Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unde se sfârșește și unde începe călătoria, vasul de pescuit balene era acum în faţă,
luptându-se din greu cu vântul și cu mareele.
-Halo! Strigă căpitanul, când fură aproape.
-Halo! Răspunse Anton Lupan, făcându-și mâinile pâlnie la gură.
-Unde mergeţi?
-La Buenos Aires.
-Pune în pană, rogu-te, căpitane! Am să-ţi dau o hârtie!
-Prova în vânt! Porunci Anton Lupan, supunându-se rugăminţii, după datinele cinstite ale
marinăriei.[...]
Căpitanul se apropie de parapet, cu o hârie în mână., leen . E de la niște naufragiaţi, dar, din
nenorocire, poartă o dată foarte veche.
Era o hârtie mucegăită, atinsă pe alocuri de umezeală, dar, în bună parte, scrisul se citea
limpede: ,, salvaţi sufletele noastre!...’’
Mâna lui Anton Lupan începu să tremure, obrazul îi păli, ochii i se măriră, picioarele îi
slăbiră și el se rezemă de parapet simţind că alunecă.
,, Goeleta L’ Esperance – scria în hârie – sub pavilion francez, pleaca de la Saint Malo la 3
ianuarie 1882, în drum spre Punta Arenas...’’
Câteva clipe literele se pierdură chiar și acolo unde erau clare, el nu mai deslușea acum
decât cuvinte răzleţe, care i se învălmășeau în minte:
<< Atlantic...furtună...17 martie...cârma ruptă, catargele prăbușite, naufragiat.
Supravieţuitori cinci oameni din opt: căpitanul Pierre Vaillant, primul cârmaci, Roger
Peraud...>>
După câteva minute, oamenii care așteptau pe punte, încremeniţi, neputând însă să creadă că
hâria aceea venea într-adevăr de la Pierre Vaillant, îl văzură pe căpitan urcând scările, mai
liniștit într-un fel, în altul mai tulburat. << Speranţa>> rămânea cu prova în vânt și curentul
continua să o împingă încet spre Ocean.
- Schimbăm drumul! Vorbi hotărât Anton Lupan.
- Încotro , domnule? Întrebă Gherasim. Nu mai mergem la Buenos Aires?
- Nu. Pornim spre răsărit, nord patru carturi spre est, să-l căutăm pe Pierre
Vaillant.
Era clipa când se vestea faptul cel mare al zilei... << Speranţa>> își flutura pânzele albe,
deschizând taina călătoriilor ei viitoare.