În cadrul unui ecosistem, are loc un permanent transfer de energie şi materie.

Legătura
energetico-materială între diferitele populaţii ale unei biocenoze, în care unele dintre ele
îndeplinesc rolul de producători, iar altele de consumatori, se numeşte lanţ trofic.

Populație:

 producători
 consumatori primari
 consumatori secundari
 consumatori terțiari

Între cele patru populații există un echilibru cantitativ: există atâția indivizi într-o populație
câți pot hrăni populația anterioară.

În materia vie este o continuă mișcare. Un oraganism preia din mediu materie și energie,
construindu-se pe sine și în același timp, cedează materie și energie mediului. Putem spune că
organismul este străbătut permanent de un flux material și energetic și cu toate acestea, el
continuă să existe. Mai mult, el nici n-ar putea exista fără acest flux, iar între ceea ce primește
și ceea ce elimină trebuie să existe un echilibru. La fel se pune problema și în cazul nivelurilor
supraindividuale de organizare a materiei vii: populație, biocenoză, biosferă. Fiecare dintre
aceste sisteme supraindividuale realizează schimburi echilibrate cu mediul său, rezultând de
aici chiar echilibrul ecologic.

Dezechilibrele ecologice au atins un punct critic. De aceea omenirea trebuie să acționeze

acum, deoarece mai târziu va fi prea târziu.

Pentru specile care nu sunt foarte grav amenințate trebuie reglementată exploatarea. De aceea
au fost reglementate vânătoarea și pescuitul.

Echilibru dintre doua verigi invecinate ale lantului trofic nu este fix.El este permanent
modificat de factorii intamplatori care fac sa creasca sau sa scada efectivul unuia dintre
poupulatii.

Lanturile tofice se intretaie deoarece fiecare populatie de regula face parte in acelasi timp din
mai multe lanturi trofice,rezultand reteaua trofica.Cu cat o biocenoza este mai bogata in
specii, cu atat ea se ehilibreaza mai rapid, avand mai multe sisteme reglatoare.

In biocenoza exista un echilibru intre cele trei categori trofice:producatori, consumatori si

descompunatori.La nivel plantelor exista un echilibru intre fotosinteza si respiratie prin care
se mentine constanta compozitia atmosferei.

Ca rezultat al proceselor din industrie, agricultură și tehnologie, se crează cantități tot mai
mari de noi deșeuri. Gazele, lichidele, deșeurile solide, deșeurile menajere și apele reziduale
poluează mediul și în unele locuri nivelele de poluare sunt periculos de ridicate. Într-un mediu
ecologic echilibrat, deșeurile putrezesc producând materiale noi, utile: frunzele căzute crează
un îngrășământ natural care îmbogățește solul; excrementele animalelor sunt descompuse de
insecte și organisme mai mici, eliminând din nou în aer și în sol elemente importante.
 Echilibrul ecologic actual este afectat de o mulțime de cauze, aflându-se la polul opus
poluării. Reprezentând echilibrul care trebuie să se mențină în cadrul biodiversivității,
echilibrul ecologic este dereglat atât de fenomene naturale (cutremure, inundații, erupții
vulcanice, alunecări de teren, tornade), cât și prin activități umane.

Mediul și factorii de mediu sunt afectați în cea mai mare măsură de poluare, capabilă
să afecteze și să deterioreze echilibrul ecologic. Mult timp, toate viețuitoarele de pe Pământ
au conviețuit într-un echilibru ecologic ce a constituit condiția esențială a existenței și
continuității vieții. Omul a intervenit asupra ecosistemului existent, transformându-l potrivit
nevoilor și intereselor sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat al agresiunii
activităților umane, calitatea mediului natural s-a degredat treptat.

Pentru specile grav amenințate se cere interzicererea exploatării și monitorizarea individuală

pentru a le da posibilitatea de a ajunge la efective viabile.

Pentru speciile aflate în pragul dispariției se impun măsuri de asigurare a supraviețuirii

individuale și a reproducerii pentru menținerea speciei în patrimoniul genetic planetar, cu
perspectiva repopulării zonelor de origine.

Cauzle dezechilibrelor ecologice sunt multiple, printre acestea se numară:

 Supraexploatarea resurselor biosferei. Prin supraexploatare întelegem extragerea unei

cantități de biomasă mai mare decât sporul ei natural, rezultatul este distrugerea
specilor asupra cărora se exercită.
 Restrângerea ecosistemelor naturale. Omul primitiv, culegător și vânător se integra
organic în ecosistemele naturale punând în primejdie multe specii, mai ales pe
consumatorii de vârf, care au nevoie de un spațiu mai mare de hrănire. Ea nu are
numai un înțeles geometric. Multe specii nu se mai pot reproduce deoarece chiar în
spațiul în care le-a mai rămas nu au liniștea necesară sau nu mai au bază trofică
suficientă pentru reproducere.
 Restrângerea biodiversității. Cea mai evidentă consecință a supraexploatării este
dispariția unor specii. Ecosistemele naturale devin tot mai sărace în specii și, din
această cauză, din ce în ce mai nestabile.
 Introducerea unor specii noi în ecosisteme. O populație introdusă într-un ecosistem
nou poate produce dezechilibre deoarece efectivul nu mai este controlat de dușmanii
naturali din ecosistemul de origine.
 Poluarea. Diferite forme ale poluării afectează toate speciile. Poluarea se produce
datorită depășirii limitelor administrabile de acumulare a substanțelor toxice .Așadar,
poluarea este procesul de alterare a mediilor biotice și abiotice, a mediului natural și a
mediului artificial, prin activități umane sau ca rezultat al fenomenelor naturale.

Echilibrul ecologic

Echilibrul ecologic, de obicei același lucru cu echilibrul natural, reprezintă starea în

care se află un ecosistem natural în care lanțul trofic este corect echilibrat. Existența
echilibrului ecologic a fost constatată empiric încă din trecut, dar analizată și fundamentată
teoretic în sec. XX, ca urmare a distrugerilor provocate de intervențiile umane în lanțul trofic
și de dezvoltarea unei științe a echilibrului natural al viului. Ca urmare a dezechilibrului
ecologic provocat de țările industrializate atât pe teritoriul lor cât și pe teritoriul altor state s-a
putut constata că natura nu dispune întotdeauna de mijloace pentru refacerea echilibrului
ecologic, în foarte multe situații fiind necesară intervenția recuperatoare a omului.