Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA CONSTANTIN BRANCUSI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI ,DREPT SI ADMINISTRATIE


PUBLICA

DISCIPLINA-DIDACTICA EDUCATIEI TEHNOLOGICE

STUDENT-URSU ADELINA COSMINA

ANUL III

SPECIALIZAREA PIPP

1.REFERAT

PROFESORUL DE DISCIPLINE TEHNICE


Predarea disciplinelor tehnice, în rândul cărora este inclusă şi disciplina
Educaţie tehnologică, constituie o preocupare permanentă de cercetare pentru
a fi îmbunătăţită, sau o practică de zi cu zi, care se cere adaptată, in mod
continuu, la necesităţile actuale de eficienţă şi calitate ale activităţii didactice.
Disciplinele tehnice poartă "povara" exactităţii, a stilului concis, a demonstraţiei
teoretice şi practice concrete, a schemelor, a desenelor explicative, a modelelor
de calcul matematice, a simulărilor, a formulelor şi demonstraţiilor. Ştiinţele
tehnice poartă "amprenta" unei anumite rigidităţi necesare , prin chiar
conţinutul lor , fiind dificile de asimilat si acceptat la prima audiere sau prima
citire.

Dezvoltarea tehnologică permanentă, progresele ştiinţifice şi tehnice


continue, trecerea de la societatea industrializată la societatea informatizată,
determină o atenţie corespunzătoare a educaţiei tehnice a viitorilor specialişti.
Toate formele de pregătire ale acestora implică schimbarea şi adaptarea
metodelor clasice de predare, învaţare şi evaluare la noile realităţi şi posibilităţi
tehnologice. Din cauze legate de conţinuturi şi din cauze care ţin de pedagogia
actului didactic disciplinele tehnice "se bucură", adesea de un renume opus
necesităţii cunoaşterii lor profunde si descoperirii frumuseţii lor, a aplicaţiilor
lor practice, peste tot întâlnite.

Explozia informatţională si uzura accelerată a cunoştintelor ştiintifice şi


tehnice ca şi perfecţionarea continuă a proceselor şi produselor tehnologice
impun necesitatea insuşirii unor informatii cât mai diversificate, cât mai
complexe, care necesită cunoştinte din domenii înrudite sau presupun o
abordare interdisciplinară, greu de aplicat adesea şi pentru corpul profesoral şi
pentru elevi. Sunt multe lucruri de îndreptat în ceea ce priveşte creşterea
eficienţei activităţilor didactice la disciplinele tehnice, vizând atât cadrele
didactice cât şi elevii. Realitatea existentă în teren, in liceele tehnice sau în
grupurile scolare industriale, arată că trebuie acţionat consecvent şi continuu,
pentru creşterea eficienţei activităţilor didactice şi motivarea personalului
didactic, de profil tehnic, printr-un management corespunzător la nivelul
ministerului şi al inspectoratelor şcolare. Ce presupune acest lucru? Răspunsul
complet nu este simplu de găsit. Totuşi pot fi sugerate câteva direcţii de
actiune imediată care pot fi aplicate în toate unităţile educaţionale, inclusiv în
cele cu profil tehnic. Pornind de la motivarea materială, atât de dorită de corpul
profesoral şi atât de contestată şi amânată de guvernanţi, se poate afirma că în
facultăţile tehnice, în care se pregătesc viitoarele cadre didactice care vor
preda discipline tehnice în invăţământul preuniversitar, trebuie schimbate
câteva lucruri importante. Astfel modulul de psihopedagogie trebuie făcut cu
mai multă responsabilitate pentru studenţii care îl urmează şi care vizează, in
viitor, să devină profesori în unităţile educaţionale. Acestui modul trebuie să i
se schimbe rolul şi să devină în facultăţile tehnice, din actuala "Cenuşareasă" o
viitoare "Albă ca Zăpada". În acest sens orele de predare efectuate de studenţi
să se efectueze cu maximă responsabilitate, calitativ şi cantitativ. La aceste ore
studenţii ar trebui învăţaţi să predea nu numai anumite conţinuturi, de obicei
tehnice, ci, în special, cum să predea acele conţinuturi elevilor, cu ce mijloace
tehnice, clasice sau moderne, , în scopul atingerii obiectivelor actului didactic
respectiv. Tot la nivelul învăţământului universitar tehnic credem în necesitatea
parcurgerii unor discipline obligatorii de "Comunicare şi comportament
organizaţional", de " Metode şi tehnici de lucru în gup", cu ale căror conţinuturi
viitori dascăli se vor întâlni, cu siguranţă, mult mai frecvent decât cu
conţinuturile disciplinelor tehnice, predate "în credinţă", în continuare, de
profesorii din universităţile tehnice. O altă direcţie în care ar trebui orientată
pregătirea viitoarelor cadre didactice tehnice este aceea a cunoaşterii
cerinţelor "învăţării centrate pe elev". Acest tip de activitate didactică, ale cărei
rezultate sunt recunoscute ca fiind eficiente, are anumite caracteristici
specifice, adesea necunoscute tinerilor debutanţi din învăţământ, nu numai de
profil tehnic. Cred, de asemenea, în utilitatea continuării şi îmbunătăţirii
"învăţării centrate pe profesor", a motivării cadrelor didactice de a se pregăti
permanent, de-a lungul intregii cariere. În acest sens trebuie descurajată
acţiunea de "strângere de diplome", foarte utilizată, în prezent, în învăţământul
preuniversitar, fără acoperire reală de competenţe nou dobândite, necesară
obţinerii gradaţiei şi salariului de merit. Trebuie încurajată şi motivată
activitatea de cercetare şi creaţie a cadrelor didactice din învăţământul
preuniversitar. In acest sens cred că sunt binevenite participările acestora,
deocamdată timide şi accidentale, la simpozioane , conferinţe şi congrese, din
ţară şi străinătate, pe teme profesionale.Trebuie încurajată ieşirea din universul
relativ limitat al comunităţii locale, în special al cadrelor didactice cu experienţă
profesională cunoscută şi recunoscută, cu lucrări ştiinţifice, cu lucrări de
doctorat, cu cărţi editate în edituri de prestigiu. Ar fi astfel încurajate şi
valorificate, în interes personal dar şi în interesul unităţilor educaţionale,
rezultatele de excepţie ale multor cadre didactice, rezultate care, în prezent,
rămân nefolosite sau insuficient cunoscute şi aplicate. Ce ne împiedică să
facem astfel de activităţi ? Banii ? Managementul deficitar? Lipsa de motivare?
Învăţarea prin cercetare, prin descoperire, conduce la creşterea siguranţei în
forţele proprii ale elevului, la formularea şi rezolvarea problemelor analizate.
Atitudinea interogativă a elevului, capacitatea sa de a pune întrebări despre
problematica supusă dezbaterii la ore constituie premize sigure ale formarii
unui specialist. Clasicele intrebări închise, enunţate la sfârşitul activităţii
didactice de către profesor "Aţi inteles?", Are cineva intrebări ?",etc, trebuie
inlocuite cu întrebări deschise, cum ar fi: "Care este părerea ta privind cele
predate azi?" sau "Vrei să ne precizezi ce crezi despre acestă problemă?". In
acest scop dascălul trebuie să acorde un timp suplimentar destinat răspunsului
la astfel de întrebări, din totalul bugetului de timp pe care îl are la dispoziţie.
Întrebările deschise obligă partenerul de dialog, in acest caz elevul, să-si
exprime propria părere despre problema in discuţie, îl ajută să înţeleagă mai
bine temele dezbătute şi asigură profesorului feed-back-ul atât de necesar
privind calitatea muncii sale la catedră. 3 Trecerea de la "a şti să faci" la
"invăţând şi făcând" este o altă direcţie de creştere a eficienţei pregătirii
elevilor în şcoală. Aceasta presupune legarea mai accentuată a învăţării de
realitate, de fenomenele concrete cu care elevii se întâlnesc în viaţa reală,
renunţarea la abstractizarea şi predarea excesiv teoretizată, fără concretizări
din universul în care trăiesc şi activează aceştia. Misiunea dascălului la catedra
este mult uşurată dacă acesta exemplifică permanent, la fiecare disciplina
tehnică in parte, cazurile de utilizare şi aplicare in practica a teoriilor
prezentate, a modelarilor sau simulărilor folosite pentru aprofundare unui
fenomen analizat. Un minim de cunoştinţe tehnice existente in "lada de zestre"
a elevului il ajută să înţeleagă mai rapid şi mai durabil noţiunile teoretice
predate la disciplinele mai sus amintite.

Metodele de predare "clasice", prin discursuri de tip monolog, susţinute


prin prezentări cu creta pe tablă trebuiesc completate, in prezent şi in viitor, cu
mijloacele moderne de predare folosind calculatorul portabil cu videoproiector
sau retroproiectorul. Profesorul câştigă prin cantitatea de informatii pe care o
poate transmite, in aceeaşi unitate de timp, cu ajutorul acestor mijloace,
câştigă prin modul in care îşi poate pregăti materialul prezentat, câştigă prin
ruperile de ritm pe care le realizeaza folosind, in cadrul aceleiaşi ore, mijloacele
clasice de predare alături de cele moderne. Astfel de mijloace ajută ambii
parteneri ai activităţii didactice în creşterea eficienţei acestei activităţi, elevii
beneficiind de informaţii foarte recente, care pot fi astfel cunoscute în orice
şcoală. Existenţa Internetului în şcoală permite accesul la informaţie al tuturor
profesorilor şi elevilor, astfel încât nimeni nu se mai poate plânge de lipsa de
informaţie în fiecare profesie. Dacă există, în prezent, în şcoală lipsă de
informaţie profesională, la orice disciplină, înseamnă că managementul şcolii
respective are reale probleme de comunicare şi situaţia trebuie urgent
remediată. Sunt multe lucruri de îndreptat şi în ceea ce priveşte calitatea
evaluării intermediare sau finale ale elevilor; nu puţine sunt cazurile în care se
insistă, la evaluări, pe reproducerea cunoştintelor predate, nu puţine sunt
evaluările finale care nu încurajează activitatea creatoare a elevilor, nu puţine
sunt evaluările intermediare sau finale la care nu se poartă nici un fel de dialog
cu elevul.Ce-i de făcut ? Credem că profesorii examinatori trebuie să se
instruiască, prin cursuri de perfecţionare, prin care să înveţe "tainele" ascultării
active..Vor avea, astfel, posibilitatea aplicării la clasa de elevi a acestor "taine"
si vor putea constata reale progrese ale comunicării eficiente cu elevii
respectivi. Perioadele de practică prevăzute în curricula şcolară de la
învăţământul tehnic constituie, pentru elevi, un bun prilej de cunoaştere a
caracteristicilor concrete ale viitoarei profesii. În funcţie de atenţia acordată de
către echipa de management a şcolii şi de către cadrele didactice care au
responsabilitatea practicii elevilor, la finalizarea unui ciclu de pregătire,
absolvenţii vor avea un răspuns pozitiv sau negativ la clasica întrebare: "eu ce
ştiu să fac acum ?". Practica este perioada cea mai favorabilă pentru a-i învăţa
pe elevi să pună în practică cunoştinţele teoretice acumulate, este prilejul de a-
i pune în contact nemijlocit cu realitatea viitoarei profesii, cu greutăţile,
responsabilităţile dar şi cu satisfacţiile pe care orice profesie le poate aduce
celor care au "chemare" pentru profesia respectivă. Locurile de practică alese
cu grijă de către şcoală pot fi viitoarele locuri de muncă pentru mulţi dintre
elevii practicanţi...Dificultatea insuşirii noutăţilor tehnice este cauzată de
numărul lor in permanetă creştere, de timpul necesar selecţiei lor, de
necesitatea asigurării legăturilor fireşti cu cunoştinţele anterioare, de
multitudinea celorlate activităţi specifice corpului profesoral sau elevilor. Ce-i
de facut? Cum şi in ce direcţie trebuie acţionat, cel mai eficient, pentru " a ţine
ritmul", pentru a nu avea eşecuri, pentru a reuşi in pregătirea noilor generaţii
de elevi, pentru ca aceştia să fie, la rândul lor, pregătiţi la viitoarele schimbări,
să poată trăi intr-un univers tehnologizat ?

În ceea ce priveşte adaptarea dascălilor la schimbările care privesc gradul


de pregătire al elevilor, al faptului că foarte mulţi dintre aceştia şi-au pierdut
sau nu au obişnuinţa citirii cărţilor, că au abilităţi deosebite în folosirea noilor
mijloace tehnice de comunicare-calculator, telefon mobil, internet, 4 că
alegerea unei pregătiri şcolare este, de multe ori, rezultatul hazardului şi nu al
unei alegeri bine fundamentate, toate acestea şi încă multe altele ne
îndreptăţesc să afirmăm că adaptarea devine o condiţie "sine qua non" a
reuşitei în cariera didactică. Activitatea didactică trebuie adaptată acestor noi
realităţi, prin cunoaşterea şi folosirea de către profesor a tuturor posibilităţilor
de comunicare personală, asertivă si nonverbală şi a mijloacelor tehnice actuale
existente în şcoală, alături de mijloacele clasice. Utilizarea unui suport
electronic al lecţiei destinat elevilor, constituie un important ajutor, foarte
economic, în mărirea interesului şi accesibilităţii acestora pentru înţelegerea şi
aprofundarea oricărei discipline din planul de învăţământ. Aplicarea acestor
idei în practica didactică zilnică ţine numai de respectul de sine al profesorului,
de motivarea sa, personală şi profesională, de ataşamentul său faţă de clasa de
elevi. Se poate afirma că eficienţa activităţii didactice este îmbunătăţită dacă se
folosesc materiale didactice variate cum sunt filmele didactice cu prezentări
concrete de evenimente ştiinţifice deosebite şi realizări de vârf ale tehnologiei
specifice domeniului de studiu, publicaţii cu descoperiri ştiinţifice recente,
reviste de specialitate naţionale şi internaţionale, cataloage de prezentare de la
diferite firme sau societăţi comerciale, CD-uri specializate, cărţi tehnice din ţară
şi străinătate, incursiuni pe Internet, pentru a exersa posibilităţile de
descoperire şi de comunicare internaţională, etc. Apreciez că eficienţa
activităţii didactice în învăţământul tehnic creşte prin organizarea unor vizite în
universităţi tehnice sau unităţi industriale care pot asigura prezentarea unor
domenii tehnice de vârf, sau folosirea unor energii neconvenţionale,
nepoluante, prin organizarea unor prelegeri susţinute de personalităţi care s-au
făcut remarcate în diferite domenii de activitate, prin prezentarea unor cariere
profesionale de exceptie. Tinerii caută modele iar profesorii lor pot fi mai
eficienţi in educarea lor profesională şi spirituală prin prezentarea unor
personalităţi din domeniul lor de pregătire, care au reuşit in carieră. Astfel de
întâlniri sunt benefice şi eficiente, atât pentru profesori cât şi pentru elevi,
cărora li se aduc, astfel, la cunoştinţă experienţe reuşite de viaţă în profesia
pentru care ei se pregătesc în şcoală.

In ceea ce priveşte evaluarea activităţii profesionale a fiecărui cadru


didactic credem că deşi este o activitate neplăcută, din punct de vedere
personal, ea este necesară şi poate deveni utilă, atunci când cadrul didactic are
puterea sa se analizeze cu detaşare. Este interesant de analizat câţi dintre
titularii posturilor didactice din şcoală îşi fac sistematic, periodic şi cât mai
obiectiv o autoevaluare. Este chiar interesant de stiut câţi dintre aceştia dau
teste de evaluare finală elevilor cu care lucrează un an şcolar, pentru a constata
cum le este apreciată munca de către „beneficiari”. Este şi mai interesant să
ştim cum primesc profesorii criticile, sugestiile sau recomandările venite din
partea elevilor cu care lucrează. Testele de evaluare finală a profesorului,
completate de elevi constituie un ajutor important pentru autoperfecţionarea
profesorului, pentru cunoaşterea „slăbiciunilor’ sale didactice, pentru
cunoaşterea zonelor in care trebuie îndreptate lucrurile , pentru creşterea
gradului său de satisfacţie profesională, pentru recunoaşterea sa in interiorul
comunităţii academice şi nu numai. Sugestiile sau părerile critice venite din
partea elevilor, cu care lucrează un profesor, constituie un mare ajutor
profesional pentru cel ce acceptă acest demers, de apreciere a muncii sale.

Experienţa fiecărui cadru didactic poate adăuga noi şi noi exemplificări şi


sugestii de acţiune. Ceea ce este sigur este faptul ca rezultatele formării
universitare şi postuniversitare a specialiştilor care lucrează in domeniile
tehnice lasă loc liber intervenţiei profesorului, respectiv formatorului pentru a
concepe si utiliza cele mai adecvate mijloace didactice, pentru a asigura
specialişti permanent adaptaţi la schimbările tehnologice, economice şi sociale
care vin, cu sau fără voia noastra. Reuşita profesională sau personală sau
nereuşita elevilor este atribuită, adesea pe buna dreptate, şcolii şi dascălilor
lor. Câţi dintre elevi le sunt recunoscători dascălilor lor privind alegerea carierei
profesionale ? Câţi dintre elevi îşi aleg, ca modele de urmat în viaţă şi profesie,
dintre dascălii lor ? Câţi dintre dumneavoastră aveţi profesia actuală, ca urmare
a influenţei unuia dintre dascălii pe care i-aţi avut ? Întrebările de acest fel şi
altele asemenea arată marea responsabilitate pe care fiecare dascăl trebuie să
şi-o asume şi să poată spune, pentru fiecare absolvent in parte, ca a contribuit
cu ceva concret la formarea şi reuşita sa profesională şi ,de ce nu, personala.

2.

Revizuirea programelor şcolare pentru clasele a III-a şi a IV-a, la nivelul


ariei curriculare ”Tehnologii”, a avut în vedere racordarea, încă din
învăţământul primar, a obiectivelor şi a conţinuturilor învăţării la cerinţele
formulate pentru educaţia de bază. Se creează astfel premisele ca, pe parcursul
şcolarităţii obligatorii, toţi elevii să dobândească un sistem de cunoştinţe,
abilităţi şi atitudini care să le faciliteze viitoarea integrare în viaţa socială şi
profesională. Rezultatul este benefic atât pentru individ cât şi pentru societate.
Planurile-cadru de învăţământ în vigoare cuprind Educaţia tehnologică ca
disciplină de trunchi comun atât în învăţământul primar cât şi în cel gimnazial.
Prin urmare proiectarea curriculum-ului acestei discipline pentru cele două
etape de şcolaritate impune asigurarea coerenţei orizontale şi verticale.

Prin modificările pe care le aduce noul curriculum, comparativ cu cel


anterior, s-a avut în vedere asigurarea corelaţiei între ceea ce au învăţat elevii
în clasele I - a II-a, la disciplina Abilităţi practice, şi ceea ce se urmăreşte prin
noile programe şcolare de Educaţie tehnologică pentru clasele a V-a – a VIII-a.
S-a mai avut în vedere faptul că educaţia tehnologică are un caracter
interdisciplinar.

Curriculum-ul de Educaţie tehnologică pentru clasa a IV-a conţine:

Obiectivele cadru;

 Obiective de referinţă şi exemple de activităţi de învăţare;

 Conţinuturile învăţării;

 Standardele curriculare pentru finele învăţământului primar, reprezentând


reperele necesare pentru construirea descriptorilor de performanţă în vederea
evaluării rezultatelor învăţării la finele acestei etape a şcolarităţii obligatorii.
Care sunt schimbările? - extinderea ariei de cuprindere a obiectivului cadru 4 –
„Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii pentru
modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor” –
pentru sporirea şi accentuarea componentei valoric-atitudinale a disciplinei; -
reformularea unor obiective de referinţă, pentru a exprima clar şi concret ce se
aşteaptă ca elevul să ştie să facă, în progresie, de la o clasă la alta; -
completarea şi diversificarea exemplelor de activităţi de învăţare – pentru a
veni în sprijinul cadrului didactic în proiectarea, pregătirea şi desfăşurarea
activităţii la clasă; - introducerea categoriei de conţinuturi ale învăţării ”Sugestii
de produse ce pot fi realizate”, în locul categoriei ”Subiecte orientative” –
pentru dezvoltarea creativităţii şi pentru valorificarea tradiţiilor şi a
experienţelor pozitive locale.

OBIECTIVE CADRU

1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile

2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple

3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs

4. Dezvoltarea simţului practic, estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea


mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile Obiective de


referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a, elevul va fi
capabil: Pe parcursul clasei a IV-a, se recomandă următoarele activităţi: 1.1 să
observe relaţii între părţile componente ale unui sistem familiar - identificarea
relaţiilor dintre plantele şi animalele care trăiesc într-un anumit mediu de viaţă
(terestru, acvatic), pentru a realiza albume, colaje etc., *pentru a reproduce
condiţiile de viaţă în cazul amenajării unor acvarii/ terarii; - realizarea de
colecţii diverse de mostre de roci, soluri dintr-un anumit areal, de plante şi
componente ale acestora (rădăcini, tulpini, frunze, flori, seminţe), de esenţe
lemnoase etc., din perspectiva investigării acestora în cadrul unităţilor
tematice; - depozitarea colecţiilor în locuri special amenajate, etichetarea lor
etc.; - observarea unor schimbări/ transformări în mediile de viaţă, în funcţie de
felul prin care omul acţionează asupra lor; 1.2 să combine tehnici şi
instrumente variate în vederea îndeplinirii unui scop propus - folosirea corectă
a tehnicilor: împletire manuală, cu croşetă sau andrele; cusut; *croitorie;
folosirea corectă a tehnicilor legate de cultura plantelor *şi de creşterea
animalelor; - reprezentarea prin construcţii etc. a unor fenomene observate în
mediu; - utilizarea unor instrumente (riglă gradată, ruletă, vase de capacităţi
diverse, *cronometru, *termometre), în scopul determinării unor proprietăţi
ale corpurilor/ fenomenelor investigate şi verificării propriilor estimări etc.; -
exerciţii-joc folosind tehnica TANGRAM (jocul celor şapte figuri geometrice);
*1.3 să utilizeze tehnicile învăţate în înfrumuseţarea mediului apropiat -
înfrumuseţarea clasei, a şcolii şi a locuinţei personale.

2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple Obiective de


referinţă Exemple de activităţi de învăţare 2.1 să creeze produse utile în viaţa
de zi cu zi, după un plan stabilit, combinând tehnicile învăţate sau *alte tehnici
- obţinerea de obiecte folosind tehnica Origami; - prezentarea sub formă de
produs a observaţiilor experimentale realizate la ştiinţe, geografie etc.; -
respectarea regulilor de protecţia muncii în timpul lucrului; - construirea unor
instrumente de măsură simple, în scopul utilizării lor în activităţile obişnuite sau
în investigaţii practice (balanţa, ceasul etc.); - elaborarea de proiecte simple
pentru amenajarea unor spaţii, pentru realizarea unor obiecte de design
vestimentar etc.; - proiectarea unor mijloace de transport pe apă, în urma
studiului efectuat asupra condiţiei de plutire pe apă a unor corpuri din
materiale diferite; - ameliorarea condiţiilor de cultivare a anumitor plante/ de
creştere a anumitor animale, în urma observaţiilor asupra mediului; -
construirea unui acvariu, terariu, răsadniţe/ sere pentru studiul modificărilor
suferite de un animal/ plantă şi/ sau a influenţei factorilor de mediu; 2.2 să
aprecieze calitatea unui produs finit, în funcţie de criterii date - analiza
produsului obţinut, după criterii funcţionale, estetice şi economice. Educaţie
tehnologică – clasa a IV-a 5

3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs

Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a,


elevul va fi capabil: Pe parcursul clasei a IV-a, se recomandă următoarele
activităţi: 3.1 să-şi asume anumite roluri în proiectarea, executarea şi evaluarea
unui produs - jocuri de rol; - identificarea conţinutului activităţilor ce urmează
să se desfăşoare; - fixarea rolului în echipă în funcţie de interesele şi
aptitudinile individuale; - analiza critică a produsului obţinut, în funcţie de
efortul individual şi colectiv depus; 3.2 să manifeste iniţiativă în relaţiile
interpersonale, în grupul de lucru în care îşi desfăşoară activitatea - aplicarea
ideilor personale în realizarea de produse în cadrul unui grup. 4. Dezvoltarea
simţului practic, estetic şi a responsabilităţii pentru modificarea mediului
natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele oamenilor Obiective de referinţă
Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a, elevul va fi capabil: Pe
parcursul clasei a IV-a, se recomandă următoarele activităţi: 4.1 să rezolve
probleme practice din realitatea cotidiană, utilizând tehnicile învăţate -
repararea unor obiecte; - întreţinerea rechizitelor şcolare, a mobilierului clasei
etc.; - derularea de proiecte integrate, urmărind educaţia pentru calitate; *4.2
să folosească în mod economic resursele (timp, spaţiu, instrumente de lucru,
resurse umane) pentru realizarea unei sarcini - realizarea de miniproiecte în
care elevii să îmbine cunoştinţele dobândite; - estimarea costurilor unor
produse pe care ar dori să le realizeze; 4.3 să contribuie, prin activităţi practice,
la prevenirea poluării mediului în care trăiesc - realizarea unor albume, postere,
colaje, machete etc. reflectând observaţii proprii, din perspectiva investigării
unor surse de deteriorare a mediului apropiat, a risipei de resurse naturale, a
colectării deşeurilor etc.; - *organizarea unor concursuri de colaje având ca
subiect modificările unui areal sub influenţa omului, efectele nocive ale
acţiunilor sale, ale poluării asupra mediului şi asupra vieţii sale; - adoptarea
unor reguli de conduită faţă de mediu, prin amenajarea şi întreţinerea spaţiului
verde din curtea şcolii/ acasă (balcon, grădiniţă), îngrijirea plantelor şi/ *sau
animalelor de la colţul viu al clasei, colectarea şi depozitarea deşeurilor dintr-un
anumit areal etc.; - *organizarea unui concurs de proiecte (compoziţii pe teme
ştiinţifice, postere, planşe, materiale publicitare, machete etc.) privind efecte
nocive ale mediului asupra propriului organism, din perspectiva popularizării în
colectivitate, informării responsabililor locali etc.

CONŢINUTURI 1. Elemente de proiectare a activităţii - planul de lucru pentru


realizarea unui produs; - reguli de protecţia muncii şi de igienă a muncii; -
desenul (schiţa) produsului. 2. Activităţi cu materiale naturale şi/sau prelucrate
- tehnici combinate aplicate pentru obţinerea de produse utile; - tehnici de
prelucrare a lemnului; - *tehnici de prelucrare a argilei; - cultura plantelor –
tehnici simple de cultivare şi îngrijire. 3. Activităţi cu materiale obţinute prin
prelucrare Hârtia - tehnica TANGRAM (construirea figurilor, folosind pătratul
împărţit în şapte figuri geometrice); - tehnica Origami; - tehnici combinate
aplicate pentru obţinerea de produse utile Mase plastice - tehnici combinate
aplicate pentru obţinerea de produse utile - construcţii din mase plastice. Fire şi
materiale textile - cusături decorative (puncte de cusături la alegere, în funcţie
de tradiţia zonei); - *noţiuni de croitorie: aşezarea şi fixarea tiparului pe
material; trasarea conturului după tipar (şablon); decuparea după contur
(croirea după tipar); asamblarea materialelor textile croite prin însăilare. 4.
Gospodărie Reţete simple - salate de legume, fructe etc.; - *pregătire pentru
drumeţie: aranjarea rucsacului, folosirea sacului de dormit, instalarea cortului
etc. - îngrijirea animalelor de apartament / casă – tehnici specifice diverselor
animale. Sugestii de produse ce pot fi realizate - obiecte de design interior:
rame, tablouri, panouri decorative, colaje pentru sala de clasă, şcoală sau
camera proprie etc.; - obiecte de design vestimentar: batic, cravată, cordon
etc.; - obiecte specifice sărbătorilor, în funcţie de anotimpuri: Crăciun, Paşti etc.
(se vor urmări şi valorifica tradiţiile locale); - obiecte de uz personal: suport
pentru creioane, cutii de diferite forme şi mărimi, clasor, semn de carte, ramă
orar; - jocuri şi jucării, mini-machete etc.; - mecanisme simple realizate din
LEGO; - obiecte din materiale refolosibile (resturi textile, plastice); vezi Ghid de
aplicare a programei şcolare de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică.
Educaţie tehnologică – clasa a IV-a

STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ la sfârşitul învăţământului


primar OBIECTIV CADRU STANDARD Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse
materiale şi ustensile S1. Aplicarea corectă a tehnicilor de lucru cu materiale
diverse. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple S2.
Întocmirea unui plan de lucru în vederea obţinerii unui produs S3. Selectarea
materialelor şi a ustensilelor în funcţie de scopul urmărit. S4. Respectarea
etapelor de realizare în confecţionarea unor produse simple. S5. Aprecierea
unui produs în funcţie de diferite criterii. Dezvoltarea capacităţii de cooperare
în scopul realizării unui produs S6. Realizarea unei părţi dintr-un întreg ce
urmează a fi asamblat în cadrul grupului. Dezvoltarea simţului practic, estetic şi
a responsabilităţii pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi
dorinţele oamenilor S7. Confecţionarea de produse utile şi de calitate, ce pot fi
valorificate în viaţa de zi cu zi. S8. Demonstrarea unei conduite responsabile
faţă de mediu.

3.

PROIECT DIDACTIC

PROPUNATOR-URSU ADELINA COSMINA

CLASA:a III-a

OBIECTUL: Educaţie tehnologică

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE

SUBIECTUL: Vaza cu ghiocei- colaj

TIPUL LECTIEI: Formare de priceperi si deprinderi

OBIECTIVE OPERATIONALE:

a)cognitive  :

 să descrie marerialele folosite;


 să însuşeasca tehnica de lucru ;
 să decupeze după contur;
 să asambleze corect si estetic partile componente ale colajului;
 să aprecieze obiectiv lucrarea personala si pe cele ale colegilor.

b) afectiv- volitive:

 să participe activ şi cu interes la lecţie, realizând ouă încondeiate cât mai


originale;
 să-şi exprime prin produsul activităţii dorinţa de performanţă;

c) psiho-motorii:

 să mânuiască atent şi corect pensula, acuarela;


 să adopte şi să păstreze poziţia în bancă pe tot parcursul lecţiei (spatele
drept, picioarele pe podea, coatele sprijinite pe bancă).

STRATEGIA DIDACTICĂ :

a) RESURSE PROCEDURALE :conversaţia, expunerea, observaţia, explicaţia,


turul galeriei. demonstraţia, audiţia muzicală, munca în echipă.

b).RESURSE MATERIALE: lucrări model pentru fiecare grupă, foarfece,


confetii, pastă de lipit, fond muzical pe suport cd, casetofon.

c).FORME DE ORGANIZARE : individual, pe grupe , frontal

BIBLIOGRAFIE :

 Programa şcolară pentru clasa I , Eduaţia tehnologică


 Abilităţi practice- Ghid metodologic privind proiectarea şi desfăşurarea
activităţilor de predare-învăţare-evaluare (cl.I-IV), Lucian Stan, Ileana Stan,
Ed. Aramis, Bucureşti, 2003

DEMERSUL DIDACTIC

ETAPELE LECŢIEI ACTIVITATEA ÎNVĂŢĂTORULUI ACTIVITATEA METODE


ELEVILOR

Moment Voi stabili ordinea si


organizatoric linistea. Verifica materialele conversatia
Voi verifica prezenta de banca.
materialelor de lucru.
Captarea Se vor purta discutii in Elevii raspund
atenţiei legatura cu schimbarile
produse in natura in conversatia
acest anotimp, referindu-
ne mai mult la florile ce
apar
primavara(zambile,ghioc
ei,
panselute,lalele,frezii)
Se citeşte Legenda
giocelului

Dirijarea Astazi vom invata sa Elevii vor observa explicatia


invatarii realizam o vaza cu ghiocei vaza.
si pentru a putea face acest
a)Anuntarea lucru v-as ruga sa priviti cu
temei atentie aceasta vaza.
Orientez atentia elevilor Vor raspunde
pentru a observa : forma si intrebarilor. observatia
culoarea vazei, forma si
părţile componente ale
b)Discutia ghioceilor.
pregatitoare Elevii raspund
c)Recunoasterea Se intuiesc părţile
materialelor componente ale ghiocelului Vor observa mate-
rialele de lucru.
d)Demonstrarea Se intuiesc materialele
tehnicii de lucru necesare realizarii lucrarii.
conversatia
Voi prezenta modelul si
,,procesul tehnologic” de Elevii vor urmarii
realizare al lucrarii. procesul de demonstratia
Voi ruga elevii sa fie atenti. realizare al vazei.
Voi demonstra operatiile pe
care le au de efectuat:
 Se decupeaza ghioceii
 Se lipesc ghioceii
 Se coloreaza tulpinile s
frunzele
 Se orneaza vaza
Se urmareste ca elevii sa
decupeze dupa contur,
san nu murdareasca foaia
cu lipici si să termine
lucrarea in timp util
Elevii vor executa exercitiul
Executarea In timp ce elevii executa lucrarea si vor cere
lucrarii lucrarea ii voi urmarii , voi indicatii suplimen-
ajuta elevii mai putin tare (acolo unde munca
indemanatici, voi da este cazul). independenta
indicatii individuale si voi
face observatii.
Se realizeaza o expozitie cu Elevii vor aprecia
Evaluarea lucrarile elevilor. obiectiv lucrarea
Se aleg lucrarile care au fost personala si pe cele
realizate corect urmarindu- ale colegilor.
se criteriile de mai sus. conversatia