie de lucrări s-au unit sa examineze supravegherea parentala, sau ceea ce anglo-saxonii
numesc ,,monitorizare’’. Acest termen a apelat la diverse practici adoptate de către părinţi pentru a
promova în rândul adolescenţilor comportamente în concordanţă cu imperativele şcolare şi sociale:
punerea de acord cu privire la anumite reguli, stabilirea anumitor limite şi informarea permanenta asupra
a ceea ce se întâmplă în vieţile adolescenţilor, in afara casei, la şcoală sau cu prietenii (Bornstein, 1995).
Prezenţa acestor tipuri de supraveghere parentala în adolescenţă, este direct legată de succesul şcolar, de
persistenţă în proiectele şcolare şi profesionale (Patterson, Reid si Dishion, 1992),. Studii conduse de
Herman si al, (1997) precum şi Bărbier şi Olsen (1997) sugerează că supravegherea parentala este un
puternic factor de protecţie împotriva deviantei, cum ar fi delincvenţă şi consumul de alcool şi droguri.
După cum se subliniaza în cartea editată de Braconier (1995), sexul este un important factor
de diferenţiere atunci când se analizează diferiţi indicatori de tulburări în timpul adolescenţei. Statisticile
oficiale de delincventa, cum ar fi sondajele care cer adolescenţilor să dezvăluie dacă au comis acte
interzise din punct de vedere social, indică un dezechilibru foarte semnificativ în randul băieţilor.
Diferenţele apar de asemenea atunci când se analizează, tipul de infracţiune; fetele comit mai multe
furturi, inclusiv furturi din locuinţe în timp ce băieţii se implica mai des în infracţiuni mai grave:
violenţa, atentare la o proprietatei privata şi vânzare de droguri (Rutter, Giller Hagel şi 1998). Aceste
observaţii încurajează mai mulţi autori sa abordeze aceste aspecte separat pentru fete şi băieţi (Barrera,
1998; Tildesley, Hops, Ary, şi Andrews, 1995).Deficitele precoce ale ataşamentul vor afecta relaţiile
părinţi / copii si vor conduce la dificultăţi de obedienta şi de conformare cu sfaturile părinteşti. Ostilitate
care stă la baza relaţiei creează conflicte şi perturbă exerciţiul controlului parental, ceea ce se traduce
prin lipsa de afecţiune, absenta supravegherii sau prin utilizarea unor forme de control obligatorii,
punitive sau coercitive.

3.2 Descriera lotului de subiecti


Eşantionul se compune din 80 adolescenţi din liceele din Curtea de Arges, 50 de fete si 30 baieti
aflaţi la varste cuprinse intre 10 si 19 ani. Alegand ca variabila varsta, subiectii au fost impartiti in
perioada pubertatii(10-14 ani) si perioada adolescenţei (14-19 ani). In perioada pubertatii se are in
vedere evolutia psihica si mai cu seama procesul de maturizare intensa. Perioada adolescentei este
caracterizata printr-un ansamblu de tulburari evolutive extrem de nuantate de natura biopsihosociala.
Aceasta etapa pare sa ridice cele mai mari dificultati procesului educativ datorita frecventelor perturbari
fiziologiec, dezechilibre afective, tulburari de conduita care insotesc adeori maturizarea. Se cunoaste
faptul ca literatura de specialitate vorbeste de o adevarata criza a adolescentului.
Clasificarea socio-profesionala a părinţilor, stabilita după o scară propusa de Blishen (1987),
situează 41,7% dintre taţi printre grupul de muncitori calificaţi sau necalificaţi; 43,3% dintre taţi exercita
ocupaţii intermediare (tehnicieni, muncitori, comercianţi), în timp ce 15,1% sunt manageri sau liber
profesionişti. Dintre mame, 19% sunt casnice, 38.6% sunt muncitoare, 29.8% deţin funcţii intermediare
şi 12,8% sunt manageri sau liberi profesionişti.
În ceea ce priveşte situaţia familiala, 71,1% dintre subiecţi provin din familii ai căror părinţi sunt
căsătoriţi sau trăiesc împreună, 22,4% au părinţi care sunt divorţaţi sau separaţi, 3,1% au un părinte
decedat şi 3,4% trăiesc în alte situaţii (de asistenta maternala, tutore, etc.).
In cazul cercetarii pe care o efectuez operaţionalizarea conceptului de delicventă juvenilă
cuprinde acte savarşite de puberi si adolescenţi care se constituie ca infracţiuni si contravenţii la
legislatia in vigoare. Celor doua dimensiuni le-am acordat urmatoarele acceptiuni:
Infractiune: este definita in textul de lege ca fiind fapta ce prezinta pericol social, savarsita cu
vinovatie si prevazuta de legea penala.Aceste trasaturi esentiale, prevazute in lege, trebuie intrunite in
fapta concreta, pentru ca aceasta sa constituie infractiune.Termenul de infractiune este denumirea
rezervata exclusiv incalcarilor de lege cu caracter penal, ilicit penal.Infractiunile sunt prevazute in legea
penala, care stabileste sanctiunea pentru fiecare dintre ele. Fiecare infractiune vatamata pune in pericol
anumite realtii sociale, legate de diferite valori pe care ordinea de drept le apara. Infractiunea nu poate fi
savarsita decat de o persoana fizica, care poate fi deci subiect al acesteia si este singurul temei al
raspunderii penale, in sensul ca numai savarsirea unei fapte care prezinta trasaturile esentiale ale
infractiunii poate servi ca temei pentru tragerea la raspunderea penala si aplicarea pedepsei.Infractiunea ,
singurul temei al raspunderii penale, principiu fundamental al dreptului penal, este consacrata in cap.I, t.
II, C. pen., partea generala. Infractiunile pot fi clasificate dupa mai multe criterii in : infractiune simpla,
infractiune comisiva, infractiune omisiva, infractiune bilaterala, infractiune consumata, infractine
complexa, infractiune continuata.
In cadrul dimensiunii acoperite de notiunea de infractiune principalii indicatori sunt: omor, furt,
talharie, violenta, viol, alcool si droguri, prostitutie.
Contraventia: fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata ca atare prin lege, prin
hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al
sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucuresti.Prin legi sau prin hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate
domeniile de activitate. Prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale sau judetene amintite
mai sus, se stabilesc si se sanctioneaza contraventii in toate domeniile de activitate in care acestora li s-
au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile respective nu sunt stabilite contraventii prin
legi sau prin hotarari ale Guvernului. Actele normative prin care se stabilesc contraventii vor cuprinde
descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre
acestea; in cazul sanctiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, dupa caz,
cote procentuale din anumite valori; se pot stabili si tarife de determinare a despagubirilor pentru
pagubele pricinuite prin savarsirea contraventiilor.
Persoana juridica raspunde contraventional in cazurile si in conditiile prevazute de actele normative prin
care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii. Sanctiunile contraventionale sunt principale si
complementare.
Sanctiunile contraventionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contraventionala;
c) obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii;
d) inchisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru aplicarea
sanctiunii prevazute la lit. c).
Sanctiunile contraventionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;
b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei
activitati;
c) inchiderea unitatii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activitatii agentului economic;
f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior,
temporar sau definitiv;
g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.
Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.Sanctiunea stabilita trebuie
sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. Sanctiunile complementare se aplica in
functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate.Caracterul contraventional al faptei este
inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit,
iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu
fapta savarsita.
Minorul sub 14 ani nu raspunde contraventional. Pentru contraventiile savarsite de minorii care
au implinit 14 ani minimul si maximul amenzii stabilite in actul normativ pentru fapta savarsita se reduc
la jumatate.Minorul care nu a implinit varsta de 16 ani nu poate fi sanctionat cu inchisoare
contraventionala sau cu obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.Cauzele care inlatura
caracterul contraventional al faptei se constata numai de instanta de judecata.Aplicarea sanctiunii
amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.Executarea sanctiunii
amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost
comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.Executarea sanctiunii
amenzii contraventionale se prescrie in termen de 2 ani de la data aplicarii.Executarea sanctiunii
inchisorii contraventionale se prescrie in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii
judecatoresti, daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
In cazul acestei dimeniuni indicatorii sunt : provocare de scandal in locuri publice, tulburarea linistii
locuitorilor, urmarirea sau acostarea unei persoane, daca fapta este insotita de cuvinte sau gesturi
necuviincioase.

3.3. Descrierea probelor aplicate

Cercetarea, prin importanta obiectivelor si a scopului urmarit , impune folosirea mai multor
metode si procedee de lucru care sa ne poata pune in posesia datelor care sa ne permita anumite
generalizari .Respectarea principiului metodologic ce impune corelarea mai multor metode e
necesara in scopul depasirii tuturor aspectelor cuprinse in problematica cercetata.

3.3.1. În cadrul metodei utilizate în vederea culegerii si prelucrării informaţiilor, respectiv


metoda anchetei, pornind de la stabilirea principalelor dimensiuni si indicatori ai conceptului
cauzalitatea actului infracţional, am construit ca instrument de investigaţie un chestionar.
„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică si corespunzător o tehnică de investigare
constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise si care prin administarea de către operatorii de
anchetă sau prin autoadministare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce
urmează a fi înregistrate în scris.” (Chelcea, 2004: 212)
Datele au fost colectate prin intermediul unui chestionar de autodescriptiv evaluând doua
dimensiuni:
1. practicile parentale aşa cum sunt percepute de adolescent;
2. prezenţa comportamentelor deviante aşa cum sunt spuse de către adolescenţi;
Am constriut un chestionar care se inspira in linii mari din scara caring din Parental Bonding
Instrument de Parker cuprind patru scale :ataşamentul faţă de mamă şi tată, conflictele cu mama şi tatăl,
supraveghere parentala, toleranţa parentala, delincvenţa autorevelatoare.
Pentru prima scala , ataşamentul faţă de mamă şi tată,analiza factoriala de confirmare indică
prezenţa a trei factori: afectivitatea (de exemplu, mama mea vorbeşte cu o voce caldă şi prietenoasă),
empatie (de exemplu, tatăl meu pare să înţeleagă problemele mele şi preocupările mele) şi de respingere
(de exemplu, mama mă face sa simt ca am întrecut limita). Structura factoriala este comparabilă cu
mama şi tatăl. Indicii alfa de consistenta interna sunt, respectiv urmatorii: mama afectivitate, alfa = 0.86,
tatăl afectiune, alfa = 0.90; mama empatie, alfa = 0.84, tatăl empatie, alfa = 0.86; respingere mama, alfa
= 0.82 , tatăl respingere, alpha = 0.80. Un scor ridicat in ceea ce priveşte afecţiunea si empatia indică
prezenţa crescută a acestor factori, în timp ce un scor scăzut indică al factorului de respingere indica
prezenţa de respingere parentala.
Pentru a doua scala, conflictele cu mama şi tatăl, subiectul trebuie să indice dacă un anumit
aspect (rezultate scoalare, activităţi casnice, îmbrăcăminte, etc.) face obiectul unor conflicte pe o scară
de frecvenţă in 4 puncte. Analiza factoriala indică prezenţa unui singur factor (alfa = 0.72 mame, alfa =
0.76 tată). Un scor ridicat indică prezenţa crescuta de conflicte.
Supraveghere parentala. Această scala este alcătuit din şase elemente şi a fost construită plecând
de la lucrările lui Brown (1993). Scala arata faptul că părinţii stiu despre comportamente adolescentului
în afara casei (când ies noaptea, părinţii mei ştiu cu cine sunt şi ei ştiu la ce oră mă voi întoarce acasă).
Această scală este compusa dintr-un singur factor (alfa = 0.74). Un scor ridicat indică prezenţa crescuta
de supraveghere.
Toleranţa parentala. Aceasta este o măsură originala bazat pe lucrările lui Patterson (1982) si
care studiază după o scară in 5 puncte toleranţa părinţilor faţă de o serie de comportamente care se referă
la frecventarea prietenilor în afara casei. Analiza factorială indică prezenţa unui singur factor care
priveşte toleranţa părinţilor cu privire la comportamentul în afara casei (de exemplu: am dreptul să
întâlnesc cu prietenii, după şcoală în timpul săptămânii). Alfa = 0.82. Un scor ridicat indică copilului o
prea mare toleranţă parentala.
Delincvenţa autorevelatoare. Este vorba despre 12 enunţuri inspirate din chestionarul construit
de Frechette şi Leblanc (1979) întrebându-l pe tânăr daca a comis acte deviante în sapte domenii: 1 /
omor 2 / furt 3 / violenţa; 4 / consumul de alcool şi droguri uşoare 5/ viol ; 6/ talharie; 7/ prostitutie. De
fiecare dată răspunsurile sunt clasificate pe o scară de 4 puncte: niciodată, o dată sau de două ori, uneori,
de multe ori. Indiciile alfa de consistenta a diferitelor scări sunt: violenţa = 0.69, vandalism = 0.70,
furturi = 0.75, alcool şi droguri uşoare = 0.63. Un scor ridicat indică prezenţa crescuta de acte
delincvente.
Întregul chestionar a fost administrat individual. Participarea liberă a subiectilor a fost solicitata
şi nu a existat nici un refuz. Trecerea a fost complet anonima, subiecţii nu aveau scrişi numele lor sau
orice alta informaţie care sa-i poată identifica, cum ar fi data lor de naştere, de exemplu. Cercetătorul a
fost singur în sala, el a apelat la veridicitatea răspunsurilor, prin garantarea că nici o informaţie
individuala nu va fi furnizata şcolii sau familiei.

3.3.2. Prin intermediul anamnezei se realizeaza o cunoastere a principalelor evenimente din


viata subiectilor supusi cercetarii , evenimente ce exercita o anumita influenta asupra
comportamentelor.
In cercetarea efectuata ,pe baza anamnezei, am clarificat evenimentele din copilarie, analizand
legăturile dintre ataşamentul, controlul, prezenţa conflictelor şi implicarea în comportamente
deviante, consideră că problemele în fază iniţială de ataşare sunt in miezul şi la originea
problemelor de deviere in adolescenta. Legăturile de ataşament sunt construite foarte devreme,
încă din primele zile ale existenţei umane şi vor structura viitorul relaţiilor dintre părinţi şi copii.

3.3.3. O completare a informatiilor a fost realizata pe baza interviului cu doi dintre subiecti care
au savarsit cele mai grave infractiuni .

3.4. Analiza si interpretarea rezultatelor obtinute


Practicile parentale
Trei surse de variaţie au fost luate în considerare în analizarea rezultatelor obţinute la scalele care
au examinat practicile parentale: sexul, varsta şi structura familiala. Pentru fiecare dintre aceste surse de
variaţie, o analiză multivariată a fost efectuată pentru toate variabilele parentale; când aceasta a condus
la diferenţe semnificative, analiza univariată a fost efectuată cu fiecare dintre variabile. Un nivel de
probabilitate de 0.05 a fost selectat pentru a testa prezenta diferenţelor semnificative.
Analiza multivariată (MANOVA) indică faptul că sexul influenţează aceste răspunsuri (F
(10.302) = 6.40, p < 0.001). Aşa cum se apare în Tabelul 1, analiza univariată indica diferenţe
semnificative pentru scările de respingere materna (F (1.302) = 11.64, p < 0.001), empatie paternă (F
(1.302) = 5.52, p <0.01) şi toleranţa paterna (F (1.302) = 8.46, p < 0.01). Fetele percep respingerea
materna mai mult, mai puţin empatia paterna si sunt mai frecvent obiectul unor restricţii părinteşti faţă
de băieţi.
Tabelul 1. - Mijloace şi deviaţii standard ale practicilor parentale după sex, varsta şi structura
familiala
Sexul Varsta Structura familiei
masc fem 10-14 14-19 Biparentala Uniparentala
Afectiune materna M 11,60 11,5 11,85 10,99 11,36 12,33
ds 3,12 3,49 3,13 3,64 3,39 3,03
Empatie materna M 17,39 16,70 17,34 16,45 16,80 17,98
ds 4,08 4,77 4,36 4,64 4,49 4,17
Respingere materna M 25,06 23,46** 24,51 23,56 24,20 24,32
ds
3,10 4,69 3,86 4,61 4,23 3,67
Conflicte materne M 15,09 15,40 14,83 15,90 15,40 14,57
ds 4,27 4,36 4,20 4,35 4,32 4,25
Afectiune paterna M 9,44 9,99 9,73 9,76 9,44 10,57
ds
3,31 3,64 3,39 3,80 3,60 3,45
Empatie paterna M 14,74 13,50** 14,06 13,93 13,83 14,47
ds 4,41 4,88 4,60 5,01 4,76 5,03
Respingere paterna M 22,96 21,97 22,76 21,74 22,50 22,02
ds
4,06 4,77 4,28 4,85 4,66 4,32
Conflicte paterna M 13,68 13,73 13,24 14,52** 13,95 12,88
ds 4,48 4,55 3,98 5,32 4,86 3,68
Superprotectie parentala M 16,44 17,01 17,07 16,33 16,63 17,05
ds
4,20 4,17 3,95 5,58 4,22 4,37
Toleranta parentala M 12,60 11,33** 13,23** 9,27 11,27 13,29**
ds 4,03 4,07 3,56 3,73 4,04 3,66

**p<0.01
Varsta diferenţiază de asemenea, răspunsurile la variabilele parentale (F (10.295) = 9.39;
p < 0.001). Rezultatele conduc toate la aceeaşi concluzie: adolescenţi cu varste cuprinse intre 14-
19 ani primesc mai putina afecţiune si empatie de la ambii părinţi; dar aceste diferenţe nu sunt
totuşi semnificative. Două scale dau naştere la diferenţe semnificative: adolescenţii cu varste
cuprinse intre 14-19 ani primesc mai puţina toleranţă de la părinţii lor (F (1.295) = 80.99, p <
0.001) şi mai multe conflicte in relaţia lor cu tatăl (F (1.295) = 5.53, p < 0.01).
Starea civilă a părinţilor diferenţiază de asemenea, răspunsurile la scale evaluând
practicile parentale. Analiza multivariată a opus între subiecţii care trăiesc cu ambii părinţi şi
grup de adolescenţi care au trăit divorţul sau separarea părinţilor şi a identificat diferenţe
semnificative între aceste două grupuri (F (10.281) = 2.67, p < 0.003). O tendinţa neaşteptata
reiese din aceste rezultate: grupul de adolescenţi care au trăit separarea parentală primesc mai
multa afecţiune şi empatie maternă şi trăiesc mai puţine conflicte cu fiecare părinte; cu toate
acestea, aceste diferenţe nu sunt semnificative. O scară unică dă naştere la diferenţe
semnificative în analiza univariată: adolescenţii care au experimentat divorţul sau separare
părinţilor cred că părinţii lor sunt mai toleranţi şi le impun mai puţine limite (F(1,281) = 13,52 ; p
< 0.001).

Comportamentele deviante
Aceleaşi trei surse de variaţie au fost luate în considerare în analizarea rezultatelor pe
scara care examina prezenţa comportamentelor deviante: sexul, varsta şi structura familiala.
Analizele multivariate arăta că nici varsta nici structura familiala nu diferenţiază răspunsurile.
Doar sexul influenţează răspunsurile (F (4.302) 10.18 = p < 0.001). Analizele univariate arata
diferenţe semnificative scala vandalismului (F (1.302) = 23.38, p < 0.001) şi pe scala violentei (F
(1.302) = 44.44, p < 0.001). În aceste două cazuri, băieţii arata o rată semnificativ mai mare de
comportamente problemă, comparativ cu fetele. Scările furt şi droguri nu dau naştere la diferenţe
între sexe.
Tabelul 2 arată unele acte deviante asa cum au fost spuse de băieţi şi fete. Unele
comportamente deviante tin evident de sexul masculin: cazul furtului, violului, comportamente
violente si talharie. Consumul de droguri uşoare şi de alcool apare atât la fete cat şi la băieţi.
50% din fete şi băieţi recunosc că s-au îmbătat deja cu alcool, 18,5% dintre băieţi si fete se
declara consumatori obişnuiţi. Mentionez ca, desi diferetntele intre sexe sunt insignifiante, fetele
consuma mai mult alcool si droguri decat baietii.
.
Tabelul 2. - Frecvenţe unor acte deviante in funcţie de sex (în procente)

niciodata o data sau de adesea frecvent CHI 2


doua ori
furt 62,8 25,8 7,0 4,4 15,1**
m 52,7 30,2 8,5 8,5
f 70,4 22,5 5,9 1,2

talharie 84,1 12,0 2,0 2,0 31,8**


m 71,0 22,9 3,8 2,3
f 94,1 3,5 0,6 1,8
violenta 48,2 28,9 17,9 5,0 37,9**
m 30,5 32,1 30,5 6,9
f 61,8 26,5 8,2 3,5

omor 94,0 6,0 - - 25,5**


m 89,4 10,6
f 97,6 2,4
viol 88,9 6,1 3,0 2,0 16,86**
m 85,8 6,3 5,5 2,4
f 91,1 5,9 1,2 1,8
prostitutie 13,9 13,6 11,9 60,6 14,0 **
m 10,7 4,6 8,2 50,1
f 17,8 21,9 16,7 70,1

consum alcool si 48,5 22,1 15,7 13,7 8,7ns


droguri 48,1 19,8 12,2 19,8
m 48,8 23,8 18,5 8,9
f

Valorile CHI 2 indica prezenta diferentelor intre frecventa comportamentelor deviante la baieti si fete
** = p < .01 ; n.s = valori CHI2 nesemnificative

Analiza ecuaţiilor structurale au fost efectuate cu ajutorul software-ului Amos, în general


produs al SPSS 7.5. Metoda de estimare folosită este cea de Risc maxim
Această metodă se adevereşte puternica pentru a procesa datele distribuite în mod normal
şi anormal (Windle, Barnes şi Welte, 1989; Reifman şi Windle, 1995). Trei indici permit permit
testarea gradului de adecvare a modelului. Indicele GFI estimează cantitatea de informaţie
conţinuta în matricea varianţei / covarianţei, pe care modelul permite sa o explicam. Acest indice
trebuie să fie mai mare de 0.90, pentru a putea considera modelul ipotetic, ca fiind bine ajustat
(Mueller, 1996). Indicele CFI (compară modelul presupus cu un model independent, care
prevede lipsa de corelaţii între variabile măsurate; aici, de asemenea un rezultat mai mare de 0.90
indică o buna ajustare a modelului. Indicele RMSEA reflectă gradul de eroare aproximativ al
populaţiei. O valoare a RMSEA mai mica de 0.05 arata o buna ajustare a modelului.
Mai multe măsuri au condus la dezvoltarea modelului final. În primul rând, un model de
măsurare a fost stabilit atât pentru băieţi cat şi pentru fete, pentru a verifica gradul de adecvare a
construcţiilor ipotetice latente. Ulterior, un model structural de mediere a fost testat pentru ambele
grupuri. Enfin, l'invariance des modèles structuraux fut testée à l'aide d'analyses de groupes multiples
(Galaif, Chou, Sussman et Dent, 1998). În cele din urmă, invarianta de modele structurale au fost testate
folosind analiza de mai multe grupuri (Galaif, Chou, Sussman şi Dent, 1998).
Modelul implică prezenţa a trei staturi ierarhice latente: ataşamentul faţă de mama (trei
măsuri: afecţiune, empatie, respingere), ataşamentul faţă de tatăl (trei măsuri: afecţiune, empatie,
respingere) precum şi un strat latent de abatere generala (patru măsuri: vandalism, furt, violenţă
şi alcool şi droguri). În acest model, covarianţele dintre erorile reziduale a măsurilor de
ataşament faţă de mama şi tată sunt modelate, întrucât măsurile sunt identice. În plus, pseudo-
variabile latente sunt modelate plecând de la măsuri unice de conflict, de supraveghere şi de
toleranţa. Fidelitatea acestor măsuri a fost stabilita fixând erorile de măsurare. Anexa A prezintă
corelaţiile între variabilele măsurate pentru fete şi băieţi.
A rezultat că un strat general de abatere cuprinzând cele patru dimensiuni iniţiale nu se
potrivea în mod corespunzător cu datele, în cazul fetelor (Chi 2 = 118.50, dl = 53, GFI = 0.91,
CFI = 0.94; RMSEA = 0.09). Rezultate similare au fost găsite de Tildesly, hamei, Ary, şi
Andrews (1995). Prin urmare, s-a decis să ia în considerare doi factori pentru modelul structural:
un factor general de deviere (vandalism, furt şi violenţă) şi un factor asociat cu consumul de
alcool şi droguri uşoare (marijuana, haşiş, etc.). Factorul de deviere generala a fost considerat ca
o posibilă cauză de consum de alcool şi droguri uşoare după cum au propus Rutter, Giller şi
Hagel (1998).
Pe baza rezultatelor s –a elaborat un model ipotetic de legături între ataşamentul parental,
practicile parentale, comportamentele deviante şi consumul de alcool şi de droguri.
Ataşamentul parinţilor, al mamei si al tatălui, aşa cum se manifestă în familie, duce la
toleranţă părintească, la conflicte parinteşti si la control din partea acestora. Toleranţa
parintească, conflictele cu mama si tata si controlul parental duc la comportamente deviante şi
anume, furt, talharie, viol, omor, prostitutie, alcool .
Modelul implica mediere deplina intre ataşament, comportamente deviante, consum de
alcool si droguri usoare prin controlul variabilelor parentale si prezenţa conflictelor părinteşti.
Modelul foloseste patru variabile medierea: supravegherea părinţilor, toleranţă părintească,
prezenţa unor conflicte cu mama şi prezenţa unor conflicte cu tatăl.
Aşa cum se arată în analiza separate pentru băieţi şi fete în tabelul 3, această abordare de
date se potriveste în mod corespunzător, atât pentru băieţi şi fete. Analiza multigrupala a fost
adoptata pentru a explora invarianta parametrilor modelului în ambele grupuri. Comme il
apparaît dans la section analyses multigroupes du tableau 3, plus il ya de paramètres contraints à
être équivalents dans les deux groupes, moins le modèle s'ajuste aux données. După cum este
descris în secţiunea multigroup analiza din tabelul 3, cu cat exista mai multi parametrii la fel în
ambele grupuri, cu atat mai putin modelul se potriveşte datelor. La différence significative de
chi-carré pour chaque modèle confirme cette réalité. Diferenţa semnificativă a chi-pătrat pentru
fiecare model confirmă această realitate.
Analiza de invarianţă neconcludenta necesită explorarea diverşilor parametri fata de
coeficienţii de saturaţie şi de parcursul pentru grupul de fete şi băieţi. Le tableau 4 présente les
différents coefficients de saturation estimés pour les deux groupes. Tabelul 4 prezintă coeficienţi
diferiţi de saturaţie estimat pentru ambele grupuri.

TABEL 3.

X2 df X2/df X2diff. GFI CFI RMSEA

MODELE DE MASURA
Analiza separata pe esantioane
masc 76,32 53 1,44 0,93 0, 97 0,06
femin* 83,98 52 1,62 0,95 0,97 0,06
MODELE STRUCTURALE
Analiza separata pe esantioane
masc 95,55 62 1,54 0,91 0,95 0,06
femin* 97,63 61 1,60 0,93 0.97 0,.06
Analiza multigrupala
Modele de baza * 193,20 123 1,57 0,92 0,96 0,04
Scoruri neschimbate* 210,92 129 1,64 17,47** 0,91 0,95 0,05
neschimbat* 234,44 144 1,63 23,52 0,91 0,95 0,05
*. Co-variatia intre masurile ramase ale masurilor privind consumul de droguri si alcool este
modelata pt grupul de fete.
** = p < .01.

Se pare că variabila respingere maternă are un coeficient de saturaţie despre fixarea


materna semnificativ mai mică pentru băieţi decât pentru fete. Pour les deux autres variables
latentes, attachement paternel et comportements déviants, les structures factorielles sont
comparables pour les deux sexes. Pentru celelalte doua variabile latente, ataşament patern şi
comportament deviant, structurile factoriale sunt comparabile pentru ambele sexe.Analiza 37
L'analyse des coefficients de parcours indique que les déficits de l'attachement au père et à la
mère entraînent la présence de conflits avec chacun des parents et ceci pour les deux
sexes.AaAAcoeficientilor de parcurs arată că deficitele în ataşamentul faţă de tată şi mama aduc
cu sine prezenţa conflictelor cu fiecare dintre părinti şi acest lucru este valabil pentru ambele
sexe. Ce lien est particulièrement marqué dans le cas de la mère. Această legatura este deosebit
de pronunţata în cazul mamei. La qualité de l'attachement maternel et paternel a une influence
significative sur la présence de supervision parentale chez les deux sexes ; ce lien est toutefois
plus marqué dans le cas des filles, expliquant jusqu'à 52 % de la variance. Calitatea
ataşamentului matern şi patern au o influenţă semnificativă asupra prezenţei de supraveghere a
părinţilor la ambele sexe, cu toate acestea, această relaţie este mai pronunţată în cazul fetelor,
explicând până la 52% variatia. Enfin, un lien apparaît entre attachement maternel et paternel et
tolérance parentale mais seulement dans le cas des filles. În sfarsit, apare o legătură între
ataşamentul matern şi patern şi toleranţă părintească, dar numai în cazul fetelor. Le tableau 5
indique les différents coefficients de parcours estimés pour le groupe des garçons et des filles.
Tabelul 5 prezinta coeficienţi diferiţi de parcurs estimati in cazul grupului de băieţi şi fete.

TABEL 4.
Valori latente masc femin Indice critic
Atasament fata de
mama
Afectiune 1,00**(0,85) 1,00**(0,85) 0,00
Empatie 1,21**(0,79) 1,44**(0,89) -1,47
Respingere 0,78**(0,68) 1,29**(0,83) -3,91**
Afectiune fata de
tata
Afectiune 1,00**(o,81) 1,00**(0,90) 0,00
Empatie 1,36**(0,84) 1,24**(0,83) -0,68
Respingere 1,07**(0,71) 1,20**(0,81) -0,86
Comportamente
deviante
Furt 1,00**(0,73) 1,00**(0,74) 0,00
Violenta 1,16**(0,64) 1,51**(0,70) -1,18
Talharie 1,70**(0,79) 1,51**(0,70) -1,27
Omor 1,15**(0,63) 1,24,**(0,83) -0,07
Viol 1,20**(0,68) 1,15**(0,63) -0,69
Prostitutie 1,05**(0,78) 1,70**(0,79) -1,27

Pentru ambele sexe, prezenţa unor conflicte cu mama are un impact semnificativ si o
contributie privind comportamentele deviante, dar acest lucru este mai pronunţat numai in cazul
băieţilor. La supervision parentale entraîne une réduction des comportements déviants dans le
cas des garçons seulement. Variatia explicata a factorului de deviere prin practicile parentale
aduce cu sine o reducere a comportamentelor deviante dar aceasta este mai pregnanta în cazul
băieţilor. Variaţia explicată a drumului de deviere prin practicile parentale este de 40% în cazul
de băieţilor şi 32% pentru fete.

Tabel 5.
Masc fem Indice critic(2)
Atasament mama Toleranta parentala 0.22 (.17) (1) .38* (.31) – 0.75

Atasament tata Toleranta parentala 0.20 (.15) .25* (.23) – 2.19*

Atasament mama control parental 0.31* (.23) .72** (.60) – 1.97*

Atasament tata control parental 0.34* (.25) .35** (.32) – 0.07

Atasament mama Conflicte mama –0 .68** (– .52) – .59** (– .48) – 0.59

Atasament tata Conflicte tata – 0.40** (– .28) – .38** (– .31) – 0.15

Toleranta parentala Comportamente 0.07* (.22) .04 (.23) 0.74


deviante
Control parental Comportamente –0 .07* (– .22) – .06 (– .24) – 0.57
deviante
Conflicte mama Comportamente 0.22** (.69) .07* (.39) 2.05*
deviante
Conflicte tata Comportamente 0.07 (– .26) .02 (.10) – 1.53
deviante
Toleranta parentala Alcool si droguri 0.30** (.54) .30** (.82) – 0.78
Control parental Alcool si droguri –0 .16 (– .29) – .14* (– .38) 0.49

Conflicte mama Alcool si droguri 0.23 (.40) .14 (.39) – 1.02

Conflicte tata Alcool si droguri 0.08 (.17) .03 (.08) 0.17

(1) primul numar indica valoarea coeficientului beta nestandardiyat iar cel de al doilea număr din paranteză indică coeficientul beta
standardizat
(2) prezenţa unui indice crtic semnificativ indica diferenţa dintre băieti si fete
* =p < .05 ; ** = p < .01.

Pentru băieţi şi fete, toleranţă părintească este principalul predictor al consumului de alcool şi
droguri. La supervision parentale réduit cette consommation dans le cas des filles, alors que cet effet
n'apparaît pas chez les garçons. Supraveghere părintească reduce consumul în cazul fetelor, în timp ce
acest efect nu apare in randul băieţilor. La présence de conflits avec le père ne contribue pas à la
consommation de drogues douces et d'alcool ni chez les filles ni chez les garçons, alors que la présence de
conflits avec la mère y contribue, mais seulement dans le cas des filles.Prezenţa conflictului cu tatăl nu
contribuie la consumul de droguri uşoare şi de alcool nici in randul fetelor nici al băieţilor, în timp ce
prezenţa unui conflict cu mama contribuie la aceasta, dar numai în cazul fetelor. Les pratiques parentales
et le construit général de déviance expliquent 69 % de la variance de consommation de drogues douces et
d'alcool chez les garçons et 85 % de la variance chez les filles.Practicile parentale si tipul de constructie
generala de devianţă explica 69% din variaţia consumului de droguri uşoare şi alcool în rândul băieţilor şi
85% din variaţia în fete.
Corelarea complexa a datelor obtinute i a pus in evidenta o disfunctionalitate de tip
familial.
Mediul familial poate fi apreciat sub aspectul structurii, al conditiilor economico-sociale
si a deficitului educativ. Mediul familial poate prezenta carente foarte diverse de ordin juridic,
social, moral, pedagogic, legate de situatii ca: infidelitate, parasire, divort, concubinaj, deces,
narcomanii, vicii sexuale etc., fara a mai aminti de insasi absenta mediului familial, ca in cazul
copiilor orfani, abandonati, aflati in seama asistentei publice. Regimul educativ familial s-a
dovedit principala cauza a esecului in procesul de integrare si, implicit cauza esentiala a
deviantei comportamentale a minorilor. Parintii cercetati faceau educatie in mod empiric,
bazandu-se pe intuitie si obisnuinta. Carentele educative ale familiei se manifesta prin: lipsa
totala de interes pentru educatia copilului; excesul de grija, rasfatul din afectiune exagerata; lipsa
unitatii de opinie in masurile educative ale membrilor familiei; lipsa autoritatii morale a
parintilor datorata unor deficiente caracteriale, a unor vicii etc.; neputinta de a oferi copilului
modele umane pozitive prin propriul lor exemplu de comportare; lipsa de intelegere si
afectivitate datorita egoismului si indiferentei fata de copil; severitatea excesiva, inconstienta sau
voita, care creeaza un climat familial anxios; folosirea actelor de violenta ca mijloace educative.
Formele cu deficiente de structura a familiei sunt multiple. Socul produs de despartirea
parintilor a constituit momentul hotarator care a marcat evolutia spre devianta comportamentala.
In delincventa juvenila trebuie luate in considerare alterarile complexului somato-psihic,
intarzierile de maturizare intelectuala sau social-morala, profundele perturbari in dezvoltarea
afectiva, alaturi de rolul unor factori de macro si microclimat social (trairi confictuale in familie,
traume psihice, educatie incorecta etc.), nefavorabil unei dezvoltari armonioase si unui
comportament adecvat.
Se pare ca sexul este o sursă de discriminare semnificativ atunci când adolescenti a privi
relaţia lor cu părinţii lor, fetele percep mai acut respingerea mamei, aceştia se identifică adesea o
lipsă de empatie toleranţă paternă şi de a primi mai puţin printre părinţii lor. În general aceste
constatări se alăture din alte descoperiri de cercetare. Dacă fetele sunt mai severe, este faptul că
doresc mai mult decat baietii legături strânse cu părinţii: ei sunt mai sensibile la semne de
respingere a mamei (Noller şi Callan, 1990) şi cel mai adesea denunţa lipsa de sensibilitate
părinteşti (Youniss & Smollar, 1985). Fetele au susţinut o mai mare autonomie pentru controlul
parental este exercitat mai strâns cu ei (Steinberg, 1990). Băieţi în acest eşantion au raportat o
rată semnificativ mai mare de comportamente problemă, comparativ cu fetele, în special acte de
vandalism şi scări de comportament violent şi este, de asemenea, în concordanţă cu datele
internaţionale (Rutter, Giller şi Hagel, 1998
Adolescentii care au experimentat divorţul sau separarea copilului de asemenea, cred că părinţii lor sunt
mai tolerante cu privire la limitele şi această observaţie este în concordanţă cu rezultatele altor cercetari
(Al Hetherington et al., 1987
Acest studiu a avut ca obiectiv principal pentru a testa un model care leagă practici de părinţi şi
comportamentele deviante în rândul adolescenţilor cu ajutorul unei analize a ecuaţiilor structurale. Acest
model se bazează pe o Yzendoorn teoretic dezvoltat de Van (1997), care prevede că părinţi acţionează în
adolescenţă ca mediator între variabilele de racordare pentru creşterea copilului şi implicarea în
comportamentul deviant. Acest studiu a identificat trei aspecte de a fi părinte: control, toleranţă şi
frecvenţa conflictelor. Se ia în considerare două variabile devianţă: un indice general şi un indice de
alcool şi droguri uşoare. Diferenţele între fete şi băieţi examinarea variabilele parentale relaţie şi
comportament deviant şi testarea se potrivesc modelului cu toate subiectele au dus să ia în considerare o
analiză separată pentru ambele sexe. Modelul se potriveşte în mod adecvat datele pentru băieţi şi fete şi
de a confirma un curs care combina ataşamentul copilului, iar variabilele de supraveghere şi de conflict
sunt ele însele asociate cu un comportament deviant consumul de alcool şi droguri. Pentru ambele sexe,
punctele slabe ale Parentajul fixare caracterizată prin absenţa de boală, lipsă de sensibilitate şi de
respingere, conflictele provoca, în timp ce calitatea de fixare părinteşti garantează prezenţa de
supraveghere. Pentru ambele sexe, prezenţa unor conflicte cu mama contribuie la implicarea în
comportamente deviante, în timp ce supravegherea părinţilor conduce la o reducere a acestor
comportamente. Supravegherea şi toleranţa au efecte opuse privind angajarea în comportament deviant şi
alcool şi droguri: supravegherea reduce acest angajament, în timp ce promovează toleranţa copilului un
astfel de angajament. Dacă modelul general se potriveşte de date pentru ambele sexe, trebuie remarcat
faptul că "lucrări" mai bine în cazul fetelor. Astfel, pentru fete, sentimentul de respiningere materne au
avut o pondere mult mai mare pe variabile latente de fixare în cazul băieţilor. Traseu implică ataşamentul
faţă de ambii părinţi, supravegherea, toleranţa şi consumul de alcool şi droguri uşoare este făcută în mod
clar în cazul fetelor, astfel încât aceste variabile sunt mai puţin puternic asociat în cazul băieţilor .
Reţineţi, de asemenea puternică legătură care leagă ataşamentul faţă de mama şi supraveghere în cazul
fetelor şi adresa faptul că ataşamentul şi toleranţa copilului sunt obligate numai în cazul fetelor. Ar trebui
să se vedea, probabil, rolul de dimensiuni afectiv în reglementează comportamentul fetelor (Gilligan1989)
De asemenea, este demn de remarcat faptul legături puternice între prezenţa unui conflict cu mama şi
implicarea în comportamente problemă, cum ar fi furtul şi violenţa în cazul băieţilor, acest link este
prezent în cazul fetelor, dar este mult mai mult rarefiat. Acest lucru sugerează că prezenţa unor conflicte
cu mama băiatului s-ar abate de familie să se angajeze în comportament deviant, în timp ce fetele adopta
în conformitate cu prezentul traiectoriei. Prezenţa de conflict cu tatal este nici un fel asociat cu prezenţa
de comportamentul deviant sau consumul de alcool şi droguri sau fete sau baieti. Acest lucru poate fi
interpretat în lumina observaţiilor Montemayor şi Hanson (1986) au observat o frecvenţă mai mare de
conflicte cu mama decât tatăl în adolescenţă, să explice acest fapt printr-o prezenţă mai mică a taţilor la
locuri de muncă de monitorizare de zi cu zi de prezenţă este mai mică, a surselor de conflict sunt mai
puţin numeroase. Aceasta se referă la un comentariu ridicat de mai sus, putem vedea aceste link-uri între
conflictul şi efectul devianţă bidirecţional: prezenţa de comportamente deviante exacerba conflicte şi
poate determina o retragere treptată de afecţiune părintească. Numai studii longitudinale pot oferi
răspunsuri la aceste întrebări şi acest lucru este modul în care autorii intenţionează să angajeze activitatea
lor viitoare.
3.5 Studiu de Caz
Prin urmatoarele studii de caz doresc să pun in valoare ipotezele formulate şi cele
confirmate anterior in cercetarea mea. Consider că o buna cunoaştere a fenomenului delicvenţei
juvenile nu se poate face fără cunoaşterea directă a infractorului. Cele doua cazuri intăresc ideea
conform careia familia, prin întreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un veritabil
model social care are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind concepţia lor despre viaţă, a
modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale.
Cheia unei relaţii reuşite cu un copil este găsirea unui echilibru între autoritate şi
libertate: prea puţină disciplină îi dă de înţeles că poate face ce vrea, iar prea multă îl transformă
într-un rebel.
Cazul 1.
Preambul

Ceea ce o să prezint este cazul unui tânăr de 18 ani, pe care o să-l numesc Alex şi care în
urma unei infracţiuni de omor deosebit de grav, a primit o sentinţă de 15 ani de detenţie.
Pentru a uşura înţelegerea cazului şi pentru a prezenta într-o manieră clară felul în care
am intervint în mod concret în înţelegere etiologiei comportamentului deviant, doresc să fac o
prezentare a felului în care am interacţionat cu acesta.
Pentru a avea obţine cât mai multe informaţii despre istoria lui personală, despre mediul
în care a trăit şi s-a dezvoltat, am considerat necesar să ne vedem cel putin două şedinţe.

Istoria personală

Alex face parte dintr-o familie numeroasă de intelectuali, ambii părinţi fiind profesori
universitari. El este cel mai mic dintre cei nouă fraţi.
La 4 ani îşi pirde mama şi rămâne în grija tatalui care l-a scurt timp îţi reface viaţa şi
părăseşte familia.
Responsabilitaţile sunt preluate de sora cea mare, care face tot ce poate şi pentru ei şi
pentru ea, se realizează profesional, astfel fiindu-i uşor să îi sprijine material pe ceilalţi fraţi.

Rând pe rând fraţii lui îşi contruiesc propria viaţă şi pleacă din casa parintească. Alex rămâne cu
un frate mai mare care însă îşi vede şi el de propria viaţă şi nu au o legătură foarte stânsă.

Descrierea faptei
Curtea imobilului in care locuia Alex deservea mai multe case. În una din acestea locuia
un batrân pensionar care îl îndragea şi îl tolera pe baiat cu toate năzdravăniile lui. Când spun asta
mă refer mai exact, la numeroasele neplaceri pe care Alex le-a creat şi pe care bătrânul le-a
tolerat.
Alex îşi facuse un obicei de-a intra prin efractie în casa bătrânului când acesta era plecat
şi când ştia sigur că primise pensia.
Deşi bătrânul l-a surprins de câteva ori, a trecut cu vederea, lucru care a condus la
încurajarea comportamentului infracţional, care s-a si soldat în cele din uramă cu fapta pentru
care este închis.
În aceeaşi perioadă Alex s-a apucat de droguri şi nevoia de substanţă îl facuse să nu mai
aiba discernământ şi îl aborda pe bătrân fară nici o teamă, considerând că pensia bătrânului i se
cuvine şi că acesta trebuie să i-o dea fără comentarii.
Asta a făcut ca într-o zi Alex, împreună cu un prieten, să meargă la bătrân acasă după
banii acestuia, fără să conteze dacă bătrânul era sau nu acolo.
Îl găsesc acasă pe bătrân însă nu şi banii, locul ştiut de Alex fiind gol. Aceştia se
enervează şi încep să-l chestioneze pe bătrân în legătură cu banii.
Prietenul lui Alex devine violent şi începe să-l lovescă pe bătrân. Alex încercă să-l
tempereze însă destul de tîrziu, pentru că bătrânul în urma loviturilor a decedat.
Când au realizat fapta şi gravitatea ei, au închis uşa şi au plecat din casa bătrânului ca şi
cum nu se întâmplase nimic.
L-a scurt timp s-au desparţit, iar Alex cuprins de remuşcări şi cu speranţa că bâtrânul mai
poate fi salvat a sunat la 112. Poliţa l-a identificat imediat şi el a recunoscut fapta.
Impactul faptei asupra familiei a făcut ca fiecare dntre membri să simtă nevoia să se
îndeparteze de Alex. Doar pentru o perioadă scurtă a primit suportul material din partea sorei mai
mare, care a spus avocatului că nu este interesată să îl susţină de-a lungul procesului.
Tatăl Lui Alex s-a considerat trădat şi umilit public şi nu a vrut să ştie de el dacă a făcut asta nu
mai este de-al notru.

Ce m-a impresional la Alex:


În urma întâlnirilor cu Alex am remarcat la acesta o mare dezorientare. Un adolescent rebel, cu o
infătişsare plăcută si cu o inteligenţă nativă dar şi cu multe carenţe educaţionale şi emoţionale
apărute evident din mediul familial şi din faptul că a ales să abandoneze şcoala.
A tresărit de bucurie când a înteles ca nu sunt acolo să-l judec, că sunt si oameni care-si
păstrează calmul şi că încearc să mă pun în pielea lui şi să-l înţeleg.

Interpretarea psihologică a faptei lui Alex:

Studiile asupra delicvenţei juvenile au arătat că, în mare măsură, atmosfera din familiile
dezorganizate, lipsa autorităţii părinteşti, a controlului şi a afecţiunii acestora i-au determinat pe
copii să adopte atitudini antisociale.
În cazul lui Alex ceea ce am observat că a lipsit în mod special din viaţa lui sunt exact
aceste aspecte: afecţiunea maternă şi prezenţa paternă.
În cadrul grupului familial, părinţii exercită direct sau indirect, influenţe educaţio-nal-
formative asupra propriilor copii. Părinţii, prin întreg sistemul de acte comportamentale,
constituie un veritabil model social care are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind
concepţia lor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi
valori sociale.
Alex a fost într-un anumit fel un copil abandonat. Un copil care nu a fost vazut şi validat
de cei care reprezită totul pentru orice copil mic, mama şi tata.
Tot studii pe tema comportamentului delicvent, au relevat faptul că familiile cu mulţi
membri ajung să desconsidere autoritatea parentală ajungâand astfel mai repede si mai sigur la
delicvenţă.

Astfel Alex a avut parte de un mediul permisiv, tolerant şi indiferent. Erau mulţi membri
în familia lui dar fiecare se preocupa de propria viaţă, lucru într-un fel justificat.
El s-a simţit stinghier şi ca să atragă atenţia a ales manifestarea unui comportament deviant.
Nesupravegherea autentică şi reală din partea unei persone importante este alt aspect care
a condus la acestă rătăcire a lui.
I-au lipsit modelele sănătoase, oamenii care să-l motiveze sincer şi un mediu conţinător
care să-l acepte pentru ce este el ca şi personă.
Recomadări terapeutice:

În cazul lui Alex faptul că acum este privat de libertate este ca şi cum a primit o limită
paternă destul de fermă, poate mult prea fermă. Asta ar putea să îl facă să realizeze că este
responsabil de propriile fapte şi să îşi dorească se facă ceva diferit de acum înainte.
Ca şi mediu care ar putea să îl ajute , aş sugera un mediu hrănitor şi stimulativ, în care să
se simtă recunoscut şi încurajat să se dezvolte, instruit pe masură şi motivat să se integreze şi sp
se adapteze în societatea în care trieşte. Ar fi de mare ajutor să fie recompensat pentru anumite
comportamente sanătoase pe care le manifestză şi încurajat să-şi dezvolte şi altele.
Poate să beneficieze din interacţiunea cu mediul terapeutic unde ar avea parte atât de
atitudini materne cât şi paterne.Tot aici ar putea dobândii încredre în propriile resurse şi ar avea
ocazie să se cunoască şi să-şi găsească propriul sens şi propria cale.

Cazul 2

Preambul

In al doilea studiu de caz prezint situaţia unui tanar de 17 ani , pe care o să-l numesc Adi,
cu o istorie de viata tumultoasa care nu putea sa-l conduca in alta directie, din pacate, decât cea
infracţională. Ce poate face un adolescent intr-o familie conflictuala, in care exista tensiuni,
certuri, alcoolism şi forme de agresivitate de relationare?!

Istoria personală care a condus la faptă

Adi face parte dintr-o familie modesta cu trei frati. El este cel mai mic.Beneficiază de
prezenţa părinţilor însă într-un mediu conflictual şi extrem de toxic. Discutiile conflictuale in
familie si problemele relatiei de cuplu au avut urmari asupra mentalitatii si comportamentului
copilului. Lumea copiilor difera de cea a adultilor, astfel ca, in marea majoritate a cazurilor, in
urma certurilor din familie in mintea copilului se pot dezvolta sentimente precum vinovatia,
incertitudinea sau abandonul.
Tatăl său este un alcoolic notoriu şi un băbat ratat în plan social. Extrem de violet cu soţia
sa şi copii,a lăsat urme adânci în sufletul lui Adi.Violenţa se manifesta şi în societate, astfel
ajunge să-şi omoare un patener de pahar, ajungând la puşcărie unde este şi în prezent.
Rămasă sngură şi cu greutăţile familiale inerente, se simte dărâmată şi se refugiază în
alcool.La scurt timp alege ca soluţie, spre binele familiei să plec din ţară la muncă pasând
sarcinle fratelui mai mare.
Acesta nu reuşeşte să înlocuiască responsabilitatea parinţilor şi nici să se gospodrească
ajungând să traiscă în condiţii mizere: fara lumină, fără mâncare şi apă.
Neavând nici un reper social şi emoţional, având mare nevoie de cineva care să îl bage în
seamă îşi foloseşte inconştient resursele personale în scopul de a fi simpatic şi uşor acceptat.
A ajuns astfel să fi racolat de către foşti infractori care îl foloseau ca şi pe o unealtă la
furturi şi tâlhării. Altă sarcină ce îi revenea lui Adi în acest cerc de infractori era de ţap ispăşitor
al faptelor comise de alţii, utlitatea lui era legată de faptul că era minor şi nu răspundea penal.
Încetul cu încetul asta devine pentru el un mod de viaţă, mai ales că era singurul mediu
care într-un fel îl acceptase. Însă odată cu beneficiile pe le avea din aceste interacţiuni, au apărut
şi numeroase abuzuri fizice şi sexuale, pe care Adi le acceptă o lungă periodă datorită mediului
abuziv în care a crescut şi care i-a crescut toleranţa la aşa ceva.
La 14 ani devine din victimă agresor, fiind el cel care duce mai departe în societate cele
mai mari nelegiuri: violuri, furturi, tâlhării.
Drumul lui parea deja unul fără ieşire din acest mediu şi în final la vârsta de 17 ani este
arestat pentu tâlhărie şi primeşte sentinţa de 7 ani de închisoare.

Despre Adi:

În urma întâlnirilor cu Adi am remarcat o personalitate puternică şi un băiat mereu în


gardă. Un adolescent solicitat de viaţă mult mai mult decât a fi fost normal la vârsta lui. Avea
atitudine suspicioasă şi o manifesta o ambivalenţă şi parşivitate în interacţiunile cu ceilalţi şi la
capitolul încredere se vedea o mare lipsă. Era indiferent din punct de vedere afectiv, se comportă
fără a încerca emoţii şi înclinaţii altruiste ce l-ar fi putut reţine de la infracţiune.
Amprenta mediului în care trăit era extrem de puternică în comportamentul lui şi în tot
ce transmitea ca şi persoană.
Lumea infracţională era singura lume în care învăţase şi ştia să trăiască.

Interpretarea psihologică a faptei lui Adi:


Studiile asupra delicvenţei juvenile care au arătat efectele atmosferei din familiile
dezorganizate, lipsa autorităţii părinteşti, a controlului şi a afecţiunii acestora se confirmă şi in
cazul lui Adi.
Acesta receptează şi trăieste intens fiecare eveniment desfăşurat în familia lui. Efectul
principal al relaţiilor conflictuale din cadrul familiei îl constituie devalorizarea modelului
parental şi pierderea posibilităţii cu identificarea cu acest model.Astfel în lipsa modelului
parental şi a desconsiderării acestuia, nevoia lui râmânând nesatisfăcută, alege ca surogat pentru
asta acest grup de băieţi care îl valorizează.
De asemenea,sărăcia de lungă durată reprezintă starea de nesatisfacere a nevoilor de bază
ale unei persoane pe o durată lungă de timp, fapt care are repercursiuni asupra stării fizice şi
psihice a persoanei, împiedicând participarea deplină a acesteia la societate.
Părinţii lui Adi, nu au reusit sa constituie un veritabil model social care sa aibe o
influenţă benefica asupra lui.
Absenţa tatălui o poate face pe mamă să aiba carenţe afective, care determina un
traumatism ce se exteriorează sub forma unei crize de identitate, generatoare de acte impulsive şi
agresive proiectate asupra celor din jur.
Prezenta maternă nu a reusit sa fie un suport real pentru Adi, aceasta fiind răpusă de
propria viaţă si alegând in cele din urma sa abandoneze familia, astfel cea care ar fi trebuit sa fie
un model de afectivitate, iubire, suport, a fost cea care le-a desfiintat. Din lipsa relaţiei hranitoare
cu mama, el ajunge sa fie o persoana cu handicap emotional, fiindu-i aproape imposibil să
manifeste sentimente sincere si sănătoase in relaţiile interumane.

Recomadări terapeutice:

În cazul lui Adi se poate vorbi de o intervenţie terapeutică de lungă durată, poate mai
mult o consiliere care să se axeze pe o informarea acestuia, pe largirea orizontului personal şi
încurajarea instruirii.
Are nevoie de persoane care să reprezinte pentru el modele valoroase, diferite de cele pe
care le-a avut în mediul infracţional, dar modele de masculinitate puternică.
Poate fi ghidat spre medii în care să se simtă valorizat şi util.