GEORGES BIZET

(Paris 1831 – Bougival 1875)

Un alt compozitor francerz alpaudat pe toate scenele lumii până în

zilele noastre este Georges Bizet .

BIOGRAFIE
Fiu al unui profesor de canto și a unei pianiste amatoare , el va fi iubitor
de operă și operetă de mic , dând totodată semne de un minunat talent muzical .
Acesta va fi student la Conservatorul din Paris și laureat la clasele de pian și
orgă , ca și la clasa de compoziție a lui Halevy sau la cea de armonie , fugă și
contrapunct a lui Zimmermann . Bizet se va afirma ca și autor de opere ,
compozițiile sale atragând publicul marilor metropole europene . Un admirabil
prilej de afirmare i-a fost oferit de un concurs de compoziție pe un anumit
subiect (Docteur Miracle) , competiție afirmată de Jacques Offenbach la Paris în
anul 1857, pe când avea 19 ani . Bizet obține premiul întâi . Tot în acel an ,
tânărul reușește să cucerească ,,marele premiu al Romei ” , ceea ce-i va asigura
trei ani de viețuire în villa Medicis . Acolo va avea libertatea să compună tot
ceea ce voia . Alături de Docteur Miracle , toate aceste prime creații ale sale vor
ramâne ,,simple compoziții de ascuțit pana” față de ceea ce va lăsa el moștenire
teatrelor de operă din întreaga lume .

Revenit la Paris în anul 1860 , Bizet va parcurge o perioadă foarte grea

din exitența sa , ca profesor particular de muzică .Acesta face transcripții pentru
pian și din lucrări celebre din repertoriul modern de operă franceză și italiană .

,,PESCUITORII DE PERLE”
O prima creație care îi va da Libertatea de a fi afirmat talentul va fi
opera ,,Pescuitorii de perle” și va fi reprezentată în premieră la Teatrul Liric la
30 septembrie 1863 . Libretul tipic romantic a cărui acțiune se petrece întrun trib
indian - proslăvește în primul act sentimentul prieteniei (prin puterea pe care o
au doi bărbați îndrăgostiți la aceeași tânără indiană să renunțe la Speranța în
împlinirea idealului lor) , pentru ca în actul al doilea unul dintre ei să nu poată
rezista jurământului făcut prietenului său și să primească dragostea celei pe care
o iubeau (devenită între timp preoteasă a templului din trib ) . Finalul (actul III)
ilustrează prezența mulțimii de locuitori ai tribului de pe malul marii , toți
pescuitori de perle , fapt ce motivează cu claritate titlul acestei opere . Alături de
frumusețea melodică a ariilor , duetelor și ale altor mici ansambluri vocale , se
face remarcată atat tradiționala măestrie corală , cât și originalitatea de a fi
introdus desfașurarea șcenică a corului dansant .

Bizet nu va cunoaște Gloria artei sale decât în anul 1872 când i se va

executa în concertele pas de lup prima suită din muzica de scenă pentru
melodrama ,,L Arlesienne de Alphonse daudet” . Vor urma un șir de opere ,
(unele neterminate) din rândul cărora sau detașat două titluri : „Ivan cel
Groaznic” a cărei partitură terminată în 1865 sa rătăcit între timp și se va face
cunoscută doar în secolul următor și frumoasă „Fata din Perth” 1866 .

Anii războiului Franco german au fost precedat de căsătoria lui Bizet cu

fiica fostului său profesor și urmați de numirea sa ca dirijor de cor la „Opera”
apoi ca șef de orchestră la „Opera-Comique” unde va avea bucuria de a vedea
montată o ultima operă („Djamileh”-1872) chiar o operetă („Don Rodrigo”-
1873)fără ca nici una dintre ele să fii depășit valoarea pescuitorii lor de perle .

Dar evenimentul cel mai de seamă al acestei ultime perioade din scurtă sa
viață ca și din întreaga sa biografie va fi comanda pe care o va primi din partea
ta teatrului „Opera-Comique” de a compune drama muzicală „Carmen” , creație
ce va însemna suprema contribuția lui bizet revoluție a operei franceze și
universale .

„CARMEN”
Acțiunea operei începe în fața unei cazărmi unde se așteaptă schimbarea
gărzii . Lumea circula sau așteaptă solemnitatea momentului . Mulțime de copii
alăturându-se soldaților ce se apropie , în rândul cărora se află și sergentul Don
Jose ce urmează să își ia postul în primire . Pe el îl așteaptă o tânără fată
(Micaela) trimisă cu vești și merinde de buna lui mama de la țară . Până acum
totul se petrece simplu pe plan scenic și muzical . Urmeaza un prim contrast în
dramaturgia operei, cel al apariției celor două personaje feminine ce par a ilustra
trecutul și viitorul sergentului din postul de gardă . Mai întâi Carmen alături de
mulțimea de lucrătoare ce ies din fabrică în timpul pauzei care li se acordă . Ea e
așteptată de câțiva admiratori dar dorința ei este să-l cucerească pe Don Jose și
în acest scop începe să cânte și să danseze pasionant (arie pe ritm de habaneră).
urmează întâlnirea lui cu Micaela , tânăra fată alături de care el crescuse , duetul
lor aducând raze senine de acasă , fără ca nici unul dintre ei să fii bănuit că
acestea sunt ultimele vești bune pe care le va mai primi de la mama sa .
Contrastul cu scenă ce urmează ( în care Carmen este arestată pentru vina de a
se fi încăierat și a fi rănit o altă lucrătoare) declanșează începutul dramei . Ea va
fi sub paza lui Don Jose care , orbit de frumusețea ei îi va înlesni fuga.

În al doilea act o vom reîntâlni în cârciumă lui Lillas Pastia , locul de

întâlnire a unui grup de contrabandiști din care face și ea parte . Acolo are
prilejul să îl cunoască pe Escamillo , neînfricatul toreador , ale cărui atenții o
vor lăsa indiferentă . În sfârșit va apărea și tânărul militar ce o salvase din
închisoare , care va fi nevoit să se alăture celor certați cu legea , pe care îi va
urma pe drumul refugiului lor în munți. În antul III , acțiunea se petrece într-un
decor nou ce înfățișează un popas pe care ei îl fac ( încărcați cu greutatea
mărfurilor lor) pe un drum de . În timp ce dragostea lui Don Jose , nefericit de
soarta lui de dezertor , de vine pătimașă , Carmen se bucură din plin de traiul în
libertate . Se vor succeda câteva scene constante care au rolul de a contribui la
dezvoltarea sentimentelor ce vor conduce dramaturgia scenică și muzicală către
sfârșitul a tragic . Mai întâi scenă ghicitului în cărți , ce prezic eroinei o moartea
apropiată urmată apoi de apariția lui Escamillo (pe urmele tinerei fete de care s-a
îndrăgostit). Lupta cu cuțitele dintre cei doi rivali ce se întâlnesc va fi potolită de
Carmen , încântată de neașteptatul succes la vestitul toreador . Stăpân pe
situație, el se va retrage după ce a invitat tot grupul lala prima coridă la care va
participa pe marea arenă din Sevilia . Urmează apariția Micaelei pe drumuri de
munte în căutarea omului iubit , pentru a-i aduce vești despre mama sa care își
trăiește ultimele zile și a-l îndupleca să vină cu ea pentru a o mai putea prinde în
viață . Oscilând între marea lui iubire pentru Carmen și dragostea filială și
decizând în cele din urmă să întovărășească pe Micaela , Don Jose va pierde
dragostea celei pentru care și-a scrificat cariera militară și libertatea , devenind
un dezertor . Finalul din actul IV se petrece în piață din Sevilia , din vecinătatea
arenei în care aveau loc celebrele coride . Carmen și Escamillo străbat mulțimea
care îl aclamă cu entuziasm pe luptător , în timp ce Don Jose va fi nevoiți să
aștepte deznădăjduit ca ea să rămână singură pentru a o întâmpina și a o implora
să revină la el . Însă rugămințile lui nu vor mai avea nici un ecou în sufletul celei
ce-și trăia mare fericire de a fi liberă și iubită de un toreador . Din arena de luptă
se aud din ce în ce mai puternic aclamațiile mulțimii la care Carmen nu reușește
să mai poată participa , reținută cu disperare de Don Jose , în speranța de a-i mai
putea cuceri iubirea . emoțiile sale foarte intense conduc la un dezechilibru
sufletesc ce hotărăște tragismul final , el omorând-o cu pumnalul și strigându-și
apoi vinovăția în fața mulțimii adunate , în hohote de plâns .

Iată ne pentru prima oară în istoria acestui gen , în fața unui compozitor al
cărui erou (principal, secundar sau figuranți) nu au mai fost văzuți făcând parte
din acțiunea vreunei drame muzicale . Bizet este compozitorul ce sa apropiat de
viața semenilor lui contemporani prin faptul că eroii săi sunt aleși din lumea
pestriță a oamenilor simpli din Sevilia.

Acesta preia din trecut în primul rând forma arhitecturală , Bizet

construindu-și muzica pe succesiunea a 4 acte precedate de uvertură , cu toate
că de la prima pagină a creației sale compozitorul pare a se fi declarat un adept
al tradiției . Și cu toate că el nu părăsește numerele închise (de sine statoare , cu
ari , coruri , mici ansambluri , pagini orchestrale ) ,muzica ultimei sale opere nu
va fi niciodată fragmentată , nici statică , desfășurarea ei fiind permanent vie și
convingătoare .