Pr. prof.

Athanase Negoita

Teologia
biblica
a Vechiului
Testament

ED'fIA<..
Bucure~ti, 2004
 Redactor: Bogdan Dedu
C APITOLULI

Coperta: Merna Velciov

,?(5-J 7- Doctrina despre Dumnezeu
~
) § 1. Cunoa~terea lui Dumnezeu

/ Dogmaticile cre~tine din ziua de astazi ne arnta ca Dumnezeu este

fi inta absoluta, adica cea care exista prin sine lnsa~i ~i are In sine ple-
nitudinea tuturor perfectiunilor, a~a ca nu este conditionat de nimeni ~i
de nimic afara de El. Dumnezeu este fiinta personalii, adica are con-
© Editura Soph ia. pcntru preze nta eclitie ~ti int[t de sine ~i poseda minte, voint[t ~i simtire In eel mai malt grad.
Daca Dumnezeu n-ar fi fiint[t personala, ci un simplu principiu sau
substant[t care lnsuflete~te totul, atunci omul n-ar putea sta In legatura
cu el, iar religia n-ar exista sau ar fi numai o iluzie sau amagire. Mai
mult chiar, daca Dumnezeu n-ar fi fiint[t personala, el ar fi inferior
omului, fiindca ar fi lipsit de cele mai elementare atribute spirituale,
cu un cuvant n-ar fi Durnnezeu.
Dumnezeu, fiind Fiinta absoluta, In afara de t i nu poate sa
existe ceva care sa nu aiba cauza In El, adica la care sa nu fi dat
n a~tere, pe care sa nu-I fi creat El. Durnnezeu este dar autorul sau
creatorul a tot ce exista. Numai raul nu este opera lui .
Pe Durnnezeu nu-I putem cunoa~te decat cu mintea, deloc prin
simturi sau In mod intuitiv, cum cunoa~tem lucrurile ~i fiintele
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei: sensibile.
NEGOITA, A THAN ASE La cunoa~terea lui Dumnezeu ajungem prin doua cai: naturala
Teologia biblica a Vechiului Testament/ Pr. prof. ~ i supranaturala. Pe calea naturala ajungem sa cunoa~tem pe Dum-
Athanase Negoita. - Ed . a 2-a. - Bucure~ ti: nezeu din observarea universului ~i legilor sale. Pe cale suprana-
Editura Sophia, 2004 turala ajungem sa cunoa~tem pe Dumnezeu numai prin revelatie,
Bibliogr. adica a~a cum ~i cat a binevoit Dumnezeu sa ni se descopere
ISBN 973 -7740-04-1 noua-1 .
Revelatia lui Dumnezeu se afla In Sfanta Scriptura, care se
compune din doua parti: Vechiul Testament ~i Noul Testament.
221 .07

1
Mihalcescu I. , Dogmatica pentru clasa VI-a seminar, editia a !V-a,
Bucure~ti, 1928.

5
Revelatia Vechiului A$ezamant a fost o descoperire progresiva $i
imperfecta. A fost progresiva, fiindca adevarurile sale nu au fost
date o singura data toate, iar lmbogatirile succesive n-au fost sim-
ple explicari ale unor idei deja revelate, ci au fost adaose cu totul
noi. A fost imperfecta revelatia Vechiului Testament, fiindca, gusa
in comparatie cu cea a Noului Testament, diferenta dintre eljste
evidenta. Vechiul Testament pus in fata Noului Testament pare
neterminat. Mesajul religiei Vechiului Testament nu este suficient
In sine, ci a$teapta un altul pe care II prepara. Desaviir$irea Vechi-
ului Testament avea sa se lnraptuiasca odata cu venirea Mantuito-
rului anuntat mereu de Vechiul A$ezamant.
§ 2. Numirile lui Dumnezeu
in paginile ce vor urma se va arata conceptia Vechiului Testa-
ment despre Dumnezeu $i lucrarea sa In lume. Vom lncepe cu nu-
rnirile Jui Durnnezeu. Din aceste nurniri, vedem lntr-o oarecare
masura $i notiunile ce aveau evreii despre Creatorul lumii. in Ve-
chiul Testament lntalnim urmatoarele numiri:
1. El. Originea acestui cuvant este una dintre cele mai mult dis-
cutate. Cei care s-au ocupat de aceasta chestiune, au ajuns la pare-
rea ca acest nume al Jui Dumnezeu a fost comun tuturor popoarelor
sernite2• S-ar putea ca numele de El sa fi fost adus de catre evrei, la
intrarea !or in Canaan, dar s-ar putea ca ei sa fi gasit aceasta denu-
mire la populatiile canaanite de origine semita, dupa cum se poate
desprinde astazi din scrierile, descoperite la Tell-el-Amama
(Egipt) $i cele de Ras-Sharnra (Siria) 3 .
Cuvantul El a fost derivat de la radacina 'ul, cu sensul de ,,a fi
tare, a fi putemic". Profesorul Lagarde 11 pune in legatura cu pre-
pozitia ebraica 'el ,,catre", $i astfel ii scoate lntelesul de ,.,tinta a na-
zuintelor'', adica Dumnezeu este eel catre care sa te indrepti. Pro-
fesorul Procksch deriva pe El de la 'alal ,,a lega", dandu-i insemna-
rea de ,,eel care te tine, te obliga". Altii I-au pus in legatura cu ra-
2 7
Lagrange M. J., Etudes sur Les religions semitiques, editia a ll-a,
Paris, 1905, p. 70.
3 8
Sellin E., Theologie des A/ten Testaments, Leipzig, 1933.
6 7
dacina araba 'ul, cu insernnarea de ,,a fi in frunte", dandu-i Jui El
sensul de ,,conducator". Aceasta insemnare ar fi In oarecare armo-
nie cu alte nurniri sernite pentru Durnnezeu, cum ar fi de exemplu
Baal $i Adon (domn, stapan), Melek (rege)4.
Pentru termenul de El, gasim $i o forma plurala de Elim, dar
uti lizata pentru a indica zeitatile pagane, lndeosebi canaanite.
2. Elohim. Acest cuvant este forma plurala. Singularul se intal-
5
ne$te numai In poezie . Numai la arabi $i la arameeni se gase$te
mult folosit la forma singulara. La babilonieni $i fenicieni, cuvan-
tul nu este lntalnit.
~i originea cuvantului Elohim a fost mult discutata. Unii serni-
tologi considera pe Elohim ca este pluralul numelui El, caruia i s-a
mai adaugat consonante h. Lucrul acesta cu greu se poate presu-
pune, deoarece, cum s-a amintit, exista $i singularul Eloah $i Ilah,
In limba araba $i aramaica. Pluralul Jui El am vazut ca este Elim.
Cuvantul Elohim a fost derivat de la doua radacini: 'alah ,,a speria,
a lnfrico$a" $i 'ul ,,a fi putemic"6 .
Cu greu se poate spune pentru ce evreii au folosit aceasta forma
de plural. Impreuna cu cei mai multi dintre cercetatorii Vechiului
Testament (Cf. Diqionarul Jui Gesenius), consideram ca avem
de-a face cu un plural al maiestatii, adica pluralul arata ca In notiu-
nea de Dumnezeu sunt concentrate toate puterile ce pot fi conce-
7
pute cu rnintea . Vechii scriitori ai Bisericii cre$tine erau convin$i
ca evreii au utilizat forma de plural, fiindca ea se refera la Sfanta
Treime 8 . Pe baza acestei forme de plural, Elohim, au fost unii
carturari care au afirmat ca israelitii prirnitivi ar fi fost politei$ti,
deoarece monoteismul a aparut abia In timpul marilor profeti, deci
prin secolul al VIII-lea inainte de Hristos. Parerea aceasta este ne-
intemeiata, fiindca nu se poate documenta cu precizie, iar in plus,
Dumnezeu este nurnit Elohim $i In perioada profetismului mozaic.
Cu siguranta ca profetii ar fi exclus acest cuvant daca de el s-ar fi
legat notiuni politeiste.
4
Davidson A. B., Articolul God, In DBH, vol. 3, p. 186 sq.
5
Nehemia 9, 17 ~i 2 Cron. 32, 15. Exceptii: Ps. 18 ~i Deut. 32
6
Vigouroux F., Articolul Elohim, In DBV, vol. 3, col. 1701 sq.
Scholz P., Handbuch der Theologie des A/ten Testaments ... , Regen-
sburg, 1892.
Eusebiu de Cesarea, Praeparatio Evengelica, I, 10.
 Fonna de plural (Elohim) se explica prin genul limbii ebraice. Ca
sa spuna cuvantul via/a, israelitii ziceau haim (la plural); ca sa se ex-
prime termenul de tinerefe, evreii spuneau neurim (la plural); ca sa
zica biitranefe, foloseau cuvantul zekeni (la plural) etc. Toate aceste
cuvinte au fonna de plural, de~i ele exprima ideea de singular. Pen-
tru ca sa intareasca notiunea unui tem1en oarecare, ca sa scoata in
relief deplinatatea ~i totalitatea unei notiuni, in chip cat mai explicit,
evreul folosea pluralul. In acest mod, gasim utilizat substantivul
hocmot ,,intelepciune" in profetia lui Isaia (19, 4) ~i In Proverbe. In
acest cuvant hocmot sunt concretizate toate tezaurele lntelepciunii ~i
cunoa~te1ii. De asemenea, prin pluralul cuvintelor Urim ~i Tumim
sunt indicate lumina ~i adevarul, la cea mai inalta potenta. Pe aceasta
linie de gandire se explica ~i cuvantul Elohim, ca un plural de maies-
tate (pluralis excellentiae). Printr-insul, evreul voia sa spuna ,,Divi-
nitatea" in care se concentreaza toate perfectiunile.
De altfel, se pare ca acesta era caracterul Iimbilor semite: sa-~i
exprime notiuni singulare prin cuvinte la forma plurala. Tablitele
descoperite la Tell-el-Amarna, Boghazkoi (Turcia) Ras-Shamra ~i
Ebia (Siria) folosesc forma plurala cand vorbesc de divinitatile
respectiye9, ceea ce ne arata ca pluralul maiestatii era utilizat in mod
curent. In cartile Vechiului Testament, deosebirea dintre Durnnezeul
evreilor ~i zeii celorlalte popoare se racea nu prin articol, ci prin
faptul ca, atunci cand era vorba de Dumnezeul lui Israel, predicatul
statea la singular, iar cand era vorba de eel al natiunilor straine,
atunci predicatul statea la plural. Exceptie de la aceasta regula se
racea numai In acele locuri unde sunt citate cuvintele unui pagan.
3. Elyon (,,eel mai inalt"). ·In timpurile mai vechi, acest nume
nu se gasea decat lnsotit de cuvantul EI (Gen. 14, 18-22). Gratie
tablitelor descoperite in Ugarit (Ras-Shamra) ~i Ebia, acum se ~tie
ca Elyon nu era un nume special al divinitatii, ci era un atribut care
se dadea Jui Dumnezeu pentru a intensifica ~i mai mult ideea de
,,conducatorul eel mai mare" al omului. Septuaginta il reda prin
,,Dumnezeul eel preainalt" (b U\jflO"'tOc;). Mai tarziu, in cartile poe-
tice mai ales, Elyon este folosit ~i singur, spre a de semna pe
Dumnezeul eel preamarit (Ps. 18, 13; 2, 7; 46, 5; 50, 14; 73, 11;
85, 5; 91, l; 107, 11; PJangeri 3, 35-38; Ben-Sirach 37, 14; Deut
32, 8; Num. 21, 16).
9
Sellin E., op. cit., p. 3.
8 9
Cum aflam din Eusebiu din Cezareea, numele de Elyon era cu-
noscut fenicienilor. Eusebiu citeaza pe Filon din Byblos care, in
descrierea pe care o face religiei feniciene, spune ca Elyoun era
unul din eroii care, dupa moarte, a prim it mare cinstire. Se poate ca
relatarea lui Filon din Byblos sa fie exacta, dar aceasta nu in-
seamna ca evreii au imprumutat numele de Elyon de la fenicieni.
Am vazut mai sus ca numele divin de El ii aveau toti semitii. De
aceea, se poate sa-1 fi avut ~i pe Elyon, atat evreii, cat ~i fenicienii.
Ceea ce putem spune cu certitudine este ca, la inceput, cuvantul
Elyon era un adjectiv cu insernnarea de ,,inalt, mare". Pentru a da
ideea de ,,eel mai mare" pentru Durnnezeu, evreii 1-au adaugat ca
atribut pe Janga numele lui Dumnezeu, ca apoi cu timpul, numai
atributul Elyon sa indice pe Dumnezeul eel preainalt.
4. Sadai (,,eel puternic"). Ca ~i numele precedent, Elyon, nu-
mele de Sadai se afla in cartile Vechiului Testament fie singur, fie
in legatura cu numele divin de El (Deut. 32, 17). In paginile poe-
tice, Sadai se gase~te pus in paralela cu numele de Yahveh, ca fi-
ind numele mai arhaic pentru Yahweh (Gen. 49, 25; Num. 24, 2).
Cel mai potrivit lucru ar fi sa derivam pe Sadai de la riidacina
~adad, ,,a fi tare, sanatos", cum face ~i Septuaginta, care-I reda prin
n:cwwKpd'tcop sau '1crx1poc;, adica Dumnezeul eel atat de puternic
(omnipotens ). A fost derivat ~i de la a~er dai (,,care e suficient"),
insemnare care pare ca a fost cunoscuta ~i de Septuaginta, caci ga-
sim pe ~adai tradus cu '1Kav6c; de doua ori in Ruth, de trei ori in
Iov ~i o data In Ezechiel. Deoarece radacina verbului ~adai are ~i
sensul de ,,a pustii", unii semitologi socotesc ca Sadai, la origine, a
fost un zeu al furtunii, caci acesta distruge ~i pustie~te. Unii I-au
derivat de la ~edi cu sensul de: ,,demonul meu". Sunt destule alte
pareri, dar cea care pare cea mai intemeiata este cea a lui J. Hehn 10 ,
care conclude ca numele de Sadai se leaga mai bine cu babilonia-
nul ~adu rabu ,,munte mare", un titlu pe care I-au purtat ~i zeii de
acolo: Bel, Enlil, Anu, Amuru, Marduk ~i Asur. insemnarea lui
Sadai ar fi -<,eel mai sublim", ,,eel mai mare cu putinta", ,,eel atot-
puternic". In acest caz, evreii au adus cu ei din Chaldea ~i acest
nume. Se poate, caci limba ebraica este o fiica a semitei vechi.
Retinem ca ~i pentru Elyon ca, numele de Sadai a fost un atri-
but pe langa numele de El (Dumnezeu), ca sa-i scoata in evidenta
10
Hehn J., Die biblische und babylonische Gottesidee, Leipzig, 1913,
p. 267.
superioritatea absoluta. Cu timpul, acest atribut a devenit singur o
denumire a lui Dumnezeu, foarte mult folosita de catre autorii car-
tilor Vechiului Testament. A~a se face ca numai In cartea Iov se
afla de 31 de ori.
5. Adonai (,,Domn, Stapiin"). Este derivat de la Adon, iar acesta
de la o radacina dun, disparuta In timp, cu semnificatia de ,,a ridica,
a lndrepta". Adonai este deci eel catre care se 'indreapta omul ~i pe
care-I recunoa~te ca stapiin al sau. Dupa cum este scris, cuviintul
Adonai are forma de plural, caci singularul este Adoni . Si aici avem
un pluralis majestatis. Cum observam, evreii foloseau cuviintul cu
care invocau pe Dumnezeu la plural, In semn de respect.
Terminatia finala, ai In textul ebraic este scrisa 'insa cu vocala
kamets, pentru ca sa deosebeasca numele divin de cuviintul obi~­
nuit Adonai - ,,domnii mei". Cuviintul Adonai nu este utilizat de-
ciit i'n vocativ (Gen. 15, 2-8; 18, 23-32; 19, 18), ceea ce probeaza
ca el, la lnceput, a fost numai un titlu dat lui Dumnezeu mai de-
graba deciit un nume propriu . Cu timpul ~i acest atribut a devenit
un nume propriu, cum vedem In scrierile profetice (Is. 6, l etc.). Cu
timpul, iudeii socotind o profanare pronuntarea de catre muritori a
adevaratului nume Divin, care era eel de Yahveh, ciind In citirea
cartilor sfinte trebuiau sa rosteasca numele de Yahveh, nu-! pro-
nuntau, ci ziceau Adonai in Joe de Yahveh. Mai apoi massoretii au
vocalizat tetragramul YHWH cu vocalele Jui Adonai ~i de aici a
ajuns i'n limbile moderne numele de Iehova, 1n Joe de Yahveh, cum
este corect. De aceea, atiit Septuaginta cat ~i Vulgata au KUptoc; ~i
Dominus, acolo uncle textul ebraic are YHWH, fiindca traducatorii
acestor doua versiuni au citit, conform uzului din secolul al treilea
lnainte de Hristos, Adonai In Joe de Yahveh ~i !-au tradus i'n limba
greaca cu Kyrios, iar in cea latina cu Dominus.
6. Baal (,,Proprietar, Domn, Stapiin"). Dupa cum vedem din
anumite locuri scripturistice, numele de Baal era dat, ca ~i Adon,
Jui Dumnezeu. Se vede lucrul acesta din II Sam. 5, 20 ~i mai ales
din numele proprii de persoane, compuse cu numele de Baal, cum
de exemplu E~baal, Ierubaal, Beeliada etc. in special persoane din
familia lui Saul ~i David au purtat acest nume (Jud. 6, 32; II S. 3,
8; 4, 4-8; I Chr. 8, 33; 9, 39; 14, 7 ~.a.) . Mai tiirziu, fiindca era nu-
mele pentru Dumnezeu al canaanitilor, contra caruia luptau profeti i
cu toata forta, acest nume a fost evitat. Dispretul pentru acest nume
pare sa-1 fi dat proorocul Hozea, uncle citim: ,, Zice Domnul: in
10
ziua aceea nu-mi vei mai spune Stapiinul meu (Baali), ci-mi vei
spune barbatul meu ('l~i). Voi scoate din gura ei numele baalilor,
ca sa nu mai fie pomenifi pe nume" (Hoz. 2, 18). Din antipatie
pentru numele de Baal, iudeii au schimbat numele de baa!, din
numirile proprii, lnlocuindu-l cu eel de bo$el ,,ru~ine, sciirba". Ast-
fel din l~baal au racut I~bo~et etc.
7. Melech (,,rege"). Aceasta denumire se afla mai cu seama in
lsaia 6, 5 apoi 44, 21; 44, 6 .:i in multi psalmi: 5, 44· 44 5· 48 3·
~ ' ' ' ' ' '
74, 12; 84, 4; 98, 6). Dar dupa cum se vede din locuri ca I Sam. 8,
7; Num. 23, 21; Am. 5, 26, chiar In vechime era folosit, spre a
arata ca Dumnezeu este eel care stapiine~te cerul ~i pamiintul.
Daca denumirea de Baal a disparut de timpuriu, nici denumirile
de Adon ~i Melech nu au devenit numiri proprii pentru Dumnezeu,
eel putin la prooroci ~i partizanii lor, ci precum ne arata ~i cuviintul
roeh (Gen. 48, 15; 49, 24; Pr. 23, l; 80, 2) au ramas numai ni~te
epitete. in cartea Isaia, cuviintul rege este un fel de titlu obi~nuit al
lui Dumnezeu, dar totu~i n-a ajuns sa devina un nume propriu
pentru divinitate (4, 2 sq.; 43, 15; 44, 6; 52, 7). Cu toate acestea,
ideea ca Dumnezeu este regele poporului, respectiv al credincio-
~ilor sai ~i ca ace~tia sunt oarecum o proprietate a Jui este o idee
comuna tuturor cartilor Vechiului Testament. Critica moderna in-
terpreteaza aceasta idee in sensul ca omul s-ar afla in fata Jui
Dumnezeu ca un sclav. Dar cei ce interpreteaza astfel uita 'ca 'in
vechime substantivul 'ebed (,,rob") i'nsemna, de multe ori, ,,eel in-
sarcinat cu o anumita misiune", ,,mandatar", cum este cazul lui
Moise, David ~i al profetilor, iar 'in partea ultima a cartii Isaia, cu-
vantul ebed poate fi tradus cu ,,adorat''. De asemenea critica mo-
dernii nu tine seama de faptul pe care I-a evidentiat Baudissin 11 , ~i
anume ca Dumnezeul tribului semit, ca ,,Domn", este In acela~i
timp Tatal, Miintuitorul ~i Judeciitorul tribului sau. De aceea, in
timpurile dinaintea exilului ~i chiar dupa exil numele Domnul" a
fost folosit pentru numele lui Dumnezeu. To~u~i cei c~~e au folo~it
numele de Adonai, ca nume al Jui Dumnezeu, au fost carturarii ~i
scribii palestinieni, care intelegeau prin acest nume pe Domnul ce-
rului ~i al pamiintului 12 •
11
Baudissin van W., Kyrios als Gottesname in Judentum ... , vol. 3,
Giessen, 1929.
12
Sellin E., op. cit., p. 7.
11
 Pe langa aceste numiri ale lui Dumnezeu, care-I caracterizeaza Dumnezeu ni~te atribute mai pline de 'inteles, care 'in chip plastic
ca domn ~i conducator, se mai afla un ~ir intreg de epitete foarte sa-i z~grave~sca fiinta. Ele ch~ar erau cerute, de fap}ul ca numele
inrudite cu cele amintite pana aici. A~a erau folosite ca atribute propnu al Im Dumnezeu devemse complet nemteles .
permanente cuvintele: oil mare (rav, gadol, chabid ~.a.); eel prea 8. In general, Vechiul Testament nu cunoa~te pentru Dumnezeu
fnalt (ram); eel tare ('ez, avir); eel stralueitor (adir). De altfel, decat un singur nume propriu ~i acesta este Yahveh (YHWH, YH,
aceste numiri se gaseau, mai mult sau mai putin, la aproape toate Yahu).
popoarele semite. Cuvantul Yahweh deriva de la verbul haia ,,a fi". Ca aceasta
Exista totu~i in Vechiul Testament o denumire care nu se afla la derivare este justa, ne-o probeaza Ex. 3, 14-14, unde Dumnezeu
nici unul din popoarele semite 13 , este numirea simpla de ,,eel raspunde la intrebarea lui Moise, ~i anume, ce sa spuna israelitilor
sfant". Proorocul Isaia cand s-a apropriat de Dumnezeu (6, 3) a ob- daca-1 vor intreba care este numele Domnului, care 1-a trimis.
servat ca sfintenia este partea cea mai intima a lui Yahweh, in sen- Moise trebuia sa raspunda: ,,Eu sunt eel ee sunt". ,,Vei raspunde
sul ridicarii deasupra a tot ce este creatura, a~a !neat in apropierea fiilor lui Israel a~a : ,, Eu sunt m-a trimis la voi". Si Dumnezeu re-
lui Yahweh totul cade in pulbere. De aceea, Isaia striga: ,,vai mie; peta Jui Moise, cum aflam din versetul urmator: ,,A~a sa vorbe~ti
sunt un pierdut" (6, 7). Din aceasta clipa, care I-a urmarit toata via- fiilor Jui Israel: «Yahweh, Dumnezeul piirinfilor nostri, Dumne-
ta, a reie~it numele Jui Yahweh de ,, sfantul Lui Israel" (Kado~ Is- zeul Jui A vraam, Isaac ~i Iacob, m-a trimis la voi»; acesta este nu-
rael). Cu timpul, expresia aceasta s-a impamantenit, devenind un mele meu din eternitate, a~a trebuie sa ma numiti din veac in
nume propriu al Jui Dumnezeu, care chiar daca nu se intalne~te
veac". De aici vedem ca, Yahweh ~i ahyeh desemneaza aceea~i
prea des, totu~i trebuie subliniat In mod special, pentru ca martu-
persoana. Dumnezeu 'insu~i se nume~te la persoana intaia, iar Israel
rise~te despre calea unica pe care a strabatut-o religia Jui Israel in
ii nume~te la persoana treia.
mijlocul celorlalte religii semite.
intelesul cuvantului Yahveh rezulta din semnificatia radacinii
Daca in Habacuc 1, 12, profetul, rugandu-se lui Dumnezeu In
de la.care este derivat hih = havah. Desigur numele 'de Yahveh,
numele poporului, ii nume~te pe Yahweh ,, sfantul meu ", este clar
fiind numele Jui Dumnezeu, nu trebuie conceput numai ca o idee
ca numele de Kados (sfant) sta in paralela cu Eliah, adica Dumne-
speculativa a fiintei divine, ca ceva din sine ~i prin sine, ci mai
zeu este numit ,,Ce! sfant". De asemenea, gasim acest nume ~i in
mult, ideea trebuie privita numai pe baza fiintei ~i a realitatii ra-
formulele liturgice ,, Ce! sfdnt si eel fnjrieosator este numele lui"
mase neschimbate in revelatia istorica a Jui Dumnezeu. Ca sa pa-
(Ps 111, 9; Is. 57, 15).
trundem ideea care se leaga de cuvantul Yahweh, trebuie sa cu-
0 evolutie de la epitet la nume proprii ne-o vade~te cuvantul tur
noa~tem uzul vorbirii propozitiei relative aser ehyeh, de altfel ca ~i
- ,,stanca". Daca desemnarea Jui Yahweh ca stanca, adica Joe de
al intreg contextului Ex. 3, 14. Mai intai vedem ca se repeta un
refugiu, se gase~te foarte des in rugaciunile de la templu (Ps. 18, 3;
verb cu pronumele relativ, aratandu-se prin aceasta ca ceva este ~i
18, 32; 27, 5; 61, 3 ~.a., in alte locuri gasim cuvantul tur rara sufi-
ramane independent de altcineva, lucru ce se intalne~te ~i in felul
xul pronominal, deci ca un nume propriu al lui Yahweh. Iata ce ci-
de vorbire romanesc: ,,Eu sunt, care eu sunt", adica nu pot sa ma
tim in Hab. 1, 12: ,, Yahweh, spre judecata l-ai rdnduit, Stdnca,
schimb. Asemanator este ~i felul de vorbire din Ex. 33,19:
spre pedeapsii l-ai asezat", adica mai clar: ,,Doamne, spre jude-
,,Mi-este mila de care mi-este mila ~i miluiesc pe cine vreau sii mi-
catii l-ai asezat; Dumnezeule, spre pedeapsii l-ai randuit". Si 'in
luiesc", adica originea milei trebuie cautata numai in Dumnezeu ~i
Deut. 32,4 se vede ca numele de ,,stanca" este pus pentru a-l inlo-
'in nimeni altul. Tot a~a in loan 19,20: ,,Ce am scris, eu am scris".
cui pe eel de Dumnezeu, adica in ebraica pe eel de Elohim.
Sensul lui ehyeh 'aser' ehyeh in context este: Moise va spune
Aceste denumiri nu sunt decat formatiuni relativ tarzii, care ne
israelitilor: ,,Dumnezeul parintilor vo~tri, Dumnezeul care a aratat
arata ca autorii au cautat sii substituie numirii traditionale a Jui

13 14
Sellin E., op. cit., p. 7. Ibidem, p. 8.

12 13
stramo~ilor grija sa pentru poporul ales $i care in fiin{a sa (propri-
etatea sa) va ramane ace/a# $i neschimbat, acela~i m-a trimis pe
mine". Pentru aceasta insemnare pledeaza ~i Mal. 3, 6: ,,Eu sunt
Yahveh $i nu ma schimb; pentru aceasta voi fiii lui Jacob nu sun-
te{i distru$i ". Deci in numele lui Yahmeh se afla notiunea fiintei
ca ceva neschimbator, independent de alta fiinta, dar aceasta noti-
une nu este conceputa in mod abstract sau speculativ, ci In mod
concret, avand in vedere legaturile istorice ale Jui Yahweh cu po-
porul Jui Israel. Poporul israelit trebuie sa aiba o tinuta ne~ovai­
toare fata de Yahweh, fiindca YHWH este, ce este, neschimbator
in fiinta ~i actiunile sale.
in ce prive~te vocalizarea tetragramei YHWH, cum am pomenit
mai sus, s-a dovedit ca cea de Yehova nu este cea originala, ci
schimbata de masoreti care au luat vocalele cuvantului Adonai ~i
le-au pus consonatelor Yhwh. Precum aflam din Filon 15 , Iosif Fla-
viu16 ~i Sfintii Parinti 17 , iudeii nu mai pronuntau numele divin, din
motive de pietate extremista sau mai degraba dintr-o falsa intelege-
re a pasajului din Levitic 24, 16: ,, Cine pronun/a numele lui Dum-
nezeu cu moarte va muri; toata comunitatea sa-1 ucida cu pietre,
ca $i strainul, ca .$i localnicul, daca pronunfa numele trebuie sa
moara". Dar daca privim mai cu atentie cuvantul ebraic (nkb) care
opre~te pronuntarea numelui divin, vedem ca nu este vorba de o
pronuntare obi~nuita, ci de o pronuntare de hula ~i blasfemie, caci
in versetul Lev. 24, 11 citim: ,, Fiul unei femei israelite a blestemat
numele lui Dumnezeu ~i 1-a batjocorit... ", iar in versul 15 citim:
,,[Iar tu Moise] sa vorbe$li fiilor lui Israel a$a: ,,Oricine va
blestema pe Durnnezeul sau sa-~i ispa~easca pacatul", adica sa fie
pedepsit cu moartea (cf. ~i Ex. 20, 7). Iudeii au interpretat cuvantul
nkb ca pe o simpla pronuntare ~i de aceea din Talmud aflam ca cei
care pronunta numele Jui Dumnezeu pe numele sau de Iehova sa
n-aiba parte de viata ve~nica. Dupa traditia iudaica, numai o data
in an, ~i anume la sarbatoarea impacarii (iom chipur) s-a pronuntat
numele de Iehova, de catre marele preot, singura data cand acesta
intra in altarul templului, numit Sfanta Sfintelor. Cel care 1-a
15 Viata Lui Moise , c. iii.
16 Antichitafile iudaice, II, XII, 14.
17
Teodoret al Cirului, Quaestiones in Exod, XV ; Eusebiu de Cesarea,
Praeparatio Evangelica , IX, 7 ; Ieronim, Ad Damasium Papam, cf.
Scholz P. , op. cit., p. 114.
14
pronuntat ultimul trebuie sa fi fost Simon eel drept, eel din urma
mare preot, in timpul caruia a fost distrus templul ~i Ierusalimul.
A~adar, numele divin de Yahweh devenise un $em hamefora/ •
8
Cum am mai amintit, acolo unde in cartile Vechiului Testament
era intalnit cu van tu I Yahweh, fiira gre~, iudeii citeau Adonai ~i ca
sa atraga luarea-aminte a acestui lucru, au pus sub cuvantul
Yahweh vocalele cuvantului Adonai, numai ca sub prima conso-
nanta ,,io" au pus semivocala ,,seva" ~i nu pe ,,alef patach'', fiindca
,,iod" nu este guturala, cum este cazul lui ,,alef', prima consoana a
cuvantului Adonai. In cazul in care in textul ebraic se aflau ambele
nume divine: Adonai ~i Yahweh atunci ei scriau sub Yahveh vo-
calele cuvantului Elohim ~i citeau: Adonai Elohim.
Din cauza acestei imprumutari de vocale, de la cuvantul Adonai
a luat na~tere falsa pronuntare ,,lehova", care ~i azi este destul de
raspandita, de~i se ~tie ca pronuntia corectii este Yahweh, caci Inca
din secolul al XVI-lease descoperise adevarata citire a Jui Yahweh.
Autorul ei este Petru Galatinus, un profesor de teologie, care a trait
sub papa Leon X. Prin aceasta descoperire cadea in desuetudine pa-
rerea acelora care sustineau ca pronuntarea Iehova este cea adevara-
ta ~i o explicau ca o forma combinata de viitor, de participiu ~i de
perfect, a~a ca Iehova ar avea insemnarea de: care este, era ~i vafi.
In ce prive~te pronuntia, vechile versiuni sau traduceri (Septua-
ginta, Vulgata ~i Pe~ito) nu ne ofera nici un ajutor, fiindca ~i in ele
cuvantul Yahweh este tratat ca un 6:.pprrc:ov (nepronuntabil, secret).
De obicei, ele traduc pe Yahweh ca ~i cand ar fi scris Adonai, caci
Septuaginta are Kyrios ~i Pe~ito traduce Domni{i (Dono), Penta-
teuhul Samaritean Sima= Sem (Numele), caci nici acest text sama-
ritean nu mai pronunta cuvantul Yahweh, iar Vulgata, recte Fer.
Ieronim, are Dominus.
De asemenea, vechii scriitori biserice~ti au pareri deosebite cu
privire la pronuntare. La ace~tia se intalne~te cand forma Iaw 19
cand lcuc6 20 , cand Iao<i 1, cand laj3£ 1aj3E.
18
insemnarea lui !)em Hamfora~ a dat na~tere la multa dis.cutie. Pe
baza citatelor din Ezra 4, 18 ~i Neh. 8, 8, A. Shaeder (apud Sellin E., p.
10) considera ca este vorba de "numele eel talmacit", adica eel care se
cite~te ~i se pronunta totdeauna altfel decat este scris.
19
Diodor Siculul, vol. I, cartea I, cap. 94; Plutarh, Sympos . Li b. lV ,
prob!. 5; loan Lydus, De mens. IV, 38 ; Epifanie, Contra gnosticilor 26 ;
15
 Cea mai probabila ~i cea mai lndreptatita parere este aceea ca
Yahweh, cum ne indica preformativul ,,iod", este un substantiv (in
viitorul qal), format dupa analogia lui lacov de la radacina akav ~i
dupa analogia lui lthak de la radacina fahak. Precum se vede, el ar
trebui scris ~i pronuntat Yahweh (fIIIT ). Aceasta vocalizare este
intarita de o marturie istorica ~i anume cea a lui Teodoret al Ciru-
2 otii egipteni purtau pe piept numele de Iao atunci cand intrau in
!ui, care ne spune ca Samaritenii pronuntau pe Yahweh Ycx.13£2 .
Intre Yahve ~i Y cx.13£ nu este diferenta. Adesea Septuaginta reda pe
,,vav" prin B, de exemplu pe David (Licxl3i8). Din aceasta prunun-
tare se explica diferitele prescurtari ale numelui Jui Dumnezeu.
A~a de exemplu Yah, ce se afla fie In numele proprii, fie chiar In
cuvinte independente, in special unde este preferat un cuvant scurt,
ca in refrene (halelu -Yah, Is. 26, 4). Apoi forma Yahu (pentru Yhv)
~i Yhca terminatii ale numelor proprii, cum de pilda: Iesaiah ~i Ie-
saia, Irmiahu ~i Irmia etc. in fine la inceputul cuvintelor ca Ieho
sau Io ca in Iehonatan ~i Ionatan. Forma Jeho este provenita din
pronuntia imposibila Yahw, din care cauza ,,vav'', pentru o mai
u~oara pronuntie, se transforma lesne in o sau u, iar ,,iod" (prima
consoana) pierde vocala sa ,,patach".
In ce prive~te originea cuvantului Yahweh s-a scris poate mai
mult decat pentru orice alta problema a Vechiului Testament. Rand
pe rand, s-a presupus ca este lmprumutat din religia egipteana, fe-
niciana, babiloniana, persana ~i chiar indiana. Parerea ca Yahveh
ar fi un imprumut din religia egipteana a fast largita In Germania
prin lucrarea de tinerete, dar prin aceasta netemeinica, a Jui
Schiller: ,,Die Sendung Moses". Schiller a adoptat aceasta ipoteza,
cum singur ne relateaza, din lucrarea necritica a Jui Reinhard 23
care la randu-i se sprijinea pe Voltaire 24 . La randul lui, Voltaire s~
Eusebiu, Demonstr. Ev., X, 8 (in Ps. 22) ~i In Praeparatio Ev. 9, cf.
Scholz P., op. cit., p. 116.
20
Porfirius, Contra Christ., lib. IV; Filon din Biblos, In Eusebiu de
Cesarea, Praeparatio Evangelica, I, 9.
21
Clement Alexandrinul, Stromata, cartea V-a.
22
Teodoret al Cirului, In Exod. Quaest. XV ; Epifaniu, Contra Haere-
ses, XI.
23
Scholz P., op. cit., p. 118.
24
Les mo.eurs et !'esprit de nations, 1783, vol. 16, p. 100, apud Scholz
P., p. 121.
16
intemeiaza pe o legenda a Jui Clement Alexandrinul, care ar spune
ca In Egipt nimeni n-ar fi putut intra in templul Jui Serapis, daca
n-ar fi purtat pe piept sau pe frunte numele de Yaho-ho. Aceasta
informatie este inventata de Voltaire, fiindca Clement nu ne vor-
be~te absolut nimic de aceste lucruri. Tot a~a de neistorica este pa-
rerea acelora care, bazandu-se pe Diodor din Sicilia, afirma ca pre-
templul Jui Serapis, a~a cum marele preot al evreilor purta numele
de Yahweh. Cercetandu-se scrierile lui Diodor, s-a vazut ca nica-
ieri nu se afla aceasta informatie. Numai in treacat (I, 29) amin-
te~te el ca Moise a primit legislatia sa de la zeul Jao, iar in alte
doua pasaje istorise~te ca lnaltul judecator egiptean purta Ia gat un
!ant de aur cu chipul adevarului spre a-i aminti ca el nu trebuie sa
se lase corupt, primind daruri (mita).
Un alt temei pentru a socoti pe Yahweh imprumutat din Egipt
1-ar furniza o inscriptie ipotetica din templul lui Isis din Sais. Dupa
25
Plutarch , la intrarea In templu trebuia sa stea gravata in piatra o
inscriptie, cu un anumit text magic.
Aceasta inscriptie ar cuprinde ideea de Yahveh, ca ,,Cel Voi-
nic", ca ,,Cel ce este, Cel ce era ~i Ce! care va fi". Numai ca auten-
ticitatea acestei inscriptii este foarte indoielnica, fiindca este cu-
noscut ca Plutarch substituie ideile timpului sau vechii religii a
Egiptului. Pe de alta parte, nici un alt scriitor dintre cei vechi, ca
Herodot, Strabo, Diodor ~i nici Filan din Alexandria, nici Clement
Alexandrinul, nici Origen, toti bine informati despre religia egip-
teana, nu amintesc absolut nimic despre inscriptia Jui Plutarch.
Dar, chiar daca inscriptia ar fi fast autentica, numele de Yahweh
nu putea sa fie imprumutat din ea, fiindca inscriptia se referea la
zeita Neit din Sais, ca personificare a zeitii luminii, din care deriva
totul, dupa conceptia egipteana.
26
Gesner incearca sa dovedeasca ca egiptenii ar fi cantat pam-
pas, la serviciile lor divine, numele de Yahweh. Parerea Jui se ba-
zeaza pe un pasaj gre~it inteles din Eusebiu, unde nu este vorba de
Yahweh, ci de ~apte vocale tET]OOJlXX, care erau semne muzicale ~i
astronomice, ce reprezentau cele ~apte planete, cum s-a adeverit
suficient dupa aceea.
25
Despre !side ~i Osiride, § 19.
26
Ia Scholz P., op. cit., p. 11.
17
 27
Von Bohlen ar voi sa afle un indiciu special pentru imprumu-
tul cuvantului Yahweh din religia egipteana, din !mprej urarea ca
Faraon, dupa II Regi 23, 34, a schimbat numele regelui israelit
Eliakim (,,El se va ridica") in Ioiakim (,,Yahveh se va ridica").
Numai ca aceasta schimbare a numelui lui Eliakim s-a facut la
propria dorinta a regelui iudeu. Daca schimbarea numelui ar fi
pornit de la Necho, faraonul in chestiune, aceasta ar fi fiicut ca sa i
se recunoasca suprematia, ~i In acest caz i-ar fi pus lui Eliakin nu-
mele Dumnezeului sau egiptean, dar n-a fiicut acest lucru. Tot a~a
~i Nabucodonosor, regele Babilonului (II Regi 24, 17) a schimbat
numele regelui lntronat de el, pana atunci numit Mattania (,,darul
Jui Yahve") in Sedekia (Tidkiahu) ,,dreptatea lui Yahve".
Cum reiese din Exod 5, 2, unde Faraon spune: ,,Cine este Yah-
veh, de-al Carui glas trebuie sa ascult ca sa eliberez pe Israel! Eu
nu cunosc pe Yahve ... " ~i din raspunsul lui Moise ~i Aaron, Inver-
setul 3, ,,Dumnezeul evreilor", rezulta ca egiptenilor le era complet
necunoscut numele de Iahveh. Din cercetarile fiicute de oameni
competenti s-a constatat ca In religia egipteana nu se gase~te un
nume al lui Dumnezeu cu sunetul de Yahveh sau asemanator.
Nici parerea ca numele de Yahveh ar fi luat de lafenicieni nu se
bucura de mai multa autoritate. Un parta~ de seama al acestei pa-
reri a fast Hartmann , care-~i bazeaza prezumtia pe fragmente lu-
28
ate din Sanchuniaton, in care este amintit un preot al zeului Yevo.
Numai ca fragmentul din Sanchuniathon, pe care se sprijinia
Hartmann este, sigur, neautentic, caci, dupa Filan din Biblos, este
o contrafacere a unui ~arlatan , care-~i atribuie scrierea unui autor
fenician, cums-a atestat mai tarziu 29 •
Mai departe, Hartmann se sprijina pe faptul ca la fenicieni se afla
zeul Yao ~i ca atat scriitorii profani cat ~i cei biserice~ti ii numeau pe
Dumnezeul poporului israelit Yao. Ca la fenicieni se afla un zeu cu
numele de Yao, aceasta nu !nseamna nimic. ~i unii, ~i altii au fast
semiti ~i limbile lor au avut cuvinte asemanatoare. Comun cu babi-
lonienii, evreii aveau numele de Sabat. Dar intre Sabatul babilonian
27
Ibidem, p. 120.
28
Forschungen uber die 5 Bucher Moses, p. 156, apud Scholz P., op.
r·
cit., 121.
2
Die Unechtheit der in Eusebius erhaltenen Fragmente des San-
chuniathon bewiesen ... , apud Scholz P., op. cit., p. 122.
18
$i eel ebraic diferenta era totala. De un lmprumut al numelui divin
de la canaanei, caci fenicienii au fast ~i ei canaaniti, nu poate fi
vorba, cunoscuta fiind ura ce a existat intre canaaniti ~i evrei.
in fine, s-a voit a se deriva numele divin de I~hova din religia
indiana, caci a fast comparat cu Javis, Jupiter, ~i cu numele divine
ale indienilor ~i persanilor, ce apartineau radacinii dev. S-a obser-
vat totu~i ca pronuntia proprie a tetragramului ebraic suna Yahwh
~i dupa Vara, latinescul Javis, la origine, s-ar fi pronuntat Diovis, a
carui radacina este dio (dju - ,,lumina). Toata asemanarea dintre
ebraicul Yahweh ~i Javis se reduce a~adar la litera vav.
in ce prive~te uzul cuvantului Yahweh este necesar sa se vada
raportul dintre numele de Yahweh ~i Elohim. Acesta din urma in-
dica pe Dumnezeu in sens general, pe cata vreme Yahweh indica
pe Dumnezeu eel adevarat, neschimbat, ve~nic ~i personal, in spe-
cial in raportul sau de Dumnezeu revelator catre poporul israelit.
Peste tot, acolo unde este vorba de Dumnezeu adevarat, in raport
cu poporul legamantului, sta numele de Yahweh. De aceea ~i in-
talnim expresii ca cele de: ,,Legamantul lui Yahweh, Legea lui
Yahweh, preotii, profetii, altarul ~i sarbatorile lui Yahweh". Pentru
aceasta, Yahweh este eel caruia se jura israelitul, pentru aceea po-
porul israelit se nume~te poporul Jui Yahweh.
Din contra, Elohim se falose~te, de regula, acolo unde nu este
vorba de elementul teocratic ~i raportul cu Legamantul, ci este vor-
ba numai de notiunea de Dumnezeu in general. Numele de Elohim
se afla in special in cazurile in care este vorba de zeita/ile pagane,
cand un israelit vorbe~te catre un neevreu cand este falosit ca un
apelativ, adica atunci cand este adaos pe langa numele de Yahweh.
in ce prive~te vechimea numelui de Yahweh, ea apare odata cu
teofania de la Horeb (Ex. 3, 6). Cel care se arata este: ,,Dumnezeul
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ~i Dumnezeul Jui Iacob" ~i cu
aceasta ocazie se descopera lui Mo ise pe numele eel adevarat: ,,Eu
sunt eel ce sunt" (YHWH).
Daca in texte mai vechi ca Exod 3, 6, adica lntreaga Geneza,
gasim ici ~i cola numele de Yahweh, lucrul acesta se datore~te
scriitorilor textului ebraic, carora le-a scapat, din neatentie, ~i mai
!nainte de Exod 3, 16 numele de Yahweh.
Sunt multi autorii moderni care nu sunt de parerea de mai sus,
ci cred ca numele de Yahweh este mai vechi decat teofania de la
Horeb, adica numele de Yahweh era cunoscut patriarhilor.
19
 De exemplu, Scholz crede ca textul Exod 6, 3: ,, Eu m-am ara-
tat lui Abraham, lui Isaac ~i Jacob, ca Dumnezeul eel atotputernic
(El-Sadai), dar n-am Jost cunoscut de ei sub numele meu de
Yahweh" nu ne spune ca pana la Horeb numele de Yahweh nu era
cunoscut, ci textul Ex. 6, 3, arata numai manifestarea reala a lui
Dumnezeu, cu ln s u~irea sa de Yahweh, a~a ca lntelesul pasajului ar
fi : ,,Chiar ~i parintilor ma fiicusem cunoscut ca Durnnezeul eel
atotputernic, carora le-am dat fiigaduinta cu privire la Canaan, insa
ei nu m-au cunoscut ca Yahweh, ca Ce! neschimbat ~i Ce! adeva-
rat in fiigaduinte, adica In insu~iri. in aceasta calitate a mea, tre-
buie sa invatati sa ma cunoa~teti abia acum, fiindca eu voi fmplini
fiigaduintele ~i le voi duce la bun sfar~it" .
Ca Dumnezeu a fost cunoscut sub numele de Yahweh chiar de
patriarhi - spune Scholz - ne-o confirma faptul ca acest nume se
intalne~te din abundenta, cbiar din cele mai vechi timpuri, deci
inainte de Moise. A~a, de exemplu, in numeroase pasaje din Ge-
neza gasim numele de Yahweh, in a~a fel incat ne este imposibil sa
acceptam ca a fost intercalat de un redactor de mai tarziu. A~a, de
pilda, avem pasajele in care Dumnezeu se nume~te pe sine Yah-
weh, fata de patriarhi (Gen . 15, 2; 24, 3) sau este numit Yahveh,
Dumnezeul lui Abraham, Isaac ~i Iacob. Apoi in vechile proverbe,
ca Gen. 10, 9; 24, 14; 49, 18 Yahveh este clar numit. Du pa Gen.
4, 26, numele de Yahweh era cunoscut chiar pe timpul Jui Enoh
(,,Atunci au inceput sa invoace oamenii numele lui Yahweh"). De
asemenea, in Gen. 21, 33 citim despre Abraham: ,, Si Abraham a
invocat (a adorat) numele lui Yahweh eel ve~nic ".
Chiar inainte de Moise aflam nume proprii construite cu cu-
vantul Yahweh. A~a de exemplu Moria (Gen. 22, 2), muntele pe
care era necesar ca Avraam sajertfeasca pe fiul sau Isaac, dupa po-
runca Dornnului; Jocheved (Ex. 6, 20; Num. 26, 59) este numele
mamei lui Moise; Ioab, Iohanan, Ioaiakim
9. Yahweh Sebaotb. Ceea ce a inlesnit mult ca in textul masore-
tic cuvantul Yahweh sa fie inlocuit cu eel de ,,Domnul" pur ~i sim-
plu a fost faptul ca, Inca din vechime, Yahweh mai era numit ~i
Yahweh Sebaoth, adica Domnul o~tirilor. in cartile Vechiului Tes-
tament, ii mai gasim ~i Yahweh Dumnezeul Sebaot (II Sam. 5, 1O;
Am. 4, 13, Hoz. 12, 6 Jer. 5, 14; 15, 16 care mai totdeauna stain le-
gatura cu Arca Aliantei (I Sam . 4,4; II Sam. 6, 2). Cam din timpul
20
lui Amos (5, 16) ~i Isaia (6, 3-5; 2, 12; 10, 6) numele de Yahweh Se-
baot era inteles ca Dumnezeul tuturor puterilor cere~ti ~i pamante~ti ,
al stelelor, .al cetelor cere~ti, al demonilor etc. (cf. ~i Septuaginta la
30
Amos 6, 14, unde Yahweh este socotit Dornnul puterilor ).
Fiindca Yahweh este numit Dumnezeul o~tirilor, s-a emis pare-
rea3 1 ca Yahweh, la origine, ar fi fost zeul razboiului, caci In II
Sam. 5, 24 Yahweh apare in capul armatei sale de razboi, ca sa
bata oastea filistenilor. Dar parerea este o simpla presupunere, cu
ni mic justificata. Textul nu sustine aceasta prezumtie. Tot a~a ~i
pasajul din I Sam. 17, 45, unde citim: ,,Eu vin la tine in numele l~i
Yahweh Sebaot, Domnul o~tirii Jui Israel". Expresia ,,Domnul o~tl­
rilor lui Israel" nu este o explicare a cuvintelor ,,Yahweh Sebaot",
ca sa putem scoate ideea ca Yahweh era Dumnezeul razboiului.
Fiindca in Vechiul Testament, prin cuvintele: ,,oastea cerului"
se inteleg mai totdeauna astrele cere~ti: soarele, luna ~i stelele (pu-
terile cerurilor), s-a lncercat ~i o identificare a lui Yahweh ca Dum-
nezeu al astrelor, ca pana la urma sa fie el un astru, a~a ca israelitii
ar fi fost adoratori ai corpurilor cere~ti. Parerea este unilaterala.
Yahweh era socotit de catre israelitii autentici, nu de cei deviati, ca
Durnnezeu al tuturor puterilor de orice fel.
Expresia ,,o~tile cei:e~ti!', cum vedem din Noul Testament (Luca
2, 13), a fost lnteleasa ca referindu-se in primul rand la cetele ce-
re~ti ale ingerilor.
A~adar, num~le de Yah~ Seb<wt 11 indica pe Dumnezeu in
chip general, ca Stapanul eel puternic, care guverneaza toata crea-
tura In cer ~i pe pamant. Elementele acestei creaturi devin oastea sa
peste care Durnnezeu porunce~te ca un ziditor, in chip special,
Yahweh este conducatorul sau ~eful o~tilor ingere~ti, care au fost
create de El spre preamarirea ~i stralucirea sa ~i pentru a-i vesti
poporului vointa sa.
Cu timpul ~i numele de Yahweh Sebaot a inceput sa fie putin
folosit. De unde In cartile proorocilor Hagheu, Zaharia ~i Maleahi
el inlocuia, in mare masura, numele de Yahweh sau era utilizat
lmpreuna cu el, in cartile Cronicilor el nu mai are aceea~i lnsem-
32
natate ca inainte .
30
Sellin E., op. cit., p. 10.
31Scholz P., op. cit., p. 128.
32
Sellin E. , op. cit., p. 11.
21
 10. Dumnezeul cerului este o denumire ce se gase~te In cartile
postexilice (Ezra 2; Neh. 1, 5; Dan. 2, 37), de~i o expresie analoa-
ga se afla ~i In Psalmi (Ps. I, 4). Aceasta numire voie~te sa spuna
ca Dumnezeu locuie~te In cer ~i deci el este mai presus de oameni.
Prin aceasta expresie, Yahweh nu inseamna ca la origine a fost un
zeu al cerului spre deosebire de altul al pamantului, altul al marii
etc., cum era cazul la pagani. Nu, Yahweh la evrei era Dumnezeul
cerului ~i al pamantului ~i al tuturor celor vazute ~i nevazute.
Denumirea de ,,Dumnezeul cerului" era o expresie care simboliza
lnaltimea cea tara comparatie, fata de om.
§ 3. Unitatea lui Dumnezeu
La baza monoteismului sta credinta lntr-un singur Dumnezeu.
Religia Vechiului Testament fiind religia monoteista prin excelen-
ta, de la un capat pana la altul, ea nu vorbe~te decat de un Dumne-
zeu unic Yahweh, care a tacut Cerul ~i pamantul ~i el lngrije~te ~i
stapane~te lumea vazuta ~i nevazuta.
Cand Moise a primit revelatia pe muntele Sinai ~i a fost cunos-
cut numele adevaratului Dumnezeu ca este Yahweh, din ace! mo-
ment el a fost conceput ca singurul Dumnezeu. Se poate ca inla-
untrul poporului sa fi ramas ~i indivizi care sa fi crezut ca Yahweh
este numai Dumnezeul suprem, ~eful altor zei existenti ce nu tre-
buiau adorati, cum era cazul la babilonieni. Dar adevaratul Israel,
totdeauna, a profesat monoteismul curat. Cart:ile Pentateuhului ~i
cele ale profetilor anteriori ne arata clar ca ele nu marturisesc decat
despre existenta unui singur Dumnezeu ~i acesta este Yahweh,
care a creat universul ~i care conduce soarta intregii omeniri. De
un alt Dumnezeu nu mai este niciodata vorba.
Acesta este cazul ~i al profetilor preexilici . Pentru Amos este un
lucru firesc ca Dumnezeu conduce destinele filistenilor, aramee-
nilor, moabitilor, ~.a. (Am. 9, 7; 1, 3 pana la 2, 3; 3, 2) ~i presupu-
nem ca evreii care II ascutau pe Amos aveau o conceptie asema-
natoare. De asemenea, vedem ca ~i Isaia socote~te ca Dumnezeu
este eel care ridica pe asirieni ~i pe egipteni contra regatului iudeu
(Is. 7,18; 10,4), iar judecata lui Yahweh va cuprinde 'intreg pa-
22
mantul (Is. 2, 6 sq. Sof. 1, 2) ~i ca in viitor toate popoarele univer-
sului vor primi invatatura de la Yahweh (Is. 2, 1-4.) Tot a~a Iere-
mia (4, 6; 27, 6 ~.a.) predica cu toata taria ca Yahweh va adl~c:
asupra Iudeii ~i lerusalimului pe caldei, du~manul de Ia nord, ad1ca
pe Nabucudonosor, regele !or. . _
in chip practic, religia Vechiului Testament ~ste. m.?n~t~1sta
chiar de la inceput. Daca exista Yahweh, nu mat ex1sta met un
33
Marduk, nici un Bel, Astarte etc .
Totu~i, unitatea lui Dumnezeu nu devine o pro~lem~ decat
atunci cand poporul incepe sa adore pe zeul Ba~! al T1rulu1, I<:_ f~l
ca pe Yahweh. Cu aceasta oc.azie, ~roorocu.l Ihe se adre~eaza 111
mod ironic poporului ~i preotilor Im Baal ~1 dovede~te ca pentru
diinsul nici nu se pune chestiunea unui alt Dumnezeu (Ir. 18, 27),
atunci Hozea spune cu toata inima: ,,Tu cuno~ti ca nu este alt
Dumnezeu afara de mine ~i un alt Izbavitor nu exista" (Hoz. 11, 4 ).
Pe aceasta linie de gandire mergand, Ieremia neaga ?rice. p~ter~
celorlalti zei ai paganilor pe care el ii nume~te c~1ar nzmicurz
(havelim Jer. 2, 5; 2, 8; 14, 22 ~.a.), iar in doua locun (2, 11; 5, 7)
le contesta ~i titlul de ,,zei".
Din toate aceste locuri ~i altele multe, unicitatea lu.i Dumnezeu
Inca nu este destul de clara. Chiar celebrul loc din Deut. 5, 4: ,,As-
culta Jsraele, Yahweh Dumnezeul nostru este singurul Dumne-
zeu "' Inca Ii mai Iipsea ceva, ca sa aiba toata claritatea necesara.
Meritul formu!arii teoretice a monoteismului revine lui lsaia, cap.
40 ~i urmatoarele, pe care cei mai multi autori m_oder~i le ~~eaza
dupa exil 34 . Isaia introduce un element nou de ordm rat1ona~. m.ve-
chea religie, element cerut de imprejurarile istoric~. Profet11 ~1~a­
intea Jui Isaia n-avusesera nevoie sa accentueze ex1stenta unm sm-
gur Dumnezeu, dat fiind ca ei nu traiau in :al_esti~a decat realitatea
Iui Yahweh, iar ceilalti zei nu erau decat 1luz11 de~arte. Acum,
adica in timpul exilului, apare tendinta periculoasa de a se demon-
stra unitatea lui Dumnezeu. Chiar ~i lsaia In cap. 40 ~i urmatoarele
se vede antrenat in aceasta latura a probarii unui singur Dumnezeu,
caci 'ii vedem aducand dovezi din actul creatiei, din 'insu~irea 1ui
Yahweh de a prooroci etc. $i tot demonstrand el unitatea divina,
ajunge la o exprimare foarte corecta: ,, Eu sunt Ace/a, fnainte de
33
Scholz P., op. cit., p. 130.
34
Sellin E., op. cit., p. 11.
23
 Mine n-a Jost facut nici un Dumnezeu si dupa Mine nu va mai fl
nici unul" (Is. 43, 10; cf. 41, 4 sq.; 44, 8; 45, 6; 45, 22; 46, 9 ~.a.)
Din ace) timp (perioada exilului), religia Vechiului Testament
devine ~i o religie monoteistii teoretica, caci mai lnainte fusese
monoteista In mod practic.
Dupa ce am racut aceasta mica incursiune de ordin cronologic
sa vedem acum cum se exprima Vechiul Testament despre unitatea
Jui Dumnezeu: ,, Yahweh este Dumnezeu si nimeni altul langa el"
(Deut. 4, 35). ,,Asculta Israel, Yahweh, Dumnezeul tau, este Dum-
nezeu unic" (Deut. 6,4)
,, Vede{i ca eu sunt si nici un alt Dumnezeu nu mai este langa
Mine" (Deut. 32, 39)
,,Mare esti tu Yahweh, Dumnezeule; nimeni nu este ca tine .Ji
nici un Dumnezeu nu este afara de tine, dupa toate cate le-am au-
zit cu urechile noastre ... ", spune David du pa ce a prim it in~tiinta­
rea divina, prin Natan proorocul, cum ca dinastia Jui va ramiine
etern (II S. 7, 22; I Chr. 17, 20; 17, 26).
,, Yahweh, el este Dumnezeu! Yahweh, el este Dumnezeu!", ex-
clama poporul, atunci ciind profetul Ilie, rugiind pe Dumnezeu sa-i
asculteruga, Domnul i-o lmpline~te (I Chr. 18, 37; 18, 39).
,, Cine este Dumnezeu afara de Yahweh?" (Ps. 18, 32 sq.)
,,Nimeni fntre 'dumnezei nu este ca Tine, Doamne, iar lucrurile
tale sunt fora pereche; toate popoarele pe care le-ai facut vor veni
si se vor inchina Tie, 0 Doamne, si vor cinsti numele Tau, caci mare
esti Tu, care faci minuni, numai Tu esti Dumnezeu" (Ps. 86, 8-10).
,,Sa in{eleaga (dusmanii) ca numele Tau este numai Yahweh
ca Tu esti Ce/ prea inalt peste tot pamantul" (Ps. 83, 19). , deci Ii s-ar recunoa~te ~i zeilor existenta ~i putere, in Deut. 6, 14; 7,
,, Tu Yahwe, Tu esti eel mai inalt peste tot pamantul, mai presus
de to{i dumnezeii" (Ps. 97, 9).
,,Atunci ve{i recunoaste ca Eu sunt in mijlocul lui Israel si ca
Eu sunt Yahwe, Dumnezeul vostru si nimeni a/tu/" (Ioel, 2, 29).
,, Eu sunt Domnul si nu mai este altul; afara de mine nu mai
este Dumnezeu ... Sa se stie de la rasaritul soarelui pana la apusul
soarelui, ca afara de mine nu este Dumnezeu. Eu sunt Domnul si
nu mai este altul... "(Is. 45, 3-5 sq.).
Adeptii criticii negative din zilele noastre au atacat piirerea tra-
ditionalistii a Bisericii cre~tine, care admite ca monoteismul Vechiul
Testament a fast revelat de Durnnezeu lui Moise i'n special, dar ~i
patriarhilor 1n linii generale. Criticii socot ca la inceput, israelitii au
24
fast politei~ti, ca toate neamurile pagiine contemporane, ~i ca incetul
cu incetul, In chip evolutiv, israelitii au ajuns la monoteism, In
special pe timpul profetilor, iar In mod sigur dupa exil. Printre alte
argumente ale teoriilor !or, sunt ~i acelea de care s-a amintit mai sus:
a. Numele divin de Elohim, la plural, ar indica politeismul ori-
ginar. Apoi expresiile cu care noi cre~tinii probam simbolistica
Sfintei Treimi In Vechiul Testament ~i anume: ,,Safacem pe om"
(Gen. 1, 26); ,,Sane coboram si sa amestecam " (Gen. 11, 7). Am
amintit, la locul cuvenit, ca Biserica cre~tina, de secole, explica
pluralul Jui Elohim ca pluralis majestatis. Deci ~i verbul se folo-
se~te tot pentru a desemna inaltimea ~i puterea lui Dumnezeu, In
gradul eel mai i'nalt.
Fiindca In Vechiul Testament se intiilne~te expresia: Bene Elo-
him (,,fiii lui Durnnezeu"), s-a tras concluzia falsa ca in Israel a
existat politeismul. Dar expresia nu este deciit o figura, o metafora,
In Gen. 6, 2, ea intelege pe oamenii cei buni (descendentii lui Set,
spre a-i deosebi de cei rai, urma~ii lui Cain). in Iov. 1, 6 ~i 2, 1; Ps.
29, 1; 89, 1 ~.a., expresia Ii indica pe ingeri, care sunt numiti fii ai
Jui Dumnezeu, iar nu ai zeilor sau oamenilor.
Urme de politeism in religia Vechiului Testament ar fi, in fine, ~i
faptul ca unele pasaje biblice acorda ~i zeilor pagiini o anumita
putere, chiar daca mai mica deciit lui Yahwe . A~a de exemplu in
35
Ex. 12, 12, unde este vorba despre judecata pe care ova face Dum-
nezeu peste toate zeitatile Egiptului, deci ,,Ii s-ar recunoa~te existen-
ta, in Ex. 15, 11 Moise spune: ,,Cine este ca tine intre dumnezei",
14; Ier. 1, 16; 7, 18 etc. Intiilnim expresii in care zeii pagiinilor sunt
numiti: ,,alfi dumnezei" (Elohim 'aherim), iar In Gen. 35, 2 ~i Ier. 5,
19 sunt numiti: ,,Dumnezeu strain" (El naker). Dar, din faptul ca zeii
pagiini sunt amintiti in textele Vechiului Testament, nu inseamna
numaideciit ca se admitea existenta !or ~i recunoa~terea !or. Amin-
tirea se face ca sa ~tie credinciosul israelit despre ce este vorba.
Cultul idolatru egala cu adorarea unui alt Dumnezeu deciit Yahweh.
Or, neexistiind deciit Yahweh, orice cult, orice practica pagiina este
inutila ~i in plus atrage ~i pedepsirea infractorului. La orice pas, zeii
pagiini sunt numiti elilim ,,nimicuri, lucruri vane"; havelim ,,furn,
35
Sellin E., op. cit., p. 12.
25
iluzie" (Dt. 32, 21, Ier. 2, 5); meitim ,,mortaciuni" (ps. I 06, 28);
aven ,,de~ertaciune" (LS. 15, 23; Is. 66, 3).
In Ps. 115, 4-8 se arata In mod poetic, ce crede Vechiul Testa-
ment despre zeii cei multi ai paganilor: ,,Ida/ii sunt argint $i aur;
sunt Jacufi de mdinile omene$li. Au gura, dar nu vorbesc; au ochi,
dar nu vad; au nas, dar nu miros; au mdini, dar nu pipaie; pi-
cioare au, dar nu merg. Nu scot nici un sunet din gatul lor. Ca ei
sunt cei ce-i Jae; tofi cdfi se incred in ei ". Minunat este zugravita
inexistenta zeilor pagani ~i inutilitatea lor In lsaia 44, 9-20.
Fiindca la orice pas profetii combat lnclinarile poporului de a
merge la locurile de cult canaanite, s-a lncercat sa se traga conclu-
zia ca israelitii trebuie sa fi fost politei~ti . Argumentul n-are nici o
forta, caci In toate timpurile, au fost indivizi, din fericire putini,
care, atra~i de cultul libidinos ~i senzual canaanit, mergeau acolo.
Israelitul autentic ~i con~tient a avut ca loc de cult numai templul
din Ierusalim, iar ca unic Dumnezeu, numai pe Yahweh.
De altfel, ~i israelitii care mergeau la locurile de cult canaanite,
la invinuirile profetilor, raspundeau ca ei merg la locurile inalte
(varfurile proeminente), merg sub copacii cei mai falnici, la pie-
trele proeminente ori la apele curgatoare etc., nu ca sa se lnchine
baalilor de tot felul, ci lui Yahweh, Dumnezeul eel adevarat. Pen-
tru necesitatile !or suflete~ti atat de multiple, ei nu puteau sa a~­
tepte cele trei mari sarbatori mozaice, a~a de departe una de alta, ~i
mai ales templul din Ierusalim, care era atat de distantat de dan~ii,
incat pentru nevoile lor urgente se suiau sa se roage la locurile
proeminente, cateodata fiind acelea~i unde mergeau ~i canaanitii.
Dar ace~ti israeliti spuneau ca acolo se inchina lui Yahwe, nu lui
Baal (Ieremia 3, 13).
§ 4. Existenta lui Dumnezeu
dupa Vechiul Testament
Cum recunosc dogmaticile cre~tine pentru lntreaga Sfanta
Scriptura, in general, Vechiul Testament in special nu este un tratat
sistematic de expunere a doctrinei despre Dumnezeu. Vechiul A~e­
zamant nu cuprinde dovezi sistematice sau formule ori argumente
despre existenta lui Dumnezeu, ci numai materialul prim, afirma-
26
rea directa a existentei sale. Cu aceasta sunt pline toate paginile
Vechiului Testament. Pe baza !or se poate spune ca In Vechiul
Testament se afla primele marturisiri ale existentei lui Dumnezeu.
C um am amintit, ele se afla numai in germene, caci formularea lor
rationala apartine teologilor care au scos adevarurile din Sfanta
Scriptura ~i le-au aranjat in ordine metodica. Ca sa fi existat In
Vechiul Testament dovezi filosofice sau rationale despre existenta
lui Dumnezeu, ar fi insemnat sa fi existat o negare teoretica a Jui
Dumnezeu. $i lucrul acesta nu se gase~te in Vechiul Testament,
semn ca el n-a existat in sanul poporului evreu. 0 simpla aluzie la
o tagada a divinitatii pare sa gasim in cuvintele Ps. 14, 1: ,,Zis-a
eel nebun in inima sa: Nu exista Dumnezeu ". Acest pasaj insa, nu
se ocupa de ateismul teoretic, ci de eel practic, adica este vorba de
acei oameni care nesocotesc sfintenia lui Dumnezeu ~i due o viata
senzuala, calcand poruncile divine. Ace~ti oameni se comporta ca
~i cand Dumnezeu n-ar fi de fata sa le vada destrabalarile lor, pen-
tru ca apoi, In purtarea de grija fata de actiunile oamenilor, sa dea
celor rai rasplata pentru fiiradelegile lor.
In versetul de mai sus (Ps. 14, 1) nebunul (naval) nu este ate-
istul, ci pacatosul, in opozitie cu piosul (dares ei Elohim). Piosul
prin actiunile sale este inteleptul (ma~chil).
Necuprinzand dovezi rationale pentru existenta Jui Dumnezeu,
Vechiul Testament cuprinde in schimb numeroase reflectii care lu-
minea~a destul de bine credinta intr-un Dumnezeu, creatorul uni-
versului. ,,Doamne, Dumnezeul nostru. Cat de minunat este nume-
le tau peste tot pamdntul! Marefia ta se fnalfa mai presus de ce-
ruri" (Ps. 8, 1-2). In aceste cuvinte se recunoa~te maretia ~i stralu-
cirea divina din opera mainilor Jui Dumnezeu.
,, Cerurile spun maref ia Jui Dumnezeu, iar intinderea /or ves-
tqte lucrarea mdinilor Jui. 0 zi istorise$le alteia aces! lucru, o
noapte da de $fire alteia despre El. Si aceasta Jara vorbe, Jara cu-
vinte, al caror sunet sa fie auzit. Dar sunetul strabate_ tot pamantul
$i glasul /or merge pdna la marginile pamdntului. In ceruri El a
intins un cart soarelui $i soarele ca un mire iese din odaia lui de
nunta se aruncii in drumul lui cu bucuria unui viteaz; rasare la un
capa/ al cerurilor $i i$i isprave$fe calea la celalalt capat; nimic nu
se ascunde de caldura lui" (Ps. 19, 1-6) (Cf. ~i Ps. 29; 33; 65; 94;
135; 136 ~i 137).
27
 Minunat este descrisa descoperirea lui Dumnezeu In natura de
catre Ps . 103, care este un imn al creatiei nelntrecut.
In Iov (capitolele 38-41) sunt sc~ase la iveala minunatele in-
tocmiri ale naturii, opera lui Durnnezeu, in special din regnul ani-
mal. Toate aceste intocmiri descopera lntelepciunea lui Dumnezeu
eel atotputemic:
,, Ridicafi-va ochii in sus .yi privifi! Cine a facut aceste lucruri?
Cine a facut sa mearga dupa numar in !)ir, O!)tirea for? El le
cheama pe toate pe nume; a.ya de mare este puterea !)i taria lui, ca
una nu lipse!)te!" (Is. 40, 26). Aici este scoasa in evidenta maies-
tria cu care Dumnezeu a intocmit bolta cereasca, ce impresioneaza
pe oricine o prive~te.
,, ... Domnul Dumnezeu afacut cerurile .yi le-a fntins, care a fn-
tocmit pamiintul si cele de pe el, care a dat sujlare celor ce-L Lo-
cuiesc si sujlet celor ce merg peel" (Is. 42, 5). Aici, ceva mai mult
ca In Is. 40, 26, Dumnezeu este marele arhitect al universului
acestuia, unde totul merge ca pe scripete, nici un lucru nu se
lmpiedica de altul (cf. ~i Is. 45, 18).
,, Domnul a facut pamiintul prin puterea lui, a fntemeiat lumea
prin infelepciunea Lui, a fntins cerurile prin priceperea sa. La tu-
neful lui, urla apele in ceruri. El ridica norii la marginile paman-
tului, da na.ytere fulgerilor .yi ploii .yi scoate vantul din ciimarile
Lui" ... (Ier. 10, 12-13). In aceste cuvinte ni se arata ca manifesta-
rile naturii II indica pe Dumnezeu cape lntemeietorul !or. Un imn
sublim prin care toata creatia preamare~te pe Dumnezeu, Creatorul
cerului ~i al pamantului, este ~i cantarea celor trei tineri, aflata In
,,Adaosul Cart:ii Daniel" (v v. 29-67).
,,Preamarit esti tu, Doamne, Dumnezeul parinfilor no.ytri si la-
udat si prea iubit este numele tau eel sfant ~~i scump, preavrednic
de lauda si preainalfat intru tofi vecii.
,, Binecuvantat e!)ti pe scaunul imparafiei tale si laudat si prea-
marit in veci.
,, Binecuviintat es ti tu care stai pe heruvimi .yi vezi adancurile .. .
,, Binecuvantat e.yti tu pe bolta cerului.
,, Preamarifi, ceruri, pe Domnul... Pre a marifi ingeri, pe Dom-
nuL ...
,, Preamarifi, apele cele de deasupra cerului pe Domnul,
,,Binecuvantafi, soare si luna, pe Domnul,
28
,, Binecuvantafi, stelele ceruiui, pe Domnul, ,, Preainarifi, ploaie
~· i roua, pe Domnul,
,, Binecuvantafi, toate vanturile, pe Domnul,
,, Focul si caldura, binecuviintafi pe Domnul,
,,Frigul si ingheful, preamarifi pe Domnul,
,,Zapada .yi roua, preamarifi pe Domnul, ,,Lumina si intuneri-
cul, binecuvantafi pe Domnul,
,, Fulgere si nori, binecuvantaf i pe Domnul,
,, Munfi .yi dealuri, preamarifi pe Domnul,
,, Pe.ytii si toate jiganiile, preamarifi pe Domnul,
Credinta nezdruncinata In Dumnezeul eel atotputemic se aratii
peste tot in Vechiul Testament. Orice carte, orice capitol, orice
verset, nu vorbe~te decat de Dumnezeu ~i de lucrarea lui in lume,
de om ~i de comportarea lui fatii de acest Dumnezeu creator. As-
culta omul de ziditorul sau, atunci progreseaza ~i este fericit. N-as-
cultii omul de Dumnezeu, atunci el este pedepsit ~i nimicit chiar.
A~a de pilda, lntreaga desra~urare a istoriei omene~ti, in mare ~i
in mic, la poporul israelit ca ~i la toate neamurile piimantului, martu-
rise~te Providenta divina. Durnnezeau este eel ce stapane~te ~i con-
duce popoarele lumii. El le inaltii ~i tot el le umile~te (Iov 12,
23-25). El le face biciul Sau cu care pedepse~te pe rebelul Israel, dar
tot El le nimice~te pe ele caci, din mustrarea lui Israel, n-au 'invatat
nimic (Ier. 25; 46; 47; 48; 49; 50-51 ~i mai la toti profetii Vechiului
Testament Ps. 9, 20-21; Ps. 22,9; 32,8; 44, 2-4; 47, 7-10 67, 4-6).
§ 5. Doctrina despre trinitate
in Vechiul Testament
Doctrina despre Sfiinta Treime este dogma fundamentala a
cre~tinismului, dogma prin care el se deosebe~te de toate celelalte
religii.
Biserica cre~tina invata ca Dumnezeu este unul In trei persoane.
Unul cu privire la fiintii sau substanta, dar lntreit cu privire la per-
soane. Dogma aceasta este eel mai mare mister, fiind cu totul mai
pe sus de puterea de intelegere a mintii omene~ti.
29
 Dogmaticile cre~tine ne lnvata ca Dogma Sfintei Treimi, de~i a
fost descoperita lumii de Mantuitorul Hristos, cu toate acestea ea
se gase~te ~i in Vechiul Testament. Dar pentru ca Vechiul Testa-
ment este umbra ~i preinchipuire a celui nou, de aceea aceasta dog-
ma, ca ~i multe altele, nu este expusa acolo indeajuns de !impede,
ci este mai mult pre'inchipuita. Marii dascali 36 au gasit explicarea
acestui fapt in imprejurarea ca iudeii erau inclinati sa cada foarte
u~or in politeism. Daca Ii s-ar fi revelat ca in Divinitate sunt trei
persoane, israelitii le-ar fi luat drept trei Dumnezei.
De obicei locurile din Vechiul Testament 'in care se vede prefi-
gurata dogma Sfintei Treimi sunt mai intai cele din Geneza, unde
Dumnezeu vorbe~te despre sine la plural: ,, Sa facem pe om dupa
chipul si asemanarea noastra" (Gen. 1,26); ,,lata Adam s-afacut
ca unul din noi cunoscand binele si raul".
in aceste locuri nu se precizeaza insa numarul persoanelor, ci
numai se arata ca sunt mai multe. Traditia cre~tina interpreteaza
versetele de mai sus, in sensul ca persoanele Sfintei Treimi au vor-
bit una cu alta. Traditia iudaica interpreteaza ca Dumnezeu vorbea
cu ingerii, dar interpretarea este fortata, caci ingerii nu sunt egali
cu Dumnezeu nicaieri in Vechiul Testament. Ceea ce putem spune
despre versetele de mai sus este ca ele nu creasera o conceptie
clara despre Sfanta Treime ~i ca aceasta conceptie nu patrunsese in
con~tiinta religioasa a poporului Jui Israel. Cum am aratat, cand am
vorbit de cuvantul Elohim, pluralul utilizat In aceste pasaje, pentru
israeliti, avea numai o valoare de maiestate, menit sa dea ideea de
ceva inalt.
Pe de alta parte, ar fi fost cu neputinta ca dintr-o forma de plu-
ral sa se ajunga la Trinitatea persoanelor divine. Israelitii n-au ga-
sit-o, iar in tot Vechiul Testament n-avem nici cea mai mica urma
despre Trinitate ca o invatatura descoperita ~i ajunsa in con~tiinta
poporului.
Mai departe, ca o prefigurare a Sfintei Treimi In Vechiul Tes-
tament, se aduce textul din Geneza unde ni se relateaza sosirea la
Avraam a celor trei lngeri, carora Ii s-a lnchinat batranul patriarh
zicand: ,, Doamne, de am aflat har fnaintea ta, nu trece, pe langa
robul tau". (Gen. 18, 3 ). Aici ni se da chiar numarul de trei, exact
cat persoanele Sfintei Treimi. Ca este o prefigurare, nu contestam.
36
Scholz P., op. cit., p. 134.
30
Dar adresarea Jui Avraam Ia singular se datore~te altor cauze. Mai
lntai ca Avraam nu ~tia ca are in fata pe Dumnezeu. Lucrul acesta
II afla abia mai tarziu (v.v. 17 sq.). Al doilea, el se adreseaza pri-
mului dintre cei trei straini, cu care vorbe~te In numele tuturor.
Mai departe, ca texte ce s-ar referi la persoanele Sfintei ~reimi
ne este dat Isaia 6, 3: ,,Sfant, sfant, sfant Domnul Sebaot, plzn este
cerul si pamantul de marirea sa ". Repetarea de trei ori a cuvantu-
lui Kados s-ar referi Ia Sfanta Treime. Dar aici repetarea este fii-
cuta ca sa dea termenului de: ,,sfant" aplicat lui Yahve cea mai
lnalta putere. Lucrul acesta se vede din Ieremia 7, 4, unde este re-
retata de trei ori expresia: ,,templul Jui Yah~~'', tocmai spr~ a ~ne
da ideea ca este vorba de ,,templul Domnulm , care este mat sfant
decat orice.
Acela~i lucru se poate spune ~i despre textul din Num. 6, ?4-2~:
Domnul sate binecuvanteze si sate pazeasca. Domnul sa lumi-
;~eze fafa sa spre tine si sate miluiasca. Domnul sa-si fntoarcafafa
sa spre tine si sa-ti dea pace". ~ .
Repetam ca doctrina despre Dumnezeu m ~r~t pe~so~ne_ i:u se
gase~te in Vechiul Testament ~a cev~ r~velat ~1 aJun~ 111 111vatatura
poporului. Nu negam ca lo~unle am111t1te ma1 sus ~1 alt~le ~a ~~­
mele de ,,Fiul", ,,Duhul", ,,Ingerul Domnului" erau pre111ch1pum,
cum ne invata marii dascali. Evreii insa nu le-au banuit inainte de
venirea Do~nului. in Vechiul Testament, peste tot, lntalnim scoa-
sa in evidenta numai unitatea Jui Dumnezeu. Chiar ~i in fenomenul
acesta se re~unoa~te intelepciunea divina, dupa care Dumnezeu,37in
cducarea lui Israel, Ii comunica numai atat cat putea sa inteleaga •
Daca Dumnezeu in trei persoane a fost descoperit in Vechiul
Testament, cu adevarat, trebuie sa raspundem Afirmativ, in sp~c~al
in perioada de dupa exil, ace! ruah Yah~eh, ma_lac~ Ya~i:eh -~1 zn~
{elepciunea divina au fost a~a de per~o~1~cate 111ca~ ~1 t~den, ce1
mai putin obi~nuiti cu notiunea de d1v1111tate, au vazut 111 aceste
expresii ni~te persoane divine.
37
Mihalcescu I., op. cit., p. 97.
31
 ~~--------=o----------------~~~~~~-1
§ 6. Fiinta lui Dumnezeu
Ce este Dumnezeu In fiinta sa, etern va ramane nepatruns de
mintea omeneasca care este slaba $i marginita. Cert $tim numai ca
Dumnezeu exista - $i mai cunoa$tem $i ciiteva din atributele sale.
Din cele ce desprindem din cartile Vechiului Testament, fiinta
Jui Dumnezeu ni se lnfiiti$eaza sub trei aspecte: Dumnezeu este
spirit, Dumnezeu este viu, Dumnezeu este sfant.
1. Spiritualitatea Lui Dumnezeu. Prin spiritualitatea fiintei dum-
nezeie$ti lntelegem ca Dumnezeu nu este material sau corporal, ci
spirit pur, imaterial, simplu, nevazut, perfect, rational $i liber. Numai
ca fiinta spirituala Dumnezeu poate poseda atributele pe care ratiu-
nea sanatoasa le considera inseparabile de notiunea de Dumnezeu 38 •
In mod pozitiv aceasta idee se arata In Isaia 31 , 3: ,,Egiptenii
sunt oameni $i nu Dumnezeu, iar caii !or sunt carne $i nu spirit".
In cuvintele profetului sunt a$ezate In paralela Dumnezeu $i
spiritul, precum $i opusele lor de ordin material: omul $i carnea.
In mod negativ, spiritualitatea Jui Dumnezeu se arata prin faptul
ca el nu poate saJ : vazut de oamenii i:iuri:ori: ,,Fa/a mea nus~
poate vedea", zice Dumnezeu catre MoISe, m Exod 33, 23; cf. $1
33, 18 sq.
Cu toate ca Dumnezeu este spirit, totu$i el este personal. Peste
tot in Vechiul Testament gasim exprimata aceasta idee, caci Dum-
nezeu este conceput ca o fiinta atot$tiutoare $i desavar$ita. Mai
peste tot unde vorbe$te Dumnezeu, el se exprima prin cuvantul Eu.
Spiritualitatea exclude complet materia. Pomind de la aceasta idee,
ar parea ca Vechiul Testament contrazice spiritualitatea Jui Dum-
nezeu, caci mai la tot pasul ne intalnim cu antropomorfismele $i
antropopatismele de tot felul. Aceasta este numai o aparenta, caci
in realitate, Vechiul Testament este strain de orice materialitate
pentru ideea de Dumnezeu. Antropomorfismele aflate In Vechiul
Testament sunt expresii inevitabile vorbirii omene$ti imperfecte.
Ca sa se faca inteles, omul pleacii de la notiunile cunoscute de el $i
societatea In mijlocul careia traie$te. Omul nu vede in lume o fiintii
mai perfecta decat el $i de aceea nu $tie $i nu poate da Jui Dumne-
zeu lnsu$iri mai de cinste deciit pe cele ale sale. Numai ca Jui
38
Scholz P., op. cit., p. 147.
32
Dumnezeu i le atribuie In eel mai inalt grad $i adauga la acestea $i
pc a ltele pe care le cunoa$te din revelatie. ~ _ .
Multiple expresii antropomorfiste se afla foarte d_es m carttle
Vcc hiului Testament. Astfel, gasim atribuindu-se Im Dumnezeu
rorma omeneasca $i organele trupului uman, ca maini, br~te, _dege~
1c, ochi, urechi, gura, nas etc. De asemenea, Ii sunt atnbu1te lu1
l) umnezeu actiuni ale organelor amintite. A$a de exemplu, Dum-
11czeu a fiicut pe om din tarana; i-a insuflat duhul vietii, a plantat _o
grad ina, a inchis U$a corabiei. A$adar, D~mnezeu vede, asculta,
vo rbe$te, striga, miroase $i se arata omulu1, fie In stare de veghe,
I ic In stare de somn.
Dar cum am amintit mai sus, antropomorfismele Vechiului Tes-
1a111ent se datoresc saraciei de exprimare umana $i lndeosebi li~bii
·braice care are a$a de putini termeni abstraqi, pe de o parte, iar:
pc de alta, necunoa$terii a ceea ce este In sine fiinta d_ivi~a. Atunc1
omul se Serve$te de expresii intuitive $i folose$te actmm analoage
cu cele din viata de toate zilele.
A$adar, antropomorfismele Vechiului Testament. sunt numai
ni ~te expresii intuitive ale aqiunilor $i proprietatilor Im Dumnezeu:
lucru pe care ni-1 probeazii faptul ca adesea sunt puse pe seama Im
Dumnezeu actiuni $i comparatii luate din lumea animala: ,,Ei vor
11rma pe Domnul cape un leu, care va racni, caci el va r~cn__i" ...
(Hoz. 11, 10). ,,M-amfacut ca un leu .... ca un pardos ... ma napus-
/ 'sc asupra /or ca o ursoaica lipsita de puii ei, le sf~$ii f~veli$ul
inimii, fi fnghit ca un Leu" (Hoz. 13, 7-8). ,,Pentru Efrazm vozfi ca o
111olie, ca o carie voifi pentru casa lui luda" (Hoz. 5, 12)_. _ .
Din citatele de mai sus nu se poate trage concluzia ca avem
- . I
de-a face cu prezentari sau elemente zoomorfiice39 , cac1 srae I n-a
fast atras spre acest fel de lnchinare $i de asemenea nu se poate
co nchide ca avem de-a face cu o conceptie decadenta despre Dum-
nezeu ori ingusta, pentru faptul ca intalnim ciiteva expresii antro-
pomorfice, luate dupa analogia omului. Nu putem trag~ aceste con-
cluzii fiindca In Vechiul Testament aflam multe locun care exclud
cxpre~ reprezentarea corporala a lui Dumnezeu, dandu-~e putinta
sa lntelegem corect folosirea termenilor antropomo~fic1. A~~ de
cxemplu, noi citim in Vechiul Testament de multe on expresn ca:
ochii, vederea Lui Dumnezeu. Dar iata ce citim In cartea Iov despre
39
Sellin E., op. cit., p. 17-18.
33
 Dumnezeu: ,, Oare ai tu ochii unui muritor sau vezi cum vede
omul" (Iov 10, 4). De asemenea, in Ps. 77, 71 , Jui Dumnezeu Ii
este atribuit un semn ca oricarui muritor. Dar In Ps. 124, 4 citim:
,,(Domnul) nu afipe.$le, eel ce este pazitorul lui Israel nu doarme ".
Dar eel mai sigur indiciu ca israelitii n-au adorat pe Dumnezeu sub
forma corporala este dispozitia din Decalog care spune: ,, Sa nu-Ji faci
fie chip cioplit, nici vreo infafi.$are a lucrurilor care sunt sus in cer,
jos pe panuint in apele mai de jos ale pamantului" (Ex. 20, 4).
Se poate ca in religia populara, in special in cult, Dumnezeu sa
fi fost reprezentat $i 'intr-un mod mai vizibil. Cunoa$tem multimea
de legende $i mituri care circula in Canaan, la popoarele vecine cu
evreii, dar aceastea au fost deviatii laturalnice. Cand insa un mit
sau o legenda ameninta sa se inradacineze, erau combatute cu in-
ver$unare pana ce erau inlaturate sau erau a$a de spiritualizate,
pana ce nu Ii se mai cunoa$te originea. Cunoa$tem astazi din car-
tile Vechiului Testament cum proorocii Samuel $i Ilie resping ori-
ce fel de statuie sau reprezentare a Jui Dumnezeu. Ceva mai mult,
ei socotesc asemenea reprezentari ca plagiate dupa zeii paganilor,
iar din timpul compunerii cartii Isaia se folose$te numai expresii
ironice cand se vorbe$te de zeii $i cultele pagane care tentau pe
israeliti. Contra umanizarii lui Dumnezeu, poetii $i profetii accen-
tueaza mereu ca Dumnezeu nu doarme, nu ostene$te, ca nu are
ochi cum are omul, ca el nu regreta faptele sale ca oamenii (I Sam.
15, 29) nici nu se manie ca un om (Hoz. 11, 9), caci el este Dum-
nezeu $i nu om, adica este cu totul altfel decat omul. in aceasta or-
dine de idei, exista o intreaga polemica a profetilor contra sacrifi-
ciilor de animale. Aceasta polemica vrea sa ne spuna ca Dumnezeu
nu este ca zeii paganilor care aveau mare placere in fumul de ta-
maie sau in sangele $i carnea jertfelor.
Dar cu toate acestea, o expresie clara ca cea din Evanghelia
du pa loan (4, 24), unde sa n i se spuna ca Dumnezeu este spirit, nu
intalnim in cartile Vechiului Testament. In scrierile Vechiului Le-
gamant gasim idei ca Dumnezeu este Parintele, Ziditorul, Cerce-
tatorul, eel care cunoa$te toate spiritele (Num. 16, 22; 27, 16; Iov.
12, IO; Is. 57, 16; Prov. 16, 2; ler. 17, 10 Eccl. 12, 7) $i ca langa el
se ,,afla un spirit pe care Dumnezeu II trimite in diferite misiuni,
prin care 1$i lmpline$te planurile, dar o expresie ca Dumnezeu este
numai spirit nu aflam In Vechiul Testament. Aceasta expresie se
poate sa fi fost evitata, fiindca ar fi miqorat ideea de Dumnezeu
34
personal. Totu$i $i pentru Vechiul Testament este spirit care umple
\'t:rul $i pamantul cu marirea sa, cu duhul sau (ler. 23, 24; Is. 6, 3;
M , L; I Regi 8, 27; Ps. 139, 7).
ln masura In care Vechiul Testament $i-a format ideea despre
spiritualitatea Jui Dumnezeu, cum reiese din scrierile sale, el a ca-
ulat sa-1 apropie, pe Dumnezeu de realitatile cele mai subtile $i mai
11lcs de Iumina. Lumina este haina cu care se lmbraca Dumnezeu:
,,Tu te lnvele$ti cu Iumina ca un ve$tmant" (Ps. 104, 2). Lumina
'.Sic ziua Domnului, chiar daca pentru cei rai va fi lntuneric: ,,Vai
d · cei ce doresc ziua Domnului ... . Ziua Domnului va fi zi de i'ntu-
11 -ric $i nu de lumina" (Am. 5, 18). Lumina este lnsu$i Dumnezeu
(Deut. 33, 2; Is. 10, 17; 60, l; Hab. 3, 4; Ez. 1, 28; Ps. 18, 13). Bi-
11clnteles ca scriitorii Vechiului Testament 1$i dau seama ca aceasta
l11111i~a nu este Dumnezeu, ci, din contra, ea reprezinta numai
stra lucirea Jui Dumnezeu (chabod), iar Dumnezeu ca persoana se
:tlla totdeauna in spatele acestei maretii (Ex. 24, 17; 33, 18; Ez. 1,
.. 8; 3, 13). Ce se afla In spatele acestei maretii este spiritualitate
·urata, despre care omul nu mai poate afirma nimic $i in fata careia
' '111 st are de rugacmne
11 u poate sta decat - . 40 .
2. Dumnezeu este viu. Una dintre caracteristicile fi intei Jui
Dumnezeu, dupa scrierile Vechiului Testament, este ca el este viu.
I ,a aceasta caracterizare s-a ajuns In comparatie cu zeitatile canaa-
11ite pe care profetii, in special, le socoteau lucruri moarte. Prooro-
cii ajunsesera la aceasta parere datorita conceptiilor canaanite de-
spre zeitatile naturii, care mureau $i lnviau, odata cu vegetatia natu-
rii, ce dispare toamna $i apare primavara. In contrast cu aceste zei-
lflti canaanite, Yahweh, Dumnezeul Jui Israel, traie$te $i dureaza
dern, In el oricine 1$i pune speranta nu se ln$ala. Proorocul Haba-
cuc spune clar ca Dumnezeu nu moare: ,,Nu e.$li tu oare, din vechi-
111e, Domnul Dumnezeul meu, Sfantul meu, care fn veci nu moa-
re? " (Hab. l, 12).
Dumnezeul Vechiului Testament este viu fatii de zeii paganilor,
dici ace$tia sunt simple lnchipuiri: ,,N-au vedere, nici pricepere",
1.ice lsaia in cap. 44, 9 (cf. $i Dt. 4, 28; Ps. 115, 5, 135; 16). Idol ii
11eamurilor sunt fasonati de mainile oamenilor. ~ i tot profetul lsaia
In cap. 41, 23 arata can-au nici putere: ,,SpuneJi-ne ce se va fntam-
Jlla mai tarziu, ca sa .$lim ca sunteJi dumnezei. FaceJi ceva bun sau
40
Sellin E., op. cit., p. 16.
35
 rem, ca sa vedem $i sa privim cu tofii. Dar, iata ca nu sunteti nimic
$i lucrare~ voastra nu este nimic ". !do/ii !or sunt o sujlare g;ala (Is.
4_1, 29). Smgur Yahweh este Dumnezeul eel viu, caci singur poate
s~ scape pe om de suferinta ~i necaz (Ps. 42, 3-9; 84, 2; Iov. 19, 25).
Smgur Yahweh poate sa dea viata mortilor, caci el este izvorul vietii
(Ps. 36, 10; ler. 2, 13; 17, 13; Deut. 30, 20). $i daca ideea aceasta ~e
poate observ~ mai bine lncepand cu epoca profetului Ilie, totu~i ea
este mult ma_1 veche. Ea se poate constata ~i pe timpul lui Moise.
Numeroa~e c1tate ne arata ca Yahweh este numai viaµ ~i mi~care, el
n~ vrea sa fie un d~~nezeu ~~re se odihne~te in mijlocul poporului
sau, cum raceau zeu canaa111t1. El nu doarme ~i nu se odihne~te ~i
despre El se poate spune ca este peste tot prezent.
Din acea~ta calitate a Jui Dumnezeu, de a fi viu, se explica doua
asp~cte spec1fice ale Vechiului Testament.
In primul rand, Dumnezeul acesta este un Dumnezeu al istoriei
al act_iunii ~i ~xistent~ Jui echivaleaza cu activitatea. Dupa cele c~
desprmdem dm Vechml Testament, o divinitate In sens deist, una
care a creat universul ~i apoi traie~te izolata lntr-un loc oarecare
este de neconceput. Chiar ~i Sabatul din Geneza, cap. I, nu trebui~
int~Ies deloc drept un lnceput de odihna eterna.
In al doilea rand, chiar de la lnceput, religia Vechiului Testa-
men~ are o. orientare. ~sh~tologica. Ea este religia care a~teapta
contm_uu no1 descoperm dm partea Jui Dumnezeu ~i fapte din ce In
ce _ma1 marete pentru a se apropia tot mai mult de scopul ultim al
Lu1. De aceea domeniul acestei religii nu este prezentul ci tot-
deauna viitorul 41 • ' mea. As putea oare sa mint pe David? Samanfa sa va ramane in
~- f!umne~eu este sfant. Cu acest cuvant ne apropiem de ceea ce
al~atu1a contmutul eel mai propriu al notiunii de Dumnezeu in Ve-
chml Testament. Sfintenia lui Dumnezeu formeaza coroana tuturor
celorl_alte proprietati ale fiintei lui Dumnezeu. Ea este mai presus
de once, este temelia religiei Vechiului Testament. Lucrul acesta
reiese din insu~i scopul pentru care Dumnezeu a ales pe Israel din-
tre toate popoarele lumii: ,, Voi trebuie safifi sfinfi, caci sfant sunt
eu, Yahweh, Dumnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20, 7). De aceea,
Dumnezeu poarta ~i numele de ,,sfantul lui Israel" sau sfantul Lui
lacob" (Ps. 71 , 22; Is. 14; 5, 19 ~.a.) "
41
Sellin E., op. cit., p. 19.
36
Nici pana azi nu se cunoa~te precis semnificatia cu van tu lui
kudo$ - ,,sfant'', care se atla mai In toate dialectele semite. Se pune
111trebarea daca nu sta in legatura cu radacina kadad - ,,a taia, a
dcs parti'', sau cu chadas - ,,luminos, stralucitor". Mai probabila
pare prima ipoteza. Opusul cuvantului sfant (ka-do$) nu este tama
,,necurat", ci hol - ,,desfranat, destrabalat, profan". Cuvantul
kado$ se atla la toate popoarele semite in Iegatura cu religia ~i cu
divinitatea, dar numai la israeliti el indica natura cea mai proprie a
lui Dumnezeu ~i de aceea toate paralelele de ordin lingvistic, semi-
lc ~i nesemite, i~i pierd valoarea fata de acceptia pe care kados a
·apatat-o in Vechiul Testament.
Sensurile care se Ieaga de cuvantul kado$ sunt:
l. Curat. Aceasta curatenie divina se manifesta dublu: a. nega-
ti v: prin absoluta departare de la orice necuratenie sau orice lucru
rfo, precum ~i in absoluta opunere contra lor ~i in aversiunea fata
42
de ele ; b. pozitiv: prin absoluta iubire de Dumnezeu ~i prin voirea
~ i realizarea acesteia. De exemplu, Ps. 15, 1: ,, Yahweh, cine va fl
oaspete in cortul Tau, cine va locui in muntele Tau eel sfant! Ce!
care umbla Jara prihana si lucreaza dreptatea ". In Ps. 22, 4 citim:
.. Tu esti eel sfant, caci nu ingadui pacatul si nedreptatea ". In Ps.
60, 8 aflam: ,,Dumnezeu a vorbit in sfinfenia sa, de aceea ma voi
lmcura foarte ". Sensul acestor versete este: Promisiunile lui Dum-
nezeu se vor implini, fiindca Dumnezeu este sfant, adica fiindca
voia Jui ~i fiinta sa sunt indreptate numai in realizarea binelui.
Tot a~a in Ps. 89, 36 citim: ,, Un lucru am jurat in sfinfenia
veac ... " De asemenea, In Ps. 77, 14 aflam: ,,Doamne, in sfinfenie
este drumul tau", adica toate faptele ~i actiuni le tale sunt bune.
Chiar daca curatenia exterioara era ceruta unui israelit pe baza
sfinteniei Jui Dumnezeu (Deut. 23, 15), totu~i in notiunea de kados
nu se afla numai ideea unei curafenii exterioare, ci ceva mai mult,
cste vorba de curatenia interioara, cea · exterioara fiind numai o
43
manifestare a celei interioare .
2. Mare{, maiestuos, incomparabil. Cu aceasta insemnare apare
cuvantul Kados in mai multe pasaje. De exemplu, Ez. 38, 23: ,, Si
42
Iata ciiteva expresii negative: ,,Dumnezeu nu e un om care sa minta ... "
(Num. 23, 19), ,,Tu nu e~ti un Dumnezeu caruia sa-i placa crima, eel rau m1 c
oaspetele Tau ... Tie Ti-e sciirba de omul siingelui ~i vicleniei" (Hab. 1, 13).
43
Scholz P., op. cit., p. 186 sq.
37
ma voi preamari, ~i voi fi recunoscut ca eel sfiint, cunoscut de
multe popoare, caci ele vor infelege ca eu sunt Yahweh".
Discutiile interminabile asupra cuvantului kado$ ar fi fost de
mult !ncheiate daca teologii, In Joe sa porneasca de la anumite ci-
tate izolate, ar fi lnteles religia Vechiului Testament ca un lntreg al
carui centru de greutate este tocmai sfintenia lui Dumnezeu. Nu
este nici o indoiala ca notiunea de sfintenie a Jui Dumnezeu arata
In randul lntai separarea $i deosebirea Jui esentiala de tot ceea ce
exista In lumea creata, iar In randul al doilea maretia Lui 44 •
in perioada primitiva a Vechiului Testament, credinta In sfinte-
nia Jui Dumnezeu consta mai mult in ceea ce ii deosebea pe Dum-
nezeu de elementele naturii create. Un muritor de rand nu se putea
apropia de Joca$ul sfant al Lui. Daca totu$i lndraznea, el era ucis,
observam din pasaje ca I Sam. 6, 20; II Sam. 6, 7.
Este drept ca notiunea de sfintenie a lui Dumnezeu, In inteles
moral, o aflam mai mult pe timpul proorocilor. A$a, de exemplu,
profetul Hozea afirma ca Dumnezeu nu tine manie ca oamenii:
,,Nu voi lucra dupa mania mea cea aprinsa ... caci Eu sunt Dum-
nezeu, nu om. Eu sunt sfiintul in mijlocul tau# nu voi veni sa pra-
padesc" (Hoz. 11, 9). Du pa proorocul Isaia, sfintenia Jui Yahweh
se arata din dreptatea sa: ,,Dar Yahweh Sebaot vafi inalfat prinju-
decata ~i Dumnezeul eel sfiint vafi sfinfit prin dreptate" (Is. 5, 16).
Acest profet, i'n cantul pe care-I pune In gura serafimilor, a$eaza
sfintenia divina ca punct central. Aceasta sfintenie formeaza fiinta
interioara a Jui Yahweh (Is. 6,3). De aceea, Isaia nume$te pe Yah-
weh ,,sfantul lui Israel" (29, 23, 1, 40). Isaia $i-a dat seama ca este
un pacatos $i trebuie sa moara, tocmai fiindca aflii din gura serafi-
milor ca Dumnezeu este sfant, adica rara prihana, iar el este un
necurat din punct de vedere moral (6, 5). Dar tocmai din acest
capitol se poate vedea ca sfintenia nu este exclusiv o notiune etica,
deoarece serafimii arata ca maretia lui Dumnezeu umple intreg
universul. De aceea, ceea ce provoaca omului con$tiinta pacatului
$i caderii sale este maretia $i slava Jui Dumnezeu, de care asculta $i
se cutremura pamantul (Is. 1, 2-4; Mih. 6, 2). Astfel, cuvantul ka-
do~ exprima distanta infinit de mare lntre Dumnezeu $i orice crea-
tura cu putinta. De aceea, in Israel regele ramane foarte distantat
44
Sellin E., op.cit., p. 19, Hanel J ., Die Religion der Heiligkeit, 1931
~i Von Gall H., Die Heiligkeit Gottes, 1900.
38
de Dumnezeu, nu ca la popoarele pagane unde granita dintre unul
~ i altul este invizibila. Si in Israel, regele era un fel de tabu, dar
11ici el niciodata n-a fost socotit kado~.
1n timpul de dupa Isaia, cuvantul kado~ i'$i past::az~ s:nsul ~~-
1al $i ramane In opozitie c~ pa~atul omene~c, rara msa sa _se _ltmt-
1 ·ze numai la continutul ettc, ct mereu are m vedere supenon~atea
infinita a Jui Dumnezeu fata de orice existenta creata. Ac:asta su-
pcrioritate se arata mai ales in ~ctiu?i~e lui Dumne~eu m l~me:
I )upa cum Dumnezeu este viata $1 act1v1tate, tot a$a $1 sfinten~a ~ut
:c traduce prin fapte $i actiuni. Minunile lui Du~ne~e~, ammttt~
de Vechiul Testament, i$i au radacina in sfintema Im. In f~ta _lut
1)umnezeu eel sfant, pacatosul trebuie sa moara, i~r eel cr~dmc10s
trcbuie sa traiasca. Am vazut ca lumina era folos1ta ca s1mbol al
:- piritualitatii divine. Ca simbol al sfinteniei Jui _D~m~ezeu_ era fo-
lo it focul, care poate sa incalzeasca, dar poate sa $1 ?1struga. . .
Chiar in locurile In care lipse$te cuvantul kado~. tdeea ~~nteme!
cste totu$i prezenta. Energia neinfricata cu ca_:e prooroc11 mu~t~a
pc regi $i popor nu poate fi inteleasa decat _daca se ~res~p~n~ ~a i_ n
: patele profetilor se afla Dumnezeul eel sfant, care-1 a111ma $1-1 tn-
111ite la actiune.
Dumn~zeu, care ura$te raul, 'in fata caruia nu poate sa stea eel
pacatos, este Dumnezeul eel sfant. . . . _ .
Pentru proorocii posteriori, fiinta cea mat mt1ma a Jut Dumne-
1. ·u era sfintenia Jui. De aceea ei, foarte des, numesc pe Dumnezeu
rn expresia' ,,Cel Sfant". Din nefericire, pozitia ~en_tra~a pe car~ ~
l> ·upat-o sfintenia Jui Dumnezeu In ~?tea cred_m~10~1Jor mo~a1c1
avut $i repercusiuni negative in reltgia de ma1_ tarzm a :vre1Jor.
11
c 'i\ rturarii iudeilor, plecand de la ideea de sfinteme absoluta pent~u
persoana Jui Dumnezeu, au voit sa imprime caracterul de s_fi~ten;e
111 1uror Jucrurilor legate de Dumnezeu $i mai ales poporul~t sa~, 1~1
:ibsolut toate privintele. Lucrul acesta a dus la _u~ formaltsm ltpstt
d · spirit, care a tacut din Israel un popor_e~cl~s~v1st. .
Comportarea omului in fata sfinte111e1 d1vme, Vechml Test~,-
111 cnt 0 exprima prin cuvantul iara' - ,,a se teme, a avea respect ,
.,j apoi prin cuvintele sinonirne pahad (Gen. 31, 42; Hoz. 3, 5; I_s.
'i. IO; Mih. 7, 17), arat (Is. 8, 13; 29, 23), harad (Ho~. 11, ~0). In
l:i\ a sfinteniei lui Dumneze~, omul se c~tre_m:ira, :e s1rnte ptcrdut ,
., · simte praf $i cenu$a, se s1mte o Ia.ptura pacatoasa.
39
 45
J. Hanel a analizat minunat aceasta credinta In sfintenia lui
Dumnezeu $i a mai gasit $i alte momente, ca de exemplu: a. s.fin/e-
nia de care nu te poti apropia; b. s.fin/enia mare/iei; c. s.fin/enia ze-
loasa (geloziei); d. sfinfenia desavdr$irii; e. s.fin/enia meta.fizica
(Jenseitsheiligkeit). Totu$i aceste subdiviziuni sunt a$a de striins
legate unele de altele, lnciit este foarte greu sa le separi.
De lncheiere se poate spune: Dumnezeul Vechiului Testament
este viu, este spiritual $i este eel sfant. Nicaieri $i niciodata Dum-
nezeu nu s-a aratat In lntregimea acestor trei lnsu$iri ale fiintei sale
In epoca precre$tina. In celelalte religii mari sau mici ale globului
pamiintesc aflam doar friinturi de conceptii asemanatoare. Este
adevarat ca notiunea de sfintenie se afla mai mult sau mai putin in
toate religiile. Totu$i, nici unul din zeii pagiini nu poseda aceasta
1nsu$ire in masura in care o poseda Yahweh, Dumnezeul Vechiului
Testament 46 .
La aceste credinte ale Vechiului Legamiint s-a ata$at direct Evan-
ghelia Jui Iisus $i pe baza lor s-a dezvoltat aceasta Evanghelie.
§ 7. Insu~irile sau atributele lui Dumnezeu
A$a cum $i-l inchipuie mintea noastra omeneasca, Dumnezeu
este o fiinta personala investita cu toate atributele care revin per-
sonalitatii. Fiinta personala prin excelenta, Dumnezeu trebuia sa
aiba $i insu$irile cele mai sublime.
Aceste atribute nu sunt deosebite de fiinta dumnezeiasca, ci
sunt una cu ea, sunt insi'i$i fiinta dumnezeiasca. Tot asemenea, nu
se deosebesc nici intre ele, ci sunt complet identice adica formeaza
un intreg indivizibil. .Numai noi, in mintea noastra imperfecta, ni le
lnfiiti$am deosebite. 0 diviziune exacta a atributelor divine este
47
greu de fiicut din cauza ca nu le cunoa$tem pe toate $i pe deplin •
Insu$irile de care vom aminti mai jos se pot afla In mod izolat $i la
alti zei ai popoarelor antichitatii, totu$i in cartile Vechiului Testa-
ment ele au un colorit $i o intensitate specifica in jurul lui Yahweh.
45
Die Religion der Heiligkeit, 1931, apud Sellin E., op. cit., p. 22.
46
Sellin E., op. cit. , p. 22.
47
Mihalcescu l., op. cit., p. 75 sq.
40
Atri butele divine pot fi grupate In doua, categorii:
a. atributele metafizice
b. atributele etice.
a. Atributele metafizice
1. Aseitatea sau independenfa absoluta
invatiind ca Dumnezeu nu este conditionat de nimeni $i de ni-
mic in ~fara de El, spunem ca El are in sine insu$i cauza $i toate
conditiile existentei sale. Aseitatea sau existenta $i viata absoluta a
lu i D~mnezeu est~ exprimata in Vechiul Testament de insu$i Dum-
nezeu astfel:
a. prin expresia Elyon ,,eel preainalt" prin care Dumnezeu este
zugravit ca o fiinta care, in ce prive$te baza $i originea existentei
sale, nu depinde de nici o alta existenta, caci numai fiindca EI este
din sine $i prin sine, este Dumnezeul eel mai inalt. De exemplu,
Ps. 83, 19; ,, Sa cunoasca (vrajma$ii Tai) ca numele Tau este nu-
111ai Yahweh $i Tu e$li eel mai fnalt peste tot pamantul".
fn aceasta aseitate se afla cea mai mare profunzime a vietii di-
vine care umple de teama sfiinta pe muritorul de rand, fiindca el nu
poate patrunde aceasta profunzime; Ps. 47, 3; ,,Yahweh eel prea
'i nalt este lnfrico$ator".
Cauzalitatea absoluta, dupa care Dumnezeu este cauza unica $i
punctul de plecare a toata existenta este zugravita in Vechiul Tes-
tament prin reprezentarile concrete ale proprietatilor celui Atotpu-
1crnic, ciind este numit izvorul vietii (Ps. 36, 10), Dumnezeul vietii
(Ps. 42, 9), Stapiinul $i impartitorul vietii (Ps. 21, 5; 30, 6; 10, 4,
_9), Dumnezeul eel viu (los. 3, 10; Rut. 3, 13; I Sam 14, 31; II S 2,
' 7; Ps. 42, 3; 84, 3; Ier. 23, 24; Ez. 5, 11).
2. Eternitatea
Eternitatea este infinitatea sau nemarginirea lui Dumnezeu In
privinta timpului. Dumnezeu este fiira lnceput $i fiira sfiir$it. Limba
Vcchiului Testament n-are nici o vorba etimologica speciala pen-
tru ideea de eternitate, deoarece obi$nuitul Olam (de la alanz ,,a
11coperi, a ascunde") ne da ideea de ceea ce este ascuns, adica tim-
pul ascuns $i necunoscut atilt lnainte cat $i dupa.
41
 Numai contextul in care este folosit termenul Olam ne da sen-
sul acestui cuvant. Totu$i, textele in care Olam este folosit cu pri-
vire la Dumnezeu, ne indica lamurit ca Dumnezeu era socotit ca:
,,Cel fiira de inceput", ,,Cel fiira de sfar$it". A$a, de exemplu, in
minunata cantare a Jui Moisi (Ps. 90, 1-2): ,, 0, Doamne, Jara fn-
cetare Tu ne dai noua sprijin; fnainte ca mun/ii sa se fl nascut,
fnainte ca Tu sa fl urzit pamantul $i lumea din veac pana in veac
Tu e$li ". Tot astfel in Ps. 93, 1-2: ,, Yahweh stapane$le fmbracat in
slava, fmbracat $i incins cu putere. Pentru aceea lumea sta temei-
nic ~·i nu se mi$Ca. Tronul tau este fntemeiat din fnceput; din eter-
nitate e$li Tu". In Ps. 102, 25 citim: ,, Eu spun: Domnul meu nu ma
va lua la jumatatea zilelor me le, caci anii tai dureaza ve$nic ". In
Iov 36, 26 citim: ,, Numarul anilor tai este de necercetat ".
,, fntru fnceput Tu, Doamne, ai intemeiat pamantul, iar lucrurile
mainilor Tale sunt cerurile. Ace/ea var peri, dar Tu vei ramanea.
Toate ca un ve$mdnt se var invechi $i cape o haina le vei invalui
$i se var schimba, dar Tu ace/a# e$li $i anii Tai nu se var impu-
fina" (Ps. 102, 26 sq.).
Notiuni generale pentru Dumnezeu, ca eel etern, sunt El olam
sau Elohe olam care inseamna ,,Dumnezeul eel etern" (pen. 21, 33;
Is. 40, 28). Apoi melec olam ,,rege ve$nic" (Is. 6, 5; Ier. I 0, IO);
io$ev kedem ,,eel care troneaza din vechime" (Ps. 55, 20); 13cxcrt-
A£U<; 'tWV Cx.twvwv ,,regele eternitatii" (Dan. 7, 9); Yahweh eel din-
tai $i eel de pe urma (Is. 41, 4; 44, 6; 48, 12). Acest ultim termen
indica pe Dumnezeu ca $i expresiile apx'fi Kcxt 'tEAO<;, ori ex $i w
din Noul Testament, desemnandu-1 cape acela prin care lumea i$i
are 'inceput, eel care duce istoria pana la capatul ei, a$adar eel care
a$eaza $i fixeaza timpul dar El nu e hotarat de timp.
3. Imuabilitatea
Dumnezeu este neschimbat atat In fiinta cat $i In actele sale.
Fiinta sa poseda toate perfectiunile. La ele nu se adauga nici nu se
ia nimic, de aceea nu se produce nici o schimbare. Neschimbabili-
tatea divina este atat in esenta, cat $i in vointa. Aceasta lnsu$ire se
afla exprimata deja In numirile divine de Yahweh $i Elohim $i este
amintita In multe pasaje ale Vechiului Testament. ,,Eu sunt Dom-
nul Dumnezeul vostru $i nu ma schimb ", zice proorocul Maleahi 3,
6. ,, Tu e$li acefa$i ~·i an ii Tai nu se var impufina ", Ps. 102, 26 sq.
42
., Jarba se usuca, floarea cade, dar cuvantul Dumnezeului nostru
ramane in veac" (Isaia 40, 8). ,,Dumnezeul eel ve$nic, Domnul, a
facut marginile pamantului. El nu obose$le, nici nu ostene$le;
priceperea lui nici nu poate fl patrunsa" (Is. 40, 28).
,, Ridicafi ochii spre cer $i privifi jos pe pamant. Caci cerurile
var pieri ca un fum, pamantul se va preface in zdrenfe ca o haina
.)·i locuitorii lui var muri ca ni$le mu$le. Dar mantuirea Mea va
diiinui in veci $i neprihiinirea Mea nu va avea sfdr$il" (Is. 51, 6).
4. Omniprezenfa
Neavand timp $i neconstand din parti, Dumnezeu nu se afla
lntr-un punct din spatiu, nu poate fi cuprins de spatiu, ca fiintele
marginite. Dumnezeu este nemarginit In spatiu, cum e nemarginit
in timp. Dumnezeu umple spatiul $i se afla in tot locul In orice
moment. Ubicuitatea sau omniprezenta lui Dumnezeu este zugra-
vita In Vechiul Testament in doua feluri:
a. negativ, adica Dumnezeu nu poate fi restrans in spatiu. ,,!ata
cerurile $i cerurile cerurilor nu te pot cuprinde, Jara sa mai vor-
him de aceasta casa pe care tu ai zidit-o". (IR 8, 27).
b. pozitiv, adica Dumnezeu pare de fata $i real peste tot. lata
nun citim In Ps. 139, 7-12: ,, Unde ma voi duce departe de Duhul
'/au? Si unde voifugi departe defafa Ta? Daca ma voi sui in cer,
·r,, e$li acolo, daca ma voi cu/ca in locuinfa morfilor, iata-Te $i
ncolo. Daca voi lua aripile zorilor $i ma voi duce sa stau la mar-
.i~inea marii, $i acolo mana Ta ma va atinge $i dreapta ta ma va
11puca. Daca voi zice: Ce/ pufin intunericul ma va acoperi $i va
/i1ce noapte lumina dimprejurul meu, iata ca nici chiar intunericul
1111 este intunecos pentru Tine, ci noaptea straluce$le ca ziua $i in-
11111ericul ca lumina". (Compara $i Ps. 10, 14; 11, 4; 33, 13.)
In Is. 66, 1 citim: ,, Cerul este tronul Meu, $i pamantul este a$-
ll'rnutul picioarelor Mele". Tot astfel In Ier. 23, 23-24: ,,Au numai
1111 Dumnezeu de aproape sun! Eu, zice Domnul, $i nu sunt Eu $i un
/J11mneze u de departe? Poate cineva sa stea intr-un lac ascuns,
/11ra sa-l vad Eu, zice Domnul? Nu umplu Eu cerurile $i pamantul?
ice Domnul ".
Din omniprezenta lui Dumnezeu au fost scoase lnvatiituri prac-
1il:c, $i anume:
a. Deoarece Dumnezeu este peste tot, adorarea sa nu este legata
tk un loc anumit (cf. Is. 65, 1).
43
 b. Credinciosul poate ~i trebuie sa se increada ~i sa spere in
Dumnezeul eel omniprezent ~i atotbun, in orice Joe, in orice timp
~i in orice necaz, oricat de mare (cf. Ps. 31, 23 ; 38, 22).
c. Pacatosul nu se poate ascunde in fat:a Jui Dumnezeu de jude-
cata pedepsitoare: ,, De-ar piitrunde pdnii la locuinfa morfilor, .}i
de acolo fl va smulge mana Mea; de s-ar sui chiar fn ceruri .}i de
acolo fl voi doborf" (Am. 9, 2-5).
In contradictie cu omniprezenta lui Dumnezeu, dupa criticii ne-
gativi, ar sta teofaniile. Dar parerea aceasta este fort:ata. Dumnezeu
neavand trup, ci fiind numai spirit, prezenta sa intr-un anumit loc
nu exclude prezenta in alte locuri. Teofaniile sunt numai ni~te ves-
tiri ale apropierii lui Dumnezeu, ce se afla peste tot ~i pretutindeni
este acela~i . Ele i~i au baza in necesitatea omului de a constata
prezenta ~i vointa divina prin perceptia simturilor. De aceea ~i
formele de aparitie sunt deosebite, corespunzand individualitatilor
~i timpurilor diferite. Yahweh se arata cand intr-un tufi~ ce arde,
cand lntr-o coloana de foe ~i nor, cand in forma de om ~i, cum este
cazul profetilor, in vedenii ~i vise.
Omniprezent:a lui Dumnezeu nu este restransa deloc de pasajele
in care Yahweh este zugravit ca Ce! care troneazii in cer (Ps. 2, 4 ),
in care i se atribuie un palat (Ps. 104, 4), in care se spune ca are
re.}edinfa in cer (I R 8, 39) sau in templu unde Dumnezeu se afla
incontinuu prezent pe Caporet (Ex. 2, 3, 2; Num. 7, 89). Tronarea
in cer nu exclude prezenta sa in alt Joe. Ceva mai mult, dupa con-
ceptia Vechiului Testament, Yahweh apare ca eel ce troneaza in
cer ~i in acela~i timp ca eel care se afla peste tot pamantul prezent:
,, Yahweh eel care este fn templul siiu, al ciirui tron este in cer,
ochii siii viid" (Ps. 11, 4 ). ,, Cine se aseamanii cu Yahweh, Dumne-
zeul nostru, eel care troneazii sus, care prive.}te peste cer .}i pii-
mant " (Ps. 113, 5). Trenarea lui Dumnezeu in cer indica puterea sa
nemarginita peste toata lumea, slava sa peste tot ce este pamantesc
~i omenesc. Cat de mica este restrangerea prezentei Jui Dumnezeu
In expresii ca cea de ,,troneaza in cer" ne-o arata alta expresie:
,, cerurile cerurilor" care arata cerul in toata intinderea sa, care
nu-I poate cuprinde pe Dumnezeu (I R. 8, 27). De aceea nu se poa-
te gasi prilej de critica din faptul ca Dumnezeu, daca e prezent in
area aliantei, nu mai este omniprezent.
44
5. Atotputernicia
Atotputernicia divina este acea insu~ire a lui Dumnezeu in virtu-
1 ·a careia El poate. tot ce voie~te. Deoarece voia lui Dumnezeu este
111orala ~i sfanta, urmeaza ca el face numai ceea ce este bine ~i moral
.; i ce nu contrazice atot~tiinta ~i nemarginita sa intelepciune. Lui
l)umnezeu nimic nu-i este imposibil. ,,Este ceva cu neputinfii pentru
Yahweh"? (Gen. 18, 14); ,,Domnul nostru este fn cer, el face tot ce
1 •o ie~·te" (Ps. 115, 3; 135, 5); ,, Dumnezeu se jurii O.}tilor cere.}ti .}i
: ice; Adeviirat, cum am gandit G.}a amfiicut. Si ceea ce am hotiirdt,
n.~·a se va implini " (Is. 14, 24 ~i 14, 27). ,,0, Doamne, Yahweh, tu ai
fr/cut cerul .}i piimantul cu puterea Ta cea mare .}i cu braful Tiiu eel
i11tins; fie nici un lucru nu fi-e cu neputinfii" (Ier. 32, 17).
Atotputernicia lui Dumnezeu se arata, de obicei, in tot universul
pc care Dumnezeu 1-a alcatuit cu puterea sa ~i pe care I-a a~ezat sa
sc conduca dupa legile sale. Dumnezeu, cu puterea lui, conduce
·ursul stelelor ~i nici una din ele nu iese afara de linia ce is-a fixat.
I )umnezeu a oranduit sa ia fiinta ziua ~i noaptea, lumina ~i intune-
ricul. El trimite vanturile, tulbura marea, face valurile sa vajaie ~i
sa sune. El da na~tere curentilor ~i norilor. El face sa cada ploaia ~i
roua. El inchide cerul, produce uscaciune ~i provoaca foametea.
,, Tu ai despiirfit marea cu puterea Ta, ai sfiiramat capetele
halaurilor din ape; ai zdrobit capul leviatanului .}i l-ai dat sa-l
111iindnce fiarele din pustie. Ai jacut sa fd.}neascii izvoarele in pd-
raie, ai uscat mari care nu seaca. A Ta este ziua, a Ta este .}i
noaptea. Tu ai a.)ezat lumina .}i soarele. Tu ai statornicit toate ho-
tarele pamdntului, Tuai rdnduit vara .}i iarna ". (Ps. 74, 13-17).
,, Tu imblanze.}ti furia marii. Cand se ridica valurile ei Tu le
potole.}ti .. . Ale Tale sunt cerurile .}i pamantul. Tu ai intemeiat lu-
111ea .}i tot ce cuprinde ea. Tu ai facut miazaziua .}i miazanoaptea.
Taborul .}i Hermonul se bucurii de numele Tau. Bratu! Tau este
fJUtemic, mana Ta este tare, dreapta este puternica. Dreptatea .}i
iudecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; buniitatea .}i
credincio.}ia sunt inainteafefei Tale ... " (Ps. 89, 9-14).
Dumnezeu este creatorul eel mare ~i guvernatorul intregii ome-
11 iri. El este eel care formeaza corpul omului in pantecele mamei ~i
da suflu de viata, sufletul, locuitorilor pamantului: ,,Eu am facut
piimantul .}i am fiicut oameni pe el. Eu cu mainile Mele am intins
cerurile .}i am a.)ezat toatii O.)tirea for" (ls. 45, 12).
45
 ~ ,,f!u am facut pamantul, pe oameni $i dobitacele care sunt pe
pamant, cu puterea Mea cea mare $i cu braful Meu eel incordat $i
daupamantul cui fmi place" (Ier. 27, 5) (cf. ~i Is. 41, 4; 43, 5; 57,
16; Ier. 1, 5; Zah. 12, 1).
Dumneze_u este stapanul tuturor oamenilor, regele tuturor po-
poarelor, tot1 stau sub puterea sa: ,, Cine sa nu se teama de Tine,
imparate al neamurilor? Tie Ti se cuvine teama caci intre toti in- '
felepfii neamurilor $i in toate imparafiile for, nici unul nu este ca
Tine. (ler. 10, 7).
Soarta, fericita sau nefericita, a popoarelor de Dumnezeu de-
pinde. Cum tremura tot globul pamantesc, a~a tremura popoare
rara de numar In fata Lui. El le strica planurile ~i le zadarnice~te
lntr-o clipa: ,, Popoare, scoate-fi strigate de riizboi, cate vefi voi,
caci tofi vefi fl zdrobifi. Luafi aminte, tofi cei ce locuifi departe.
Pregati{i-va oricat de lupta, caci tot vefi fl zdrobifi. Facefi planuri
de lupta cat voifi, caci nimic nu se va alege de ele. Luafi hotarari
cat voifi, caci var fl Jara urmari ", (Is. 8, 9-10).
,,Neamurile mugesc, cum mugesc apele marii ... Dar candle
mustra Dumnezeu, ele jug departe, izgonite ca pleava de pe munfi,
la suflarea vantului, ca farana luata de vartej ".
,,Spre seara vine o nimicire nea$teptata $i pana dimineafa nu
mai sunt ... " (Is. 17, 13-14).
,,Nu $fi{i? N-afi auzit? Nu vi s-afacut cunoscut de la inceput? Nu
v-afi gandit niciodata la fntemeierea pamantului? El $ade deasupra
cercului pamantului $i locuitorii lui sunt ca ni$le lacuste inaintea
Lui. El intinde cerurile ca o mahrama sub/ire $i le lafe~·te ca un cart,
ca sa locuiasca in el. El preface ca o nimica pe voievozi $i face o
nimica din judecatorii pamantului. De-abia sunt saditi de-abia sunt
semanafi, de-abia li s-a inradacinat tulpina in piin;Jnt $i El sufla
peste ei, de se usuca $i un vartej ii ia cape ni$te paie. Cu cine Ma
vefi asemana, ca safiu deopotriva cu el? zice Ce! sfant. Ridicati-va
ochii in sus $i privifi. Cine a facut aceste lucruri? Cine a fac~t sa
mearga dupa numar in #r, O$tirea !or? El le cheama pe toate pe
nume, a$a de mare este puterea $i tiiria lui, ca una nu lipse$le ", Is.
40, 21-27; cf. ~i Is. 18, 4; 33, 3; Ier. 10, 10; Is. 43, 13).
Dumnezeu i~i arata atotputemicia sa fata de intreaga suflare a
pamantului, dar in mod special El ~i-o manifesta fata de poporul lui
Israel, poporul ales, pe care I-a scos din tara robiei, din Egipt: ,, Ei
n-au fntrebat (fiii Jui Israel): Unde este Dumnezeu, care ne-a seas
46
r/111 (ara Egiptului, care ne-a condus prin pustie, printr-un pamant
11.1·rn1 ~·i plin de gropi, printr-un pamant unde domne$le seceta $i
11111/Jra morfii, printr-un pamant pe unde nimeni nu trece $i unde nu
lornie$le nici un om. V-am adus fntr-o fara ca o livadii cu pomi, ca
sr1-i mancafi roadele $i bunatafile" (Ier. 2, 6-7; 11, 4; 16, 11 ).
Dumnezeu ~i-a aratat puterea in special catre evrei carora le-a
dnt o tara ca cea a Canaanului (Ier. 3, 18; 32, 22), !or le-a <lat victo-
1 i · In razboi (Mica. 2, 7; II Cr. 20,. 13; Is. 42, 13; Zah. 9, 13). Pe
Israel I-a pedepsit Dumnezeu cand a pacatuit contra sa, trimitand
1111potriva lui popoarele pagane, ca un bici sau ca un cosor care sa-i
rnseasca, adica sa le pustiasca tara (Is. 5, 26; 7, 17; 9, 1O; 10, 6;
n , 11; 29, 2; Nah. 1, 12; Is. 7, 20; 10, 5).
In fata atotputerniciei divine, dispare ca o nimica puterea omu-
111 i ~i a tuturor popoarelor.
,, Caci daca Yahweh a luat aceasta hotarare, cine poate sa i se
111potriveasca? Daca mana sa este intinsa, cine o va abate?" (Is.
14, 27).
Datorita atotputerniciei sale, Dumnezeu este ~i fnjrico$atorul,
·cl care starne~te o teama sfanta privitorului pamantean, slab ~i
11cputincios.
,, Spunefi lui Dumnezeu: Cat sunt de irifrico$afe lucrurile Tale.
/)in cauza marimii puterii Tale, du$manii te lingu$esc" (Ps. 66, 3).
.. Cat de irifriCO$al e$li, cine poate sa-ti stea impotriva?" (Ps. 76, 7).
Dar mai mult decat teama, din contemplarea minunatei puteri a
lui Yahweh, nasc increderea ~i speranta atat a intregului popor, cat ~i
a individului singuratic. Faptele minunate, pe care le-a implinit in
mij locul poporului sau, au fost piatra de granit pe care-~i intemeiau
•eneratiile succesive ale lui Israel increderea lor in Dumnezeu.
,, Ceea ce am auzit, ce $tim $i ce ne-au spus parinfii no$tri, nu
vom ascunde de copii, ci vom vesti puterea Domnului # minunile
/l e care le-a fiicut ... ca sa fie cunoscute de cei ce vor veni, de co-
p iii care se var na$le $i care, dupa ce se var face mari, sa vor-
heasca copiilor !or, pentru ca $i ace$lia sa-$i puna increderea fn
Dumnezeu ... " (Ps. 66, 3-9).
Laudand puterea Jui Dumnezeu, Moise canta izbavirea minu-
nata a lui Israel din Marea Ro~ie prin cuvinte adanc impresionante:
.. Vo i canta Domnului ca $i-a aratat puterea, a napastuit in mare
pe cal $i calaref. .. El a aruncat fn mare carele lui Faraon $i oas-
tea lui. Luptatorii lui ale$i au Jost inghi{ifi in Marea Ro$ie, i-au
47
 acoperit valurile $is-au pogorat injundul ape/or ca a piatra; Cine
este ca Tine intre dumnezei, Doamne? Bogat in fapte de lauda $i
facator de minuni? .. . (Ex. 15, 1-21).
Ca ~i Moise, David psalmistul preamare~te puterea lui Dumne-
zeu: ,, Domnul este lauda mea $i cantarea mea. El m-a miintuit.. .
Nu voi muri, ci voi triii $i voi povesti lucriirile Domnului. Domnul
m-a pedepsit, dar morfii nu m-a dat .. . Te laud pentru cii m-ai as-
cultat, p entru ca m-ai miintuit... " (Ps. 118, 14-29).
6. Atot,Jtiinfa
Mintea noastra ~i revelatia ne spun ca Dumnezeu, ca fiinta ab-
solut spirituala, este lnzestrat cu minte care ~tie toate. Invatand ca
Dumnezeu este atot~tiutor, prin aceasta intelegem ca El ~ti~ tot ce
este de ~tiut ~i ca ~tie toate perfect • ~tiinta ori cunoa~terea Jui
48
Dumnezeu are ca obiect atat fiinta proprie divina, adica cunoa~te­
rea de sine, cat ~i existenta extradivina, dupa manifestarea sa exte-
rioara, precum ~i dupa fiinta sa intrinseca.
Pentru ca este spirit absolut, Dumnezeu cunoa~te totul ~i mai
ales fiindca tot ce exista este creatura Sa:
,,El fixeaza numarul stelelor $i pe toate le cheama pe nume.
Mare este Domnul nostru, priceperea Lui este farii de margini"
(Ps. 147, 4).
,,Ale Mele sunt toate fiarele padurii, toate animalele muntilor
cu miile for. Eu cunosc toate piisiirile de pe munfi $i tot c~ se
mi$Ca pe camp este al Meu" (Ps. 50, 10-11). Intr-un mod cu totul
deosebit, lumea omului sta In stransa legatura cu atot~tiinta divina,
care cuprinde viata umana ~i activitatea ei. Atot~tiinta divina, ca ~i
atotprezenta dumnezeiasca, nu cunoa~te nici o lngradire a spatiului
ori a timpului 49 .
,, fnaintea lui Dumnezeu, locuinta mortilor este dezvelitii adan-
cul n-are acoperi$" (Iov 26, 6). ' ' '
,, Dumnezeu vede panii la marginile piimantului, ziire$te totul
sub ceruri" (Iov 28, 23).
,, Ochii lui Dumnezeu strabat tot pamantul" (II Cr. 16, 9).
,, Ochii lui viid toate caile oamenilor" (Ier. 32, 19).
48
Scholz P., op. cit., p. 187.
49
ibidem
48
Barierele timpului nu exista In fata atot~tiintei divine. La Dum-
1H.:ze u trecutul ~i viitorul sunt un continuu prezent.
,,lata ca cele dintai lucruri s-au implinit $i vii vestesc altele noi.
Vi le spun mai inainte ca sa se intample" (Is. 42, 9).
,,Domnul razbate oceanul $i inima $i cunoa$le ascunzi$urile
/or, caci El este atot,~tiutor $i caile ve$niciei le are inaintea ochi-
lnr. El vesle$fe ce a fast ~i ce va sa fie $i dezvaluie albia celor tai-
1111ite. Nici un giind al omului nu-i scapa, nici un cuvant nu riimane
11scuns de El". (Ben Sirah 42, 18-20).
Dumnezeu cunoa~te cele mai ascunse ganduri ale omului, ln-
n :arca inima ~i rarunchii, adica prive~te la cele dinauntru ale oa-
111enilor, la toate gandmile, toate simturile ~i suferintele:
,, Dumnezeule drepte, Tu cercetezi inima $i rarunchii" (Ps. 7, 10).
,. Doamne, toate dorinfele mele sunt inaintea Ta $i suspinurile
111ele nu-ti sunt ascunse " (Ps. 38, 10).
,, Au ~u cunoa$le Dumnezeu lucrul acesta? El care cunoa$le
toate tainele inimii? " (Ps. 44, 21).
,, Doamne, Tu ma cercetezi de aproape $i ma CU110$fi, ~tii cand
stm1 Jos $i cand ma seal $i de departe imi patrunzi gandul. Stii
1·1ind umblu $i cand ma culc $i cuno$ti toate caile mele. Nu-mi
11iunge cuvantul pe limbii $i tu, Doamne, fl $i CU110$ti in totul ... 0
,)·tiin fa atat de minunata este mai presus de puterile mele, este
fireainalta ca s-o pot prinde" (Ps. 139, 1-7).
,, Eu, Yahweh, incerc inima $i cercetez rarunchii, ca sa raspliitesc
/i 'Caruia dupii purtarea lui, dupa rodul faptelor sale " (Ier. 17, 10).
7. lnfelepciunea
intelepciunea infinita a Jui Dumnezeu consta In cunoa~terea
scopurilor celor mai bune ~i a mijloacelor celor mai nimerite pen-
lru ajungerea !or. Ea se vade~te In minunata randuire a rapturii, In
nclntrerupta ei conducere catre tinta pusa ~i In 'intreg planul ico-
11omiei pentru mantuirea omului 5b.
intelepciunea divina, In raport cu atot~tiinta, este mai rar amin~
lil a de cartile Vechiului Testament, in timp ce in Pentateuch, de
pi Ida, nu-i pomenita deloc, iar in Psalmi ~i in Profeti apare in anu-
mite pasaje ca o proprietate pe care Dumnezeu ~i-a racut-o cunos-
50
Mihalcescu I., op. cit., p. 79.
49
 cuta In creatie, alaturi de atotputernicia Sa51 • A~a, de pilda, In Ps.
104, 24 citim:
,, Cat de multe sunt lucrarile tale, Doamne! Tu pe toate, cu in-
/elepciune, le-ai facut ... "
In Is. 28, 29 aflam: ,,Minunat este planul Lui, mare este fn/e-
lepciunea sa ".
,, El a facut cerul prin puterea sa ~·i lumea prin in/elepciunea
sa" (Ier. 10, 12; cf. ~i Ier. 51, 51; Ps . 147, 5 ~.a.).
Din contra, In carti ca lov, Proverbe etc., se vorbe~te despre ln-
telepciune i'ntr-o forma cu mult mai practica, etica ~i speculativa52 .
Momentele principale, ce rezulta din aceasta descriere a fn/elepciu-
nii divine sunt urmatoarele:
I. intelepciunea divina nu poate fi patrunsa de om. Numai
Dumnezeu o cunoa~te. Singur El este posesorul ei. In Iov 28, 12 se
pune intrebarea: ,, Unde se afla in/elepciunea, unde este locul in/e-
legerii?" Si raspunsul suna: ,, Omul nu cunoaste ca/ea catre ea si
pe plaiurile celor vii nu se qfla. Adancul raspunde: Nu este in
mine. Marea spune: Nu e la mine".
in Iov 28, 20 se raspunde la lntrebarea: ,, De unde vine in/elep-
ciunea $i unde este locul intelegerii ei? - Este ascunsa de ochii
oricarui vie/uitor si chiar de ochii pasarilor cerului este ascunsa.
Seolul si moartea spun: Auzit-am cu urechile noastre ceva zvon
despre ea".
Pe pamant nimeni nu poate patrunde intelepciunea divina.
Acela care poate face acest lucru este numai Durnnezeu.
,,Numai Dumnezeu cunoaste calea ei si stie locul sau, caci El
priveste pana la marginile pamantului. Numai El vede ce este sub
fntregul cer" (Iov 28, 25-24).
,, La El este intelepciunea si puterea si Lui ii apartine sfatul si
in{elegerea" (lov 12, 13).
Du pa Ben Sirach I, 2-3: ,, Omul nu poate cerceta infelepciunea
Domnului, cum nu poate numara nisipul marii, picaturile ploii $i
zilele veacului, inalfimea cerului si lafimea pamantului. Iar in 1,
6-7 spune acela~i Ben Sirach: ,, Cui i-aufost descoperite radacinile
intelepciunii si bogatia mijloacelor ei, cine a priceput-o? Unul
este infeleptul, infricosator foarte, care sta pe tron, Domnul.
51
Scholz P., op. cit., p. 188.
52
Mihalcescu I. , op. cit., p. 80.
50
2. lntelepciunea a existat lnainte de creatie, este din ve~nicie ~i
VII rJ:imane in Ve~nicie .
.. Toala in{elepciunea vine de la Domnul si cu El este in veci"
(ll cn Sirach 1, 1).
,,Mai fnainte decat toate s-a zidit in(elepciunea si lumina minfii
,1 1 /(1st din vesnicie" (Ben Sirach 1, 4).
.. Mai fnainte de veac, dintru fnceput, m-a zidit si pana in veci
1111 voi avea sfarsit" (Ben Sirach 24, 9).
In cartea Proverbelor, capitolul 8, intelepciunea este pusa sa
vn rbeasca in contrast cu prostia, ce fusese descrisa in capitolul 7 ca
11 dcsfranata (zonah). Dupa ce intelepciunea a expus unul dupa al-
111 1 foloasele ei cele mari, in versetele 8, 22-25, ea da asigurarea ca
Yahweh a creat-o ca inceput al actiunilor sale, inaintea celorlalte
111IT1ptuiri, chiar mai inainte de a fi pamantul.
3. Dumnezeu a revelat intelepciunea chiar de la creatie (cf. Ier.
IO, 12; 51, 15). Dupa Ben-Sirach 1, 10 ea a fost varsata de Dum-
1wzcu peste toate lucrurile Sale (cf. 16, 25; 41, 22 sq.). Cand a in-
1 q)l1t creatia, ea a fost de fata ca o sfiituitoare (Prov. 8, 27-32):
.. <'and a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fa/a. Cand a tras o
ore pe fata adancului, cand a pironit norii sus, cand au tasnit cu
fill/ere izvoarefe adancului, cand a pUS hotar marii Ca apefe Sa nu
tn·oca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului, eu
1n1m mesterul Lui, la lucru langa Elsi in toate zilele eram desfa-
lurea Lui, jucand neincetat inaintea sa, jucand pe ocolul paman-
11t!ui sau si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor.
4. Intelepciunea divina se indreapta intr-un mod special catre
poporul Jui Israel, caci in acest popor ~i-a asumat Yahweh un loc
1 u totul deosebit. Prin lntelepciuneA a condus Dumnezeu poporul
l11i Israel in toate timpurile (Cf. Intelepciunea lui Solomon 9,
I 18). Yahweh a aflat calea intelepciunii ~i-a dat-o Jui Iacob, slu-
111 orul sau, ~i lui Israel iubitul sau.
,,Atunci Ziditorul a toate mi-a dat porunca si eel ce m-a creat a
/wtiirat cortul meu si a grait: Aseaza-te in Jacob si ia-fi mostenire
111 Israel" (Ben Sirach 24, 8-9) .
..in cortul eel sfant am slujit inaintea Domnului $i pe urma in
Sum m-am statornicit, in cetatea cea iubita asisderea m-am odihnit
) I in Jerusalim este scaunul resedin/ei me le" (Ben Sirach 24, 10-11 ).
Fiindca intelepciunea di~ina este a~a de minunatii,, ea mai poarta ~i
drnumirile: ,,o suflare a I?~terii Lui Dumnezeu", ,,o)tevarsare a stra-
51
lucirii Stapdnului a toate " (Intel. Sol. 7, 25), ,,raza a luminii ve$-
nice ", ,, oglinda nemincinoasa a realitafii lui Dumnezeu ", ,, copie a
minynafiei Sale", ,,participanta a tronului Sau" (Int. Sol. 7, 26; 9, 4).
In decursul timpului s-a iscat discutie dacil. in pasajele in care se
afla in cartile intelepciunea lui Solomon (in special) ~i Ben Sirach,
cuvantul intelepciunea (sofia) apare ca o hipostaza a fiintei divine,
ca o fiinfa persona/a sau numai ca o proprietate personificata, ca
o personificare poetica a actiunii intelepte a lui Dumnezeu.
Cativa53 au identificat pe ,, Sofia" cu ,, Logos", lntemeindu-se
pe intelepciunea lui Solomon 9, 1-2, unde citim: ,,Dumnezeule al
parinfilor, eel ce ai facut toate cu cuvdntul Tau $i ai creat pe om
cu infelepciunea Ta". Numai ca aici Logos ~i Sofia stau numai In
paralela. Din paralelism nu urmeaza deloc identificare. in afara de
aceasta, cu cuvantul Logos stau in paralela ~i alte notiuni abstracte.
b. Atributele morale sau etice
in virtutea spiritualitatii sale, Dumnezeu are vointa ~i senti-
ment, care de asemenea sunt perfecte, In randul acestora amintim:
1. Libertatea absoluta
Sub aceasta 'insu~ire intelegem ca in toate actele sale Dumnezeu
se determina numai de sine ~i prin sine, rara vreun motiv din afara.
El poate ~i face tot ce voie~te ~i a~a cum voie~te . La Dumnezeu nu
exista schimbare de vointa, ci totul se voie~te de El printr-un act
unic, neschimbator ~i etern. De aceea, nu poate fi vorba de delibe-
rare sau sratuire la Dumnezeu, iar daca in Sfiinta Scriptura intalnim
cateodata ace~ti termeni, ei sunt luati numai in sens impropriu. De-
spre absoluta libertate a lui Durnnezeu se vorbe~te foarte adesea ~i
destul de lamurit in revelatie ~i mintea ne spune ca, dacii omul este
liber in actele sale, cu atat mai mult trebuie sa fie Dumnezeu 54 .
Relativ la aceasta, iata cum se exprima psalmistul Vechiului Tes-
tament: ,, Dumnezeul nostru in cer $i pe pamdnt, toate cdte a voit a
facut" (Ps. 115, 3).
53
Scholz P., op. cit., p. 189.
54
ibidem
52
.. Dumnezeu se Jura o~·tilor cere$li $i zice: Adevarat, cum am
'I' ndit, G$a amfacut. Si ceea ce am hotarat, a$a se va implini " (Is.
l•l, 24).
2. Sfintenia
Sfintenia este atributul divin, in virtutea caruia Dumnezeu nu
voiqte ·~ i nu face decat ceea ce este absolut bine ~i cere de la om
1 1sa faca ~i el tot numai bine.
Cum am aratat cand am vorbit de fiinta lui Durnnezeu, sfintenia
1·s1c caracteristica de capetenie a Dumnezeului Vechiului Lega-
1nant. Am putea-o nmni temelia lntregii religii a Vechiului Testa-
111cnt, caci a~a prevede prescriptia mozaica pentru adeptii Jui
Yahweh: ,, Voi trebuie sa fi!i sfinfi, caci sfant sunt eu, Yahweh,
l>11mnezeul vostru" (Lev. 19, 2; 20, 7). De aceea, pe langa alte
11umiri, Yahweh poarta ~i pe acela de ,,sfiintul lui Israel" ( Kados
Israel) sau ,,sfantul lui lacob" (Ps, 71, 22; Is. 1, 4; 5, 19 ~.a.).
,, Dumnezeu nu este un om care sa minta, nici un flu al omului
rnre sa regrete. Au va vorbi $i nu va face? Va grai $i nu va im-
11/ini?" (Num. 23, 19);
,, Ce/ ve$nic al lui Israel nu minte $i nu-i pare rau, caci el nu
rste om care sa regrete" (I S. 15, 29);
,, Tu nu e~·ti un Dumnezeu caruia sa-i placa crima, $i eel rau nu
1·ste oaspetele tau; semefii nu tree prin fa/a ochilor Tai; Tu ura$li
fie to/i cei care Jae rau, pierzi pe cei care graiesc minciuni. Lui
l'ahweh fie scdrba de omul sdngelui $i al vicleniei" (Ps. 5, 4-6).
( 'ontra sfinteniei Jui Yahweh, Durnnezeul lui Israel, au fost aduse
1numite pa~aje55 care ar sta In contrazicere cu sfintenia divina.
a. A~a, de exemplu, textul din ls. 45, 7 unde citim: ,,Eu daufe-
ricirea $i raul ... " Contrazicerea aici este numai aparenta, caci ter-
111enul de ,,raul" (ra) aici nu trebuie 'inteles in sens moral ca Dum-
11czeu lucreaza raul, ci In sensul de rasplata sau pedeapsa pe care
Dumnzeu ova da pentru pacatele oamenilor.
b. Luarea podoabelor de argint ~i aur de la egipteni din porunc~
lui Yahweh, ar contraveni sfinteniei divine. Acuzatia acesta este ma1
veche, chiar decat cre~tinismul. Aminte~te de ea Filon, in scrierea sa
,,Despre viata lui Moise", au exploatat-o Gnosticii ~i Maniheii.
55
Mihalcescu I., op. cit., p. 80.
53
 Raspunsurile ce s-au dat au fost acestea56 :
. a. P~ drept, israelitii au luat lucrurile de aur $i de argint ale
eg1ptemlor, ca un fel de despagubire pentru muncile istovitoare de
aproape patru secole, cat au stat in robia egipteana.
b. Fiindca Dumnezeu este proprietarul a tot ce e pamantesc in
virtutea acestui drept, el le-a dat israelitilor, la plecarea lor din E~ipt. .
Era u~ dar al lui Dumnezeu $i deci nu s-a violat Jegea morala.
c. Intre israeliti $i egipteni a intervenit un act de schimb sau
vanzare, fiindca israelitii le-au lasat egiptenilor, in schimbul auru-
lui $i argintului, ogoarele, casele, livezile $i intreg inventarul cas-
nic, pe care nu le-au putut lua cu ei.
Toate aceste raspunsuri au de luptat cu multe $i nebiruite difi-
c_u_I~ati, deoarece cum reiese din Exod 3, 21; 11 , 1 $i 12, 35, israe-
htn se pare ca cerusera cu imprumut hainele $i podoabele de Ia
egipteni, cu presupunerea ca le vor restitui.
Explicarea ~ea_ mai rezonabila pare aceasta: infrico$ati de pe-
depsele cerulm, dm cauza ca nu voisera sa permita israelitilor sa
piece, egiptenii raceau ei daruri evreilor numai sa piece $i a~tfel sa
inceteze mania divina. Este drept ca egiptenii se pagubeau de lu-
crurile lor pretioase $i de haine, dar aceasta o fac ca sa scape de
pedeapsa pentru neascultarea de porunca divina.
De asemenea, cu sfintenia Jui Dumnezeu nu s-au putut pune de
acord acele pasaje in care Jui Dumnezeu ii este atribuita o fnvarto-
~c:re a inimii omene$ti, ca $i d.nd Dumnezeu ar atata Ia pacat pe
cme vrea sa-1 piarda. Aceasta parere este straina Dumnezeului Ve-
chiul~i Testament. Daca Dumnezeu este pedepsitorul pacatelor,
atunc1 el nu poate fi autorul pacatelor. Dumnezeu ii Jasa pe om Ii-
b~r. $i¥ numai datorita gandurilor $i actiunilor omului vine pedeapsa
d1vma ca o dreapta rasplata. Poporul de jos israelit putea sa spuna
in vorbirea curenta, ca $i poporul roman: ,,Cand vrea Dumnezeu sa
piarda pe cineva, mai intai ii ia mintile". Dar acest fel de gandire
este al poporului $i nu al religiei autentice.
~ Prilej de cartire contra sfinteniei Jui Dumnezeu s-a mai gasit $i
m faptul ca Yahweh, dupa propria-i exprimare, pedepse~te paca-
tele parin{ilor asupra copiilor, pana la a treia ~i a patra genera{ie
(Ex. 20, 5 sq. ; 34, 6; IR 11, 32; Ier. 15, 4; 32, 18; Hoz. 4, 6). Este
drept, num~i ca ~ontinuarea pedepsei din generatie in generatie
presupune $1 contmuarea sau mo$tenirea pacatelor sau a urii contra
56
Ibidem, p. 81.
54
1111 l)umnezeu, de catre generatiile succesive. Scrierile Vechiului
I (':lament au locuri in care ni se arata ca fiii sunt pedepsiti pentru
p.1catc le Jor proprii $i nu pentru cele ale parintilor: ,,Jata toate su-
f/t'lf'le sunt ale Mele; cum sunt sujletele parin{ilor a~a ~i ale copi-
1/11r. Mie mi-apar{in amandouii; Suffotul care pacatuie~te va trebui
,,, J11oarii " (Ez. 18, 4).
.. Va trebui sii nu se mai spuna: Piirin{ii au mancat aguridii, de
111 ·1·ea dintii copiilor sunt sterpezi{i. Mai mult, fiecare va muri
/1t'11/ru vi~ile sale proprii ~i numai ace/ea care miinancii aguridii,
111 ·eluia i se var sterpezi din{ii proprii" (Ier. 31, 29 sq.)
Motiv de contestare a sfinteniei Jui Yahweh o constituie $i po-
11 111ca Pentateuhului de a nimici pe canaaniti (Ex. 34, 16; Deut. 7,
\ ). Dar aceasta prescriptie nu izvora$te dintr-o pornire sadica de a
1wide ci dintr-o masura de siguranta, de a pazi de idolatrie pe isra-
c·li\ii 'inclinati spre cultele pagane$ti decadente .. Ca~naanit~i era~
11111algamul de populatii ce Jocuiau pamantul cuprms mtre Sidon $1
<la za, pe coasta Marii Mediterane (Gen. l ?, ~ 5-2~): Cultele acest?r
popul atii erau de un materialism eras. N1m1c spmtu~l ~-avea~ m
c·lt.:. Pentru a-i feri pe israeliti sa fie atra$i spre groazmca 1dolatne a
rnnaanitilor Ia indicatia divina, Moise daduse porunca sa se duca
·ontra ~cel~ra o Jupta de nimicire $i sa nu se intretina cu ei nici o
I ·gatura de comunitate, atata timp cat i$i vor pastra credintele lor
1dolatre (Ex. 34, 16; Deut.7, 3).
Lucrul acesta pentru anumiti critici a constituit ceva incompati-
li i I cu sfintenia lui Yahweh. Dar trebuie sane gandim la starea de
·ultura a I~mii $i a lui Israel acum trei mii de ani. Admitand cultul
canaanit langa eel mozaic, fiintarea intregii teocratii a Vechiului
Testament devenea semn de intrebare, din cauza aplecarii Jui Israel
spre idolatrie, in felul acesta putem intelege porunc~ d~ ~ distr~g~
toate imaginile idole$ti din Canaan, de a fi dezradacmat1 1dolatrn $1
a nu-i ingadui printre lsraeliti (Ex. 23 , 24; 34, 13; Dt. 7, 5; _12, ~~- ..
Contradictia fata de sfintenia lui Dumnezeu au socotlt cnttcu
Vechiului Te~tam~nt in special antropomorfismele $i antropopatis-
111ele puse pe seama Jui Dumnezeu. Este drept ca in cartile Vechiu-
lui Testament, in special in cele mai vechi, gasim nume~oase ex-
presii care sunt compatibile numai fiintei omene$ti. Numa~ ~mu! se
infurie se razbuna, doarme, mananca etc. Dumnezeu, spmt abso-
lut, n-~re nimic comun cu toate acestea. ~i totu$i in cartile biblice
gasim expresii ca ,,Dumnezeu se bucura" (Deut. 30, 9; Is. 62, 5;
65, 19), ,,Dumnezeu se intristeaza" (Gen. 6, 6; Ier. 7, 18; Ez. 16,
55
42), ,,Dumnezeu uita sau l~i aminte~te" (Ps. 9, 19; 13, 2; 42, I 0).
Dar, cum s-a vazut cand am amintit de fiinta lui Dumnezeu, antro-
pomorfismele sunt numai ni~te lmprumuturi din limbajul obi~nuit,
datorita saraciei de exprimare a limbii omene~ti.
Durnnezeul Vechiului Testament este un Durnnezeu personal.
El are simtire ~i vointa care se intereseaza de om ~i stau In legatura
stransa cu omul. In aceasta legatura a simtului ~i vointei divine cu
gandurile ~i faptele omului, limba Vechiului Testament nu ~tie
(n-are posibilitatea) sa o exprime viu ~i contemplativ, ~i atunci fo-
lose~te simtirile analoage ce se gasesc In om. Dar aceste simtamin-
te proprii omului, de pilda, nefericirea, suferinta etc., nu pot fi nici
imaginate ca apartinand lui Dumnezeu.
3. Bunatatea nesfar~ita, grafia, milostivirea,
fndelunga rabdare
lntrucat Dumnezeu nu voie~te decat binele, de aceea el este bu-
natatea nesfar~ita. Aceasta lnsu~ire a sa se arata in afara prin aceea
ca el voie~te ca ~i creaturile sa participe la perfectiunile ~i fericirea
Sa ~i pentru aceasta le imparte tuturor numai bine, In masura in
care ele ii pot primi ~i le este de folos. Privita din acest punct de
vedere, bunatatea lui Dumnezeu nu mai este nesfar~ita, pentru ca
Dumnezeu nu imparta~e~te fiecarei creaturi toata bunatatea Sa, ci
numai cat voie~te ~i cat gase~te ca este de folos pentru ea. Bunata-
tea dumnezeiasca poarta diferite nume, dupa situatia in care se ga-
sesc creaturile care se imparta~esc de ea. A~a se nume~te gra{ie,
cand da omului bunuri pe care nu le-a meritat; fndurare, cand sca-
pa pe om de necazuri ~i Iipsii ~i mai ales de pacat; rabdare, cand
nu pedepse~te indata raul; fndelunga-rabdare, cand amana pedeap-
sa, a~teptand indreptarea pacatosului; blande{e, cand u~ureaza pe-
deapsa pacatului etc. 57 .
Dupa cele ce desprindem din ciirtile Vechiului Testament, bu-
natatea Jui Dumnezeu se arata prin iubirea sa (Ahavah) manifes-
tata, de obicei, in forma gratiei (Hesed).
Aceasta iubire a Jui Dumnezeu se arata in intreaga creatie ciici:
,,Dumnezeu iube$te dreptul $i dreptatea, de mi/a lui este plin tot
piimantul" (Ps.33, 5; 119, 64).
57
Scholz P., op. cit., p . 200.
56
.. Drept este Domnul in toate ciiile sale $i milostiv in toate lu-
rm rile sale" (Ps. 145, 17).
lub irea divina este mare ~i vrednica, caci gloria sa ,, se urea
111 i11a la ceruri ", ,, este mare panii lacer " ~i-i ,, mai mare decat ce-
11tf " (Ps. 36, 6; 57, 11; 108, 5),
.. Cat sunt de sus cerurile fa/ii de piimant, atat este de mare bu-
1111/atea lui, pentru cei care se tern de El" (Ps. 103, 11).
,. Cum se indurii un tatii de copiii lui, a$a se indurii Domnul de
11 •i care se tern de El" (Ps. 103, 13).
Eternitatea iubirii divine ~i a gratiei sale se arata in Psalmul
I 16, In care dupa fiecare vers se gase~te refrenul: ,, Cii in veac este
/Iii /a Lui" .
.. Liiuda/i pe Domnul, ciici este bun, ciici in veac e mi/a Lui "
.. Liiudafi pe Dumnezeul cerurilor, ca in veac este mi/a Lui"
lubirea Jui Dumnezeu apare strans legata de dreptatea divina
( i>s. 33, 5; 145, 7) ~i este pomenita de obicei in legatura cu credin-
' 1 o~ i a sau fidelitatea Lui (II Sam. 2, 6; 15, 20 ~.a.)
lubirea Jui Durnnezeu se intinde in special peste poporul lui Is-
1.wl (Deut. 7,8; IR 10, 9; Is. 43 , 3). De aceea, Yahweh este nurnit
.,1:11al israelitilor" (Deut. 32, 6; Is. 63 , 16), iar evreii sunt numiti
,.l i ii" sai (Ex. 4, 22; Deut. 14, l ; Is. 1, 2).
b. Buniitatea lui Dumnezeu (toiah) este inclinarea vointei divine
1h- a face bine oricarei Ia.pturi, caci Yahweh este bun cu toti.
,, Domnul este bun fa/a de to/i $i fndurarile lui se intind peste
lunte lucrarile lui" (Ps. 145, 9).
.. Bun este Domnul fatii de Israel, fatii de cei care sunt cu inima
, 11ratii" (Ps. 73, 1).
.. Domnul este bun $i drept, de aceea aratii piiciito$ilor ca/ea
111" (Ps. 25, 8; Ps. 27, 13; 31 , 20).
,, Miirturisi{i-vii Domnului cii este bun, ca in veac e mila lui"
(l's. 136, 14).
c. Milostivirea (rahamin) ~i fndelunga -riibdare (erek afaim) se
111 111 a, In special fata de oamenii pacato~i :
58
.. Cand strigii un nenorocit, Domnul 1-aude, $i-l scapii din toate
/lt'('(/ zurile Lui" (Ps. 34, 6) .
.. El nu ne face dupii piicatele noastre, nu ne pedepse$fe dupii fii-
1 r1delegile noastre, cat sunt cerurile de sus fa/a de piimant, atat este
8
' Ibidem, p. 201.
57
de mare fndurarea lui pentru cei care se tern de El. Cat este de de-
parte rasaritul de apus, atat de mult departeaza el faradelegile
noastre de la noi. Cum se fndura un tata de copiii lui, asa se indura
Domnul de cei care se tern de El" (Ps. 103, 10 sq.)
,, Daca ai pastra, Doamne, aducerea-aminte a nelegiurilor,
cine ar mai ridica ochii catre Tine. Dar la Tine este indurarea ca
sa fii temut" (Ps. 130, 3).
,,indurat si milostiv este Domnul, indelung rabdator $i mult
milostiv" (Ps. 103, 8)
,, Eu imi cunosc faradelegile si pacatul meu fnainte mea este fn
continuu" (Ps. 51, 3)
,, Dar daca eel rau se fntoarce de la toate pacatele pe care le-a
savarsit si pazeste toate legile Mele si face ce este drept si placut,
va trai si nu va muri ... Doresc eu moartea pacatosului? zice Dom-
nul. Nu doresc eu mai degraba ca el sa se intoarca de pe caile lui
si sa traiasca? (Ez. 18, 21-23).
4. Dreptatea
Privita in ea insa$i, dreptatea sta in foarte stransa legatura cu
sfintenia Jui Dumnezeu. Neracand $i neavand decat ceea ce este
bine, Dumnezeu nu este numai atotsfiint, ci $i atotdrept. Privita in
manifestarea ei catre creaturi, dreptatea este acea insu~ire a Jui
Dumnezeu in virtutea careia El da creaturilor libere ceea ce Ii se
cuvine: celor ce au ~cut bine le da rasplata, iar celor care au racut
rau le da pedeapsa. In distribuirea dreptatii Sale, Dumnezeu nu se
conduce de o norma din afara de El, pentru ca ar insemna ca voia
Sa este conditionata $i marginita de ace~a norma. Singura norma in
distribuirea dreptatii Jui Dumnezeu este sfiinta Sa voie 59 .
Dreptatea divina este cea care se manifesta in afara, din ceea ce
constituie sfintenia Jui Dumnezeu. Prin dreptatea sa, Dumnezeu i$i
manifesta placerea Jui de faptele bune $i neplacerea fata de cele
60
rele . Aceasta insu$ire, pe care Dumnezeu $i-o atribuie in nume-
roase pasaje, evreul o desemna prin Tedek sau fedaken - ,,simtire
justa" $i mispat - ,,exteriorizarea dreptei simtiri".
Dreptatea lui Dumnezeu are urmatoarele nuante:
59
Mihalcescu I., op. cit., p. 83.
60
Scholz P., op. cit., p. 201.
58
I. Dumnezeu este drept (fadik) $i iube$te numai dreptul $i drep-
1
l 1tv:i : ,, Tu cercetezi inima si rarunchii, Dumnezeule drept " (Ps. 7,
10); ,, Eu laud pe Dumnezeu dupa dreptatea Sa" (Ps. 7, 19);
, I >rept este Domnul, El iubeste dreptatea" (Ps. 11, 7; cf. Ps. 33, 5;
I I . 28, 116, 5); ,, Pentru ace ea, toate caile Sale sun! drepte (Deut.
I >• ./) ca si toate legile Sale, judecafile Sale, spusele sale si promi-
111111ile Sale" (Ps. 19, 10; 36, 7; 119, 7 ~.a.)
2. Orice nedreptate din partea Jui Dumnezeu este exclusa $i nu-
1111i gandul la posibilitatea ei este aratat ca o batjocura a Jui
I ll11nnezeu.
.. Sa omori pe eel bun fmpreuna cu eel rau, asa ca eel bun sa
111hil aceeasi soarta ca eel rau, departe de Tine asa ceva. Departe
,ft . Tine. Ce/ care judeca pamantul au nu va face El dreptate ... "
(C :<.:n. 18, 25).
,,Ascultafi-ma, dar, oameni pricepufi," Departe de Dumnezeu
lll'<ireptatea, departe de Ce/ Atotputernicfaradelegea ... Nu, negre-
) lf, Dumnezeu nu savarseste nelegiuirea, Ce! Atotputemic nu
,·,ifca dreptatea" (lov 34, 10).
J. Dumnezeu, ca judecator drept, poseda cea mai autentica im-
p11q ialitate.
.. Caci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor,
I lomnul domnilor, Dumnezeul eel mare, puternic si infricosat,
mre nu cauta la fa/a oamenilor si nu primeste daruri, care face
''"'' plate orfanului si vaduvei, care iubeste pe strain si-i da hrana
>' imbracaminte" (Deut. 10, 17-18).
,, Caci se bucura muntele Sionului si se veselesc fiicele din Juda
,/1• judecafile Tale" (Ps. 48, 11 ). De aceea, Dumnezeu este laudat
I II Lill judecator drept $i este rugat sa mantuiasca prin dreptatea Sa
di11 necaz $i din caderea in mizerie $i sajudece dupa dreptate:
,.lntru dreptatea Ta, mantuieste-ma, pleaca-fi urechea Ta spre
111ine, griibeste de-mi ajuta. Fii pentru mine o stanca ocrotitoare, o
/11rtiireafa unde sa-mi giisesc sciiparea" (Ps. 31, 2).
4. Dumnezeu rasplate~te tuturor dupa faptele lor, deoarece ras-
pli'ite$te pe eel bun ~i pedepse$te pe eel rau:
,, A Ta, Doamne, este dreptatea, caci Tu rasp/atesti pe fiecare
rl11piifaptele lui" (Ps. 62, 12)
,, Domnul ma recompenseaza, dupa dreptatea mea, mi-a ras-
1iliitit dupa curafia mainilor mele" (Ps. 18, 20).
,, De aceea, Domnul mi-a rasplatit dupa neprihanirea mea,
il11pii curafia mainilor mele inaintea ochilor Lui. Cu eel bun Tu te
59
 ariiti bun, cu omul neprihiinit te arii{i neprihiinit, cu eel curat Tu te
arii{i curat, iar cu eel stricat te porti dupii striciiciunea lui" (Ps.
18, 24-26; cf. $i Iov 34, 11, Ier. 16, 10).
Dumnezeu nu uita pacatele nelegiuitilor, caci pedepse$te daca a
sosit timpul pottivit (Ier. 32, 18; Am. 2, 3; Neh. 1, 2). Orice fericire $i
nefericire, care-I atinge pe un israelit sau chiar poporul ill intregime, a
fost adusa de dreptatea lui Dumnezeu fiindca era ceruta de starea
morala a aceluia pe care-I atinge (IR. 18, 18; Is. 1, 20; Ier. 3, 3).
Neegala impartire de fericire $i nefericire chiar parea sa clatine
credinta unora, in dreptatea lui Dumnezeu (Cf. Is. 40, 27; 45, 9;
Ier. 12, 1; Ez. 18, 25; Mal. 3, 13 ), numai ca, totdeauna, convinge-
rea ca dreptatea Jui Dumnezeu este invulnerabila s-a impus intr-o
lumina tot mai mare, $i ca omul numai datorita ingustimii sale nu
poate patrunde caile Domnului. Lucrul acesta se vede mai evident
in vorbirea lui Dumnezeu, de la finele cartii Iov.
5. Dreptatea lui Dumnezeu se intinde peste toata lumea:
,,Domnul impiiriite!}te in veac, !}i-a pregiitit scaunul de domnie
pentru judecatii, El judecii lumea cu dreptate, judecii popoarele cu
nepiirtinire" (Ps. 9, 7-9; cf. Gen. 18, 25; Is. 3, 13).
6. Dreptatea lui Dumnezeu este rara de sfiir$it: ,, Gura mea va
vesti, zi de zi, dreptatea (ji mantuirea Ta, ciici nu-i cunosc margi-
nile. Voi vesti zi de zi dreptatea !}i mantuirea Ta, ciici nu-i cunosc
marginile. Voi vesti lucriirile Tale cele puternice, Doamne Dum-
nezeule. Voi pomeni dreptatea Ta !}i numai a Ta ... Dreptatea Ta,
Dumnezeule, qjunge panii la cer. Tu ai siivar!}it lucruri mari;
Dumnezeule, cine este cu Tine?" (Ps. 71, 15-16- 19).
,,Nu intra lajudecatii cu servul Tau, ciici nici un om viu nu este
drept fna intea Ta" (Ps. 143, 2).6
,,Dreptatea Ta, Doamne, este ca muntii cei mari !}i judeciitile
Tale sunt ca adancul eel fiirii fund; Doamne, Tu sprijine!}ti to-
iul.. . " (Ps. 36, 6).
,, Dreptatea Lui diiinuie!}te in veci " (Ps. 112, l; cf. Ps. 103, 17;
119. 142)
7. Dreptatea lui Dumnezeu se va arata desavar$ita in timpurile
mesiani ce.
,, Sii picure cerurile de sus !}i norii sii reverse in ploaie drepta-
tea! Sii se deschidii piimantul, sii riisarii din el mantuirea !}i sii iasii
din el izbiivirea. Eu, Domnul,fac aceste lucruri" (Is. 45, 8).
60
5. Veracitatea qi fidelitatea
Vcrac itatea lui Dumnezeu consta in aceea ca El imparta$e$te
1 tl':tluri lor Sale, prin descoperire, numai adevarul $i aceasta pe.ntr~
1 ·ste atot$tiutor $i preasfiint. Fidelitatea este consecventa vomte t
di vine, ca adica ceea ce Dumnezeu a hotarat sau ragaduit odata,
111 1pli ne$te cu nestramutare. Despre aceste doua insu$iri ale lui
I l11 111 nezeu da marturie Sf. Scriptura a Vechiului Testament61 .
fo sensul Vechiului .L egamant, veracitatea ('emet) divina in-
wnm na ca Dumnezeu este ceea ce El se descopera. Spusele, po-
11 111ci le, legile $i oranduielile lui Dumnezeu contin adevarul. Tot
1 lTa ce El veste$te despre viitor se va implini realmente:
., Doamne, Yahweh, Tu e!}ti Dumnezeu !}i cuvintele Tale sunt
11rleviirul" (II Sam. 7, 28);
., Legile Domnului sunt adeviirul" (Ps. 119, 151);
., Eu, Yahweh, vorbesc adeviirul, vestesc dreptatea" (Is. 45, 19);
., Pe Mine insumi mii jur, adevarul iese din gura Mea !}i cuvan-
111/ meu nu vaji dezis. Grice genunchi, inaintea Mea, se va pleca !}i
ri rice limbii pe Mine se va jura" (Is. 45, 23;)
., Ceea ce vestesc Eu catre semintiilor lui Israel se va adeveri
/11rii gre!}eala" (Hoz. 5, 9).
Adevarul lui Yahweh este calea pe care din tot sufletul dore$te
•1 mearga piosul $i mai ales sa fie condus de Dumnezeu:
., Povii{uie!}te-mii intru adevarul tau !}i invatii-ma" (Ps. 25, 5);
,, lnvata-ma caile tale, Doamne, !}i eu voi umbla intru adevarul
l /"1u " (Ps. 86, 11; cf. Ps. 26, 3).
In sens practic, 'emet ,,credincio$ia" apare ca fidelitate ce i se
11 1ribuie lui Dumnezeu, intru cat El impline$te sigur $i hotarat ceea
1 • a ragaduit sau amenintat. in Geneza 34, 6 Moise ii nume$te:
.. /)umnezeu mult milostiv !}i indurat ... bogat in mi/a !}i fidelitate ".
Ilupa Deuteronom 7, 9, Israel va cunoa$te ca Yahweh este Du~-
11 ·zeu fide!, fiindca pastreaza legatura $i iubirea cu cei care-I m-
l 1 • c $i pazesc poruncile Sale, pana la al noulea neam:
,, Drept este cuvantul Domnului !}i toatafapta Sa este plinii de
r redincio:jie (fidelitate) " (Ps. 33, 4).
Fidelitatea Jui Dumnezeu este rara sfiir$it. Ea ajunge pana la
11ori (Ps. 36, 6); este ve$nica $i va dura din neam in neam:
61
Mihalcescu I., op. cit., p. 84.
61
 ,,Se va ve$leji iarba, se va ofilifloarea, dar cuwintul Dumneze-
ului nostru va riimane fn veci " (Is. 40, 8);
,, Cuvantul Tiiu, Doamne, fn ceruri diiinuie$le fn veci, iar fide-
litatea Ta fine din neam fn neam" (Ps. 119, 90).
De aceea, fidelitatea divina este cheza$ia mantuirii pentru toti
cei buni, iar pentru cei pacato$i a nimicirii Jor.
,,Domnul te va acoperi cu penele Lui $i te vei ascunde sub ari-
pile Lui, ciici scut $i paviizii este credincio$ilor Lui" (Ps. 91, 4).
,, Voi liiuda numele Tau, Doamne, ciici este binevoitor, fiindcii
mii izbiive$le din toate necazurile $i cu ochii mei fmi viid fmplinitii
dorjnfa privitoare la vriijma$ii mei" (Ps. 54, 6 -7).
In mod negativ este zugravita veracitatea $i fidelitatea divina de
catre caqile Vechiului Testament prin aceea ca tot ce este contra
acestei insu$iri divine se neaga cu toata hotararea:
,, Dumnezeu nu este om ca sii mintii $i nici flu de om ca sii fn$ele.
Au vorbi-va $i nu vaface? Va griii $i nu va fine? (Num. 23, 19);
,,Miirefia lui Israel (Yahweh) nu minte $i nu fn$alii. Caci El nu
este om ca sii fn$ele" (I Sam. 15, 29).
CAPITOLUL II
Raportul lui Dumnezeu cu lumea
§ 8. Creatia divina
Dumnezeu este racatorul a tot ce se vede $i ce nu se vede, adica
1 •1 1 ' creatorul lumii. El a racut din nimic sau a chemat din nefiintli
ht llinta tot ce exista in afara de Sine, adica lumea sau universul.
Vechiul Testament n-are un termen unitar pentru notiunea de
li1111c sau univers. Spre a exprima ideea de univers, caqile Vechiu-
1111 Testament au expresiile: ,, cerurile $i piimantul" sau ,, ceruri,
11111116nt $i adancuri" (Ex. 20, 4; Ps. 135, 6; Iov 11, 8 sq.).
!\dmitem $i noi dimpreuna cu cercetatorii mai liberali 62 ai tim-
p1d11i nostru ca la intrarea in Canaan evreii au adoptat $i ei con-
' 1p(ia despre lume care era curenta in lumea semita $i care i!?i are
lll)'intea in inima poporului sumerian, pionier al culturii lurnii din
1 li 1·ntul Apropiat. Conceptia despre lume a antichitatii Asiei de
V1·st nu era o conceptie $tiintifica, ci mai mult mitologica $i reli-
1' o:isa. in spatele minunatei creatii a acestui complex univers, rnin-
11 11 omul ui credincios vedea divinitatile care au dat na!?tere acestui
I 11111plex. Era firesc deci ca fiecare popor sa-!?i modifice viziunea
11 11pra lurnii, potrivit cu propria sa religie.
I h1pa cele ce desprindem din caqile Vechiului Testament, sin-
1'"' Durnnezeu este ve$nic, altceva etern nu poate exista liinga dan-
11 1 Durnnezeu n-a fost creat, cum este creata lumea. Toata exis-
t• 11(a cealalta este numai creatia divina. Toata raptura vazuta !?i ne-
111ta existli numai in mlisura in care Dumnezeu voie!?te:
.. A~·a vorbe$le Domnul cu ce te-a fntocmit din pantecele maicii
111/,. · Eu Domnul am fiicut toate aceste lucruri. Eu singur am des-
f,l> wat cerurile, Eu am fntins piimantul. Cine era cu Mine?" (Is.
11. 24);
11
' Sellin E., op. cit., p. 37.
63
 ,,El a fntocmit pamantul, l-afacut si !-a intarit, l-afacut nu ca
safie pustiu, ci !-a intocmit ca safie locuit" (Is. 45, 18);
,, Este oare printre idolii neamurilor vreunul care sa aduca
ploaie? Sau poate cerul sa dea ploaie? Nu dai Tu, Doamne,
ploaie? Noi speram in Tine, caci Tu aifacut toate aceste lucruri"
(Ier. 14, 22; cf. Prov. 8, 28).
Pentru a exprima aceasta activitate de Creator a toate, Vechiul
Testament folose~te o lntreaga serie de termeni deosebiti, cum de
exemplu: Kanah - ,,a pregati", Conen - ,,a lntemeia", yatar- ,,a for-
ma", hanah - ,,a zidi", yasad - ,,a pune temelie". in toate aceste cu-
vinte se afla urme ale gandului poetico-mitologic, care punea face-
rea cerului ~i pamantului pe seama unui artist sau arhitect. Alaturi de
ace~ti termeni mai este folosit ~i cuvantul holid ,,a produce, a d
na~tere" care contine intr-lnsul ideea ca lumea are la origine un tata,
In sens larg al intelesului. Mai gasim folositi ~i termenii 'asah - ,,a
face" ~i hara' - ,,a face" ~i hara - ,,a crea". Termenul de bara este
folosit exclusiv pentru a exprima creatia divina, nereferindu-se nici-
odata la o anumita materie In lucrurile pamante~ti. Mijlocul pri n
care s-a executat aceastii creatie divina este fie mana Domnului, fi e
degetul sau (Is. 40, 12; 45, 12; 48, 13), dar in general creatia s-a ra-
cut numai prin cuvantul sau, prin porunca sa ~i prin suflarea gurii
sale (Ps. 33, 6; 148, 5; 104, 7; Is. 48, 13; Gen. 1, 2);
,, Eu am facut pamdntul si am facut pe om. Eu cu mainile me le
am intins cerurile si am asezat toata ostirea /or" (Is. 45, 12);
,, Cerurile au Jost facute prin cuvdntul Domnului si toata osti-
rea lor prin suflarea gurii Sale" (Ps. 33, 6);
,, Laudati numele Domnului, ca El a poruncit $i au Jost facute,
te-a intarit pe vecie" (Ps. 148, 5).
§ 9. Istoria creafiei dupa Geneza
Creatia divina este istorisita de capitolele I ~i 2 din Geneza.
Aici ni se spune ca Dumnezeu a racut cerul ~i pamantul, adica
toata lumea spirituala ~i materiala sau Universul in cuprinsul eel
mai mare cu putinta. Intreaga creatie a universului s-a efectuat in
~ase zile, din care pricina s-a numit hexaemeron (de la grecescul
64
11 ft qµ.cpov). A fost multa discutie daca aceste zile sunt z ile obi~ -
11111l c, cum lntelegem noi astazi, sau sunt ni~te perioade pe care
11111nrul textului biblic, neavand un cuvant potrivit, le-a numit zile.
I' 1 ·rca care se bucura de mai multa acceptare este ca prin zile le
11v:i ( ic i trebuie sa lntelegem ni~te perioade sau etape ale creatiei
divi ne. In sprijinul acestei pareri sta chiar textul biblic care nu-
111· ;tc zile chiar ~i perioadele de dinaintea crearii soarelui ~i lunii
1111L' dau masura unei zile, luminatorii care au fost racuti abia In
111:1 a patra (Gen. 1, 15-16). Ceva mai mult, cum remarca Fericitul
\ 11gustin 63 , ultima zi continua Inca: ,,caci ziua a ~aptea este rara
1.1ri\ ~ i deci n-are nici o intrerupere". Dupa Augustin, zilele crea-
(ll •i, narate In Geneza, nu sunt nici zile obi~nuite, nici intervale, ci
11 ·• in gura zi lnrati~ata prin ~ase categorii de lucrari deosebite, pen-
1111 ca aceste lucrari sa fie aduse la cuno~tinta lngerilor sau, dupa
I 11· ·are lucrare, ingerii sa aiba cuno~tinta de cele ~ase feluri de lu-
' 111 ri fiicute de Dumnezeu.
Majoritatea vechilor scriitori biserice~ti a vazut In cele ~ase zile
11 k creatiei ~ase oranduiri temporale64 in care s-au produs lucrurile
11cate In ordine succesiva.
l) upa relatarea creatiei din Geneza, Dumnezeu a racut mai lntai
li1111ca ca o materie primitiva, rara nici o fonna precisa. Substantele
111111ror corpurilor erau inca In materia prima curgatoare (tohu
1•u/Johu) ,,chaosul", elementul cosmic ce era acoperit de intunericul
11•1 nepatruns ~i numai mi~cat de Spiritul lui Dumnezeu. Ca sa pre-
l11ri haosul lntr-o lume pusa In ordine, Dumnezeu a chemat la via-
\11 , mai lntai lumina ('or), principiul vietii materiale, pe care a des-
1' qit-o de intuneric. Aceasta s-a petrecut in prima zi. Fiindca lntu-
lll' ricul a fost mai inainte decat lumina, de aceea se spune in docu-
111l·11tul creatiei: ,, Si ju seara si ju dimineata in ziua intdia" ~i de
111 ·ca ~i evreii au socotit ziua lncepand de la apusul pana la apusul
~ 1111relui (Lev. 23, 32).
In ziua a doua, au fost despartite apele de jos, de pe pamant, de
, 1•lc de sus, care au fost purtate de firmament. Multa dezbatere a
l11st ~ i In privinta acestui firmament ~i a apelor de deasupra Jui.
1
" Scholz P., op. cit., vol. II, p. 2.
64
Ca sa respecte textul sacru, Parintii cre~tini pastreaza numele de zi,
d111 ~i ei inclina sa creada ca sunt ni~te zile speciale, adica ni~te perioade.
65
 65
. Origen arata ca apele de deasupra cerului sunt substantele spi
ntuale, luiind ca baza cele aflate In Psalmul 148, 4 ~i Daniel 3, 3
pasaje in care apele de deasupra cerului sunt invitate sa laude p
Dumnezeu. Numai ca aceasta dovada este ~ubreda, fiindca din alt
pasaje ale Vechiului Testament, ploaia ~i roua, focul ~i frigul ~i el
sunt invitate sa laude pe Domnul.
Nici Noul Testament, nici vechii parinti nu ne dau o explicati
clara cu privire la acest firmament. Cuvantul rakya - ,,firmame~t'
este derivat de la raka' - ,,a bate, a ciocani". Pri; substantivul fir
mament, Vechiul Testament intelege cerul: ,,Si Dumnezeu num
finnamentul cer" (Gen. 1, 8). Prin cer se intelege bolta cea albastr
vizibila ochiului omenesc, care psalmistului ii parea intinsa ca u
cort (Ps. I 04, 4). Evreii l~i inchipuiau ca peste aceasta bolta, pest
acest firmament, se afla oceanul cu nori, numit apele de peste ce
(Ps. 104, 3; 148, 4; Dan. 3, 3). Din acest ocean se varsa pe pamiin
ploaia, zapada ~i grindina (Iov 38, 12).
Am putea afirma ~i noi 66 ca din reprezentarile poetice sau intui
tive ale evreilor, rakya - ,,firmamentul" era aerul sau atmosfera, ia
apele de deasupra Jui erau norii, care ca ape de sus (sau cele evapo
ra~e) sunt despartite de apele de jos (cele ce au sa se evaporeze)
pnn atmosfera, care poarta norii . A~a era ideea lumii vechi semit
~i Moise o pastreaza pentru a preamari pe Dumnezeu cu ea.
Dupa documentul creatiei, in ziua a treia a fost adunata apa d
pe pamant In adancimile marilor ~i a aparut uscatul, pe care ave
sa r~asara vegetatia ~i verdeata.
In ziua a patra apar pe firmament luminatorii cei mari: soarele
luna ~i stelele, ce aveau sa lumineze ziua ~i noaptea ~i, in primu
ran?, sa fie semnele sau masuratoarele timpului.
In ziua a cincea, Dumnezeu a creat vietuitoarele apelor ~i ale
vaz~uhului, adica pe~tii, insectele ~i pasarile.
In ziua a ~asea fora create animalele pamantului, iar ca o co-
roana a creatiei intregi, a fost facut omul (Adam).
Dupa terminarea creatiei, Dumnezeu a privit peste lntreaga lui
raptura ~i a vazut ca este buna. Atunci s-a odihnit In ziua a ~aptea,
de toata lucrarea Sa ~i a binecuvantat ~i sfintit aceasta zi a ~aptea,
ca sa fie zi de odihna, atat pentru om cat ~i pentru animal.
65
ln Geneza, 6-7, cf. Scholz P., op. cit., p. 6.
66
Scholz P., op. cit., p. 7-9 ~i 11.
66
( 'rearea lumii ne este relatata de catre Geneza In doua locuri
11p 1rtc, ~i anume in Geneza 1, 1-26 ~i Geneza 2, 4-25. Fiindca lntre
111 1·stc doua relatari exista oarecare diferenta, s-a ajuns la cunos-
111la lcorie critica numita a documentelor, care, unite mult mai tar-
' ~
111 , au facut ca in Geneza sa avem o dubla cosmogonie. In esenta,
il1·oscbirea este ca dupa capitolul 1 din Geneza, toate fapturile uni-
1·1. ·ului au fost create inaintea omului, pe cand dupa capitolul 2,
111111il este facut inaintea plantelor ~i fiintelor. S-a scris in aceasta
p1 1vinta a~a de mult !neat nici nu se poate banui. Recunoa~tem di-
11 I · n~e le ~i nici nu ne sfiim sa spunem ca Moise n-a cautat sa faca
11 d ·scriere exact ~tiintifica a facerii lumii, ci din expunerea sa sa
11 111sa clar ca Dumnezeu a fiicut lumea ~i deci El este Stapanul eel
11111rc, caruia i se cuvine cinstea, marirea ~i gloria. Atat dupa docu-
11w11tul din capitolul 1 al Genezei, cat ~i dupa eel din capitolul 2,
1 aratat ca Dumnezeu este Ziditorul lumii. Fata de aceasta idee
l1111damentala, povestirea propriu-zisa devine ca un ornament, ca o
I111111a fara lnsemnatate hotaratoare. Tocmai de aceea, imaginile ce-
1111 doua relatari pot sta una liinga alta, chiar daca se contrazic,
il1•onrece ele se refera la unul ~i acela~i Dumnezeu •
67
in lov 38, 7 gasim un text care aparent ar sta In contrazicere cu
111· aemeronul Genezei, deoarece acolo se spune ca stelele de di-
111 11\1.~ata ~i fiii Jui Dumnezeu laudau pe Yahweh la !ntemeierea lu-
111 1i , a$a ca stelele care au aparut abia In ziua a patra au fost de fata
111 111Lemeierea pamiintului.
'ontrazicerea este aparenta, deoarece pasajul din Iov este o zu-
11 1 vire a creatiei sub figura unei constructii, a unei zidiri de case,
lll'ravire facuta intr-o mare libertate poetica. Deoarece imaginile
11 11 ·meierii lumii nu pot fi lntelese In sens propriu, ci numai ca o
11·prczentare poetica a creatiei lumii, tot a~a termenul jubilarii ste-
l1• lor diminetii (lov 38, 7) nu trebuie inteles in sens propriu, ci po-
' I 1l· sau figurat 68 . Scopul acestei figuri nu este altul decat inrati~a-
11· 1mai clara ~i mai vie a maretiei $i stralucirii creatiei.
Relatarea Genezei despre creatia lumii, in linii largi, stain con-
1111 danta cu cosmogonia $tiintifica. Aproape in aceea~i ordine ne
1h·scriu facerea lumii ~i ~tiintele naturale moderne. Lasiind la o par-
1
<• Sellin E., op. cit., p. 38.
18
' ibidem
67
 te pe inamicii declarati ai Bibliei, au fost ~i exista ~i azi oameni d l>t1pft psalmii 115, 15; 121, 2; 124, 8; 134, 3, Dumnezeu este
~tiinta ca:e au afirmat ca spusele Jui Moise, luate in general, sun 1hlun il cerului ~i al pamantului, eel care a chemat lumea la fiinta,
m armome cu cosmogonia moderna. ii 11 11i111i c, numai prin cuvantul Sau eel creator. El a vorbit ~i s-a
I 1 111 El a poruncit ~i s-a lmplinit (Ps. 33, 9):
.. <"erurile au Jost /acute prin Cuvantul Domnului $i toate pute-
§ 10. Doctrina despre creatie in celelalte dirti 1/1 • 1 · 1·re~·ti prin sujlarea gurii Lui" (Ps. 33, 7);
ale Vechiului Testament · .. Al Tau este cerul $i al Tau e piimantul. Tuai intemeiat lumea
I lrlf ce se cuprinde in ea. Tu aifacut miazanoaptea $i miazaziua "
I I' 89, 11-12);
Cartea care aminte~te poate eel mai mult despre crearea lumii .. A Ta este ziua $i a Ta este noaptea. Tu ai a$ezat lumina $i
In a~~ra ?e Ge~e~a, este cartea Psalmilor. Aici se afla aproape ace~ '''" 1•/e. Tu ai statornicit toate hotarele pamantului. Tu ai randuit
lea~1 1de1 cu pnvire la originea lumii ~i la lntemeierea ei. 1.t111.yiiarna"(Ps7416-17;cf.Ps.104, 19-20).
Minunata istorisire a creatiei din Gen. I, 1-2, 4 a gasit un eco I >11pa cartea Psalmilor, Profe{ii II zugravesc pe Dumnezeu cape
puternic in Psalmul 104: 1 11 tl orul eel atotputernic, !acatorul cerului ~i al pamantului. Yah-
,, Doamne, Dumnezeule, Tu e$ti nemiirginit de mare. Tu e$li im- 111 ·ste eel care a intemeiat universul, impodobind cerul cu stele-
briicat cu stralucire $i miire{ie. Te invele$li cu lumina ca ~·i cu o hai- li l l'lc numeroase, care nu se impiedica una pe alta. El a format
na•. in~inzi cerurile ca un cart. Cu apele i{i intocme$ti wirful lo- qwl · 5i uscatul. El a !acut mari ~i oceane, El a format muntii ~i
cuzn{ez tale, din nori i{i faci carul # umbli pe aripile vantului. Din ti ~. Pe~tii ~i pasarile sunt !apturi ale Sale, animalele ~i plantele
va~tejuri i{i faci .~oli $~ din jliicari de foe slujitori. Tu ai a$ezat pii- 11111 t:reatia Sa. Toata !aptura vazuta ~i nevazuta a fost chemata la
mantul pe temelule lw ... Tufaci sa {a$neasca izvoarele in viii ... tu 111111 de ziditorul eel atotputernic, din nimic:
a~api toate fiarele campului ... Piisarile cerului locuiesc pe margi- .. Doamne al puterilor, Dumnezeul lui Israel care $ezi peste he-
nzl~ for ... Tufaci sa creasca iarba pentru vite, verdefuri pentru ne- 111111111i. Tu e$li singurul Dumnezeu al tuturor ... Tuai facut cerul $i
vozle omului; tufaci ca piimantul sa dea hrana ... Tu aifacut tuna c 111 1111rlntul" (Is. 37, 16);
sa ara{i timpul: soarele $lie cand sa apuna. Tu aduci intunericul $i .. A~·a vorbe$le Domnul Dumnezeu, care a facut cerurile $i le-a
se face noapte, atunci toate flare le padurii se pun in mi$care, puii de 1111111s, care a intins piimantul $i cele de pe el, care a dat sujlare
let mugesc dupa prada #-$i cer hrana de la Dumnezeu ... Iata marea 1 l'/nr ce-l locuiesc $i sujlet celor ce merg pe el" (Ps. 42, 5);
cea ~ntinsa $i larga, in ea se mi$cii nenumiirate vie{uitoare mici $i .. Eu am facut piimantul, pe oamenii $i animalele care sunt pe
man. .. Toate aceste vie{uitoare a$teapta sale dai hrana la timp ... 1111111iint, cu puterea Mea cea mare $i cu bra{ul Meu eel intins"
De le-o dai, ele o primesc.. . De-{i ascunzi fa{a Ta, ele tremura. De t in. 27, 5);
le ei sujlarea, ele mor $i se intorc in farana lor... (Ps. 104). .. Mana Mea a intemeiat pamantul $i dreapta Mea a intins ceru-
Pe cat se vede, in Psalmul 104, lmpartirea in zile nu mai este 1 f/1•. Cum le-am chemat s-au $i infii{i$al indata" (Is. 48, 13).
69
pastrata, dar ln~iruirea actelor creatiei, In general, este aceea~i, ia 'ercetatorii liberali ai Vechiului Testament sustin ca repre-
In. verset~le 27-35, psalmistul adauga o meditatie asupra chipului 1· 11larea creatiei preferata de profeti ~i poeti se apropie mult, In ce
mmunat m care Dumnezeu conduce creatia sa, a~a !neat ea devin p 11 ve~te forma, de miturile ~i imaginatia despre cosmogonie, de
un moment al maretiei Dumnezeului celui sfant. 1d ·ile obi~nuite in Vechiul Orient. A~a de exemplu, la profeti se
Toata osatura Psalmului l 04 se sprijina pe relatarea creatiei di p11ate lntrezari acea veche reprezentare a lumii, conceputa ca o
ca~ea Genezei. 0 analiza mai amanuntita ar dovedi aceasta In chip
evident. 69
Mihalcescu I., op. cit., p. 122.
68 69
cladire cu doua, trei etaje, a$ezata pe temelii, avand stalpi, coloan · l l. invataturile dogmatice
etc. $i care ar fi cladita de Dumnezeu deasupra neantului, in tim in descrierea creatiei
ce Ia.pturile cere$ti 'insoteau actul acestei creatii cu bucurie $i adm i
ratie. (Iov 38, 4-7; Am. 4, 13; 5, 8; 9, 6; Is. 40, 12; 42, 5; 45, 18
48, 13; 51, 13; Ps. 24, 2; 75, 4; Prov. 3, 19). I >in felul cum cartile biblice ale Vechiului Test~ment _ex~u_n
,, Domnul intinde miazanoaptea asupra golului $i spanzura pa 1d1tie care stau la baza creatiei divine, putem trage cateva mvata-
mantul pe nimic. El leaga apele in norii sai $i norii nu se spar 11111 d ' ordin dogmatic. . . .
sub greutatea lor. Acoperafafa scaunului Sau de domnie $i intind i1 Durnnezeu este creatorul Iurn ii, El a Ia.cut dm .111m1c. s~u a
norul peste el. A tras o bolta pe fafa ape/or, ca hotar fntre lumin 111 1.111 at din nefiinta la fiinta tot ce exista In afara de Sme adtca lu-
. 171
$i intre intuneric. Stalpii cerului, se clatina $i se inspaimanta l 11 11 11sau umversu . . - , l
11 Tot ce exista In afara de Dumnezeu, adica c~r~I $1 pama~t? ,
ameninfarea lui .. . (Iov. 26, 7-14). Dupa cercetatorii liberali, n
lipse$te din cartile profetice $i didactice ale Vechiului Testamen 1111 rx ista din eternitate, ci are un lnceput. La stabtltrea ~cest~1 m-
1111111 incepe sa apara timpul. Timp~l n~ .este altceva dec~t ~mtatea
nici ideea veche mitologica, $i anume ca Dumnezeu lnainte de a-$
incepe creatia lumii, a trebuit sa dea o lupta cu un monstru mari 1i. 111 usura a mi$carilor, adica a sch1mbanlor.. Ter~enul b1bh~ here~
. h (Gen 1 1) indica bine deosebtrea dmtre etem1tate $1
sau al haosului, cu Rahab, $i cu ajutoarele sale, dar pe care, i •II, 111 arc e · , . . .· · l · l
· - · l · - · c ·denta . ongmn
. , .t1rnpu m cu72actu
urma a doua lupte, I-a ucis (babilonicul Tiamat. Is. 51, 9; Iov. 9, 11 111 porahtate, cact e expnma com l
11111\ici sau na$terea tuturor l~crurilor, ~are ~ai_m~mt~ nu erau · _
14;Ps. 89, ll;Is. 30,9~ 0 : I)cci lumea nu este tara mceput $1 Ia.ra sfar$1t. Smgur Dumne
,, 0 bra/ al Domnului, treze$le-te ca in zilele de odinioara $i in
111 ·ste ve$nic. . . . ,
veacurile din vechime. Oare n-ai doborat tu Egiptul $i ai strapuns '" Tot ce exista In afara de Oumnezeu $i ~are i$l are ongmea m
balaurul?" (Is. 51, 9).
111 11 p, 1$i are baza fiintei nu In sine lnsu~i, c1_are pe Dumnez~u c.a
in starea 'in care se afla astazi textul cartilor Vechiului Testa-
1111 im. Dumnezeu a scos ]ucrul acela la 1veal~ sau 1-a creat, ?m m-
ment este greu sa intrevezi vechile mituri babilonene. Afirmatii le lllll', a~a cum reiese din felul cum este folos1t ~e~bul bar~ t~ v~r-
cercetatorilor amintiti sunt mai mult presupuneri. Si chiar de ar fi . Gen 1 1 Acest cuvant cum am ammt1t, propnu-z1s m-
1·111 1 d ln . , . , ' l"
adevarate, nu scad cu nimic autoritatea religioasa a Vechiului Tes- ,11 11nna ,,a lovi, a forma, a produc~, a c:ea", dar m f<?rm~ '.'qa est~
tament. Toate afirmatiile sale ni-l descriu pe Dumnezeul eel atot- Ii ii us it nurnai pentru a indica creat1a h11 Dumnezeu. !I ga~1m ~olos1t
puternic ca Ia.cator al lntreg universului. Despre forma pamantului 11 1 Vechiul Testament pentru a arata facerea oamemlor $1 amm~le-
precum $i despre raporturile sale cu celelalte astre, relatarea crea- 1111 , alcatuiti din materia pamantului (Gen . ~.' 21-27; Gen. 5, 1-2, 6,
tiei din cartea Genezei, ca de altfel $i marturiile din celelalte carti I '>.a.) apoi despre originea unei generatn (Ps-_ I 02, 19), despre
ale Vechiului Testament, nu ne spun nimic. Daca Psalmii 75, 4 $i 1111 'marea' poporulm· lm· y ah we h (Is. 43 ' 1-15) "I v
despre
,
refacerea
l1·111 salimului prin vointa Jui Dumneze~.O~- 65_, 1.8). ~n Geneza l~
1
I 04, 5; Iov 9, 6 $i 38, 6 ne arata ca pamantul are tfrtani $i stalpi sau
daca In Psalmii 24, 2 $i I 36, 6 se spune ca pamantul este lntemeiat . ·\ I hara' are semnificatia producem dm mmtc dm cauza lega-
v 1 I )ll • " p · t t ·
pe ocean sau ca se clatina in haos (lov 26, 7) sau ca pamantul are 11irii In care sta cu cuvantul beresit - ,,la inc~p~t · rm ace.s_ er-
patru laturi (Is. I I, 2), toate aceste expresii sunt numai ni$te zugra- 111 ·n se m . d.1ca- 'mceputul lumii
. In. chip expres.· Inamtea acestm
. ti' _1 mce-
viri figurate , pentru a indica atotputernicia divina, care a creat lu- 1111 1, deci }naintea creatie1, numat Dumnezeu era u111ca 1mta.
mea din nimic $i i-a pus legile sale de conducere.
71
Ibidem, p. 18.
70
Scholz P., op. cit., p. 17. 72 Mihalcescu I., op. cit., p. 153.

70 71
 ,,lnainte ca sa se fi nascut mun/ii $i inainte ca sa se fi Jae
pamdntul ~·i lumea, din ve$nicie, Tu e$li, Dumnezeule " (Ps. 90, 2).
in clipa In care Dumnezeu a chemat lumea la viata, prin simpl
vointa sa, aceasta chemare poate sa fie numai o creatie din nimi
fiindca afara de Dumnezeu nu exista nimic. Prin aceasta, creati
divina dupa Geneza se atl a In directa opozitie, atat fata de eman
tism (panteism) ~i dualism, cat ~i fa!ii de ideea pagana despre
formare a lumii din yle sau din materia deja existenta (hylozoism/3.
d. Scopul pentru care Dumnezeu a creat lumea sta In hotarare
libera a lui Dumnezeu:
,. Domnul Dumnezeul nostru, fn cer $i pe pamdnt, toate cdte
voit afacut " (Ps. 115, 3);
,, Domnul face tot ce voie$le, in cer $i pe pamdnt, In mari $i i
toate adancurile" (Ps. 135, 6).
Exteriorizarea vointei divine se face prin cuvantul lui Dumne
zeu (Dabar = Logos), caruia Ii sunt atribuite urmatoarele actiun
divine: Crearea lumii (Ps. 33, 6); revelatia Jui Dumnezeu catre pa
triarhi ~i profeti ~.a. Prin expresia ,, Cuvantul lui Dumnezeu" s-
voit a se gasi o personalitate aparte. Lucrul este fort:at, caci In toat
pasajele Vechiului Testament, unde lntalnim aceasta expresie, est
vorba de o forma poetica care personalizeaza Cuvantul. De exem
plu: ,, El trimite porunca sa pe pamdnt, in graba alearga cuvdntu
sau" (Ps. 14 7, 15). Evreii niciodata n-au ~tiut ~i n-au Intel es exp re
sia ,,Cuvantul Domnului", ca pe o persoana distincta de Yahweh
Dumnezeul unic. Se ~tie ca Dumnezeu, In marea sa iconomie di
vina, ar fi prefigurat, adica ar ft indicat de mai lnainte pe Hristo
Mantuitorul lumii. Pana lnsa n-a ,,venit plinirea vrernii", credincio
~ii Vechiului Legamant nu I-au descoperit.
De un Logos = Cuvantul, In sensul In care vorbe~te evanghe
listul loan, In Vechiul Testament nu poate fi vorba, caci evreii n
erau pregatiti.
e. Telul final al creatiei nu este creatura, fiindca nu aceasta est
scopul, ci marirea Jui Dumnezeu.
,,Pe oricine, care se nume$le cu numele sau, Eu I-am creat spr
cinstea Mea. Pentru aceasta L-am creat $i L-amformat" (Ps. 43, 7);
73
Sellin E., op. cit. , p. 401.
72
.. n omnul afacut toate pentru o /inta. Chiar $i pe eel rau pentru
11111 nenorocirii" (Prov. 16,-4).
N u numai omul, ci ~i firea necuvantatoare, descopera In sine
111 1 irca lui Dumnezeu eel atoatefiicator.
.. Cerurile spun marirea lui Dumnezeu, iar intinderea !or ves-
/1 •y/I' /ucrarea mainifor fui. 0 zi istoriSe$le afteia acest fucru, 0
11111111/e da de $lire alteia despre El. Si aceasta Jara vorbe, Jara cu-
1'/lll<', al caror sunet sa fie auzit. Dar rasunetul !or stabate tot pa-
1111 111tul $i glasul for merge pana la marginile lumii" (Ps. 19, 2-5).
l)e multe ori, In cartile Vechiului Testament gasim personifi-
' 11111 natura care este lndemnata sa preamareasca pe Dumnezeu
c '1l'alorul:
.. lauda{i pe Domnul toate lucrurile Lui, in toate locurile sta-
111111i rii Lui" (Ps. 103, 22; cf. 96, 11; 148, 3).
.f Coroana creatiei, fiinta In care ajung la capat operele creatiei
111 In care se concentreaza, (syndesmos panton) este omul pe care
I )11mnezeu 1-a creat dupa chipul Sau ~i pe care El 1-a a~ezat ca rege
111 intregii naturi, pentru el lntocmita:
.. (Pe om) l-aifacut cu pu/in mai prejos decal Dumnezeu $i l-ai in-
, 1111unat cu marire $i cu cinste. 1-ai dat stapanire peste toate lucrurile
111r'linilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui, oile $i boii laolalta,
/1"rele cdmpului, piisarile cerului $i pe$lii miirii, tot ce strabate
r·11rarile ape/or" (Ps. 8, 6-8; cf. GeQ. 1, 28; 9, l; Ps. 115, 16).
Stapanirea omului peste aceasta natura lnconjuratoare nu este
11 bsoluta, ci relativa. Ea este numai transferata omului de catre
I >umnezeu, deoarece Dumnezeu, ca ziditor al 1ntregii firi sau al
1111iversului, ramane de asemenea Stapanul ei:
,, Al Domnului este cerul $i pamantul, cu tot ce este pe el lumea
.)'i cei ce o locuiesc" (Ps. 24, 1).
,, Ale Mele sunt toate animalele padurilor $i toate fiarele mun-
(ifor cu miile !or. Eu cunosc toate pasarile de pe mun{i $i tot ce se
111i$Ca pe camp este al Meu" (Ps. 50, 10-11) . .
,, Ale Tale (Doamne) sunt cerurile $i pamantul. Tu stapdne$li
!11mea $i tot ce cuprinde ea". (Ps. 89, 11).
73
 § 12. Providenta divina
lngrijirea continua a Jui Dumnezeu de lume se nume$te provi-
denta sau pronie divina ( Pronia tau Theou).
in notiunea de Providenta intalnim ideea de conservare $i de
conducere a lumii.
Conservarea este acea lucrare dumnezeiasca in virtutea careia
lucrurile $i fiintele create se pastreaza in forma lor originala. Ea nu
este numai ceva negativ, ca adica Dumnezeu nu voie$te sa distruga
creatura sa, ci este o neintrerupta influenta a lui Dumnezeu asupra
lumii, in virtutea omniprezentei $i atotputemiciei Sale, este un fel
de continuare a creatiei, din care cauza scolasticii o numeau creati-
74
une continua .
Dupa cele ce intalnim in cartile Vechiului Testament, este de
neconceput parerea ca dupa ce a creat lumea, Dumnezeu s-ar fi re-
tras de o parte $i ar fi lasat-o sa evolueze singura. Chiar $i Sabatul
despre care aminte$te Geneza 2, 1-3, este lnteles In mod firesc, nu-
mai ca o 'intrerupere a activitatii divine. Desigur, din cele ce aflam
din literatura Vechiului Testament, vedem ca se face o deosebire
evidenta intre actele de creatie ale lui Dumnezeu $i cele ce au In
vedere conservarea $i conducerea lumii. Vechiul A$ezamant presu-
pune ca Dumnezeu a dat anumite legi dupa care sa alterneze, in
mod regulat, ziua $i noaptea, vara $i iarna sau alte legi care guver-
neaza fenomenele naturiiG\ceste legi se refera fie la fenomene de
ordin astral, fie de ordin hidrologic, fie meteorologic; In cadrul
acestor legi, care n-au voie sa fie desfiintate, creaturile se bucura
de o anumita masura de libertate $i dezvoltare propriuCu toate
acestea, Vechiul Testament nu contine ideea ca Dumnezeu nu se
ingrije$te de creatia Sa, ci dimpotriva are o continua purtare de
grija de dansa:
,, Tu Doamne por{i grija de oameni Ji animate" (Ps. 36, 6);
,, Ele aJteapta de la Tine sa le dai hrana !or la timp potrivit. De
le-o dai, ele o primesc; de-ti deschizi mana Ta, ele se satura (Ps.
104, 27; Ps. 65, 10, Cf. Ps. 145, 15).
74
Sellin E., op. cit., p. 42.
75
Ibidem
74
I )ar grij a divina se arata mai ales fata de om. Aceasta activitate
d1vi 11a este a$a de cuprinziitoare $i a$a de puternica, incat nu omul,
1 1 I )umnezeu apare ca eel ce actioneaza, iar omul fiira Dumnezeu
1111 poate nimic:
.. Vezi sa nu zici in inima ta: Taria mea Ji puterea mainii mele
1111 ou ca~·tigat aceste boga{ii, ci adu-{i aminte de Domnul Dumne-
,.,if tau, caci El ifi da putere sa le aduni" (Deut. 8, 17-18);
.. Domnul omoara Ji invie, El pogoara in ab is Ji El scoate de
111 ·11/o. Domnul saraceJte Ji imbogafeJte, El umileJte Ji El inal{a.
I•I ridica din pulbere pe eel sarac, ridica din gunoi pe eel lips it, ca
''' i puna sa Jada alaturi de cei mari Ji le da de moJtenire un\
1r 111111 inalt, caci ai Domnului sunt stalpii pamantului Ji pe ei _;;}
'')'t·=at El lumea" (IS. 2, 6-8); - ·
.. fnima omului se gandeJte pe ce cale sa apuce, dar Domnul ii
111t!reapta paJii" (Prov. 16, 9; cf. Prov. 16, 33; 21, 33).
Guvernarea sau cannuirea este conducerea creaturilor catre~
1.1·1 ·a scopului existentelor !or, care se atinge in diferite chipuri;
Dumnezeu este stapanul intregii creaturi, este regele tuturor po-
pn11relor $i carmuie$te sfortarile tuturor oamenilor. Soarta tuturor
.1•111intiilor pamantului de El depinde;
.. El fine in mana sujl.etul a tot ce traieJte, sujl.area oricarui trup
,111wnesc" (Iov 12, 10).
., Ce darama El, nu va fl zidit din nou. Pe cine-L fnchide El, ni-
1111·11i nu-! va scapa " (Iov. 12, 14; cf. Iov 12, 14-25; Dan. 2, 21; 4,
l ·I ; Prov. 21, 1).
Fiecare om este un obiect al actiunii sale carmuitoare:
,. Miiinile Tale m-au facut Ji m-au zidit, ele m-au fntocmit fn
111/regime Ji Tu SQ ma nimiceJti? Adu-ti aminte ca Tu m-ai lucrat
' 11 lzilul Ji vrei din nou sa ma prefaci in farana? ... M-ai imbracat
' 11 piele Ji cu carne, m-ai {esut cu oase Ji cu vine, mi-ai dat buna-
1•11i11f.a Ta Ji viafa, m-ai pastrat cu sujl.area prin ingrijirea Ji paza
I 11 . .. (Iov 10, 8 -12).
A$a cum sunt puse pe seama lui Dumnezeu legile na$terii, tot
11.,;a $i ale desfiintarii:
.. Yahweh ucide Ji inviaza, arunca fn in.fern Ji scoate afara" (I
•; 2,6)
Dacii Dumnezeu are planurile sale stabilite cu privire la in-
11 caga omenire, la un popor sau la fiecare individ, atunci rezulta ca
75
 El ~ti e dinainte toate lucrurile. Da, in virtutea atotputerniciei Sale,
Dumnezeu poate sa vesteasca viitorul, prin gura profetilor. El este
eel care a stabilit toate lucrurile inca de demult (Is. 22, 11 ; 42, 9;
44, 7; 48, 5). El este care a pregatit de mult caile istorice pentru in-
deplinirea planurilor lui (Is. 45, 4; 54, 16) mai ales cele cu privire
la poporul sau (Ier. 1, 5; Is. 49, 2). Fiecarui om, Dumnezeu i-a ho-
tarat dinainte numarul zilelor (Ps. 139, 16; 31, 6; Iov 14, 5). Aici
se ridica problema ginga~a care a preocupat pe teologii timpurilor,
pe protestanti indeosebi. Daca Dumnezeu a fixat mai dinainte soar-
ta fiecaruia, atunci cum mai pedepse~te sau rasplate~te cu bine po-
poarele ~i indivizii pentru faptele lor? Pentru rezolvarea unor ase-
menea intrebari sunt aduse in discutie un numar de cazuri, in care
Vechiul Testament a accentuat predestinatia in mod evident.
Aceasta problema I-a preocupat ~i pe apostolul Pavel.
A~a de exemplu din Exod 41 vedem ca Dumnezeu este eel care
impietre~te inima lui Faraon. Tot Dumnezeu invarto~eaza inimile
canaanitilor sau amoritilor (Ios. 11, 20; Deut. 2, 30). Ba chiar ini-
ma propriului sau popor o impietre~te (Is. 6, 9). Si cu toate acestea,
Dumnezeu pedepse~te pe toti cei de mai sus. Ceva mai mult, Dum-
nezeu este aratat ca a Ia.cut aceasta impietrire cu scopul vadit de a-i
pedepsi. Durnnezeu este acela care trimite un somn adanc ~i ama-
gitor peste poporul sau ales (Is. 29, 10). El este eel care imbata po-
poarele, ca dupa aceea sale dea pe mana pustiitorilor (Is. 25, 15).
De aceea, s-a pus intrebarea: Unde mai este dreptatea Lui Dum-
nezeu! Dar din complexul scrierilor ce alcatuiesc Vechiul Testa-
ment reiese clar ca acolo unde Dumnezeu impietre~te inima omu-
lui, acolo singur omul ~i-o impietre~te, deoarece exista o neintre-
rupta interpenetratie intre activitatea omeneasca ~i cea dumneze-
iasca. De aceea, omul ramane raspunzator de actiunile sale ~i pasi-
bil de pedeapsa chiar in cazul unei astfel de impietriri. Textul bi-
blic spune deslu~it ca Faraon ~i egiptenii singuri ~i -au impietrit
inima (Ex. 8, 28 ; 9, 7-34 ~ . a. ). Acela~i lucru ii spune Isaia despre
contemporanii sai (Is. 6, 5 ~.a.)
Pe de alta parte, Vechiul Testament nici nu voie~te sa puna
toata activitatea lui Dumnezeu in sarcina dreptatii sale, chiar daca
76
dreptatea divina este ceva de ordin normativ • Autorii Vechiului
76
Sellin E., op. cit., p. 42-43 .
76
I1•·.lament ~tiu foarte bine ca in Dumnezeu exista ceva ma i presus
iii n1tiunea umana, care in ochii omului ~i mai ales pentru mintea
111 1 parea irational. Dar cu toate acestea Dumnezeu ramane perma-
111•111 Dumnezeul eel sfant, ale carui scopuri nu pot fi masurate ~i
111( ·Iese pana la capat, din cauza scurtimii ori imperfectiunii mintii
1111 1stre. In consecinta, atata timp cat credinta autorilor Vechiu lui
I1·Hlament nu a inceput sa fie dogmatica, lucru care s-a produs abia
il1 1p?i profetul Ezechiel, pe ace~ti autori ai Vechiului Testament nu
I 11 in teresat problema nedreptatii lui Dumnezeu, iar irationalitatea
l11 plclor divine nu parea pentru dan~ii ceva dubios, ci din contra ii
111 lau pe Dumnezeu nepatruns de mare ~i putemic. Cu ~i mai mul-
111 ·ucernicie ~i satisfactie, Vechiul Testament veste~te ca Dumne- .
1•11 daru ie~te indurare ~i mila, Ia.ra nici un merit din partea omului
111 ·11. 3 1, 11 ), ca Dumnezeu este eel care pune in inima omu lui
11 1111 c gandurile bune, intelepte ~i evlavioase, chiar atunci cand
11111 111 nu merita aceasta. Dumnezeu poate sa dea o inima noua ~ i
111rata chiar unui om sau popor cu viata de pacat (Ps. 51, 12; Ez.
11, 19; 36, 26). Pana la urma, felul in care Dumnezeu conserva ~i
1rn 1<luce lumea, sluje~te unor scopuri sfinte, mai presus de lume, a
1 ror realizare nu poate fi calculata ~i categorisita de gandirea
111 11ana. Lucrul acesta formeaza unul din elementele cele mai de
oi•11ma ale credintei Vechiului Testament.
Ceva mai mult, aici trebuie sa amintim ca atat profetii cat ~i is-
Ii 1ricii Vechiului Testament ne invata ca Dumnezeu folose~te chiar
p catele oamenilor in providenta sa. Pana la urma, Dumnezeu face
111 ~ i pacatele oamenilor sa slujeasca in scopuri bune. Una din cele
11 111i instructive pilde ne-o da episodul cu Iosif ~i fratii care-I vand
1<kn. 50, 20): ,, Voi, negrqit, v-afi gdndit sa-mi facefi rau, dar
I l11111nezeu a schimbat raul In bine, ca sa se fmplineasca ceea ce se
1•1•rle azi, .$i anume sa scape via{a unui popor in numar mare".
ccea~i idee sta ~i la baza istorisilor despre Avraam (Gen. 12) de-
1. prc Iacob (Gen. 32) despre Moise (Exod 2), despre Bileam (Num.
1 .~-24 ), Saul ~i David (I Sam. 16; II Sam. 1). Ace la~ i lucru se poate
•1pune ~i despre intentiile divine pe care le proorocesc profetii, de-
•.pre ingamfarea asirienilor (Is. 10, 7), despre stricaciunea de la Ni-
11ive (Nah. 3, 4), despre trufia babilonienilor (Hab. 1, 11); despre
11111ilirea caldeilor (ls. 47, 1). Toate acestea sunt momente care slu-
wsc pentru implinirea planurilor lui Durnnezeu. In modul acesta,
77
 toata istoria trebuie sa slujeasca numai pentru preamarirea
Dumnezeu 77.
Cu ideea de conservare ~i guvernare a lumii ar parea ca stau i
contradictie acele pasaje in care este vorba d~ o transformare ~i d
nimicire sau invechire a lumii :
,,Dintru inceput Tu ai intemeiat pamantul $i cerurile sunt lu
crarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea, toate s
vor invechi ca o haina, le vei schimba cape un ve$lmant $i ele s
vor preface. Numai Tu ramai acela$i $i anii Tai nu se vor sfar$i'
(Ps. 102, 26-28);
,, Ridica{i ochii spre cer $i privi{i jos spre pamant. Caci ceruril
vor pieri ca un furn, pamantul se va preface in zdren{e, ca o hain
$i locuitorii lui vor pieri ca ni$le mU$le. Dar mantuirea Mea v
dainui in veci $i neprihanirea Mea nu va avea sfar$il" (Is. 51, 6-
cf. 54, 10).
Aceasta distrugere a cerului ~i pamantului nu este insa o desfi-
intare a substantei sau a fiintei lumii ori partilor sale, caci ,,nimi
din ce afacut El, nu se distruge" (Ben Sirah 42, 24). Prin aceasta
transformare trebuie sa intelegem o desfiintare a formei sau inla.ti-
~arii de pana aici, caci cerul ~i pamantul, candva, au sa primeasca
noua forma, care va fi corespunzatoare starii adevaratului credin-
cios in Dumnezeu 78 . Lucrul acesta ni-1 arata Isaia prin cuvintele:
,,Iata eu creez un cer nou $i un pamant nou" (Is. 65, 17. Cf. 5 1,
16) ,, Caci dupa cum cerurile cele noi $i pamantul eel nou, pe care
le voi face vor dainui inaintea Mea, zice Domnul, tot a$a va dain ui
$i saman{a voastra $i numele vostru" (Is. 66, 22).
In Noul Testament se spune textual ca ceea ce se va desfiin .
candva in lume va fi forma (I Car 7, 31; cf. Rom 8, 19; II Petru 3, 7).
§ 13. Revelatia divina
~ Revelatia dumnezeiasca este actul prin care Dumnezeu se face
cunoscut creaturilor Sale, pe Sine, fiinta Sa, voia Sa, planurile
77
Scholz P., op. cit., p. 26.
78
Mihalcescu I., op. cit., p. 12 sq.
78
·,11 1·. Fiindca Dumnezeu este fiinµi absolut spirituala ~i care deci
1111 cade sub simturi, omul n-ar fi putut ajunge niciodata sa-L cu-
1111 1sca daca Dumnezeu n-ar fi binevoit sa se descopere, adica sa se
1111· cunoscut omului. in doua feluri s-a descoperit Dumnezeu
111111ilui: pe cale naturala ~i pe cale supranaturala.
Uevelatia naturala este cea tacuta in natura inconjuratoare ~i
, 111 L' poat~ fi cunoscuta cu ajutorul mintii. Din observarea lucruri-
1111 din jurul nostru, a sutletului omenesc ~i a desla.~urarii eveni-
11w 111elor istorice in lume, putem deduce o serie de adevaruri pri-
' 1toare la Dumnezeu ~i raportul Lui cu lumea ~i cu omul.
Hevela{ia supranaturala numita ~i pozitiva este aceea in care
I l11111nezeu se face cunoscut prin mijloace ce sunt mai presus de
111 · $i care nu poate fi primita ~i inteleasa decat prin credinta. Ea
, 1q1rinde adevaruri la a caror cunoa~tere n-am putea ajunge prin
p11t -rile mintii, chiar multe din ele raman neintelese pe deplin ~i
tl11pii ce au J:iost descopente
. 79 .
R.evelatia pe care o gasim in Vechiul Testament este in cea mai
11111rc parte supranaturala, caci daca n-ar fi descoperit-o Dumnezeu,
, 11 11111 numai cu puterile sale n-ar fi ajuns s-o gaseasca. Dumnezeu
111·lrnia sa se lase gasit caci altfel oamenii singuri nu-I puteau
1q1111 ge:
.. Po{i spune tu ca pofi patrunde adancimile lui Dumnezeu, ca
1111(i ajunge la cuno$lin{a desavar$ila a Celui Atotputernic? Ea este
, 1/r cerurile de inalta, ce pofiface? Mai adanca decal infernul, ce
11ri(i ~·ti? fntinderea ei este mai lunga decat pamantul $i mai lata
1f1Tfit marea" (Iov. 11, 7-9);
..Am fost gata sa raspund celor ce nu fntrebau de Mine; am Jost
1:1110 sa flu gasit de cei ce nu Ma cautau. Am zis: iata-ma,
11111/-ma" (Is. 65, 1).
Deoarece nici un om nu poate sa vada fata lui Dumnezeu tara sa
111oara (Exod 33, 20), era deci natural ca Dumnezeu sa se faca
111(des pe caile pe care El le va gasi potrivite, dupa timp ~i dupa loc.
Fara aceasta lasare din partea lui Dumnezeu, un raport intre
I l11111nezeu ~i om nu poate sa existe. De aceea de la inceput ~i pana
I 1 sfar~it, religia Vechiului Testament se intemeiaza pe revelatia
d1vina, indicata de termenii ebraici hagrah - ,,a descoperi"; hodya
79
Sellin E., op. cit., p. 44.
79
- ,, a face cunoscut'', horah - ,,a lnvata, a instrui"; hyghyd - ,,
vesti, a anunta".
_ Daca Dumneueu nu s-ar fi facut cunoscut, ar fi fost exclus c
lumea sa-1 cunoasca:
,, De cand te-am scos din fara Egiptului, tu cuno:jti ca Eu sun
Domnul, Dumnezeul tau. Acum cuno:jti ca nu este Dumnezeu afar
de Mine :ji nu este izbavitor afara de Mine" (Hoz. 13, 4 ).
Cunoa~terea lui Dumnezeu este numai acolo unde El s-a facu
cunoscut mai lnainte oamenilor, adica a intrat In legatura personal
cu ei 80 :
,, Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului'
(Am. 3,2);
,, La Tine este izvorul viefii, pr in lumina Ta vom vedea lumina'
(Ps 36, 9); ,Jntinde-Ti :ji mai departe bunatatea peste cei care Ti
cunosc" (cf. Ex. 19, 4).
Mijloacele prin care Dumnezeu se face cunoscut omului, a~
cum le putem lntrezari In cartile Vechiului Testament, sunt nume
roase ~i deosebite una de alta. Le vom aminti pe cele mai de seama:
1. Revelatia directa
'
Forma cea mai u~or de 'inteles de catre om este cea In car
Dumnezeu se arata personal ~i In chip uman. Cercetatorii liberal
vad In acest fel de revelatie forma de descoperire cea mai veche
adica In timpurile primitive, israelitii nu ~i-1 lnchipuiau altfel p
Dumnezeu, in manifestarile sale, decat vorbind cu oamenii. Da
din citatul din Exod 33, 20 vedem ca religia Vechiului Testamen
predica ca Dumnezeu nu poate fi vazut.
Gasim in cartile Vechiului Testament ca Dumnezeu a comuni
cat cu stramo~ii neamului omenesc (Adam ~i Noe) ~i cu cei
neamului lui Israel (Avraam). Gen. 12, l; 13, 14 17, I; 18, 17; 2 1
1. Apoi cu Isaac (Gen. 26, 2); cu Moise (Ex. 3, 6; 7, l); cu Iosu
(Ios. 1, 1; 3, 7; 5, 2; 6, 2; 7, 10); cu Samuel (I Sam 3, 21; 9, 15); c
David (II Sam. 7, 27), cu Solomon (I Regi 9, 3); cu profetul Ilie (
Regi 17, 2); cu Isaia (7, 3); cu Ierernia (1, 4); cu Ezechiel (1, 3).
80
Lesetre H. , Articolul Revelation, In DBV, vol. 4, col. 1082.
80
/\11tori i sacri nu ne dau explicatii cu privire la modul cums-au
11111d11s aceste revelatii directe. Se ~tie numai ca Moise auzea vocea
1111 Yahweh, darnu putea sa vada fata Lui (Ex. 33, 18-23; 34, 5-8).
l ,ucru sigur este ca in aceste revelatii directe, a existat o aqiune
·1 li11 Durnnezeu, care s-a exercitat asupra intelectului omului. Per-
11,111 ·le favorizate, adica cele asupra carora venea revelatia divina
111111 convi nse ca lnsu~i Dumnezeu le face aceasta descop~rire. Pri~
p111pria lor ratiune, ele n-ar fi ajuns niciodata la ideile comunicate
p1111 revelatie. Nu ~tim daca simturile persoanelor care primeau re-
1•liqia erau afectate de descoperirea divina ~i nici In ce masura
11 Ill Kl .
< 'riticii sustin ca este adevarat ca religia mozaica nu admite
11 larea lui Dumnezeu in fata oamenilor, dar ei sustin ca In popo-
11 tl israelit circulau atatea povestiri despre lntalnirile stramo~ilor
111 divinitatea, !neat ele n-au putut fi lnlaturate cu desavar~ire din
1nqile sfinte. Ele au fast inserate de a~a maniera !neat sa nu mai
I 11· vorba ca Dumnezeu s-a aratat fata catre fata, ci i se auzea doar
1·1irca.
Numai despre Moises-a spus pana In timpurile cele mai tarzii
• I ·I ar fi vazut pe Dumnezeu ~i ar fi vorbit cu El fata catre fata ..
I N11111. 12, 8; Deut. 34, 10). Acesta era un rnijloc de ~-1 ridica pe
" luise deasupra tuturor celorlalti prof~ti, dar prin aceasta I-a pus in
111111radictie cu propria sa lnvatatura. In cap. 33 al Exodului, spun
111i1i departe criticii 82 , se poate vedea cum gandirea unei epoci foar-
h indepartate s-a luptat cu aceasta problema ~i acolo se spune ca
M1>ise n-ar fi vazut pe Dumnezeu decat din spate, dupa ce El a
111· ·ut, deci este vorba numai de slava Jui (Chabod). Cu exceptia
1111 Moise, aparitiile corporale ale lui Dumnezeu dispar cu totul In
11111pul de dupa Moise. Psalmul 18, 10 ~i Habacum 3, 2 sunt mai
1111tlt un fel de poetizari de revelatie. Chiar ~i foarte rarele viziuni
p1ofc tice, in care apare Dumnezeu, autorii se feresc sa spuna ceva
d1•spre aspectul sau (I Regi 22, 19; Am. 9, l; Is. 6, 1).
Locuri ca Maleahi 3, 1 sq., Is. 40, 5 sq., Iona 4, 21; Zah. 14, 3
(1•xceptie Daniel 7, 9) vorbesc de o aratare vizibila a divinitatii, in
1111 1purile din urma, dar despre forma In care se va arata nu se spu-
Kl Sellin E., op. cit., p. 45.
82
Lesetre H., op. cit., col. 1082.
81

ne absolut nimic ~i nici despre fenomenele ce o vor insoti, ca fo
Jumina, ingeri etc.
2. Revela{ia prin inger
Ca intermediar al revelatiei divine serve~te de multe ori un Inger
A~a s-a aratat Dumnezeu lui Avraam (Gen. 22, 12). Tot a~a 1
Ghedeon (Jud. 6, 12), mamei Jui Samson (Jud. 13, 3), lui Daniel (
17; 10, 5). In atari cazuri, trimisul lui Dumnezeu (ingerul) se vede ~
se aude. Revelatia ajunge la intelectul omului trecand prin simturi ~
aparitia ingerului garanteaza certitudinea ca vine de la Dumnezeu 83 .
0 astfel de aparitie cereasca sau mai exact angelica este intelea
sa ca o forma sensibila a lui Dumnezeu, ingerul vorbe~te in numel
lui Dumnezeu; el reprezinta fata Jui Dumnezeu.
In perioada clasica a religiei Vechiului Testament, indeosebi I
profetii dinaintea exilului, ingerii n-au jucat un rol mare. Prooroci
traiau prezenta Jui Dumnezeu in mod nemij locit ~i astfel n-ave
nevoie de fiinte intermediare. Altfel sta cazul in perioada primitiv
~i mai ales in cea de dupa exil, in cartile Zaharia, Iov ~i mai ale
Iona ~i Daniel. In aceste carti se cunoa~te clasificarea ingerilor ~
chiar numele lor proprii. Menirea lor este aceea de a umple golu
dintre Dumnezeu, acum ridicat pe tronul sau din ceruri, ~i lume
care are nevoie de ajutorul divin 84 •
Caracterul ingerilor, dupa Vechiul Testament, este ca ei sun
vestitorii Jui Dumnezeu pe pamant, adica sunt fiintele care comu
nica voia sa fata de oameni . Alaturi de misiunea !or principala, c
emisari ai Jui Dumnezeu ~i ca revelatori ai Sai, in Vechiul Testa
ment lngerii mai au ~i alte misiuni. Uneori ei sunt numiti ca fii n
o~tirea lui Dumnezeu ~i in aceasta calitate trebuie sa raspandeasc
molime pe pamant ~i alte necazuri. Alteori, in calitate de fiinte car
inconjoara pe Dumnezeu, ei ii preamaresc Ia.ra incetare.
Avem in Vechiul Testament ~i anumite pasaje, unde gasim ex
presia Malac Yahweh ,,ingerul Domnului" sau Malac Elohim ,,i'nge
rul lui Dumnezeu". Acestei expresii is-au dat mai multe explicatii:
83
Sellin E., op. cit. , p. 45.
84
Scholz P., op. cit., vol. I, p. 148.
82
i t. Inger propriu-zis prin care Dumnezeu aduce la cuno~tinla
1111111 ·nilor vointa sa cereasca. El vorbe~te ~i actioneaza in numele
111 I >umnezeu, 'pentru care motiv ii sunt atribuite numiri divine,
p11· · 11111 ~i unele onoruri divine. . . . .
Ii. Malac Yahweh ar fi 1identic cu Yahweh, intre e1 nefimd mc1 o
il il 1•r ·nta. Prin aceasta expresie s-ar indica numai o forma de apa-
1 \11· a lui Dumnezeu celui nevazut, a~adar aici am avea de-a face
1 1111 tcofanie.
c. Malac Yahweh este conceput ca ceva asemenea cu Yahweh
111 n : prive~te esenta, dar in ceea ce prive~te persoana, ca o fiinta
11 p11 11 c.
1) Ca prin Malac-Yahweh trebuie sa intelegem un inger obi~nuit
11111 ' ITI opriti de urmatoareJe motive:
I . Du pa cum i'nsu~i numele ne-o indica Malac-Y ahweh ~i ,,in-
111•11d lui Yahweh, ingerul lui Dumnezeu", vedem ca este vorba de
1111 i11ger anumit. In toate cartile Vechiului Testament, unde este
11111i11tit totdeauna acest i'nger apare ca o personalitate distincta ~i
, 111 • dupa felul insarcinarilor ce are, difera complet de alti mela-
' Il l/I/ sau ingeri. In Isaia 63, 9 chiar este numit ,,ingerul fetei Sale'',
85
1ul1 ·, Dumnezeu .
' . Toate insu~irile ~i epitetele ce-i sunt atribuite Jui Malac-Yah-
wt•h sunt cam acelea~i care-i sunt date ~i Jui Dumnezeu, deci Ma-
1111· Yahweh ar fi insu~i Dumnezeu. In cuvintele ~i actiunile sale, el
" arata ca Ia.cator al cerului ~i pamantului, ca Dumnezeu al Jui
Io 11cl ~i nu numai al Jui Israel, ci ~i al tuturor neamurilor. El i~i
1tl1 lhuie Jui ~i putere divina ~i prime~te cinstea ~i jertfa care i se
,ii · r~ ca numai Dumnezeu. Cei carora Ii se arata au convingerea ca
I s-a aratat insu~i Yahweh ~i-1 numesc Dumnezeu. De aceea ~i
1111torii cartilor sacre folosesc numele de Malac-Yahweh pentru
' 1hweh insu~i.
' itatele din Vechiul Testament cu care se dovedesc afirmatiile
di• mai sus sunt: in Geneza 16 ~i anume in istorisirea alungarii Aga-
11•1. Dupa versetul 7, Malac-Yahweh o gase~te pe Agar in pustie
I 11ga un izvor ~i-i promite ca samanta fiilor ei se va inmulti, indit
1111 sc va putea numara. Prin aceasta Ia.gaduinta el i~i atribuie o pute-
11• divina, in mod evident. In versetul I Malac-Yahweh se nume~te
85
Ibidem, p. 149.
83
,, Yahveh", iar In versetul 13 ,,Elohim", ambele numiri ale lui Dum
nezeu. Chiar Agar crede ca in aceasta aparitie a fost insu$i Dumne
zeu, caci se minuneaza ca mai traie$te, daca a vazut pe Dumnezeu.
Cao fiinta de esenta divina ne apare Malac-Yahweh in istorisi
rea despre aparitia ingerului la c01tul lui Avraam, $i cea a relatari
despre nimicire a ora$elor din valea Siddim (Gen. 18 $i 19). Dup
capitolul 18, lui Avraam i se aratara trei ingeri care in versetul
sunt numiti ,,biirbafi", iar In capitolul 19 ,,ingeri". Unul dintre ei
eel care-i profete$te Sarei ca va avea un fiu (18, 13) $i Jui Avraa
o posteritate numeroasa $i puternica (v. 18), in versetele 13-33 est
numit Yahweh, iar in versetul 14 este inrati$at ca fiind lnarmat c
puterea divina. Chiar $i Avraam ii recunoa$te pe acest Inger, drep
Yahweh $i in consecinta i se adreseaza numai cu numele folos i
pentru Dumnezeu Adonai (v. 3).
Daca unul din cei trei ingeri este Yahweh care veste$te lu ·
Avraam distrugerea ora$elor din valea Siddim (18, 23-33), atunc'
este lucru evident ca in pasajul Gen. 19, 24 ,,Si Yahwehfacu s
ploua peste Sodoma $i Gomora pucioasa $i foe de la Yahweh di
cer", Yahweh este una $i aceea$i persoana cu ingerul care aduc
pedeapsa. Numai prin lamurirea primului Yahweh ca Malac-Yah
weh are pasajul citat un sens.
In relatarea despre jertfirea lui Isaac, de asemenea, Malac-Yah
weh apare la fel cu Dumnezeu insu$i. in Gen. 22, l, Elohim d
porunca lui Avraam sa jertfeasca pe fiul sau. Porunca a primit-
numai in cugetul sau. De la Malac-Yahweh, Avraam a primit ordi
nu! sa se opreasca de la jertfirea fiului . Acest Malac-Yahweh este
inSU$i Dumnezeu, caci in vers. 13 ni se spune: ,,Acum $fiu ca tu
e$li temator de Dumnezeu, fiindca tu nu te-ai oprit sa-mi sacrifzci
pe unicul tau flu". Chiar insu$i Avraam tine aparitia lui Ma-
lac-Yahweh drept aratarea lui Dumnezeu, deoarece el da loculu
unde trebuia sa jertfeasca pe Isaac, numele de Yahweh yreh
,,Yahweh se arata".
In Gen. 31, 13 Malac-Yahweh, pe care I-a vazut Iacob in somn,
a fost numit Dumnezeul Bethel (El Bethel), deoarece la Bethel se
aratase Yahweh $i Jui Iacob (Gen. 28, 11).
Necunoscutul cu care se lupta Iacob o noapte intreaga $i care
inainte de revarsatul zorilor i se descopera ca Dumnezeu, de catre
Hozea 12, 4 este numit Malac-Yahweh.
84
111 ( ;cnezii 48, 15, Iacob cere fierbinte de la Malac-Yahweh bi-
"'' 11 v 1ntari pentru cei doi fii ai Jui Iosif, pe nume Efraim $i Manase.
111 l ~ xod 3, 2, Malac-Yahweh ii aparu lui Moise in flaciira ce ie-
' 1 di11tr-un rug. in desfii$urarea istorisirii cu vedenia rugului ar-
111d (vers. 4 $i 6), acest Inger este numit atat Yahweh, cat $i
I l11lii111 . El singur se nume$te Dumnezeul Jui Avraam, Isaac $i la-
' 1il1 ~ i se indica a fi ,,Eu sunt Cel ce sunt", fiigaduind sa elibereze
1o 1•i racliti, iar pe egipteni sa-i pedepseasca aspru.
I >in Exod 13, 21, pe cand israelitii mergeau prin pustie,
111 1lweh era eel care mergea inaintea lor, in coloanele de nor $i foe,
1111 din Exod 14, 19 vedem ca era Malac-Yahweh (cf. $i 23, 21 ).
I>in cauza identitatii sale cu Yahweh acest Inger este numit de
I 11111 63, 9 ,,ingerul f~tei sale" (Malac Panaim) adica ingerul prin
, 11 w Yahweh se face cunoscut.
De aceea, in Deuteronom 4, 37, ni se relateaza ca Yahweh a
, 1111dus pe israeliti prinfafa Sa, cand i-a scos din Egipt. Tot a$a In
I nd . 33, 14 unde Yahweh fiigaduie$te evreilor cafa{a Sa, adica
i I 1nsu$i, ca Malac-Yahweh, va merge cu ei.
'a fiinta divina, Malac-Yahweh apare In Iosua 5, 13, unde ~e
11 11(, ca print $i conducator al O$tilor cere$ti (Sar Teba Yahweh). In
1111, ua 6, 2 este numit Yahweh. Mai departe este vorba de El in ju-
d1• ·, tori 2, 1-4 $i in capitolul 6, unde in versetul 15) se adreseaza
donai" iar in versetele 22 $i 23 e numit Yahweh. In Jud. 13, 3 $i
111111atoarele este desemnat de Manoah ca Elohim ,, Vom muri caci
11111 vazutpe Dumnezeu" (Jud. 13, 22).
Pasajele de mai sus par sa exprime caracterul divin al lui Ma-
l11r -Yahweh. Pavel $i vechii scriitori biserice$ti chiar l-au identifi-
1111 cu persoana a doua a Sf. Treimi. lmpotriva acestei pareri se ri-
il1 ·a cercetatorii liberali care sustin ca Malac-Yahweh este un Inger
11 hi ~ nuit. Fiindca vorbe$te in numele lui Dumnezeu, de aceea se $i
1111me$te pe sine Yahweh sau vorbe$te $i actioneaza in numele lui
Vahweh. Totu$i, dacii observam cu atentie cartile Vechiului Testa-
111cnt vedem ca nicaieri o creatura nu folose$te numele de Yah-
weh.'Pe de alta parte, este o remarcabila diferenta intre aparitia ce-
lmlalti ingeri, care vorbira $i actionara in numele Domnului, $i in-
I 1c aparitia lui Malac-Yahweh. in nici un lac din Vechiul Testa-
111cnt nu vedem vreun Inger care sa-$i atribuie putere $i autoritate
I>omnuluivina $i sa hotarasca soarta oamenilor In parte, $i a tuturor
85
popoarelor In virtutea propriei sale puteri. Nicaieri un Inger nu s
lasa adorat de oameni prin jertfii $i rugaciuni. Daca Malac-Ya
weh, care se nume$te pe sine Dumnezeu, ar ft fost un Inger d
rand, el ar ft condus gre$it deoarece le lngiiduia evreilor sa-1 soc
teasca Dumnezeu, sa-1 numeasca Dumnezeu $i sa-1 cinsteasca c
Dumnezeu.
86
Spun cercetatorii liberali ai Vechiului Testament ca $i hotararil
profetilor, care dau lnvataturile Jui Dumnezeu, sunt vestite la perso
na intaia de multe ori, caci ei vorbesc ca reprezentanti ai Jui Dumn
zeu. Este adevarat, dar cazurile acestea, la profeti, sunt exceptii pri
lejuite de felul obi$nuit cu care citau cuvintele divine: ,,A$a graie$t
Domnul" sau ,, Sentinfa lui Yahweh" (Neum Yahweh) sau ,, Yahwe
a zis" (Yahweh diber) or: ,, Gura Domnului a grail" (Pi Yahwe
diber). Cand lnsa este vorba de Malac-Yahweh, identificarea lui c
Yahweh nu se reazima pe un elan oratoric. Lucrul acesta nu est
lntamplator, nu este o exceptie, ci este ceva obi$nuit. Cand un pro£
vorbe$te la persoana lntai, in locul lui Durnnezeu, niciodata nu e
pericolul ca el sa fie Juat drept Durnnezeu. Cum am aratat Ma
lac-Yahweh aproape peste tot $i totdeauna, a fost privit $i cinstit c
Dumnezeu. Daca ar ft fost Inger inferior, fiira indoialii ca s-ar
exprimat pe loc contra adorarii sale ca Dumnezeu.
b) A doua parere este ca Malac-Yahweh ar fl de natura $i ese
fa divina, dar numai o forma de aparifie, o manifestare a lui Yah
weh. A$adar, Malac-Yahweh ar fi o aparifie senzitiva $i perceptibi
la a nevazutului Yahweh sau a neperpeptibilului Yahweh, a$a c
lntre el ~i Yahweh nu este nici o deosebire personala.
Numai ca diversitatea persoanei o cere:
1. Chiar numele de Malac-Y ahweh, care inseamna emisaru
trirnisul lui Durnnezeu (malac - ,,a trimite"). Nofiunea trimiter"
implica personalitatea celui ce trimite, dar $i a celui trimis.
2. Pentru diversitatea persoanei pledeaza mai multe pasaje di
Vechiul Testament. A$a de exemplu In Gen. 48, 15 Iacob cere bi
necuvantare de la Yahweh, dar $i de la Malac-Yahweh. Luer
acesta este posibil numai daca Yahweh $i Malac-Yahweh sun
doua persoane diferite una de alta. In Iosua 5, 13 vedem ca Ma
lac-Yahweh Ii apare Jui Iosua, iar la intrebarea acestuia se nu
86
Scholz P., op. cit., p. 153.
86
1111 11• .. Cel mai fnalt dintre fngerii Lui Yahweh". Prin aceasta ex-
t'" iw ·I se contureaza, evident, ca deosebit de Yahweh In cc pri -
• 11• pcrsoana. Pentru diversitatea persoanei pledeaza toate acclc
I'' 1q1· In care Malac-Yahweh apare ca mijlocitor intre Yahweh $i
I 11w l· .. Si raspunse Malac-Yahweh ~·i vorbi: Yahweh Sebaot, panii
r111 rl 1111 te vei indura de Jerusalim ~·i de cetiifile lui Juda, pe care
11 1111/niat de $aptezeci de ani. Si Yahweh ii dadu ingerului, cu
,,,, . 1 orbea raspuns bun, riispuns mangaietor" (Zah. 1, 12-13).
1
I.::IL: de mare insemnatate faptul ca acest Inger asemenea cu
, 111\ wch dar deosebit de El In ce prive$te persoana, In cele mai
1111 ill r pasaje ale Vechiului Testament $i Noului Testament este
di 11til"icat cu Mesia, cu Logosul.
111 Vechiul A$ezamant, lngerul apare ca Mesia In cartea Male-
1!1 I, I, unde Mesia poarta numele de Malac haberit ,Jngerul Le-
1 111 111tului", aceasta cu privire la functia de rnijlocitor intre Dum-
111 11•11 $i Israel sau cu privire la Legamantul pe care Dumnezeu 1-a
111 lwiat prin el pe muntele Sinai 87 . Cu privire la acest pasaj, Sf.
l'1 1v1·I sp une: ,,Sa nu ispitim pe Hristos, cum ii ispitirii unii dintre
, J >' .fi.ira uci$i de $erpi" (I Cor. 10, 9). Deci Hristos este nurnit
, 111uh1catorul israelitilor In pustie. Fiindca acest conducator, In tot
I'• 11ta1cuhul, este nurnit Malac-Yahweh, atunci dupa concepfia
'd l11t ului Pavel, Hristos $i Malac-Yahweh sunt una $i aceea$i per-
1111111\. Dupa Epistola catre Evrei ( 11, 26) Moise, care s-a supus
11111(ci lui Yahweh, vointa ce-i fusese revelata, a socotit ca ocara
1111 I lristos este o mai mare bogafie decat vistieria egiptenilor.
I 1i1p. Evrei 12, 26, vocea lui Hristos a fost cea care a zguduit pa-
111l 11tul la darea Legii pe muntele Sinai. In Faptele Apostolilor, vo-
1111 ingerului lui Durnnezeu (Malac-Yahweh) fu cea care aparu lui
I\ l11ise In rugul ce ardea $i-i aparu ca vocea Domnului (Kol Yah-
1•li ) $i el insu$i (ingerul) este conturat ca Domnul (Kurios) cf. $i
1 1·1sctele 33 $i 34. Profefii Vechiului A$ezamant 1$i dirijeaza proo-
11 H ·irile Jor catre Yahweh sau Malac-Yahweh: In Noul Testament,
·i1 1111tul Petru ne asigura ca spiritul lui Hristos, care locuia In pro-
l1•(i , a vorbit printr-'in$ii (I Petru 1, 10-11).
Din aceste pasaje, reiese ca Apostolii au tinut pe Malac-Yah-
1wh pentru a doua persoana a Dumnezeirii, adica 1-au socotit drept
87
Scholz P., op. cit., p. 155.
87
Logos. Aceasta conceptie se afla ~i la Vechii Parinti , adunati I
88
sinodul din Antiohia, care lntr-o scrisoare adresata lui Pavel
Samosata, mai lnainte de excomunicarea sa, explica cum ca ,,Ing
rul Domnului, a fost Domnul Dumnezeu, lngerul marei voint
' 111 cd preai'nalt, iar mai departe el era revelatorul vazut a l lui
111111111czeu. El avea stapanire peste toate creaturile ~i avea numele
ol1 11ger ~i prinf al fefei. Pe acest mijlocitor ii a~teptau iudeii ca pe
99
'1 I 111ai mare izbavitor .

care s-a aratat lui Avraam, Isaac ~i Jacob, apoi lui Moise in rug 111 concluzie, se poate afirma despre Malac-Yahweh:
ce ardea". Tot a~a lnvata ~i parintii biserice~ti ~i anume ca su I . I ~ste o fiinta prin care Yahweh se revela In Vechiul Testament.
Malac-Yahweh trebuie sa lntelegem pe Logos, caci Hristos a fo i . Este de aceea~i esenta cu Yahweh, deci de natura divina.

mijlocitorul Vechiului Legamant ~i eel cares-a aratat lui Avraa \. Cu privire la persoana, este diferit de Yahweh, de~i aceasta
Isaac ~i Jacob. A~a de pilda Ignatie Teoforul, care nume~te pe pr .i, 11~L·bire de persoana nu este scoasa bine In evidenta totdeauna.
feti ucenicii lui Hristos, apoi Justin Martirul care demonstreaza , _ 11111vu l acestei neclaritati, cu privire la diversitatea persoanei, sta In
Logos a vorbit lui Moise din rugul arzand ~i ca Logos se nume '1111omia divina, lntrucatva constituind un scut contra conceptiilor
ingerul Domnului (Malac-Yahweh). Apoi Irineu 89 , Clement d 1'11l1tl'iste, care ar fi putut sii se bazeze pe personalizarea lui Yahweh.
. 90 , T ertu l"ian 91 , c·ipnan
Al exand na . 92, Il ane
. 93 , c·11"1"] a l Ierusa l"imu Iu ·I. Malac-Yahweh este identificat de lumea cre~tina cu Logosul,
94
Ciril al Alexandriei , loan Chrisostom , Vasile eel Mare 96 , A
95 d11 1 cu a doua persoanii a Sfintei Treimi, care ca Mantuitor va lua
brozie ~.a. in fine, lnvatiitura aceasta se afla ~i In traditia iudaic
97
'r1 11dva natura omeneasca ~i va riiscumpara atat poporul Jui Israel,
~i anume ca prin Malac-Y ahweh nu se lntelegea un Inger de ran ' I ~ i popoarele pagane.
dar nici Dumnezeu, ci mijlocitorul lntre Dumnezeu ~i lume, au
torul a toata revelatia pe care traditia iudaica II numea Metatron 9
I. Revelafia prin vise
Teologia iudaica deosebea doi metatroni, unul superior ~i alt
inferior. Ultimul sta In legatura cu primul, a~a cum primul statea I
Vcchiul Testament cunoa~te ~i revelatia divina prin vise:
raport cu Dumnezeul eel preainalt. Precum metatronul superior er
I!11111nezeu vorbe~te ciind intr-un fel ciind in altul ... El vorbe~te
revelatorul eel inalt al lui Dumnezeu, tot a~a metatronul inferio
I'' 111 visuri, prin vedenii de noapte, ciind oamenii sunt cujimdafi
era mijlocitorul metatronului superior. Acest metatron superior
11111 11n somn adanc, cand dorm in patul !or. Atunci le dii in~tiinfari
fost identificat cu Shechina (,,locuinta lui Dumnezeu in lume"), d
1 11· lntipiire~te invafiiturile lui, ca sii a bata pe om de la riiu " ...
numai atat, cat Shechina se concentra in el ~i se lnrati~a personal
t lt1 v 33, 14-15) A~a au fost informati despre vointa Jui Dumnezeu
El nu era creat, ci emanat, deci avea aceea~i esenta ca ~i Dumne
\vrnam (Gen. 15, 1), Jacob (Gen. 18, 13) ~i Daniel (7, 1). Revela-
88
1111 prin vise poarta un caracter de certitudine, care nu permite du-
Ibidem, p. 156. 100
lii11I celui care o prime~te . Visurile descoperira viitorul catorva
89
Contra Haereses, IV, 7, § 4, c. 26.
90
Pedagogul, I, 7.
111•1sonaje, fie intr-o manierii clara, cum fu cazul lui Abimelech
91
Contra Prax. 7, 16 (1 :en. 20, 30), fie de o maniera ce necesita explicarea, cum fu cazul
92
Contra Judaeos II, 6. 111r lii ~ilor Jui Putifar (Gen. 40, 8-13) ~i visurilor lui Faraon (Gen.
93
94
De Trinitate IV, § 32. 11 . 1-3 2) sau ale lui Nabucodonosor (Dan. 2, 3-45; 4, 1-24).
Jn Exodum, lib. I, opp. I, 266. Credinta in vise n-a lipsit niciodata din omenire. Ea este in fi-
95
Hamil. 48 in Genes. ~i Hamil. 16 in Acta Apost. 11q:1~i azi la peste trei mii de ani de la Avraam patriarhul poporului
96
Contra Eunom.
97
De Fide.
98 !)') •
Apud Scholz P, vol. I, p. 187. Cuvantul metratron este derivat de la Scholz P., op. czt., p. 158.
100
latinescul metator - legatus sau de la mediator - mijlocitor. Lesetre H., op. cit., p. col. 1082-1083.

88 89
evreu. In secolul patru ~i trei lnainte de Hristos, credinta In vis
primise un impuls foarte puternic (Iona 3, l; Dan. 2, 1 sq.; 7, 1 sq .)
Cu toate acestea, profetii de dinainte de exit ai Vechiului Tes-
tament nu numai ca nu au cunoscut visul ca mijloc de revetatie
Jui Durnnezeu, dar in general, l-au privit ca o revelatie de mana a
doua. Visut este un pai ~i nu grau ~i deci n-are nimic comun cu cu-
vantut Jui Dumnezeu, care este fiira echivoc:
,, Cred ei oare (prorocii mincino$i) ca pot face pe poporul Me
sii uite numele Meu prin visurile pe care le istorise$fe fiecare din
ei aproapelui siiu, cum mi-au uitat piirin(ii !or numele din pricina
Lui Baal? (Ier. 23, 27).
Ceva mai mult, profetii au privit visut chiar cu oarecare sus-
piciune:
,, latii, zice Domnul, am necaz pe prorocii care iau cuvantul Lor
$i-l dau drept cuwint al Meu. Jata, am necaz pe cei ce proorocesc
visuri neadevarate, care le istorisesc $i ratacesc poporul cu min-
ciunile $i cu fndrazneala !or. Nu i-am trimis Eu, nu le-am dat Eu
porunca ... " (Ier. 23, 32. Cf. ~i Ier. 27, 9);
,, Visurile mint. Ele sunt numai ni$le gadilari zadarnice ... "
(Zah. 10, 2). De altfel visurile, chiar In epoca de dupa exit, n-au
jucat un rol prea mare in viata retigioasa a comunitatii iudaice 101 .
4. Oracolul Urim # Tumim
In Exod 28, 30 citim: ,, Sa pui fn pieptarul judecafii pe Urim $i
Tumim, care sa fie pe inima lui Aaron, cand se va infafi$a inaintea
Domnului".
Ce erau ace~ti Urim ~i Tumim? Parerile sunt lmpartite. Din Io-
curi ca Exod 28, 30 ~i Levitic 8, 8 se vede ca erau ni~te obiect
care se introduceau In pieptarul maretui preot. A~adar, aceste obi-
ecte nu sunt cele douasprezece pietre pretioase, fixate pe partea
exterioara, prin a caror splendoare Yahweh arata arhiereutui vointa
.. 103 . L ucru I acesta se ve de ~1. d:m
sa, cum erede Ios1.f102 ~1. un11.. ra b m1
101 Sellin E., op. cit., p. 47 .
102
Antichitafile iudaice II, VIII, 9, cf. V. Tarnavschi, Arheologia
Biblica, Cernauti, 1930, p. 510.
103 ,
Abarbanel, Comentar la Exod, 28, 15.
90
11111 Sirah, 45, 10 unde oracoluJ sfant, adica Urim ~i Tumim, este
111111 <kosebit de pietrete scumpe ale pectoralului sau pieptarutui.
I >i11 lfozea 3, 4 ar rezulta ca Urim ~i Tumim ar fi fost, ca ~i
1o 11il111ii , doua iconite (sau doi idoJi) lnfipte lntre partile de stofii
iii p · ·toratului, dintre care una (Urim) reprezenta in mod simbolic
d111 11 i11a descoperita de Dumnezeu sau reveJatia, iar alta (Tumim)
1111hol iza adevarul. Dar existenta icoaneJor este In contradictie cu
11 111•.ia rnozaica.
I l11ii rabini ~i cabaJi~ti
104
cred ca Urim ~i Tumim a fost scrierea
1111 111 ·lui de Yahweh (Sem hamejora$). Ei afirma ca prin puterea
111 1111 ·lui divin, IitereJe celor douasprezece semintii, sculptate pe
1111 t 1 · ie~eau afara sau se lmpreunau de a~a maniera, incat mareJe
1111•<11 putea sa afle din ele raspunsul divin.
105
/\ llii cred ca Urim ~i Tumim au fost un feJ de pietre scumpe
1Ii •,1111ate la prezicere, In timpurile vechi. La evrei existau trei sorti,
.I 11lr · care unul avea rolul de a afirma, al doilea de a nega, iar al
111 ti ·a era neutru, adica nici nu afirma, nici nu nega. Ace~ti sorti,
11tk1Jsebi in cauzeJe justitiei, se aplicau atat pentru descoperirea
111111i incuJpat, cat ~i pentru aplanarea unui diferent. Ideile acestea
11111 deduse din diverse locuri (Ios. 7, 13-18; I Sa!Il. 14, 40-42;
l'1ov. 16, 33; 18, 8).
106
/\ltora Ii se pare ca Urim ~i Tumim ar fi numele unui colier
di' tinct de celelalte, ce se atarna pe. pectoral, spre a indica cum ca
111111 ·le preot este ~i judecatorul suprem al poporului israelit care, in
1111111cle Jui Yahweh ~i instruit de El, decide In cazurile mai dificile.
Pe cat se vede o explicatie precisa nu se poate da, fiindca
11 1vem date suficiente. Textul Sfintei Scripturi a Vechiului Testa-
111 ·11L este foarte zgarcit in aceasta privinta. Lipsa de informatii mai
11111ple pare sa se datoreasca faptuJui ca Urim ~i Tumim erau un Ju-
1111 arhicunoscut tuturor ~i de aceea nu necesita o descriere mai
11111, nuntita.
La ce serveau Urim $i Tumim? La consuJtarea vointei Jui Dum-
1111.cu. Cum consulta marele preot pe Yehweh ~i cum raspundea
I lnmnul, este greu de precizat. Se crede ca, atunci cand mare le
104 Tarnavschi V., op. cit., p. p. 511.
105 Ibidem
106 Epifanie, Despre cele 12 pietre scumpe, PL, vol. 43, col. 301.
91
preot consulta pe Dumnezeu, acesta ii raspundea in acela~i mod
cum comunica vointa sa ~i profetilor.
Nu ~tim de cate ori a fost intrebat Dumnezeu prin Urim ~i
Turnim. Unii !07 cred ca acolo unde citim in cartile Vechiului Tes-
tament ,, am consultat pe Yahweh" sau ,, aplicii efodul ", trebuie sii
intelegem oracolul Urim ~i Tumim. Dar acest lucru este o simpla
presupunere.
Cercetatorii liberaliw8 cred ca Urim ~i Tumim sunt o rama~ita
din vechile obiceiuri, o forma de oracol des folosit in antichitate.
Ca ~i pentru sclavie, poligamie etc., Moise a fost fortat sa le pas-
treze in religia mozaica, dar punandu-le in serviciul Jui Yahweh.
Uzul oracolului ne arata, in mod primitiv, dar foarte hotarat ca oa-
menii timpului Jui David erau convin~i ca Dumnezeu guverneazii
absolut toata viata omeneasca. Chiar ~i pe timpul Jui Isaia, credinta
era aceea~i ~i anume ca Dumnezeu decide daca trebuie sa se
mearga la dreapta sau la stanga. ,, Urechile tale (popor israelit) vor
auzi glasul care va zice: /atii drumul, merge{i pe el, cand a(i voi sa
abate{i la dreapta sau la stanga". (Is. 30, 21). Tribul Jui Levi pri-
vea folosirea acestui fel de oracole ca o prerogativa a sa proprie,
~i-~i intemeia .aceasta pe cuvintele Jui Moise din Deut. 33, 8: ,,De-
spre Levi a zis: Tumim $i Urim au Jost incredin(ate biirbatului
sfllnt" ...
Sellin 109 se intreaba daca cuvantul Thora Jnvatatura, Lege", nu
s-a niiscut din faptul ca invataturile ~i hotararile preotilor erau
scoase din obiceiul de a intreba pe Durnnezeu Eu ajutorul acestor
sorti in imprejurarile dificile (Cf I Sam. 14, 37; Ios. 7, 16)
Dupa cele ce aflam din Geneza 28-33, Iacob reintorcandu-se
din Mesopotamia a adus cu el ~i terafimii sotiei sale, care nu erau
decat ni~te idoli ~i care sunt asemanati cu zeii penati, adica cu ido-
lii casnici. Se pare ca obiceiul de a pastra ~i a cinsti pe ace~ti idoli
n-a disparut din Israel nici dupa primirea Legii prin Moise.
Dupa stabilirea in Canaan, israelitii vedeau cum canaanitii
arunca sortii in fata statuilor terafimilor ~i s-au influentat intr-atat,
!neat raceau ~i ei asemenea. Lucrul acesta a atras furia profetilor,
107
Tarnavschi V., op. cit., p. 512.
108
Sellin E., op. cit., vol. II, p. 47 .
109
Sellin E., op. cit., p. 47.
92
111 1111 lu ptat cu toata puterea contra acestui obicei. Profetul Ho-
1 111 1111 c~ te lucrul acesta ,, desfrilnare cu zeul Baal ": ,, Poporul
I 11 1~1 infreabii lemnul lui $i toiagul lui ii prooroce$te, ciici duhul
/111111/rii ii duce la riitiicire " (Hoz. 4, 12). In I Samuel 15, 23,
hit 1 11 il acesta este a~ezat pe aceea~i treapta cu ghicitoria.
I111iiiabiI, pentru a nu fi asemenea canaanitilor, israelitii utili-
' 11 1 l()t mai putin sortii sfinti Urim ~i Tumim. A~a se face ca in
1 1li11 1d a preexilica, dar mai ales in cea postexilica, Urim ~i Tumim
1111111ti su nt folositi. in locul lor, se na~te obiceiul de a consulta pe
I h111 11H'i'.cu, prin rnijlocirea unui profet sau chiar a unui preot (Is. 1,
Ill H, 16).
I h1pa exi t, Urim ~i Tumim nemaifiind utilizati la consultarea vo-
111\• I div ine, dimpreuna cu Efodul au devenit numai ni~te insigne ~i
• 111111tc cu care se imbraca marele preot la serviciile de la templu.
. Extazul
111 Canaan, unde s-au stabilit israelitii dupa ie~irea !or din Egipt,
II 1obiceiul ca oamenii sa cada in extaz in fata idolilor ~i in fe-
1111 Ill' 'Sta Sa Se uneasca CU divinitatea respectiva, Ca Sa-i poata afla
111 1 sa. Obiceiul n-a disparut nici astazi. 0 secta, ie~ita din inima
I l1111111lu i, numita a dervi$ilor, tocmai prin aceasta se caracteri-
' 111 1, adica prin caderea in extaz. Pentru ca sa ajunga la starea de
I 11, derv i~ii se istovesc mai intai prin dansuri ~i muzica reli-
1111sii . Ei pot fi vazuti de ori~icine in Beirut, Damasc etc.
, '-a pus intrebarea daca israelitii n-au avut ~i ei extazul ca mij-
1111 de a intra in comuniune cu Dumnezeu ~i astfel a-i afla vointa.
I I l\'diitorii liberali raspund afirmativ. Pentru ei, profetii Vechiului
I 1 •, lament nu sunt decat extaticii canaanei ~i piirintii dervi~ilor de
1 f 1.i. in I Sam. 10, 5 citim: ,, Dupii aceea, vei aj unge la Ghibea
I /11/,im, unde se ajlii garnizoana jilistenilor. Cand vei intra in ce-
1.1f1•, vei intalni o ceata de prooroci pogorandu-se cu aliiute, tim-
1•1 1111'. jluiere $i cobze $i proorocind. Duhul Domnului, va veni pes-
'' fin e, vei prooroci cu ei $i veifi prefiicut in alt om. Cand (i se vor
111111/ini semnele acestea, fii ce vei giisi de fiicut, ciici Dumnezeu
1 111 • cu tine". Prin faptul ca ace~ti oameni, numiti prooroci, veneau
1 11 instrumente muzicale, criticii cred ca ~i evreii au cunoscut
93
extazul ca mijloc de comunicare cu divinitatea. Cei care practica
extazul erau socotiti ca oameni sfinti ~i numiti i~-Elohim ,, omul lu
Dumnezeu". Poporul le acorda o incredere in puterile lor suprana
turale (II Regi, 616) ~i erau socotiti ca trimi~i dumnezeie~ti, pan
In timpul exilului babilonian, chiar atunci ciind purtarea !or extati
ca provoca rasul multimii (II R. 9, 11; Hoz. 9, 7). De aceea, ei ju
cau un rol foarte insemnat Ia curtea regelui, ca ~i in popor ~i est
sigur ca, in multe chestiuni grele, privitoare Ia razboi sau pace, cu
vantul !or era hotarator dat fiind faptul ca poporul credea ca Dum
nezeu vorbe~te prin ei (I R. 22, 6). De cele mai multe ori, ei era
reprezentantii nationalismului intransigent (II R. 9, 11 ; Mih. 3, 5
Ier. 28, 1 sq .; 29, 26). in perioada de dupa exil, aproape au disparu
(Neh. 6, 1O; Zah. 13, 13). in aceasta epoca, ei nu mai au nici
influenta ~i , de obicei, sunt priviti cu dispret chiar daca autoru
110
cartii Joel crede ca va veni din nou timpul in care Dumnezeu s
va descoperi prin vise ~i extaz profetic (Ioel 3, 1). Cum se poat
vedea din cartile Noului Testament ~i mai ales din cartea JV Ezdr
samanta acestor extatici nu s-a stins niciodata cu desavar~ire.
in ;ealitate, cu mult lnainte de aceasta perioada de declin a in
crederii in fenomenele extatice, se cristalizase un fel de profetis
cu totul deosebit de eel din timpul judecatorilor ~i regilor. Inca di
timpul regelui Ahab, felul eel nou de profetism s-a deosebit ~i s-
opus reprezentantilor extaticilor, numindu-i pe ace~tia prooroc
mincino~i sau profeti ai Jui Baal, care n-au Iegatura cu credinta ce
adevarata in Dumnezeu. Este vorba de Ilie, Mica fiul Jui Imla, ~.a
(I Regi 22, 19).
in concluzie, nu ~tim daca au existat profeti extatici in Israel. S
poate sa fi fost. Dar In acest caz, ei nu reprezentau profeti~mul au
tentic. Ei erau ni~te exceptii ~i exceptii pot exista oricand. In cadru
religiei biblice, care culmineaza cu Evaghelia Domnului Hristos
proorocia extatica ~i-a pierdut insemnatatea, ca una care de fapt s
afla in contradictie cu ideea de Dumnezeu a Vechiului Testament
dupa care o mul 'nu putea in nici un caz sa forteze lntalnirea c
Dumneze u, c i din contra, o astfel de intalnire trebuia sa-~i aiba In
. d.m partea I m. D umnezeu 111 .
ceputul, exc I us1v,
110
Sellin E., op. cil. , p. 48.
111 Ibidem, p. 49.
94
f1. Viziu ne
I h1pi.\ cele ce aflam In cartea Daniel, vedem ca acest profet pri -
1111 11l' com unicarile supranaturale sub forma de viziuni, fie In ti m-
1111 1 11optii, fi e In timpul zilei. A~a de exemplu avem viziunile de
111111 plt: ale Jui Daniel, ciind vede cele patru fiare, care-i sunt expl i-
111• l' :i fiind patru mari imparatii ce au sa se prabu~easca (Dan. 7,
' ' /). Tot el are viziuni de ziua, cand sub forma unui berbec ~ i
q11 11 jap, i se arata cum vor cadea imparatia persana ~i cea gre-
1 , 11•. ·i'i (Dan. 8, 2; 10, 5). In aceste viziuni, lui Daniel i se arata ~i
11q11•ri pe care el ii intreaba ~i ace~tia Ii explica vedeniile (Dan. 8,
I .. <J, 21-22; 10-11, 12; 12, 4). Aici avem de-a face cu viziuni in-
fl l11r lu ale, adica interventii supranaturale prin care Dumnezeu face
l1 eaca prin fata intelegerii profetului tabloul evenimentelor vii-
111 11 1 " luminand acest tablou cu o lumina care-I face inteles. La
111".le viziuni, simturile n-au nici o participare. Simturile nu sunt
111 111\ionate decat indirect, din cauza efectului produs asupra su-
ll1111l ui, printr-o revelatie foarte puternica 112.
< 'um s-a aratat sub punctul 1 Ia revelatia directa, Dumnezeu se
iii .. rnpera in trei feluri, rara ca un fel sa excluda pe celalalt113 . A~a­
il111 , vizi unea poate sa fie corporala, cand un obiect exterior izbe~te
111j11 rile, a~a cum i s-a lntamplat Jui Moise, cand a vazut rugul ar-
11d (Ex. 3, 3). Viziunea poate sa fie imaginativa, cand revelatia
I l1111111 uluivina atinge imaginatia rara ajutorul simturilor, a~a cum a
111•!1 cu Ezechiel, cand a vazut patru fiinte cu fata de om, de leu, de
111111 ~i de vultur (Ez. 1, 4-28). Viziunea poate sa fie intelectuala,
1 11CI comunicarea divina nu se adreseaza decat inteligentei, cum
1 II' cazul in profetia celor ~aptezeci de saptamani de ani. (Dan. 9,
10 .. 7). Viziunea intelectuala singura poate sa fie de sine stata-
1111m.:, caci celelalte doua (corporala ~i imaginativa) presupun tot-
d1•111 111a pe cea intelectuala, caci altfel ele n-ar fi intelese. Cele trei
I111 111e de revelatie pot sa fie odata, impreuna.
Viziunile Vechiului Testament sunt relatate intr-o forma antro-
p11111orfi ca. Dumnezeu vorbe~te Jui Adam (Gen. 2, 16; 3, 9), lui
1 '11111 (Gen. 4, 6), Jui Noe (Gen. 6, 13-21), Avraam ~i Lot au vi-
11 2
Lesetre H., op. cit., col. 1083.
11 3
Idem, articolul Vision, In DBV, col. 2439.
95
ziunea corporala a lngerilor, care le vorbesc In numele Jui Yahweh
(Gen. 18, 1-19, 3). Iacob are viziunea de la Bethel, ln_~impul _son:i-
nului ciind vede scara pe care coborau ~i urcau lngern. Exphcat1a
simb~lului acestei scari nu ne este data (Gen. 28, 12-15). Mai tar-
ziu Iacob are o viziune In care este lncurajat sa mearga In Egi pt
(G~n. 46, 2). Moise prime~te ch~area lui Dun;nezeu ~r_intr-o v~
ziune, cea a rugului arziind (Ex. 'l,1JfJ. Balaam, mtr-o v1zmne, pn ·
me~te de la Dumnezeu ordinul sa binecuvinteze ~i nu sa blesteme
pe Israel (Num. 24, 4-14). Ghedeon are viziunea unui Inger (Ju~.
6, 12). intr-o viziune de noapte, Samuel prime~te de la Yahweh ~tl­
rea ca va pedepsi pe Israel (I Sam. 3, 4-14). David are viziunea
unui Inger care aduce ciuma care decimeaza poporul (II Sam. 24,
17). intr-o viziune, la Gabaon, Dumnezeu ln~tiinteaza pe Solomon
ca-i va da 'intelepciune (I Regi 3, 4-15).
7. Cuvontul lui Dumnezeu. Proorocia
Cu acesta am ajuns la mijlocul prin excelenta al revelatiei du~­
nezeie~ti, despre care totdeauna religia Vechiului_ T~stame_nt a ~tl ut
ca este eel mai de seama, eel mai curat ~i eel mai d1rect dmtre toa-
te1 14 • Acesta este Cuviintul lui Dumnezeu, comunicat prin profeti.
Despre puterea minunata a acestui cuvant pe care se lntemeiazA
existenta cerului ~i a pamiintului am amintit In paragraful despre
creatie.· Aici vom aminti despre puterea acestui cuviint de a trans·
mite' oamenilor giindurile ~i vointa Jui Dumnezeu, adica de aspec-
tul sau ca mijloc divin pentru 'indrumarea vietii oamenilor. ~arA
mijlocirea cuvantului sau, Dumnezeu ar fi ramas pentru oamem cu
totul ascuns ~i nepatruns. Cu ajutorul cuvantului Sau, Dumnezeu
ne descopera tainele Sale, In masura in care El voie~te.
,, Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic Jara sa-$i descopere
taina Sa slujitorilor Sai prooroci" (Am. 3, 7). . . ..
Inca din zile\e lui Moise, Dumnezeu a lnvredmc1t pe anum1t1
oameni de a asculta nemijlocit glasul Sau. El le-a dat cuvantul Sau
pentru ca ei sa-1 transmita altar oameni, pentru care motiv ei sunt
numiti ,,gura lui Dumnezeu" (Ex. 4, 10-12). Astfel Dumnezeu a
114
Dupa Sellin E., op. cit., p. 49.
96
, , ,, /111 cu Moise pe munte\e Horeb-Sinai. Dupa aceasta i-a cornu-
11, 111 cuvintele sale catre popor, intre care cele mai de seama sunt
r l'/1 · zece porunci". Aceasta comunicare fundamentala a fiicut o
1111111 ·s ic atiit de puternica asupra oamenilor de mai tarziu, !neat ei
1111 1 1cJ'.ut ca Dumnezeu a vorbit cu Moise, gura ciitre gura ~i fata
l1l· 18\a (Num. 12, 8; Deut. 34, 10). Pomind de la Moise 'inainte,
1 1.. 111 un ~i r de barbati cucemici ~i femei evlavioase, care au trait
I 1111 primit, ca ~i Moise, chemarea lui Dumnezeu, $i la randul lor
111 d111 poporului cuvintele divine ce le fusesera comunicate. Exista
1111 ',.II' de oameni care au primit din partea poporului acela~i nume
1 1• 1 1 Moise, de nabi - ,, profet". Ace~ti oameni nu trebuie confun-
d11(1 ·u ,, profetii de meserie ", cu lingu~itorii curtilor regale pentru
11 111 11ila simbrie, care din nefericire s-au numit tot profeti (nebiim),
ti II llll fost pseudoprofeti, ca sa nu le spunem ~arlatani: ,,Proorocii
I wofe{ii sunt ni$fe stricafi, le-am gasit rautatea chiar fn casa
\/1 •11, zice Domnul... La proorocii din Samaria am vazut aceasta
111 •/11111ie; au proorocit pe Baal $i au ratacit pe poporul Meu Israel.
I l11r la proorocii !erusalimului am vazut lucruri $i mai infrico$a-
/11111 ·1•: Sunt desfriinafi, triiiesc in minciuna, intaresc miiinile celor
1111 . tofi sunt infata Mea ca Sodoma $i Gomora" (Ier. 23, 12-14).
Nu este cazul sa insistam asupra ~irului de cinstiti primitori ai
1 11vfintului Jui Dumnezeu. Amintim numai ca dupa Moise au fost
m·otiti printre ace$tia: Debora, Samuel, Nathan, Gad, Ahia, Micha
I 1111 lui Imla, Ilie, Elisei, ace~ti doi din urma fiind inconjurati de o
1111d(ime de fapte, ce te minuneaza. Cu Amos, din veacul al o tu-
11 1, se Ince e erioada de aQroaQe doua sute de ani, _sare trebyje
11 11111ita perioada c\asica a v~stjtotilor cuviintului ll!j_ Durnnezeu,
11111 ·a a profetilor care ne-au lasat i scris cuvantul Jui Du.mnezeu
p1· care -au primit de la El. Nu toti ne-au lasat scris. A~a, de pilda,
1111 avem proteffa- foi Huria, contemporanul Jui Ieremia. Perioada
prnfetilor cu scrieri se termina odata cu inapoierea din exilul ba-
l11lonic. Dupa aceasta, mai apar cativa epigoni pana In epoca ele-
111 -;ti ca ciind s-a auzit strigatul de jale: ,,Nu mai este nici un proo-
' oc. .. " (Ps. 74, 9)
Este in afara de orice 'indoiala ca toti proorocii au trait cuvantul
lt1 i Dumnezeu ca pe cea mai autentica realitate. Atunci ciind ei
rstesc acest cuvant, ei cheama cerul ~i pamiintul ca sa-i asculte
( I ~. 1, 2; Mica 6, 1). Efectul cuvantului se poate simti la ei lntr-un
97
chip aproape material ~i toata dorinta ~i vointa lor este consumata
de persoana lui Dumnezeu, care a intervenit in viata ~i chiar in fi-
inta lor. De acum, rostul vietii lor este schimbat din temelie, de
catre glasul pe care I-au auzit ~i ale carui cuvinte ei le transmit mai
departe, in ciuda batjocurilor, persecutiilor ~i chiar a martiriului
(Am. 3, 8; 7, 15; Is. 6, 8; 8, 11; Micha 3, 8; Ier. 1, 5): ,, Cuvintele
Tale au Jost bucuria $i vese/ia inimii mele (Ier. 15, 16: Cf. Ier. 20,
7 sq.; Ez. 3, I sq.) Ei simteau cuvantul lui Dumnezeu in fiinta lor
ca pe un foe mistuitor, a~a ca nu-I puteau tine ascuns, numai pentru
ei: ,, !ata, cuwintul Meu fl Jae foe in gura ta $i pe poporul acesta
lemne ca sa-1 ardafocul aces ta" (ler. 5, 14; 20, 9). Ei vedeau efec-
tul lui real, ca acela al ciocanului, care srarama stancile: ,,Nu este
cuvantul Meu ca un foe $i ca un ciocan care sfarama stanca, zice
Domnul? (Ier. 23, 29). Ei ~ti au ca ace st cuvant este singura real ita-
te in mijlocul lucrurilor trecatoare: "!arba se usuca, jloarea cade,
dar cuvantul Domnului nostru ramfine fn veac" (Is. 40, 8). Cuvan-
tul divin avea puterea de a lucra in orice imprejurare: ,, Cuvfintul
Meu, ce iese din gura Mea nu se intoarce la Mine Jara rod, ci va
face voia Mea $i va implini planurile Mele" (Is. 55, 11 ). In acela~i
timp comunitatea ascultatorilor sau cititorilor a experimental ea in-
sa~i realitatea ~i eficacitatea acestui cuvant dumnezeiesc pe care
proorocii il transmiteau mai departe: ,, Cuvintele Domnului sunt
cuvinte curate, un argint lamurit in cuptor $i cura(it de $apte ori".
(Ps. 12, 6). ,, Cuvantul Domnului este fncercat. El este ca un scut
pentru to/i cei care alearga la el" (Ps. 18, 30).
Niciodata nu se va putea descrie indeajuns, in mod ~tiintific, fe-
nomenul vorbirii lui Dumnezeu catre profetii sai. El va ramane un
mister care nu poate decat sa fie trait prin credinta. Totu~i, se pot
115
trasa doua Ii mite negative indiscutabile .
a. Niciodata fenomenul acesta nu se poate reduce la ceva pur
subiectiv. Cu multa limpezime, profetii au deosebit ceea ce auzeau
din partea lui Dumnezeu, de propriile lor ganduri ~i dorinte (Am.
7, 2; Is. 8, 12; Ier. 5, 13; 20, Ier. 5, 13.; 20, 8; 28, 6). Ei au descris
uneori acest cuvant a~a cum a patruns in persoana lor, venind din
afara (ls. 5, 9; 22, 14; Hab. 2, l; ler. 15, 16; Ez. 3, I). Profetii au
acuzat pe adversarii lor, adica pe proorocii fal~i, ca ei exprima
115
Sellin E., op. cit., p. 50.
98
~ 111durile lor proprii, dar pretinzand ca sunt cuvintele lui Dum-
in felul acesta in~eland poporul intreg (Mih. 3, 5; !er. 6,
lll'l,CU,
11 ; 14, 14; 23, 16; 27, 15; 29, 9). Daca erau intrebati cu privire la
Vllinta Jui Dumnezeu ~i nu primeau nici un raspuns, proorocii ade-
rati taceau, iar uneori lasau sa a~tepte pe cei ce ii intrebasera,
11111p de mai multe zile (ler. 15, 19; 42, 7). Lucrurile pe care le ves-
11•11u le cercetau cu toata atentia, pentru a se incredinta ca sunt cu-
v1111ele Jui Dumnezeu, in alte cazuri, se rugau multa vreme ca sa
dobandeasca cuvintele Domnului (Ier. 12, 1; 18, 2; 32, 8).
b. Pe de alta parte, primirea revelatiei nu trebuie inteleasa ca un
ll'llomen fizic, a~a de pilda, ca auzir~a cu urechile sa~ vederea cu
1irhii. Chiar in ciuda expresiei neum Yahweh ,, ~oaptele Jui Dumne-
' ·11", noi nu trebuie sa intelegem ceva fizic. Fenomenul este in
1Iii~ evident ~n fenomen sufletesc. Desigur, ca ~i fiinta joaca un
1lll 111semnat ~1 putem afirma ca ochii ~i urechile profetilor au fost
1111luentate de afectarea extraordinara a intregului sistem nervos, i'n
1110111entul intalnirii cu existenta supranaturala ~i eterna a Jui Dum-
11 ·zeu, a~a !neat au avut diferite viziuni ~i auditii (Is. 5, 9; 22, 14).
l"otu~i, cuvantul, pe care I-au primit din partea Jui Dumnezeu, ve-
11 ·a in acela~i timp, din partea lor, ca un cuvant al Ior propriu. Fie-
r11re prooroc are stilul sau caracteristic, deosebit de al altora. Nu-
111ai in felul acesta se pot lamuri ~i contrazicerile evidente dintre
d il n~ii (De exemplu, dintre Isaia ~i Mihea cu privire la soarta tem-
plului). De aceea, fenomenul ultim ~i hotarator al revelatiei trairea
in
primirii cuvantului lui Dumnezeu, trebuie sa se fi petrec~t adan-
r 11l personalitatii lor. Niciodata eul propriu al lor nu este anulat,
1 ~a cum se intampla la extatici.
Pana acum, am vorbit despre profetii care au primit cuvantul Jui
I)umnezeu in modul eel mai direct. Dar nu se poate nega ca Ve-
r hiul Testament cuno~tea o propagare a cuvantului Jui Dumnezeu,
111 mijlocul poporului, cu mult mai larga decat prin profeti ~i anu-
111e propagarea prin preoti, invatatori, intelepti, poeti ~i regi sau,
1nai pe scurt, prin toti cei care sunt denumiti cu numele de pastori
11i neamului. Nu trebuie sa uitam ca israelitii vedeau vointa Jui
Dumnezeu exprimata nu numai prin gura prdorocilor, ci mai· mult
prin cuvintele Legii. Numai ca Legea a fost primita prin interme-
diul a doi, trei ~i patru mijlocitori, pe cand proorocii au primit cu-
vii ntul Domnului direct, rara alti mijlocitori. Chiar Vechiul Tc ta -
99
ment ne furnizeaza o ilustratie tipica In aceasta privinta. A~a, de
exemplu, din Exod 4, 16 vedem ca Aaron a trebuit sa serveasca
drept ,,gura" proorocului Moise. La randul sau, Moise este aratat
ca trebuia sa fie Dumnezeul lui Aaron (Elohim). Acela~i lucru s-ar
putea spune despre Iosua, despre care ni se relateaza ca era plin de
duhul intelepciunii, pentru ca Moise pusese miina sa pe diinsul
(Deut, 34, 9; Ios. I, 8). De asemenea, despre Elisei care prime~te
de doua ori mai mult spiritul invatatorului sau Ilie (II Regi 2, 9),
sau despre raportul dintre Baruch ~i Ieremia. A~a sta cazul ~i cu di-
feritele devarim (cuvinte), hukim (legi) mi$patim (sentimente, ho-
tariiri), mitot (porunci) ~i toroth (invataturi) ale Jui Dumnezeu, care
au luat fiinta In Vechiul Testament in mod succesiv. Dar in dosu l
!or sta Du~nezeul eel sfiint. Aceste cuvinte, legi, porunci etc. i~i
au originea in impulsurile pe care Dumnezeu le-a dat proorocilor,
pleciind din timpul lui Moise. Dar la ace~tia elementul uman, tem-
porar ~i trecator ocupa un loc neasemanat mai mare deciit in te.xtele
venite In mod nemijlocit din cuvantul Jui Dumnezeu. Desigur, a~a
a fost vointa Jui Dumnezeu ca vorbele Sale sa imbrace ~i forma de
legi privit~are la cult, la moralitate ~i la viata civila, caci altfel nu
ar fi putut sa existe un popor sau o comunitate a Jui Dumnezeu.
Este suficient sa aratam aici ca proorocul Ieremia ~i mai ales Eze-
chiel nu i~i inchipuiau viitorul poporului Jui Dumnezeu, rara o
Lege bine definita (Ier. 31, 31; Ez, 44-48). Era firesc (poate ca nic i
nu se putea altfel) ca inlauntrul legislatiei sa se mai pastreze ~i tra-
ditii mai vechi din timpurile premozaice sau altele imprumutate
din mediul inconjurator, care insa au fost transformate ~i dupa
aceea strabatute de un suflu nou.
intr-un mod asemanator se poate vorbi ~i despre invataturile
inteleptilor, ale poetilor ~i ale istoricilor. Toti ace~tia vesteau ~i ei
cuvantul lui Dumnezeu, dar acesta este mult filtrat prin prisma per-
sonalitatii !or omene~ti ~i a traditiei. Ei ln~i~i sunt con~tienti de
aceasta. In general, ei nici nu pretind ca Dumnezeu le-ar fi impar-
ta~it tor personal ceea ce ei invata, ci ei socotesc Thora lui Dumne-
zeu ce ceva incheiat cu mult inaintea lor ~i care pentru dan~ii este
norma ~i dreptar. Dar tocmai pentru ca ei se refera totdeauna la
aceasta Thora a lui Dumnezeu, comunitatea postexilica este pe de-
plin indreptatita sa spuna: ,, Cuvantul Tau este o candela pentru
picioarele mele $i o lumina pentru cararea mea" (Ps. 119, 105),
100
r ·rerindu-se, atiit la Lege, cat ~i la Prorooci ~i la celelalte scricri
(/\ghiografe ):
,, Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lamurit in
1·11ptor, $i curafit de $Gpte ori" (Ps. 12, 6);
,, Lege a Domnului este desavdr$ita $i invioreaza sujletul...
Oranduelile Domnului suntfara nici o lipsa .. . poruncile Domnului
,l'unt curate ... (Ps. 19, 7-11, 1; Ps. 103, 7; Ezra 9, 26).
Toate cartile Vechiului Testament scrise piina in timpul Jui Ezra
11junsesera sa fie considerate ca cea mai mare unitate normativa a
cuvantului divin.
Aici este locul sa se puna lntrebarea, daca aceasta unitate putea
sa dainuiasca pentru toate timpurile, in forma ei traditionala. La
11ceasta intrebare Noul Testament raspunde in mod categoric: nu.
1:vanghelia aduce o noua evaluare a acestui cuvant al lui Dumne-
·1.cu, care fu dat oamenilor pentru un anumit timp, potrivit cu impi-
·trirea inimii !or (israelitilor: Matei 19, 8) sau Vechiul Legamant a
lost dat ca sa fie ,,un pedagog catre Hristos" (Galateni 3, 14). Man-
tuitorul deosebe~te Vechiul A~ezamant de Noul Testament. Acesta
din urma este cuvantul eel ve~nic valabil care nu va trece chiar
daca ,,pamantul ~i cerul vor trece" (Mat. 24, 35). $i noul A~eza­
rnant se lega, adica era continuarea nemijlocita a Cuvantului lui
Dumnezeu, comunicat prin profetii Vechiului Testament.
8. Spiritul lui Dumnezeu
in cartile Vechiului Testament, Duhul lui Dumnezeu sta in
stransa legatura cu Cuvantul lui Dumnezeu, dar totu~i exista o deo-
sebire intre ace~tia 116 • Duhul este acela care se afla In spatele Cu-
vantului lui Dumnezeu. El este o putere care-I patrunde pe om, iar
Cuvantul Jui Dumnezeu este eel care dezvaluie gandurile ~i voia
lui Dumnezeu, in amanuntele lor. A~a de exemplu, Duhul lui
Dumnezeu ,,cade" peste multi, care nu totdeauna fac parte din cei
care primesc Cuvantul lui Dumnezeu. Sa ne gandim indeosebi la
croii dinaintea perioadei regilor (Jud. 3, 10; 6, 34; 11, 29; 13, 25;
14, 19; 15, 14; 16, 20; I Sam 10, 6; 11, 6). Chiar ~i extaticii ere-
116
Sellin E., op. cit., p. 53.
101
deau ca Duhul Jui Dumnezeu a venit peste ei. Totu~i ei n-au profe-
tit nici un cuvant divin autentic. Era ceva cunoscut ca revelatia di-
~ina cu ajutorul cuvantului presupune primirea Duhului lui Dum-
nezeu, adica se ceruse ca ,,mana Domnului" sa vie peste proorocul
Jui Yahweh: ,,Eu ma voi pogorf $i-(i voi vorbi acolo (lui Moise).
Voi lua din Duhul care este peste tine $i-l voi pune peste ei ( cei
$aptezeci de barba/i) ca sa poarte fmpreuna cu tine sarcina popo-
rului $i sa n-o por/i tu singur" (Num. 11, 17; Hoz. 9, 7; Deut. 34,
9; II Regi 2, 9; 3, 15; Is. 8. ll).
Daca profetii mari sau clasici nu pomenesc despre Duhul divin,
o fac fiindca ei auzeau cuvantul divin direct ~i viu.
in cartile Vechiului Testament, Duhul lui Dumnezeu este num it
Ruah Yahweh sau Ruah Elohim, iar In unele pasaje este numit ~i
Ruah Kodes Yahweh ,,Duhul sfant al Jui Yahweh" (Ps. 51, 13; Is.
63, 11 ~.a.).
Cuvantul Ruah are i:nsemnarea proprie de ,,suflare, vant, respi-
ratie", iar In sens metaforic are intelesul de ,,fiinta spiritului'', adica
atat a omului cat ~i a lui Dumnezeu • Cuvantul Ruah Yahweh
117
este cauza constantei ~i vietii a toata lumea deoarece el ne apare ca
principiul creator, datator ~i lntretinator al vietii. Prin el s-a Ia.cut
totul: ,, Cerurile au fast facute prin Cuvantul Domnului, iar toata
O$tirea for prin Duhul gurii Sale" (Ps. 33, 6);
,, Duhul lui Dumnezeu m-a facut, $i aflarea Celui atotputernic
fmi da via/a " (Iov 34, 4; cf. Gen. 2, 7).
Spiritul lui Dumnezeu este eel ce da viata ~i o intretine:
,, Daca $i-ar lua El fnapoi Duhul $i suflarea, tot ce este carne
ar pieri deodata ... "(Iov 34, 14-15). , 11ne (creatia) divina. Din Psalmul 104, 29-30, Spiritul divin este eel
,,De la iei Duhul, ele mar $i se fntorc fn /arana !or. l/i trimi/i tu
Duhul, ele sun! zidite $i tu fnnoie$li fa/a pamantului " (Ps. 104,
29-30).
Spiritul Jui Dumnezeu (Ruah Yahweh) este principiul vietii spi-
rituale ~i morale, caci Dumnezeu este creatorul sufletului omenesc
(Gen. 2, 7), iar Spiritul Jui Dumnezeu lnalta ~i spore~te puterile su-
flete~ti:
,, Suflarea Atotputernicului este cea care da fn(elepciune"
(Iov. 32, 8).
11 7
Scholz P., op. cit., vol I, p. 162.
102
Cu un lnteles cu totul special apare Spiritul Jui Dumnezeu In
1·;rtile Vechiului Testament ~i anume ca puterea ce apara ~i favori-
' ·aza, are grija de viata teocratica. A~a de exemplu, cand In pustie
Yahweh a hotarat ca Israel sa fie proprietatea sa, atunci a pus
111tr-lnsul Duhul sau eel sfant (Neh. 9, 20; Is. 63, 11 ; Hag. 2, 5).
/\cest spirit se revela In popor prin o multime de daruri. Astfel, In-
d ·mnul de a inalta cortul sfant este pus pe seama Duhului Iui
l)umnezeu (Ex. 31 , 3; 35, 31). Spiritul lui Dumnezeu ajuta peju-
dccatori ~i-i lnsuflete~te la fapte prin care sunt conservate intere-
~dc teocratice ale poporului (Jud. 6, 34; 11, 29; 13, 25; 14, 6; 15,
I; l Sam. 16, 13).
Dar actiunea Duhului Jui Dumnezeu se arata In special In profe-
li<.:, caci proorocii sunt inspirati de spiritul divin, vorbesc ~i Jucreaza
d11pa influenta sa, din care cauza profetii se mai numesc ~i An$e
N11r:h- ,,barbatii Duhului" (Hoz. 9, 7; cf. IS 9, 10).
In timpurile mesianice, Spiritul lui Dumnezeu se va revarsa
pcs!e toti oamenii (Ioel 3, l; cf. Is. 59, 20; Ez. 36, 23).
lmplinirea Spiritului divin va veni prin Mesia: ,,Apoi va rasari
1111 vlastar din semin(ia lui lsai $i a ramura din radacina sa. Peste
/•;/ va odihni Spiritul lui Dumnezeu, un Duh de fnfelepciune $i pre-
l'<'dere, un Duh de sfat $i de putere, un Duh de cunoa$lere $i teama
11 Domnului" (Is. 11, 1).
Din citatele de mai sus, pare ca Spiritul lui Dumnezeu este o
pL:rsonalitate, careia Ii sunt atribuite i'ntelepciunea divina ~i lnsu~iri
divine. A~a din Psalmul 139, 7, reiese ca Spiritul Iui Dumnezeu are
11lotprezenta. Din Psalmul 33, 6, reiese ca are atotputernicie ~i acti-
r are conserva lumea, iar din Psalmul 51, 13 aflam ca el are sfinte-
11ic dumnezeiasca. Aceasta conceptie a Vechiului Testament a f~st
lixata, pe de o parte, prin expresiile decisive ale Noului Testament,
i:~r pe de alta parte, prin autoritatea Bisericii 118• A~a de exemplu
din Noul Testament vedem ca apostolul Petru lamure~te (F. Ap. 2,
16) ragaduinta proorocului Ioel (3, 1), dupa care Spiritul lui Yah-
weh va fi varsat peste toti oamenii, Sf. Petru o lamure~te ca lmpli-
nita prin Pogorarea Sfantului Duh la Cincizecime. In mod clar, Sf.
Petru identifica pe Ruah Yahweh din Vechiul Testament cu per-
11 8
Scholz P., op. cit., p. 164.
103
soana a treia din Dumnezeu, cu Duhul Sfiint. in timp ce dupa doc-
trina Vechiului Testament, Spiritul Jui Yahweh inspira pe profeti,
dupa doctrina lui Petru (II Petru I, 20-21) inspiratia profetilor ple-
ca de la a treia persoana a Sfintei Treimi, adica de la Sfiintul Duh
(cf. $i Luca 4, 18). . . . .
Biserica cre$tina are credinta ca actiunea Spmtulu1_ lu1 D~mn~-
zeu din Vechiul Testament a fost actiunea persoane1 a treia dm
Sfiinta Treime. A$a $i-a exprimat ea credinta la sinodul al doilea
ecumenic din Constantinopol, in divinitatea Sfiintului Duh prin cu-
vintele: ,, (Cred) si in Duhul Sfant, Domnul de viafafacatorul, care
de la Tata! purcede, cela ce impreuna cu Tata! si cu Fiul este fn-
chinat si marit, care a grail pr in prooroci ".
Daca privim retrospectiv peste doctrina Vechiului Testament cu
privire la Malac-Yahweh si Ruah-Yahweh $i vedem ca Dumn~ze~
este nu numai Tata! tuturor oamenilor (Mal. 2, 10), al poporulm Im
Israel (Deut. 32, 6) $i In special al celor cucernici (II Sam: 7, 14),
cum este $i Tata! a$teptatului Mesia (Ps. 2,7-12), atunc: -~utem
conchide ca In Vechiul Testament, aflam elementele formarn con-
$tiintei despre Trinitate. Aceste elemente le gasim in embrion, gata
de inmugurire. Ele s-au dezvoltat $i lnflorit In Noul Testament,
prin revelatia Jui Mesia sau Fiul lui Dumnezeu intrupat.
9. Minunile lui Dumnezeu
Cum ne lnvata dogmatica, facerea de minuni este ceva a?~olut
necesar pentru dovedirea caracterului dumnezeiesc al revelat1e1 sau
al religiei intemeiate cu adevarat pe revelatie. Fiin? lucrur~ye care
numai Dumnezeu le poate face, sau daca le fac $1 oamenn, le fac
numai cu puterea sa, $i fiind U$Or de lnteles de catre oricine, ~ent~u
ca sunt perceptibile simturilor, minunile sunt dovada c~a mai ~t~a~
Jucita, rnai sigura $i rnai convingatoare despre durnnezeJrea rehg1e1
. - . f; 119
pentru a devenrea careia se ac . ..
In cartile Vechiului Testament, a!aturi de cuvantul sau, m1jlocul
prin care Dumnezeu se descopera de cele mai multe or~ om~lui ~ste
0
minunea. intre cele rnai de seama rninuni, prirna este istona mmu-
119
Mihalcescu I., op. cit., p. 26.
104
nata a poporului israelit, pe care Dumnezeu I-a ales ca lumea sa-1
cunoasca pe Yahweh din lmprejurarile acestei istorii. Israelitii au
cunoscut pe Yahweh, pentru prima oara, In urma minunilor pri~ care
I
ci au fost salvati din robia egipteana, apoi scapati din Marea Ro$ie. I
Aceasta a ramas pentru ei minunea cea mare, care va rasuna peste
veacuri din gura proorocilor $i a poetilor VechiuJui Testament: ,, Voi
I
canta Domnului, caci si-a aratat slava sa; a napustit in mare pe cal
.~· i calaref. .. " (Ex. 15, 1-21; Am. 2, 10; Ier. 2, 6; Is. 63, 12). Arninti-
rea acestei minuni dadea continuu tarie credintei ca Dumnezeu i$i va
arata $i de aici lncolo lndurarea sa fata de Israel. In afara de aceasta,
au existat $i alte minuni, cum, de exempJu, In timpul cuceririi Ca-
naanului, In epoca judecatorilor, In perioada Jui David etc., in care
Dumnezeu s-a aratat ca diriguitor al istoriei $i, In mod special, ca
salvator al poporului Sau (I Sam. 12, 16; Is. 63, 15) 120 •
Prin rninuni Dumnezeu se face cunoscut intr-un mod vizibiJ ca
eel ce actioneaza intentionat, in chip direct. Lucrul acesta II arata $i
numele cu care Vechiul Testament nume$te minunile $i anume: Ot
,,semn, aratare'', adica semnul prin care Dumnezeu se arata inten-
tional in ceva; Mofet - ,,ceva extraordinar, lnmarmuritor'', apoi
,,semn distinctiv, preinchipuire despre ceva viitor" (cf. Rom. 3,
14). Fela $i Niflaot - ,,ceva admirabil, ceva care se departeaza de
fenomenele obi$nuite" $i in fine ghevuroth ,,fapte puternice, inrati-
$ari ale puterii $i tariei Jui Dumnezeu". '
Scopul minuniJor coincide cu voia cea pedagogica a Jui Dum-
nezeu, care a condus in mod educativ viata neamuJui omenesc
, - Ia M'antmtoru . 1121 p ,
pana . entru aceea s-a descoperit Dumnezeu,
cum a racut in conducerea poporuJui Jui Israel, in general, tot a$a $i
prin rninunile Vechiului Testament, in special. Lucrul acesta era
foarte potrivit $i intelept pentru trebuintele educative ale celor din
Limpurile vechi.
Minunea intare$te credinta in purtarea de grija a Jui Dumnezeu
pentru fiecare individ $i mai apoi conduce pe om la credinta In
Dumnezeu care, in P,urtarea sa de grija, cuprinde un popor intreg $i
o intreaga omenire. In acest plan de mantuire $i in aceasta educatie
divina rezida marea insemnatate, scopul inalt al minunii din Ve-
120
Sellin E., op. cit., vol. II, p. 54.
121
Scholz P., op. cit., vol. II, p. 28.
105
chiul Testament. De aceea, gasim In istoria re~elatiei ~ ec~iului
A$ezamant, fenomenul minunilor, in ti1:11p~l . manl~r deca~er: '._110-
rale ale poporului, cand cele mai mari p1ed1c1 an:ie~1~_ta~ sa d~ra~e
I de mantuire cum a fost cazul In timpul ie$m_1 dm Eg~pt, m
PIanu ' . . · ~ \ atunc1 s-au
timpul \uptei teocratiei cu pohte1s~u 1.' ap_o 1 1 ~ ~xi ' . ~ d _
efectuat cele mai multe $i mai man mmu111, ad1ca atunc1 can s a
simtit nevoia. . ~ t
Se comite o mare eroare daca se considera mmunea ca o m re-
rupere sau suspendare a \egilor naturii, iar lumea se socote$te ase~
menea unei ma$ini pusa In aqiune de Dumnezeu sau este c~m~~
rata cu un ceas pe care Dumnezeu \-a pus In mi$C~~; la creat1: $1 m
. . d" t. In timp Aceasta con-
al carui mecanism, el mtervme m imp . ~
ceptie este contra ideii de Dumnezeu lnsu$i, deoarece ea pune m
· . . _ · • "i Cum poate Dumnezeu
contradictie actiunea d1vma cu sme msu.,, . -
ca sa luc~eze ~ minune $i prin suspendare sa _mea~ga co;1tra p~o­
priei sale actiuni din legile naturii, pe care El n;i3U$1 le-a _mtemeiat
i le conser~a? Quomodo, se intreaba Augustin ' est_ enz':.1 contr~
$ uod Dei fit voluntate? Din contra, ne as1gura acela$1
naturam, q . nihil
fericit parinte, "Deus conditor et creator omnium naturarum,
contra naturamfacit". ..
Conceptia minunii ca suspendare a legilor naturn nu este com_~
patibila cu 'doctrina Vechiului Testament despre conducer~a \umu
de catre Dumnezeu. Dupa aceasta idee de conduce~e, L~g~le nat~­
rale nu trebuie socotite ca ceva rupt de Dumnez~u $1 rara tmerea m
seama a vointei sale. Aceste legi naturale, In actrnnea l?r creatoard~'
· . . . . d endente de mfluenta 1-
conservatoare $1 111m1c1toare, apar ca ep . , ..
. - . . . Dumnezeu conditioneaza legtle natum,
vma La facerea rmnunn , , . . - ,, Cine a masurat apele cu mdna lui? Cine a masurat cerurile cu
rin . vointa sa cea atotputernica, In a$a fel incat act1~111le 1or sa
~oata sa depa$easca masura naturala a puterilor ~?r. ~mun~a este,
dar o fapta divina care nu este contra naturu, ct ~umai se re:
~~~sa ~e deasupra, lntrucat actiunile ce ies _la ~veal~ ~m e~, poarta
pecetea nu a legilor naturale, ci pe cea a actrnmlor d1vme dlfecte.
122 Ibidem, p. 29.
123 De civitate Dei, XXI, 8.
106
10. Miiretia lui Dumnezeu din naturii
'
Dupa cum s-a vazut din paragraful: Existenta Jui Dumnezeu
dupa Vechiul Testament, Dumnezeu s-a revelat oamenilor mai
mult prin ceea ce a racut In acest univers minunat lntocmit.
Minunat este zugravita descoperirea lui Dumnezeu In natura de
catre Psalmul 104, care poate fi socotit imnul creatiei eel mai ne-
intrecut:
,,Doamne, Dumnezeule, tu e$ti nemarginit de mare. Tu te fnve-
le~·ti cu lumina ca cu haina, fntinzi cerurile ca un cort ... din nori
i{i faci carul, umbli pe aripile winturilor, din jlacari f{i faci sluji-
tori. Tu ai a$ezat pamdntul pe temeliile lui $i niciodata nu se va
datina ... "(Ps. 104, 1-4);
,, Cerurile spun mare{ia lui Dumnezeu, iar fntinderea lor ves-
te$te lucrarea mainilor Lui... " (Ps. 19, 1).
Credinta In Dumnezeu, alimentata de contemplarea lucrurilor
din natura, n-a fost prea mult evidentiata de cartile Vechiului Tes-
tament. Ea a fost pusa In umbra de COn$tiinta ca Dumnezeu se des-
copera lumii prin cuvantul Sau $i prin istoria sfanta a poporului
nles. Cu toate acestea, credinta ca Dumnezeu $i vointa Sa divina
pot fi cunoscute din elementele naturii nu lipse$te din Vechiul
A~ezamant.
Aici trebuie sa amintim de cartea Jui Isaia, pe care criticii o
numesc Deutero-Isaia, In care se lncearca sa se demonstreze paga-
nilor unicitatea Jui Dumnezeu, tocmai din elementele creatiei sau
mai bine zis se lncearca sa se dovedeasca ca Dumnezeul Jui Israel,
ee l care a creat cerurile ~i pamantul, din nimic, ~i care guverneaza
astrele ~i toata natura, este singurul Dumnezeu .
124
,,a/ma $i a strins /ardna pamdntului intr-o treime de masura? Cine
a cdntarit mun{ii cu cdntarul $i dealurile cu cumpana? (Is. 40, 12,
26, 28; 43, 19; 44, 24).
Tot astfel ~i cartea Iov, atat In cuvantarile prietenilor, cat $i in
cele ale Jui lov ~i Elihu ~i apoi in cuvantarea Jui Dumnezeu inSU$i,
cuprinde un $ir de imne deosebit de frumoase cu privire la aratarea
maretiei Jui Dumnezeu, unice, in elementele creatiei sale: ,, Unde
124
Sellin E., op. cit., p. 55.
107
erai tu cand am fntemeiat piimantul? Spune-mi daca ai pricepere,
cine i-a hotiirat miisurile ... Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Cine
i-a pus piatra din capul unghiului ... Cine a fnchis marea cu por{i?
Cine i-am pus hotar si cand i-am pus hotare si por{i si cand i-am
zis: Pana aici sa vii, sa nu treci mai departe. Aici sa se opreasca
mandria valurilor tale... Unde este drumul care duce la locasul
luminii? fntunericul unde fsi are locuin{a? Pe ce cale se imparte lu-
mina si fn ce fel se fmpriistie vantul? Cine a deschis usa pe unde
pogoara ploaia si cine a fnsemnat caleafulgerului ... (Iov. cap. 38).
Lucruri asemanatoare se gasesc ~i in cartea profetului Amos (4,
13; 5, 8; 9, 6). De asemenea, proorocul leremia lauda puterea cea
mare a lui Durnnezeu (14, 22). lntr-un mod cat se poate de placut
fac acela~i lucru, adica lauda maretia lui Dumnezeu (chabod) cerul
~i pamantul, stelele ~i norii, apa ~i uscatul (Psalmii 8, 2 sq.; 19, 2
sq; 24, 1 sq.; 29, 1 sq.; 103, 22; 104, 1 sq.; 136, 5 sq.).
Acestea sunt mijloacele prin care, dupa Vechiul Testament,
Dumnezeul eel nevazut i-a racut pe oameni sa banuiasca ceva de-
spre fiinta Lui, despre vointa Lui ~i despre modul in care El con-
duce universul, adresandu-se tuturor neamurilor, poporului israelit
in special ~i in sfiir~it fiecarui om in parte.
CAPITOLUL III
Doctrina despre raportul lui Dumnezeu
cu lurnea nevazuta. Ingerii
§ 14. Crearea, natura ~i destinafia ingerilor
. a. _Crea£ia d~vi?a cuprinde doua parti bine distincte: Iumea spi-
rrluala nevazuta ~1 lumea vazuta sau care cade sub simturi
. S~ub n~mele de lume nevazuta sau spirituala se iniele~ ingerii.
( uvantu~ I?ger es~e de provenienta greceasca ayy£A.ot; ~i inseamna
.,so_I, cram1c,_ v:st1tor'_'· Cuvantul nu ne arata ce sunt ingerii, ci nu-
111<~ 1 ce _funct1e mdeplmesc ei, aceea de-a face cunoscuta oamenilor
vo1a lu1 Durnnezeu.
in rel~tarea biblica a creatiei (Gen. l, 1-2, 2), nu ni se spune
1rnume ca~d au fost creati ingerii, totu~i ea este cuprinsa In cuvin-
1 : le: ,, ~a znceput af~cut Dumnezeu cerul si piimantul" (Gen. 1, 1).
1,xpres1a aceasta vo1e~te sa ne spuna ca Dumnezeu a racut tot ce
ex ist~ in afara de El, a~adar ~i pe ingeri. A~a a invatat Biserica
ne~tm~ totdeauna, caci a~a marturise~te ea in simbol~I credintei:
.. Cre_d :ntr-u~ul -!}umnezeu, Tatal Atot{iitorul, fiiciitorul cerului si
al pam~ntuluz, vazutelor tuturor si neviizutelor" (Art. I).
La I?tr~barea, ~n ce zi a creatiei au fost racuti ingerii, cum
11 1~1 a?1mtlt'. _Y e~hml Test~me.nt. nu ne raspunde. De aceea ~i
parenl: scr~1tonlor eccles1astic1 sunt impartite. Unii spun ca
lumea mgenlor ar fi fost chemata la viata cand a zis Dumnezeu:
,,sa ~e 1~ 1J1ina"; altii ~i in special Vasile eel Mare , Grigore de
2
125

Nazians , loan Hrisostom , Ambrozie , Ilarie 129 ~i Iero-

127 128

125 0 m1·1·1a pnma

. -1a Exaimeron.
126 c uvantarea 38 !}l• 65.
A

127
Liber I ad Stagir.
128
Pre•ata la Psalmi.
129 ':!' '
Cartea Xll.

109
l08
nim130, cred ca ingerii au fost tacuti lnaintea creaturilor ma~eri­
ale iar altii 131 cred ca spiritele curate au luat na~tere odata cu
substantel~ lumii corporale. Aceasta parere se spriji~a ?e ~xod
20, 11: ,, Caci In !)ase zile a facut Du"!nezeu cer~l !fl pamantul,
marea !)i tot ce este In ele ", precum ~1 pe Ben-Suach ,, Cel tot-
deauna nu a creat totul la un Zoe" (18, 1).
b. Cu privire la natura ~i fiinta, ingerii apar ca fii_nte spi:itual~,
inarmate cu cuno~tinta ~i vointa, ca ~i spiritul omulm, totu~1 cu d1-
ferenta ca ei poseda aceste puteri lntr-un grad ~ai inalt de~at omul:
,,Domnul meu este a!)a de lnfelept, ca un mger al luz Dumn~­
zeu, caci El !)fie totul pe pamant", a zis f~?1eia c_atre r~~ele pav1?
(II Sam. 14, 20. Cf. 14, 17; 19, 27). Pr?fet11 e_rau mstrmtt de mg:_n :
in Psalmul 103, 20, ii vedem pe ingen dotat1 cu putere mare, cac1
implinesc liber ~i con~tient insarcina_rile ?ivi~e: '.' Laudafi pe_ Dom~
nu/, voi lngerii sai, voi vitejii Lui ce1 tan, vo1 ce1 care du~~!~ afar~
cuwintul Lui, ascultatori ai glasului cuvantului Lui". A1c1 mgern
sunt descri~i ca puternici ~i vitejii cei tari (ghiborei coh). .
in toate pasajele Vechiului Testament, ei se arata ca fimte per-
sonale nu numai ca personificari ale puterilor naturii, cum ar pute~
sa se i~teleaga din Psalmul 104, 4: ,, Tu din vanturi lfi faci ingert,
din flacari pe slujitorii tai ". .. . . •;ni cere~ti In acela~i mod cum se serve~te de vant, de furtuna ~i de
Sub raport moral, lngerii se arata lum11 ~1 sfint1. De aceea, sc
formeaza ~i un fel de zicala: ,,afi bun ca un ln~er" (tov chemalac
Elohim). De aceea, omul care s-a aratat bun dm punct de vederc
moral este comparat cu un inger (II Sam. 29, 9; 14, 1?.; 19, 27):
Fiindca in ce prive~te natura spiritua!a ~i morala, inge.~~1 st.au mat
aproape de Dumnezeu. Ei mai poarta ~i numele de: ,,fm Im Dum~
nezeu" (Bane Elohim) Ps. 29, 1; 89, 7; lob. 1, 6; 2, l; 38, 7); ,,c~t
din cer" (min hasamaim) in contrast cu omul care este ,,de pe p~­
mant" (min haere!) Ps. 148, 1: ,,armata cerului" (Ezra 9: 6); ,,sp~­
rite" (Ps. 150, 6) sau in fine ,,sfinti" (Keda!)im). Aceasta sfintemc
nu este absoluta ca cea divina, ci relativa; ea nici nu poate fi com-
parata cu cea dumnezeiasca: .. _ .. .. ~· ~ ~
Daca n-are lncredere Dumnezeu nzc1 m sluptoru Saz, daca Elga-
se!);~ gre!)eli chiar la lngerii Sai ... (Iov. 4, 18; cf. Iov 15, 15; Ps. 89, 7).
130 Epistola ciitre Tit, cap. I.
131 Scholz P., op. cit., p. 32.
110
c. Definitia lngerilor se contureaza din raportul !or cu Dumne-
' "'' $i cu oamenii.
In legatura cu Dumnezeu, ei apar ca ni~te servi sau trimi!)i, ca
vr -;titori ~i fmplinitori ai voii sale. De aici ~i numele !or de mela-
1 lii111, de la radacina malac nefolosita In cartile Vechiului Testa-
111l· nt. Se afla lnsa In limba araba unde, la a patra forma de conju-
1'11 rc, are sensul de a trimite, a ,,delega". A~adar, ingerii sunt sluji-
111ri $i ambasadori. De altfel, In cartile Vechiului Testament mai
1111Jit cu aceasta lnsarcinare sunt aflati.
l)efinitia lngerilor ca vestitori ~i lmplinitori ai vointei lui Dum-
110.cu este exprimata In mod simbolic in multe pasaje ale Vechiu-
1111 Testament. A~a de exemplu, ei stau ca ni~te sateliti In jurul tro-
111ilui lui Durnnezeu, apar in fata scaunului Sau, ca sa primeasca
p11runci sau sa dea socoteala de faptele !or:
.. Am vazut pe Domnul stand pe scaunul Lui de domnie :ji toata
1111.1·tea cerurilor stand langa El, la dreapta !)i la stanga Lui" (I
I q~ i 22, 19; cf. Iov 16 2, l; Ps. 89, 6-8).
In Psalmul 104, 4, dupa traducerea Septuagintei: ,, Tu care faci
I"' i11gerii Tai spirite !)i pe slujitorii Tai para de foe" este expri-
11111 15 parerea ca Dumnezeu se serve~te de ingerii Lui, de servitorii
Im·, pentru ca sa se descopere, sa se reveleze oamenilor.
lngerii lauda ~i preamaresc pe Dumnezeu fiira incetare. De
111·L·ca, foarte des sunt invitati spre lauda ~i slavirea numelui Sau:
., Dafi Domnului, voi, fii ai lui Dumnezeu; dafi Domnului cinste
11 louda. Dafi Domnului cinstea cuvenita numelui Sau, fnchinafi-va
/1111i11tea Domnului lmbracafi cu podoabe sfinte" (Ps. 29, 1-2);
.. Cerurile lauda minunile Tale, Doamne, !)i adunarea sfinfilor
, 1w lincio!)ia Ta " (Ps. 89, 6; cf. Ps. 103, 20; 148, 2).
In legatura cu omul, Dumnezeu utilizeaza pe lngeri, in special,
1ll·111ru a sprijni pe cei pio~i:
.. Caci El va porunci lngerilor Sai sa te pazeasca in toate caile
'' "'' ·>·i te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-fi love:jli piciorul de
1•1w J piatra ..." (Ps. 91, 11 ).
Cand patriarhul Jacob venea lntru lntampinarea fratelui sau
hau, i s-a aratat o ceata de lngeri, care fusesera trimi~i spre susii-
1w1 t;a lui (Gen. 32, 1)
111

Ingerii sunt cei care aduc rugacjunile oamenilor In fa~~ l~i
Dumnezeu (Iov. 5, 1; Tobie 12, 12). lngerii sunt cei ce a~ miJl~c1t
inspiratiile profetice (I R. 13, 18), ei au dezlegat .profe~Jlor t~ma.
viziunilor ce au avut (Zah . 1, 9; Dan. 8, 16; 9, 22) ~1 tot et au aJutat
poporul ales sa lnvinga pe du~ma~i (I.I ~ac. ~ 1, .6). ~ <;abriel zbura catre Daniel (Dan. 9, 22) ..
Doctrina despre ingeri, ca paz1ton a1 fiecaret~pe~so~ne 111 ~arte,
reiese atat din Psalmul 91, 11 , citat mai sus, cat ~1 dm_ T~b1_e (5,
16-21 ), unde batranul Tobit, cand l~i ia adio de I~ ~ul sau, _11 10cu-
rajeaza cu cuvintele ca un Inger bun.. va ~al~ton unpre~na cu el:
Daca, pe de 0 parte, lngerii sunt miJlo.c1ton, pent~u aJuto:ul I~~
Dumnezeu fata de oamenii pio~i ~i bum, pe de alta parte, 111g:r11
aduc peste oamenii rai pedepsele ordonat~ .de ?um.ne~eul eel. s!~~'~
~i drept. Din aceasta cauza ei sunt num1t1 ,,mgen at calam1tat11
(malhcei raim). Dupa cum vedea din Psalm~} ~8, 49, Ya~;veh a
trimis asupra Egiptului toate cetele de ,, fngen ai .~ecazului · Pro-
fetul Ezechiel (9, 1-8) vede cum lngerii razbunam, I~ cap c.u Ma-
lac-Yahweh, trimi~i de Yahweh, i~i implinesc datona, lovmd pe
locuitorii ora~ului, cu necaz ~i suferinta.
§ 15. Forma, numarul ~i ierarhia ingerilor
a. Cand apar in fata oamenilor, ingerii au f~rmii ~me.nea:c~
(Gen. cap. 18 ~i 19; Dan. 9, 2 1; 10, 5). De aceea, h se atn?~te part1
ale corpului omenesc: vedere, brate, maini, o~hi, gu;a, p1c1or etc:,
sau actiuni omene~ti cum, de exemplu, vorb1re, manc~re,_ dormit
etc. c~ privire la mancare, ingerul Rafael arat.a lu} T~b1e. ca gustul
mancarurilor ce-i aduceau ingerii erau numa1 mancarun aparente
132
(Tob 12, 19 ) . . . . .
De obicei, lngerii se inrati~eaza ca t10en frumo~1, cum re1ese
dip cartea Tobie 5, 5; 11, 14.
l32 Daca In lntelepciunea Jui Solomon 16, 20 ~i !n Psalm_ul 7'., ~:
citim ca mana este numita ,,piiinea cerului" sau ,,ma?carea mgenl?r ,
aceasta se spune nu pentru a arata ca lngerii i:ianiinca'. ct pentru a expnma
numai superioritatea ~i originea supranaturala a manet.
112
Deoarece sunt servitorii luminii, adica ai lui Dumnezeu, inge-
rilor Ii se atribuie insu~iri simbolice. A~a, de pilda, in cartea Daniel
mgerii au haine albe, membre ce stralucesc ca briliantele ~i o voce
1 i~a de tare, !neat eel ce asculta se pleaca la pamant. in II Macabei
l, 25 ~i 11, 8 ei apar in forma de foe de razboi ~i zburand. Ingerul
b. Numiirul ingerilor este nesfar~it de mare (Ps. 68, 18). in Da- ·
11icl se spune ca ingerii vazuti de profet erau de mii de mii, iar din
I kuteronom 33, 2, ca ~i in Psalmul 68, 18, aflam ca ingerii erau
miriade. Din cauza multimii lor, ei sunt numiti ,,oastea cerului"
(tseba hasamain) sau ,,o~tile lui Yahweh» (Ps. 103, 21; 148, 2. Cf. '
~ i Apoc. 14, 6; 19, 187). Aceasta reprezentare a ingerilor ca o oaste
rcreasca se afla in Vechiul Testament din timpurile patriarhale,
pflna la ivirea Evangheliei. Aceasta o face ~i Evanghelia ca sa ne
clca despre Dumnezeu imaginea gloriei ~i atotputerniciei Sale, sub
ligura unui conducator puternic, inconjurat de o numeroasa oaste
1i\zboinica. Patriarhul Iacob nume~te pe lngerii care i se arata, o
.,tabara a Jui Dumnezeu" (mahane Elohim). Servul lui Eliseu, la
1uga profetului, vede muntele plin de hamuri ~i carute de foe, iar
rnnducatoru l !or este luat drept Inger (II Regi 6, 17). Profetul Ioel
roaga pe Yahweh sa pogoare pe vitej ii sai (gheboreica, Ioel 4, 11)
l'Ontra neamurilor razboinice adunate. Din aceasta reprezentare a
i11gerilor ca razboinici, intelegem de ce ei, in bisericile cre~tine,
~unt pictati cu arme stralucitoare in maini . Dupa cum ostile pa-
133
mante~ti ale oamenilor au in capul !or un ~ef (sar), tot a~a ~i ostile
·cre~ti ale ingerilor au o capetenie. Acesta este Malac-Yahweh
(las. 5, 14).
c. in cartile Vechiului Testament n-avem o ierarhie a ingerilor,
:t$a cum, de pilda, o intalnim in cartea apocri!a Enoch sau in Noul
l'cstament. Dar in cartile scrise in epoca exilica ~i dupa aceea in-
lfi lnim totu~i o ierarhie. Cea mai des amintita este cea a conducato-
1 ilor (sii.rim) sau arhanghelilor. Ace~tia inconjura tronul lui Dum-
11czeu (Tob. 12, 15); reprezinta acolo toate imparatiile ~i neamurile
de pe pamant (Dan. 10, 13-20); sunt trimi~i sa ajute pe cineva pe
pamant (Tob. 3, 17) ~i aduc rugaciunile oamenilor in fata Jui Dum-
11czeu (Tob. 12, 12). in Tobie 12, 15 citim: ,,Eu sunt Rafael unul
133
Scholz P., op. cit., p. 39.
113
din cei ~apte ingeri care due rugaciunile celor cucernici ~i intra in
fa/a slavei celui sfant". De aici rezulta ca numarul capeteniilor in-
gere$ti este de $apte. Dintre ace$tia $apte, cunoa$tem numele nu-
mai la trei:
l. Michael (,,Cine este ca Dumnezeu»). Din Daniel (10, 10-21),
Michael apare ca sustinator $i ingerul pazitor al poporului israelit,
din care cauza este numit printul lngerilor (hasar hagadol) Dan.
12, l. La judecata viitoare va executa poruncile lui Dumnezeu
(Enoch 90, 20-21 ). in Noul Testament el prezinta rugile sfintilor
inaintea lui Dumnezeu (Apoc. 1, 1; 4, 5; 8, 2). In capitolul 20 din
cartea Enoch (versiunea etiopeana), Michael apare ca al patrulea
intre cei $apte ingeri capetenii care sunt: Uriel, Rafael, Raguel,
Michael, Suriel, Gabriel $i Remiel. Dintre ace$ti $apte, patru ii ga~
sim indeosebi mentionati capetenii: Michael, Rafael, Gabriel $•
Fanuel (Enoch 40, 71 vers. etiop.), alta data sunt aratati: Michael,
Uriel, Rafael $i Gabriel (Enoch 91 vers. etiop.)
Michael este socotit mediatorul prin care a fost data Legea. Lu-
crul acesta este descris de cartea apocri!a Apocalipsa lui Moise
(cap. I.)
2. Gabriel (,,putemicul Jui Dumnezeu sau omul lui Dumne-
zeu"). Numele acestui inger apare de doua ori in cartea Daniel,
unde ni se vorbe$te de viziunile acestui profet. Prima data explica
simbolul berbecului $i taurului, ce prefigurau imparatia mezilor $i
grecilor (Dan. 8, 16), iar a doua ciind comunica lui Daniel profetia
celor patruzeci saptamani de ani.
3. Rafael (,,Dumnezeu vindeca"). Este mentionat in cartea To-
bie sau Tobit. Sub forma umana $i sub numele de Azaria, acest In-
ger insote$te pe tanarul Tobie in calatoria sa, fiindu-i gh.id $i .sratui-
tor. Dupa cum singur a comunicat, Rafael este unul dm ce1 $apte
lngeri mari care stau in fata lui Dumnezeu (Tob. 12, 15). Dupa
cum reiese din intreaga istorisire a cartii Tobie, Rafael era un Inger
tamaduitor de boli $i suferinte.
in afara de ace$ti trei ingeri, cartile canonice $i necanonice ale
Vechiului Testament nu mai arnintesc nici un nume de Inger.
114
§ 16. Cherubimi ~i serafimi
Alaturi de cei trei arhangheli amintiti mai sus, Vechiul Testa-
111cnt pomene$te de o alta serie de ingeri numiti cherubimi $i sera-
l1111i, despre care s-a discutat atata In secolul trecut, cu privire la
111nnoteismul religiei lui Israel.
l. Cherubimii. Dupa cele ce constatam In pasajele unde este
vorba de ei nu putern preciza forma sub care existau, in Geneza 3,
1
~, unde sunt mai intai intalniti, apar ca pazitori ai paradisului,
1111de, cu sabie de foe pazeau calea spre pomul vietii. Din acest pa-
· 1 ~j , putem conchide cu probabilitate ca forma cherubimilor era
1 onceputa dupa analogia formei omului. Ceva mai clar ni se 'inrati-
'.• ·aza figurile exterioare ale cherubimilor in chipurile ce 'impodo-
licau area aliantei $i templul lui Solomon. in Sfanta Sfintelor, pe
placa de deasupra Arcei Aliantei se aflau doi cherubimi de aur, ,
rfite unul la fiecare cap, cu fetele intoarse catre acoperamantul ar-
rc i. Ei aveau aripile des!acute $i umbreau cu ele acoperamantul ar-
r ·i. in afara de ace$ti doi, se mai aflau chipuri de cherubimi $i pe
p ·rdeaua ce despartea Sfanta Sfintelor de Sfanta (a$a se numeau
rc le doua incaperi ale cortului sfant $i mai tarziu ale templului, Ex.
.~6, l; 36, 8). Ca $i in tabernacol sau cortul sfant, a$a $i in temp Jul
l11i Solomon, peste area aliantei, se aflau doi cheruvimi, numai ca
111 aceasta din urma (templu) forma lor era cu mult mai mare $i mai
impunatoare, deoarece inaltimea fiecaruia masura zece coti, iar
l11ngimea unei aripi cinci coti (I Regi 6, 23). Chipurile cherubirni-
lor, pe care Solomon le incrustase pe zidurile interioare ale templu-
lui (I Regi 6, 32-35) $i cu care erau impodobite cele zece mari vase
mobile din fata templului (I R 7, 29-36) aveau aceea$i 'inrati$are
(presupunem) ca $i chipurile de pe covoare $i de pe perdeaua de la
intrarea in Sfanta Sfintelor.
Mult mai detailata este descrisa forma cherubimilor din viziu-
nca proorocului Ezechiel (cap. 1-10). Aici, apar cu cate patru aripi,
din care doua pentru acoperirea capului, iar doua pentru zburat.
Aici, cherubirnii au maini care se aflau sub aripi, picioare incovo-
iate ca la taur $i patru fete, astfel in fata aveau figura unui om, In
spate aveau fata de vultur, in partea stanga fata de bou, iar in par-
lea dreapta 0 fata de leu. intreg trupul cherubimilor spatelc, mai -
115
nile ~i aripile erau pline de ochi (Ez. 10, 12). Inrati~area acestor
ochi era a unor carbuni aprin~i ori facle arzatoare (Ez. 1, 13) ~i ra-
sunetul aripilor se putea auzi pana departe (Ez. 10, 4 -5). . . 111ai probabila. De~i din notiunea de ,,aparitie stralucita", nu se
Cu toata aceasta stranie alcatuire, cu imprumut de la annnale ~1
pasari (idei foarte cautate de lumea orientala veche), forma cheru-
bimilor este ~i ramane tot cea omeneasca, caci Ezechiel spune clar:
,,dupa chipul !or aveaufiguri omene$ti" (Ez. 1, 15).
Pana in timpul nostru, nu s-a ajuns sa se cunoasca originea cu-
vantului cherub. Unii au spus ca taurii lnaripati ai asirienilor s-au
nurnit Kuirubi 134 ~i deci cherubimii din Vechiul Testament sunt un
imprumut din Asiria. Dar mai tarziu, s-a demonstrat ca in inscrip-
tiile cuneiforme, numele care corespunde ebraicului cherub nu se
~oate dovedi ca a fost folosit pentru a desemna taurii lnaripati, nic~
despre chipurile inaripate (oameni sau animale) ce se afla sculptat1
35
sau pictati pe ambele parti ale arborelui eel sfiint1 . Cuvantul
' ' 136
cherubim nu se poate explica nici prin faptul relevat de Gunckel
ca 1n inscriptiile asiriene ce s-au aflat in Susa, taurii inaripati pur-
tau' numele de' Karibati. Deoarece cuvantul asirian Karabu inseam-
na ,,a favoriza, a arata interes pentru cineva", poate ca termenul
Kerubim sa indice spiritele care favorizau pe oameni sau onorau
pe Dumnezeu. Dar asiriologul Fr. Delitzsch prefera alta etimolo-
gie137. El spune ca adjectivul asirian Kurubu inseamna ,,mare, pu-
temic", a~a ca prin cuvantul kirubu, zeii asirienilor ~i babilonie-
nilor cu forma de taur se numesc ,,cei mari ~i cei tari". Daca lucrul
acesta este just, atunci prin kerubim pot fi intele~i cei mari ~i cei
putemici 138 . Asirologii contemporani ca Meissner ~i _ Km~s~o f~c
legatura intre cuvantul kerubim ~i kuribi aflate ~e o mscn?t1e di~
Kala Sergat (fosta cetate A~ur), ~i cred ca kerub1m erau m~te sp1~
rite sau genii cu care de obicei se impodobea intrarea templelor ~1
134 Lenormant F., Les origins de l'histoire /, 118, apud Tarnavschi,
op. cit., p. 411.
135 Zimmesn H. In Die Keilschriften und das Alte Testament, 3 Aufl.,
p.529,623. ..
136 Gunckel H., Die Genesis ubersetzt und erkliirt, ed1tia 1902, p. 25.
137 Delitzsch F., Assyrische.s Handworterbuch, Berlin, 1896, p. 352.
138 Dellmann A., Die Genesis, 4 Aufl., p. 81; Nike! J., Genessis und
Keilschriftforschung, Breslau, 1904, p. 160.
116
palatelor regale. Konig 139 este de parere ca termenul de Kerub ln-
'• L"amna ,,aparitie stralucita". Aceasta explicatie pare multora ca cea
poate deduce forma cherubimilor, totu~i mai toti accepta figura
11111eneasca.
in mult discutata problema a cherubimilor s-a afirmat ca ei erau
140
11i ~te simboluri ale lui Yahweh . Cei care au combatut aceasta pa-
1cre au argumentat ca peste tot in Vechiul Testament cherubimii
·11 111t descri~i ca purtatori ai tronului divin. Daca ar fi personificari
au simboluri ale Jui Yahweh, prin aceasta s-ar fi umilit maiestatea
divina. Dumnezeu s-ar fi prosternat in fata Sa insa~i. Pe de alta
pnrte, inrati~area cherubimilor ar stain contradiqie cu dispozitia ~i I~
porunca lui Yahweh de a nu i se face nici un chip sau asemanare.
S-a mai sustinut ca cherubimii sunt reprezentanti ori simboluri
ale vietatilor racute eel mai perfect in creatia divina care servesc pe
I >umnezeu, ii slavesc ~i ii lauda. Ele nu sunt considerate creaturi
1 ·ale, ci numai forme ideale care in combinatia !or reprezinta ~i
~ imbolizeaza viata creata, in desavar~irea ei cea mai inalta. Aceas-
1 parere s-a dovedit incorecta, fiindca cherubimii sunt fiinte create
1cal ~i sunt chiar ingeri, caci dupa Geneza 3, 24, Dumnezeu a pus
d1erubimi cu sabii de foe sa pazeasca intrarea paradisului ~i i-a
in ~tiintat ca slujba lor este sa pazeasca calea catre pomul vietii ~i
sl\ opreasca pe omul care ar voi sa patrunda aici. Cu acest pasaj, in
care cherubimii apar ca fiinte personale ~i lucratoare, nu se potri-
vc~te deloc conceptia de cherubimi numai ca alegorii ori simboluri
11le vietii create desavar~it. Apoi, profetul Ezechiel nume~te cheru-
liimii chaiot, adica fiinte create ~i insufletite, carora le atribuie un
spirit (ruah), caci in capitolul 1, 12-20 zice despre ele: unde spiri-
111/ (mah) era fndreptat sa mearga, mergeau $i ele ". Pe de alta par-
1" cherubimii Vechiului Testament se intalnesc ~i in Noul Testa-
ment, in cele patru fiinte ce stau in jurul tronului lui Dumnezeu ~i
sunt descrise de loan Evanghelistul in Apocalips 4, 6-8. Aceste pa-
l ru fiinte, a caror forma corespunde foarte bine cu cea a cherubi-
milor din Vechiul Testament, !neat identitatea lor nu poate fi
139 K omg
.. . E ., H eb raise
.. . I1es und aram. Worterbuch zum A. T., 4 Aun .,
Lei~zig, p. 188.
40 Scholz P., op. cit., p. 42.
117
tagaduita, nu trebuie concepute ca alegorii sau numai forme ideale,
fiindca In acest caz ar fi desfiintati cei douazeci ~i patru de barbati,
care nu pot fi considerati ca fiinte simbolice, deoarece acei batrani
unesc glasul !or cu eel al cherubimilor.
De asemenea, in Apocalipsa (5, 11; 7, 11) cherubimii apar ala-
turi de toti lngerii ~i de cei batrani la tronul lui Dumnezeu, rugand
~i laudand pe Domnul.
In Liturghia cre~tina ne lntalnim la tot pasul cu cheruvimii, ca
facand parte din cetele lngere~ti ~i Inca din prima triada . lata ce
141
citim la Liturghia Sf. Vasile al Cezareii, la rugaciunile de dinaintea
sfintirii Darurilor: ,, ... Toata raptura Tie ]ti sluje~te ... Ca pe Tine
Te lauda ingerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, lncepatoriile,
Stapaniile, Puterile ~i Cheruvimii cei cu ochi multi."
La sinodul al ~aptelea ecumenic din Nicea (787), In ~edinta a
patra, au fost citite pasajele biblice ~i patristice, cu privire la cinsti-
rea icoanelor ~i sfintilor. Pasajele biblice citite au fost:
a. Exod 25, 17-22 ~i Numeri 7, 89, care vorbesc despre cherubi-
mii de pe area aliantei ~i de pe tronul slavei;
b. Pasajele din Ezechiel cu privire la cheruvimii cu fete ome-
ne~ti pe care profetul i-a zarit In viziunea pe care a avut-o despre
templul nou (Ez. 1, 5 sq.; 10, 1 sq.; 41, 18);
c. Evrei 9, 1-5 in care aposto lul Pavel vorbe~te de cortul sfant ~ i
de obiectele ce se aflau intr-lnsul ~i anume: vasul cu mana, toiagu l
lui Aaron, tablele Legii ~i de cherubimii ce umbreau tronul slavei .
Dupa citirea acestora, patriarhul Tarasie, care ocupa scaunul
prezidential, In vorbirea sa despre cherubimii Vechiului Testament a
aratat ca ei au avut fata omeneasca, la fel ca toti ceilalti lngeri, ori de
cate ori au aparut oamenilor. Dupa marturia Sfintei Scripturi, ei au
avut configuratia de om. Moise ~i i-a imaginat a~a cum i-a vazut pe
munte (Ex. 25, 40). Aceasta marturie a lui Tarasie ~i a sinodului VII,
chiar daca este indirecta ~i ocazionala, totu~i este de mare importan-
ta pentru conceptia Bisericii primare despre cheruvimi ca 'ingeri.
2. Serafimii. Serafimii ca fiinte lngere~ti sunt amintiti numai In
Isaia 6, 2-7. ln viziunea sa, profetul Ii vede cape ni~te slujitori ai
141
Dogmatica Bisericii Orientale are impartite In noua clase cetele in-
gere~ti, astfel: Scaunclc, Heruvimii, Serafimii, Stapaniile, Domniile, Pu-
terile, Ingerii, Arhanghclii ~i Incepatoriile.
118
sanctuarului ceresc. in descrierea lui Isaia apar ca ni~te fiin\c c ·-
re~ti, asemenea cherubimilor ~i care, stand 'in jurul tronului divin ,
lauda ~i preamaresc slava lui Dumnezeu, grupati In cete sau coruri .
Figura lor este cea omeneasca, deoarece au doua maini ~i doua pi -
cioare, In plus au ~ase aripi, din care cu doua zboara, cu doua l~i
acopera fata ~i cu doua l~i acopera picioarele, spre a nu fi vazute,
In semn de respect fata de eel Atotputernic.
Ca ~i pentru termenul de cherubimi, s-a aratat ~i s-a discutat
mult asupra originii ~i lnsemnarii cuvantului serafim. Unii au de-
dus acest cuvant de la radacina saraf ,,a arde", ~i de~emneaza pe
serafirni ca pe ,, malachei e$" ,, ingeri de foc" 142 , deoarece ei, ca ~i
cherubimii lumineaza ca focul (Ez. 1, 13). in contra acestei lnsem-
nari ar sta faptul ca saraf are numai sensul de ,,a arde, a consuma
ceva" dar nu ~i pe eel de ,,a straluci, a lumina'', idee ceruta de noti-
unea de Inger.
Gesenius face legatura lntre sera.fim ~i cuvantul saraf ,,~ar­
143
pe". El ~i-i imagineaza pe serafimi ca pe ni~te sfinc~i care, pe lan-
ga aripile pasarilor ~i picioarele omului, ar fi avut ~i un cap de
~arpe ~i de aceea ar fi fost numiti serafimi. Numai ca descrierea lui
Isaia nu-i arata deloc a avea lnrati~area de ~arpe. impotriva ideii lui
Gesenius pledeaza lntreg spiritul teocratic ~i toata pietatea lui
lsaia, care nu putea sa a~eze In jurul tronului ceresc tocmai figuri
de ~arpe, a~a de evitate de evrei, caci erau inrati~arile zeilor sau
baal ilor canaaniti. in sapaturile facute In localitatea Beisan Ianga
Marea Tiberiadei intre anii 1928-1930, s-a gasit statueta in forma
de ~arpe a unui asemenea idol canaanit.
Parerea cea mai acceptabila ar fi sa punem cuvantul serafim In
legatura cu arabul saraf ,,nobil, proerninent". in acest caz serafimii
ar fi 'ingerii cei mai proeminenti dintre cetele cere~ti , lntaii statatori
ai acestor cete.
Aripile ~i zborul serafimilor, ca ~i ale cherubimilor, sunt sim-
boluri ale promptitudinii cu care lngerii executa ordinele lui Dum-
nezeu. in Orient, a-~i astupa fata ~i picioarele indica semn de res-
pect. Cele ~ase aripi au fost interpretate in sens alegoric astfel: cu
doua aripi ei acopereau misterul divinitatii eterne, cu alte doua
142
Scholz P., op. cit., p. 46.
143
Gesenius W., Comentar la lsaia, cf. Scholz P., op. cit., p. 48 .
119
misterul umanitatii Fiului lui Dumnezeu, voind a ne face sa lntele-
gem prin aceasta ca $i fiintele cere$ti cele mai sublime sunt inca-
144
pabile sa patrunda In profunzimea acestor mistere .
§ 17. Demonologia Vechiului Testament
1. Doctrina despre Satan
a. Satan. Dupa cele ce desprindem din cartile Vechiului Testa-
ment, rezulta ca evreii au avut credinta In spiritele rele, ca ni$te
fiinte protivnice aqiunii dumnezeie$ti In lume. Chiar din prime le
pagini ale Sfintei Scripturi (Gen. 3, 1 sq.) apare $arpele, care ispi-
te$te pe Eva sa lmpinga la pacat $i pe Adam, pacat ce a avut urmari
atat de nenorocite. Putem afirma, deci , ca poporul israelit a avut
ideea spiritelor rele. Autorii cartilor Vechiului Testament vorbesc
cand de un spirit aparte, anumit, cand de mai multe spirite rele.
Cand ei vorbesc de un singur spirit rau, sau un spirit rau In general,
atunci ei II numesc Satan.
Din lnsa~i lnsemnarea cuvantului ,,satan", reiese caracterul fi-
intei sale de spirit, caci cuvantul Satan este derivat de la radical ul
,,a du$mani '', a persecuta, a fi contra" (Ps. 3 8, 21; 109, 4-20, 29),
asemanandu-se in aceasta privinta cu cuvantul grecesc 81aj30A.rn;,
derivat de la 8w.j3d.A.£tv - ,,a fi impotrivitor, vrajma$'', deci este
eel care instiga la rau pe oameni, ii reclama ~i-i para~te la Dumne-
zeu (Iov 1, 7 sq.). Cuvantul Satan chiar a fost derivat de la rada-
cina ,,a alerga incoace ~i incolo'', ,,a se intoarce, a infonna", cum
145
gasim descris pe Satan in cartea Iov $i unii autori au voit sa-1 nu-
mere pe printul spiritelor rele printre ingerii buni ai Jui Dumnezeu
(bnei Elohim), i'n acest caz Satap. fiind un informator ce venea cu
~tiri din toata lumea (m::pwonni]c;). Numai ca aceasta derivare
este foarte fortata, caci de la radacina .$Uf nu se poate forma un
144
D' Allioli J. F., Nouveau commentaire ... sur taus Les livres des
divines Ecritures, trad. d'allemand par Gimarey, ed. 7, vol. 4, Paris, 1883,
p. 451.
Herder, Eichhorn, Hirzel ~.a., apud Scholz p., op. cit., p. 51.
145
120
1111111e Satan, iar pe de alta parte insemnarea pe care Satan o arc 111
ril rtile Vechiului Testament nu concorda deloc cu cea a verbului
.)·111. Peste tot in Vechiul Testament, Satan apare ca vrajma$ul lui
Dumnezeu (II Sam. 19, 22).
In toate pasajele in care se afla cuvantul Satan, el apare ca o
l?l ptura rea, caci se impotrive$te ingerilor buni ~i este du~manul
oamenilor evlavio~i $i chiar al lui Yahweh.
Cum am amintit mai sus, Geneza ni-1 prezinta pe Satan ca autor
111 raului, care in$ala pe stramo$ii genului uman, deci autorul raului
1n lum~ (G~n. 3, 1 sq.). Ca fiinta rea, care nu lucreaza decat impo-
lnva bme lm, caci tot ce a Ia.cut Dumnezeu In univers a fost bun"
11i se lnrati$eaza Satan $i in cartea Iov (I, 7-12; 2, 1-7),,,deoarece n~
la ce altceva decat ii incearca pe dreptul Iov, producandu-i necaz $i
: 11ferinfa. Cartea Tov ne spune ca Satan a venit inaintea Jui Dumne-
1.cu, printre ceilalti ingeri buni, ca sa capete permisiunea sa-1 pa-
gubeasca pe piosul Iov. De aici desprindem ca, dupa cum Satan
l'Sle primul autor al pacatului stramo$ilor omenirii, tot a$a $i in
1<l ndul lntai, el este autorul a toata durerea $i amaraciunea din
l11me, deoarece chiar de la lnceputul ei, Satan a primit permisiunea
·ii seduca pe oameni la pacat $i de aici sa le aduca nenorociri. Daca
111 lov (I, 12; 2, 6), la cererea lui Satan, Yahweh consimte sa-1 su-
puna pe Iov la necazuri, prin aceasta Biblia se exprima ca Dumne-
1.cu numai ingaduie suferintele pe care Satan vrea sa le aduca peste
lov, fiindca El a decis sa puna la incercare credincio$ia Jui Iov. Pe
de alta parte, daca Satan apare odata cu i'ngerii buni in fata Jui
nu~ezeu, _ lucrul ~~ datore$te numai felului de istorisire poe-
l1 co-s1mbolic al cartu 146 .
In cartea II Sa~uel (19, 22), David compara pe fiii Jui Zernia
n :-1 invita pe rege sa ucida pe Simei, cu Satan, in calitatea sa d~
ispititor $i In$elator: ,, Ce am eu de-a face cu voi, fii ai lui Zernia,
cii astazi imi suntefi potrivnici" (le$atan).
Dupa I Chronici, Satan a fost contra Jui Israel, caci 1-a ispitit pe
! ~avid sa numere poporul. Prin aceasta actiune, Satan atata pe Da-
vid spre pacat, fiindca a trezit in el sentimentul supus pedepsei, al
orgoli ului, egoismului $i al dominatiei, pacat care I-a condus la
11umaratoarea poporului .
146
Reinke J., Beitriige, cf. Scholz P., op. cit., p. 51.
121
 In Zaharia 3, 1 11 1ntiilnim pe Satan ca un vrajma~ ~i calomni~­
tor al comunitatii israelite, a carei legatura cu Dumnezeu, el voia
s-o rupa (3, 2), chiar daca pana Ia urma el nu poate s-o srarame.
In Sirach 21, 27 citim: ,, Daca necredinciasul blestema pe Satan
se blestema pe el insu.yi ". Aceste cuvinte vor sa spuna ca dac!
omul blestema pe Satan ca autor al pacatelor sale, blestemul. ii
ajunge pe el singur, deoarece omul are_ ln~ato'.irea sa se opuna 1s-
pitelor lui Satan. Fiindca In acest pasaJ dm S1rach este vorba _de-
spre Satan in general, credem ca el, Sa~an, ~ra_r~cu~~scut de catre
israeliti, tot In general, ca autor al raulu1, ca 1sp1t1tor .
In cartea intelepciunea lui Solomon 2, 24, Satan (8t6.13oA.oc;)
este zugravit ca eel rau, care pizmuie~te pe omul ~reat de Dumne-
zeu nemuritor ~i de aceea, 1-a lmpins spre pacat ~1 a adus moartea
in lume:
,, Prin pizma diavalului maartea a intrat in fume, .yi cei care sunt
de partea lui var ajunge s-a cunaasca" (moartea) (Int. 2, 24).
2. Demonii. Printre celelalte spirite rele in afara de Satan, Ve-
chiul Testament aminte~te de unul pe care-I nume~te Azazel. Pa-
sajele in care este mentionat sunt Levitic (I 6; 8, 6; I~ ~i ~6),_ un~e
este vorba de cei doi tapi care se aduceau la templu, 111 Zma 1mpa-
carii (lam hachipurim), unul pentru Yahweh ~i altul pentru ~za~al:
,,$i fapul peste care cadea sar{ul pentru Azazel, trebuz~ ~a fie_
a.yezat in ja{a lui Yahweh, viu, sa-l ierte .yi apai era tnmzs luz
Azazel in pustie" (Lev. 16, 10); . _ . . sprijinul acestei pareri avem marturia traditiei, caci chiar traducatorii
,,$i eel care ducea {apul pentru Azazel, trebuza sa-.yz sf!~le ha;-
nele .yi sa-.yi sea/de trupul in apa .yi numai dupa aceea sa mtre m
tabara" (Lev. -16, 26). . _,
Explicarile dupa care sub numele de Azazel trebu1e sa mtele-
- "" - ·148
gem altceva decat pe Satan sau un duh rau sunt iara t~me1 . _ .
a. Parerea dupa care Azazel trebuie sa fie insu~1 tapul caruia,
149 T · ·
dupa ceremonia de la templu, i se dadea acest nume. . ot1 ace~tia
ajung la aceasta parere facand filologia cuvantulm ~z~zel: a~ :--
,,capra" ~i azal - ,,a duce departe". Dar contra aceste1 paren m1h-
147 Scholz P., op. cit., vol. II, p. 52.
148 Ibidem, p. 53 .
149 Astfel face Symach care reda pe Azazel prin "tapul care pleac_a".
Akita ii reda prin "tapul trimis". Talmudul (Tratatul yoma, cap. 4, 2 ~1 6,
I) ii reda prin ''.tapul emisar".
122
I ·aza, pe de o parte, insemnarea lui az care, ca ~i corespondentu l
'i:'1u arab ~i siriac, totdeauna a insemnat capra, niciodata tap. Pe de
:ii ta parte, este faptul ca in Levitic 16, I 0 se face diferenta neta in-
lrc tap ~i Azazel, fiindca tapul trebuie trirnis lui Azazel, iar In
l.cvitic 16, 26, termenii Yahweh ~i Azazel, ca ~i tapul pentru
Yahweh ~i tapul pentru Azazel, sunt ceva foarte distinct.
b. Parerea dupa care Azazel trebuie sa indice un lac, fie un
150
rnunte , fie un loc in pustie, trebuie ~i ea respinsa, fiindca ~terge
diferenta dintre Yahweh ~i Azazel, deoarece In versetul 10, unde
11vem deja cuvantul pustie, ar da na~tere la o tautologie nemaipo-
1nenita. Pe de alta parte, nicaieri Vechiul Testament nu ne aminte~­
lc despre un munte sau un varf, care sa fi purtat numele de Azazel.
c. Parerea ca Azazel ar fi un nume abstract, rezultat din forma
pcalpal de la verbul azal ,,a indeparta, lnlatura", are contra ei nu
151
11umai pe comentatorii vechi , dar este ~i contra legilor limbii
dici Azazel nu poate fi un nume abstract, ci un adjectiv. Aceasta
parere contrazice ~i textul. Traducerea locului Lev 16, 8: ,,Aaron
trase un sort pentru Yahweh ~i un sort pentru ,,departarea com-
t>leta ", caci aceasta ar fi insemnarea numelui abstract capatata din
azal, ar fi nepotrivita, fiindca sortul nu poate ~i nici nu trebuie sa
lie indepartat.
In consecinta, parerea care se apropie eel mai mult de adevar este
ca Azazel este o fiinta personala, este un demon sau spirit rau. in
Septuagintei au redat pe Azazel cu 'tc() anonoµnmc(). Marturia lor
cste pretioasa, deoarece ei au trait intr-un timp in care ritualul cu cei
doi tapi adu~i la templu in Ziua impacarii era Inca in uz. Cuvantul
anonoµnmoc; - ,,eel ce duce departe'', este mai mult decat anotpo-
n:moc;; sau decat aA.cl;tKaKoc; - ,,deus averruncus" (zeul lndepartat)
152
un demon prin care erau iertate pacatele . Chiar ~i traducatorii
Septuagintei au pentru Azazel expresia anonoµn'flv (versetul I 0) ~i
Et<; &.<j>rnw (v. 26). Numai ca primul termen arata in ce sens trebuie
150 Au spus ca Azael inseamna "munte", Targumul Pseudoionatan ~i
Saadia. Dupa Aben-Ezra, yarchi ~-a~., muntele acesta ar fi in apropiere de
Sinai.
151 Apud Scholz P., op. cit., p. 54.
152 Polux, cartea V, cap. 26. Apud Scholz P., op. cit., p. 54.
123
luat ultimul ~i anume cu sensul de: ,,indepiirtarea relelor" , care se
153
realizeaza prin aceea ca tapul e trimis lui Cx.1wrroµrraioc;. Din
traducerea Septuagintei, care nu este destul de lamurita, nu este u~or
sa cunoa~tem daca ea a lnteles un lndepartat iertator al p~cat~lor,
bun sau rau. Totu~i se poate sustine ,,ca parerea Septuagmte1 nu
difera de cea care stapanea lumea iudeilor din Palestina. Iudeii di~
Tara Sfanta socoteau pe Azazel ca o fiinta rea, ca Satan sau ca pn-
~ml dintre demoni. Lucrul acesta II ~tim din cartea Enoch (8, 1; 10,
12; 13, l sq.; 19,9) ~i din multi rabini vechi" . Gnosticii nu~ea~
154
Satan pe Azazel, cum reiese dintr-o poe~~ des~re !"larcu,. un d1~1~~­
pol al lui Valentin, pe care ne-o comumca Ep1fame al C1prulu1 .
ni-1 lamure~te pe Azazel. El
156
Tot in acest mod marele Origen
identifica pe diavol cu ~arpele din paradis.
Azazel este o fiinta personala rea. Lucrul acesta ni-1 arata: . ordinii stabilite de Durnnezeu 158 .
a. Starea de opozitie dintre Yahweh ~i Azazel. Dupa cum ~tlm
din ceremonia ce se oficia, cu ocazia Zilei lmpacarii, cand se adu-
ceau cei doi tapi ~i se aruncau peste ei sortii, ca sa se v~da_care tap
Ii cade lui Yahweh ~i care lui Azazel, atat Yahweh cat ~1 Azazel
stau fata in fata ca doua fiinte reale ~i personale, nu simbolice.
Daca Yahweh ~;te Dumnezeul' eel bun ~i drept, urmeaza de la sine
ca Azazel este fiinta personala cea rea.
b. Cum reiese din alte locuri ale Sfintei Scripturi, pustia In care
era dus tapul pentru Azazel era socotita ca sediul ~i !ocul de popas
al spiritelor rele (Baruch 4, 35; Is. 13, 21; 34, 14), m N?ul Te_sta_-
ment ~i anume In Mat. 12, 43 citim: ,,Duhul necurat cand a 1es1t
din om, umbla prin locuri Jara apa (pustii), cautdnd odihna pe
care n-o gasqte" (Cf. Apoc. 18, 2). .. ~
Daca sub numele de Azazel nu se lntelege Satan sau alt spmt rau,
atunci nu mai lntelegem pentru ce tapul era manat direct In pustie.
c. Chiar filologia cuvantului Azazel pledeaza pentru lnsemna-
rea de duh necurat sau Satan. Cuvantul Azazel trebuie derivat de la
. d fl ~ b ~ 157
cuvantul azal, nelntalnit In textul ebra1c, ar a at m ara a cu
153 Iosif Flaviu, Antichitiitile iudaice, III, X, 3.
154 Neinke J., op. cit., p. 286, apud Scholz P., op. cit., p. 55.
155 Epifanie, Adversus Haereses, liber VI.
156 Origen, Contra lui Cels, cartea VI. . Cf. Scholz P., op. cit., p. 57.
157 Azazel apartine cuvintelor ce reduplica consonanta a doua ~1 a
treia obtinand o lnsemnare intensiva, adica mai putemica.
' '
124
scnsul de ,,a lndeparta, a inlatura". In acest caz, Azazel este ,,des-
partitul" sau ,,indepartatul cu totul". Ultimul sens este foarte potri -
~i.t ~entru Satan, care este un spirit rau ~i locu ie~te in locurile pus-
t 11 ~ 1 ascunse .
.. d. Din implinirea ritualului consacrat sarbatoarei Zilei impaca-
rn, vedem ca scopul final al acestei ceremonii, care era iertarea
completa a tuturor pacatelor, concorda cu ideea ca Azazel era un
spirit rau, care-~i avea sediul in pustie: jertfirea unui tap lui Yah-
weh insernna ispa~irea pacatelor comunitatii, iar ducerea in pustie
a tapului al doilea, incarcat cu pacatele intregului popor (Lev. 16,
21), arata in chip simbolic scaparea desaviir~ita de pacate, deoarece
pacatele erau intoarse iar la acela de la care ie~isera, la origine, Ia
duhul eel rau, vrajma~ul oamenilor, care-i lndeamna la calcarea
in cartile Vechiului Testament, in afara de numele de Azazel
mai gasim pe spiritul mincinos (ruah seker) cum se nume~te singur
(I Regi 22, 21-23; II Chr. 18, 20-22) ~i pe eel de Asmodeu. Sub
numele de Asmodeu, in cartea Tobie intalnim un spirit rau care
uc ide pe cei ~apte soti ai Sarei, fiica lui Raguel, dar pana la urma
cste alungat de tanarul Tobie, dupa ce i se arata ingerul Rafael. in-
gerul Rafael il leaga pe Asmodeu in pustia Egiptului de SUS, a~a ca
de acum inainte demonul nu mai poate vatama pe nimeni. In Tal-
·1
mu d 159 ~1• ~m scnen
.
e rab"mice
. 160
Asmedai sau Asmadai apare ca un
spirit rau, ca print al demonilor (melek hasmedim) sau ca Satan. Pe
cat se vede, numele este semit ~i derivat de la samad care, In forma
hifil inseamna ,,a distruge, a nimici" ~i nu de la persanul asmudan
- ,,a tenta, a ispiti" cum s-a propus 161 de unii. Deci Asmedai in-
eamna ,,pustiitor, distrugator" 162 .
Vechiul Testament ne mai aminte~te ~i de alte spirite rele In
afara de Satan ~i ceilalti pomeniti mai sus. Ele n-au numiri speciale
158
. Hengstenberg H., Christologie ... , vol. I, p. 37, apud Scholz P., op.
ell., ~-56.
19
Tratatul Gittin, folio 68a.
160
Targumul la Ecclesiast, I, 12.
161
Reusch J., Das Buch Tobias. Propunerea a fost flicuta de Reland.
Fenomenul lingvistic este acela~i ca ~i la cuvantul Abadon (Apoc.
162
9, 11).
125
$i sunt indicate cu numele generic de dem?ni, adica fiin,te s~~r~­
umane lnsa rele. Toti ace$ti demoni alcatmesc la un Joe 1mparatia
lui Sat~n (Baruch 4, JS). Dupa cum desprindem din cart~le ~~chiu­
lui Testament, puterile cinstite de pagani ca dumneze':. a1c1 sunt
zugravite ca spirite rele sau demoni. Vechiul Testament". nume$te
pe ace$ti idoli sau zei ai paganilor sedim (de la sud - ,,: v10lenta, a
devasta"), deci idolii pagani sunt spiritele rele care, m fond nu,
sunt decat ni$te distrugatori sau pustiitori (Deut. 32, 17; Ps. 106,
37) 163 • Toti vechii traducatori ca: Septuagi~ta, Syria_ca, _Onkelos,
Ionathan, Targuma Ierusalim, Fericitul Ieromm, Saadia_ $1 P~ntate­
ucul Samaritean, in mod unanim redau termenul de $edzm prm ,_,d~­
moni" cand vorbesc de versetul Deut. 32, 17: ,,ei sacrificau $ad1m1-
lor care nu sunt durnnezei".
in Septuaginta $i Vulgata, In Psalmul 96, 5, cuvantul folosit de
textul ebraic pentru a indica pe idolii pagani ( elili~) este tradus cu
8mµovta .. Ebraicul ,,Baa!" este tradus in Septuagmta (~s: 65, 10~
cu grecescul 8mµ6vt0v. In cartea necanonica Baruch_c1tm~: ,, Voz_
afi maniat pe Ziditorul vostru, ciici afi jertfit demonzlor $1 nu lui
Dumnezeu (Baruch 4, 7). ..
Rabinii $i talmudi$tii, prin cuvintele $ed $i seid, lnteleg un spmt
rau 164 • Aceasta conceptie cu privire la zeitatile pagane este des~m­
nata de Noul Testament ca fiind justa, caci in Faptele Apostoh lor
16, 16 demonul ce stapanea tanara din Filipi este numit ,,duh pito-
nicesc" (spirit rau, necurat), iar In I Cor. 10, 20-21 Pavel _spune:
,, Piiganii jertfesc demonilor $i nu lui Dumnezeu. E~ nu vozesc ca
voi sii aveti comuniune cu demonii. Voi nu putefz bea paharul
$;
Domnului paharul demonilor; voi nu putefi participa la masa
Domnului $i la masa demonilor" (Cf. Apoc. 9, 20). Nu este de
mica importanta ca in Noul Testament denumirea ce se lntalne$te,
adesea, pentru capetenia demonilor (Mat. 10, 25; 12, 24 Marcu 3,
22; Luca 11, 15), Beelzebul sau Beelzebub, este un_ nu~e tran~fera~
de catre iudei Jui Satan. Belzebub era numele unma dmtre ce1 ma1
faimo$i zei pagani, al carui cult avea mare cinste la canaaniti.
Du pa cele ce citim In lsaia 24, 21, o~~tea d~ s~s. ({ev~ ~~mme­
ron) care va fi pedepsita In ziua judecat11, ap01 semm $1 lzlzth (Is.
163 Cornelius a Lapide, Comentar la Psalmul 106, 3. . 165
164 Buxtorf, Lexicon Talmudic, cuviintul ~ed. Cf. Scholz P., op. cit., P· 59.
126
13, 2 1; 34, 14) sunt spiritele rele adorate de pagani. Cuvantul
sf'irim desemneaza Ta.pturi In chip de tapi, ni$te duhuri care locuiau
111 tinuturi pustii, In tovara$ia animalelor salbatice, In timp ce In
l.cvitic 17, 7 $i In II Corinteni 11, 15 sunt pomeniti ca obiecte ale
rnltului idololatru, interzis pentru credincio$i. Despre Lilith forma
l'emenina de la Lail - ,,noapte", observam din Isaia (34, '11) ca
locuiau In pustie. Dupa parerea rabinilor, idolii Lilith erau spirite
nocturne rele, care In forma unei femei gatite, pandeau In special
·opiii $i-i omorau, cum Ta.cea Lamia de Ia romani 165 .
Septuaginta $i Vulgata, In versetul 6 din Psalmul 91 (90) vor-
bcsc despre un daemon meridianus, care pare ca este un spirit rau
·are In plina zi se tara$te pe pamant $i face rau oamenilor cu car~
sc lntalne$te. Textul ebraic In loc de ,, demonul eel de miaziizi" are
.. distrugerea care bfmtuie ziua la amiaza mare". Totu$i cuvantul
Ketev pe Ianga sensul de ,,distrugere, molima", are $i pe eel de
,,demon", probabil pentru faptul ca molima era adusa omului de
·atre diavol.
Critica moderna, In ce prive$te anghelologia $i demonii, afirma
·a aceste idei au intrat In iudaism In epoca postexilica ca lmprumut
de la per$ii care aveau foarte dezvoltata concepfia Principiului bun
~ i al celui rau, fiecare avand nenumarate cete de spirite bune sau
rcle, care le serveau. Se poate ca In atingere cu religia persana, iu-
deii sa-$i fi precizat $i ei mai clar anghelologia $i demonologia Jor,
dar ar fi nedrept sa sustinem ca ideea despre spiritele rele, lnainte
de exilul babilonian, era necunoscuta evreilor. Am vazut din tex-
tcle cjtate mai lnainte ca israelitii cuno$teau pe Satan $i alte spirite
rcle. In exil, iudeii devin de un separatism $i de un exclusivism ne-
hanuit de riguros, a$a ca nu ne vine sa credem deloc ca ei au lm-
prumutat idei ca cele despre spiritele rele sau bune de la cei pe
care-i socoteau necurati. Era cu neputinta, daca ar fi racut acest
lm prumut, ca aparatorii religiei Jui Yahweh, profetii, sa nu spuna
nici un cuvant.
Daca se cerceteaza mai cu atentie conceptia ebraica despre Sa-
tan, In comparatie cu cea persana despre Ahriman, a$a cum este
lnrafi$at el In scrierile religioase persane, vedem ca este o deose-
bire neta. In timp ce In Vechiul Testament, exista conceptia despre
Bochart, Hierozoic, II, 831. Apud Scholz P., op. cit., p. 59.
127
 un Dumnezeu unic, in Avesta avem conceptia dualista despre
. Lasand de o parte cele doua pasaje amintite mai sus din doc-
lume, caci $i Ahriman este autorul unei parti din univers. El a Ia.cut
1nna Vechiului Testament, noi desprindem ca Satan este 0 creatura
$erpii venino$i, animalele de prada, pe cele taratoare $i toate gan-
r~a, ~are ~nsa. la origine a fost creata buna, dar numai apoi a deve-
ganiile care fac rau atat lui Ormuzd cat $i omului. Din contra, in
111t rau prm smgura vointa sa, deoarece, cum am amintit mai sus
conceptia Vechiului Testament, Satan este o raptura a lui Yahweh. lot ceea ce exista a fost creat bun de catre Dumnezeu. '
El a fost creat bun caci Dumnezeu n-a Ia.cut nimic rau $i numa i
mai tarziu, prin vointa sa, cade $i devine vrajma$ul omului. Ahri-
man a fost rau chiar dintru lnceput, In Vechiul Testament, Satan
este supus Jui Yahweh, caci dupa cum vedem din cartea Iov, :tara
permisiunea lui Dumnezeu nu face nimic, pe cata vreme Ahriman
lucreaza cu totul independent.
3. Originea lui Satan. La intrebarea de unde vine Satan, care
este originea sa, Vechiul Testament nu ne da un ra~uns precis.
Locuri ca Isaia 14, 12 $i Ezechiel 28, 27, unde unii 1 6 cred ca se
afla un raspuns la aceasta intrebare, nu vorbesc direct de Satan, ci
mai mult in mod simbolic.
In primul pasaj, (Is. 14, 12) unde citim: ,, Cum ai cazut din cer,
Luceafiir striilucitor, .fiu al zorilor! Cum ai Jost dobordt la piimdnt,
tu, biruitorul neamurilor'', lasa impresia ca este vorba de regele Ba-
bilonului pe care Dumnezeu ii va nimici, pentru nelegiuirile saviir-
$ite pe pamant. Numai ca un rege pamantean nu se poate sui in cer.
In al doilea pasaj, (Ezechiel 28, 17) unde citim: ,, Tis -a fngam-
fat inima din pricina frumuse{ii tale, {i-ai stricat infelepciunea cu
striilucirea ta. De aceea, te-am aruncat la piinuint, te-am dat de
priveli~te impiira{ilor", este vorba de regele Tirului.
Foarte multi scriitori vechi 167 au comentat ambele pasaje ca
vorbind despre caderea diavolului, din care cauza, cuvantul Luci-
fer, folosit in Isaia 168, sa ajunga sa fie denumirea generala a lui Sa-
tan. Daca insemnarea tipica (figurativa) este valabila pentru Satan
(cf. Luca 10, 18), unde citim: ,,Am viizut pe Satan ciizdnd din cer
ca un fulger", atunci se potrive$te $i cu sensul literal $i apropiat
pentru regii Babilonului $i Tirului.

166
Scholz P., op. cit., p. 61.
167 . ·ongen,
Atanase, A m b roz1e, . Euse b.JU ~.a.
168
In textul ebraic, pentru Lucifer avem termenul Heilal, "stralucire,
stea". De catre literature rabinica a fost lnteles ca "steaua diminetii",
Venus, mai apoi un Inger dintre cei mai de sus, ca piina la urma sa ajunga
sa desemneze pe Satan sau Lucifer.

128

CAPITOLUL lV
Antropologia Vechiului Testament sau
doctrina despre om
§ 18. Crearea omului
Dupa cum am vazut lntr-unul din paragrafele preceden~~· Dum-
nezeu a creat mai intai materia generala sau substanta lumn, ce cu-
rindea in sine toate elementele cosrnice, iar in randul al doilea,
p . "b"l-169
din elementele amintite, Dumnezeu a creat lumea v1z1 1 a .
Omul a fost creat la urma pentru doua motive: intai, pentru ca
el intrune~te In fiinta sa atat elementel~ lumii mat~ria~e, cat ~i ale
celei spirituale, din care cauzii se ma1 num~~t: ~1 microcosm (~
lumea cea mica) ~i formeaza trasatura de umre mtre ambele lum1 ,
iar al doilea pentru ca omul este fiinta cea mai aleasa de pe pa~
mant, regele lumii vazute, ~i ca atare era firesc sa ~e ~reate m~1
intai lucrurile ~i fiintele peste care avea sa domneasca ~1 palatul 111
_l . -110
care avea sa ocmasca .
Despre crearea omului, in Vechiul Testam~nt avem d?ua d?-
cumente, unul in capitolul intai ~i altul in cap1tolul al d01lea di~
cartea Genezei. Ambele aceste relatari spun ca omul este opera lut
Dumnezeu, caci citim : ,, Si Dumnezeu Yahweh for ma pe om d~n {a-
rana pamantului $i-i sujla1 71 suflul viefii $i astfel omul deveru o fi-
in{a vie " (Gen. 2, 7) . .. _ . . 1
Din acest verset, vedem ca Dumnezeu l-a alcatmt pe om dm
doua e lemente: din tarana pamantului (Afar min harsdamah) ~i din
sujlul Sau viu (nis'mat haiim). A~a a devenit omul o fiinta vie
(nefe~· chaiah) .
l69 Comoro~an Al ., Dogmatica ortodoxa, partea II , Cernauti, 1889, p.
277 sq.
170 Mihalcescu L, op. cit., p. 132.
171 Probabil fiindca pe aici rasufla omul.
130
J\~adar, dup< 11at11ra ~ i li i1t1a sa, 0111ul ·st · ·0111p11s lin tm/J ~ 1 s 11
/lr·t. J\ccasta conccpiic dihoto111icli cstc ~i concepiia Bisericii crcsti111.:.
. 11' estament nume~te pe om adam 112 care, pe cat se>vede,
V cc I11u
•.1 11 In .c orelatie cu un alt cuvant ebraic (adamah) ,,pamant, teren", .
1m:111a1ca sa se arate ca omul este format din pamant. •
Toate cartile Vechiului Testament sunt in deplina concordanta
prnt ru a arata ca omul este com pus din trup ~i suflet. Trupul e~t~
1111111it in ebraica basar ~i mai rar beten, iar sufletul este nurnit ruah
1wft's ~i lev. Ultimul cuvant, lev ,,inima", numai metaforic este Jua~ '
111 scnsul de spirit sau suflet, fiindca evreii socoteau ca aici este
'1 l·diul mintii, al spiritului, iar nu in creier, ca noi cei de azi:
,, Catre {aranii este intors sufletul nostru, catre piimant este im-
11111s trupul nostru" (Ps. 44, 25).
.. Numai trupul este prilej de durere $i sufletul vad de intris-
/ure " (naf$o), la Iov (14, 22; cf. 12, 10); ,Janina se fntoarce in
1111111ant din care a Jost luatii, iar sufletul se fntoarce la Dumnezeu,
r'llre l-a dat" (Eccl. 12, 7).
Aceste citate ~i altele multe ca ele dovedesc ca Vechiul Testament
1111 c unoa~te decat doctrina dihotomica ~i nu cunoa~te trihotomia.
Ca ~i In limba romana, cuvantul basar ,,trup" este folosit ~i in
•l' ll S metaforic. A~a de exemplu: ,,tot trupul" inseamna toata ome-
111 rca (Gen. 6 17; cf. Ps. 136, 25).
Cuvantul suflet (ruah, pneuma) este, de adesea, folosit ca sa in-
d1 l:C spiritul Jui Dumnezeu, dar de obicei el ne arata:
a. Spiritul care lnsuflete~te corpurile. El este dat de Dumnezeu ~
1 L:Ste nemuritor. El se desparte de trup, cand omul lnceteaza din
vi11\a (Gen. 6, 3; Ben Sirach 38, 23; Ier. 15, 9; Plangeri 2, 12). Ciir-
\d ' Yechiului Testament au expresii foarte poetice pentru aceasta
1bpartire a trupului de suflet. A~a, de exemplu, spun ca profetul
1, a dezbracat de lnveli~ (Baruch 2, 17); calatore~te sus (Prov. 3,
I ); este luat sus (Tob. 3, 6); se reintoarce la Dumnezeu, care 1-a
d:i t (Prov. 12, 7). Despre eel care a murit se spune: ,,Numai este
111 ci un spirit fn el " (Ez. 37, 8; Hab. 2-19). Osemintele pe care le-a
v:1zut profetul Ezechiel, de~i aveau came ~i piele, nu revenira la
v 1 a~a, decat atunci cand spiritul (pneuma) a intrat in ele.
172
. S ub stant1. v~ I A d am foarte adesea este folodit In sens co lee ti v p · n
11111deea de omemre, lumea omului.
131

b. Spiritul (ruah) este generatorul vointei ~i lntelegeri (I Chr.
173
6, 26; II Chr. 21, 16; Hag. I. 14). El este eel ce are vointa (Ex. 35,
33; Ps. 51, 14), intelepciunea (ruah hocmah) ~i prevederea (lov.
20, 3; 32, 8; Prov. 17, 27). Cei cu spiritul lipsit de intelepciune ln-
vata prevederea prin pedeapsa divina (Is. 29, 24). . 1w deplin. Cuvantul nefe.y se folose~te acolo unde este vorba de
Spiritul este eel ce da na~tere la actiune ~i viata morala, cac1
face pe om sa caute ~i sa lnseteze dupa Dumnezeu (Is. 26, 9; Ps.
63, 2), gande~te ~i cerceteaza (Ps. 77, 7) ~i lauda pe Yahw~~ (Ps.
108, 3). De aceea, omul se roaga lui Dumnezeu pentru un spmt pu-
ternic ~i plin de vointa (Ps. 51, 12-14, in textul Septuagintei Ps. 50,
12). Spiritul Ta.ra ascunzi~uri este aratat ca o jertfii placuta lui
Dumnezeu. Yahweh cerceteaza ~i incearca spiritele (Prov. 16, 2),
iar spiritele umane sunt aceste incercari (lov 6, 4 ).
Ince prive~te principiul de viata in om, spiritul (ruah) are anu-
mite afectiuni, ca nelini~te (Gen. 41, 8; Dan. 2, 3), descurajare (Ps.
142, 4; Is. 61, 3), mahnire (I Regi 21, 5) necajire (Is. 57, 15; 65,
14). Spiritului i se atribuie virtuti ~i defecte. De exemplu, i se atri-
buie rabdare (Eccl. 7- 8), curaj (los. 2, 11; 51, l; Hab. 1, 11), pru-
denta (Prov. 17, 27), umilinta (Prov. 29, 23), mandrie (Prov. 7, 8),
nerabdare (Ex. 6, 9), suparare (Prov. 14, 29).
Cuvantul ruah, ca putere de viata, suflul vietii, rasuflarea ~i mai
presus de orice viafa, se intalne~te nu numai la om, ci ~i la animale
(Gen. 7, 15; 7, 22). Dumnezeu este numit stapanul a toata creatura
~i a toata carnea sau fiiptura (Num. 16, 22). Cand Dumnezeu le re-
trage spiritul (haruah), toate creaturile mor ~i se intorc in tarana
(Ps. 104, 29), in Ecclesiast citim: ,, Soarta omului .yi a animalului
este aceea.yi. Cum moare unul, moare .yi celalalt. Toti au aceea.yi
suflare .yi omul n-are nici un avantaj fafa de animal (Eccl. 3, 19).
Aceasta idee este afirmata de autorul Ecclesiastului, ca sa arate ca
atat omul cat ~i animalul trebuie sa moara, in ce prive~te trupul. El
nu neaga, insa, nemurirea sufletului.
Pentru a exprima ideea ca idolii sunt nimicuri, adica n-au intr-in-
~ii viata (ruah), Vechiul Testament spune can-au intr-in~ii nici un
spirit (Ps. 135, 17). . l·I \ 8; Ps. 33 20; 130, 6; 57, 2; 42, 2; 63, 2-6; 143, 6; 84, 3; 62, 2;
Su.fie! (nefe.y, psyhe). Pentru notiunea romaneasca de suflet, hm-
ba ebraica are pe nefe.y. Pentru a nu produce confuzie ~i sa sc
173
Scholz P., op. cit., p. 69.
132
'~
i
11 ·ada cumva ca evreii au avut ca ~i grecii credinta In cele trei ele-
111•nte: trup, suflet ~i spirit (soma, psyhe ~i nous), spunem ca lntre
11 · l e~ ~i ruah nu exista deosebire, ambele cuvinte intrebuintandu-se
1111111 In locul celuilalt. Pe de alta parte, nici nu le putem identifica
111:111ifestari biologice ale omului, comune cu cele ale animalelor
1u1 unde este vorba de anumite impulsuri psihice, cum de pilda:
1il1ire, ura, jale, bucurie etc. Aceste stari suflete~ti rareori sunt fo-
111.'ite In legiitura cu cuvantul ruah, de pilda, mandria ~i smerenia.
I h·spre nefe.y, ni se spune in Levitic 17, 14 ca i~i are sediul in san-
1w; niciodata nu ni se spune lucrul acesta despre ruah. In schimb,
1 11vantul ruah se folose~te acolo unde este vorba despre functiile
piri tuale propriu-zise ale omului, ca despre gandire, vointa, imagi-
111qi e etc. In astfel de imprejurari, cuvantul ruah alterneaza cu l'ev
,111 ima" sau chelaioth ,,rinichi'', care erau socotite ca fiind sediile
H 11durilor ~i inteligentei (Ier. 17, 10). Dar despre acestea vom vor-_
174
111 <.:cva maijos .
In opozitie cu trupul, sufletul (nefe.y) ca principiu de vointa ~i
I' 111dire este complet asemenea lui ruah (pneuma);
., Fere.yte-fi sufletul ca sa nu-fi uifi lucrurile pe care le-au vazut
,1, ·/iii tai" (Deut, 4, 9). ,,Ce gdnde.yte sufletul tau?" (I Sam. 20, 4).
, Afin unate sunt lucrurile Tale, Doamne, .yi faptul acesta sufletul meu
ti rnnoa.$fe bine" (Ps. 139, 14. Cf. Prov. 19, 2). Cand trupul omului
1111lare, atunci sufletul iese din el (Gen. 35, 8), merge sus Ia Dumnezeu
( l1>v. 27, 8) ~i vine in .yeol sau in locuinta mortilor (Ps. 89, 49).
'a ,,sediu al afectiunii ~i actiunilor morale, sufletului Ii sunt atri-
li1 1i1c: iubirea (Gen. 34, 3. Cant. Cant. 1, 7; 3, I), amicitia (Ps. 35, 9;
JH1, '1), supararea (lob. 27, 2), milhnirea (lob. 30, 25), mania (Is. 15,
I). dcscurajarea (Gen. 42, 21 ), nerabdarea (Jud. 16, 16), amaraciu-
1
111· 1 (Iov. 10, 1), grija (Ps. 13, 3), necazul (Ps. 31, 10), pofta (Prov.
11 , '1. Cf. ~i Ez. 36, 5; Ex. 15 9; Ps. 27, 12; 41, 3; 105, 22). ~-'
Sufletul se revarsa catre Dumnezeu ~i-1 cauta, punandu-~i toata
pl'ran ta in El (Deut. 4, 29; I Sam. 1, 15; Ps. 25, l; 86, 4; 104, l;
110, 5; 119, 175; 139, 14). Sufletul pacatuie~te ~i ofenseaza pe
114
Sellin E, Alttestamentliche Theologie, fascicola II, Leipzig, 1933,
I' ·1<J.
133
I
Dumnezeu (Lev. 4, l; Num. 25, 27 Lev. 11, 14; Num. 5, 6; I Regi
8 48· Ps. 31, 8; Iov. 19 2; Ps. 42, 6; 88, 4; 119, 28).
' C~ principiu nemuritor de gandire ~i vointa, sufletul care an im~
trupul este sinonim cu spiritul (ruah = pneuma): . h11te ale sufletului ~i nu ale trupului:
,, Trupul eel muritor ingreuneaza sufletul (nefe$, psyhe), 1ar
pamantescul acoperamant ingreuneaza spiritul eel mult ganditor
(int. 9, 15); v •
,,A ucis un om pe altul, din rautate, el nu mai poate sa read1!ca
spiritul ce a ie$if $i nici sa elibereze sufletul eel care a ie$it" (Int.
16, 14).
Cum am amintit mai sus, sediul lui nefe$ ne este dat ca locuind
In sange, ~i de aceea pentru a avea sange este necesar ca omul sa sc
lno-rijeasca de hrana, ca sa poata trai: ,, Sufletul carnii. este in
0 . . v
sange" (Lev. 17, 11~i17, 14). De aceea, leg1slatia moza1ca op re~-
te mancarea sangelui (Lev. 3, 17; 7, 26 Deut. 12, 16). Pentru aceea,
israelitul nu manca acea carne din care nu s-a scurs mai 1ntai
sangele (Lev. 19, 26; Ez. 33, 25; I Sam. 14, 32).
Cuvantul nefe$, ca ~i In romane~te, pe Janga sensul de suflet,
mai are ~i pe eel de via/a:
,, Fiindca via/a .fiecarui trup este in sangele lui, care curge in
.fiinfa lui" (Lev. 17, 14). ."
De asemenea, nefq desemneaza o persoana oarecare, ca ~' m
limba noastra:
,, Daca o casa este prea mica pentru un miel, atunci sa mai ia $1
pe vecinul casei sale, dupa numarul sufletelor ... "(Ex. 12, 4).
Kerev meaim, rahamin, chelaioth ~i lev.
in ca;tile Vechiului Testament, gasim folosite pentru notiunea
de suflet ~i alte cuvinte decat pe nefe$ ~i ruah. Ele sunt utilizate ~u
acest sens, numai In mod metaforic, caci lnsemnarea lor propn c
este alta. Astfel: " (Cant. 5, 2; II Regi 5, 26; Is. 65, 17; Ier. 3, 16; 7, 31; Ez. 38, 10;
a. Kerev (,,viscere, intestine, cele dinauntru ale trupului"). In lo-
curi ca Ps. 5, 10; Ps. 49, 12; 103, 1, cuvantul acesta are sensul de
cele interioare, deci suflet: ,, Cele dinauntrul (sufletul) lor sunt pli-
ne de rautate" (Ps. 5, 10);
in sufletele /or cred ca ... ", (Ps. 49, 12;);
,, Cele dinauntru (sufletul) sa laude numele Sau eel sfilnt" (P
103, 1).
134
b. Rahamim (,,maruntaie, simtamintele inimii, suflet"). Acest
l't1vant se gase~te folosit de cateva ori cu sensul de simtamant in-
1 ·rn, adica cu ideea de mila, bunatate, compasiune, care. sunt atri-
,, Iosif se grabea, caci i se frigea sujletul (,,maruntaiele") Gen.
·13, 30 cf. ~i Deut, 13, 18; f Regi 3, 26; 8, 50; Ps. 25, 6; 40, 12; 51,
\; 69, 17; 103, 4; 106, 46).
c. Meaim (= intestine, maruntaie, cele dinauntru). Cuvantul este
lolosit, ca ~i eel de mai sus, pentru a desemna simtamintele sufle-
1 · ~ti. A~a In Ps. 22, 14, 40, 9; fer. 4, 19; Is. 16, 11; Ier. 31, 20; Ps.
16, 11;
,, Mi se tope$fe sufletul (cele dinauntru) Ps. 22, 15; ,,Marunta-
it,le mele (sufletul) plang pentru Moab" (Ps. 16, 11).
d. Chelaioth (,, rinichii, cele din launtru"). Ca ~i cuvantul
mhamin, cu vantul chelaiah, la plural, arata locul unde l~i are se-
d iu l afectiunile de ordin sufletesc. De aceea, foarte des el are sen-
~ 11! de suflet:
,, 0, Doamne, Dumnezeul O$firilor, Tu care e$fi judecator drept,
mre cercetezi rarunchii (,,sufletul") ~i inima (,,gandurile"). Ier. 11, 20);
,, Cdnd mi se amara inima $i ma simfeam strapuns in suflet
(,,maruntaie, rinichi") (Ps. 72, 21 );
,,Si sufletul meu se va veseli" (Prov. 23, 16).
e. Lev. (,, inima"). Ca ~i cele amintite mai sus, cuvantul inima
rste luat adeseori cu intelesul de suflet, a~a cum se intampla ~i in
lirnba noastra. Foarte adesea evreul spunea ca-1 arde inima, in lac
~ri spuna ca-I doare In suflet. In limba ebraica gasim cuvantul ini-
1110 folosit ca centru al simtamintelor, al afectelor ~i al vietii spiri-
111ale (Jud. 16, 15; Ps. 31, 11; 5, 12; 104, 15; Prov. 15, 13; 25, 20;
13, 12; 14, 13; Neh. 2, 2; Is. 61, Ps. 109, 16; 73, 21).
De asemenea, cuvantul Lev era sediul gandirii ~i al inteligentei 1
14, 3; Is. 44, 19 Ps. 31, 13; Zah. 7, 10; 8, 17; Is. 10, 7; Ps. 73, 7).
Cuvantul inima era sediul planurilor, deciziilor, lnclinarilor (I
Sam. 14, 7; Is. 10, 7; 63, 4; IR. 8, 17; 10, 2; Ez. 13, 2; Ex. 35, 21 ;
l's. 57, 8; I Chr. 29, 19).
Inima era sediul lntelegerii ~i intelepciunii (Gen. 31, 26; I R
10, 24; Ps. 90, 12; Prov. 15, 14; Ier. 5, 21; Prov. 17, 16; Jov. 9, 4;
15 , 32).
135

Inima era centrul vietii morale (Ps. 51, 12, IR 3, 6; Neh. 9, 8; l
R 9 4; Ier. 3, 17; Ps. 101, 4; Prov. 7, 10; Iov 36, 13, Beel. 7, 3; Ez.
1.1 i9 Deut. 29, 18; Ier. 23, 13; 24, 7).
Multipla utilizare a termenilor amintiti mai sus, cu tr~cerea 'in-
semnarii dintr-o sfera 'in alta, 'i~i are temeiul In conceptia concre-
ta175 pe care o are Vechiul Testament despre om dupa. care celc
doua elemente componente, trup $i sujlet, erau considerate ca
strans unite, ca racand o unitate personala ~i de aici ca stand unul
cu altul In stransa schimbare de raporturi.
Precum 'in creatie natura este subordonata spiritului, tot a~a In
chi~ special In dubla fire omeneasca, trupul ca:e. est~ 'i~su_fletit ~
spirit are chemarea ~i scopul sa fie organ al spmtului ~i sa stea 11~
slujba acestuia, in acest scop a fost creat de Dumnezeu. Trupul ~~
sufletul, a~a cum sunt In om, se arata ca apartinand_ u.nul d~ altul ~1
pe aceasta se sprijina unitatea naturii umane, d~ aic1_se_ lan:i~re~tc
reciprocitatea dintre trup ~i suflet, 'in urma care1 actmm spir_1tual
sunt chemate la iveala simturi ~i afecte corporale . . corespunzatoar
I .,, 1s6
~i invers, starile trupe~ti influenteaza as~pra s?mtu. m . .
Din schimbarea de 1nsernnare a unm cuvant, dmtr-un domemu
spiritual la eel corporal ~i invers, ar urma ca 'in ~ech.i~l Testament,
deosebirile calitative ale elementului corporal ~1 spmtual se ~terg
sau aproape se desfiinteaza. Lucrul acesta, daca ar fi 'inteles a~a, ar
fi incorect, cu atat mai mult cu cat dupa cum am vazut ma1 sus,
deosebirea esentiala dintre trup ~i suflet este mentinuta ferro.
§ 19. Nemurirea sufletului
Din cele ce desprindem din cartile Vechiului Testament, vede~1
ca sufletul a fost creat de Dumnezeu sa locuiasca In corpul omulu1 ,
dar ~i In afara de el, dupa 'incetarea omului din viata. Este drept c
1
lucrul acesta nu este spus cu limpezimea din Noul Testament. Au
torul cartii I a Jui Moise (Geneza) nu spune direct ca omul a fost
creat pe1~tru o viata nemuritoare, dar aceasta reiese in mod logi<.'
175 Kong E, Theologie des ?salmon, p. 323 . Apud Scholz P., op. cit.,
p. 78.
136
din cuvintele sale prin care ne lncredinteaza ca omul a fost crcat
d~pa chipul ~i asemanarea lui Dumnezeu. Mai ajungem la lncrc-
dmtarea ca omul a fost creat nemuritor ~i din amenintarea divina
Fata ~e om, ca va m~ri daca va manca din pomul oprit (Gen. 2, 17).
Daca omul n-ar fi calcat aceasta porunca divina, ar fi ramas strain
de moarte.
Moartea avea sa priveasca numai trupul nu ~i sufletul caci iata
cum se exprima autorul Facerii: ,, Te vei intoarce fn par:zantul din
care e$li luat, caci panuint e$fi $i in pamant vei merge (Gen. 3, 19).
Daca omul asculta de glasul lui Dumnezeu ~i nu calca coman-
damentul ceresc, atunci ~i trupul ramanea nemuritor.
Cum ca sufletul este nemuritor ne-o probeaza istorisirea despre
Enoch: ,, Enoch a umblat dupa Dumnezeu, apoi nu s-a mai vazut
c~ci 1-a_luat Dumnezeu" (Gen. 5, 24). De~i anumiti exegeti ar voi
sa exphce termenul ,,a lua" (lakah) ca o luare naturala adica
printr-o i_noarte naprasnica, dar contra acestei interpretari pledeaza
nu numa1 uzul vorbirii al lui lakah, ci ~i Ben Sirach 49 16 uncle ni
se spune ca nici un om de pe pamant n-a fost creat ;se~enea lui
Enoch,_ c_aci. ace~ta a fost luat de pe pamant. In sprijinul acestei in-
Lerpretan vme ~1 Sf. Pavel. (Evrei 11, 5), care spune ca Enoch a
fost luat ca sa nu vada moartea.
G~n. 25, 8 citim: ,,Avraam a murit ... $i afost adaugat la popo-
rul sau". Avraam n-a fost 'inhumat In mormantul parintilor sau in
Ur de unde se tragea, ci In Canaan, deci ,,adaugarea Ia poporul
sau" trebuie inteleasa cum ne lnvata Biserica cre~tina 176 In sensul
c~.~u~etul Jui Avraam s.-a .adaugat la cele ale mo~ilor ~i stramo~ilor
sa 1 . In acest sens trebme mterpetat locul din Deut. 32, 49-50, unde
SC spune despre Moise ca s-a adaugat la poporul sau deoarece
rnuntele Abarim, pe care a murit Moise, se afla dincolo 'de Iordan
in Moabia (Cf. IR 11, 43; 22, 40). '
Opri~d pe israeliti sa mearga sa consulte sufletele mortilor (ne-$
cromantrn), cum vedem din Levitic 19, 31 ~i din Deut. 18 11 re-
zulta in m~d :vident ca evreii credeau in existenta sufletel~r, dupa ,.
n~oartea pamanteasca a omului. Saul a alergat Ia duhul Jui Samuel, .
cand fu m marele necaz al sau, ~i a calcat porunca Legii, ceea ce
176
Silvestru de Canev, ~eolog1·a dogmat1'ca- ... , vo I. III , B ucurc~ti ,
1900,p.255.
137
 in mod clar este exprimata credinta
cartea Ecclesiast 12 . 7'- , , •
,10 .
nemunrea sufletului in
demonstreaza iara$i ca evreii credeau ca sufletul nu se pierde, cand
dar sufletul se refntoarc~ fnapoi la D
' 7 · 1 arana se zntoarce in - -
pamant, cum a Jost,
se desparte de trup (1 Sam. 28, 8-25). D - d · . .. umnezeu, care l-a dat"
Pentru credinta in nemurirea sufletului pledeaza $i cuvintele lui aca octnna nemunrn sufletul . .
cartile Vechiului Testament in schr1 ~u .este_ a~a de clar expusa in
- m '.1~ cartile deuterocanonice
Iacob: ,, Ma vo i cobori, intristat, la fiul meu in §eol" (Gen. 37, 35).
$i in special in cele a ocr· '
lnvatatura despre exi~ent~fe, a caror ~ngme_ ~ste ~et post-exilica,
Batranul patriarh credea ca fiul sau Iosif a fost sfa$iat de animalele
cu acela$i contur, ca $i in N!~r;:~:::n~: spmtulu1 apare aproape
salbatice, deci el nu se giindea la o 1nmormiintare obi$nuita, ci nu-
mai la o locuire comuna cu sufletele strabunilor. De altfel, Iacob
nume$te viata aceasta pamiinteasca o pribegie (megurim, Gen. 47, " Sufletul drepfilor sunt in mdna lui D . .
mai atinge de ele 1'n och.. l - - . umnezeu sz chznul nu se
9 ), ceea ce ne face sa banuim ca socotea ca o alta viata este unde · u ce or Jara nun! d ··
desavdrsire §i ie§irea /or din 1 /' e, repfu sun! morfi cu
plecarea /or dintre noi un prapu-~e / se pare r::zare nenorocire, §i
vom petrece cu cei scumpi ai no$tri, in genul in care Pavel vor-
be$te de patria cereasca (Ebr. 11, 16). in Jafa oamenilor, ei au indurat ' a_r ez sun! zn pace. :hiar daca
Pentru nemurirea sufletului pledeaza doctrina despre §eol, adica este p/ina- " (I' t 1 S 1 suJerznfe, speranfa /or zn nemurire
locul de 1ntiilnire al sufletelor dupa moarte. Din nefericire, cartile _ ... n,e ep. o om. 3, 1-4).
<leau in aceasta doctrina Miintuitor~~~t·r~ sa ukeilor care nu cre-
Vechiului Testament nu dau ceva clar in ce prive$te locuinta su- Ca sa arate nemurirea sufletelor d .
<l in Vechiul Testament ;i anume pe Ex~~s ~s 6se serve$te de un lac
fletelor dupa moarte, cu alte cuvinte noi nu $tim precis ce era $eO-
lul. in cartile Vechiului Testament, apare ca un loc sub pamiint, ne: ,,Eu sunt Dumnezeul lui Abraham ' 'unde Ya~weh spu-
unde domne$te o 1ntunecime groaznica, din care cauza $eolul este Dumnezeul lui Jacob" M' t . I ' Dumnezeul luz Isaac §i
,,tara 1ntunericului $i a umbrei mortii". Aici merg $i cei buni $i cei am, cat $i Isaac $i Iac~b ;n ~1toru arata sad~keilor ca atat Avra-
rai. Cine intra in $eol nu se mai 1ntorcea la viata. De$i $eo1ul este cxiste dupa suflet ca-c1" o' upa moartea trupunlor lor, au trebuit sa
::eu al morfilor, ci al vii/or " (Mat. 21, 32). . " nu este Dumne- ~
locul lini$tii $i al uitarii, totu$i starea sufletelor nu este lipsita com- ' umnezeu a spus ca· El
plet de con$tiinta (ls. 14, 9- l O; Ez. 31, 16; 32, 21 ). In $eol sufletele
sunt a$a de anemice $i lipsite de vlaga, !neat chiar pe Dumnezeu
nu-1 mai pot cunoa$te ca sa-1 laude $i preamareasca (Iov. 26, 5; ls.
14, 9-10; Ps. 48, 15; 113, 25; ls. 38, 18). § 20. Asemanarea omului cu Dumnezeu
Fiind o locuinta infernala, $eolul are ceva de groaza in mintea
evreului, de altfel ca $i iadul in conceptia cre$tinului. Din aceasta
cauza, cum auzim din psalmi mai ales, credinciosul se ruga lui ~reatia omului narata de capitolul lntiii al G .
data de un scurt monolog , D eneze1 este prece-
Dumnezeu sa-1 izbaveasca din acest $eol: p , om· r;;; a . D , m care umnezeu se hotara$te sa faca
,, De aceea mi se bucura inima §i mi se vesele§te sufletul .. . , caci . ,,y zzs umnezeu · SaJacem pe o d - h'
nl{rnarea noastra' ca sa- stapaneasca
-.- . $i ase-
- pesti · m,- ··upa c- zpul
nu vei lasa sufletul meu in locuinfa morfii (§eol), nu vei ingadui ca i111imalele tot pamdntul ~ . t t - - z maru, pasarzle cerului,
, yl o ce se taraste pe pa - t r;;· fi-
iubitul tau sa vada putreziciunea " (Ps. 15, 9-10); t >umnezeu pe om du a h . I _ man . yz a acut
,, Dar mie Dumnezeu imi va scapa sufletul din locuinfa mor(i- /rlcut" (Gen. 1, 26-21~ c zpu sau, dupa chipul lui Dumnezeu /-a
lor, caci ma va lua sub ocrotirea Sa" (Ps. 49, 15).
Luarea lui Ilie la cer, in caruta cea de foe, este alt indiciu ca Dupa acest pasaj, omul este creat d - d .
r ·le doua cuvinte chidmuth . upa mo elul Im Dumnezeu $i '
israelitii credeau ca sufletul nu se pierde (11 Regi 2, 11 ). Daca ve- l11cium 1 . enu $1 bezalmenu, de fapt spun acela$i
chii evrei n-ar fi avut con$tiinta ca sufletul nu moare, atunci luarea , ucru ce se poate vedea cu precizie din capitolele 1, 27; 5, 1
lacer pentru viata \or curara $i sfanta (a lui Ilie $i Enoch) n-ar mai
fi fost socotita ca o rasplata divina.
177
se11'm E., op. cit., p. 56.
139
138
~i 9, 6, 'in care expresiile altemeaza. Daca tinem seama_ de c:_ea ce
am spus in paragraful despre fiinta lu~ Dumneze_u, ~m ~a~ut ~a cen~
trul ideii de Dumnezeu II formeaza ideea de v1ata, spmtuahtat~ ~1
sfintenie iar ideea de sfintenie este aratata 'in mod expres, ca fond
rez~rvat~ Jui Dumnezeu, atunci sensul afirmatiei ca o~ul este Ia.cut
dupa chipul Jui Durnnezeu nu poate fi deciit _acela ca ~1 omul es~e o
personalitate vie ~i spirituala. Pe pamiint, smgur ~mul _es~e c_h1pul
personalitatii spirituale a lui Dumnezeu, dar totu~t alcatu1t . dmtr-o
substanta inferioara. Ca ~i Dumnezeu, omul este un dommto~, u~
stapiin, 'un conducator al 'intregi~ naturi pe care el~ omul, _trebme sa
~i-o supuna ~i s-o foloseasca. Smgur omul P?seda ~apac1t~tea_ ~~ a
vorbi, pe care n-o are deciit Oumnezeu ~um ~1 ca~ac1tatea gand1ru, a
vointei ~i a tuturor functiilor spirituale ~1 suflete~tt. .. . spiritului uman ~i anume in inteligenfa, libertatea ~i nemurirea sa.
Exista, in continuu, primejdia de a exagera afir_matnl~ Vechm-
lui Testament cu privire la crearea omului dup~ ch1pul Im Dumne-
zeu adica de a le da un cuprins pe care, in reahtate, nu-I au, ~au de
a1: goli de orice cuprins. A~a de ~il_da, un_ii a~ redus ase~~n~rea
omului la elementele trupului (poz1t1a vert1cala) sau I~ s~apan~r~a
socot asemanarea omului cu Dumnezeu m msu~mle
tlatu rii . Altii
. d fi . 178
morale, omul putiind ajunge la un grad mare ~: 1~t1:e · ..
Ca asemanarea omului cu Dumnezeu rez1da m msu~m~e mo~
rale, ne-o arata in mod plastic Psalmul 8, ~are este eel 1:1~~ vech1
comentar al expresiei ,,dupa chipul si asemanarea noastra . v runca ce i-a fost data In Geneza 2, 17, ca sa nu manance din pomul
,,Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este n_um~le Tau
in tot pamantul! Slava Ta se inal{a mai pe sus dev cerun.: Din '!ura
copiilor si a celor ce sug la {a{ii ai ago~isit lauda ... ; Cand P_rr~esc
cerurile, lucrarea mainilor Tale, luna si stelele pe care le-~ifac~t,
imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el si fiul omului, ca sa-l_
bagi in seama? L-ai fa.cut cu pu{in mai pe jos decat Dumnezeu s1
l-ai fncununat cu slava si cu cinste .. . (Ps. 8, 4-6). . . _ 11iimant. Dupa chipul sau l-a imbracat cu virtute ... Pricepere si
Pe cat se vede, Psalmul 8 parafrazeaza expresta d~n Gen~za 1,
26: ,,dupa chipul ~i asemanarea noastra", ciind zice: ~1 tu l-a~1 Ia.cut
cu putin mai pe jos dedit Dumnezeu ~i ~i pus toate sub mana sa.
Caracterul de domnitor pe care-I are notmnea de Du~nezeu ( Elo-
him) In cartile Vechiului Testament, in locul ace~ta dm Psalmul 8,
a fast faarte clar exprimat. Aici, omul este aprop1at de Dumnezeu,
178 Dillmann, op. cit., p. 57 .
140
i'ntr-un mod cu totul nea~teptat, pentru Vechiul Testament. Desigur
ca nu trebuie sa uitam ca, acela~i psalm 8, accentueaza In versetele
1-4 marea prapastie care separa pe Dumnezeu de om, aratand ca
Dumnezeu are o slava ~i o maiestate, incomparabil mai mare, iar
f'aptul ca Dumnezeu s-a gandit la soarta omului constituie o minu-
ne. Aceste ganduri pornesc de la conceptia sfinteniei lui Dumne-
zeu, care in mod radical deosebe~te pe om de Dumnezeu 179 •
Fiindca Dumnezeu este o fiinta absolut spirituala, se intelege de
la sine ca, asemanarea omului cu Dumnezeu numai in sufletul
omenesc putea sa aiba loc. Aceasta este ~i invatatura tuturor scrii-
torilor vechi ai Bisericii cre~tine 180 •
0 asemanare a omului cu Dumnezeu o mai gasim ~i in lnsu~irile
a. Vechiul Testament peste tot arata ca omul a fost creat cu in-
teligenfa ~i rafiune. Lucrul acesta se arata prin aceea ca Adam '
vorbe~te cu Dumnezeu, da nume animalelor ~i ca el, omul, nu ga-
sqte printre acestea nici o creatura care sa-i semene fiintei . sale' ca
cl cunoa~te pe Dumnezeu ~i se intoarce cu toate gandurile ~i simti-
rile catre Dumnezeu. Chiar dupa caderea in pacat, omului i-au ra-
mas insu~irile spirituale, chiar daca au fost tulburate ~i slabite.
b. Omul a fast creat cu libertate. Lucrul acesta ni-1 indica po-
ru n oa~terii binelui ~i al raului, care porunca este inteleasa numai
daca se presupune libertatea omeneasca. Aceasta libertate, de~i cu
111ult slabita, omul a mentinut-o ~i du pa caderea in pacat.
Cartea Ben-Sirach in inteligenta ~i libertate vede asemanarea
ornului cu Dumnezeu:
,, Dumnezeu a facut pe om din pamant si iarasi I-a intors fn
limba i-a dat ca sa cugete. Umplutu-1-a cu stiinfa si fnfelegere .. .
/•,'/ a salasluit ochiul sau in inimile !or, ca sii le faca stiuta marefia
/aptelor sale, ca astfel ei sii preamareascii sfant numele sau si sii
l'l'Sleascii minunile savarsirilor sale ... " (Ben Sirach 17, 1-14).
179
Sellin E., op. cit., p. 56.
°Comoro~an Al. , op. cit., p. 269.
18
141
 Asemanarea omului cu Dumnezeu, cum am amintit la lnceputul
acestui paragraf, trebuie sa constea din lnsu~irile morale ale dreptatii
~i sfinteniei, a~a precum mentioneaza cartea Ecclesiast: ,,Aceasto
am a.flat, ca Dumnezeu l-afocut pe om drept" (Eccl.'.· 2.9) ..
Asemanarea omului cu Dumnezeu mai consta ~· dm hbertatea
vointei. Stramo~ii neamului omenesc au fast creati cu o vain.ta li-
bera de orice afectiuni sau lnclinari rele. Poftele cele rele au mtrat
In om abia dupa ciderea In pacat, In timp ce lnainte de gustarea di~
fructul oprit, ru~inarea legata de fornicatiuni nu fu cunoscuta llll
Adam ~i Eva, caci ei nu ~tiau nimic despre goliciune, din contra,
dupa caderea In pacat citim: ,,Atunci li s-au desclzis ochii la aman-
doi .yi au cunoscut ca ei erau goi .yi atunci au impletit frunze ~e
smochin .yi .yi-au Jacut .yorfuri" (Gen. 3, 7). Cand s-au ascuns dm
fata Jui Dumnezeu, fiindca se ru~inau de goliciunea !or, Dumnezeu
a ~is catre Adam: ,, Cine fi-a spus ca e.yti gol? Nu cumva ai mancat
din pomul din care ifi poruncisem sa nu mananci? (Gen. 3, 11).
Cunoa~terea goliciunii ~i a ru~inarii l~i are baza numai In gu~tarea
fructului oprit, luat din pomul cuno~tintei binelui ~i raulm. De
aceea, spune Fer. Augustin 181 , cu privire la starea veche a ambilor
stramo~i: ,,Mai lnainte ca ei sa calce porunca, ei 11 placeau p.e
Dumnezeu ~i Dumnezeu Ii placea pe ei. De~i ei purtau .corp am~
malic, ei nu simteau nici o atatare ... De aceea, nu se ru~mau, de~1
erau goi".
a. Al treilea dar cu care Dumnezeu daruise pe om, lnainte de
caderea In pacat, era nemurirea truP_ului (Gen. 3, 22-23). A_cest
adevar este aratat In Geneza 2, 17 ~1 anume de porunca data de
Dumnezeu, In care vedem ca moartea trupului este hotarata ca
amenintare, adica drept pedeapsa ca urmare a pacatului:
,, Di~ pomul cuno.ytinfei binelui .yi raului sa nu mananci, caci in
ziua fn care vei manca, vei mu:ri" (Gen. 2, 17).
Ca omul fusese alcatuit cu facultatea de a nu muri trupe~te,
daca voia sa mearga pe calea trasata Jui de Dumnezeu, se vede ~i
din Geneza 3, 19, unde citim: ,,Jn sudoareaJefii tale sa-ti mananci
painea, pana te vei intoarce in pamiint, caci din el ai Jost luat. Ta-
rana e.yti .yi in farana te vei fntoarce ". Pe cat se vede moa:tea fu
adusa la cuno~tinta omului, abia dupa caderea In pacat. Dm Ge-
181 Augustin, De pecc. merit. et remiss., II, 22.
142
11cza 3, 22, vedem ca Dumnezeu a luat masuri ca gustarea din po-
111ul vietii sa fie imposibila, ca omul sa nu mai poata trai etern.
l ~ste incorecta parerea Jui Iosif Flaviu , ca prin istorisirea biblica
182
11 nemuririi omului trebuie sa lntelegem o vietuire mai lunga. Din
·ontra, Sfiinta Scriptura ne arata ca omul, daca ar fi voit, adica
daca n-ar fi pacatuit, el n-ar fi murit, ci ar fi trait In eternitate:
,,Dumnezeu n-a creat moartea'', spune lntelepciunea lui Solo-
111 011 (1, 13), ,,El nu se bucura de pieirea celor vii";
,,Dumnezeu l-afocut pe om pentru neputrezire .yi l-afocut dupa
r'i1ipul fiin{ei Sale. Numai prin pizma diavolului a intrat moartea in
!11111e .yi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca" (Int. 2, 23 ).
ldeea aceasta a cartii lntelepciunea Jui Solomon este sustinuta ~i
de Noul Testament. Apostolul Pavel spune: ,,Dupii cum printr-un
singur om a intra! piicatul in fume .yi prin piicat a intrat moartea,
.)'i astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor" (Rom. 5, 12).
invatatura Vechiului ~i Noul A~ezamant a fast legiferata de Bi-
''crica cre~tina In sensul ca da anatemei pe cine crede ca Adam,
primul om, a fast creat muritor chiar de la 1nceput1 83 .
§ 21. Starea originara ~i scopul omului
Toate cartile Vechiului Testament recunosc ca omul a avut la
111ccput o alta situatie, mai buna decat cea actuala, atilt In ceea ce
prive~te insu~irile fizice. Natura lnconjuratoare avea ~i ea alta lnta-
li ~are, decat cea de azi. Toti autorii Vechiului Testament sunt In
dcpli na concordanta cu Geneza, In ce prive~te starea originara a
nmului. Iata ce citim In Gen. 2, 4 sq. : ,,Iata obar.yiile cerului .yi ale
111/111iintului, atunci cand nu Jost zidite, in timpul cand Domnul
I >11111nezeu nu slobozea ploaia pe pamant .yi nu era nici un om ca
111 I lucreze, ci numai aburi se ridicau pe piimant .yi adapau toatii
182
IosifFlaviu, op. cit., I, P.
183
Sinodul IV din Cartagina, canonul 123: ,,Cel ce zice cum ca Adam
11 fi murit trupe~te fie ca ar fi pacatuit, fie ca n-ar fi pacatuit, caci ar fi
111 urit nu spre pedeapsa pacatului, ci dupa necesitatea naturii, sa fi e
1111atema". Cf. Comoro~an A., op. cit., p. 314.
143
fafa pamdntului. Atunci a zidit Domnul Dumnezeu pe om din fa- Pe tema -d · ·
. . pusa e c~pitolul 2 dm Geneza se brodeaza toate ideile
rdna pamdntului $i a suflat in narile lui suflare de viafa $i s-afacut 1
cu pnv1re a st~rea pnmara a omului, inainte de cadere
Adam .fiinfa vie. Si a sadit Dumnezeu o gradina in Eden, spre ra- . ~e~a ~e Isa1a spune despre starea de fericire din l~paratia me-
sarit $i a salii$luit acolo pe omul pe care fl zidise. Apoi Domnul ~ 1~n.1cAa, e o_ ~pune dupa ~nalogia cu starea omului, din gratlina ra-
Dumnezeu a poruncit sa rasara din pamdnt tot felul de pomi, fr u- iu UI. ~a traia OIDUJ, 111a111te de cadere:
mo$i la vedere $i buni la mdncare, iar in mijlocul gradinii erau po- ,,A:unci lup'!l va. locui impreuna cu mielul # pardosul se va
mul viefii $i pomul cuno$finfei binelui $i raului ... . Si a luat Domnul culcfl l'!1preuna_, c~ zedul; vi{elul, puiul de leu $i vitele ingra$afe
Dumnezeu pe Adam $i I-a pus fn gradina Edenului, ca s-o Lucreze var z zmpreuna ..Jz ~e_ va mdna un copila$. Vaca .Ji ursoaica var
$i s-o pazeasca. Si a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zi- pa.Jte la un lac .JZ puu for se var culca laolaltii Leu/ va md .
cdnd: Din tofi pomii gradinii vei mdnca, dar din pomul cuno$finfei cu boul, pruncul de tdtii . l . . - , nca paze
1 l , t- , , se va ;uca a gura bortez naparcii .Ji co
binelui $i raului sa nu mandnci, .fiindca in ziua in care vei mdnca p.z Iu m, arcat va biiga miina in vizuina balaurului " (Is 11 6, 8 Cf-
vei muri. Apoi a zis Dumnezeu; Nu este bine sa fie omul singur. ~1 s. 65, 25). ' . ' - . .
Sa-i facem lui un ajutor de potriva lui. Caci Domnul Dumnezeu . Intre om ~i animal, !n starea edenica, nu exista nici o lupta De
facuse din pamdnt toate viefuitoarele cdmpului $i toate pasaril ' aceea spunea Hozea· In · ., ·
mant , . " . z1ua aceea voz mcheia pentru ei un lega-
cerului $i le adusese la Adam, ca sa vada cum le va numi; $i pe -
1
~u .(1-°;,e~e c~rn_(Juluz, cu piisarile cerului $i cu tdriitoarele pii-
fiecare vietate, cum era s-o numeasca Adam, a$a era sa.fie numefr ;'.~an ~ uz: . oz. sfaran~a ar~ul dj~ {arii, sabia $i orice unealta de
ei. Si a pus Adam nume tuturor pasarilor cerului $i tuturor flare /or azboz: $1-l vozface sa locuzasca m lini.Jte" (Hoz. 2, l).
campiei, dar pentru Adam nu s-a aflat un ajutor de potriva Lui. . Isa1~ I~e vor.be~te d.espre o viata lunga nebanuita: ,,Nu var maifi
Atunci Dumnezeu a adus un somn greu pentru Adam $i a luat una ;:: el ~ic~l ~op~ .cu ztle pu{ine, nici biitrdni care sii nu-.Ji fmpli-
din coastele Lui. Si a facut Dumnezeu coasta, pe care a luat-o din 1 ~ a~ca ~z e,e. me va muri, la vdrsta de o suta de ani va.fi inca
Adam, femeie $i a adus-o Lui Adam. anar, .JI ce care va muri de 0 t- d . '
tos" (Is. 65, 20). su a e am, va fl socotit ca piica-
Rezumand capitolul 2 al Genezei, vedem ca dupa crearea sa,
omul vietuie~te lmpreuna cu sotia sa (i$a), care este ajutorul sau, in Profetul Amos ne amint t d .
solului· !. t - . "/ . e~ e espre o product1e abundenta a
mijlocul gradinii Edenului, ce era strabatuta de un fluviu care raccu ·., - . " a. a vzn zz e, zzce Domnul, cdnd plugarul va a ·un e
ca pomii gradinii sa fie a~a de abundenti, !neat omul sa nu due .1ecerator $1 eel ce calca strugurii pe eel ce seamanii y - g_ pe
1·cind mustul · d. samanta
lipsa de nimic. Din partea animalelor, Adam ~i Evan-au nici o su (Amos 9, 13)~a pzcura zn mun{i $i va curge de pe toate dealuril~ ,:
parare, nici una nu era salbatica ~i rapitoare. in aceasta stare d
beatitudine, Adam ~i Eva umbla neimbracati. Diversitatea de sex rart~~;~~:~;b~J~r~ se afla In mijlocul gradinii Eden, este amintit In / !1
nu le produce nici o tulburare sau pudoare. Stramo~ii neamuhll
ornenesc traiesc cu Dumnezeu lntr-un raport de nesinchisita pace 1 ''. R~dul eel neprihanit este ca un porn al vietii (Prov 11 30 . 0
bunavoire. Datorita fructelor pomului vietii, ornul ~i femeia sa au rlorzn{a implinitii este un pom al vietii" (Prov l3 12) D. ' ), "
loru l cartii J · I - ·· . · · · · eoarece au-
posibilitatea sa fie mo~tenitorii unei vieti eteme. Aceasta posibili - .. , ov 71_ a cart11 Ezechiel ar parea ca au la baza alta traditie
tate atarna de pazirea poruncii divine, de a nu manca din pomul II . stan~ de_ ~e~.1c1re e?e_nica decat cea descrisa In capitolul 2 d.in '

cunoa~terii binelui ~i raului, caci dupa cum reiese din context, c:I < rcnez~, ~nt1c11 negat1v1 au cautat sa gaseasca fel de fiel d . . .
"'lU ma1 bme . ,1 e ong1111
n-avea aceasta cuno~tinta mai lnainte de gustare. $i, lntr-adevar, ill " D zis . mprumuturi din miturile ~i legendele orientale
ar _ . .bme spune seIr111 : ,, c u toate acestea repetam
. . foarte · ca
184
clipa in care a gustat din ace! porn, beatitudinea edenica a disparul ,
putinta nemuririi trupului a disparut ~i dansa, lmpreuna cu alte in 1111ag111 Ile starn primordiale a omului, chiar daca prezinta trasaturi
su~iri, de care vom aminti In paragraful urmator. 184
Sellin E., op. cit., p. 61.
144 145

diferite, au totu$i drept punct comun afirmatia ca omul a trait de la
i'nceput i'ntr-o fericire pamanteasca cu mult superioara star.ii de.~ai
apoi, dar legatura cu Dumnezeu era cu mult mai reala $1 mat m-
1 tensa decat fu cazul pentru generatiile de dupa cadere, a$a !neat do-
. rul dupa paradisul eel pierdut, In sens Jarg, este comun tuturor scri-
erilor Vechiului Testament. In acest dor se afla imboldul tainic ca
omul sa nu se Jase biruit de tendinta de a deveni nepasator, satul
sau disperat de situatia actuala, ci tocmai con$tiinta ca starea actu-
ala este urmarea platii divine pentru pacat, sa-i tina omului dorinta
treaza de a-$i recapata bunurile pierdute, de a crede intr-o mantuire
$i de a se pregati pentru ea. lata care este valoarea religioasa, a$a
de durabila a acestei invataturi despre starea edenica a omului".
Trebuie sa mai accentuam ca cele doua istorisiri ale creatiei (una in
Geneza cap. 1 $i alta in Geneza cap. 2) ne arata casatoria mono-
gama ca o institutie direct divina $i ca un dar al starii originare
(Gen. 1, 27 $i 2, 24 ). .
In ce prive$te scopul crearii omului $i rostul vietii omene$tt pe
acest pamant, el nu este exprimat expres, dar ii.putem intreved~a
tot din referatul creatiei descrisa in cele doua cap1tole ale Geneze1:
,,Domnul a luat pe om $i l-a a$ezat in gradina Edenului, ca s-o
lucreze $i s-o pazeasca" (Gen. 2, 15). Dupa aceste cuvinte, scopul
crearii omului era de a ingrijii de natura pe care o racuse Dumne-
zeu $i i-o pusese la dispozitie, ca s-o foloseasca absolut liber:
,.Dumnezeu i-a binecuwintat $i le-a zis: Cre$lefi, inmulfifi-va $i
umpleti pamiintul $i supunefi-l pe el. Stapdnifi peste pe$tii mari!,
peste pasarile cerului $i peste orice viefuitoare ce se mi$ca pe pa-
mant'' (Gen. 1, 23). Dupa aceste cuvinte, reiese ca omul este co~
roana creatiei lui Dumnezeu. El trebuie sa populeze pamantul ~1
sa-~i supuna toata natura vie.
,. Umplut-a pe oameni de $liinfa $i intelegere $i le-a aratat ce
este binele $i raul. El a sala$luit ochiul sau in inima !or, ca sa le
jaca $liuta marefia japtelor Sale, ca astfel ei sa mareasca ~Jani
numele Sau $i sa vesteasca minunile savdr$ile de El" (Ben-Suach
17, 6 sq.) Rezulta de aici, ~i aceasta este ~i invatatura Bisericii
cre$tine185 , ca omul a fost creat pentru a cauta nelncetat pe Durnne-
zeu $i a-l lauda $i preamari.
185 Comoro~an A., op. cit., p. 305.
146
186
In afa~a acestor scopuri, Sellin mai afla unul care i se pare
dest~I ~e important: ?umnezeu dorea sa aiba pe pamant un slujitor
c_redmc1os, supus Lui cu o ascultare Iara murmur sau $i mai nime-
nt, Dumnezeu voia sa aiba pe pamant fiinte asemanatoare cu El
care sa traiasca prin El, in fata Lui $i condu~i numai de El (Gen.
21; 6, 9). Spusele pe care le folose$te Dumnezeu, cu privire la om:
s:
.,Nu_ este bine ca omul sajie singur" (Gen. 2, 18), aproape, spune
Se_llm, ~a s-ar_putea aplica $i la Dumnezeu, Iara a-i ~tirbi din pro-
pna Lut sufictenta dumnezeiasca. Acela~i Dumnezeu, care este eel
sfant ~i eel perfect In sine insu~i, ~i care poate arata, pe de o parte,
o lnver~unata dorinta de distrugere, acela ne apare aici, ca unul
care cauta comuniune. Aici dore~te sa aiba fiinte asemanatoare cu
El, pe care sa le poata conduce ~i care sa se l~se conduse de El.
Fata de aceste fiinte asemanatoare, El vrea sa-~i realizeze insu~irile
sale de marinimie, i'ndurare, iubire, ca ~i pe cele de dreptate.
§ 22. Caderea omului
Sfanta Scriptura a Vechiului Testament nu ne da informatie am-
pla ~i precisa cu privire la caderea omului In pacat. Din aceasta cau-
11i cercetatorii mai liberali ai VechiuJui Testament conchid, Iara ezi-
tnre, la afirmat~~ ca Vechiul A~ezamant nu are o conceptie unitara
1. upra moduJm m care omuJ a trecut din starea placuta Jui Dumne-
187
' · ·u la starea de pacat ~i de fiinta supusa maniei Jui Dumnezeu .
lstorisirea pacatului stramo~esc se afla In Geneza 3, 1 sq.: ,,Sar-
1wle era mai $iret decal toate fiarele cdmpului pe care le jacuse
I )omnul Dumnezeu. El a zis femeii: Oare, cu adeviirat a zis Dum-
ll<'zeu, sii nu mdncafi din tofi pomii din griidinii? Femeia a riispuns
y11rpelui: Putem sii mdnciim din rodul tuturor pomilor din griidinii,
rlur despre rodul pomului din mijlocul gradinii Dumnezeu a zis: Sa
1111 mdncafi din el $i nici sii nu vii atingefi de el, ca sii nu muriti.
ftunci $arpele a zis femeii: Hotiirat, nu vefi muri, dar Dumnez~u
)tie ca, in ziua cdnd vefi mdnca din el, vise vor deschide ochii $i
186 Se 11·m E ., op. czt.,
· p. 62 sq.
187 Se11·m E ., op. czt.,
· p. 63.
147
ve/i Ji ca Dumnezeu, cunoscand binele $i rcLUl. Femeia a vazut ca
pomul era bun de mancat $i placut de privit $i ca pomul era de
dorit ca sa deschidii cuiva mintea. A luat din rodul lui $i a mancat;
a dat $i biirbatului ei, care era langa ea $i barbatul a mancat $i el.
Atunci li s-au deschis ochii la amandoi: au cunoscut ca erau goi.
Au cusut laolalta frunze de smochin $i $i-au facut $Or/uri din ele"
(Gen. 3, 1-7). Mai departe, istorisirea neascultarii poruncii de a nu
manca din pomul oprit spune cum a urmat pedeapsa divina, lnsu~i
Dumnezeu le-a fa.cut celor doi oameni ni~te haine din piei, i-a seas
afara din gradina Edenului, la intrarea careia a a~ezat ni~te cheru-
bimi (ingeri), care sa invarteasca o sabie invapaiata ~i sa pazeasca
drumul spre pomul vietii. Dandu-i afara din paradis, Dumnezeu a
blestemat lntai pe ~arpe, apoi pe femeie ~i pe barbat. Dar nu numai
prima pereche este blestemata, ci ~i natura: ,, blestemat este acum
pamantul din pricina ta. Cu mu/ta trudii sa-/i sco{i hrana din el".
Urmarind cele spuse de Geneza, in capitolul 4 ~i urmatoarele,
vedem ca dupa na~terea primilor copii ai perechii izgonite din rai,
ace~tia s-au integrat In realitate ~i au lnceput sa dezvolte anumite
ramuri de activitate omeneasca. Dezvoltandu-se cultura umana, cu
ea sporea ~i pacatul. A~a, de pilda, este ucis Abel chiar de fratele
sau Cain ~i descoperirea primelor tipuri de arme a adus dupa ele
ucideri dupa ucideri. Stricaciunea omeneasca, ajungand la maxi-
mum, a atras dupa ea pedeapsa divina, care a adus potopul.
Precum vedem, omul a ciizut in pacat nu din simtamant propriu
sau vointa rea, caci fusese creat bun, ci din pricina ispitirii din
afara, ~i anume de la ~arpe.
Nebanuit de mult s-a scris ~i s-a discutat cu privire la aceasta
istorisire biblica a caderii omului. Unii au aratat ca este un impru-
mut in vechile mituri orientale, altii ca este o legenda plasmuita de
intocmitorii Pentateuhului, ~.a.
l. Sarpele. Pe exegeti i-a interesat lndeosebi sa vada ce se lnte-
lege prin ~arpele prin care a venit ispitirea ~i ce I fast acel porn al
cuno~tintei binelui ~i raului.
$arpele a fast un ~arpe real sau un demon ce avea figura d~e
~arpe?
Daca citim cu atentie textul Genezei, observam ca este vorba de
un ~arpe veritabil, caci ,, $arpele era mai viclean decal toate ani-
malele pamantului " (Gen. 3, 1). Credem ca aceasta comparatie
148
n-ar fi avut lac, daca ~arpele aratat Evei n-ar fi fast un ~arpe adeva-
rat, ci numai aparitia unui ~arpe.
Din blestemarea ~arpelui de catre Dumnezeu, vedem ca este
vorba de un ~arpe propriu: ,, Si zise $arpelui: Fiindca ai facut lu-
crul acesta, blestemat e$li fntre toate vitele $i fntre toate fiarele de
pe camp. in toate zilele vie/ii sate tara$li pe pantece $i sa mananci
faranii" (Gen. 3, 14).
$arpele nu este un demon care purta farma unui ~arpe. in reli-
giile vechi orientale, gasim zei reprezentati in farma de animale,
dar nu acesta este cazul ~arpelui ce in~ala pe Eva.
Din cuprinsul istorisirii ispitirii Jui Adam ~i Eva, este vorba de
un ~arpe, numai ca sub aceasta farma de aparitie se ascundea un
spirit rau, Satan. Duhul eel rau se servi in acest caz de un ~arpe
natural, ca de un mijloc sau un instrument. Motivele care ne con-
duc sunt mai multe. Mai intai maiestria cu care ~arpele face sa
cada in ispita pe Eva presupune o fiinta dotata cu ratiune. Eva este
lncredintata ca eel care vorbe~te cu ea este o fiinta superioara unui
animal. $arpele cunoa~te bine porunca data de Dumnezeu primilor
oameni, ceea ce o face pe Eva sa-1 socoata un spirit puternic.
A~adar, din temeiuri interioare, adica din acelea ce se afla chiar
in povestirea Genezei, ni se arata du~manie intre om ~i un duh,
care duh nu este decat spiritul eel rau. Fiindca printre creaturi, in
afara de lumea cea ciizuta a ingerilor, nu mai exista nici o alta fi-
inta careia sa i se poatii atribui intentii du~manoase fatii de Dumne-
zeu, de aceea, ace) spirit in~elator care vorbi cu Eva ~i avea chipul
11nui ~arpe nu putea fi decat un inger cazut, despartit de Dumnezeu,
adica diavolul 188 .
In sprijinul acestei idei ~i anumite locuri din cartile Vechiului
Testament:
,, Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune $i 1-a facut dupa
chipul fiin/ei sale. Dar prin pizma diavolului, moartea a intrat fn
fume $i cei care sunt de partea Lui vor ajunge s-o cunoasca" (Int.
Sol. 2, 24). Nu animalul ~arpe du~manea pe omul care putea ra-
mane nemuritor cu trupul, ci diavolul care se furi~ase in ~arpe,
aceasta ii in~ela pe om ~i-1 fiicu sa piarda paradisul ~i toate avan-
tajele pe care Dumnezeu i le daduse la creatie.
188
Scholz P., op. cit., p. 75.
149
 Ca Satan ~i nu ~arpele animal a ln~elat pe Adam ~i Eva, ne-o
confirma lntreaga traditie iudaica ~i cre~~ina. Sata.n este autorul. r~­
ului; el este vrajma~ al lui Dumnezeu ~1 calommatorul omulu1 111
fata Celui Atotputemic.
Iata ce ne spune Mantuitorul 'in aceasta privinta:
,, Voi ave{i de tata pe diavolul ... El de la inceput a Jost omora-
tor de oameni §i cu adevarul nu sta laolalta, pentru ca el nu este
adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbe§te din ale lui, caci
este mincinos §i tatal minciunii " (loan 8, 44 ).
Expresia dintr-un fnceput 189 vrea sa spuna ca Satan este autorul
pacatului ~i al mortii corporale din lumea omului. Atunci .diavolul
s-a aratat uciga~, fiindca a folosit minciuna, ca un tata al e1. A~a au
lnteles expresia ,,uciga~ de la 'inceput" toti scriitorii biserice~ti din
. 'l e 190 .
toate t1mpun
Apocalipsa Sf. loan ne 'invata ca balaurul eel mare cu ~apte ca-
pete, zece coame ~i ~apte cununi, nu era altul decat ,, §arpele eel
vechi numit diavolul §i Satana, ace/a care in§ala intreaga lume,
care a Jost aruncat pe pamant §i impreuna cu el, au Jost arunca{i
toti ingerii lui" (Apoc. 12, 9). Tot Sf. loan ne spune mai departe ca
di,avolul este vechiul ~arpe: ,,ingerul a pus mana pe balaur, pe
§arpele eel vechi, care este diavolul §i Satana §i /-a legal pentru o
mie de ani" (Apoc. 20, 2) §i /-a aruncat in adanc ... ca sa nu mal
amageasca popoarele ''.
Poreda de ,,vechiul ~arpe" ~i ,,amagitor de popoare" ne arata in
mod evident ca este vorba de ispitirea primilor oameni, de catrc
~arpe, care de catre Sf. loan este numit di~vol.~ . . ..
Toti vechii parinti, 'in consens unamm, mteleg prm 1sp1t1rea
Evei, nu numai un ~arpe, ci pe diavol. Ei se deosebesc unul de altul
numai prin aceea caci unii socotesc ca diavolul s-a servit de un
~arpe real, ca de un instrument, 'in timp ce altii sustin ca ispititorul
. fi . 191
a luat numa1 orma unm ~arpe
Dupa traditia iudaica, Satan este ispititorul omului, de~i 'in scrieril •
rabinice de mai tarziu, Sammael este capetenia spiritelor rele, dar
189 Unii exegeti au intentionat sa creada ca diavolul a devenit uciga~
fata de om atunci cand Cain a omorat pe Abel (Gen. 4, 8).
, 190
Comoro~an A., op. cit., p. 333.
191
Scholz P., op. cit., p. 97
150
pentru ca a ln~elat pe Eva, In forma unui ~arpe, este ~i el numit vechiul
.yarpe (harta-ha§ hakadmoni) sau numai ~arpele (hanaha~) 192 .
2. Pomul cuno§tin(ei binelui §i riiului. Daca problema ~arpelui
ce amagi pe primii oameni este anevoioasa, cu mutt mai spinoasa
cste chestiunea pomului cuno§tinfa binelui §i raului. Dupa struc-
t ura limbii ebraice, unii sunt de parere ca expresia ,,cunoa~terii
193
binelui ~i raului" are acela~i sens cu expresia ,,folositor ~i dauna-
tor", cum se vede din II Sam. 19, 36; (cf. Is. 7, 15; Deut. 1, 39). In
acest caz ar fi vorba despre un porn ale carui fructe aduc o lntelep-
ciune practica, ce folose~te In viata. Totu~i o astfel de interpretare
m1 este suficienta, pentru ca Dumnezeu spune: ,,Iatii ca omul a
njuns ca unul dintre noi, cunoscand binele §i riiul" (Gen . 3, 22).
Lucrul acesta ne sile~te sa includem 'in notiunea de rau ~i bine ~i
·lementul moral. Trebuie sa ne-amintim ca lntelepciunea practica
~ i cea morala ~ceau la un Joe ,,'intelepciunea" 'in adevaratul lnteles
111 cuvantului. Invatatura evreilor despre lntelepciune, totdeauna,
lcga chestiunile practice de cele etice, in mod foarte strans. Acest
194
l'cl de interpretare este lntarit mai ales prin faptul ca prima con-
sccinta a mancarii din fructul pomului oprit, adica inainte de jude-
rata lui Durnnezeu, aduce cu sine recunoa~terea propriei goliciuni,
prin care se intelege deosebirea de sex ~i trezirea sentimentului de
pudoare. Naivitatea morala, simtamantul copilaresc de nevinovatie
11 unuia fata de celalalt ~i fata de Dumnezeu a fost deci pierdut,
l'i'ici acum ei se ascund unul fata de altul, 'imbracandu-se, ~i se
11scund chiar din fata Jui Dumnezeu, bagandu-se 'in tufi~ . Va trebui
dcci sane gandim ca este un porn al 'intelepciunii, prin care omul a
primit o cunoa~tere practica ~i morala, prin care, relativ, el poate
dcveni independent de Durnnezeu.
Desigur ca pentru autorul Genezei, lucrul principal nu este fruc-
111' din care au mancat oamenii, ~i nici urmarea acestei actiuni. Lu-
1 rut acesta se vede din versetele 14-17 ale capitolului 3, u~de omul
·11 femeia sunt blestemati pentru neascultare. Du pa capitolul 3 al
< icnezei, pacatu l nu este altceva decat neascultare de porunca
divina. 0 astfel de nesupunere ar pune 'in primejdie 'intreaga stapa-
11 ire a Jui Dumnezeu. Este pentru prima oara ca omul s-a razvratit
192
Scr.olz P., op. cit., p. 99.
193
Sellin E., op. cit., p. 65 .
194
Ibidem, p. 66.
151

contra acestei oranduiri ~i cu aceasta s-a introdus pacatul in lume.
Prin neascultarea sa, omul a invatat sa cunoasca raul. Pe~tr~ ac~st
motiv, omul trebuie sa piece din gradin.a lui. Dun:meze~ ?1 sa se 111-
deletniceasca mai intai cu agricultura ~1 ma1 apo1 ~u- z1d~r~a de ce-
tati. Acolo, afara din gradina Eden, neascultar.ea ~1 razvrat1rea c?~­
tr~ stapanirii lui Dumnezeu i~i intinde tot ~a1 ~ult r~za de actlYl-
tate. Aceasta este, 1n rezumat, ceea ce a v01t sa spuna autorul Ge-
nezei. Pacatul s-a apropiat de om prin ispita, .d~~ du pa c~ omul s-a
flicut vinovat de pacat, nu mai exista alta pos1b1htate de mtoarcere,
decat cand Dumnezeu va gasi cu cale.
in ce prive~te parerea Bisericii cre~tine ~u ~r!vi'.e la p~mul c~­
noa~terii binelui ~i raului, unii dintre vech11 pannt1 1-~u mteles 111
mod spiritual, ca de altfel paradisul intre~. Dar cea ma1 ~ar~ p~rte
dintre ei 195 au 'inteles atat paradisul cat ~1 pomul cuno~t111te1 bme-
lui ~i raul~i, In 'inteles literal, din cauza ca Moise spune clar:
,, Dumnezeu a fiicut sii rasarii din f!a~:~nt t~.t pomul jrum_o~ la ve-
dere .yi bun la mancare .yi pomul vief11 m ml)locul razulw .Y~ pomul
cuno.ytinfei binelui .yi riiului" (Gen 2, 9)._ Dup~ ~ce~te cuvmte, ne
infliti~eaza locul raiului pe pamant, n~.m~nd ~~ r~u~ile _ce .curgea~
dintr-insul. S-a numit pomul cunoa~tem bmelu1 ~1 raulu1, ~m. cauza
ca, prin mancarea din el, oamenii ~rimi. a~eau sa cunoasca dm pro:
prie experienta deosebirea intre bm.e ~1 rau . Nu se yoate spune ca
era un porn veninos sau stricator prm natura lucrunlor. sau ~n porn
rau In sine, precum 'in genere, erau bune toate creat_unl~ lu1 Dum-
nezeu. Pomul acesta a fost ales de Dumnezeu, numa1 ca mstrument
pentru incercarea omului.
§ 23. Urmarile pacatului originar
Cum ne amintim din Dogmatica noastra cre~tina, neascult~rea
lui Adam ~i a Evei de porunca lui Dumnez~u,~_se _nume!t: p~c~t
originar sau stramo~esc, pentru ca este eel dmta1 pacat savar~1t 111
- .. t·!96
lumea pamanteasca, de catre stramo~ll no~ n
195 Ccimoro~an A., op. cit., p. 315.
196 Mihalcescu I., op. cit., p. 145.
152
Din pricina acestui pacat originar, s-au abatut asupra primilor
oameni, ca pedeapsa, o multime de suferinte.
Cu privire la sutlet, a pierdut omul harul dumnezeiesc, adica
sfintenia, a nimicit armonia dintre trup ~i suflet ~i a alterat chipul
lui Durnnezeu in om.
Cu privire la trup, prin pacat, omul ~i-a atras suferinte ~i neca-
zuri, apoi moartea fizica, In plus, omul a fost alungat din gradina
Edenului. Pamantul a fost blestemat ~i stapanirea omului asupra
naturii ~i vietuitoarelor s-a restrans nebanuit.
Cea mai grea pierdere pe care a suferit-o omul este moartea
corporala. Moartea i~i exercita actiunea nimicitoare in toate direc-
tiile, din clipa caderii. .
Prin caderea in pacat, asemanarea omului cu Dumnezeu a sufe-
rit ~i ea schimbare. Inteligenta ~i libertatea au slabit, dar n-au fost
complet anihilitae, caci dupa Gen. 5, 1, ni se relateaza ca Adam,
care a fost creat dupa asemanarea Jui Dumnezeu, a nascut un fiu
dupa asemanarea sa. Existenta inteligentei la om este presupusa ~i
dupa caderea In pac~t, ca ~i prezenta libertatii, peste tot, In intreg
Vechiul Testament. In Gen. 4, 6, citim ca Dumnezeu zice catre
Cain ca pacatele navalesc spre el, dar el trebuie sa le stapaneasca.
Apoi este clar ca fiinta libertatii este exprimata net, caci In liberta-
tea vointei poate sa aiba Joe o biruire a pacatului atatator. De ase-
menea, cand Moise spune catre israeliti: ,,Azi chem cerul .yi pii-
mantul contra voastrii; via/a .yi moartea v-am pus fnainte, binecu-
vantarea .yi blestemul. Alege viafa ca sii triiie.yti tu .yi seminfia ta"
(Deut. 30, 19), este clar ca o atare cerinta este cu putinta numai
presupunand realitatea libertatii.
Cele mai expresive cuvinte, in care este exprimata prezenta li-
bertatii ~i dupa caderea in pacat le gasim In Ben-Sirach:
,, Dumnezeu afiicuse om, la inceput, .yi !-a liisat in mana sfatu-
lui din el inSU.$i " (Ben. Sirach 15, 14).
Toate indemnurile Jui Dumnezeu catre om, ca sa faca binele ~i
sa evite raul, toate poruncile ~i opreli~tile, toate promisiunile ~i
1oate amenintarile care se atla la tot pasul in carJ:ile Vechiului
Testament, toate dovedesc ca omului i-a ramas libertatea ~i dupa
caderea in pacat 197.
197 Scholz P., op. cit., p. 110.
153

Ce s-a 'intamplat cu inteligenta $i libertatea dupa cadere? Au su-
ferit o paralizare, o slabire, caci atat in directia catre Dumnezeu,
cat $i In raport cu trupul, a intervenit o dezordine. Din cauza aces-
tei slabiri, ca urmare a pacatului stramo$esc, omul este numit in
Vechiul Testament basar ,,came" (Ps. 56, 5; 63 , 3; 145, 21) dar
mai ales enos ,,slabul, neputinciosul" caci verbul anas inseamna a
fi slab. in Iov 7, 17 citim: ,, Ce este omul, ca sa-fi pese atat de mult
de el $i sa {ii seama de el?" Prin expresia ma enm; - ,,ce este
omul?", Iov vrea sa spuna ca omul este prea o nimica, pentru ca
Dumnezeu sa fie a$a de suparat pe el. Cu privire la aceste imper-
fectiuni $i s\abiciuni ale omului, dupa caderea in pacat, adesea,
scriitorii Vechiului Testament se plang cu cuvinte de acest fel:
,, Caci el cunoa$te zidirea noastra, adusu-$i-a aminte ca tarana
suntem. Omul? zilele lui ca iarba; el inflore$fe ca floarea campu-
lui. Cand sufla vantul, ea trece §i nu se mai cunoa$le locul fn care
afost.... " (Ps. 103, 14-15); Jata zilele mele sunt cat un lat de mana
§i viafa mea este ca o nimica, inaintea ta. Orice om este doar o
suflare. Cao umbra trece viafa omului" (Ps. 39, 5-7; cf. $i Iov. 14,
2; Ps. 39, 12; 73, 5; 78, 39; 89, 48; 90, 4-5; 146, 3-4).
§ 24. Fiinta pacatului
Pacatul este calcarea libera a vointei sau legii Jui Dumnezeu;
a$a ne invata morala cre$tina, dupa cuvantul lui loan: ,, Oricine
japtuie$fe pacatul savar$e$le calcarea legii, Caci pacatul este caf-
carea legii" (I loan 3, 4).
Dupa cele ce aflam in cartile Vechiului Testament, pacatul con-
sta 'in neascultarea omului fatii de voia $i poruncile lui Dumnezeu,
stapanul sau. Chiar $i nedreptatea care se comite fata de un alt om,
$i ea este un pacat, pentru ca arata o deviere $i o 1mpotrivire contra
vointei lui Dumnezeu care cere ca omul sa nu faca decat ce este
bun :·,, Tu ceri ca ade~arul sa fie in adancul inimii, fa dar sa pa-
trunda intelepciunea inauntrul meu" (Ps. 51,6).
In viata aceasta, omul trebuie sa mearga pe o carare anumita, ara-
tata de Durnnezeu $i de cei pe care el i-a inspirat: ,, Oranduielile mele
sa le jacefi $i legile Mele sa le pazifi, umbland In ele. Eu sunt Yahweh,
154
~umnezeul vostru. Observafi poruncile Mele $i legile Mele; eel ce /e
.f~c~, omul ~cela vafi viu prin ele" (Lev. 18, 4-5). Implinirea vointei
d1vm~ este 1dentica cu binele moral: El ti-a vestit fie, 0 omule, ce este
bun $~ ce cere_ de la ti~e, ca safaci dreptate, sa iube§ti piozitatea ~·i sa
merg1plecat1~fafa ~uz Dum_nezeu " (Mih. 6, 8; cf. Ez. 20, 11).
A$a?ar fimta pacatulm, dupa Vechiul Testament, consta mai
mult dm lepadarea de lege sau mergerea contra legii. Pacatosul
es5e :el care .nesocote$te Legea Domnului (Is. 58, 2), care calca le-
?,~mant~l luz Yahweh (IR 19, 14; Ier. 9), care nesocote$te porun-
cde Lui (Ezr. 9, 10), care nu se teme $i trece peste cuvantul Jui
D~mneze~ (Num. 14, 19; I Sam. 15, 24), care trece peste Lega-
r~a~t_ul Im Israel (Ier. 34, 18; Hoz. 6, 7; 8, 1), care nu se supune Je-
gmmlor (Is. 24, 5), care calca pactul lncheiat cu Dumnezeu (Deut.
17, 21_; Ios. 16; Ps. 119, 126, Ier. 11, 10) sau este necredincios
ac~stm pact (Ps. 44, 18), care nu asculta $i nu impline$te cuvintele
lt~1 Dumnezeu (ler. 11, 3;_ Deut. 18, 19; Is. 1, 18; Ps. 119, 158). Pa-
catos este acela care nu tme seama de vocea $i poruncile Jui Dum-
nezeu (Deu~. 9, 2~; 28, 15, I Sam, 12, 15; I Regi 20, 36; Ier. 13,
I 0), c~re_ dtspretute$te oranduielile divine, batjocore$te !egiuirile
Sale ~· sta contra cuvantului Sau (Num. 20, 24; Deut. 1, 26; 1, 43;,
9, 24, los. 1, 18; I Sam. 12, 15; I Regi 12, 31; Ez. 5, 6; 11, 12).
Omul are dreptul auto-determinarii $i are o vointa Jibera dar in
r~omentul I~ ca~e a deviat de la calea trasata de Dumnez;u, care
ste c_ale~ bmelm, face un pacat. Aceasta conceptie fundamentala a
Yechmlm Testament
• - • A s despre pacat, in afara de Geneza 3 ' 1 sq, 0
mat gas1m m am. 15, 22; Ieremia 6, 16; Ps. 51, 6· Deut 11
26-28; Exod 24, 7; I Regi 3, 9. ' · '
Alaturi de aceasta conceptie, mai poate fi identificata $i una
~~ ~e ~oate fi ase~an_ata_ cu cea a altor popoare, ce sustine ca chiar
~ 1_ Id-
98
mcalcarea· unm· ob1ce1 al. poporului constituie un pacat1 , cum d e
pr a necmsttre~ Tamare1 de catre fratele ei Amon (II Sam. 13,
I ~), lu_are~ S_ar~t ~rept sora lui Avraam (Gen. 20, 1 sq.), indemnul
lu1 cu femeia Jui Putifar (Gen · 39 , 9) , m-anarea
r lostf
· .sa pacatmasca
··A. ·t
cte1. mat m1c1
. . mamtea cele mai mari (Gen 29
. , 26) , asa ona cu ce1·
c- -t ·
11 cc1r~ u.mc1$I (Gen. 34, 7-13) $i luarea de lucruri apartinand necir-
rnmc1$Ilor (Ios. 7, 15). '
198
Sellin E., op. cit., p. 68.
155
 Atingerea de obiecte socotite necurate era considerata drept pa-
cat. Dar caracterul unic ~i maret al religiei Vechiului Testament sta
In faptul ca In cartile proorocilor toate aceste lucruri dispar pur ~i
. simplu inaintea vointei, cuvantului ~i caii lui Dumnezeu, lnsa In
cartile Legii sunt primite ca fiind vointa lui Dumnezeu. Aqiunile
morale nu pot avea decat motive religioase; eventualele motive de
alta natura care sa dea na~tere la actiuni morale nu exista. A~adar,
convergenta unica a lntregii religii catre un singur punct ~i anume:
fiecare pacat este pacat contra lui Dumnezeu, exista prezenta ~i in
aceasta privinta:
,,Domnul a zis lui Moise: Pe eel care a pacatuit contra Mea, pe
acesta il voi $lerge din cartea Mea" (Ex. 32, 33);
,, Ti s-a aratat, omule, ce este bine. Ce alta cere Domnul de la
tine, 'decat sa faci dreptate, sa iube$ti mi/a $i sa umbli plecat cu
Dumnezeul tau" (Mih. 6, 8).
in I Samuel (2, 25) despartirea dintre pacate fatii de oameni ~i
pacate fata de Dumnezeu este numai aparenta, deoarece acolo este
vorba de o apreciere diferita a pedepsei.
Deoarece pacatul este neascultarea, de aceea el este totdeauna o
fapta libera, de ordin spiritual, ~i omul trebuie ~i poate sa stapa-
neasca pacatul:
,, Daca faci bine, vei fl bine primit, dar daca faci rau, pacatul
pandqte la U$a, dorinfa lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapa-
ne$ti" (Gen. 4, 7).
Sediul pacatului sala~luie~te In spiritul sau inima omului:
,, Dumnezeu a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant, $i ca
toate fntocmirile gandurilor din inima Lui erau fndreptate numai
spre rau, in fiecare zi" (Gen. 6, 5);
,, Nu voi mai blestema pamantul din pricina omului, pentru ca
intocmirile gandurilor din inima omuLui sunt rele din tinere{ea
Lui" (Gen. 8, 21)
in decursul timpurilor, se recunoa~te tot mai mult ca pacatul
este uitarea de Dumnezeu, este 6 lipsa de teama de Dumnezeu ~i
mai ales o lipsa de iubire fata de el:
,, Toti pacalo$ii poporului meu de sabie vor muri, adica cei ce
zic: nu ne va ajunge pe noi nenorocirea, nici nu va veni peste noi"
(Am. 9, 10);
,,Am hranit $i am crescut ni$te copii, dar ei s-au rasculat im-
potriva Mea" (Is. 1, 2);
156
. ,, Caci Israel a uitat pe eel ce I-a facut ... De aceea, vo z· tr·zmz·te
~
Ioc z~ ceta{z
A •
1e l or ,, (Hoz. 8, 13; cf.~i 11, 3; Ier. 2, 19; 5, 3; 7, 28;
15, 6, 17.' 23; 25, 8 sq.; 29, 19 sq.; 32, 33; Ps. 14, 2 sq.)
~ec~iul Testament are un numar foarte mare de denumiri pen-
tru d1fentele feluri ~i nuante ale pacatului.
§ 25. Numirile pacatelor
Dintre t~ate numirile pacatului, cea mai blanda pare:
. l.. Seghia d: la .$ag~h ."~ riitaci". Acesta pare sa fie piicatul fii-
cu_t d!n gre~eala, dm slabrcmnea naturii omene~ti, a~a cum se ex-
prm:a P~. 19, 13: ,, Cine i$i cunoa$te gre$alele /acute din ne$tiinta?
forta-mz gre$alele pe care nu le cunosc" (Cf Num 35 11-15· 1'
"() 3 9· 5 8 ~ . ' ' ' OS.
~ ' - , , l ). ,, lata eu am mers prosle$le $i am gre$it joarte" (I
Sam. 26, 21).
2. C:hata ('.,pacat"). Acest nume este derivat de la verbul chat _
.. a gr~~1, r~tii~1, piiciitui" de ~a un drum drept sau scop bun (Jud. 20,
16) ~1 ~rata pacatul ca o dev1ere sau ratacire de Ia calea Jui Dumne-
' ·u. ~1 ~-I se_gase~~e utilizat pentru a exprima pacatele slabiciunii ~i
til e ne~trmte1 sau ~1 piicate mai grele:
, ~ Sa nu-{i aduci aminte de gre$alele din tinere{ea mea" (Ps. 25, 7);
.. I acatele mele se ridica deasupra capului meu, ca 0 povara grea
1
11111 prea grele pentru mine" (Ps. 38, 41, Cf. Ps. 59, 13; 109, 7). . '
3. ~ata (satah ,,a se abate din drum"). Ca ~i cele doua denumiri
1k ma: sus, a~ata o abatere sau deviere de Ia calea dreapta:
.,Sa nu {z se abata inima spre ca/ea unei asemenea femei"
tl'rov. 7, 25);
., Nu umbla pe ca/ea eelor nelegiu{i, fere$te-te de ea, nu trece
/II' ea, ocole$te-o $i treci inainte" (Prov. 4, 14-15).
. ~· Aon (aon c~teodata ~i avon de la radacina avah _ ,, a se 1n-
tl1>1 . La f~rma hrfil ,,a se lncovoia", In sens moral ,,a decadea").
Ion este p~catul pe care-I face omul cand 11 biruie ispita devenind
v111 ovat pnn aceasta biruire. Lucrul acesta se vede din e~presii ca:
1
1011 avoth - ,,piicatele parintilor" (Ex 20 5· 34 7) aon ha
. . , , , , emon· -
,p. catul Amoritilor" (Gen. I 5, I 6), avon hatati - ,,piicatul pacatu-
1111 meu" (Ps. 32, 5).
157
I
 Urmeaza pacate ceva mai grele:
5. Pe~a (derivat de la pa~a ,,a se desparti, a cadea, a deveni re-
negat"). Pe~a este pacatul prin care se rupe raportul cu Dumnezeu,
o infidelitate, ba chiar o rascoala contra Domnului:
,, Daca fiii tai parasesc Legea Mea ~i nu umbla dupa poruncile
Mele, daca ei calca legiuirile Mele ~i nu fin poruncile Mele, atunci
voi pedepsi cu varga nelegiuirile !or ~i cu lovituri vina !or" (Ps.
89, 30 sq.).
Pe treapta cuvantului Pe~a stau ~i cuvintele:
6. Bagad (,,a fi necredincios, fi decazut" Cf. I S. 14, 33; Is. 24,
16; 48, 8; Mal. 2, 11 ~.a.) 106, 39; Ier. 3, I, ~.a. )
8. Sarar ,,a fi razvratit contra lui Dumnezeu" Is. I, 23; 30, I;
Ier. 5, 23; Hoz. 9, 15 ~.a.)
9. Marah (a fi razvratit"). Num. 20, 24; 27, 14; I Sam. 12, 15; I
R 13, 21;)
10. Marad (,,a fi potrivnic". Num. 14, 9; Ios. 22, 16; Ez. 2,
3;-Dan. 9, 9; Neh. 9, 26)
11. Maal (,,a fi decazut". Iov 21, 34; Ezra 9, 2; 10, 6; Deut. 32,
51,; Neh. 13, 27)
Denumirile cele mai generale pentru pacat sunt:
12. Rasa derivat de la rasa ,,a se aprinde la simturi, a se re-
volta". Este pacatul in sensul obi~nuit al cuvantului, cand se face
raul In Joe sa se faca ce este bine. El este o revolta contra lui Dum-
nezeu ~i contra vointei Sale sfinte. Dar din cauza acesta, nelegiui-
tul este totdeauna cu frica in san. Este ve~nic abatut ~i nemultum it:
,, Cei riii sunt ca marea infariatii, care nu se poate lini~ti ~i ale
ciirei ape aruncii afarii noroi ~i ma!. Cei riii n-au pace, zice Dom-
nul meu" (Is. 57, 20 Cf. Ps. 32, 10).
Urmatoarele nume arata nimicnicia pacatului:
l. Aven (de la radacina un nefolosita In Vechiul Testament, dar
care are lnsemnare negativa. Substantivul Aven lnseamna van, gal,
frauda, impietate). Aven este pacatul prin care se lucreaza ni -
micnicia, vanitatea, nelegiuirea. De aceea, pacato~ii sunt numiti
barbatii de~ertaciunii" (Iov. 21, 3; 34, 8; Ps. 5, 6; 6, 8; 14, 28, 3; 36,
'{3; 59,' 3). In cartile Vechiului Testament, cuvantul Aven este utilizat
In special pentru nirnicnicia cultului idolilor. De aceea, In ironie,
Hozea nume~te cetatea Bethel ,,casa lui Dumnezeu" ~i Beth-A ven
,,casa de~ertaciunii" (Cf. ~i Am, I, 5; I Sam. 15, 23; Is. 66, 3).
158
2. Sav (a carei radacina sava nu i se cunoa~te originea). Pacatul
d~n~rnit Sav era ca ~i Aven ceva care departa pe om de Dumnezeu,
alipmdu-1 de nimicniciile vietii pamante~ti. fndeosebi cuvantul este
11tilizat pentru a arata ca idolii pagani sunt nimicuri, inexistente
(f er. 18, 15; Ps. 31, 7 ~.a.). Pana Ia urma, Sav era pacatul minciunii
~i falsitatii.
. _3. _Arna~ (de Ia aceea~i radacina, care lnsemna ,,a munci"). De
lllCI vme ~I cuvantul romanesc hamal ,,muncitor". Substantivul a
njuns sa lnsemne muncirea sau comiterea pacatului. Era fapta ne-
norocita a pacatului (Is. 10, l;Hab. l,3;Ps.10, 7;55, 11).
4. _Belia!, (campus din beli ,,fara" ~i iaal ,,a fi util, a ajuta"),
·ste pacatul care lucreaza zadarnicia, nimicnicia, caci n-aduce nici
1m fol~s sufletului. De aceea, pacatosul este un om al de~ertaciunii
(rJ _belzal I Sam. 25, 25; 30, 22) este un fiu al nemerniciei (ben
behal) (I Sam. 25, 17), iar pacato~ii In general sunt ,,fiii lui Belia!"
(I Sam. 2, 12; Deut. 13, 14; Jud. 20, 13).
5. Seker (de Ia aceea~i radacina cu sensul de a ln~ela a
1ninti''). Era pacatul ln~elaciunii, al juramantului fals," al profetiei
false etc. (Deut. 19, 18; Ps. 27, 12; Prov. 12, 17; 19, 5; Lev. 5, 24;
ls. 57, 4; Ier. 28, 15; 29, 31 ~.a.).
6. Zima (de la Zamam ,,a simti, a cugeta"). Pare ca era pacatul
vicleniei, ~ireteniei ~i rautatii. Se intalne~te In special pentru acele
pacate ce-~i au originea In neru~inarea cuiva (Lev. 18, 17; Iov. 31,
11 ; Ez. 16, 27; 22, 9).
7._ Tuma (de la tama - ,,a fi necurat"). Este pacatul ca necu-
1a~erne, ca murdarie, ce se prinde de sufletul omului, ca o conse-
r inta a nelegiuirii: ,, Purifrcii sanctuarul din cauza necuriitiilor
( metu?1oth) fiilor lui Israel ~i din pricina transgresiunilor, ~i 'tutu-
mr pacatelor lo(' (Lev. 16, 16).
8. Ra (de la rea - ,,a sparge, a fi rau"), In sens moral, cuvantul
1·a inseamna rau. Este numele general al pacatului, caci desem-
11caza ce nu este bun, deci tot ce este neplacut Jui Dumnezeu.
_ ~- Nebal~ (d_e la nabal - ,,a face ceva de ru~ine, nedemn"), In
r~1rt1le V:ech1~lm Testament, este folosit cu sensul de ,,prostie, im-
pretate, meppe". Este pacatul impietatii, al omului care nu cugeta
la puterea Im Durnnezeu (Is. 9, 16; 32, 6; Iud. 19, 23; Deut. 22, 21;
Jos. 7, 15; Ier. 29, 23).
10.Evel (de la aval - ,,a se lncovoia, a se i'ntoarce, a decad ca").
<'uvantul Eve! exprima lntoarcerea ~i departarea de la voin1a lui
159
Dumnezeu, deci arata pacatul ca o rasturnare a mersului normal al
199
vietii (Ps. 37, l; 43, I; 58, 3; 82, 2) -
11.Sichlut (de la sachal - ,,a face o nerozie"). Cuvantul arata
comiterea unei actiuni nefolositoare din punct de vedere al 'intelep-
ciunii. El desemn~aza pacatul ca ceva inutil omului (Eccl. 1, 17; 2,
3; 2, 12-13; 7,25; 10, l; 10, 13).
12.0sek (a$ak- ,,a implica, a forta pe nedrept"). Cuvantul Osek
arata o actiune de apasare, de nedreptatire, deci indica pacatul
brutalitatii (ler. 6, 6; Ps. 119, 134; Ps. 62, 11 ; Is. 54, 14; 59, 13).
13.Chamas (de la aceea$i radacina, cu sensul de ,,a 'i:mpila, a ne-
dreptati" ca $i Osek de mai sus). Era pacatul nedreptatirii celor
mici $i neputincio$i (Gen. 6, 11; 49, 5; Ps. 18, 49; Prov. 3, 3; Ps. 7,
17;Prov.4, 17).
Aceste numiri atat de diferite ne sugereaza ideea ca ar fi existat
mai multe trepte ale pacatului200 . Deoarece, 'in ultima instanta, Ve-
chiul Testament 'intelege pacatul ca o fapta 'indreptata contra Ju i
Dumnezeu, de aceea, el nu poate fi clasificat dupa obiectul la care
se refera. A$a de pilda, profetii spun ca unul dintre cele mai mar i
pacate contra lui Dumnezeu este nedreptlitirea saracilor, vaduvelor
$i orfanilor. Totu$i exista o oarecare gradatie a pacatului, care se
poate capata dupa intentia mai mare sau mai mica cu care el a fast
saviir$it. Oarecum, Iimpede, Legea deosebe$te pacatele /acute din
gre$eala $i cele flicute cu mana ridicatii, adica cu intenfie .. Legea
face o clara deosebire 'intre penalitatea acestor pacate (Vez1 Num .
15, 22-31 ), unde se arata cum se expiaza pacatele flicute din gre-
$eala. Cu oarecare bunavointa, vorbesc $i profetii despre pacatele
efectuate neintentionat (Ps. 19, 13) $i apoi cu asprime despre paca-
tele ascunse (nist~rot), adica acele pacate care raman ascunse chiar
fatli de fliptuitorul lor, cum sunt gandurile nelegiuite (Ps. 90, 8).
Aici trebuie amintite piicatele tinerefii, care sunt oarecum scuza-
bile prin faptul ca In tinerete omul nu poate sa aprecieze consecinta
faptelor sale (Ps. 25, 7 Iov. 13, 26).
intr-o opozitie de ne'impacat cu cele de mai sus, stau pacatele
racute din neascultare, 'ingamfare $i razvratire contra Jui Dumne-
zeu, cu care flipta$ul se lauda, uneori, de care este mandru, deci
199 Scholz P., op. cil ., p. 127 .
200 Sellin E., op. cit., p. 69
160
acele pacate in care indirect se tradeaza o rasculare contra sfinte-
niei Jui Dumnezeu: ·
,, Riizvriitif i afi Jost totdeauna contra Domnului" (Deut. 9, 7 Cf.
Ps. 106, 7, 78, 17);
_ ,,Fiiriidelegile voastre vii despart pe voi de Dumnezeul vostru, $i
pacatele voastre au astupat raza Sa inaintea voastrii" (Is. 59, 2);
,, Doua rele a fiicut poporul Meu: M-a paras it pe Mine, izvorul
eel viu, ca sii-$i sape un puf. .. ce nu are apii" (Ier. 2, 13).
. Vechiul Testament zugrave$te pacatul ca o rupere, ca o despar-
tire de Dumnezeu, prin expresiile: ,, a piirasi pe Yahweh" (Deut. 31,
16; Jud. 2'. 12, Ier. 5, 19); ,,a se depiirta de Dumnezeu" (I Sam. 12,
20; II Reg1 18, 6; Is. 59, 13; Ier. 28, 16); ,,a se ratiici de Dumnezeu"
(Ez. ~4, 10); ,,a se revolta" (Deut. 9, 7; Ps. 78, 17; Is. 63, 10).
Fundca legamantul dintre Yahwah $i Israel foarte adesea in
Yechiul Testament, este reprezentat ca o ciisiit~rie, in care Yah-
weh este sotul, iar Israel sotia (Is. 54, 5; 54, 13; Ez. 16, 20; Hoz. 2,
4; 9, 18), de aceea, pacatuirea Jui Israel fata de Yahweh, mai ales
ciind mergea la idolii pagani, este zugravita ca o necredintii
conjugalii, ca un adulter, ca o desfranare ri intiniiciune cu striii~ii
(Lev_. _17,__7; 20,A5; D~ut. 31, 16). De aceea, israelitii paclito$i sunt
num1ttjill desfranatei, deoarece mama !or (adica poporul luat ca o
comumtate) este o declizuta (Hoz. 2, 6). De asemenea, ei mai sunt
numiti ,,fiii pierduti", razvratiti, necinstiti, neintelegatori, care nu-i
seaman~ Jui Dumnezeu $i care au pierdut favoarea parinteasca, in
mod _?emteleg~tor (Is. 1,4; 30, 1; Ier. 3, 14; Ez. 2, 4; Hoz. 5, 7).
Pacatul mat era socotit ca o jignire sau ofensa adusa lui Dum-
nezeu. Fiinta Jui Dumnezeu nu era atinsa prin plicatele omului, dar
era nesocotita slava $i sfintenia sa201 .
Pacatul, mai departe, era socotit ca o invarto$are, ca o incapatii-
nare spre rau, o ura impotriva lui Dumnezeu. Fiindca Dumnez~u
cste nu~ai adevarul, de aceea, ca o despartire de Dumnezeu, paca-
t uI trebme sa fie socotit o minciuna (chezer) $i o in$elaciune (mir-
mah) a omului flira minte.
_ Nefiind_nin_iic substantial sau esential, ci numai coruptie $i de-
ca?er~ a fimte1 ~mane, pacatul mai poarta numele de de$ertaciune
<:ik_$1 hev~l). Pana la urma, cum am vazut mai sus, pacatul este o
lipsa de mmte (chislah) este chiar o boala (holi).
201
Scholz P., op. cit., p. 123 sq.
161
 Din aceasta pricina, Vechiul Testament nume~te pe cei care st•
lasa biruiti de pacate, cu cuvintele resaim (rai), lefim (caraghio~ i ) ,
zedim (apostati), ~alvim (cinici), holelim (libertini, insensibili ),
saaranim (nepasatori, oameni ai stomacului), gheim (trufa~i, ar
ganti, necredincio~i). Ei erau du~manii de moarte ai profetilor ~i ai
autorilor cartilor didactice, in intelesul eel mai evident al cuvantu
Jui. Pacatele acestui fel de oameni trebuie sa fie pedepsite cu moar
tea; ele n-au iertare ~i atrag ura Jui Dumnezeu, ca unii care se atin •
de guvemarea lui Dumnezeu in lume, in mod direct:
,,Domnul Dumnezeu ajurat pe Sine insu~i ~i Domnul Dumne
zeul o~tirilor a zis: ,, Mi-e scarba de mandria lui Jacob ~i-i urasc
palatele. De aceea, ii voi da in mana vrajma~ului cetatea cu tot C('
este fn ea". (Am. 6, 8; Ps. 19, 14; 73, 18 sq.; Is. 22, 13, Is. 29, 20;
Mal. 3, 15; Prov. 1, 22; Iov. 15, 4).
Trebuie sa amintim ca Vechiul Testament cunoa~te foarte bin
notiunea de vina ~i in primul rand, acea vina obiectiva pe care ~i-o
202
atrage omul prin pacatele sale In fata lui Dumnezeu . Este drepl
ca nu exista un cuvant propriu pentru aceasta notiune, dar dup.
uzul ebraic sunt folosite acelea~i cuvinte, atat pentru fapta in ches
tiune, cat ~i pentru consecintele ei. Sunt folosite, indeosebi, cuvin·
tele hataat, avon, pe~a (Gen. 15, 16; 44, 16; Ez. 39 21; 34, 7; Hoz.
14, 3; Is. 1, 4; 20, 13: Ez. 21, 30-34; 35, 5; Ps. 31, 11, 38, 5, 40,
13; 44, 13). Pentru descrierea vinei atrase de pacat sunt folosite di
ferite imagini. Odata se spune ca omul este legat de pacatele sale $i
le trage dupa sine :fara sa poata scapa de ele (Is. 5, 18) sau ca vina
ce simte omul dupa comiterea pacatului apasa asupra sa ca o pova
ra grea (Gen. 4, 13), sau se spune ca pacatele sunt adunate d
Dumnezeu intr-un vas (Gen. 15, 16), sau legate intr-o punga (Hoz.
13, 13), sau in fine, cum tot Hozea spune, ca pacatele sunt scris ·
intr-o carte, a~a inciit pururea sa afla lnaintea Jui Dumnezeu (Hoz.
7, 2; Ps. 90, 8; Mal. 3, 16). Un fel impresionant de a inrati~a vinn
este acela folosit de lsaia ~i anume ca vina este ca un perete car•
desparte pe om de Dumnezeu. Cuvantul asam, care in limba mai
veche insemna un dar de impacare, In vorbirea de mai tarziu, $i
mai ales in cea preoteasca, devine un cuvant pentru vina (Gen. 26,
10; Ier. 51, 5; Lev. 4, 13; 5, 2; Num. 5 , 7 )203 .
202
Sellin E., op. cit., p. 69.
203
Sellin E., op. cit., p. 70.
162
In legatura cu acestea, constatam ca Vechiul Testament cu-
11 oa~te ~i simtamantul subiectiv al vinei sau con~tiinta de a fi vino-
vat. Lucrul acesta se vede chiar din faptul ca omul dupa caderea In
pacat se ascunde de fata lui Dumnezeu. Cuvantul folosit pentru
nceasta con~tiinta este ,,fi bate inima" ,, i-a batut inima lui David",
I Sam. 24, 6; II Sam. 24, 1O; Iov. 27, 6). Exista unele istorisiri care
descri~ cu ~ulta pricepere actiunea poverii pacatelor asupra su-
lletul~~ c~lm paca~os, mai ales in istoria Jui David (II Sam. 12 ~i
15) ~1 m 1stona Im Iacob. Poetii care au compus psalmii de poca-
inta descriu adesea in chip impresionant, cum con~tiinta vinovatiei
('Ste in interiorul omului, ca un foe ce mistuie trupul (Ps. 32;'6,' 3;
rlO, 13; 51, 10). Nu lipse~te nici ideea ca urmarea pacatului este
l~1ga dinaintea Jui Dumnezeu, dimpreuna cu o viata nelini~tita ~i
Iara pace (Gen. 4, 12; Ps. 139, 7; Ls. 48, 22).
§ 26. Pacatul ca inclinare ~i ca forta
'
. Acelea~i urn;iari pe care le-a avut pacatul originar, pentru Adam
~ ' Eva, le are ~1 pentru fiecare om in parte sau pentru omenire in
14cneral, deoarece toti oamenii se trag din ei. Si dupa cum omenirea
111treaga s-ar fi bucurat de toate bunurile starii originare, daca
•iframo~ii ei n-ar fi gre~it, tot astfel este firesc ~i drept, ca sa lndure
11rmarile caderii lor204 .
~rm_ari.le paca~ului ori~!nar n-au atins numai pe stramo~i, in pa-
1nd1s, c1 ~1 pe tot1 oamenn care au urmat pe Adam ~i Eva. Toata
·wflarea pamanteasca stain legatura cu primii oameni, cum bine ne
111vata Sf. Apostol Pavel: ,, Dumnezeu a facut intreg neamul ome-
11esc, dintr-un singur sange, ca sa locuiasca pe toata fata paman-
tri/ui" (F. A. 17, 26). '
_Yechiul Testament arata destul de vizibil invatatura despre mo~­
t ·nirea pacatului originar. Chiar Geneza urmare~te treptele sporirii
pi catului intreg neamului omenesc, plecand de Ia Adam. A~a de
l'Xem plu, la pacatul Jui Adam se in~iruiesc eel al lui Cain ~i
•ifricaciunea nebanuita din timpul Jui Noe (Cf. Intel. Solom. 10, 1-4).
204
Mihalcescu I., op. cit., p. 148 sq.
163
 A~a de exemplu, in cuvantarea tinuta la inaugurarea templului,
Solomon a rostit tare: ,,Nu este nici un om care sa nu pacatuias-
ca" (I Regi 8, 4 ). in cartea Proverbelor citim: ,, Cine ar putea spu-
ne: Jata imi cura{esc inima .yi m-am spalat de pacatul meu" (Prov.
20,9). Tot a~a, cu sinceritate, spune psalmistul: ,, Daca ai pastra,
Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta fn pi-
cioare, Doamne?" (Ps. 130, 2). Cartea Jui lov, in chip special ne
arata generalitatea pacatului ~i in acela~i timp ~i ereditatea Ju i,
spunand ca daca nici chiar lngerii nu sunt curati lnaintea ochilor Jui
Dumnezeu, cu atat mai mult poate sa fie omul. Predicile de poca-
inta ale profetilor sunt deajuns de cunoscute pentru ca sa mai fie
mentionate.
,, 'Toti sunt slei{i, to/i sunt strica{i. Nici unul sa faca binele, nici
unul macar" (Ps. 14, 2);
,, Doamne, sa nu intri la judecata cu robul Tau, caci inaintea
Ta nu-i nici un om drept" (Ps. 143, l);
,, De Te vei uita la pacate, Doamne, cine va mai putea sa
stea?" (Ps. 130, 1).
Chiar figurile cele mai ideale ale poporului Bibliei, ca A vraam
(Gen. 12, 18), Moise (Ex. 2, 12; Num. 20, 10), David (II Sam. 11, 2),
nu sunt iertate, ci Ii se arata pacatele comise, cu toata sinceritatea ~i
uneori sunt condamnate rara nici o consideratie. Aceasta se intampla
mai ales in cazul Jui Iacob (Gen. 27, l; Hoz, 12, 4; Is. 43, 27).
Daca ne-am intreba, despre motivul pentru care Vechiul Testa-
ment lnvata generalitatea pacatului 205 , adesea raspunsul este a~a:
Fiindcii suntem nascuti din pamant ~i suntem slabi, de aceea nu
putem ajunge sa implinim vointa Jui Dumnezeu intocmai. Con~ti­
inta pacatului apare adesea impreunata cu simtiiminte de necazuri,
suferinte ~i dureri (Ps. 6, 31 ~.a.). in locurile acestea ~i altele ase-
manatoare, pacatul apare ca o urmare a conditiei noastre ontologi-
ce, ca o boala care i~i are cauza In creatie ~i cu prezenta careia tre-
buie sa ne familiarizam, adica sa cerem Jui Dumnezeu vindecarea
ei. Totu~i, conceptia cea mai generala este aceea ca pacatul este o
tendinta care iese din inima sau din omul spiritual, pentru care ten-
dinta, omul cstc complet raspunzator. Se ~tie ca, dupa parerea au-
torilor Vechiului Testament, sediul pacatului nu este trupul, ci
205
Sellin E., op. cit., p. 7 I .
164
inima sau gandurile, adica omul interior (I Sam. 16, 7; ls. 6, IO; Ps.
11, 5; 17, 3; 94, 11; 139, 23). Omul eel dinauntru are o continu n
tendinta spre pacat2° , care aproape ii sile~te, a~a incat el nu se
6
poate apara (Gen. 6, 5; 8, 21; I Sam. 10, 9; Ps. 51, 12; 73, 7; 81,
l3; Prov. 17, 7; Deut. 10, 16; 30, 6). Proorocul Ieremia a calificat
pacatul ca o putere care stapane~te pe om aproape cu desavar~ire.
Nu este vorba de anumite pacate, in special, ci de impietrirea ini-
mii ~i ea este cea care produce vina oamenilor (Ier. 3, 17; 4, 4; 9,
25). Proorocul Ezechiel, care nume~te intreg poporul Israel ,,casa
lmpotrivirii", ~tie ca situatia nu se poate schimba decat atunci cand
Dumnezeu ne da, in locul inimii de piatra, o inima simtitoare (Ez.
11, 19; 18, 31; 36, 26). Profetul Zaharia personifica nelegiuirea
lntr-o femeie ~i spune ca aceasta putere va fi distrusa la un moment
dat (Zah. 5, 7 sq; 3, 9).
§ 27. Urmarile pacatului personal
Am vazut in paragrafele precedente ca sub pacatul originar in-
telegem acea calcare a poruncii lui Dumnezeu, acea abatere a natu-
rii omene~ti de la legea lui Dumnezeu, pe care au efectuat-o proto-
parintii in Eden ~i care de la ei se transmite tuturor urma~ilor !or pe
calea na~terii naturale. Pacatul originar, in descendentii lui Adam,
se deosebe~te de pacatul originar al protoparintilor prin aceea ca
stramo~ii au comis ace! pacat, au calcat adica porunca data !or de
Dumnezeu, intr-un mod con~tient ~i liber, deci personal, ~i prin 11
aceasta s-au a~ezat personal in starea pacatului ~i personal s-au fii- I
cut culpabili inaintea lui Dumnezeu ~i vrednici de condamnarea lui
Durnnezeu. Urma~ii primilor oameni, insa, n-au calcat acea porun-
ca a Jui Dumnezeu, nu ~i-au abatut natura !or de la Dumnezeu,
intr-un mod con~tient ~i liber, deoarece ei nu existau atunci; prin
urmare n-au pacatuit personal ca Adam, ci ei mo~tenesc pacatul Jui
Adam, prin descendenta !or naturalii din Adam. Ei nu mo~tenesc
insu~i actul eel pacatos al lui Adam, caci acesta este curat personal
~i ca atare nu se poate transmite la altul, ci urma~ii Jui Adam mo~ -
206
Sellin E., op. cit., p. 71 .
165
tenesc de la el piiciito~enia naturii sau acum se a~eazii prin descen-
denta lor cea naturalii de la Adam, In starea piiciitoasii In care a cii-
zut 'Adam prin mancarea din pomul oprit. Urma~ii lui Adam se
nasc acum In starea cea piiciitoasii, In care a ciizut Adam, se nasc
cu o naturii abiitutii de Ia Legea lui Dumnezeu. A~a ne lnvatii dog-
. . -207
mattca cre~tma .
Cum primul om, prin piicat, a avut consecinte grave, tot a~a ~i
fiecare om care se na~te, prin succesiune naturalii In lumea aceasta,
dacii piiciituie~te are consecinte.
Mai lntai, se pune In stare de vinovatie fata de Dumnezeu, fiirii
de care stare, Vechiul Testament nu concepe piicatul. Piicatul rii-
mane 1n om panii i se dii satisfactia legii viitiimate. Satisfactia se
face prin pocainfa (na$a avon - ,,a ridica piicatul, a lepiida piica-
tu 1", ciici piicatul era socotit ca o povarii) ~i prin jertfe. Jertfele
pentru piicat (asam) erau cele mai de seamii. Vina pe care pacatul o
atrage dupii sine la primii oameni se aratii prin sentimentul de ru -
~ine ~i teamii, In timp ce la Cain se manifestii ca un sentiment ce
duce spre disperare.
Drept urmare a piicatului personal, riimane pe suflet o pata,
fiindcii piicatul este considerat ca o murdiirie sau piitare, iar ispii~ i ­
208
rea piicatului ca o curiitire a sufletului de aceastii patii :
,, in necura{enia ta este rautate, caci Eu te voiam curat, dar tu nu
te-ai cura{it (lo taharta). Nu te vei mai cura{i de intinarea ta, pdna
ce Eu nu-mi voi slobozi comp/et mflnia peste tine" (Ez. 24, 13).
Alta urmare a piicatului este una imediatii ~i anume ca peste om
vin amaraciuni $i necazuri, drept pedeapsa.
Iatii ce frumos se exprimii autorul ciirtii Proverbelor: ,, Cine sea-
mana nedreptatea (piicatul), culege amaraciunea" (Prov. 22, 8).
Cartea Psalmilor este plinii de sentinte ca aceasta: Dumnezeu plii-
te~te fieciiruia dupii faptele sale (Ps. 62, 13). Omului care a fiic ut
bine, i se dii riisplata ce meritii, dar celui care a piiciituit, i se dii pe-
deapsii (Ps. 18, 26-27). Cii piicatul are ca primii urmare pedeapsa
Domnuluivinii, o ~tim chiar de la lnceputul Vechiului Testament
(Gen . cap. 3), ciici pentru piicatul neascultiirii, Dumnezeu le anuntii
necazuri ~i dureri precum ~i moartea. Pedeapsa lui Cain ~i potopul
207
Comoro~an A. , op. cit., p. 327.
208
Scholz P., op. cit., p. 128.
166
confirmii aceasta ~i, In acela~i timp, tin mereu treazii ideea ca paca-
tul atrage pedeapsa. De altfel , toatii istoria poporului Israel ne arata
clar ca atunci cand evreii mergeau pe calea lui Dumnezeu, adica
efectuau binele, Dumnezeu le riispliitea cu bine, dar atunci cand se
abiiteau, deci piiciituiau, Dumnezeu ii da in mana popoarelor piiga-
ne, din veciniitate, care-i robeau ~i-i supuneau la munci amare.
Dacii peste Israel vin amiiriiciuni fizice ca: secete, pustiiri prin
liicuste, molime ~.a., care pustiesc tara de la uncap la celalalt, apoi
toate acestea vin de la Yahweh, care le trimite ca sii pedepseascii
poporul pentru abaterile sale, de la calea aratatii prin Lege (I Regi
17, l; Ier. 3, 3; Ez. 14, 2; Ioel 2, 13; Am. 4, 6 ~.a.):
Scopul pedepsei, pe de o parte, este de rasplata, iar, pe de altii
parte, de insanato$ire, de corectare. Piiciito~ii, care regreta piicatele
~i fac acte de pociiintii, giisesc milii la Dumnezeu care, pe cat este de
drept, tot atat este ~i de lnduriitor (Ben-Sirach 16, 2). Dumnezeu nu
voie~te moartea piiciitosului, ci sii se lntoarcii de la calea cea gre~itii
~i sii fie viu, adicii sii traiascii (Ez. 13, 11; 13, 19; 18, 23; 18, 32).
Piiciito~ii care revin la Dumnezeu, giisesc gratie, mila ~i iertare.
Pedeapsa are un caracter vindicativ, numai pentru cei refractari
~i lnvarto~ati, care nu se lasii corectati. Pe un om de talia aceasta II
a~teptii mania lui Dumnezeu ~i panii la urma este nimicit. Ideea
aceasta o exprimii Vechiul Testament in mai multe feluri 209 .
,, Daca necredinciosul nu se intoarce, atunci Dumnezeu i$i as-
cute sabia, intinde arcul $i-l fine gata. Apoi f$i indrepta unealta
cea ucigatoare, iar sagefile le face arzatoare" (Ps. 7, 13);
,, El ploua peste cei nelegiuifi pdraie de jlacari, foe $i pucioasa
si vdnt arzator; iata partea paharului for" (Ps. 11, 6);
,,El ii smulge $i $lerge numele /or pentru totdeauna" (Ps. 9, 6);
,, Pacalo$ii se ofilesc ca iarba, a$a de repede, $i se ve$tejesc, ca
varza cea verde" (Ps. 37', 28; 59, 14; 73 , 27).
Dupii cuvintele psalmistului, piiciito~ii,, var pieri cafumul" (Ps.
37, 20; 68, 3), ,,ca ceara defatafocului' " (Ps. 68, 3), ciici ,,rauta-
tea omului ucide pe eel nelegiuit" (Ps. 34, 22), iar ,, ei se var scu-
.funda in abis" (Ps. 9, 18).
0 problemii spinoasii pentru israelit, care a zbuciumat mult su-
fletele pio~ilor, dupa cum vedem din cartea lov, a fost problema
209
Scholz P., op. cit., p. 128.
167
sujerinfei dreptului. Experienta vietii arata credincio$ilor chiar
contrariu. Uneori cate un nelegiuit care nu voia sa $tie de Dumne-
zeu $i Legea sa, tocmai acesta ducea o viata de tihna $i multumire,
atingand o varsta Iunga, in timp ce multi evlavio$i traiau in mize-
rie, necazuri $i mureau apasati de catre cei nelegiuiti, rara sa-$i pri·
measca rasplata aici pe pamant, pentru virtutile Ior. Pe buna drep-
tate intreaba Iov: ,,De ce traiesc cei rai? Pentru ce fi vezi fmbatrti·
nind §i sporind in putere? Samanfa for se i'!tare§te in ei §i in fa{o
for, odraslele for propa§esc sub ochii tor. In casele for domne§t '
pacea, Jara umbra de frica, varga lui Dumnezeu nu vine sa-i lo-
veasca" (Iov. 21, 7-9);
,, Aces ta (impiosul) moare in plinatatea fericirii sale, senin ~· /
foarte lini§tit. Cand coapsele ii sunt pline de osanza $i maduva oa-
selor bine adapata. Celalalt moare cu sufletul amarat, Jara sa fl
putut sa guste nimic din traiul bun" (Iov. 21, 23-24);
,, Pentru ce, Doamne, stai departe? ... Cel rau, in mandria lui,
urmare§te pe cei nenorocifi, care cad jertfa curselor urzite de el.
Caci eel rau se fale§te cu pofta lui, iar rapitorul batjocore§te §i ne-
socote§te pe Domnul. Ce/ rau zice cu trufie: «Nu pedepse§te Dom·
nut. Nu este Dumnezew>. Jata toate gandurile lui. Treburile ii merg
bine, in orice timp. Judecafile Tale sun! prea inalte pentru el co
sa-1 poata vedea ... El zice in inima lui: «Nu ma clatin; in veci sunt
scutit de nenorocire»" (Ps. 10, 1-6).
Asemenea exemple despre fericirea nelegiuitilor $i nefericirea
celor buni au fost pentru incercarea piosului Vechiului Testament,
dar adesea ele au zdruncinat credinta in dreptatea Jui Dumnezeu.
A$a, de exemplu, pe timpul profetului Ezechiel, poporul israelil
ajunsese sa alunece atat de mult, incat spunea tare: Calea Jui Oum·
nezeu nu este dreapta, adica purtarea lui fatli de om nu este just
(Ez. 18, 25 sq.; 33, 17 sq.), iar pe timpul Jui Maleachi multi susti-
neau, rara ocol ca nelegiuitilor le merge bine, iar piozitatea nu
ajuta la nimic (Mal. 3, 13). Lucrul acesta era consecinta acelui in·
diferentism moral a carui deviza spunea: ,,sa mancam $i sa bem,
cact mame suntem mor,1
- • A• t•,,210 .
Contra unei astfel de directii false de viata, Vechiul Testament
cauta sa inlature orice indoiala in dreptatea Jui Dumnezeu $i sa dez-
210 Scholz P., op. cit., p. 133.
168
lege contrazicerea ce parea sa existe intre rasplatireajusta din partea
lui Dumnezeu $i intre fericirea impiosului $i suferinta piosului .
Pentru a spulbera gre$ita intelegere despre dreptatea divina,
Vechiul Testament arata ca la mijloc este numai o aparenta, caci
impio$ii cei rai au un sfar$it nenorocit:
,, Nu te mania pe cei rai $i nu te uita cu }ind la cei care Jae raul,
caci ei sunt cosifi ca iarba §i se ve§tejesc ca verdeafa" (Ps. 37, 1-2);
,, Numai pufin §i eel rau nu va mai Ji. Te vei uita la locul unde
era, §i nu va maiji" (Ps. 37, 10);
,, Vazui un impios, care era mandra §i se inalfa ca un porn plin
de viafa §i cu radacini adanci. Cand am trecut a doua oara, nu
mai era acolo. L-am cautat, dar nu I-am mai putut gasi " (Ps. 37,
35-36; cf. $i Ps. 49, 13-15; 55, 24; 73, 18-20; Prov. 10, 25).
Pe de alta parte, credinciosul Vechiului Testament are convin-
gerea ca nu este complet rara pacat. El, din tineretile sale, este in-
clinat spre pacat $i slabiciunile firii sale adesea ii biruiesc. De
aceea, cand vine suferinta, desigur, el nu e strain de venirea ei.
Credinciosul Vechiului Testament mai $tie ca pe cine iube$te
Dumnezeu, ii cearta. Daca Dumnezeu voie$te sa dea o rasplata mai
mare cuiva, apoi ii incearca: ,, Jata te-am pus fn cuptor (la topit pen-
1ru a alege aurul din nisip), dar nu te-am gasit argint. Te-am probat
in cuptorul suferinfei" (ls. 48, 1O; cf. $i Hab. 1, 12; int. 3, 5-6);
,, Fiule, nu disprefui mustrarea Domnului $i nu te mahni de pe-
depsele Sale, caci Domnul mustra pe cine iube§te, ca un parinte pe
<·opilulpe care-I indrage§te ... "(Prov. 3, 11-12);
(, , Fiul meu) daca te apropii sa sluje§ti Domnului, pregate§te-fi
sufletul pentru ispite, incordeaza inima ta §ifii tare §i nu te tulbura
i11 timpul de restri§te. Lipe§te-te de Domnul §i nu te departa de El,
ca sa cre§ti mereu pana la sfar§itul tau. Prime§te toate cate fi se
i11tampla $i in felurimea umilinfei tale, jii indelung rabdator. Caci
aurul se lamure§te in foe §i oamenii cei p/acufi lui Dumnezeu fn
rnptorul umilinfei" (Ben-Sirach 2, 1-5).
Credinciosul trebuie sa indure cu resemnare toata incercarea ce
i se pare nedreapta, incredintat ca Dumnezeu ii va face dreptate:
,,Dumnezeu nu parase§te pe cei drepfi, ei vor Ji ve§nic pazi{i "
(Ps. 37, 18):
,, Sufletele drepfilor sun! in mana Jui Dumnezeu §i nici o durere
1111 - i va atinge. Ele par ca pier in ochii natangilor .. . ele insa sunt
169
in pace. Daca inaintea ochilor oamenilor ele au suferinfe multe,
totu~i speranfa for despre nemurire este deplina" (int. 3, 1-5).
Pe timpul autorului lntelepciunii lui Solomon, credinta In ne-
murirea sufletului ~i viata viitoare i~i croise drum evident ~i, de
aceea, credinciosului i se ragaduie~te rasplata In viata de dincolo,
pentru suferintele nerasplatite pe pamiintul acesta.
§ 28. Cei drepfi in mod relativ
In paragrafele precedente am vazut ca Vechiul Testament con-
tine lnvatatura ca din cauza pacatului originar, transmis la toti oa-
menii, nimeni nu este absolvit de pacat. Totu~i, cartile Vechiului
Testament ne vorbesc de ciiteva persoane ( ciiteodata ~i comunitati),
pe care le numesc fadikim ,,drepti". Este vorba de acele persoane,
aproape legendare, care apartin epocii vechi, despre care Vechiul
Testament relateaza ca au trait lntr-o legatura cu Dumnezeu neba-
nuita ~i au dus o viata de completa dreptate. Persoanele au fost:
Enoch, care dupa cum ne spune Geneza (5, 21 ), a fost luat cu tru-
pul la cer, deci rara sa guste moartea; Noe, care singur a fost in-
vrednicit sa scape de pedeapsa potopului (Gen. 6, 9, 7, 1); /lie care
a fost luat, ca ~i Enoch, cu caruta cea de foe. Dar pe aceste per-
soane trebuie sa le scoatem din . numarul celorlalte, caci cu ele
Durnnezeu a lucrat In chip extraordinar. A~a a fost In iconomia lu i
divina sa lucreze cu dansele . Daca critica negativa cauta explicatii
umane, este libera sa-~i creeze orice teorie. Cre~tinismul, care cre-
'de In puterea cea mai presus de fire a lui Dumnezeu, admite rara sa
caute explicatie ca Enoch, Moise ~i Ilie au putut fi luati de pe pa-
miint la ceruri.
in ceea ce prive~te pe ceilalti oameni mari ai Bibliei, Vechiul
Testament, cand vorbe~te de ei, nu-i socote~te lipsiti de pacat. Nici
chiar pe patriarhii poporului ales nu-i absolva de pacat. Cuvantul
/adakah ,,dreptate" din Genezii cap. 15, unde credinta lui Avraam
este socotita dreptate, are cu totul alt lnteles deciit ,,rara de pacat".
Avraam, Isaac ~i lacob, ca ~i alte personalitati cinstite de Vechiul
Testament, au fost socotiti oameni, la fel cu ceilalti ~i deci ~i cu
pacate.
170
rn. epoca. judec~torilor ~i regilor, adesea se vorbe~te despre
drept1, dar dm contmutul textului lri care se relateaza despre e i, se
vede ca nu este vorba de a fi scutiti de pacat. Uneori cuvantul tadik
este pus alaturi de mimenu (,,de cat noi"), care indica sensul com-
parativ, adica tadikimii erau mai buni decat ceilalti, dar nu sfinti (JI
Sam. 4, 11; I Regi 2, 32; Gen. 18, 32).
Proorocii de dinainte de exil evita expresia fadikim aproape total.
Pentru da~~ii toata suflarea lntregului popor este o ,,massa perdi-
tionis"211. In Isaia 3, 10, unde gasim utilizat cuvantul fadik, este pus
In comparatie cu cuvantul rasa (,,eel rau"). Numai profetul Habacuc
face di~~incti~ neta '.ntre babilonienii cei rai ~i israelitii cei drepti
care tra1esc m credmta lor ~i piizirea neclintita a poruncilor Jui
Durnnezeu. Totu~i se vede din Habacuc 1, 13 ca ~i Iocul acesta tre-
buie interpretat ca o comparatie a israelitilor cu babilonienii.
Expresia de tadik lncepe sa fie folosita mai des din epoca exi-
lului ~i mai ales dupa exil. in interiorul poporului lncep sa-~i faca
loc tot mai mult doua curente. Unul care grupa in el pe zelo~ii care
se tineau strans de Dumnezeu ~i de poruncile Lui, i~i conduceau
viata dupa normele Sale ~i se temeau de El, iar altul care aparea In
fata primului grup, ca ni~te oameni apostati ~i pacato~i. Astfel ter-
menul tadik ~i In timpul postexilic are un caracter relativ 212 . De
fapt, cuvantul tadik indica pe omul care tinde catre dreptate ~i se
sforteaza pentru ea: ,, Ascultafi-ma, voi, care umblafi dupa dreptate
(neprihanire), care cautafi pe Domnul" (Is. 51, 1). Pe langa terme-
nii iasar (drept), tam ~i tamin (pios, inocent), adesea sunt utilizate
~i altele, care au un sens asemanator, ca: ,,tematorii de Dumnezeu"
,,cei care se predau Jui Dumnezeu",,, saracii" '" obiditii"
' ..
" smer1't1'1'"· '
,.Atunci cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu a/-
tu!... Si vefi vedea deosebirea intre eel pios ~i eel rau, dintre eel ce
sluje~te lui Dumnezeu ~i eel ce nu-I sluje~te" (Mal. 3, 16-18; Ps.
16, 10).
Acela~i lucru se poate vedea ~i In cartea Proverbelor, unde ace~ti
termeni sunt pu~i In antiteza (Prov. 10, 16; 10, 25; 11, 8; 29, 7 ~.a.) .
Nu. se poate tagadui lnsii ca In locurile acestea, ca ~i In diferiti
psalnu, se pune accentul asupra faptelor, asupra mainilor curate,
211
Sellin E., op. cit., p. 73.
212
Ibidem, p. 74.
171

asupra vietuirii tara vina ~i asupra inimii curate a.celor credincio~i.
Asemenea calitati sunt evidentiate chiar in fata Im Dumnezeu:
,,Domnul mi~a rasplatit dupa neprihanirea mea, duP__a. cura{ia
mdinilor mele, fnaintea ochilor Lui. Cu eel bun Tu Te ara{r bun, cu
omul neprihanit Tu Te ara{i neprihanit, cu eel curat Te ara{i cura~
.yi cu eel stricat Te por{i dupa stricaciunile lui " (Ps. 18, 25; cf. ~1
Ps. 25, 21; 26, 4; 41, 13; 73, 13; 73, 26; 78, 72; 101, 2; 119, 7;
Prov. 13, 6, Iov. 31, 5 ~.a.). in aceste locuri se arata inraurirea reli-
giei cultuale, lnsotita de urmarile invataturii despre rasplata, yre-
cum ~i ale parerii ca dreptatea unui suflet poate fi cal~ul~t~ cu
ajutorul preceptelor Legii mozaice. Lucrul acesta a adus msa ~1 un
puternic optimism etic celor ce traiau st~ict dupa Lege . Acest f': l
2 13
de a aprecia faptele omene~ti in fata Im Dumnezeu a fost doborat
in clipa aparitiei Sfintei Evanghelii, dar el a ramas terenul pe car~
s-a dezvoltat fariseismul ~i iudaismul talmudic. Este paradoxal ca
astfel de tendinte s-au putut dezvolta paralel cu acea impresionanta
con~tiinta de p~cat, amintita In paragraful ~re~~dent, car~ ~xista ~i
la autorii psalmilor ~i la lnvatatorii lntelepcm?11: Avem a1c! o ce~1-
ficare ca generalitatea pacatului nu a constitmt o. dogm~, dar m
schimb era concluzia care se impunea In urma une1 expenente ex-
trem de amare. Cititorul drtii Iov nu trebuie sa se lase amagit, nici
de demonstratiile prietenilor ~i mai ales de acelea. ale lui E.lihu,
dupa care Iov este un pacatos, nici de propriile ~uvmte ~le ~u~ Iov
(in special cap. 31), dupa care else so~ote~te ~rad~ pata. N1c1 un~
din aceste pareri nu corespund cu ultimele gandun ale autorulm.
Pe acestea le lntalnim abia In cap. 42, 3 ~i ele ne spun ca Dumne-
zeu masoara ~i rasplate~te faptele cuiva dupa alte principii decat
ale omului.
213
Sellin E., op. cit., p. 74.
172
' I~
CAPITOLUL V
Dumnezeu ca Judecator
Ideea de judecata este strans legata de cea de mantuire. Cand
vorbim de una, trebuie sa amintim ~i de cealalta. Numai pentru a le
studia mai pe indelete, le despartim pe una de alta, caci altfel ar
trebui sa le tratam impreuna.
Daca ne uitam cu luarea-arninte la aspectul general al unei co-
munitati religioase oarecare, tara sa vrem chiar, observam doua cu-
rente, care de~i traiesc la un Joe totu~i, din cand in cand, curentele
se ciocnesc214 . Aceste doua curente sunt: cei ce se fin de litera ~i
cei ce se fin de spiritul literei. Lucrul acesta s-a constatat ca a exis-
tat ~i In comunitatea Jui Israel, ~i deci a dat un colorit religiei Ve-
chiului Testament. Aceste doua curente au dainuit In Israel pana
cand a venit Mantuitorul, care aduce religia spiritului, religia cea
adevarata. Sa nu trecem dincolo de realitate ~i sa ne lnchipuim ca
cele doua curente existau ca doua religii vrajma~e, cum fac de obi-
cei criticii negativi~ti 227 . Nu, ci ele erau numai rnici deosebiri de a
vedea lucrurile, caci in liniile mari dogmatice religia Vechiului
Testament n-a cunoscut secte.
De obicei, curentul care se tinea de litera era format din cei ce
puneau pret pe partea cultual-nationala, iar curentul care punea te-
mei pe spirit, avea in vedere partea etica ~i universalista. Curentul
cultico-nationalist ii formau mai ales slujitorii templului, iar pe eel
ctico-universalist ii formau mai ales profetii.
Partenerii curentului cultico-nationalist erau ~ovini~ti. Ei se ui-
tau in istoria trecuta ~i sustineau ca poporul sa tina ad litteram la
Legea Domnului ~i n-are sa se teama de nimic. Oricine ar fi vraj-
111 a~ul ~i oricat de puternic, Jui Israel nu-i poate prejudicia nirnic,
caci Israel este poporul lui Yahweh, Dumnezeu.
Profetii, din contra, sustineau ca nu-i suficient sa ai un lega-
111ant cu Dumnezeu numai de forma, ci acest legamant trebuie pa-
214
Daca ciocnirea se transforma mtr-o lupta duce la regretabila separare.
173
zit $i aplicat. Numai titlul de ,,popor al Jui Yahweh" n-ajunge ca
Dumnezeu sa te incarce de bunatatile Sale $i sa te apere de du$ma-
nii necredincio$i. Poporul trebuie sa traiasca in spirit legamantul
cu Dumnezeu adica Legea. Daca vii la templu cu jertfele prescrie-
se dar mainil~ iti sunt manjite de sange $i tot felul de nedreptati $i
n;trebnicii, Iega~antul cu Yahweh n-ajuta la mare lucru. Cartil_e
lui Amos, Ieremia, Isaia $i toti ceilalti prooroci acest lucru 11 pred1-
ca. Ace$tia privesc lucrurile etico-eshatologic, adica din punct de
vedere al viitorului, caci ei spun poporului ca daca nu se indreapt~,
nu este departe timpul ciind vor fi judecati. Cei buni vor fi salvat1 ;
cei rai insa vor fi pedepsiti $i nimiciti.
Curentul etico-eshatologic sau mai bine zis profetic a predomi-
nat din secolul al optulea pana la mijlocul exilului babilonic (sec.
V), deci mai bine de trei secole. Nici inainte de secolul VIII, el n-a
fost inexistent, dar epoca face In perioada amintita mai sus. .
Fiind lipsiti de independenta, ci numai tolerati in mijlocul une1
mari natiuni pagane ca cea a babilonienilor, israelitii devi? acum o
comunitate religioasa, un fel de secta, daca o putem num1 a$a, de-
vin comunitatea iudaica. Spiritul curentului profetic slabe$te neba-
nuit $i curentul cultico-national devine predominant. Legislatia,
reeditata $i pusa In ordine pe timpul Jui Ezra, ajuta mult la uitarea
spiritului etico-eshatologic. Preotii $i carturarii relntor$i din exil se
interesau mai mult de partea formala a religiei, neglijand partea cu-
rat spirituala $i universalista a religiei. Pe ei ii interesa starea pre-
zenta a comunitatii $i nu-i privea viitorul.
Lacuna introdusa de catre carturari $i preoti a fost completata
de catre literatura apocaliptica, ajunsa din secolul al III-lea la o
dezvoltare nebanuita. in aceasta literatura, ni se dau ample infor-
matii despre cetele ingere$ti, despre judecata Jui Dumnezeu, despre
soarta celor buni $i a celor rai; despre rai $i iad, lucruri despre care,
perioada de dinainte de profeti $i cea imediat dupa exil nu ne vor-
bisera decat prea putin.
174
§ 29. Judecata intregii omeniri
In paragrafele in care am amintit despre pacat, am vazut ca pa-
catul originar s-a transmis asupra lntregului gen uman $i deci nici
un om nu poate sa fie socotit fiira gre$eala. Urmeaza de aici ca
omul, capatand starea de vinovatie in fata lui Dumnezeu, singurul
drept $i sfiint, va trebui judecat de Yahweh pentru abaterile pe care
le va comite.
Capitolul al treilea al Genezei, care ne vorbe$te de caderea
omului, ne arata ca acesta avea sa mearga din ce In ce mai rau. Su-
ferinte de tot felul vor veni peste capul sau, pana in cele din urma,
omul se va intoarce in tflrana din care a fost format, adica va muri.
Lucrul acesta, de altfel, ii fusese anuntat mai inainte de cadere (Gen.
2, 17). A$adar, prin moartea cea hotarata omului de catre Dum-
nezeu, se intelegea $irul intreg de dureri $i necazuri pe care omul
avea sa le indure pana la clipa finala a vietii, moartea. Pe cat se
vede, termenul de ,,moarte" nu se refera exclusiv la incetarea din
viatfl, ci cuprinde in sine tot ceea ce noi numim prin cuvintele
215
suferintfl, nenorocire , rau $.a. Lucrul acesta reiese din expresii ca:
,,lata, i{i pun azi inainte via/a si binele, moartea si raul" (Deut. 30,
15-20. Cf. Deut. 1, 1; 10, 13; 11, 26; Lev. 18, 5; Arn. 5, 4-14; Ier.
21, 8; Ez. 3, 17; 18, 21 sq.; 33, 16; Prov. 2, 18; 5, 8; 7, 26);
,,Poporului acestui asa sa-i spui: Asa vorbeste D;mnul: Jata ca
vii pun inainte ca/ea vie/ii si ca/ea mor{ii" (ler. 21, 8).
Cuvantul ,,moarte", pe cat se poate vedea din locurile indicate
mai sus, cuprinde In sine toata gama de dureri $i necazuri, pe care
omul le gusta in viata pamanteasca. Cand este vorba ,de moarte, In
scnsul adevarat al cuvantului, astfel vorbe$te textul biblic:
,, Eu zic: Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor me le, Tu
11i carui ani dureaza vesnic" (Ps. 102, 25, Cf. Ps. 55, 16; 55, 24;
Is. 38, 10; lov. 15, 32; 22, 16); '
,, Tu vei merge in pace la parinfii tai, veifi inmormantat dupa o
hcltranefefericita" (Gen. 15, 15; 25 , 8; Iov. 5, 25 sq.; 42, 17).
Din cauza nelegiuirilor comise chiar de catre descendentii Jui
Set, care erau tematori de Dumnezeu, ca sa nu mai amintim de ur-
215
Sellin E, op. cit., p. 75.
175
ma~ii Jui Cain, rai prin definitie (Gen. cap. 6), Dumnezeu se hota-
ra~te sa dea ca prima pedeapsa, oamenilor, o viata numai de 120 de
ani: ,,Dumnezeu a zis: Duhul Meu nu va ranuine pururea fn om,
caci omul nu este decal carne pacatoasa. Totu~i zilele lui vor fl de
o suta~ douazecz
~ . de anz. " (Gen. 6, 3) 216 .
Fiindca oamenii chiar ~i dupa potop nu s-au cumintit, ci lantul
pacatelor a continuat, de aceea ~i scara pedepselor s-a marit. Oa-
menii de dupa potop, pe masura ce lnaintau In cuno~tintele tehnice
~i culturale, In aceea~i masura lnaintau ~i In mocirla pacatelor.
Pentru aceasta ~i Dumnezeu, ca prima pedeapsa, le lncurca Iimb ile
~i-i raspande~te sub forma de popoare. Pentru orice pacat, omeni -
rea primea drept rasplata suferinta ~i necaz. Se abatea Israel de la
calea Domnului, consecinta era ca Dumnezeu Ii trimitea robie, se-
ceta, lacuste etc.;
,,De aceea voi trimite foe fn Moab, care va mistui palatele
Cheriatului ~i Moabul va pieri In mijlocul zarvei, in mijlocul stri-
gatelor de ri'izboi ~i sunetului trambifei" (Am. 2, 2);
,,Am trimis fn voi ciuma, ca fn Egipt; v-am ucis tinerii cu sabia,
am lasat sa vi se ia cdii, am facut sa vi se suie in nari duhoarea
taberei voastre ... " (Arn. 4, 10. Cf. ~i 5, 9; 9, 4; 9, 10; Hoz. 5, 14 sq .;
9, 10 sq.; 14, 3; 14, 5; Is. 5, 14; 22, 14; Ez. 33, 16 sq.; Ps. 73, 18-20);
,,Noi suntem mistuifi de mania Ta ~i fngrozifi de urgia Ta ...
Toate zilele noastre pier de faria Ta ... " zice Psalmul 90, 5-11, care
ne arata clar ca moartea ~i toate suferintele vietii sunt cauzate d
pacatele omului;
,, Caci faradelegile mele se ridica deasupra capului meu, ca o
povara grea apasa peste mine ... " zice Psalmul 3 8, 4, care ne la-
mure~te ca suferintele ~i necazurile sunt consecinte ale pacatului
(Cf. Ps. 40, 13; 103, 3);
,,Iata, chiar suferinfele mele erau spre mantuirea mea; Tu ai
gasit placere sa-mi scofi sujletul din groapa putrezirii, caci ai
aruncat inapoia mea toate pacatele mele" (Is. 38, 17 sq.). Aici
Isaia ne arata ca moartea este pricinuita de pacat, deoarece eel ca-
216
In alte locuri ale Vechiului Testament, limita varstei difera. In Gen.
41, 9 este de 130 de ani. in Ps. 90, limita este de 70 de ani. La Isaia 65,
20 este de 100 de ani.
176
ruia Dumnezeu ii iarta pacatele nu vede putreziciunea. Prin faptul
ca on:ul pacatuie~te, adica se departeaza de Dumnezeu, omul ~i-a
ales smgur calea care duce la moarte, la dureri ~i necazuri:
,, Multe cai pot sa para bune omului, dar la urma se vad ca ele
due la moarte" (Prov. 14, 12); cf. Ps. 1, 5; 34, 17; S7, 38; 73, 27;
109, 15; 139, 24).
§ 30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor
Din cele ce desprindem din Geneza, dupa potop, generatiile
urnan,e au fost din nou infectate de virusul pacatului. Ucide~ea,
desfranarea, furtul etc. lncep sa devina viata celor mai multi . De
aceea, Dumnezeu _intervine ~i risipe~te popoarele. Fiindca si~gure,
r opoarele ar fi aJuns toate la lntunecimea ~i decadenta cea mai
mare, Dumnezeu a ales un popor care sa poarte stindardul credintei
11ea lterate, ~i sa devina mesagerul Sau in mijlocul beznei celorlalte
scmintii. In acest scop, cum aflam din Geneza, cap. 12, este ales
/\ vraam, care devine stramo~ul poporului ales.
~upa alegerea Jui Avraam, Vechiul Testament vorbe~te foarte
pu tm de celelalte natiuni. Ele apar numai ca un bici al Jui Dumne-
zcu, prin care Yahweh pedepsea pe Israel.
, Celelalte natiuni ale pamantului, nefiind credincioase, rand pe
ra nd sunt ~terse de pe fata pamantului, ~i aceasta din cauza fiirade-
1 ·g i l~r comise. Atunci cand ele robesc pe Israel, Dumnezeu le
pcrm1_te acestora, pentru ca Israel sa-~i ispa~easca pacatele, dar
numa~decat ~i ~~tiunile care au oprimat pe Israel trebuie sa-~i ispa-
~ca_sc~ nelegmmle. Ele o pliitesc scump, caci Dumnezeu le ~terge
:immttrea !or (Is. 10, 5; 14, 24; Hab. 1,2; 2, 4 ; 3, 2).
~oc~itor_ii Sodomei ~i Gomorei au fost ar~i cu ploaia de foe ~i
11.u~1oas~: dm cauza desfranarii la care ajunsesera (Gen. cap. 19).
I ~g r ptenu, care s-au purtat cu Israel a~a cum ~tim, au fost batuti de
I )umnezeu, ca s-a dus vestea In toata lumea (I Sam. 4 8). Anoritii
1111 fiicut silnicie dupa silnicie ~i Dumnezeu i-a nimicit: atunci ca~d
11clegiuirile !or au ajuns la varf (Gen. 15, 16).
. Cand a sosit ,,plinirea vremii'', Dumnezeu trimite peste natiu -
11rle care au umplut masura rautatii, spaima sa divina ~i ele 'i~ i
177

pierd puterea ~i sunt nimicite de alte neamuri, care pana aici fuse-
sera mai slabe (Ex. 23, 27; Ios. 24, 12).
,,Ziua Lui Yahweh" , expresie des lntalnita In cartile Vechiului
Testament, era ziua judecatii In care neamurile aveau sa fie jude
cate de Dumnezeu, cand se va face dreptate Jui Israel, pentru car
,,ziua Jui Yahweh" va fi o zi de lumina ~i bucurie (ls. 9, 1).
Proorocul Amos enumara pacatele popoarelor vecine ~i arat.
pacatul eel mai mare pentru care ele vor trebui sa-~i ispa~easc,
vina (Am. 1, 3-2, 3). Pacatele aratate nu sunt numai cele comis
contra lui Israel, ci ~i cele savar~ite contra dreptatii ~i sfinteniei lui
Dumnezeu (Am. 2, 2. Cf. ~i Is. 14, 28-20, 1 sq.; Sof. 2, 4-15).
Pentru umilirea, jefuirea ~i nelegiuirile comise contra natiunilor
mai mici, pe care le supusera, imperiile mari erau judecate do
Dumnezeu ~i osandite la pieire (Nahum, cap. 1-3; Hab. cap. 1-3;
Ez. 25, 32).
Profetul Ieremia, In capitolul 25, 15, ne descrie intr-o forma mi -
nunata pieirea de pe arena istoriei a zece popoare care au savar~i t
netrebnicii in fata lui Dumnezeu. Ultimul din aceste zece este popo
rul Babilonului, care va plati lnfrico~ator crimele sale contra altor
natiuni, dar In special contra Jui Israel, crime pe care profetul ll
cunoa~te mai bine, caci Israel era natiunea sa. Caderea imperiului
babilonian ~i a celorlalte este descrisa foarte viu de acela~i profcl
Ieremia, in capitolele 46-51 (Cf. ~i Is. cap. 46 ~i 47; 13, 14 ~i 20).
Profetii predicand un Dumnezeu universal, adica nu numai al
Jui Israel, care judeca nu numai pe Israel ci ~i toate semintiile pA
mantului (Habacuc cap. I ~i 2; Nahum 2, 12; 3, 4), Yahweh este eel
care poarta de grija asupra dreptatii pe pamant ~i pedepse~te toat
neamurile care o calca. Yahweh este aparatorul tuturor natiuni lo1
mici, napastuite de cele mari. De aceea, profetul Isaia (42, 4; 45, 6;
45, 14; 51, 4 sq.) ne spune ca semintiile mici a~teptau cu nerabdar
judecata cea mare pe care Dumnezeu avea sa o faca fata de impc
riul babilonian.
Epoca de dupa exil, din pacate, mic~oreaza orizontul universa
list, a~a de frumos predicat de catre profetii preexilici. Comunita
tea iudaica de dupa exil, devenind separatista, ca s-a izolat in chip
nebanuit de alte popoare, neglijeaza complet celelalte natiuni, so
cotindu-le pe toate du~mane Jui luda ~i deci Jui Dumnezeu. Yu
aceasta stare de spirit, ideile profetilor de dinainte de exit sunt ani
178
11
hilate ~i In Joe sa se a~tepte timpul i'n care toate popoarele vor veni
a se i'nchine la Ierusalim pentru a primi acolo iertarea ~i cunoa~te­
rea lui Dumnezeu, din contra, acum se a~teapta un atac al tuturor
popoarelor asupra lerusalimului, ocazie cu care Dumnezeu va tine
judecata Sa, tocmai In lerusalim, ~i va face ca atacatorii sa gas~as­
ca, lnaintea forJ:elor cetatii sfinte un sfar~it sangeros 217 . A~teptarea
acestei judecati, ca o conditie principala pentru ca Dumnezeu sa
aiba stapanire nestingherita asupra lumii, se poate intalni pentru
prima oara la Ezechiel. Acesta, in capitolele 38 ~i 39, arata ca Gog
din Magog va veni In fruntea tuturor popoarelor nordice, pentru ca
sa distruga Ierusalimul, dar va sfar~i i'n mod infrico~ator pe muntii
anaanului. Profetul Ioel, i'n capitolul 4, arata cajudecata lui Du1~-
218 ~ • d
11ezeu se va mtm e asupra tuturor popoarelor, In sensul ca in
ziua Jui Yahweh ele vor fi adunate i'n valea losafat, de Ianga Ieru-
salim, ~i vor fi nimicite de catre o~tile cere~ti. Profetul Zaharia, i'n
capitolele 13 ~i 14, spune ca dupa mari fenomene ale naturii, Dum-
11ezeu i'nsu~i va aparea in lupta finala ~i prin molime ~i pesta va
distruge complet armatele atacatoare ale paganilor, care vor veni
contra Ierusalimului ~i Tarii Sfinte.
1
in capitolul 7, Daniel arata ca judecata asupra popoarelor va
avea Joe in ceruri. Acolo, reprezentantul uneia din marile puteri ale
li111_1ii pamante~ti distruge pe eel al unei alte mari puteri, pana ce
pmul ceresc scoate puterea din mana celui din urma ~i a celui mai
scmet, pentru a o i'ncredinta poporului sfintilor, adica o~tilor ce-
rqti, sub conducerea ,,Unuia", cu chip de om.
Cu toata aceasta dorinta nationalista, ca Dumnezeu va nimici pe
du~manii Jui Israel, totu~i toate cartile Vechiului Testament arata
1inanim ca Dumnezeul eel sfant va lucra i'n a~a fel i'ncat pana Ia
11rma toate popoarele i'l vor recunoa~te ca adevaratul ~i singurul
I >umnezeu. Popoarele care se vor impotrivi planului de mantuire al
lui Yahweh, Dumnezeul eel adevarat, vor pieri, caci numai un sin-
gur domn poate sa fie pe pamant (Joel 4, 21; Zah. 14, 5; 14, 9; Is.
'4, 23). Forma acestei a~teptari ajudecatii popoarelor pe alocuri in
Vcchiul Testament a fast influentata de a~teptari curat omene~ti ~i
217
Se11·m E ., op. cit.,
· p. 83.
2 18
Profetul Ioel este a~ezat de catre multi exegeti tradi!ionali~ti
(rntolici) ca scriind dupa exilul babilonic.
179
pamante~ti. Numai de catre Evanghelia lui Hristos e~ a _fost co~­
plet epurata. De aceea, Pavel spune tare, ca sa fie auz1t ~1 de evre1:
,,Nu mai este iudeu Ji nici elin ... "(Col. 3, 11).
§ 31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel
Dumnezeu a creat pe om pentru viata ~i fericire ve~nica. Prin
neascultare, omul a devenit muritor ~i mereu aplecat spre pacat,
care a atras dupa sine pedeapsa potopului. Dupa potop, Dumnezeu
impra~tie popoarele, dintre care i~i alege o singur~ semi~tie ca~e ~~
pastreze in mijlocul intunericului lumina m~note1smulm. S~mmt 1 a
avea sa fie cea coboratoare din A vraam, parmtele poporulm evreu.
Poporul evreu sau israelit este eel ales de Dumnezeu din mijlocul
tuturor neamurilor pamantului, care avea sa incheie un legamant
cu Yahweh. Prin acest legamant, Dumnezeu ragaduia Jui Israel o
viata fericita ~i un viitor glorios, in sc,himbul unei ascultari r:re~t!,
de a merge numai pe calea cerului. In caz ca_ Isr~el calca_ m _pi·
cioare legamantul, atunci trebuia sa suporte ngonle sanctmmlor
care constau din pedepse terestre: necazuri provenite din secete,
razboaie, robie etc. . .
In clipa cand poporul israelit a fost ales de Dumnezeu, el a pnm1t
vointa lui Yahweh ~i s-a obligat sa asculte de ea, adica sa o
implineasca (Ex. 20, 1; 24, 7; Ios. 24, 24; Ier. 7, 23). Toate vestiri lc
~i comunicarile divine Dumnezeu le racea ragaduind bine in caz d
implinire (Ex. 34, 14; Ios. 24, 19) dar vestind o sanctiune aspra In
caz de calcare (Ex. cap. 20, 5 sq.; Deut. 28, 15 sq.; Lev. 26, 14 sq.).
In spiritul Vechiului Testament, de~i popor ales, Isr~el nu ern
scutit de judecata atunci cand el se abatea de la calea lm Dumnc
zeu. Daca poporul asculta de Legammtul incheiat cu _Y~h~eh ,
adica mergea dupa lnvataturile Legii, avea sa fie multum1t ~1 bmc
cuvantat (Deut. 11, 26 sq.; 28, 1-4; 2 sq.).
Curentul cultico-nationalist, cum am amintit ~i In paragrafu l
precedent, i~i crease iluzia ca, de lndata ce Israel are un legamant
cu Dumnezeu, are In Ierusalim templul eel sfant, In care troneaz
nevazut lnsu~i Yahweh, apoi chiar daca din punct de vedere moral,
viata lasa mult de dorit, nu face nimic. Dumnezeu ll apara pe Israel
180
$i nici un imperiu necircumcis nu va putea rapune Tara Fagaduita
$i darama templul eel sfant (Cf. Am. 5, 18)219 •
Credinta aceasta, cum vedem din profetul leremia, era alimen-
lata de a~a numitii ,,profeti fal~i", din slujba regilor.
Contra acestui fel de a lntelege legamantul cu Dumnezeu, s-au
ridicat cu toata forta profetii inspirati sau ,,adevaratii profeti". Ei
spun raspicat: faptul ca Israel este poporul ales, ca are un legamant
cu Dumnezeu ~i un templu sfant, nu constituie un apanaj ca el (Is-
rael) sa nu fie pedepsit, daca nu merge pe calea lui Dumnezeu.
Yahweh este Dumnezeul eel sfant, dar este ~i gelos. Unde se rap-
luie~te pacatul, Yahweh aduce nenorocire, oricui ~i oriunde, fie
chiar in templul sfant din Ierusalim. Dumnezeu nu poate sa stea la
un Joe cu pacatul. Toata creatia ~i mai ales omul care a devenit pa-
catos, trebuie sa dispara acolo unde apare Dumnezeu. Cum Israel
cste plin de pacate, de aceea Dumnezeu il judeca ~i poporul ales ar
trebui sa dispara chiar mai degraba decat celelalte popoare cu care
Dumnezeu n-are legamant, adica nu le-a aratat calea (Exod 33, 5;
Am. 5, 16; 3, 2). De aceea, profetii spun ca ,,ziua lui Yahweh" este
mai curand o zi a intunericului, a nimicirii, a mortii, a judecatii ~i
nu a luminii, in special pentru Israel.
Aceasta conceptie a judecatii, dupa pacat ~i dupa alegere, este
reprezentata mai lntai in I Regi 18, 17; 19, 11 sq.; 22, 8 iar din
timpul proorocului Amos devine dominanta. Lucrul acesta 11 pre-
dica profetii adevarati, fiindca ei simt apropierea cerului, adica a
Jui Dumnezeu, care nu va lasa pe nimeni rarajudecata (Am. 5, 18
sq.; 8, 9 sq.; 9, 1-4). Israel va simti judecata divina mai puternic
decat toate celelalte popoare, fiindca intr-o i:nasura mai mare a
primit ~i gratia Jui Dumnezeu. Fiindca Dumnezeu i-a dat Legea sa,
pacatele lui Israel sunt cu atat mai detestabile, cu cat el ~tia ce are
de racut (Am. 3, 2 Cf. ~i Ez. 16, 48).
219
Erau unii din curentul mistico-nationalist care a~teptau ca lntr-o
huna zi sa apara Yahweh In mijlocul poporului din Ierusalim. La sarba-
1oarea anului nou, ciind se simboliza urcarea Jui Yahweh pe tron, cei care
11paf!ineau misticilor aminti!i l~i exprimau speranta, urandu-~ica In aceas-
1?\ zi Dumnezeu sa aduca judecata ~i pieirea peste toate popoarele care-L
urasc pe El, respectiv pe Israel. Atunci va veni peste Israel lumina ~i pu-
lc.:rea (Amos 5, 18).
181

Ce! care predica mai cu tarie judecata lui Israel este [saia (2,
6-22). Cu ~i mai mare vehementa zugrave~te profetul Zefani a
,,ziua Domnului", aratand-o ca pe o zi de spaima ~i bezna, spunan-
du-i ,,ziua macelului", ,,ziua judecatii", ,,a examenului" (Zefania I ,
7-18; cf. 1,2 sq.; 3, 8 sq.).
Fara sa crute nici pe regi nici clasa potentata a preotilor, Iere-
mia spune ca Dumnezeu a judecat pe Israel ~i I-a gasit vinovat
pana la maduva oaselor. De aceea, poporul va fi dus in robia ba-
biloniana, iar templul sfant va fi ars pana la temelie. Aceasta a in-
furiat pana la sange tabara cultico-nationalista, care 1-a aruncat pc
Ieremia In grota cu noroi ~i tara lumina (Ier. cap. 37 ~i 38). Si la
Ieremia, (4, 23 ~i 28, 8) ~i la Ezechiel (6, 11; 20, 35) ,,ziua Dom-
nului" este zi de doliu pentru Israel. Desigur, nici popoarele cele-
lalte nu vor scapa de judecata Domnului.
De altfel, proorocii la care lipse~te expresia de ,,ziua lui Yah-
weh" cunosc ~i dan~ii chestiunea intr-un fel asemanator. Hozea
spune ca Dumnezeu se judeca cu Israel din cauza lipsei sale de cre-
dincio~ie, din care pricina tara ~i tot ce se afla lntr-insa, va fi dis-
trus ca in urma unui incendiu (Hoz. 4, l ; 3; cf. 5, l; 5, 5; 5, 9; 12,
3). intr-o figura de stil, Mihea spune ca Dumnezeu coboara din
palatul Sau ceresc pe pamant, pentru a judeca pe Iacob ~i pe Iuda,
clipa In care pamantul se va cutremura ~i se va topi (Mih. I, 2-7).
A~adar, toti proorocii au vazut judecata din urma ca o realitatc
de care nimeni nu va scapa. Unii dintre ei (Amos, Isaia, Mihea),
explica lucrul acesta prin decadenta morala foarte mare a poporu-
lui, iar altii (Hozea, Ieremia, Ezechiel) arata ca pricina este de or-
din religios ~i sta in apostazia poporului fati} de Dumnezeu. Deo-
sebirile sunt a~a de relative ~i pana la urma, cauzele se reduc la pa-
rasirea lui Dumnezeu220
Timp de secole, profetii au avertizat pe Israel sa se abata de la
calea cea rea pe care a apucat, caci altfel vine ,,ziua Domnului",
adica judecata ~i aceasta va fi necrutatoare. Citind azi cuvintele
profetilor, s-ar putea sa ne apara ca o razbunare groaznica ~i di
Dumnezeu socoate pe Israel ca un du~man ireductibil (Is. I, 24; 6,
13; Am. 9, 2 sq.; Hoz. 5, 14; 9, 11; 13, 7, Cf. Ez. 21, 19 sq. Chiar
Isaia in cap. 40, 2 spune ca Iuda a primit o pedeapsa dubla pentru
,p
220
Sellin E., op. cit., p. 86.
182 -~
,,
pacatele savar~ite). Era insa numai o amenintare, ca poporul sa se
patrunda.
Spusele profetilor s-au implinit, caci atat regatul de nord sau Is-
rael, cat ~i eel de sud sau Iuda, au platit scump neascultarea de
Dum nezeu. Ambele au fost desfiintate ~i populatia dusa in robi a
asiro-babiloniana.
Abia in exil, ,, la rftul Babilonului, am $ezut $i am plans" (Ps.
137, 1), abia acolo poporul s-a dezmeticit, caci merge la profetul
Ezechiel ~i-i spune: ,,Faradelegile ~i pacatele noastre sunt asupra
noastra $i din pricina !or suntem amarafi: cum sa mai traim ? (Ez.
33, 10).
Reintoarsa din exil, comunitatea iudaica i~i reincepe viata reli-
gioasa, caci politic era sub dominatia persana. Profetii de dupa exil,
ca sa tina poporul pe calea Domnului, reiau expresia ,,ziua lui Yah-
weh" care se apropie. Profetul Zaharia spune ca peste tara planeaza
un blestem: ,,Acesta este blestemul care este peste toata fara ... caci
orice ho{ ~i oricine Jura stramb va Ji nimicit cu desavdr$ire de aici"
(Zah. 5, 3; cf. 1, 16; 2, 14). Profetul Maleahi anunti} ca Domnul va
veni la judecata sa pedepseasca pe Iuda, care va .ceme poporul
printr-un dannon, ~i-l va curati cape argint (Mal. 3, l-5).
Pe cat se vede, ~i dupa exil a continuat a~teptarea unei zile a ju-
decatii de apoi, care va judeca intai pe poporul legamantului. Chiar
daca comunitatea iudaica, in unna directiei data de Ezra, i~i in-
dreapta privirile spre prezent ~i trecut, cautand fericirea aici pe
pamant, totu~i credinta ca va fi o judecata viitoare, cand Israel va fi
judecat pentru ce a racut n-a lipsit. Scrierile apocaliptice care au
aparut aratau ca vor fi judecate mai intai popoarele pagane. Poporul
lnsa pastra invati}tura profetilor ca va veni ziua judecatii ~i de aceea
se straduia sa nu-1 prinda in stare de vrajma~ie cu Dumnezeu. El
a~tepta pe cineva care sa-i arate calea pocaintei, ca venirea lui
Dumnezeu sa nu-i prinda nepregatiti. in modul acesta s-a dezvoltat
lncet, incet, invati}tura ca lnainte de venirea lui Mesia, t~ebuia sa
rcvina In lume Ilie proorocul ca predicator al pocaintei. In chipul
acesta luda sa nu mai fie nimicit a doua oara de mania nimicitoare a
lui Dumnezeu eel sfant ~i drept (Mal. 3, 24; Ben-Sirach 48, 10).
183

§ 32. Judecata lui Dumnezeu
fata de fiecare israelit
'
In cartile de dinainte de exil, ca de altfel in toate cartile Vechiu-
lui Testar'nent individul ocupa un loc foarte ~ters. Natiunea sau po-
porul sunt eel~ doua notiuni cu care lucreaza Vechiul Te:tament.
Soarta fiecarui individ israelit nu poate sa fie alta decat aceea pe
care Dumnezeu a harazit-o intregii omeniri cazuta In pacat. Deci ~ i
fiecare israelit In parte are sa fie supus judecatii Jui Dumnezeu.
Omul a fost harazit de Dumnezeu pentru viata fericita ~i eterna,
dar prin pacat el a ajuns sa fie destinat mortii. Aceasta osanda, de
altfel ii fusese anuntata omului chiar mai lnainte de calcarea po-
runcii divine. Lasandu-se ademenita de ~arpe, Eva ispite~te ~i pc
Adam sa manance din fructul oprit ~i prin aceasta, ambii soti au
auzit din gura Jui Dumnezeu ca intreaga lor viata va fi_ un intreg
)ant de suferinta, pana ce se vor intoarce In pamantul dm care au
fost luati. . Proorocul Ezechiel spune: ,, Ciind va pacatui o fara fmpotriva
Gen~ratiile de dupa Adam, avand o natura slaba, au cazut d m
pacat in pa'cat. Israelitii n-au fiicut exceptie de la aceasta cale. Ceva
mai mult, pozitia unui individ israelit fatii de Dumnez~u es:e m~ lt
deosebita decat a unui individ din oricare alt popor, fimdca natlll -
nea Jui Israel primise de la Durnnezeu atatea binecuvantar~, ~neat ~r
fi putut trai o fericire pamanteasca. Dar daca Israel n-a paz1t fii?~­
duintele Juate prin legamant, prin acesta el s-a a~ezat pe o poz1t1'
mai grea decat a altor popoare cu care Dumneze~ n-_a ~oit ~a aib,
de-a face. Se intelege atunci ca ~i judecata contra 111d1v1dulm evre11
trebuie sa fie ~i 'ea mai aspra. In genul acesta se exprima proorocul
Amos:
Eu v-am ales pe voi dintre toate familiile pamantului. De
ac:~a, va voi pedepsi pentru toate nelegiurile voastre" (Am.~ 3, 2).
Amintiram mai sus ca individul nu conta prea mult m fata
semintiei sau a natiunii . De aceea, gasim locuri In Vechiul Testa-
ment in care pacatele individului atrag dupa sine pedeapsa sem i
ntiei sau generatiei succesive:
Eu Domnul, Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu gelos, earl!
ped~psesc nelegiuirea parinfilor in copii, pana la al treilea §i la al
patrulea neam, al celor ce ma urasc" (Exod 20, 5).
184
De fapt, citatele ca eel de mai sus, nu ne afirma ca individul ar
fi scutit de sanctiunea pentru pacatele sale personale, deoarece ca-
zand peste natiunea intreaga, pedeapsa cade ~i asupra sa. Lucrul
acesta se gase~te mentionat clar in cartile Vechiului Testament:
,, Domnul sa rasplateasca dupa rautatea lui celui ce a facut
raul" (II Sam. 3, 39);
,, Cu eel bun, tu e$li bun; cu omul drept, te por/i dupa dreptate,
cu eel curat e$fi curat, cu eel indaratnic, te porfi dupa indaratnicia
lui" (II Sam. 22, 26-27).
Chestiunea pedepsei individuate a fost limpezita de profeti care
vedeau bine ca nu este justa parerea de a suferi o natiune intreaga
din cauza pacatelor catorva indivizi. Ieremia, in special, se ridica
cu toata forta contra dictonului care-~i fiicuse drum larg in vorbirea
curentii a poporului: ,, Parin/ii au miincat agurida $i copiilor Ii
s-au sterpezit din/ii" (Ier. 31, 29). Cu le rem ia se face inceputul ~i
pe urma se continua ideea ca fiecare individ trebuie sa stea in fata
lui Dumnezeu ~i sa raspunda de pacatele sale. (Ier. 31, 29-34).
Mea, dedandu-se la faradelegi $i Eu imi voi intinde mana contra
ei.. ., chiar de ar fl in mijlocul ei ace$fi trei oameni: Noe, Daniel $i
!av, ei nu $i-ar scapa decal sufletul for, prin neprihanirea !or, zice
Domnul Dumnezeu" (Ez. 14, 13-14).
Pe cat se vede, un popor nu poate sa fie salvat de un om drept,
deci in mod logic nici poporul nu trebuie sa sufere din cauza pa-
catelor anumitor indivizi:
,,Neprihanirea celui neprihanit nu-Iva mantui in ziua farade-
legii lui $i eel rau nu va cadea lovit de rautatea lui, in ziua in care
se va intoarce de la ea, dupa cum nici eel neprihanit nu va putea
sa traiasca prin neprihdnirea sa in ziua in care va fl saviir$il o fa-
rcldelege" (Ez. 33, 12). Aici profetul Ezechiel pune in comparatie
pe cei drepti ~i pe cei nelegiuiti, ~i arata ca fiecare raspunde pentru
pacatul sau. In capitolul 18, acela~i profet arata ca cei drepti vor fi
rccompensati cu viata, iar cei rai cu moartea:
,, Caci Domnul cunoa$fe calea celor drepfi, dar calea pacalo$ilor
11a pieri" (Ps. 1, 6). Calea pacato~ilor atrage judecata lui Dumnezeu
~ i un sfiir~it timpuriu, fiindca Dumnezeu Ii ,,pune in locuri alune-
rnase $i-i arunca in prapad Cum sunt nimicifi intr-o clipa! Sun/
11ierdu/i, prapadi/i printr-un sfiir$it naprazic ... "(Ps. 73, 18-20).
185
 Din contra, dreptii sunt purtati de mana, adica aparati de Dum- pe om, iar capitolele 16, 19 ~i 31, arata dorinta cea mare de a se
nezeu: ,,Eu sunt totdeauna cu tine. Tu m-ai apucat de mana lntalni cu ea, caci Iov se ~tie nevinovat.
dreapta, ma calauze$ti cu sfatul Tau $i apoi ma prime$ti in cinste" Profetii de dupa exil, ca ~i cei de dinainte de exil vorbesc de-
(Ps. 73, 23 sq). spre judecata divina, individuala, caci ei a~teapta ,,;iua lui Yah-
Dupa cum se vede, individul israelit este supus judecatii divine weh" cand poporul va fi vanturat, adica judecat. Profetul Maleahi
lntr-o masura cu mult mai mare decat individul pagan, fiindca ne arata ca ,,ziua Domnului" va fi o cernere definitiva cand vor fi
Dumnezeu lumineaza ~i cerceteaza acest popor cu o grija aparte: nimiciti toti apostatii din popor (Mal. 3,5). '
,,in timpul ace/a, voi scormoni cu felinare Ierusalimul $i voi ~ D_up~ c~rt~l~ Vechiului Testament, judecata atat a popoarelor,
pedepsi pe tofi oamenii care se bizuiesc pe drojdiile for $i zic in cat ~1 a md1v1ZI!or este data ca efectuandu-se aici pe pamant. Nu-
inima !or: «Domnul nu vaface nici bine, nici raw>" (Zef. 1, 12; cf. mai in Daniel 12, 2 ni se arata ca judecata va avea Joe dincolo de
Ier. 6, 27 sq; Ez. 16, 48 sq.; Ps. 139, 23); moarte ~i de mormant. Daniel ne spune ca dintre cei care acum
,,N-a cunoscut Dumnezeu caile mele? Nu mi-a numarat el pa$ii d_orm,_ unii se ~or scula pentru o viata ve~nica, iar altii pentru ocara
mei? (Iov 31, 4). $1 ru~me ve~rnca. Ideea aceasta o gasim clarificata la maximum de
Psalmii, care mai toti au fast folositi la cultul divin de la tem - catre Evanghelie, unde judecata de apoi va fi Ia finele Iumii aces-
plu, recunosc ca fiecare om pacatuie~te ~i deci i~i merita pedeapsa: leia pamante~ti ~i inceputul vietii ve~nice 221 •
,,lntrufaradelegi m-am zamislit $i in pacate m-a nascut maica
mea" (Ps. 51, 5);
,,Atunci fi-am marturisit pacatul meu $i nu mi-am ascuns nele-
giuirile mele" (Ps. 32,5. Cf. ~i Ps. 31, 11; 130, I sq.).
~tiindu-se cu con~tiinta lncarcata, pacatosul cere mila Jui Dum-
nezeu: ,,Doamne, nu intra lajudecata cu robul tau, ca nici un om l'I
viu nu este Jara prihana inaintea Ta" (Ps. 143, 2).
~tiind ca atunci cand se porne~te urgia Jui Dumnezeu este teri - I
bila, credinciosul cazut in pacat se roaga sa nu fie pedepsit dup~
mania divina, ci dupa mare mila Lui:
,,Ai mi/a de mine, Doamne, ca ma prapadesc! Vindeca-ma
Doamne, caci imi tremura oasele. Sufletul mi-i fngrozit" (Ps. 6, 2;
cf. ~i Ps. 38, 2; 39, 5; [er. 10, 24).
~tiindu-se nevinovat, credinciosul a~teapta cu seninatate jude-
cata cea dreapta a lui Dumnezeu:
,, Doamne, judeca popoarele. Fa-mi dreptate dupa nevinova/ia
$i neprihanirea mea. Pune capat rautafii celor rai $i intare!jte pe
eel nevinovat, Tu, care cercetezi inimile !ji rarunchii, Dumnezeule
drepte" (Ps. 7, 8 sq.);
,, Sa se arate dreptatea mea inaintea Ta $i sa priveasca ochii tai
neprihiinirea mea " (Ps. 17, 2; cf. 139, 23).
In chip minunat ne zugrave~te cartea Iov a~teptarea judecatii
individuale a omului. Ca pitolele 8 ~i 9 arata spaima ce-1 cuprindc 22 1
Se11·m E ., op. cu.,
· p. 90.

186 187

CAPITOLUL VI
Dumnezeu ca mantuitor
Caderea oamenilor n-a fost definitiva ca cea a ingerilo~ rai; a~a
ne invata dogmatica noastra cre~tina. Daca cad~r~~ o~ulm__nu_ ~ste
definiti~a, inseamna ca mantuirea lui este _P?S1~1la: _Ingem ra! ~u
cazut in pacat din singura Jor vointa, Iara lllCI 0 !Splt~re e~terna, Ill
timp ce primii oameni au cazut, nu prin ~-ine~ I~~, c1 ma1 mult a~
fost tentati de catre diavol. A~adar, ingen_1 ce1 ra1 s-au revolt~t di-
rect contr~ lui Dumnezeu, prin simpla vomta lor, ~are de l~ sm: _a
devenit renegata ~i revoltata, in ti.mp ce ~n om vomta s-a razvratlt
rin senzualitatea cea provocata dm extenor, provo~a~e care a a~u~
P
intunecarea ratiunii omulm.· lngem ~ ·· ce1· ra1,
-· ca spir1te pure
. '. cac1
_ Dumnezeu, pentru a scapa omenirea de la pieire sigura, a ales un
- au corpurl puteau mai u~or sa ramana in starea !or on_gmara,
n ave ' ~ ·· · - · d 1t com
decat omul, fiinta spirito-corporala. lngem _ce1 r~1 a~ ev_e~.
plet invarto~ati in rau indata dupa cadere, aJungand mam1c1! d:cl~­
rati ai Jui Du~nezeu . Omul eel cazut nus-a racut a~~ d~ rau _ 1~cat
sa· nu mai ramana nimic bun intr-insul. Cum ~m aID1_nt1t ma1 ma-
inte omul nu s-a distrus, ci a ramas in el ch1pul lm Dumnez~u~
de~i intr-o fonna alterata, caci a ramas in el mustrarea cugetulm ~1
nazuinta dupa bine ~i adevar. . .. .. . _
Din toate acestea, reiese pos1b1htatea refacer~u o~ul~~22cazut,
adica a restituirii in starea originara, adic_a sa s~ ma~tmasca · £
in cateva cuvinte, gasim ideile de ma1 sus smtetizat~ de pro etu
Ezechiel: "Viu sunt Eu, zice Domnul Du'!1n;zeu, ~~' vozesc moartea
pacatosului, ci sa se intoarca pacatosul $1 sa.fie v1u (~z. 3~, 11{ .
In aceste cuvinte descoperim intreg planul de ~antmre a 1u1
Dumnezeu: Creatorul a trebuit sa aduca m?artea m _om ca pe-
deapsa pentru pacat. Cu toate ca o~ul ~ m~ntat aceasta pedeapsa'.
totu~i Dumnezeu voie~te sa-i darmasca v1ata pentru care fuses
creat. Pentru recapatarea vietii ~i scaparea de moarte, Dumnezeu o
pus la dispozitia omului anumite mijloace.
222 Comoro~an A. , op. cit., p. 361.
188
In doctrina cre~tina, mantuirea omului vine de la Dumnezeu,
dar prin a doua persoana a Sf. Treimi , anume prin Mantuitorul.
Despre a~a ceva, in mod deschis nu este vorba In Vechiul Testa-
ment. Profetiile despre Mesia in 'inteles cre~tin erau pufine ~i nein-
telese pentru masa credincio~ilor celor multi. Israelitii credeau ca
mantuirea vine de la Dumnezeu direct ~i eel mult prin mesagerii
sai (ingeri), pe care El ii insarcineaza cu aducerea la indeplinire a
planurilor sale de mantuire.
§ 33. Legamantul
Primul mijloc de mantuire pe care Dumnezeu 11 da omenirii
este Legamantul pe care El 11 face cu poporul ales. Fiindca natura
omului fusese vatamata ~i prin sine singura n-ar mai fi fost in stare
sa gaseasca calea ce duce la Dumnezeu, adica la mantuire, atunci
popor din mijlocul natiunilor pamantului, care sa fie ca un fel de
- samanta, un nucleu, al unei omeniri noi. Prin acest popor, Dumne-
zeu avea sa-~i implineasca telurile pentru care crease dintru ince-
put pe om, sa fie viu ~i sa se bucure de binecuvantarile Sale divine.
Legamantul pe evreie~te se spune berith, care ar avea ca prima
lnsernnatate ,,ospat de sarbatoare'', de~i mai degraba ar avea pe
223
cea de ,,catu~e" apoi ,,obligatie" . In limbajul religios, uneori cu-
224
vantul berith se refera la o obligatie pe care ~i-o impune insu~i
Durnnezeu. Alteori, cuvantul berith inseamna ,,norma", ,,lege", iar
alteori se refera simultan la ambele sensuri, ~i atunci se poate tra-
1
duce prin ,,legamant". Totdeauna, insa, subiectul actiunii este nu-
mai Durnnezeu, sau rnijlocitorul omenesc insarcinat cu legamantul.
Ideea de legamant a existat totdeauna in Israel, a~a ca nu este o
plasmuire a timpului exilului. De el vorbesc partile din Vechiul Tes-
223
Sellin E., op. cit., p. 91.
224
Cuvantul berith a ajuns sa aiba sensul de pact, /egiimdnt dupa o
·volutie destul de lunga. Tot astfel s-a intamplat ~i cu ideea de perfec/in-
11 e, plenitudine, care cu timpul a ajuns sa insemne juriimdnt, fiindca jura-
111antul se fticea pe cer ~i pe pamant, adica pe univers. (Cf. Diacon T.
Negoita, Sabbathul Vechiului Testament, Bucure~ti, 1935).
189
tament pe care critica negativa le socoate autentice (Ex. 34, ~O; E~.
34, 27; Ex. 24, 7 sq.; Hozea 6, 7; 8, l; Am. 3, 2)._ Poporul israe~1t:
din cea mai veche antichitate, se socotea poporul lm J?u~ezeu, cact
Moise a racut legamant cu Dumnezeu pe mu~tele Sma1 ~Ex . 24,7).
Cel racut cu Iosua, urma~ul lui Moise, pe c~h~a de la S1~~em; e~a
numai reamintire ~i comemorare, cu care pnleJ poporul t~1 remota
promisiunea ca va merge cu Domnu!_(Iosua 24, 25 sq.). .
Legamintele !acute cu stramo~11 (Adam, Noe) erau ma1 mult
ni~te fiigiiduinte fiicute de Dumnezeu neamului omenesc (Gen. 12,
7; 15,8; Deut. 4, 31; 8; 18). . care, in mod nemijlocit, va fi un cunoscator ~i inviitat al lucrurilor
Legamintele fiicute cu patriarh~i ~A vr~am, Isaac ~1 I_acob) sunt
~i ele ni~te promisiuni fata de semmtia lu1 Avraam, daca va merge
pe calea lui Dumnezeu. . .
Adevaratul legamant este eel fiicut ~u ~ois~ pe muntel_e S1~a~.
Cine se tine de acest legamant este mantmt, cme nu se tme ~1 ti
calca este nimicit. . mant de mantuire "Ve.}nic ". Proorocul Isaia 225 crede ~i el ca Dum-
Prin legamant, Israel devine proprietatea_ lui Dumn:z~u, ?evm_e
poporul Sau eel sfant. Legamantul este asemanat :u o casa~one .. M t ~
rele este Dumnezeu, iar mireasa este Israel. Daca ~nu! dm ce1 dot
contractanti calca cuvantul, legamantul se d~clara d1zolvat. Pop~ru~
se obliga sa asculte de vointa lui Dumnezeu, iar ?omnu_l se obl~g~ sa
le dea mai intai tara Canaanului ~i apoi sa le as1gure via~a, ad~ca sa
se bucure de to~te bunatatile pamantului. Pentru timpunle pn~arc
ale Jui Israel, cand ideea des pre via ta ve~nica nu era in. mare. cmstc
in inima poporului de jos, mantuire_i~semna ~a ~e ?uc~n de viata d~
aici, pe pamant, sa fii tihnit, sa nu-t1 hpse~sca _n~m1c, sa nu te super
nimic, sa fii multumit, intr-un cuvant, sa_fo fe~1c1t. . Ce se i'ntampla cu popoarele lumii din afara legamantului cu Is-
Daca poporul se hotare~te sa mearga ~upa calea_lu1 Du~nezeu ,
toate binecuvantarile cerului ii vor fi as1gurat~. Dm contra, dac
poporul nu indepline~te condiJ~le legamantulm, a~~ cum sunt ara
tate in cartile Jui Moise, ,atiinc1 Dumneze~, est~ ehber~t- ~e raga
duiala Sa, iar poporului i se trimit cele ma1 man calalllJtat1 (Deut.
11, 26; 28, 15). . . . lor contrare vointei Jui Dumnezeu. Altfel ei s-ar fi bucurat de b~-
Legamantul s-a !acut cu Israel, nu pentru cme ~tie ce menll'
speciale ale acestui popor, caci nu _le avea ~~eut. _7, 7). Alegerea o
face Dumnezeu singur, din propna Sa mila faµt de acest pop 1
(Deut. 7, 9; 7, 12). .A . .
Cum am amintit, in paragrafele precedente, ~1 m pnvmta 1:g,
mantului existau deosebiri de vederi. Erau unii care credeau ca P'-'
190
baza acestui legamant Israel n-are de ce sa se mai teama (curentuf
~ultico-nati?nalist). Erau altii care spuneau ca Dumnezeu l~i va
tme !agadumta <land numai multumire lui Israel, daca poporul va
pazi calea Domnului (curentul profetico-eshatologic). De partea
acestora din urma era adevarul. Ace~tia chiar prezic un nou fega-
mant al Jui Dumnezeu.
Ieremia vede acest legamant nou in faptul ca Dumnezeu va
pune i'nvatatura lui In inima fiecarui individ In parte, a~a !neat fie-
dumnezeie~ti. ·
Spre deosebire de legamantul de mai i'nainte, legamantul eel
nou va fi ve.}nic. Ca ~i Ieremia, profetul Ezechiel i~i i'nchipuie ridi-
ca~ea poporului sau din starea de robie numai datorita unui lega-
mant nou (Ez. 34, 25; 27, 26). Acest legamant nou va fi un lega-
n~zeu va da un)egamant nou pe care-I va inscrie in inima poporu-
fut sau (51,7). In capitolul 61, 8 ~i cele urmatoare, Isaia vorbe~te
de legamantul ve~nic, In a~a fel !neat el nu mai poate fi in veacul
acesta, ci in eel viitor, adica Legamantul adus de Mesia-Hristos.
Legamantul aduce, cum am vazut mai sus, darurile divine pen-
f ru o ~ia~~ fericita pentru israeliti, cu conditia ca ei sa mearga dupa
prescnptnle prevazute in acest legamant. Nepazirea Jui aducea
moartea, adica toata gama de suferinte pamante~ti, care culmina cu
moaArtea a?ica nimicirea indivizilor care alcatuiau poporul, ce era
dus 111 rob1a cea amara.
rael? Erau ele sortite pieirii definitive? Cunoa~te ~i Vechiul Testa-
111ent dictonul cre~tin: ,,extra acclesiam, nulla salus?" Explicit nu-1
pasim, dar implicit se banuie~te. Paganii, necunoscand voia lui
Dumnezeu, nu puteau face decat rau ~i, de aceea, nimicirea lor era
1111 fapt sigur. Paganii nu erau condamnati decat din pricina vietii
11;Hatea divina care nu cunoa~te margini. De altfel, pe masura ce
111aintam spre timpurile sosirii Jui Mesia, conceptia despre neevrei
·:L: apropie de sublima doctrina nou-testamentara.
225 c - •• d • A
ercetatoru mo em1 impart pe Isaia In trei: cap. 40-55 ei le nu-
lll l' SC Deutero-Isaia, 55-65 le spus Trito-Isaia. Pe acest al treilea Isaia II
11111sidera ca a scris dupa exil.
191
 lata ce citim In lsaia 45 , 1 sq.: ,,AJa vorbe§te Domnul catre Ci-
rus, unsul Sau, pe care-! fine de mana ca sa doboare neamurile
fnaintea lui §i sa dezlege braul fmparafiilor. Eu am ridicat pe Ci-
rus fn dreptatea Mea, §i voi netezi toate cararile lui ... "(Is. 45, 13);
,,Acum dau toate aceste fari fn mana robului Meu Nabuco -
donosor, fmparatul Babilonului. Ji dau chiar $i fiarele campului,
ca sa-i fie sup use... Daca un popor sau o fmparafie nu se va
supune lui Nabucodonosor ... voi pedepsi poporul acela cu sabie,
cufoamete $i cu ciuma ... " (Ier. 27, 6-8 . Cf. 25, 9; 43, 10).
in concluzie, putem spune ca Vechiul A~ezamant cunoa~te o
mare opera a lui Dumnezeu, In cadrul careia mai lntai poporul ales
poate fi aparat de osanda pacatului ~i de blestemul mortii (adica al
suferintei) ~i poate avea parte de binecuvantarea Jui Dumnezeu,
decide viata. Vechiul Testament predica o actiune a lui Dumnezeu
care, In op~zitie cu mania Lui contra firii pacatoase a omului, s ~
arata prin lndurare ~i iubire care este natura adevarata a lt11
Yahweh. Aceasta lndurare ~i milostivire ·divina coboara asupra
celor care fac voia Lui, care pazesc legamantul. Vechiul Testament
cuprinde unele aluzii la chestiunea daca legatura dintre Dumnezeu
~i om nu se limiteaza numai la Yahweh ~i Israel, ci ea poate ~i trc-
buie sa fie extinsa, ajungand sa cuprinda lntreaga omenire care mt
. ·226
s-a rasculat contra Creatoru lm et :
,,Atunci vafi un altar pentru Domnul in fara Egiptului Ji la hotc11
va fl un stalp de aducere aminte pentru Domnul. Acesta va fl pentrtl
Domnul OJtirilor un semn §i o marturie in fara Egiptului.. . Dom nu/
le va trimite un Mantuitor Ji un aparator care sa-i izbaveascti
Atunci Domnul se va descoperi egiptenilor §i ei fl var cunoaJte p1·
Domnul fn ziua aceea. Var aduce jertfe §i daruri de mancare, v01
facejuraminte Domnului §i le var implini" (Is. 19, 18-22);
,, in aceea§i vreme, va fl un drum care va duce din Egipt i11
Asiria. Asirienii se var duce in Egipt Ji egiptenii in Asiria, §i egi]>
tenii fmpreuna cu asirienii var sluji Domnului. Tot in timpul aceht,
Israel va fl al treilea, unit cu Egiptul Ji cu Asiria ca o binecuvan
tare fn mijlocul pamantului. Domnul OJtirilor ii va binecuvanta .yl
va zice: Binecuvantat sa.fie Egiptul, poporul Meu, Ji Asiria lucra
rea mainilor Mele Ji Israel mo§tenirea Mea " (Is. 19, 23-25).
226
Sellin E., op. cit., p. 96.
192
Pe cat se obse~a~ Vech!ul Testament vedea precis un timp cand
toate po~oarele pamantulu1 vor adora pe unul ~i acela~i Dumnezeu
al ~cer~lu1 ~i al pamantului ~i nu numai Israel se va putea bucura de
mantmre.
§ 34. Calea Domnului sau a mantuirii
~desea, in randurile ce s-au scris pana aici, am tot folosit ex-
presrn ,,calep. Domnului" (derek Yahweh). Ce era aceastii cale a
Dornnului? Intr-un cuvant, calea Domnului nu era altceva decat
implinirea voii l~i Dumnezeu, a~a cum aceasta voie se gasea In
ce~e zece porunc1 ale Decalogului ~i mai exact In Thora lui Moise
ad~ca I? cele cinci carti ale lui Moise. Tot ceea ce Dumnezeu ~
?randmt pentru om ca sa-1 faca drept, intelept ~i fericit In Vechiul
festament, toate acestea poarta numele de ,,calea Domnului". Pe
aceasta cale trebuie sa mearga orice om (Deut. 19,9; Ps. 81, 14;
101, 6). Pentru aceasta se roaga dreptul ~i evlaviosul: Doamne
i'.1vafa-n;a ca~ea Ta_" ~Ps. 17, 11: 86, 11). ,,Ca/ea Ta sa mafacd
rnnoscator,_ iar vcar!zle Tale sa ma instruiasca" (Ps. 25, 4).
.. ~o~mne, mvafa:ma calea poruncilor tale, ca eu s-o fin pana la
sfar.Jzt; condu-ma pe cararea poruncilor Tale, caci in ea imi ga-
sesc placerea mea" (Ps. 119, 33-35).
. Cum desprindem din cartile Vechiului Testament, viata reli-
g1ovasii ~i ?1oralii a credinciosului, toatii, este rezumatii in ex'presia:
.. sa mergz cu Dumnezeu '', care ar vrea sii spunii ca omul sii se tina
de Du~neze~, s~ nu se depiirteze nici o clipii de Dansul ~i constant
loate gandunle ~1 to~te faptele sii ~i le acorde numai dupii Dumne-
1.cu. Aproape acela~1 sens au ~i expresiile ,,a merge fnaintea lui
l~umne~eu" (Gen. 17, 1), ,,a merge dupa Dumnezeu" (I Regi 14,
S), cuvmte care vor sii spunii cii omul trebuie sa-I urmeze lui
Dumnezeu, sii-L aiba pe El ca un conduciitor .
227
La aceastii cale a Domnului, proorocii au lndemnat totdeauna
!;c Israel. Iatii cum se exprimii Ieremia, de pildii: ' '
,, A§a graie§te Domnul: Stafi in drumuri, uitafi-va $i intrebati
mre sunt cararile cele vechi, care este calea cea buna? Umbtaii
227
Scholz P., op. cit., 141.
193
pe ea $i vefi gasi lini$le pentru sufletele voastre. Dar ei au ras-
puns: Nu vrem sa mergem pe ele" (Ier. 6, 16).
Care erau cararile cele vechi de care vorbe~te Ieremia? Era Le-
gamantul lui Dumnezeu cu Moise sau Legea lui Dumnezeu.
Vechiul Testament, de la un capat pana la altul, adevere~te c
Durnnezeu a aratat poporului ales vointa Sa cea sfiinta prin legis-
latia mozaica. Daca poporul lmpline~te poruncile acelei legis latii,
care nu sunt altceva decat vointa lui Dumnezeu, atunci el a ocolit
pacatul ~i a ca~tigat viata, care 'in 'intelesul Vechiului Testament
lnseamna sa ai de toate, sa nu duci lipsa de nimic, sa fii multumit ,
deci fericit. Daca poporul nu lmpline~te poruncile Legii date d ·
Durnnezeu, atunci lntreg poporul va merge la distrugere, ca tot
restul omenirii. Pana aproape de exil, indivizii singuratici nu con-
tau; poporul intreg era raspunzator in fata Jui Dumnezeu.
Legea lui Durnnezeu, cum am arnintit mai sus, consta din eel •
zece porunci date pe muntele Horeb (Ex. 20, 1-17; Deut. 5, 6 sq.)
~i cu timpul. Legea Jui Dumnezeu o formau cele cinci carti al
Pentateuhului ~i chiar tot Vechiul Testament, in general.
Decalogul sau cele zece porunci, ca ~i toate invataturile pe car
Moise le-a primit prin inspiratie divina, In zilele de Sambata ~ i sar
batori au fost explicate poporului de catre preoti ~i leviti . Era fire sc
deci ca in religia Vechiului Testament sa ne intalnim cu o grij
speciala fata de lmplinirea prescriptiilor de ordin cultic, care era11
socotite ca impliniri ale legamantului ~i aducatoare de binecuvan
tari divine.
Cand se insista prea mult asupra partii rituale, desigur, aparea u
~i aparatorii implinirii poruncilor morale, care aratau celor di nt 1i
ca Dumnezeu se uita mai mult la duhul cu care se lmplineau ri tu
rile decat la ceremoniile propriu-zise. Fenomenul acesta 11 intalnini
~i astazi intre membrii Bisericii cre~tine. Unii postesc cu severitat •,
fac ingenunchieri ~i cruci, pazesc toate datinele din vechime, dm
sunt foarte culanti a calca legile morale: iubirea aproapelui ~i n ·
dreptati de tot felul. Altii se ocupa mai putin de partea forma la a
religi ei, dar sunt mai atenti cu faptele spiritului. Socotim ca a~a 'I
fost ~i In timpurile mozaice. Existau doua curente, dar care nic io
data n-au 'inteles sa ajunga la secte, deosebite una de alta. Ceea l'
trebuie sa retinem este ca ambele curente erau convinse ca ele sunt
interpretele fidele ale Legii mozaice pentru ca poporul sa ~tie can
194
~ste cale~ pe ca:e .me.~gand poate sa fie pe calea Domnului. Si
1~tr-adev~r'. ~re?mcio~u mozaici simteau aceste interpretari ca pe
n1 ~te Iumm1 md1catoare ale caii divine:
'. ' Legea Do"!nului este desawir$ita $i invioreaza sufletul; mar-
tun_a D~m~ulw este adevarata $i da in/elepciune celui ne$liutor.
?ra~dwelzle Do"!nului sunt Jara de prihana $i veselesc inima; po-
' unczle Domnulw sunt curate $i lumineaza ochii. Frica Domnului
este curata $i fine pe vecie; hotararile Domnului sunt adeviirate
toate dreJ?te. Ele sunt mai de pref deceit aurul, sunt mai dulci deed;
1111erea $1 deceit picurii dinJaguri" (Ps. 19, 7-10);
,, ~e d~lci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai
tlu~cz decal mie~ea in lfura mea. Prin poruncile Tale ma Jae mai
przc~p'!!t ... Cuva~tul Tau este unJelinar pentru picioarele mele $i 0
lummc: pentru cararea mea" (Ps. 119, 103-105).
Ce1 care dadeau mai multa atentie partii ritualice nu desconsi-
d: rau partea morala, ci o uneau cu cultul, fiindca ei voiau cu ade-
varat ca poporul ales sa fie un popor sfant. Pentru aceea Deutero-
nomul. preved~. hotarari cu pedeapsa capitala pentru 'calcatorii
porunctlor_ Legu. (Deut. 21, 21 ). A trai du pa Lege, nu era socotit
c~v~ ~rea malt ~1 ~rea greu de realizat: ,,,Porunca pe care ti-o dau
''.:~ laz~ nu este m.a! P_r~sus de puterile tale, nici departe de tine ...
f,ste z~ gu_ra ta $1 m zmma ~a, ca_ s-o impline$li" (Deut. 30, 11-14).
.. Alatun ?e curen~~l cultic ex1sta curentul profetic cu vederi spi-
11tua!e. l~r~~· Profe~u se feresc de cazuistica legalista. Ei se adre-
scaza m11:i11 omuiu; ca di~ convingere sa faca ce este bun ~i placut
I )omnul~1. Tot .ce mtreprmde omul sa nu fie 'indepartare de Dum-
11czeu, c1 aprop1ere de El. Riturile ~i toate practicile religioase n-au
va foare daca nu sunt lnsotite de ,,inima curata ~i spirit credincios":
,, Asculta/i cuvantul Domnului, capetenii ale Sodomei! Ia amin-
tf' .la Leg~a Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! Ce-mi trebuie
1111
e mulfzmea Jertfelor voastre? Sunt satul de arderile de tot ale
lierbec!lor !i de ,?'asimea vi{eilor; nu-mi place sangele taurilor,
ot!or $1Jap~tm:· ·· (Is: l, l l. Cf. ~i Is. 2, 3; 5, 24; 8, 16);
,, :;:and 1m1 aduce/1 arderi de tot $i daruri de mcincare n-am nici
11 placere ~e ele. $~ vi{eii ~cei ingra$afi pe care mi-i aduce/i ca jertfe
de mul{umzre, mcz nu ma uit la ei" (Am. 5, 22);
,,!s~ultafi neamuri $i luafi seama la ce se va intcimpla ... As-
. rn/ta $1 tu pamantule! Iata voi aduce peste poporul acesta o neno-
195
roe ire care va fi rodul gandurilor lui, caci n-au luat aminte la cu-
vintele Mele .yi au nesocotit Legea Mea" (Ier. 6, 19);
,,Parintii vo.ytri m-au parasit ... .yin-au pazit Legea Meal Dar voi
afi facut .yf mai rau decaf parinfii vo.ytri, caci jiecare umblafi dup 1
pornirile inimii voastre re le .yi nu Ma ascultafi" (Ier. 16, 11-12);
,,Pentru ce ma la.yi (Doamne) sa vad nelegiuirea ... Asuprirea ~·i
silnicia se Jae sub ochii mei, se nasc certuri, se starne.yte galceava.
De aceea, Legea este Jara putere .yi nedreptatea nu se vede, caci
eel rau biruie.yte pe eel neprihanit, de aceea se Jae judecafi ne-
drepte" (Hab. 1, 3-4 sq.; cf. Zah. 7, 12).
Fiindca profetii au cuvinte aspre contra partii cultice, in special
contra jertfelor, nu trebuie sa intelegem ca ei erau contra acestora,
ca ar fi fost ni~te protestanti ai zilelor noastre. Ei le implineau ca
oricare alt israelit credincios ~i le socoteau ca acte placute inaintea
Jui Dumnezeu, pentru impacarea cu cerul. Profetii erau numai con-
tra spiritului cu care se aduceau ~i implineau actele de cult. J?a~a
sufletul nu ti-e curat, daca giindurile ramiin tot cele ale fiare1 dm
om, jertfele 'nu sunt placute Jui Dumnezeu. Ei voiau ~ circumcizic
a inimii, adica o viata religioasa ~i mora!a racuta din impulsul dra-
gostei de Dumnezeu:
,, Cand se apropie de Mine, poporul acesta Ma cinste.yte cu
gura .yi cu buzele, dar inima lui este departe de mine .yi teama pe
care o are de Mine nu este decal o invafatura de datina ome-
neasca" (Is. 29, 13).
Profetul Samuel cere de la popor o ascultare desaviir~ita, cac1
pacatul eel mare al Iui Israel consta in impotrivirea fata de Dum-
nezeu, caci daca nesocote~te voia Domnului este ca un rasculat
contra Sa (I Sam. 15, 23).
Proorocul Amos cearta poporul care s-a indepartat de la calea
morala. Ceea ce vrea Dumnezeu, in riindul intai, este sa faca drep-
tate ~i sa nu asupreasca pe nimeni:
,, Dreptatea sa curga ca apa .yi neprihanirea ca un parau ce nu
seaca niciodata" (Am. 5, 24);
,, Cautafi binele .yi nu raul, ca sa traifi .. . Urafi raul .yi iubifi bi-
nele, facefi sa domneasca dreptatea ... .yi poate ca Domnul Dumne-
zeul o.ytirilor, va avea mila de rama.yifele lui Iosif" (Am. 5, 14-15).
Profetul Hozea indeamna poporul sa pazeasca Legamiintul sau
Legea Domnului, dar lucrul acesta sa se vada in interiorul inimii ~i
nu numai la suprafata:
196
,, Mila voiesc .yi nujertfe; cuno.ytinfa de Dumnezeu mai mutt de-
dit arderi de tot" (Hoz. 6, 6);
,,Ascultafi cuvantul Domnului, copii ai lui Israeli Caci Domnul
are o judecata cu locuitorii farii, pentru ca nu este adevar, nu este
lndurare, nu este cuno.ytinfa de Dumnezeu in fara. Fiecare Jura
stramb .yi minte; ucide, Jura, desfraneaza, napastuie.yte .yi face
omoruri dupa omoruri" (Hoz. 4, 1-2).
Proorocul Isaia arata ca vointa Jui Dumnezeu se arata mai ales
In dreptate, ~i el arata in ce consta dreptatea:
,, Domnul intra la judecata cu batranii poporului Sau .yi cu
mai-marii Lui: «Voi afi mancat vial Prada luata de la eel sarac
este fn casele voastre»" (Is. 3, 14);
,, Vai de cei care numesc raul bine .yi binele rau, care spun ca
intunericul este lumina .yi lumina fntunerec, care dau amaraciunea
in lac de dulceafa .yi dulceafa in lac de amaraciune" (Is. 5, l O);
,, Spalafi-va deci .yi curafifi-va! Luafi dinaintea ochilor ~Mei
faptele rele pe care le-afi facut, fncetafi sa mai facef i raul. Inva-
(afi-va sa facefi binele, cautafi dreptatea, ocrotifi pe eel asuprit,
.facefi dreptate orfanului, aparafi pe vaduva" (Is. 1, 16-17).
Nu numai venirea la templu ~i implinirea riturilor o voie~te
Dumnezeu, ci mai ales faptele dreptatii:
,,Ascultafi capetenii ale lui Israel .yi mai marii casei lui Jacob;
Nu este datoria voastra sa cunoa.ytefi dreptatea? Dar voi urafi bi-
. nele .yi iubifi raul, jupuifi pie/ea .yi carnea de pe oase. Dupa ce au
mancat carnea poporului meu, dupa ce-i jupoaie pie/ea .yi-i sfa-
rama oasele, ii Jae bucafi ... apoi vin .yi striga catre Domnul. Dar
el nu le raspunde ci i.yi ascundefafa Sa ... pentru ca aufiicutfapte
rele" (Mih. 3, 1-4). ,, Tis-a aratat, omule, ce este bine .yi ceea ce
cere Domnul de la tine, adicii sa faci dreptate, sa iube.yti mila .yi sa
umbli supus Dumnezeului tau" (Mih. 6, 8);
,, Cautafi pe Domnul, cei credincio.yi care fmplinifi poruncile Lui.
Cautafi dreptatea, cautafi ascultarea de Domnul ... "(Zef. 2, 3).
Ascultarea de Domnul, mergerea dupa legamiintul Domnului,
adica a Legii lui Yahweh, aceasta este ceea ce voie~te de la credin-
cios Dumnezeu:
,,Jata porunca pe care le-am dat-o: Ascultafi glasul Meu .yi Eu
voi fl Dumnezeul vostru, iar voi vefi fi poporul Meu. Umblati pe
toate caile pe care vi le-am poruncit. Dar ei n-au ascultat.. . " (Jcr.
I 7, 23 sq.; 1, 19).
197
 Ca ~i Isaia, proorocul leremia pune mai presus de lmplin irea
actelor rituale pe cele ale vietii morale, rara ca prin aceasta Ieremia
sa fie contra cultului ~i jertfelor, ci numai pentru o lmplinire a lor
~i In spirit, nu numai In forma. Cand le lmpline~te, omul sa-~ i
schimbe ~i comportarea fata de Dumnezeu:
Ce nevoie am Eu de tii.maia care vine din Seba, de trestia mi-
rosftoare dintr-o /arii. indepii.rtatii.? Arderile voastre de tot nu-mi
plac $i jertfele voastre nu-mi sunt plii.cute" (Ier. 6, 20);
,, Cum? Furafi, ucidefi, desfrana{i, jura/i stramb, aducefi ta-
maie lui Baal, mergefi dupa alti Dumnezei pe care nu-i cunoa$le{i
$i apoi veni{i sa va infa/i$afi inaintea Mea, in casa aceasta in car-
este invocat numele Meu $i zice/i: Suntem mantuifi .. . ca iara$i sa
face/i toate aceste uraciuni!" (ler. 1, 9).
Mai bine decat multe legiuiri de jertfe ~i curatiri, rituri ~i cere-
monii, mai degraba s-ar face voia lui Dumnezeu, care consta din
actele dreptatii. A~a sratuie~te Jeremia pe conducatorii poporului:
,, Cum pute/i voi sii. spunefi: Suntem in{elep{i $i Legea Domnului
este cu noi? Cu adevarat, in zadar s-a pus la lucru panacea fn$e ·
latoare a carturarilor" (Ier. 8, 8). ,, Chiar cocostarcul f$i cunoa$le
timpul pe cer; turtureaua, rdndunica $i cocorul i$i pazesc vremeo
venirii lor. Numai poporul meu nu cunoa$le Leg ea Domnului "
(Ier. 8, 7).
Iata care este adevarata cale a mantuirii, du pa Zaharia: ,, Fie
care sii. spunii. aproapelui sii.u adevarul; judecaf i in por{ile voastrl'
dupii. adevar $i in vederea pii.cii. Nici unul sii. nu gdndeascii. rau
contra aproapelui sau in inima sa $i sa nu iubi!i juramantul
stramb. Caci toate lucrurile acestea Eu le urasc" (Zah. 8, 16 sq.).
Profetul Ezechiel, Ezra ~i cei care au mai urmat dupa dan~ii nu
s-au gandit un singur moment sa nesocoteasca cele spuse de proo
rocii citati mai sus. Numai ca Ezra a insistat ca singura Legea cu
prinsa In' cele cinci carti ale Pentateuhului sa fie norma du pa care
sa se conduca comunitatea iudaica de dupa exil. Ezra a vazut 111
prooroci mai mult ni~te oameni trimi~i de Dumnezeu ca sa 'i n
demne poporul sa se relntoarca la respectarea Legii lui Dumnezc u
(Neh. 9, 26-20) ~i In felul acesta, rara sa-~i dea seama, a ajuns sa I •
rapeasca valoarea lor cea mai proprie.
Urmand exemplul lui Ezra, intreaga comunitate iudaica a dat
cinstire acelor profeti citati mai sus, dar nu i-a socotit decat ca pt•
198
ni~te simpli interpreti ai Legii lui Moise care, dupa parerea lor, fu-
sese data de la lnceput toatii de catre Dumnezeu. Este impresionant
de constatat cat de putin au putut influenta ace~ti profeti pe un om
a~a de pios ca Iisus Fiul lui Sirach, care numai aminte~te despre
dan~ii In capitolele 48 ~i 49. Unii din poetii care au campus psal-
mii, precum ~i dascalii care au campus scrierile sapientiale se ga-
seau mai putin pe linia profetilor decat pe cea a celor din grupul
228
cultico-nationalist :
,, Daca ai fl voit jertfe, fi-a$ fl adus, dar Tie nu-fi plac arderile
de tot. Jertfele plii.cute lui Dumnezeu sunt duhul umilit $i inima cu-
ratii. ... "(Ps. 51, 16-17; cf. ~i Ps. 40, 50; 73 ~.a.).
De~i Legea, cu multele ei prescriptii ~i obligatii, lncatu~a oare-
cum religia spiritului, totu~i pentru autorii psalmilor ~i ai literaturii
sapientiale, Legea era socotita ca o sarcina u~or de dus:
,, Ordnduielile Domnului sunt Jara prihanii. $i veselesc inima.
Poruncile Domnului sunt curate $i lumineazii. ochii ... " (Ps. 119,
7-14).
Intreg psalmul 119 este un imn al Legii Jui Dumnezeu care este
socotita ca un balsam racoritor pentru inima credinciosului.
In comunitatea de dupa exil, Legea devine ocupatia de capete-
nie a credinciosului. Citirea profetilor ~i a celorlalte carti ale Ve-
chiului Testament devine ceva secundar pana cand Thora (Peuta-
Leuhul) ajunge sa fie socotita ca un fel de intrupare a lui Dumne-
zeu. in ~colile rabinice nu se studia decat Thora, iar comentariile ~i
scrierile in legatura cu ea au ajuns sa scoata la lumina acea bogata
I iteratura, care a dat na~tere Talmudului.
Abia Evanghelia Mantuitorului a putut sa arate ca litera ucide,
numai spiritul creeaza, indreptand pe credinciosul in Dumnezeu
catre faptele iubirii de Dumnezeu ~i de aproapele, dezrobindu-1
astfel de povara cea grea a cazuisticii legaliste.
228
Sellin E. , op. cit., p. 106.
199
 § 35. Pocainta
,
Intre remediile indicate de Vechiul A ~ezamant ca posibilitat
de mantuire este aratata In primul rand pocainfa.
Daca omul pacatos voie~te sa se 'impace cu Dumnezeu, atunci
el trebuie sa se :intoarca din calea pacatelor la calea lui Dumnezeu.
Aceasta necesitate a pocaintii ~i intoarcerii este exprimata foart '
adesea prin cuvintele: ,)ntoarcefi-va la Mine $i atunci Eu Ma vol
fntoarce la voi" (Mal. 3, 7). ,,lntoarcefi-va la Domnul Dumnezeul
vostru" (Ioel 2, 12).
Expresiile privitoare la iertarea de pacate folosite de prooroci
sunt numeroase: na$a avan (,,El a ridicat pacatele"), salah (,,el a
iertat"), chissah (,,a acoperit = a iertat"), chiper (,,a ~ters = a ier-
tat" ), malah (,,el a spalat = 1-a iertat"), chibes (,,el a spalat = ier-
tat"), mus (,,el a ridicat, scos = iertat"), avar lifesa (,,el i-a trecut
pacatele = 1-a iertat"). Io hasiv (,,el nu i-a socotit = a iertat"). ldeea
ce se leaga de aceste expresii este ca daca omul vrea sa fie iertat,
atunci sa se roage Jui Dumnezeu ca sa-i dea iertare de pacatele p ·
care omul ~i le recunoa~te:
,,Doamne Dumnezeule, iarta" (Am. 7, 2);
,,Aducefi cu voi cuvinte de cainfa $i intoarcefi-va la Domnul.
Spunefi-1: Jarta toate nelegiuirile, prime$te-ne cu bunavoin{a $i-(i
vom aduce lauda buzelor noastre, fn Loe de tauri" (Hoz. 14, 2);
,, Doamne, poporul acesta este fntr-adevar un popor incapa/ti
nat, dar iarta-ne faradelegile $i pacatele noastre $i ia-ne in stapti
nirea Ta" (Ex. 34, 9);
,, Recunoa$1e-fi numai nelegiuirea, recunoa$te ca ai Jost necre
dincioasa Domnului, ca ai alergat incoace $i incolo dupa dumnezc•1
straini. .. intoarcefi-va, copii riizvratifi, zice Domnul .. . " (ler. 3, 13).
,, Ti-am marturisit pacatul $i Tu mi-ai iertat vina" (Ps. 32, 6; cf.
31 19; 51, 3 sq.; 51, 11).
Daca omul regreta nedreptatile sale, Dumnezeu acorda iertarcu
Lui, care se intemeiaza numai pe indurarea Sa. Ceea ce cere Oum
nezeu de la om este sa se caiasca din inima ~i sa ragaduiasca In
dreptarea pentru viitor, mergand numai pe calea Domnului:
,, Dupa ce m-am fntors, m-am cait $i dupa ce mi-am recunoscut
gre$elile, ma bat pe pulpa. Sunt jenat $i rO$U de ru$ine, caci port
ocara tinerefii mele" (ler. 31 , 19).
200
De altfel, in gura proorocilor rugaciunea indreptata catre Dum-
nezeu de catre penitenti este un fel de marturisire a pacatelor, ca un
fel de molifta citita la spovedanie:
,, Venifi sa ne intoarcem la Domnul, caci El ne-a sfii$iat, dar tot
El ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va vindeca ranile. El ne
va da iarii$i via/a, in doua zile; a treia zi ne va scula $i vom trai ina-
intea Lui. Sa-L cautam $i sa-L cunoa$tem pe Dumnezeu. Else ive$te
in zorile dimine{ii $i va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de prima-
vara, care udapiimiintul" (Hoz. 6, 1-3; cf. Hoz. 14, 3; Ier. 4, 22).
Daca rugaciunea de pocainta nu este sincera, nu este din inima,
atunci ea nu este ascultata de Dumnezeu:
,,Ce sa-fifac, Efraime? Ce sa-tifac, Judo? Evlavia voastra este
ca norul de diminea{a, ca roua ce trece repede" (Hoz. 6, 4 );
,, Ciind va intindefi mainile, fmi fntorc ochii de la voi $i oricat
de mult v-afi ruga, n-ascult, caci mainile vii sunt pline de siinge "
(Is. 1, 15);
,, Vicleana luda nus-a intors la Mine din toata inima ei ci cu
prefacatorie, zice Domnul" (ler. 3, 10). '
Cuvantul pocainta este redat de limba ebraica biblica prin $UV.
El exprima intoarcerea omului din calea pacatului la calea ce duce
spre Dumnezeu. In gura proorocilor, pocainta trebuia sa fie nu
numai formala, adica aducerea unor jertfe, ci trebuia sa fie din
toata inima, adica sa porneasca din interiorul omului, din hotararea
sa. Pocainta formala, dupa prooroci, nu aduce iertarea pacatelor.
Bineinteles ca nici pocainta nu este un privilegiu sau un merit mare
cu care omul sa se poata mandri in fata Jui Dumnezeu sau prin care
omul ar putea sa-1 sileasca pe Dumnezeu sa-i iert~ pacatele. Refa-
cerea legaturii cu Dumnezeu, ce fusese distrusa prin pacat, nu se
afla in puterea omului niciodata, ci este o prerogativa, un drept ex-
clusiv al Jui Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, este sigur ca nu exis-
ta mantuire acolo unde nu este pocainta. De aceea, Inca din tim-
purile vechi se accentueaza necesitatea intoarcerii catre Yahweh:
,,N-am vrut sa va dau ploaie ... V-am trimis joamete ... Doua,
trei cetafi s-au dus la a/ta ca sa bea apa $i tot nu $i-au potolit se-
tea. Cu toate acestea, tot nu v-ati intors la Mine zice Domnul"
(Am. 4, 6-9); , ,
,, Venifi sane intoarcem la Domnul, caci El ne-a sfii$iat, dar tot El
ne va vindeca. El ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile " (Hoz. 6, l ).
Cel care staruie eel mai mult asupra pocaintei ~i intoarcerii la
Dumnezeu a omului, a fost profetul Ieremia, care vede mil ostivirea
201

lui Dumnezeu asupra omului ~i poporului numai printr-o conver-
tire de la pacat la calea Domnului. De ~ltf~l,_ el e~te <lat c~ a:itorul
din Vechiul Testament cu care !ncepe md1v1duahsmul. Pan~ la el
individul nu conta. Poporul era eel cu care lucra Durnnezeu direct:
Jsraele de te vei fntoarce, daca vei reveni la Mine, zice Dom-
nui' daca v~i scoate urdciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai ra-
tact" (Ier. 4, 1). ,,ln,~repta{i-va caU,e_$~t:f..,ele $i va voi lasa sa lo-
cuiti in locul acesta (Ier. 7, 3); ' )A)
· Daca va auzi casa lui Juda tot raul pe care am de gdnd sa-l
jac,,$i se va fntoarce fiecare de la calea lui cea rea, le voi ierta
astfel nelegiuirea $i pacatul" (ler. 36, 3, Cf._ 3, 12; 18, 8). .
Ieremia creeaza ~i expresii noi pentru notmnea de convertire. A~a
de pilda, ,,a se taia imprejur la inima'', ,,a desteleni un o~or no~": . .
,, Taia{i-va imprejur inimile, oameni ai lui Juda $1 locuiton m_
Jerusalimului, ca nu cumva sa izbucneasca mania Mea ca un foe $1
sa se aprinda Jara sa se stinga, din pricina rauta{ii faptelor voas-
tre" (ler. 4, 4; cf. Ier. 4, 3). . . .
Cel al carui cuvant a ramas peste veacun ca un d1cton, pnn care
se arata ca Dumnezeu nu voie~te moartea pacatosului, ci co~verti­
rea lui, revenirea lui la calea Dornnului, a fast profetul Ezechiel:
Doresc Eu moartea pacatorului? zice Domnul Dumnezeu. Nu
do;~sc Eu mai degraM ca el sa se intoarca de pe caile lui $i sa
traiasca?" (Ez. 18, 23);
Pe viata Mea zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pa-
cat~sului ~i sa se '1ntoarca de la calea lui $i sa traiasca" (Ez. 33, 11)._
o vi~uroasa chemare la pocainta gasim ~i in Isaia, caci nurna1
printr-insa se poate evita pedeapsa divina: . .v
Sa se lase eel rau de calea lui $i omul nelegzwt sa se lase de
gd~durile lui, sa se fntoarca la Domnul care va avea mila de el, la
Dumnezeul nostru, care nu obose$fe iertdnd" (Is. 55, 7).
Numai printr-o reintoarcere la Dumnezeu, atunci ~i Yahweh se
va intoarce iara~i cu fata spre eel paciitos: _ .
,, Spune-le dar: A$a vorbeste Domnul ~stirilor: J~toarce{l-~~
la Mine, zice Domnul O$lirilor, $i Ma voi mtoarce sz Eu la voz
(Zah. 1, 3); v •
,,lntoarcefi-va fiecare de la calea voastra cea rea $1 de la rau-
tatea japtelor voastre si ve{i ramdne in fara pe care v-am dat-o
VOUG $l parinfilor VO$fri" (ler. 25, 5);
202
,,JJ_a, chi~r acum intoarcefi-va la Mine cu toata inima, cu post,
cu planset $1 cu bocet. Sfd$iafi-va inimile $i intoarcefi-va la Dom-
nul. Caci El este milostiv .yi plin de indurare, indelung rabdator ~·i
bogat in bunatate $i-i pare rau de relele pe care le trimite" (Ioel 2
12-14). '
Nu se poate nega faptul ca aceste conceptii au <lat prilej celor
de mai tarziu, ca de-a-dreptul, sa socoteasca viata cinstita, curata ~i
ordonata, ca un mij loc de impacare cu Dumnezeu ~i deci de sca-
pare de moarte, adica de pedepse ~i suferinte229 .
,, Jata postul placut Mie: dezleaga lanfurile rautafii, dezleaga
legaturile robiei, da libertate celor asuprifi $i rupe orice fel de
jug; imparte pdinea cu eel flamdnd $i adu in casa tape nenorocitii
Jara adapost. Daca vezi pe un om gal, acopera-l $i nu fntoar~e
spate le semenului tau. Atunci lumina ta va rasari ca zorile.. . $i
slava Domnului te va insofi" (Is. 58, 7-14);
,, Pr in dragoste $i credinciO$ie omul ispa$e$te nelegiuirea $i
prinfrica de Domnul se abate de la rau" (Prov. 16, 6).
. <?_hiar 1n psalmi se afla afirmarea ca prin curatia ~i neprihanirea
v1etu se poate capata mila ~i lndurarea lui Dumnezeu:
,, Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit
dupa curafia mdinilor mele, caci am pazit caile Domnului $i n-am
pacatuit impotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au Jost
inaintea mea $i nu m-am departat de la legile Lui. Am Jost Jara de
v
vina Jafa de El $i m-am pazit de nelegiuire. De aceea, Domnul
mi-a ~asplatit dupa neprihanirea mea" (Ps. 19, 20 sq.), ,,
. P~m aceasta accentuare a vietii proprii (teflakah), care--este
1dentlficata cu milostenia, uneori (Prov. 10, 2) s-a ajuns foarte re-
pede la credinta unei mantuiri prin fapte bune, lucru care s-a putut
vedea mai tarziu la farisei.
Credem ca nu este corect ~i spunem ca profetii nu apreciau cu-
ratenia, viata imbunatatita, ca un mij Joe de imb1.mare a Domnului
~i ca ei sustineau ca numai Dumnezeu, fiira nici o contributie a
omului, daruie~te un duh nou ~i o inima noua, de care depind~ ier-
v
tarea pacatelor.
v
229
Se11·m E ., op. elf.,
· p. 107.
203

§ 36. Jertfele
Un mijloc de mantuire, adica de lmpacare cu Dum.~ezeu, II con-
stituiau $i sacrificiile. Religia, fiind o exigenta _a leg11 nat~rale, ea
se manifesta In mod spiritual prin adorare, prm cerere $1. m_ultu-
mire, adica prin rugaciune. Dar fiindca omul nu est~ o fimta p~r
spirituala, ci consta din corp $i suflet, de acee_a _s~ntimentele reh-
gioase ale omului au trebuit sa ia o forma sens_i?1la, cum ?e ex~m=
plu ridicarea mainilor, lnchinaciunea, meta_nule etc., $1 ~p01 sa
aduca daruri, din munca mainilor sale. Darunle acestea: la mce~ut,
au fost minha, adica din regnul fructifer: grau, st~ugun, ~mochm~
etc. Prin renuntarea la o parte din avutul sau, mtru cm~tea Im
Dumnezeu oamenii voiau sa arate ca ei n-au asupra lucrunlor na-
turii decat '0 stapanire conditionata, caci posesiunea adevarata, ab-
soluta, o are singur Dumnezeu. Darurile aduse. lui D~~~:eu, ca
prinos de recuno$tintft, mulµimire $i l~u~a, devm s~cnfic11 m ~?e­
varatul sens al cuvantului, daca se mm1cesc de catre un sluJit~~
(preot) intru onoarea lui Durnnezeu, prin implinirea unei ceremonu
. 1e230 .
specia . _
Stapanirea lui Dumnezeu asupra_ ~mulu1 _e~te a$~ ~e absoluta,
!neat In recunoa$terea acestei stapanm se afla mclusa_ $1 su~unerea
absoluta din partea creaturii. Predarea totala In stapamrea Im D~~­
nezeu lnseamna 0 desfiintare a eului propriu, o predare nec~nd1t10-
nata a vointei proprii, o ascultare rara limite, In urma careia o~u~
este gata sa·-$i dea viata pentru Dumne_zeu In fiecar~ moment, c~~ '
Dumnezeu este stapanul vietii. Expres1a cores~u~z~toare a sa~nf1-
.ciului acesta intern sau spiritual In afara este mm1c1rea ~xterna sa~
nimicirea darului oferit, care simbolizeaza moartea sacnfi~ator~lu• :
. La inceput, sacrificiile au fost daruri ncimpuse ~e mmem, ci
pornite numai din sentimentele religioase naturale prm care se ma-
nifesta devotarea $i alipirea totala catre Dumnezeu. ~e a~eea, sa·
crificiile sunt tot atat de vechi, pe cat de vechi sunt $1 sentimentel ·
religioase ale omului. . . . _ .
Fiecare sacrificiu are un caracter tnplu: a. latreutzc, _ad~ca_ d
adorare a lui Dumnezeu, Domnul $i Stapanul a toate, caru1a 1
230 Tarnavschi V., op. cit., P· 518.
204
cuvine supunere absoluta; b. euharistic, adica de mul1u11111 · 111 1
Durnnezeu pentru toate binefacerile Sale; c. impetrator, ad ic d .
cerere_a binefacerii divine. Dupa caderea omului in pacat, s-a adc1-
ugat $1 caracterul propifiator sau expiator, adica de curatire $i ier-
tare, caci din cauza pacatului, omul, urat $i respins de Dumnezeu
staruia sa se lmpace cu Creatorul sau $i sa lnlature moartea pe car~
o merita din cauza pacatului. Prin pacat se alterase atat raportul
o~ului fata de natura, cat $i fata de Dumnezeu. Stapanirea primor-
dtala asupra creaturii s-a prefiicut lntr-o dependenta fata de natura
intr-un grad a$a de mare, incat o tentatie spre rau de m~lte ori por-
nea de la natura. Omul nu se putea deci multumi numai cu cu-
noa$terea interna $i marturisirea pacatului, ci ~l trebuia sa nazu-
iasca de a se desface din aceasta stare a pacatului, iar inclinarea
spre natura trebuia s-o ispa$eascii printr-o departare de ea. De
aceea, in urma pacatului, toate sacrificiile au caracterul unei in-
frangeri $i renuntflri pline de caintft. Dar in primul rand, pacatul
este o abatere de la Dumnezeu, caci in locul unirii cu Dumnezeu
prin gratie, a intrat o separare de el, din cauza piicatului, care du-
reaza atata timp cat nu este expiata culpa prin curatire. Acestui
scop al expierii ii servesc toate sacrificiile. Prin pacat, omul a pier-
dut dreptul la viata $i s-a fiicut culpabil de moarte. Daca totu$i
dupa piicat Dumnezeu Ii daruie$te viata, aceasta se intamplii din
gratia divinii, care avea in vedere expierea ce urma sii vinii pentru
toata omenirea, prin jertfa lui Mesia-Hristos. Pana la intrarea in vi-
goare a mantuirii adusii de Hristos, omul trebuia sa recunoasca
faptul ca a meritat moartea $i ca trebuie sa marturiseasca nevoia de
o expiere pe care el singur nu o poate infiiptui. Aceasta marturisire
se fiicea prin limbajul simbolic al sacrificiilor sangeroase. Atunci
d ind _sacrificatorul aducea animalul la altar $i pune mainile peste
cl, prm acest act marturisea ca el insu$i a meritat moartea ca expi-
cre pentru pacatele sale. Prin punerea mainilor insa, el transmitea
vina mortii asupra victimei, pe care o sacrifica in cinstea Jui Dum-
u~zeu ~a o ~atisfacere pentru pacatele sale. in realitate, sangele ta-
pdor $1 taunlor nu putea sa expieze pacatul, doar numai atat ca sa-
n ificiile numeroase exprimau marturisirea ca numai prin prop~ia-i
putere omul nu se putea impaca cu Dumnezeu $i deci avea nevoie
d ~ o satisfacere mijlocitoare. Inainte ca aceasta satisfacere mijlo-
n toare sa se i:nfiiptuiasca prin sacrificiul Jui Mesia, trebuia de$tep-
205

tata «i sustinuta con«tiinta culpei ~i dorinta unui mantuitor, care sa
231
't ' 't '
expieze pacatul odata pentru totdeauna .
Pentru iertarea pacatelor, Vechiul Testament cunoa~te doua fe-
luri de sacrificii: a. chattat (Cx.µcx.ptlcx., Cx.µcx.p'tl)µcx., eumcx. n:cpi
cx.µcx.p1:cx.c;) ~i b. a§am (w un:£p 6.yvmcx.c;, ti n:A.11µxcA-£tcx. 'tb 'tijc;
n:A-11xµ£A.ctcx.c;). Nici pana astazi nu se ~tie exact diferen~a 1ntr~ sa~
crificiul nurnit chattat ~i a!jam. Se crede de catre ce1 multi ca
chattat era sacrificiul pentru pacatul greu ~i a§am pentru pacatuJ
mai u~or. Ambele sacrificii erau sangeroase, adica se Jertfe~u ani-
male mai mari sau mai mici, dupa gravitatea pacatulm com1s . Ac-
tul principal al ritului acestor sacrificii nu-~ forma arderea c~rnii,
fiindca la aceste sacrificii momentul latreutlc era secundar, c1 efu-
ziunea sangelui, adica varsarea sangelui, prin care se exprima ca-
racterul expiatiunii. La olocaust ~i sacrificiuJ de pace se ~ntam~la
contrariul arderea darului era momentul principal, care s1mbohza
predarea ~ompleta in mana Jui Dumnezeu, ~i ca Dumnezeu pri-
me~te darul ca un miros de buna mireasma (reiach niho.ah). ~upa
gravitatea pacatului comis, la sacrificiile pentru pac~t ~1 c~lpa, se
ungeau cu sange coarnele altarului din afara templulm; la pacate de
gradul mai greu se unge~u ~i coarnele altarului dinauntrul te~pl~­
lui (Sfiinta), iar la Ziua Impacarii (iom chipur) se stropea .chiar m
altar (Sfiinta Sfintelor). Arderea partilor ceJor mai bune dm came
servea scopul latreutic care nu lipsea nici unui sacrificiu, d.ar ~are
la sacrificiile pentru pacat ~i culpa nu formau momentuJ prmc1pal.
Mancarea rama~itei de catre preoti arata ca ei (slujitorii altarul~i~
erau chemati sa poarte pacateJe poporului, iar prin puterea funct1e1
lor sa le desfiinteze (spele). La sacrificiile pentru intreg poporul
(iom chipur), afara de partile ce trebuiau puse pe altar, carnea ~e
ardea afara din tabara (cetate), deoarece preotii, racand parte dm
popor, trebuia sa se faca expiere ~i pentru ei. Expierea se racea
~ c - . ·232
arzandu-se carnea m a1ara cetatn .
in ce prive~te eficacitatea sacrificiilor, acestea nu erau prin sine
ceva purificator, ci ele erau valide ~i p!acute in ochii lui Dum~e~eu.
daca sacrificatorul (omul care le aducea) venea cu ,,duh umzlzt !fl
inimii infrdntii ". Oatiul sacrificiilor era un serviciu divin ~i de
231 Tarnavschi V., op. cit., p. 519 sq.
232 Tarnavschi V., op. cit., p. 548 sq.
206
i
aceea, sentimentele interioare, virtutile religioase care se exteriori -
zau prin sacrificii trebuia sa fie placute lui Dumnezeu. Recunoa~te­
rea majestatii nemarginite a Jui Yahweh presupunea credinta ~i
adorare. La sacrificiile benevole de rugaciune, expresia !or era de
incredere deplina, iar la sacrificiile de pace se exprima multumirea.
L~ toate sacrificiiJe se exprima con~tiinta pacato~eniei ~i a pedep-
se1 de moarte.
Rearnintim aici ceea ce am pomenit in paragraful ,,Calea Dom-
nului sau caJea mantuirii", despre cuvintele profetilor cu privire la
sacrificii (I Sam. 15, 22; Am. 5, 23; Hoz. 6, 6; 8, 13; 14, 3; Is. 1,
11; 29, 13; Mih. 6, 8; Ier. 6, 20; 7, 21 sq.; Is. 43, 23 sq.; Zah. 7, 8).
Pe baza acestor texte, critica Jiberala afirma ca profetii nici nu vo-
iau sa auda de sacrificii de animale. Numai grupul cultico-nationa-
Jist considera ca Dumnezeu, din cauza sfinteniei Sale nu poate ier-
ta rara sa primeasca o despagubire vizibila. Toc~ai contrariul,
dupa critica liberala, 1-ar fi sustinut proorocii, ~i anume ca ace!?tia
accentueaza faptul ca Dumnezeu iarta pacatele numai din pricina
sfinteniei ~i maretiei Sale. Personalitatea lui Durnnezeu este atat de
sfiinta !?i milosarda, ca nici n-ar putea233 sa faca altfel (Hoz. 11, 8;
Is. 43, 25; 44, 22; 48, 8; Mih. 7, 14).
Dar profetii nu erau contra sacrificiilor ca institutie divinii, ci
erau contra starii suflete!?ti a celor care aduceau sacrificii: ,, Cum?
Furafi, ucidefi, preacurvifi, jurafi stramb, ardefi tamaie l-µi Baal,
mergefi dupii alfi dumnezei pe care nu-i cunoa:jtefi !ji apoi ~enif i sa
vii infafi§afi inaintea Mea, in casa aceasta? ... "(ler. 1, 9);
,,Arderile voastre de tot nu-Mi plac !)i jertfele voastre nu-Mi
sunt pe voie!" (ler. 6, 20).
Din cuvintele profetului Ieremia, se vede clar de ce Durnnezeu
nu voie~te sacrificiile. Lucrul acesta se intampla nu din prici~a ca
sacrificiiJe ar fi fost ceva nedorit de Dumnezeu, ci din cauza ca oa-
menii le ~duceau la altar cu inima ~i cu miiini necurate. Profetii spun
poporuJm ca Dumnezeu nu poate fi siJit sii ierte norodul numai prin
faptul ca s-a adus un sacrificiu. Jertfa este un lucru·p!acut Domnului
in sine, dar pentru ca sii fie eficace se mai cere ca ~i intentia omului
sa fie curata. OmuJ nu poate constrange pe Durnnezeu sa acorde bi-
necuvantare numai prin impJinirea formala a sacrificiului.
233
Sellin E., op. cit., p. 105.
207

Este ceva fortat sa se spuna ca In doctrina profetilor iertarea pa-
catelor nu este ceva care sa se poata obtine prin vreo fapta ome-
neasca sau ceva care poate fi mijlocit de activitatea unui preot, ci,
la fel ca orice mantuire, este o realitate eshatologica ce porne~te
234
exclusiv de la Dumnezeu, este un dar al indurarii lui Dumnezeu
Suntem de acord ca mantuirea este un dar al lui Dumnezeu, dar
care se capata la cererea penitentului, care se !acea vazuta prin
anumite acte de cult, cum de exemplu jertfele.
§ 37. Rugaciunea
Printre mijloacele de iertare de pacat, trebuie sa trecem ~i ruga-
ciunea (tefilah cux;f) 8ctmc; npo0tux_f]) Rugaciunea est~ lnaltare_a
mintii ~i a inimii catre Dumnezeu. E~te striga~~ sufletulu~ catre ~1-
ditorul sau pentru a-1 lauda, pentru a-1 multum1 ~1 ~entru a-1 cere aJu-
torul. Pentru Israel, rugaciunea era ,,chemarea Im Dumneze~, (Kore
Yahweh ,,a chema pe Yahweh", ,,a chema numele Domnulm . Gen.
4, 26; 12, 8; Deut. 32, 3; Ps. 79, 6; 99, 6; Is. 64, 7; Ier. 10, 25) . .
De la un cap la altul al Sfintei Scripturi gasim ca rugacmnea
este bine primita de catre Dumnezeu (Gen. 30, 17; Num. 23, 1;
Deut. 9, 19; I Regi 7, 9; Ps. 4, 2; 18, 7; 34, 5; Is. 49, 8 ~.a.).
Pentru a arata eficacitatea rugaciunii, autorii sacri se servesc de
expresii figurative sau metaforice foarte plastice, ca de pilda: ,,ru-
gaciunea se ridica pana lacer, la locuinta sfiinta a lui Yah'::~" (II
Chr. 30, 17); ,,inaintea slavei lui Dumnezeu eel atotputemtc (To-
bie 3, 25); ,,Sa ajunga rugaciunea mea inaintea Ta'_' (Ps. 8~, 3);
,,rugaciunea se inalta ca tamaia" (Ps. 141, 2); ,,rugacmnea strabate
norii" (Eccl. Ben Sirach 35, 21). _ .
In Vechiul Testament nu 'intalnim o formula de rugacmne pe~-
tru toti, a~a cum gasim pe ,,Tatal nostru" din Noul Testa~ent. ~
Vechiul Testament gasim numai doua formule pentru cazun spec1-
ale. Prima este rugaciunea pentru aducerea premitiilor (Deut. 26,
3-10; 26, 13-15), iar a doua este rugaciunea de marturisire a paca-
telor din Ziua lmpacarii (iom chipur).
234
Ibidem.
208
De~i nu gasim alte forme de rugaciuni, totu~i nu ne pulcm ln-
chipui ca a existat vreun timp In care israelitul sa nu se fi rugat.
Chiar din primele zile ale poporului ales gasim mentiuni ca palri-
arhii,' din Joe in Joe, construiau anumite altare unde, pe langa jert-
fele ce aduceau, ei ~i semintia lor invocau numele Iui Dumnezeu.
Dupa primirea legislatiei mozaice, cultul public ~i mai ales ruga-
ciunea publica ~i individuala a capatat o pozitie predominanta.
Cand credincio~ii Vechiului A~ezamant se prezentau in fata Cortu-
lui Sfiint ~i mai apoi la templul din Ierusaliin, cu ocazia sacrificii-
lor, premitiilor, zeciuielilor ~i sarbatorilor mozaice, nu se poate sa
nu fi lnaltat rugaciuni catre Dumnezeul eel preainalt, Stapanul ce-
rului ~i al pamantului.
Psalmii, cei 150 la numar, nu sunt altceva decat ni~te rugaciuni
In care credinciosul l~i arata starea sufleteasca ce-1 stapanea In 1110-
mentul alcatuirii lor. Ca israelitii se rugau atat In particular, cat ~i
in comun la templu, vedem din cuvintele profetilor Isaia ~i Amos:
,, Cdnd va intindefi mdinile, fmi fntorc ochii de la voi $i oricat de
mult v-afi ruga, n-ascult, ciici mdinile va sunt pline de sdnge" (Is.
1, 15). ,, Departeaza de la Mine vuietul cdntecelor tale; nu pot as-
culta sunetul alautelor tale" (Am. 5, 23).
Afara de formulele de rugaciuni de la aducerea pargii ~i Ziua
Ispa~irii, Sf. Scriptura a Vechiului Testament nu ne mai aminte~te
de altele. Gasim numai cateva mentiuni sporadice, ~i anume cand
erau citi!i anumiti psalmi la serviciul de la templu. A~a ni se spune
despre psalmul 92 ca era folosit In ziua de Sabat (iom Sabat). In
traducerea greaca, Septuaginta, gasim urmatoarele indicatii ~i pen-
tru alti psalmi. De exemplu, Ps. 23 (24): In prima (zi) a Sabatului,
adica in pri°!a zi a saptamanii; Ps. 47 (48): in a doua a Sabatului;
Ps. 93 (94 ): In a patra a Sabatului.
Rugaciunea este destinata indeosebi sa lntoarca fata lui Dum-
nezeu ci'itre eel care se ruga, fiindca: ,, Yahweh este u~ Dumnezeu
plin de fndurare $i milostiv, fncet la mdnie, pfin de bunatate $i
credincio$ie, care f$i fine dragostea pdna la mii de genera{ii, iarta
faradelegea, razvratirea $i pacatul ... "(Exod. 34, 6-7);
,, Cum sate las, E.fraime? Cum sate predau, Israele? ... Mi se zba-
te inima fn Mine $i tot launtrul Mi se mi$ca de mi/a" (Hoz. 11, 8);
,, Efraim imi este un jiu scump, un copil iubit de Mine. Caci
cdnd vorbesc de el, imi aduc aminte cu ginga$ie de el. De aceea,
209
 imi arde inima in Mine pentru el $i voi avea mila de el, negre$il,
zice Domnul" (Ier. 31, 20. Cf. Am. 7, 2-6; Nan. 1, 3; Deut. 4, 31;
Is. 49, 15).
Dumnezeu atat a~tepta, sa fie chemat ~i lndata venea, caci:
,, Cat sunt de sus cerurile fata de pamant atat este de mare bu-
natatea Lui pentru cei care se tem de El" (Ps. 103, 11);
,, Cum se fndura un tata de copiii lui, a$a se indura Domnul de
cei care se tem de El" (Ps. 103; 13).
Dacii i se cere prin rugaciune, Dumnezeu ajuta pe om sa se des-
prinda din mrejele lntunericului, adica ale pacatului, ~i apoi sa
mearga pe calea mantuirii:
,,Domnul este bun $i drept, de aceea arata pacalo$ilor ca/ea
sa" (Ps. 25, 8);
,, 0, cat de mare este bunatatea Tape care o pastrezi pentru cei
care se tern de Tine, pe care o arafi celor care se incred in Tine, in
fafafiilor oamenilor" (Ps. 31, 19).
235
Se pare ca din vechime a existat In Israel credinta ca una din
caile pentru a se obtine iertarea de pacate din partea lui Dumnezeu
este rugaciunea solitoare (rnijlocitoare) a unui prooroc. Aceasta In-
. su~ire era una din cele mai lnsemnate ale misiunii profetilor, caci ei
deveneau mediatori lntre om ~i Dumnezeu, ca ~i preotii, dar desigur,
lntr-un chip cu totul altul. Se ~tia despre Moise ca s-a rugat lui
Dumnezeu pentru pacatele poporului cand acesta (Israel) pacatuise
langa muntele Sinai, iar rugaciunea Jui Moise a fost ascultatii (Ex.
32, 11 ; Num. 11, 11). Acela~i lucru se spune ~i despre Avraam, car
In sens larg, a fost ~i el prooroc (Gen. 1, 17). Regele Saul, dupa bata-
lia cu amalecitii, merge la Samuel proorocul, ca sa aduca multumiro
Domnului ~i-i cere sa se roage Jui Dumnezeu pentru neascultarea c
a savar~it (I Sam. 15, 25). Tot a~a In I Regi 13, 1-10, ni se aminte~to
de rugaciunea unui prooroc anonim care se roaga pentru Jeroboam
ca Dumnezeu sa-i vindece mana (I Regi 13, 6). Din Amos 7, 2,
vedem cum proorocul se roaga pentru poporul sau, sa-1 scape d
invazia lacustelor. Ieremia ne spune ca Moise ~i Samuel s-au rugat
In mod deosebit pentru poporul lor (ler. 15), de aceea ~i el se roaga
pentru Israel sa nu fie nimicit: ,, Tu insa nu mijloci pentru poporul
235
Sellin E., op. cit., p. 108.
210
a~est'!, ~u ina~~ nici cereri nici rugiiciuni pentru ei $i nu starui pe
langa Mme, cacz nu te voi asculta" (Ier. 7, 16).
!JAupa parer~~ autorilor mai liberali, ideea aceasta are urmari
m~1 msernnate .. Totdeauna a existat incredinfarea ca un prooroc
placut _Domnulm po~t~ devia mania lui Durnnezeu de deasupra po-
porulu1 asup:a p_:opne1 persoane a profetului ~i deci sa scape popo-
rul _d e la osanda. Pentr~ lnc~pafaAnarea ~i neascultarea poporului,
Moise este co~1damnat sa nu mtre m Tara Fagaduinfei (Deut. J, 37;
3, 26, 4, 21) ~~ el moare dincolo de Iordan. Du pa Sellin237, profetul
Hozea ~ expl_1ca~ ~oartea de martir a lui Moise la Sittim, prin
aceea ca el a 1spa~1t apostazia poporului care s-a inchinat Jui Baal
Pear (Ho~. 12, 13;Al3, 1). Ideea ca anumiti indivizi au proprietatea
d~ a media pentru mtregul popor inaintea Jui Dumnezeu ~i de a sta
e1 ,,la sp~~ura zidu!ui" o lntalnim ~i In Ezechiel 22, 30. Pornind de
la ac~asta 1dee, Isam a explicat moartea de martir a Robului Dom-
nulu1 (eb~e~ Yahweh), p_rin aceea ca el ~i-a dat viafa, Jui, In mod de
asam, ad1ca de_ sa~nficm A
de vina pentru lntregul popor, primind
moartea de bunavo1e, purtand pacatele celor multi ~i mediind pen-
tr~ raura~iitori (Jsaia cap. 53). in completarea ceior spuse de Eze-
c?1e~ Isaia spune ca moartea de bunavoie a unui reprezentant curat
~I sfa~t, _POate S~Jva poporu) intreg ~i-i poate Ca~tiga iertarea paca-
teJ?r 1~ai?tea Im Du~ne_ze_u. Est~ de la sine lnteles ca poporul tre-
bme -~a-~1 ~~cunoasca pacato~ema cu toata parerea de rau in fata
mort11 locf11torului sau. Moartea nevinovata a unui om curat este
aceeaA care treze~te pe pacatos catre con~tiinta pacatelor sale.
G~n?ul ac:sta, al mortii_ unuia _singur in locul intregului popor,
n-a_gas!t un ra~unet ~utern1c. C~p1tolul 12 din Zaharia, care stain
le~atura cu lsai~ 53, m mod evident, omite ideea unei jertfe inlo-
cmtoa~e. A_~el~~1_lucr~ ~e petrece ~i cu Daniel 12, 3. A~a se explica
de _ce m~eu ~~na_ astaz1 _nu dau nici o folosire capitolului 53 din
lsa1a, ba ii ev1t~ s1stemat~c, unde ideea jertfirii Jui Mesia pentru tot
genul uma? gas~~te aphcare deplina in Evanghelia Jui Hristos.
Moai:rea 1~1 ~esia pe cruce a adus impacarea omului cu Dumne-
zeu ~I dec1 mantuirea (Marcu 10, 45 ~.a.)
236 Ib"d
1 em, p. 109.
237
Ibidem.
211

§ 38. Pedeapsa cu scop educativ
fotre mijloacele prin care omul poate ~a ~e m~ntuiasca in impe-
riul Vechiului Testament, trebuie sa ammt1m ~1 de pedepsele p_e
care Dumnezeu le trimite asupra lui Israel, nu cu scop~l -~e a-_l ~1-
mici, ci de a-1 trezi la realitate ~i a-I readuce pe calea v1et11, ad1ca a
mantuirii. . toate popoarele printre care te-ani imprii$tiat, dar pe tine nu te voi
Ideea aceasta o gasim indeosebi la proor.oc1. De .e:'emplu, Am~s
ne informeaza ca Dumnezeu are un plan bme st~b1ht. Yahw:_h ~1-
mite 0 serie·intreaga de neplaceri asupra poporulm, ~e~tru ca sa-l 1~­
toarca pe calea lui: ,,Eu, din p0;_rtea Mea, v-am t~imzs foametea zn
toate cetiitile voastre $i lipsa de paine in toate locumfele voastre .. C~
toate ace;tea, tot nu v-afi intors la Mine, zice Domnul. N-am vmt sa
vii dau nici ploaie, cand mai erau trei I.uni panii la ~ecerat;. ~m dat
ploaie peste 0 cetate, darn-am dat ploaze peste o a/ta cetate, z~tr-u~
ogor a plouat, iar altu, in care n-a plouat, s-a ~scat. Do~a, tre1
cetiiti s-au dus /a a/ta, ca sii bea apii, dar tot nu $Z-au potolzt setea.
Cu toate acestea, tot nu v-af i intors la Mine, zice Domn~l. V-am l~­
vit cu rugina in grau $i cu tiiciune; griidinile voastr_e, v11le, smochz-
nii $i miislinii VO$lri i-au mancat liicustele, ~eseo:z. Cu toat~ a~es­
tea tot nu v-ati intors .. . Am trimis ciuma ca zn Egzpt, v-am uczs tzne-
rii ~u sabia... ',, (Amos 4, 6-1 O; cf. ~i 7, 1-6). v ,, Caci gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre $i ciiile
Profetul Hozea ne spune ca Dumnezeu i~i are fixat drumul Sau
pentru poporul ales, care va ajung~ la mantuire dupa ce va gusta
amarul pustiei, robia ~i alte necazun: v • , •
Veniti sii ne intoarcem la Dumnezeu, cacz El ne-a sfa$zat, dar
tot "El ne' va vindeca; El ne-a biitut $i El va leg~ riinile ~oastre.
Dupii douii zile, din nou ne va da viafii, iar in zzua a trez~ ne v~
scula, ca sii fim iarii$i vii in fafa Lui " (Hoz. 6, 1-4; cf. 2, 8, 2, 16,
3, 3-5; 11, 1; 14, 2) . .
Pentru trezirea poporului, graie~te Isata de pedepsele ~1 necazu-
rile pe care Dumnezeu are sa le trimita peste Israel: v •
Pentru ce sii vii mai bat pe voi? .. . Tara voastra este o pustie
tat~: ora$ele voastre arse in foe , rodul ogoarelor v?a~tre mane~/
de striiini inaintea ochilor VO$lri $i toate sunt paraf!zna, ca la pra
piidul Sodomei; Sionul a ajuns ca o colibii intr-o vze, ca o coverca
fntr-o bostiiniirie ... "(ls. 1, 5-10; cf. 3, 1sq.;9, 7 sq; 10, 5).
212
Ieremia este incredintat ca pedepsele care vin de la Yahweh
peste om sunt pentru folosul mantuirii acestuia din urma: ,, Pedep-
se$te-mii, Doamne, dar cu miisurii, nu intru mania Ta, ca sii nu ma
nimice$li " (Ier. 10, 24 );
,, Eu imi cunosc gandurile pe care le am fa/a de voi; ganduri bune
$inurele, ca sa vii pregiitesc un viitor cu speranfii" (ler. 29, 11 );
,,Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca sii te izbiivesc. Voi nimici
pierde, ci te voi pedepsi dupii dreptate ... " (ler. 30, 11);
,, Tu m-ai pedepsit, Doamne... ciici am Jost neinviifat, intoar-
ce-mii ciitre Tine $i eu ma voi pociii, fiincii Tu e$ti Dumnezeul
meu" (Ier. 31, 18).
Robia babilonica a Jui Israel, pentru profetul Ezechiel, este pla-
nul lui Dumnezeu spre a-I cerne ~i curati:
,, Vii voi duce in pustiul popoarelor si acolo Ma voijudecafafii
in fafii cu voi, cum M-am judecat cu piirinfii VO$tri fn pustia Egip-
tului" (Ez. 20, 35-36).
Pentru Isaia, suferintele trimise lui Israel sunt pentru purificarea ~i
indepartarea lui: ,,latii, te-am pus in cuptor, dar nu te-am giisit argint;
te-am liimurit in cuptorul urgiei " (Is. 48, 10; cf. 42, 24; 47, 6).
Suferintele, dupa acela~i Isaia, sunt neplacute, dar gandul cu
care le trimite Yahweh este nepatruns de om:
Mele ca ale voastre, zice Domnul" (Is. 55, 8).
In epoca de dupa exil, acest fel de a vedea lucrurile este aplicat
mai ales la indivizii credincio~i 238 . Autorii psalmilor ~tiu ca exista
o pedeapsa ce vine de la Dumnezeu care nu-~i are originea in ma-
nia Sa ~i care nu duce la moarte (Ps. 6, 2; 38, 2; 39, 12; 118, 18).
in cartea Iov, prietenul Elifaz socote~te fericit pe omul pe care
Dumnezeu ii incearca prin suferinta (lov. 5, 17), iar Elihu vede in
aceasta conceptie adevarata solutie a problemei suferintei.
Dumnezeu vrea sa educe pe cei drepti. Dumnezeu salveaza pe
eel nenorocit prin nenorocirea sa ~i-i deschide urechile cu ajutorul
s uf~rintei (cap. 32).
lnrudita cu aceasta conceptie este ~i aceea care spune ca Dum-
nezeu trimite suferintele pentru a pune la 'incercare pe cei pe care ii
iube~te. Este cazul lui Avraam (Gen . 22, l sq), incercarea poporu-
23 8
Sellin E., op. cit., p. 102.
213
Jui la lacul Mara (Ex. 15, 25); din timpul judecatorilor (Jud. 2, 22;
Jud. 3, 1), lncercarea din pustie (Deut. 8, 2; cf. Deut. 13, 4).
§ 39. Viata dupa convertire
Dupa ce credinciosul religiei Vechiului Testament l~i recm10~­
tea pacatele lnaintea Jui Dumnezeu, ~i dupa ce prin actele de cult,
cum de pilda sacri ficiile, ragaduia solemn case impaca cu Creato-
rul, din clipa aceea el trebuia sa 'inceapa o viata de adevarata pieta-
te ~i evlavie. Viata aceasta de pietate II punea pe credincios 'intr-o
pozitie pe care Vechiul A~ezamant o nume~te starea de om drept
(!adik). Din punctul de vedere al Vechiului Testament, era drept
acela care lmplinea Legea ~i sfintenia ceruta de Lege. Aceasta drep
tate ~i sfintenie nu este ceva absolut, ci numai ceva relativ , adica
239
o vointa, o sfortare ~i o alegere dupa dreptate ~i sfintenie. Atinge-
rea acestora nu era posibila rara sfortare din partea credinciosului.
Chiar daca omul nu era pacatos fata de Lege, caci lmplinise toate
prescriptiile ei, totu~i nu era complet eliberat de pacat, din cauza
mo~tenirii pacatului stramo~esc: ,, ciici prin faptele Legii nimeni nu
se poate elibera, deoarece prin Lege vine cunostinfa deplinii a pii-
catului" (Rom. 3, 20-25).
La intrebarea cine este drept dupa punctul de vedere al Vechiu-
lui Testament raspunde profetul Ezechiel: ,, Omul acela este drept
care face judecatii si dreptate; care nu miinancii pe munfi came
jert.fitii idolilor si nu ridicii ochii spre idolii casei lui Israel, care
nu necinsteste nevasta aproapelui siiu si nu se apropie de nevasta
sa in timpul necuriifeniei ei, care n-asupreste pe nimeni, care da
ziilogul datornicului inapoi, care nu riipeste nimic, care dii din
painea lui celui jliimand si invele$te cu hainii pe eel go/, care nu
imprumutii cu dobiindii si nu ia camiitii, care isi abate mana de la
nelegiuire si judecii dupii adeviir intre un om si a/tu!, care urmea-
zii legile Mele si piizeste poruncile Mele, lucrand cu credinciosie,
omul ace/a este drept si va triii negresit, zise Domnul Dumnezeu"
(Ezechiel 18, 5-9).
239
Scholz P., op. cit., p. 139.
214
Nu trebuie sane inchipuim dreptatea Vechiului Testament o cu-
ratie exterioara, cum din nefericire o lntelegeau multi dintre iudei,
adica o implinire curat servila a Legii, caci Vechiul Testament, cum
am vazut din paragrafele precedente, cere ~i o libera lnchinare a
inirnii, cere iubirea de Durnnezeu ( ahavat Yahweh), cum vedem din
Deut. 6, 5-6: ,, Sii iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toatii inima
ta si cu tot siifletul si cu toatii puterea ta, si aceste cuvinte pe care ti
le poruncesc azi siifie in inima ta" (Deut. 10, 12; 5, 10; 7,9); '
,,Iubifi pe Yahweh, voi, tofi credinciosii Siii (Ps. 31, 24);
,, Vreau sii Jae voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta este in fundul
inimii mele" (Ps. 40, 9 cf. Ps. 119, 119).
Pentru un om credincios ~i drept, legatura cu Dumnezeu este
ceva curatitor ~i sfintitor (Ps. 15, 24, 27), caci omul acela iube~te
pe Dumnezeu din toata inima (Ps. 18, 2), dragostea lui Dumnezeu
Ii este scumpa (Ps. 36, 8), ii este mai de preferat deciit viata (Ps.
63, 9). Omul drept i~i gase~te desfatarea In Dumnezeu, se bucura
in El, sperii ~i se increde in El, ii laudii ~i se mandre~te cu El, 11 do-
re~te ~i tanje~te dupa El (Ps. 37, 3; 24, 4; 73, 25-26; 84, 11; Iov.
22, 26; Is. 12, 2).
Teama de Dumnezeu, dupii conceptia Vechiului Testament este
desernnatii ca izvorul vietii drepte. Ea nu este o teamii sclavii, ci o
teamii fireascii, adicii o viata curata, legatii cu iubirea ~i cunoa~te­
rea Legii (Ps . Ill, 10; Prov. I, 7; 9, 10).
De aceea, teama de Dumnezeu este pusii alaturi de iubire, iar
cei care se tern de Domnul stau pe aceea~i treaptii cu cei care iu-
besc ~i cunosc ~i cautii pe Dumnezeu (Ps. 9, 11, 36, 11; 112, l;
119, 1-63).
Se intelege de ce Vechiul Testament nume~te pe cei drepti piosi
(tadikim cha~idim), cei ce se tem de Domnul (irei Elochim), cei
corecfi (ie~arim), cei cu inimii dreaptii (i~rei lev ~i zemione lev ),
cei ce niidiijduiesc in mi/a Lui (rniahlim lhasdo), cei care cu cre-
dinfii isi cautii acoperiimant in Yahweh (hesei beyahweh).
Tot ceea ce Dumnezeu a oranduit pentru om ca sii-1 faca drept
i'ntelept ~i fericit2 , in Vechiul Testament este nurnit, adesea, cale~
40
Domnului (derek Yahweh) sau calea poruncilor Sale. Pe aceasta
cale trebuie sii mearga orice om (Deut. 19, 9; Ps. 81, 14; 101, 6) ~i
240
Scholz P., op. cit., p. 141.
215
de aceea se roaga credinciosul sa-i dea Dumnezeu ajutor sa mearga
pe calea Sa (Ps. 27, 11; 86, 11; Ps. 25, 4; 119, 33-35).
§ 40. Binecuvantarile sau bunurile mantuirii
Dupa ce pacatul individului (sau al poporului) a fost expiat ~ i
omul a inceput sa mearga pe calea Jui Dumnezeu, atunci asupra Jui
incep sa vina darurile divine ca o binecuvantare pentru aceasta
sfortare. Bunurile de care ne vorbesc cartile Vechiului Testament
ca I~ da Dumnezeu omului convertit sunt mai mult de nuanta pa-
manteasca decat spirituala. Viata viitoare fiind putin luata in con-
sideratie, in partea prima a istoriei poporului ales, era firesc ca bu-
nurile pe care israelitii le a~teptau de la Dumnezeu sa priveasca
toate veacul acesta, nu pe eel viitor. A~a stand lucrurile, mantuirea
dupa Vechiul Testament are in vedere mai mult viata de aici, decat
pe cea de dincolo de mormant.
Mantuirea aceasta este exprimata de cartile Vechiului Testa-
ment prin urmatorii termeni;
1. beracah ,,binecuvantare", care este opusul lui kealalah
,,blestem" (Gen. 12, 2; Deut, 11, 26);
2. tov ,,bunatate, multumire" (Hoz. 3, 5; Jer. 31, 12; Ier. 31, 14);
3. fialom ,,fericire, mantuire". Acest cuvant propriu-zis in-
seamna, ,,pace". in sens moral, inseamna starea aceea cand e~ti li-
ni~tit ~i nu-ti lipse~te nimic, deci e~ti fericit. Cuvantul f}alom estc
folosit aici in antiteza cu raah ,,nefericire" (Ier. 8, 15; 14, 13; 14,
19; 28, 8; 29, 11 ). Proorocii cu scrieri au luptat contra notiunii de
fericire pamanteasca a cuvantului fialom ca una care concretizeaza
intreaga predica a fal~ilor profeti (Mih. 3, 5; Ier. 6, 14; 18, 11; 23,
17 ; Ez. 13, 1O; 28, 8). Profetii de vocatie vestesc ~i ei acest f}alom,
dar cu un mai lnalt al mantuirii, ce va urma dupa judecata (Is. 9, 6;
Mih. 5, 4 ; Is. 48, 18 sb; 50, 7);
4. margua ,,Joe de odihna". Acest cuvant nu se afla decat o sin-
gura data in leremia 6, 16. Cuvantul acesta este foarte aproape de
sensul lui f}alom (Is. 28, 12).
5. ief}aa respectiv iq uah ~i tesuah, care la origine \nseamna
,,mantuire ~i biruinta" ( Ex. 15, 2; 14, 13; I Sam. 11 , 9; 11 , 13; 14,
216
45), apoi ,,scapare" din orice suferinta pamanteasca (II Sam. 22, 3;
23, 5; Gen. 49, 17; 17, 10). Mai ales in Isaia ~i in Psalmi cuvantul
iefjaa este folosit pentru totalitatea bunurilor mantuirii, daruite de
Du~ezeu (Is. 45, 8; 49, 6; 51, 6; 58, 2; Ps. 85, 10-14; 132, 16).
In fine, mai gasim folosit ca o paralela la cele de mai sus cu-
vantul fedek, respectiv tedakah, care In vechime insemna victo-
. ,,24 I (J d
ne u . 5 , 11 I Sam 12, 7; Mih. 6, 5; Is. 46, 13; 54, 17;" 56, 1;
59, 17; 61, 10; 32, 16, 33, 5).
Ce binecuvantari sau bunuri aduceau din partea Jui Dumnezeu
cuvintele de mai sus, care exprimau mantuirea? Cum am amintit
ele erau mai toate de ordin material ~i priveau veacul acesta d~
aici, caci Vechiul Testament pana aproape de exil se intereseaza
a~a de putin de viata de dincolo. A~adar, bunurile pe care le daruia
Dumnezeu ca o rasplata pentru ca Israel mergea pe calea sa con-
stau din stapanirea tarii Canaanului, din pace, libertate, buna,stare
frumusete'. p~iet~nie, iubire, copii numero~i, putere, intelepciune'.
renume, b1ru111ta ~tc. Cum am vazut in paragrafele precedente,
toate~ aceste bunun la un Joe constituie bunul suprem care este vi-
ata, 111 raport cu moartea, care este compusa la randu-i din toate
necazurile ~i neplacerile vietii de aici:
Vechiul_Testam~nt nu condamna bunurile pamante~ti, ci le soco-
te~te ~arun ale illl Dumnezeu prin care Yahweh i~i impline~te
planunle pe pamiint; ele erau indicii ale milostivirii lui Dumnezeu
adica cu ~are El arata ca rasplate~te pe eel care merge dupa calea sa. '
Vechml Testament aminte~te de un fel de secta numita a
Recabitilor, care dispretuiau bunurile pamante~ti, num;i ca secta a
fost ~n ~e~om~n atat_de ~ters , !neat a disparut repede ~in-a lnsem-
nat mm1c 111 v1ata illl Israel. Recabitii au fost un trib nomad des-
cen?ent din Keniti (I Chr. 2, 35) ~i astfel rudeniile (cumnatii) lui
M01se .(Jud. 1'. 16). 0 parte din aceasta familie s-a a~ezat in sudul
statulm Iuda, iar alta parte aproape de Kade~, in tribul lui Neftali
(Jud. 4, 11). Aceasta ultima parte este nomada. Din cele ce aflam
In leremia, capitolul 35, Rechabitii erau ni~te abstinenti caci:
,, lonadab, flu/ lui Recab, piirintele nostru, ne-a poruncit.: sii nu
befi vin voi fji copiii vofjtri, sii nu zidifi case, sii nu semiinati nimic
sii nu siidi/i vie fji sii nu poseda/i nimic, ci toatii via/a vo~strii
sb
241
Sellin E., op. cit., p. 110.
217
/ocuiti in corturi ca sa traiti multe zile in tara in care voi suntefi
' J ' ,
straini ... " (Ier. 35, 6-7).
Chiar ~i proorocii, care au conceptia cea mai inalta despre viata
religioasa, vad in bunurile materiale o binecuvantare a Jui Dumne-
zeu, ca rasplata pentru stradania mergerii pe calea Sa. Cum am
amintit, toate bunurile ~i daruirile divine purtau in total numele de
via{a; ,, Cauta{i-Ma §i ve{i trai" (Am. 5, 4); ,, De ve{i voi §i vefi as-
culta veti manca cele mai bune roade ale tarii, dar de nu vefi voi
§i n~ veti asculta, de sabie ve{i fl inghi{i{i: caci gura Domnului a
vorbit" (ls. 1, 19-20; cf. Iez. 18, 21; Hab. 2, 4).
Vechiul Testament nu concepe ca binecuvantarea dumneze-
iasca sa fie lipsita de bunurile acestei vieti pamantene. Chiar in
imparatia mesianica bunurile materiale vor fi cele ce vor face feri-
citi pe credincio~i:
,,Iata vin zile cand plugarul va ajunge pe secerator §i eel ce
calca strugurii pe eel ce impra§tie saman{a, caci mustul va picura
din mun{i §i va curge de pe toate dealurile" (Am. 9, 13).
Este adevarat ca in ochii profetilor bunurile pamante~ti au o po-
zitie secundara fatii de cele morale ~i religioa,se.
Bunurile morale ~i reli~ioase pot fi diviz~te_ in trei ~lase:. . .
l. Bunuri religioase. In aceasta categone mtra m1la, milost1v1-
rea ~i indurarea pe care le dadea Dumnezeu omului. Pe de alta
parte, intra dragostea fata de Dumnezeu, bucuria in credinta, cu-
noa~terea ~i teama de Dumnezeu pe care le simte omul credincios.
Lucrurile acestea sunt spuse direct sau ies prin antiteza:
,,Asculta{i cuvantul Domnu/ui, copii ai /ui Israel! Caci Domnul
are o judecata cu locuitorii {arii, pentru ca nu este adevar, nu este
indurare, nu este cuno§tin{a de Dumnezeu in tara" (Hoz. 4, l);
Le voi vindeca vatamarea adusa de neascultarea !or, ii voi
iubf cu adevarat, caci mania Mea s-a abiitut de la ei. Voi fl Cl/
roua pentru Israel; el va inflori ca crinul §l va da radacini ca Li-
banul ... " (Hoz. 14, 1-9).
Isaia spune ca insu~i Mesia in teama de Dumnezeu i~i va afla
multumirea ~i bucuria:
,,Placerea Lui vaflfrica de Domnul; nu vajudeca dupa infa/i
§are §i nici nu va hotari dupa cele auzite" (Is. 11, 3).
Ieremia spune ca du pa ce Yahweh va incheia cu poporul ales
legamantul eel nou, atunci fiecare om va purta in inima sa teama
de Dumnezeu ~i nimeni nu se va mai departa de Domnul:
218
· · daI0 inima §i 0 cale ca totdeauna sa se teama~ de 1vi1ne
,,Le voi A,£'
spre fier:czrec:- or §i a copiilor for ... "(ler. 32, 39).
~up~ lsata, teama de Dumnezeu este caracteristica adevaratului
cred1!1c1os.1\ceasta frica de Domnul sa fie ca 0 adeviiratii comoarii:
,,ln/elepc~un~ea §i priceperea sunt un izvor de mantuire. Frica
de Domnul, zata comoara Sionului" (ls. 33, 6).
Printre darurile pe care Domnul le face credinciosului, cunoa~­
te:e~ de Dumnezeu este prezentii. Va fi un timp, cand tara va fi
pl ma ~de aceastii cunoa~tere: ·
,,_Jn ziu~ aceea voi incheia cu ei un legamant ... atunci te vei lo-
godz ~u Mme .prin neprihanire, mare bunatate §i indurare. Te vei
logodz cu Mme prin credincio§ie §i vei cunoa§te pe Domnul"
(Hoz. 2, 18-22);
. ,,Atunci (in. timpul lui Mesia) ... pamantul va fl plin de cuno§-
tmfa D:?n:nu}uz~ cafundul m~rii de apele ce-l acopera" (ls. 11, 9);
"Caez pamantul va fl plm de cunO§linta maririi Domnulu1' "
(Hab. 2, 14). . ...
Dupii Vechiul Testament, lntelepciunea cea adeviiratii este cu-
noa~terea de Dumnezeu:
, i~~porul acesta este Jara intelepciune, nu Ma cunoa§te" (ler.
4
2. B':1n~ril_e m~rale .. in aceastii categorie este vorba de drepta-
te, credmc10~1e, smcentate, umanitate, iubire etc. Aceste bunuri
morale ~~ fost_ pre~entate de cartile proorocilor, totdeauna, ca pos-
tulate d1v11~e ~1 rara ele n-ar fi cu putintii sii se lnchipuie lmpiiriitia
cea de ap01 242 . •
Profetul Hoze~ s~une ca Dumnezeu diiruie~te aceste insu~iri
moral~, ,,pop~rulm ~au ca un dar de logodnii: ,, in ziua ace ea te vei
logodz cu Mme prm dreptate, judecata, mare bunatate §i fndu-
rare" (Hoz. 2, 20)
~: vi~tc:_r,_ Sio?ul se_ va numi cetatea dreptatii, spune Isaia (1,
26). 1mp~ratrn_ Im M.es1a va fi intemeiatii pe dreptate: ,, El va face
ca don:nz~ Luz (Mesza) sa creasca §i o pace Jara sjar§it va da sca-
un~l~z Luz d:_ d?mnie §i impara/ia Lui El o va intari §i o va sprijini
prm.1,..ude~ata §Z drepta_t~, d~ acum §i in vecii vecilor" (ls. 9, 6);
,,!n zzlele ac<:._lea §Z :_n tzmpurile ace/ea, voi face sa rasara /ui
David o Odrasla curata care va infaptui dreptatea ti legalitatea in
242 se11·m E., op. cit., p. 112.
219

tarii. Jn zilele ace/ea, Juda va fl mantuit si !erusalimul -~~ locui fn
'uniste. Si iatii fl vor numi: Domnul, dreptatea noastra (Ier. 33,
15; cf. ler. 23, 5). . . b d
Pe cat se vede, in citatele de ma1 sus nu ma1 este deloc vor. a e
bunuri naturale, ci de bunuri de ordin spiritual: dreptate, cmste,
legalitate. . . . _
Profetul Ezechiel ne arata ca In imparat1a mes1amca toate se vor
executa dupa o justajudecata (34, 20 sq.). .
Dupa lsaia, lucrul principal pe care 11 va mstaura R_obul Dom~
nului (ebed Yahweh) Mesia pe pamant, va fi dreptul ~1 dreptatea.
El nu va sliibi si nici nu se va Iasa panii nu va aseza drel!ta~ea pe
" - - t " (ls 42 4 sq.). Taria viitoarei comunitati mesiamce va
paman ... . ' - .- . " 54 14)
stain dreptatea ei: ,, Vei fl intarzta prm ~reptate (ls. . , · Dumnezeului nostru riimane in veac" (Is. 40, 8 Cf. Is. 55, 11). Cu-
Autorii psalmilor viid ~i ei in darunle morale ma1 mult pe cele
de ordin spiritual: _ _
Mantuirea este aproape, pentru ca in {ara noastra sa locu-.
ias~ii slava. Buniitatea si credinciosia se vor intalni, dreptatea s1
pacea se vor saruta" (Ps, 85, 9 sq.); . . _
,,Dumnezeule, dii judecafile Tale impiiratu!ut s1 da drept~tea
Ta fiului fmpiiratului. El va judeca poporul Tau cu dreptate St pe
nenorocitii Tai cu neprihiinire" (Ps. 72, 1-2). . .
3. Bu,nurile indurarii dumnezeie~ti. Printre pnmele bunur~ de
care trebuie sa amintim aici, este Thora (Legea), bunul eel mat de
pret in trecut ~i in prezent. Pentru a intelege c~ a~ in.semnat Lege~
pe~tru sufletul israelit, mai ales in epoca d~ ma1~ tarzm, est~ su~c1-
ent sa cite~ti numai Psalmii 19 ~i 119 (18 ~1 .118 m_ Septuagmta): _
,,Legea Domnului este desavarsitii si invwr~aza sufletul .. : da zn-
telepciune celui nestiutor. Poruncile Dom_nulut sunt sfln~e St ~rept~
si veselesc inima. Oranduieli/e Domnulut sunt curate s1 lummeaza
ochii ... Preceptele Domnului sunt adeviirate, toate. sunt drepte. Ele_
sunt mai de pref decal aurul, deceit aurul ~.el mat curat, ~unt mai
dulci deciit mierea, decat picurul defagur... (Ps. l~, 7-11),
,, Suspin dupa mantuirea Ta, Doamne, numaz. Legea Ta est~.
desfatarea mea. .. Mai mult prefuieste pentr~ mme fegea_ gur;
1
Tale, decal o mie de lucruri de aur side arg;nt.:". Ma desfa!ez m
poruncile ei, caci le iubesc ... Aceasta este m_an~~1erea mea m ne-
cazul meu ... Poruncile Tale sunt pri/ejul cant~ri!or mele .. Noap-
tea imi aduc aminte de numele Tau, Doamne, St pazes~ Legea Ta ...
Mu seal la miezul nopfii sa Te laud pentru porunczle Tale cele
220
drepte .. . Daca n-ar fi Jost Legea Ta desfiitarea mea, as fi pierit in
ticiilosia mea ... Cat de mult iubesc Legea Ta, toata ziua gandesc
la ea ... " (Psalmul 119, versete disparate).
in special dupa exil ~i in epoca Noului Testament cultul Thorei
a mers a~a de departe, ca s-a ajuns pana acolo !neat sa se creada ca
ea este o intrupare divina.
In al doilea rand, trebuie arnintit Cuviintul lui Dumnezeu, care
constituie din vechime bucuria ~i placerea inimilor proorocilor Ve-
chiului Testament: ,, Cand am primit cuvintele Tale le-am inghi{it.
Cuvintele Tale au Jost bucuria si veselia inimii mele, ciici dupii
numele Tau sunt numit ... " (Ier. 15, 16). Cuvintele Iui Dumnezeu
in veci nu vor trece: ,, Iarba se usucii, floarea cade, dar cuvantul
vantul lui Dumnezeu in timpul lui Mesia va pomi din Ierusalim
catre toate natiunile pamantului: ,, Caci din Sion va iesi Legea si
cuvantul Domnului din /erusalim" (Is. 2, 3).
In al treilea rand, ne gandim la Duhul lui Dumnezeu, eel care
este revarsat atilt asupra poporului lui Israel, dupa ce a fost prirnit
de Dumnezeu cu rnilostivire, cat ~i asupra fiecarui individ, dupa ce
i s-au iertat pacatele:
,, (ingrozifi-va ... tremurafi) panii cand se va turna Duhul de sus
peste noi; atunci pustia se va preface in piimant bun si pomiitul va
fi privit ca o padure.. . Luerarea dreptaf ii va fi pacea, iar roada
neprihanirii odihna si linistea pe vecie" (Is. 32, 11-20);
,, (Nu te teme, robul Meu Israel ...) ciici voi turna Duhul Meu
peste samanfa ta si binecuvantarea Mea peste odraslele tale ... "
(Is. 44, 1-2);
,, Voi pune Duhul Meu in voi si vii voiface sii urmafi ... (Ez. 36,
27);. ,,Nu le voi mai ascundefafa Mea, ciici voi turna Duhul Meu
(Ez. 39, 29). ~l 1
Ultimul ~i eel mai mare dintre bunurile indurarii divine eel mai I
'
de seama dintre toate bunurile religioase posibile, este locuirea lui
Dumnezeu in mijlocul poporului Sau243 . Expresia ,,Dumnezeu e cu
noi" (imami El) este un cuvant al lui Israel foarte vechi:
,, Cautafi binele si nu riiul, ca sii traifi si ca astfel, Domnul
Oumnezeul ostirilor siifie cu voi, cum spunefi voi" (Am. 5, 14);
243
Sellin E., op. cit., p. 113.
221
 ,, lata Fecioara va ramane grea, va naste un flu si-i va pune
numele /manuel ... (Is. 7, 14);
,, Vrem sa mergem cu voi (Judeilor), caci am auzit ca Dumnezeu
este cu voi" (Zah. 8, 23). Foarte mult au luptat profetii contra piirerii
eronate a contemporanilor lor ca Dumnezeu este cu ei, chiar daca ei
fac nelegiuiri ~i comit netrebnicii. Ei spuneau poporului ca nu este
suficient sa ai templul, ca Dumnezeu sa fie obligat sa stea cu tine:
,, Caci Israel a uitat pe eel ce l-a fiicut si a zidit lui si palate si
Juda a intiirit cetiifile fortificate. De aceea, voi trimite foe in cetii-
file !or, care le va mistui palatele" (Hoz. 8, 14);
,, Nu vii hriinifi cu speranfe inseliitoare zicand: aces ta este tem-
plul Domnului, ciici numai dacii vii vefi indrepta ... numai asa va
voi lasa sa locuifi in pamantul acesta ... "(Ier. 7, 4 sq).
Cu toate acestea, profetii aveau neclintita lncredintare cii 'intr-o
buna zi, atunci cand poporul se va 'intoarce la calea Domnului ~ i
cand va veni Mesia, ar fi cu neputinta ca poporul sa nu vina la
Dumnezeu, ~i atunci Cel prea'inalt va locui cu adevarat In mijlcoul
poporului Sau:
,,Dupa ce va spa/a Dumnezeu intinaciunile fiicelor Sionului Ji
va curafi Jerusalimul de vinovafia de siinge din mijlocul lui, cu
duhul judecafii si cu duhul nimicirii, atunci Domnul va aseza pest,
toata intinderea muntelui Sionului si peste locurile lui de adunar'
un nor de furn ziua si un foe de flacari stralucitoare, noaptea. Do,
peste toata slava vafi un adapost ... "(Is. 4, 4-6);
,,Locuinfa Mea vafi intre ei. Eu voifi Dumnezeul !or si ei var fl
poporul Meu ... " (Ez. 37, 27);
,, Domnul va lua in stapanire pe Juda, ca parte a Lui de moste
nire in pamantul sfiint si va alege iarasi Jerusalimul. Orice faptur 1
sa taca inaintea Domnului, caci El s-a sculat din locasul Lui eel
sfant" (Zah. 2, 10 sq).
Pe baza predicei proorocilor ~i mai ales ca un ecou al cuvanHI
rilor lui Ieremia, multi autori de psalmi au ajuns sa socoteasc, ,
chiar pentru epoca contemporana lor, apropierea Jui Dumnezeu $1
comuniunea cu El, drept eel mai mare bun. Bucurandu-se de acesl
fapt, ei s-au simtit In stare sa invinga cele mai mari suferinte al
vietii ~i cele mai mari amenintari. Din antichitate, exista obiceiul
de a numi pe Dumnezeu ,,cetate", ,,loc de scapare", ,,stanca" a po
porului ~i a individului (ls. 17, 10; Mih. 3, 8; Hab. 1, 12; Ps. I!!,
222
26), dar abi~ In lupta ce Ieremia duce cu contemporanii ideile
acestea r~fentoare la !ndivid (Dumnezeu este scut ~i al indi;idului
nu nu~ai al Fop~rulut), au prim it o amplificare nebiinuitii244. '
. "Vz~d~c~-ma, Tu Doamne, si voifi vindecat" (ler. 17, 14) Nu
fi1 ~ f!rzczna.de groaza pentru mine ... Prigonitorii mei safie ~co­
perz/r ~e ruszne, dar eu sa nufiu rusinat ... "(ler. 17, 17-18). Pentru
ferem1a, Dumnezeu este un izvor de apii vie:
·1 ,, D~~mne, Tu esti taria, ceta/uia, scaparea mea in ziua necazu-
rr or... (ler. 16, 19).
Pentru Isaia, ~umnezeu este taria Robului Domnului (49 5)
Dumne.zeu est~ p~m~.a vietii (Is. 55, I), Dumnezeu inlocuie te' Iii~
cerea ~1 bucuna v1et11 (Is. 29, 19; 41,16; 61, 10; Ier. 15 16~ pp 9
3; ~2, 11; 34, 3; 89, 17; 97, 12; 104, 34). ' ' s. '
In. modul ac~sta, Dumnezeu insu~i devine bunul suprem. Unii
a~ton de psalm1 spun lucrul acesta foarte clar ~i puntea de trecere
~:tre ~ astfel de afirmare este ~redinta cii ei sunt in stare sa vadii
~ Ju~ Dumnezeu, lucru care-1 pune intr-o legaturii personalii in-
tenoara cu El. A~a, de pildii, se bucurii ei profund: " Tu esti Dum-
nezeul meu. Tu _esti singura mea fericire ... Am in continuu e
Dumnezeul meu zn fafa ochilor mei. Ciind este El la drea t p
nu ma clatin D · P a mea,
. , . . e aceea, mr se bucura inima si sujletul mi se vese-
~este ... rnarnt~~fe/ei Tale simt bucurii nespuse Ji desfatari vesnice
in dreapta Ta (Ps. 16, 2; 16, 8; 16, l l);
".Da~ e~ i~ nevinova/ia mea, voi vedea fa/a Ta, cum ma voi
lrez1 ma ~or satura de chipul Tau" (Ps. 17, 15 );
,, Pe crne altul in cer am eu a•ara de Tine <' • ~ - •
,~ l~ , . . ; ':!' ' yl pe pamant nu-mz
!'
J.!,asesc acerea zn. nzmenz decat fn Tine ... " (Ps. 73, 25);
"Cat pentru mzne, fericirea mea este sa ma arpronii de D
zeu " (Ps. 73, 28). r umne-
. ~u a~~~sta, autorii Ve~hiului Testament au ajuns Ia o sigurantii
:' mantmrn ca~eA nu s~ ?1a1 aflii in nici una din religiile antichitatii
• 1 ~a cum se afla m rehgia Vechiului Testament245 ' '
. Treb.u i~ ami~tit cii proorocii, In lupta lor co~tinuii cu pacatul
l1mpulu1, meet, meet au daruit poporului un ideal de viafii, ce se
244
245
Sellin E., op. cit., p. 113.
Ibidem.
223
dezlipea din ce In ce de bunurile materiale ale vietii. Procesul
se vor bucura ?e depli~atatea mantuirii247. Cu aceasta am ajuns
acesta se vede mai distinct Ia Amos $i clar la lsaia. Toti proorocii
sunt aparatorii saracilor, vaduvelor $i orfanilor, ai celor oropsiti de c_o~plet la tendmta ce I$I avea radacinile In vechea credinta israeli -
societate. De$i chiar $i ace$ti saraci, vi'iduve etc. sunt pacato$i la ta $1 anume ca ~eel ~u.mnezeu absolut, dar milostiv In aceia~i timp,
viata !or, totu$i profetii socotesc ca dreptatea este de partea !or, ca cople~te~te cu mdurar~le Sale, tocmai ceea ce este miirunt, slab ~i
neputmc10s. Evangheha Dornnului Hristos a pornit direct din Jocul
unii ce sunt asupriti, exploatati $i nedreptatiti. Ace$ti oropsiti ai acesta (Mat. 5, 3-10).
soartei nici nu sunt In stare de toate pacatele celor bogati, iar pe de
alta parte, tocmai ei sunt aceia care a$teapta mai mult ajutorul Jui
Dumnezeu $i riu i se lmpotrivesc cu lngamfare. Astfel, profetii pun
In mod involuntar pe saraci In paralela cu cei drepti, a$a !neat ei
246
(saracii) formeaza oarecum poporul propriu-zis al lui Dumnezeu
(Am. 2, 6; 12; Is. 3, 15; Mih. 2, 6).
De fapt, profetii urmaresc cu totul altceva decat introducerea
unor simple reforme sociale. De aceea, alaturi de cuvantul ani, ei
introduc o paralela mai noua a Jui, pe anav, care denume$te pe eel
care se a$eaza de bunavoie In situatia celui sarac (In stare de
rob ),re nu se lncrede In lucruri pamante$ti, $i nu-$i lipe$te inima de
ele. Acest cuvant anav este termenul specific pentru omul evla-
vios. In locuri ca: Am. 2, 8; 4; Is. 11, 4; 32, 7; Num. 12, 13, mai
este folosit In lntelesul sau originar, dar profetul Zefania II util i-
zeaza cu un sens religios curat, pentru prima oara, $i dupa aceasta,
pastreaza numai acest sens ultim. Chiar $i cuvantul ani prime$te o
coloratura etico-religioasa puternica (Zef. 3, 12). Isaia II folose$te
pentru desemnarea lntregului popor aflat In robie, In masura In
care se lasa condus de ragaduintele Jui Dumnezeu (Is. 41 , 17; 49,
13). in partea finala a profetiei lui Isaia, pe care criticii o numesc
Tritoisaia, sunt utilizate ambele cuvinte ani $i anav in mod alter-
nativ, pentru a zugravi lntreaga comunitate credincioasa, ce se ln-
toarce din exil, ca un termen al notiunii de ,,cei care au inima ln-
franta" (Is. 61, 1; 66, 2). Termenul descrie idealul sub care se as-
cundeau totdeauna sub cuvinte noi ,,servii Jui Yahweh", ,,cei cu
duh umilit" (57, 15; 65, 8). in psalmi $i celelalte carti didactico-po-
etice, autorii se recomanda lnaintea lui Dumnezeu, acum ca $i alta -
data, prin accentuarea saraciei !or (Ps. 11, 9; 14, 6; 69, 30; 109, 22)
$i notiunea de anav a ramas idealul comunitatii postexilice. Fi'iga-
duinta stapanirii tarii se refera numai la ,,Anavim", caci numai ei

246 Sellin E., op. cit. , p. 114. 247

Ibidem.
224
225

CAPITOLUL VII
Eshatologia Vechiului Testament
§ 41. imparatia lui Dumnezeu pe pamant
Daca luam intelesul literal fiira sa tinem seama de alte conside-
rente, atunci gaslm ca Vechi~l Testa~ent vorbe~te despre o dom-
nie a Jui Dumnezeu aici pe pamiint. Aceasta domnie ar urma sa se
realizeze i'ntr-un viitor mai apropiat sau mai i'ndepartat, care viitor
sta numai in miina lui Dumnezeu . Fiindca omul singur nu putea sa
se mai ridice la Dumnezeu, trebuia ca Dumnezeu sa vina la om ~ i
sa refaca legatura de dinainte de ciidere. Dupa spiritul scrierilor
profetilor, mai ales ziua in care Domnul venea la poporul Sau era o
zi de judecata prin care acesta trebuia sa-~i ispa~easca pacatele, ca
sa poata apoi sa se bucure de a fi din nou in comuniune cu Dum-
nezeu. De aceasta comuniune nu vor fi straine nici celelalte nati-
un i, daca se vor intoarce la Dumnezeu.
Venirea aceasta a lui Dumnezeu pe pamiint sa refaca legatura
cu omul, legatura ce fusese numai i'ntrerupta de caderea acestu ia
din urma in pacat, a fost a~teptata de orice israelit credincios, in
toate timpurile.
l. Domnia lui Dumnezeu peste Israel. Cine a pus miina pe o
carte mozaica de rugaciuni vede ca mai toate aceste rugaciuni in-
cep a~a: ,,Bine cuvantat esti Tu, Doamne, regele universului". Ve-
chiul Testament ii nume~te rege pe Dumnezeu la tot pasul. De alt-
fel, Dumnezeu era adevaratul rege sau stapiin al lui Israel. Regii
pamiinteni erau numai loctiitorii Sai pe pamiint:
,, /ala binecuvdntarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu, a bi-
necuvantat: ... El a zis: Domnul a venit... El era regele lui Israel,
cdnd se adunau capeteniile poporului si seminfiile lui Israel"
(Deut. 33, 1-5);
,, Domnul Dumnezeu !ui este cu el (Israel). El este regele siiu, ve·
selia lui" (Num. 23, 21; cf. Ex. 19, 11; Am. 5, 26; Is. 6, 5).
226
Orice credincios evreu a~tepta ziua fericita ciind Domnul va
veni ~i va lntemeia o impariitie pamiinteasca, desigur in poporul lui
Israel. Cum era ~i firesc, aceasta a~teptare a venirii lui Dumnezeu
ca rege pe pamiint, cu timpul, a luat in mintea poporului o am-
ploare nebanuita ~i desigur ~i deformata. Poporul i~i inchipuia ca
Dumnezeu va aduce lui Israel o hegemonie peste celelalte popoare
~i in interior o viata de mare abundenta ~i fericire.
De aceea, profetii au simtit nevoia sa intervina ~i sa clarifice ~i
aceasta pozitie pe care se situa poporul, in cap cu tabara sau cu-
rentul cultico-nationalist de care am amintit. Proorocii nu tagadu-
iesc venirea Jui Dumnezeu, ci numai spun ca ziua Domnului, adica
a sosirii Sale pe pamiint, va fi o zi a intunericului ~i nu a luminii, a ,
durerii ~i a nu a bucuriei (Am. 5, 18), fiindca Dumnezeu va face
mai i'ntiii judecata pentru nelegiurile comise. Profetii erau i'ncre-
dintati ca la venirea Sa Dumnezeu va nimici complet pe cei paca-
to~i ~i va forma un regat spiritualizat, cu o mica rama~ita a lui Is-
rael: ,, Ura/i raul si iubi/i binele, jace/i sa domneasca dreptatea la
poarta ceta/ii si poate ca Dumnezeul ostirilor va avea mi/a de ra-
masi/ele lui losif" (Am. 5, 15).
Isaia vorbe~te despre o judecata curatitoare ~i despre o trans- .
formare a Sionului care va avea din nou un judecator (conducator),
ca in vechime: ,Jmi voi tinde mana contra ta, ifi voi topi zgura, cum
o topeste lesia, toate particelele de plumb le voi departa de la tine.
Voi face iarasi pe judecatorii tai ca odinioara si pe sfetnicii tai ca la
inceput. Dupa aceea, vei fl numita cetatea neprihanita, cetatea
credincioasa. Sionul va fl mantuit prin judecata si cei care se var
fntoarce la Dumnezeu in el (Israel) var fl mantui/i prin dreptate.
Dar pieirea va atinge pe tofi cei razvratifi # pacatosi iar cei care
pariisesc pe Domnul var dispiirea" (Is. 1, 25-28; 28, 17 sq.).
$i Isaia ne vorbe~te de o rama~ita a lui Israel care se va intoarce
la Dumnezeu ~i care va sta deci sub scutul Lui: ,,in ziua aceea,
riimiisi/a lui Israel si cei sciipafi din casa lui Jacob nu se var mai
sprijini pe cei ce fi loveau, ci se var sprijini cu fncredere pe Dom-
nul, Sfantul lui Israel. 0 ramasifii, o ramasita a lui Jacob se va
intoarce la Dumnezeul eel puternic. Chiar daca poporul tau, Jsra-
ele, ar fl ca nisipul miirii, totusi numai o ramasi/a se va intoarce,
caci nimicirea este hotiiratoare, facand sii se reverse dreptatea. Si
nimicirea aceasta care a Jost hotaratii, Domnul Dumnezeul
ostirilor ova aduce la indeplinire in toatii fara" (Is. 19, 20-23).
227
 Michea vorbe$te despre rama$ita care fuge din cetate la sate $i
in pustie, ca sa se salveze din miina biciului Jui Dumnezeu, care
bici este format din asirieni $i babilonieni . Aceasta rama$ita va for-
ma nucleul Jui Israel eel nou: ,, Te voi strange fn fntregime, lacobe!
Voi strange rama$ifa lui Israel; ii voi aduna cape ni$fe oi dintr-un
staul, cape o turma in pa$unea ei ... "(Mih. 2, 12);
,,in ziua aceea, voi aduna pe cei $Chiopi ... Din cei $Chiopi voi
face o rama$ifa, din cei ce erau risipifi un neam puternic. Si Dom-
nul va domni peste ei, pe muntele Sionului, de acum $i pana in
veac" (Mih. 4, 6-7).
In profetul Zefania gasim exprimata net ideea ca Dumnezeu,
ciind va veni pe pamiint, va institui o judecata, in urma careia cei
rai var fi distru$i $i nu va ramiine deciit un rest mic ce va forma
poporul lui Dumnezeu: ,, Voi tasa in mijlocul tau un popor umil $i
mic, ce se va increde in numele Domnului. Rama$ifele lui Israel nu
vor mai savar$i nelegiuire, nu vor mai spune minciuni $i nici in
gura lor nu se va mai gasi o limba fn$elatoare. Ci vor pa$fe $i se
vor odihni $i nimeni nu-i va mai tulbura" (Zei. 3, 12).
Profetul Ezechiel ne vorbe$te de un pastor care va aduna in ju-
rul sau pe Israel eel risipit 1n toata lumea. Dupa ce-1 va fi adunat,
va locui in mijlocul sau in templul ce va avea (cap. 34 $i 37).
Dar tot profetul Isaia ramiine eel care veste$te cu putere domnia
viitoare a lui Dumnezeu. Yahweh va aparea atunci ca un adevarat
pastor: ,, Suie-te pe muntele inalt ca sa vorbe$fi Sionului vestea cea
buna ... Iata, Domnul Dumnezeu vine cu putere $i porunce$te cu
braful Sau. Iata ca plata este cu El $i rasplatirile vin fnaintea Lui.
El i$i va pa$fe turma ca un pastor, va lua mieii in brafe, ii va duce
la sanul Lui $i va calauzi bland oile care alapteaza" (Is. 40, 9-11 ).
Aceste idei ale lui Isaia au inriiurit mult epoca de dupa exil.
Uneori domnia viitoare a lui Dumnezeu este pusa intr-un raport
strans cu templul eel nou in care Dumnezeu va intra ca intr-un pa-
lat (Hag. 2, 9; Zah. 2, 10; 8, 3). Alteori se accentueaza ca Dumne-
zeu nu poate locui deciit in mijlocul unui popor purificat de orice
lucru profan, in mediul unui popor plin de credinta, umilinta $i
sfintenie (ls. 57, 15; 60, 14; 62, 2; 33, 6; Mal. 3, 16, Zah. 13, 2).
Uneori se accentueaza mai mult apropierea viitoare dintre popor $i
Dumnezeu (Zah, 8, 13; 13, 9). Alteori constatam o tendinta puter-
nica spre cele materiale, a$a inciit speranta se indreapta catre co-
228
morile altar popoare, al caror stapiin este de fapt Yahweh (Hag. 2,
7; Is. 60, 5 sq; 61, 6).
Tot mai puternica devine speranta intr-o fericire pamiinteasca $i
oamenii se imbata cu aceasta a$teptare, ciind in Canaan va stapiini
o multumire generala (Is. 65, 13).
248
Totu$i ideea fundamentala ramiine, $i anume aceea ca Dum-
nezeu $i numai El singur va fi atunci Domnul $i imparatul popo-
rului Sau $i va locui in mijlocul lui (Iona 4, 21; Is. 33, 22; Zah. 14,
9; Obada 21, Is. 24, 23; 25, 9; 26, 23).
Atunci, de pretutindeni se va auzi refrenul:
,,Da, mantuirea Lui este aproape de cei care se tern de El, pen-
tru ca in fara noastra sa locuiasca slava. Bunatatea $i credincio$ia
se intalnesc, dreptatea $i pacea se saruta. CredinciO$ia rasare din
pamant $i dreptatea prive$te de la inal{imea cerului. Domnul
insu$i ne va da fericirea $i pamantul nostru i$i va da roadele.
Dreptatea va merge $i inaintea Lui $i-l va $i urma calcand pe !111
urmele pa$ilOr Lui" (Ps. 85, 9-13; Cf. Ps. 48, 3; 68, 25; 93-98). 11
§ 42. Imparatia lui Dumnezeu peste neamurile
pamantului
Vechiul Testament vorbe$te aproape numai de miintuirea popo- .
rului ales. Pe Israel 1-a chemat Dumnezeu la o misiune speciala $i .
privirea divina catre el se indreapta in gradul eel mai inalt. Popoa-
rele celelalte servesc numai la implinirea planului divin de miintu-
ire al lui Israel. Din aceasta cauza, chiar din vechime se lnfiripase
ideea ca intr-o buna zi toate popoarele pamiintului var ajunge sa fie
sub hegemonia Jui Israel. Au nu sta in cuviintul divin ca Jui losif,
patriarhul semintiei alese, i-a grait Dumnezeu: ,,El arefrumuse{ea
intaiului nascut al taurului. Coarnele lui sunt cum sunt coamele
hivolului. Cu ele va fmpunge pe toate popoarele, pana la margi-
nile pamantului ... Cele mai bune roade ale pamantului $i din tot
ce va cuprinde el... sa vina peste capul lui Iosif... (Deut. 33,
l3-l 8). Ideea ca Israel este chemat sa stapiineasca lumea luase fi -
248
Sellin E., op. cit., p. 118.
229

inta din convingerea religioasa ca Yahweh este eel mai putern ic
dintre dumnezeii tuturor popoarelor ~i ca nici un zeu de pe pamant
nu se poate compara cu El: ,, Cine este ca Tine fntre dumnezei,
Yahweh? Cine este ca Tine minunat sfinfenie, bogat infapte de la-
uda $ifacator de minuni?" (Ex. 15, 11). Fiind singur Dumnezeu
adevarat, caci zeii natiunilor nu sunt decat inchipuiri, Yahweh va
nimici pe toti inchinatorii la idoli, adica pe neevrei: ,,Idolii neamu-
rilor sunt argint $i aur, lucrare facuta de mdinile oamenilor. Au
gura dar nu vorbesc, au ochi dar nu vad, au urechi dar tolu$i
n-aud" ... (Ps. 135, 15);
,, Caci neamul $i impara/ia care nu-fi var sluji var pieri $i nea-
murile acelea varfl cu totul nimicite" (Is. 60, 12);
,, Tu pedepse$li pagdnii, nimice$li pe cei rai, le $fergi numele
pentru totdeauna $i pe vecie" (Ps. 9, 5 sq; cf. Ex. 17, 14; Num. 10,
35; Jud. 5, 31 ). De~i in pasajele eshatologice ale Vechiului Testa-
ment se vorbe~te de nimicirea natiunilor pagane ~i salvarea numai
a Jui Israel, totu~i gasim in cartile Vechiului A~ezamant destu le
texte care vorbesc despre neamurile celelalte ale pamantului ~i
anume ca ~i ele vor avea parte de binecuvantarea Jui Dumnezeu ~ i
de milostivirea Lui. Este destul sa ne amintim de fagaduinta pe
, care o face Dumnezeu Jui A vraam, ca prin semintia sa vor fi bine-
cuvantate toate semintiile pamantului (Gen. 12, 3, 18, 8, 28, 14).
Din aceste pasaje ale Genezei reiese ca ~i celelalte neamuri ale pa-
mantului vor primi de la Dumnezeu mila, iertare ~i mantuire, daca
bineinteles se vor converti la Dumnezeu. Celelalte carti ale Ve-
chiului Testament, indeosebi Proorocii, ne arata ca Dumnezeu nu
exclude de la mantuire celelalte neamuri nemozaice. Proorocul
Elisei prime~te ~i, in numele lui Yahweh, vindeca pe generalul si-
rian Neeman, care vindeciindu-se se converte~te la religia mozaicii
(II Regi, 5, 15; cf. Luca 4, 27).
Proorocul Isaia staruia in ideea ca in timpurile de mai apoi,
adica in timpul mesianic, toate natiunile pamantului se vor in-
drepta catre muntele Sion, unde va lua fiintii un nou legiimant, a~a
cum a fast ~i legamantul de pe muntele Ho~eb (Exod 19, 4 ). in ce-
tatea sfiintii a Ierusalimului va aparea Noul Legamant: ,, far fn
scurgerea vremurilor se va intdmpla ca muntele Casei Domnului
vaji intemeiat ca eel mai inalt munte, se va inal/a deasupra dealu-
rilor $i toate neamurile se var ingramadi spre el. Popoarele se var
230
I I
duce cu gramada la el $i var zice: Venifi sa ne suim in muntele
Domnului, la casa Dumnezeului lui Jacob, ca sane fnve/e caile Lui
$i sa umblam pe cararile Lui. Caci din Sion va ie$i Legea ~·i cu-
vantul Domnului din /erusalim" (Is. 2, 2-4).
Din Isaia (2, 1 sq.) se vede ca neamurile vor veni catre Dumne-
zeu ~i, in urma judeciitii ~i sanctiunilor ce Ii se vor aplica, ele i~i
vor transforma uneltele de lupta in scule de muncii folositoare.
Aceasta inseamna ca Isaia prevede aparitia pe pamant a unei impii-
ratii universale al carei centru ~i capitala va fi Ienisalimul. Aceasta
impiiratie va fi pa~nica ~i va merge pe calea Domnului.
Proorocul Michea, ca ~i Isaia, ciici cuvintele le sunt identice, in
timpurile eshatologice vede o imparatie mare a piicii ~i a unirii tu- .
turor neamurilor, ciind va fi un timp de mare tihnii ~i multumire:
,,Nici un neam nu va mai trage sabia asupra altui neam $i nu
var mai invafa sa faca razboi. Din sabiile /or i$i var fauri flare de
plug $i din su/ifele /or cosoare. Fiecare va locui sub vi/a lui $i sub
smochinul lui $i nimeni nu-l va mai tulbura" (Mih. 4, 1 sq.).
Impariitia care va lua na~tere va fi condusii de insu~i Dumnezeu
ca rege. Citatele de mai sus nu ne-o spun direct, dar o subintele-
gem din alte locuri:
,,Domnul va impara/i peste ei, pe muntele Sionului, de acum $i
pdna in veac" (Mih. 4, 6 sq).
,,Mare este Yahweh $i laudat de tofi, in cetatea Dumnezeului
nostru, pe muntele Lui eel sfdnt (Sion). Frumoasa inalfime, bucu-
ria intregului pamdnt, este muntele Sionului, in partea de miaza-
noapte este cetatea marelui imparat ... "(Ps. 48, 1-4);
In timpurile de mai tarziu, nu numai cetatea sfanta a Ierusali-
mului, care avea templul unde locuia neviizut Dumnezeu, ci tot
pamantul va fi plin de marirea Jui Dumnezeu:
,, Pamdntul va Ji plin de cunO$lin/a slavei Domnului, ca fundul
marii de apele care-/ acopar" (Hab. 2, 14).
Cuvintele de mai sus ale lui Habacuc i~i au baza in faptul ca,
fata de asupritorii babilonieni care batjocoreau dreptatea, masa
celorlalte popoare249 era solidarii cu Iuda, al carui aparator este
Dumnezeul lui Israel:
,, (Babilonul) i$i bate Joe de imparafi $i voievozii sunt o nimica
pentru el, rade de toate intarituri/e ... Este nesafios ca moartea,
249
Sellin E., op. cit., p. 119.
231

caci pe toate neamurile vrea sa le stranga la el si toate popoarele
le trage la el" (Hab. 1, 10 cambinat cu 2, 5).
leremia ne spune ca dupa ce papaarele var fi judecate de Dum-
nezeu, atunci ele var lnvata caile Damnului ~i var fi a~ezate 'in
mijlacul lui Israel:
,, Dupa ce-i voi smulge (neamurile din fara [or), voi avea iara~·i
mila de ei si-i voi aduce inapoi, pe fiecare in mostenirea lui si pe
fiecare in fara lui. $i daca var invafa caile poporului Meu, daca
var Jura pe neamul Meu, zicand: « Viu este Domnul» ... atunci var
fl fericifi in mijlocul poporului Meu. Dar daca nu var asculta ni-
mic, voi nimici cu desavarsire pe un astfel de popor, fl voi nimici
si-l voi pierde, zice Domnul" (ler. 12, 15-17).
Dupa Ieremia, taate neamurile pline de pacainta se var lndrepta
catre Yahweh, recunascandu-L Dumnezeu ~i 'imparat":
,, Neamurile var veni la Tine de la marginile pamantului si var
zice: Parinfii nostri n-au mostenit decat minciuna, idoli Jara no-
ima, care nu sunt de nici un ajutor ... De ace ea, iata ca le arat de
data ace~sta si-ifac sa stie puterea si taria Mea si var cunoaste ca
numele Meu este Domnul" (Ier. 16, 19-21).
Marele Isaia ne lncredinteaza ca va veni un timp In care toata
suflarea va lauda pe Domnui, deci toate neamurile pamantului sunt
chemate la mantuire, alaturi de Israel:
.,Pe Mine insumi majur, adevarul iese din gura Mea si cuvan·
tul Meu nu va ft luat inapoi; orice genunchi se va pleca inaintea
Mea si orice Zimba vajura pe Mine" (Is. 45, 23).
Robul Domnului (Mesia)250 va da lumina, \nvatatura ~i mantu -
ire tuturor popoarelor, care a vor vai:
,, Eu Domnul te-am chemat ca sa dai mantuire si te voi lua de
mana, te voi pune ca legamant al poporului, ca sa fii lumina nea
murilor si celor ce locuiesc intru intuneric" ... (Is. 42, 5 sq);
,,De aceea te pun safii lumina neamurilor, ca sa duci mdntui·
rea Mea pana la marginile pamantului" (ls. 49, 6).
Ca ~i Habacuc, profetul Isaia arata ca neamurile vor veni lo
Yahweh cand vor vedea cum Domnul a scos din robia chaldean
250 Prin ,,Servul Domnului" din Isaia 42 ~i 49 evreii lnteleg pe poporul
Jui Israel, iar cercetatorii liberali lnteleg pe lnsu~i profetul (Deutero Isaifl)
sau pe un conducator, ca de exemplu, Zorobalel.
232
~e iudei . ~az~n_d tira~ul "Babilon, de acum dreptatea ~i pacea vor ft
m~taurate iara~t pe pamant ~e catre Yahweh, stapanul ~i lmparatul
1~1 ~sra~I. De aceea, neamunle vor veni catre Yahweh ~i-1 vor mari
~1 c111st1 ca pe Dumnezeul eel atotputemic ~i vor onora ~i pe Israel
poparul Sau: '
. ': Popo~rele vor merge dupa Tine, se var prosterna inaintea Ta
sz-/1 var zzce rugandu-te: Numai la tine se ajla Dumnezeu si nu
este alt Dumnezeu afara de el" (Is. 45, 14; cf. ~i Is. 49, 22-23).
~ucrul care va atrage papoarele la Dornnul va fi salvarea minu-
nata pe ~are Y~hweh ova face Jui Iuda, scapandu-1 de sub asupri-
r:_a _Babtlonulu1, lucru care va bucura nespus natiile pamantului,
cac1 toate au avut de-a face cu tirania chaldeana (Is. 48 20· 40 9·
42, 10; 51, 7). ' ' ' '
J?e al~fel: nu v~ fi nevo~e de vrea misiune speciala printre nea-
munle ~a.mantulm, ca sa vma la Yahweh, caci imparatia lui Dum-
nezeu a1c1, pe plimant, ova inraptui el lnsu~i:
. ,, Ia aminte spre Af_,in.e, ?op~rul Meu, pleaca urechea ta spre
Mme, neamul Meu! Caez dm Mme va iesi Legea si voi pune Legea I
Mea lumina p?pom~elor. Dreptatea Mea este aproape, mantuirea
Mea s_e ~~ ~r;:-ta ~1 bra/ele Mele var judeca popoarele, ostrovele
vor nada1d~11~ Mme si se var increde in bra{ul Meu" (Is. 51, 4-5).
Ac~ste 1de1 a~ strabatut ~i secolele de dupa exil, chiar dacli nu
au ma1 fost expnmate cu un entuziasm asemanator. De pilda pro-
fetul Hagheu crede ca in clipa In care templul eel nou va fi t~rmi­
nat, el_va deve1~i o cas~ d_e rug~ciu~i pentru toate natiunile lumii ~i
a~ea~ta sp~ranta se a~a ~1 la cetlalt1 prooroci pastexilici. Popoarele
~ama~tulm vor contnbm cu bunurile lor la constructia templului ~i
mtretmerea sa:
_ ,~Asa vo~beste Domnul ostirilor: inca pufin timp si voi clatina
mca o data cerurile si pamantul, marea si uscatul. Voi clatina
toate ne~murile; comorile tuturor neamurilor vor veni si voi umple
de slava <;_asa ac~as'.a · :-. S~ava acestei case din urma va fl mai
mare ~ecat a cele1 dmtai, zzce Domnul, in locul acesta voi da pa-
cea, zzce ?omnul ostirilor" (Hag. 2, 6; cf. Is. 56, 6; 60, 1).
Zahana ved~ conve"rtirea popoarelor la Dumnezeu, dupa ce
Ya~w~h s: va_ ms"tala m noul templu. Natiunile pamantului vor
ve_ni sa se mch~n~ m noul templu din Ierusalim, o data cu semintia
Im Israel: ,,Strzga de veselie si bucura-te, fiica Sionului, caci iatii,
233
 Eu vin $i vai lacui in mijlacul tau ... Multe neamuri se var alipi de
Damnul, in ziua ace ea $i var Ji paparul Meu ... " (Zah. 1, 10-11 );
,, !)i multe papaare $i multe neamuri var veni asifel sa caute pe
Damnul a$tirilar, la Ierusalim $i sii se roage Damnului ... ." (Zah.
8, 20-23).
Cartea Psalmilor l~i exprima ~i ea convingerea ca neamurile vor
veni Ia Yahweh ~i i se vor lnchina ca Stapanului ~i imparatului (Ps.
1 47). Ele vor face lucrul acesta fiindca Yahweh a aratat ca este stapanul
intregului univers ~i face minuni mari ~i rara de numar (Ps. 96).
Va veni un timp cand intre neamuri ~i Israel nu va mai fi abso-
lut nici o deosebire:
,,Damnul a$tirilar ii va binecuvanta (toate popoarele pamantu-
lui) $i va zice: «Binecuvantat safie Egiptul, paparul Meu, $i Asiria
lucrarea mainilar Mele $i Israel ma$fenirea Mew>" (Is. 19, 19- 25).
Asupra amanuntelor care vor insoti implinirea acestei minunate
convertiri a popoarelor nu ni se ofera detalii. Uneori se aminte~te
de o activitate misionara:
,, Va veni timpul cand vai strange taate neamurile $i taate lim-
bile. Ele var veni $f var vedea slava Mea. Si vai pune un semn fn -
tre ele $i vai trimite la neamuri pe cei ce var scapa din Israel, la
Tar$i$, la Put $i la Lud, care trag cu arcul, la Tubal $i la Lavan, fn
astravele cele fndepartate care n-au auzit varbindu-se niciadata
de mine $i n-au vazut slava Mea. Ei var vesti glaria Mea printre
oameni" (Is. 66, 18-19).
251
Aceasta- 1.d ee ne este d ata- ~I. de cartea I ona , care 'm f:a.a
t ex-
clusivismului tot mai accentuat al primei comunitati a lui Ezra, ne
spune ca profetii au datoria sa predice ~i paganilor, odata ce Dum-
nezeu se indura de toti oamenii ~i de toate animalele (Iona, 4, 11).
De multe ori se exprima convingerea ca oranduirile religioase
ale Jui Israel sunt atat de inaintate, fata de cele ale altor popoare,
din punct de vedere social ~i moral, !neat acestea trebuie sa recu-
noasca faptul ca datatorul acestor legiuiri este un Dumnezeu neba-
nuit mai mare decat dumnezeii neamurilor (Ben-Sirach 24, 6).
A existat ~ i parerea ca Dumnezeu s-a revelat ~i altor popoare ~i
ca acestea ii slujesc (Mal. 1, 11 ; 1, 14).
25 1
Sellin E., op. cit., p. 121.
234
, ~e~h.iul ~esta~ent atesta ca sfar~itul istoriei va fi recunoa~terea
~tapa?1e1 u111culu1 _Dumnezeu de catre toate popoarele. Dumnezeu
msu~1 le va .pregatJ, ospa!ul de incoronare a Sa, ce se va inraptui pe
muntele L~~ eel sfant, cand toate semintiile vor fi scapate de bles-
temul• mortu, de, suferinta <:j de lacrimi (ls • 25 , 6-8) • D upa- ce va 'm-
• • . •• y
~eta JUdeca_ta man1e1 d1vme asupra lor, natiunile vor veni la lerusa-
hm an .dupa a? pentru ~a sa ~e inchine Dumnezeului o~tirilor (Zah.
14, .16, Obadia 21 ). S1gur ca acesta este ~i miezul celor spuse in
Damel 7, 13. ·
§ 43. Mantuirea adusa Iumii
de Rascumparator. Mesia
Oda~a cu ~ictare~ pedepsei pentru calcarea poruncii, Dumnezeu
a ~at pnmulu1 om ~· speranta mangaietoare a venirii in lume a unui
Rascumpar~tor sa~ Mantuitor, care sa salveze pe oameni de sub
greutatea P~_catulu1. Aceasta speranta se cuprinde in cuvintele catre
~ar~e: :· V~a1ma~ie voi pune intre tine $i fntre Jemeie, fntre samanta
ta_, $1 saman{a ez. Ace/a va zdrobi capul tau, iar tu vei pazi calcai~l
sau (Gen. 3, 15).
Speranta venirii Mantuitorului ragaduit in aceste cuvinte a fost •
steaua. car~ a condu_s ~~eni~ea ,spre Iimanul mantuirii timp de mii
d: am, ~at ea a ratac1t pnn mtunericul necuno~tintei c;:j bezna
pacatulm 252 . • Y
§ 44. Concepfia ~i realitatea
profefiilor mesianice
~m va~ut _in .paragrafele precedente ca Israel s-a bucurat de o
grat1e spec1ala_ dm partea lui Dumnezeu, rara ca prin aceasta cele-
lalte popoare sa fie excluse de Ia mantuire. Cu toata purtarea de grij a
2s2 M 1"haIcescu I., op. cit., p. 164.
235
 deosebita din partea lui Dumnezeu, .totu~i ~i pop.orul _~l~s purta
asupra lui povara cea grea a pacatulm, con~tunta vmovat1e1 pentr~
harurile pierdute pe care, numai cu a ~ui. p~tere, o~u~. nu le ma~
putea recapata. Chiar in clipele cele m~1 t1h?1t~ ale v1et~1 p~p~rulu1
ales, omul purta in sine nostalgia parad1s~lm p1erdut. Prm capata:e~
Legii de pe muntele Sinai, starea o~ul_m n~ se ~utu .remedia, cac1 .
abia acum con~tiinta pacatului devem ~1 mai clara; abia acu.m .o~ul
vazu cat de slaba ~i neputincioasa este natura sa, care este b1ru1ta de
. tentatiile din afara ~i doborata de pornirile din interior. . _. .
Cu cat mai mare devenea con~tiinta ~i simta~antul v~n~v~t1e1
pacatului, cu atat mai putern.ic se~ si~t~~ ~i neces1tatea scapam d~
aceasta stare, se simtea nevo1a mantu1m. Sufletul um~n ?orea fier
binte un ajutor mai presus de om, care s~-l izbaveasca ?m mo~rtea
pacatului. Speranta venirii u?ui_ Mantu~tor a ~ost ahm~nt~ta d~
Dumnezeu prin profetiile mesiamce presarate pnn .toate cart1le Ve
chiului Testament ~i din ele putem sa ne facem o 1d~e despre. ceea
ce avea sa insemneze Mesia sau lmparatia cerulm., Expre~!a de
,,mesianic" vine de la cuvantul ebraic Ma$lah (Xptcr'to~ ,,~ns. )_cu-
vant aflat numai in Psalmul 2, 2 ~i Daniel 9, 26, dar care _md1ca pe
Mantuitorul eel a~teptat, caci acesta avea ~a fie ~nsul lm D~~n~­
zeu. in Vechiul Testament, ungerea cu ule1 era s1mbolul p_art1c1p~­
rii Duhului Srant (Is. 61, 1) ~i era aplicata ~i celor care mtra~ m
demnitatile teocratice cele mai inalte, cum de exe~plu manlor
preoti' r~gilor ~i unilor profeti, care din aceasta cauza purtau nu-
mel~ 'de Un$ii lui Dumnezeu (ma~iah Yahweh) (cf. I Sam. 24,
7-11; 24, 6; II Sam. 1, 14; 19, 22). .. . . ?
Cu ce putem proba realitatea profetnlor m~siamce · . _ ~
a. Cu confirmarile NouJui Testament. Cart1le Noulu1 A~eza1?an~
ne citeazii foarte des cuvinte din profetiile mesia~ice ale V echml~1
Testament pe care le da ca implinite, p.rec~m ~1 . alte act~ care m
VechiuJ Testament preinchipuiau pe Mesia ~1 act1v1tatea. Lm. A~a ~e
exemplu, citim in Evaghelia de la loan 5, 4?: ,, De ~tz fi ,,crezut zn
Moise, ati fl crezut $i in Mine, caci despre~ Mme a sens el. . (Gen. 3,.
15; 22, l8-19; 49, 10; Deut. 18, 15-18). In loan 5,. 19 ~1t1m: '.' ~o~
cautati in Scripturi (adica in Vechiul Testament),fimdca soc~tz{I s~
aveti 'in ele viata ve~-nica $i chiar ele sun! cele ce dau marturze
0 ApostoluJ Petru arata ca vindecarea minunata a celui _nascut
desp' re M.me" .. · Tot 1n loan 8 ' 56 citim:
.
,,Avraam, parintele vostru,
. . - ~ ) El
se bucura ca va vedea ziua Mea (vemrea lm Mesia pe pamant · a
vazut-o $is-a bucurat (Gen. 12, 3; 18, 8; 22, 18).
236
in Matei 11, 13 citim: ,, Toata Legea $i profetii pana la loan au
prezis des pre aceasta ... " adica despre imparatia cerului, care avea
sa inceapa chiar cu predica lui loan BotezatoruJ, 'inaintemergatorul
lui Mesia.
in Luca 18, 31 aflam: ,, Tot ce a Jost scris prin prooroci despre
Fiul Omului se va fmplini ", adica tot ceea ce au profetit ei despre
suferintele ~i rastignirea Sa.
in Luca 24, 25 sq . sta scris: ,,0, nepricepufilor ... Au nu trebuia
sa sufere Hristos acestea, ca sa intre intru slava Sa? Si incepand
de la Moise $i to{i proorocii, le talcuia Scripturile, despre El".
Aceste cuvinte le-a spus Iisus celor doi ucenici care mergeau spre
Emaus cand erau descurajati ~i se indoiau daca Iisus a fost Hristos
cu adevarat.
Luca 24, 44-47 spune: ,,Iata ce va spuneam cand inca eram cu
voi ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine, in
Legea lui Moise, in Prooroci $i in Psalmi... (Cf. ~i Mat. 26, 54; 21,
1-11; Marcu 11, 1-10; Luca 19, 29-44; Ion 12, 12-15). jl
in Luca 1, 55 citim: ,,(Binecuvantat fie Dumnezeu) .. . fiindca a
venit in ajutorul servului Sau Israel $i $i-a adus aminte de indura-
rea Sa, a$a cum fagaduise parinfilor nO$lri, lui Avraam $i semi-
nfiei lui mereu ... A~a a cantat Fecioara Maria, dupa ce 'ingerul Ga-
briel i-a vestit ca va na~te dupa trup pe Fiul Jui Dumnezeu, care va
sta pe tronul lui David ~i va domni peste casa lui Israel, intemeind
un regat etem (Luca, 1, 32-32).
Apostolul Filip comunica Jui Natanael: L-am vazut pe Acela de-
spre care Moise $i Proorocii au scris fn Lege, pe lisus din Nazaret,
fiul Lui losif" ... (Ion 1, 45).
Preotul Zaharia, tatal Jui loan BotezatoruJ, pJin de DuhuJ Srant
a grait: ,,Bine este cuvantat Domnul, Dumnezeul Lui Israel, ca a
rascumparat pe poporul Sau ... a$a cum vestise prin gura prooro-
cilor... (Luca 1, 67 sq).
Aratandu-le rautatea lor, arhidiaconul ~tefan spune iudeilor:
,, Pe care din prooroci nu i-au prigonit parintii VO$lri. Au omorat
pe cei care vesteau mai dinainte venirea celui Drept, pe care l-a{i
vandut acum $i l-afi ucis" (F. Ap. 7, 52).
olog a savar~it-o 'in numeJe Jui Hristos, exact a~a cum fuses e prczis
de profeti ca Mesia va fi eel care va purta suferintele noaslrc:
237
,,Dumnezeu a fmplinit astazi ce vestise mai in~inte prin__gura tutu-
ror prooroc1·zor Lu1.,, . . . (F . Ap. 3, 18) . · · ,, Toti
. proorocu
. .
muel §i ceilalti care au urmat dupa ei au vor~zt §l a~. vestzt zz'.ele
aces t ea " ... (F . Ap . 3 , 24). Ceea ce au vestit
. . tot1 .profet11
. era vemrea
lui Mesia Hristos pe pamant ~i a imparat1e1 me_siamce.
Tot Apostolul Petru incredinteaza, in pred1ca pe care o tme c~
prilejul convertirii lui Comeliu centurion~! (F. A:~· 10, ~ -48), c~
Iisus a fost Mesia eel prezis de catre tot1 profet11: ,, To(1 profe(u
marturisesc despre El ... " ¥ •
Marele apostol al neamurilor, Pavel: demonstrea~a mdetlor _cu
Legea ~i cu Proorocii in mana, cum ca Iisus este Mesta eel ment10-
nat in acele scrieri sfinte ale lui Israel (F. Ap. 26, 22!. ~u: s~un~
Pavel am marturisit inaintea celor mici §i celor man, Jara sa ma
depa;t:z cu nimic de fa ceea ce au spus Proorocii §i Moise ca are
sa se intdmple" (F. Ap. 26, 22).
fntocmai ca Pavel, tot a~a ~i Apolo, care era foarte ver~at m c~­
no~tinta Vechiului Testament, dovede_~te iudeilor cu Scnptura 111
mana cum ca Iisus este Mesia eel prez1s (F.Ap. 18, 28).
b. 'in al doilea rand, cum ca in Vechiul Testam~nt ~ve".1 profet11
mesianice care fligaduiesc venirea in lume a unm Mantu1~0:, ne-o
confirma toata Traditia Bisericii creJ{ine. Nu este dogmat_1~a cre~­
tina care sa nu arate ca in Vechiul Testame¥nt ~vem_ pr_?fet11 cu pn-
vire la venirea Jui Mesia-Mantuitorul pe pamant, ~1 c~ ~ce~t~
fetii s-au implinit in persoana lui Iisus. Toate ~o~matt~tle ~~1 1~te­
m~iaza invataturile pe consensul unanim al parmt1Ior ~1 scrutonlor
.
biserice~ti, din toate timpurile ~i toate locun e .
·1 253
§ 45. Originea profetiilor mesianice
in paragraful precedent s-a aratat ca Vechiul ~estament contine
cu adevarat profetii mesianice, lucru con~rma~ ~ta~ de N?u¥1 Testa-
ment, cat ~i de toata Traditia bisericeasca mdatca ~1 cr~~tma. A~es­
te profetii au fost comunicate lumii pri_n gur~ pro~roc1lor de ~atr:
insu~i Dumnezeu care, in a Sa intelepcmne ~1 bunatate, n-a vo1t sa
253
Silvestru de Canev, Doglllatica ... , ed. a II-a, P· 164.
238
de. la .Sa- lase pe om in intunericul necuno~tintei ~i in marea disperarii. Pro-
fetiile mesianice deci, fiind de la Dumnezeu, putem afirma ca
ideea mesianica In sine este ~i ea de origine divina, de origine su-
. pranaturala. Lucrul acesta se vede clar din Sranta Scriptura a Ve-
chiului ~i Noului Testament.
1. Vechiul A~ezamant ne arata ca profetiile mesianice au fost
racut~ de Dumnezeu direct sau prin persoanele alese de EI, ·indi-
•
rect. In Geneza 3, 14 citim: ,, Yahweh Elohim zise catre §arpe:
Fii'!dcii aifacut lucrul acesta, blestemat sa.fii ... "
In Geneza 12, 3, profetia catre Avraam, Dumnezeu se adresea-
za direct lui: ,,Si grai Dumnezeu catre Avraam ... "
in Geneza 18, 17 din nou Dumnezeu ii ragaduie~te Jui Avraam,
nernijlocit, ca va da na~tere unui neam mare: ,,Atunci Domnul a
zis ... "
~
in Geneza 22, 15, Malac-Yahweh (=Fiul Jui Dumnezeu) spune
Iui A vraam ca toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate
.. pri~ semintia Jui: ,,pentru ca ai ascultat de porunca Mea" (v. 18)
In Geneza 26, 2 Dumnezeu vorbe~te lui Isaac ~i-i reconfirma
bin~cuvantarea divina, racuta tatalui sau: ,,Eu voifi cu tine ... "
In Geneza 46, 1 sq. citim ca atunci cand Iacob trebuia sa se
mute in Egipt la fiul sau Iosif, Dumnezeu i se arata in vedenie ~i-i
yro- spupe sa mearga: ,, Eu insumi Ma voi pogori cu tine in Egipt ... "
In Numeri 22, 8 prezicatorul Balaam raspunde trimi~ilor Iui
Balac, regele Moabului, care venisera sa-1 roage pe ghicitor sa
blesteme de israeliti: ,, Va voi da riispunsul pe care mi-I va spune
Yahweh".
In Numeri 22, 12, vedem ca Dumnezeu vorbe~te in vedenie di-
rect catre Balaam: ,, Dumnezeu a zis lui Balaam: Sa nu te duci cu
ei # sii nu blestemi poporul ace/a ... "
In Numeri 22, 20, Dumnezeu vine la Balaam ~i, in vedenie de
noapte, ii spune sa mearga unde este chemat, ca sa vada ~i trimi~ii
Iui Balac care este vointa lui Dumnezeu: ,,Du-te cu ei, dar safaci
numai ce-(i voi spune ... "
In Numeri 24, 4, Bileam este numit eel care asculta direct cu-
vintele Domnului, care prive~te spre faµ Celui Atotputemic ~i cu-
noa~te ve~tile Lui: ,, Ce! care aude cuvintele lui Dumnezeu. Ce!
care vede vedenia Celui Atotputernic ... Ce! care cunoa§te plmw-
rile Celui Preainalt... (Num. 24, 16).
239
 Ultima profetie mesianica din Pentateuh, In care se fligliduie!?te
ca va veni pe pamant un profet asemenea Jui Moise (Deut. 18,
17-18) ne este data de Dumnezeu: ,,Atunci Domnul mi-a zis: ... Le
voi ridica din mijlocul fra/ilor !or un prooroc ca $i tine, voi pune
cuvintele Mele fn gura lui $i el le va spune tot ce-i voi porunci ... "
Yahweh lnsu!?i promite lui David ca regatul din familia sa va
ramane etern. Promisiunea vine prin gura proorocului Natan, pe
r care Dumnezeu I-a trirnis cu rnisiune speciala la David (II Sam. 7,
2 sq). Solomon prime!?te de Ia Yahweh aceea!?i fligaduinta ca !?i ta-
tal sau (I Regi 9, 5).
in ce prive!?te profetiile mesianice referitoare Ia David !?i regatul
sau ce va ramane etem, foarte revelatorii sunt spusele ultime ale
marelui rege: ,,lata cele din urma cuvinte ale lui David, cuviintul lui
David, flu! lui Jsai, cuviintul omului care a Jost fnal/at sus de tot,
cuviintul unsului Dumnezeului lui lacob... Duhul lui Dumnezeu
vorbe$te prin mine, $i cuviintul lui este pe limba mea. Dumnezeul lui
Israel a vorbit. Stiinca lui Israel mi-a zis ... " (II Sam. 23, 1 sq).
Din cuvintele de mai sus, reiese ca tot ce a vestit David prin
minunatii Jui psalmi cu privire la Mesia, absolut totul i-a venit prin
254
1 descoperire divina • in ce prive!?te psalmii scri!?i de alti autori de-
cat David, precum !?i profetiile mesianice din prooroci, pe care le
vom vedea mai pe urma, toate aceste profetii sunt de origine di-
vina, deoarece autorii lor au fost inspirati. Majoritatea acestor au-
tori au fost ni!?te vazatori, ni!?te profeti ai Domnului. Dumnezeu
vorbea lumii prin ei sau prin lngeri le dadea dezlegarea tainelor vi -
itorului (Dan. 9, 21 ). Toti ace!?ti autori de scrieri, In care se afla in-
cluse profetii mesianice, spun la unison ca graiurile lor nu sunt alt-
ceva decat cuvintele lui Dumnezeu. Ca sa scoata In evidenta lucrul
acesta, In special profetii l!?i lncep cuvantarile lor cu expresia:
,,A$a vorbe$te Domnul", ,,Cuvintele Domnului", ,, Vorbe$te Dom-
nul ", ,, Yahweh a vorbit ", ,, Gura Domnului a vorbit" !?.a. De
aceea, !?tiind ca tot ceea ce au gasit profetii venea de la Dumnezeu,
Nehemia spune net: ,, Tu, ( Doamne) le-ai dar fn$tiinfari pr in Du-
hul Tau, prin prooroci, dar ei n-au luat aminte (evreii)" (Neh. 9,
30). Tot In genul acesta se exprima !?i Zaharia: ,,$i-aufacut inima
ca diamantul de tare, ca sa n-asculte Legea, nici cuvintele pe care
254
Scholz P., op. cit., p. 150.
240
li ~e spu~e D?"!nul O$tirilor prin Duhul sau, proorocii de mai
namte. Dm przczna aceasta Domnul s-a aprins de o miinie mare"
(Zah. 7, 12).
2: .No~I ~§ezamant, prin gura Mantuitorului !?i a autorilor
sacn,. msp1rat1 de sus, ne lncredinteaza ca profetiile mesianice din
Vechml Testament i!?i au originea la Dumnezeu, nu Ia oameni. A~a
de exemplu:
in Luca 1, 70 vedem cum Zaharia, tatal Jui loan Botezatorul
lauda pe ~umneze.u fiindca a efectuat mantuirea poporului Sau a!?~
cum pro~1sese ~~nn gura. sfintilor Lui profeti: ,, Cum vestise prin
gurp sfin/tlor Saz proorocz, care au fos t din vechime ... "
~n L~uca I, 55, Fecioara Maria mare~te pe Dumnezeul eel mi-
lost1v :a a ales p~ Israel sa-i fie serv placut, a!?a cum a prornis chiar
de la mc~put ~m ~ vr~am: ,, Cum fagaduise parinfilor no~·tri /ui
Avraam ~z semm/zez luz din veac ".
~ Mantuitorul_Jnsu!?i spune ca psalmistul David, luminat de Duhul
Sfant, I-a nu~1t pe Hristos stapan al Iui (Ps. IO J, I) cand zice:
,, <:um .atuncz David, fiind insujlat de Duhul, fl nume$le Domn,
c~n~ zzce: '.' Domnul a zis Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea
pana ce voz pune pe vrqjma~ii Tai sub picioarele Tale?" (Mat. 22,
43; cf. Marcu 12, 36).
Si In. alte. ocazii, Mantuitorul se referea la anumite acte !?i mo-
ment~ ~m v~a~a sa, ca sa arate ca profetiile Vechiului A!?ezamant
de ongme d1vma, i!?i gasesc lmplinirea flira desimtire (cf. Mat 26,
24; 26, 54-56). . '
Evanghelistul Matei (I , 21) spune: ,, Toate acestea s-au fntiim-
pla: ca s~ se plineasca ceea ce s-a spus prin proorocul care zice:
lata Fec~~ara va fi .grea, va na$le un .flu $i-i vor pune numele
Emanuel . Evanghehstul Matei citeaza pe Isaia 7, 14. ,,.
Apost?lul Pavel ii lncredinteaza pe Agripa ca promisiunea de-
spre Mesia a fost data de lnsu~i Dumnezeu, patriarhilor Jui Israel:
.. ~cum sunt dat fn judecatii pentru nadejdea fagaduin/ei pe care a
facut-o D__,umnezeu parinfifor nO$fri, a carei fmplinire o a$leapt(i
cele douasp:ezece semin/ii ale noastre ... " (F.Ap. 26, 6; cf. Rom.
1, 2-2; Evre1 1, 2)
in Epistola sa prima, Apostolul Petru ne incredinteaza ca In
profeti locuia spiritul lui Dumnezeu: ,, Ei cercetau sa v~da ce 1;111
puri # ce fmprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos ce lornio 1/1
241
 alungand ~i desfiintand pe pagani. Cand ·u
ei, cftnd vesteau mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care man era insuportabil atunci a ~ gul. persan, grec ~1. ro- ,
aveau safie urmate" (I Petru 1, 10-12). Tot apostolul Petru martu- nu fie simtit In toata ~rozavia ~~ptarea IUI Mesia !acea ca jugul sa
rise~te originea divina a profetiilor mesianice: ,,Nici o proorocie Apostolul Pavel, In Epistola catre Ro . - .
n-a Jost adusa prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumne- este telul final al Leg ii (1 ) i mam, ne. spune ca Hnstos
era deciit o pregatire pen;ru M~ ~c~st caz, v.echml. A~ezamant nu
0 4
divina a poporului israelit nu a f~~t u~to~ul Hnstos, !a.r conducerea
zeu mana/i de Duhul Sjant" (II Petru 1, 20-21).
3. Doctrina Bisericii Cre~tine, bazata pe consensul unanim al
parintilor ~i scriitorilor biserice~ti, 'invata ca profetiile Vechiului nirea lui Mesia. Privind sub ecat tot o preg~t!fe pentru ve-
A~ezamant cu privire la Mesia 'i~i au origina la Dumnezeu . De ile mesianice formeaza unul ~es~ aspe~t lu~rul; des1gur ca profeti-
aceea, In Simbolul Credintei, Biserica marturise~te clar: ,, Cred fn tregii teocratii a Vech1'ul . T IO ocare e prIOc1pale ale luminii In-
Duhul Sfant ... carele a gr a it prin prooroci ".
4. Ca profetiile Vechiului Testament sunt de origine divina,
, u1 estament Far-
t t fa - .
sunt profetiile mesianice, istoria reli ... ~cles e agaduIOte'. care
nedezlegabila2ss D' g1e1 u1 srael ar fi o emgma
. IO acest punct de veder 'f
comunicata proorocilor prin Duhul Sfant, o atesta azifaptul ca ele pa ~r?fetiile mesianice In religia revelata e~ ;;ezl~~ r~ ~are ~ o~u­
s-au implinit in timpul Noului Testament si in persoana Mantuito- arata importanta , cea
. mare ce ele au avut pentru poporul c JU U! ales~ezamant
rului Hristos, a~a cum au fost ele enuntate. Oricat de perspicace ar ar nu numai pentr I I .
semnatate, ci ~i pentru ~i~:or~ a es p:ofetiile sunt de mare In-
D
fi fost mintea proorocului care scrie capitolul 53 din lsaia, ar fi fost
cu neputinta ca el sa fi cunoscut pana la amanunt viata lui Hristos. a. Pentru evreii din tim s ~1 pe~tr~ ttmpul ce a urmat dupa el.
Faptul 'insa nu ni-1 putem explica decat daca admitem ca lsaia ~i cu profetiile mesianice au av!u~:;e~namte ~e ~antuitorul Hristos,
el toti scriitorii profetiilor mesianice au fost inspirati de sus. Pentru de Lege, <land na~tere la o viata ma·efe~t ~a t1~eau poporul strans ,.
timpul nostru ~i In special pentru criticii negativi, profetiile mesia- gii, venirea lui Mesia avea sa ~duca I :~ a~toas_a .. Dupa s~iritul Le-
nice sunt vaticininum post eventum, adica profetii dupa ce lucrul se o~i. Din contra' celor i·mp·10~1. Ie eraprezerv e ~1 fencire numai celor pi-
c
'intamplase. Dar daca, 'in general, ~i criticii admit ideea de Dumne- micirea in ziua Domnului (Ex. 20, 34· Is 65a a ~ama cerului ~i ni-
A •

zeu, nu 'intelegem de ce dan~ii vor sa-i restranga puterea divina, Lucrul acesta fa . . ' · · ' 11, 66, 4 ).
!neat sa nu-~i poata comunica prin revelatia Sa anumite 'in~tiintari ca venirea lui Mesa1.caesaa_ cnautol t i_sraeht~l sa fie cu atentie la viata sa,
- gaseasca ne -f N.
care sa mangaie ~i sa 'intareasca pe cei credincio~i! azi sunt rabini pio~i care se culca lmbr- pr~g~ it. I. se spune ca ~i
daca Mesia vine In miezul n C . - acat1 ~1 cu toiagul la cap, ca •
teptarea Jui Mesia !acea ca op,11,_e1lsa fie gata sa-1 intampine. A~-
moza1cu sa reziste pa t I ·
le comitea, sa se ocai - . ca e or, iar daca
§ 46. inraurirea profetiilor mesianice Mal. 3, 2). p asca de ele (Ps. 2; Isa1a cap. 2-4; Ioel 2, 11;
pentru poporul Vechiului Testament
b. in timpurile de restri~te cum · . .
vea pe un individ (sa , am ammt1t ma1 sus, daca-1 lo-
A

in zbuciumata viata a poporului ales, profetiile mesianice au ranta In Mesia - Izba~ifo~~~~l mtreg) ~reo .cal~mitate, atunci spe-
avut o influenta dintre cele mai bine!acatoare. Atunci cand robia nu simta cu toata amploarea ~cea pe ce lo~1t ~a se resemneze ~i sa
asiriana ~i mai apoi cea babiloniana au desfiintat regatele lui Israel ce profetii, atunci cand po or~~erea c_e 1-a. izb1t. A~a se explica de
~i luda ~i cand nimeni nu mai credea ca poporul ales sa mai aibl\ cu scap~rea de necazul ce-~ C :e
ara;a d1s~erat, ei ii lncurajeaza
s apanea. ncuraJarea poporului spre a
vreun rost de viata pe pamant, profetiile mesianice pe care le pur-
tau in suflete faccau ca robitii sa 'indure cu resemnare sclavia lor, ~~2~55~~~~~---,.,--~~~-

gandindu-se ca 'intr-o buna zi Mesia va veni ~i va izbavi pe Israel, Sc ho lz P., op. cit., p. 152.

243
242
nu se lasa biruit de necazuri ~i astfel a se departa de Dumnezeu,
profetii o fliceau punand In fata poporului apropiata venire ~a lui
Mesia ~i lnfiintarea regatului Sau. A~a ~ace Isata (!, 14) c~nd~ o
coalitie a sirienilor ~i samaritenilor amenmta Ierusahmul. lsata m-
curaj~aza poporul lnfrico~at, spunand ca un popor In mijlocul ca-
ruia va aparea Mesia nu va pieri, oricat de numeros ar fi du~manul
~i periculoasa lncercuirea. Tot a~a face ~i Ieremia (23, 6). El spu~e
israelitilor ca dupa ce Israel va plati neascultarea de Yah~~h, dm
mij locul sau, adica din casa lui David, Dumnezeu va nd~ca_ un
vlastar care va domni cu lntelepciune ~i dreptate; pacea ~1 s1gu-
ranta vor fi atunci asigurate.
~- Cum am amintit in paragrafele precedente, in sanul lui Israel
se formase ideea ca numai Israel este poporul lui Dumnezeu, popo-
rul ales, pe cand celelalte natiuni sunt sortite pieirii. Am vaz_ut cum
proorocii combateau aceasta parere, spunand ca poporul Im Dum-
nezeu este eel care face voia Lui. Daca Israel calca Legea va fi pe-
depsit, ca ~i celelalte popoare pagane, ~i invers, daca popoare_le pa-
gane vin la Legea lui Yahweh, vor intra in mijlocul poporulm ales,
vor forma ceea ce numim imparatia mesianica.
d. Profetiile mesianice au fost un mijloc foarte potrivit pentru a
se pastra cr~dinta nezdruncinata lntr-un Mantuitor ~~r: ~~e :a vina.
Poporul Legamantului, bazandu-se pe aceste profetn, ~~1 mtarea t?t
mai mult speranta ca Dumnezeu va veni pe pamant ~1 va lnte~e1a
lmparatia celor drepti, lmparatia mesianica. T~t a~a cum ~~pa ~e­
nirea lui Mesia, credinta in Hristos care a vemt era cond1tia man-
tuirii ~i fericirii ve~nice (Marcu 16, 16; lon 3, 16; Rom. 5, 1)'. ~ot
astfel inainte de venirea lui Mesia, credinta In eel care va vem m-
semna pazirea de condamnarea cea ve~nica. Lucrul a~esta ni~l
spune Evanghelistul Luca (16, 22), de unde aflam ca in t~mpul ~1-
nainte de Hristos, cei care mureau in credinta mergeau ~1 se od1h-
neau In sanul lui Avraam256 . Dupa venirea lui Mesia toti cei dins~­
nul lui Avraam aveau sa intre cu Hristos 'in 'imparatia cerului: ,,In
credinta au adormit tofi §i n-au primit fagaduinfa, ci de departe
am privit-o, au salutat-o §i au marturisit ca sunt pelerini §i straini
pe pamant" (Evrei 11, 13).
256
Ibidem, p. 155 .
244
e. Dupa cartile Vechiului Testament, ale profetilor In special,
Mesia avea sa vina ca un lspa~itor de nedreptate, prin care pa-
catele se vor ~terge ~i ierta, deoarece El va lua asupra sa pacatele
'intregii lumi, ~i le va ispa~i de buna voie (Is. 53, Ier. 31, 34; Dan.
24-26; Zah. 9, 9). Prin existenta Legii, care arata 'in ce consta pa-
catul, credincio~ii Vechiului Testament in orice clipa erau con~ti­
enti ca sunt vinovati In fata Jui Dumnezeu ~i, de aceea, ei simteau
nevoia unui Mantuitor, din ce Ince mai sporit. Profetiile mesiani-
ce le amplificau a~teptarea Mantuitorului, pe care-I doreau sa
vina cat mai repede: ,, Picurafi rouii de sus, voi ceruri, iar nor ii
sii reverse ploaia dreptiifii. Piimantul sii-§i deschidii sanul ca sa
infloreasca mantuirea, iar dreptatea sa-§i resfire mladifele" (ls.
45, 8). Cu astfel de dorinta a~teptau credincio~ii Vechiului Testa-
ment venirea lui Mesia.
Mare influenta au avut profetiile mesianice asupra iudeilor,
chiar in timpul venirii pe pamant a Jui Hristos. Aceste profetii for-
masera in sufletul credincio~ilor un tablou al lui Mesia destul de
clar ~i luminos. Dupa acest tablou putea sa-1 identifice Ia venirea
Sa. De aceea, cand Mantuitorul iese la propoviiduire, iudeii ii re-
cunosc ~i pot sii strige: L-am aflat; ,,Noi am gasit pe Ace/a despre
care a scris Moise in Lege §i Proorocii: pe lisus din Nazaret, flu!
Lui Iosif" (Ion 1, 45). Chiar Mantuitorul ~i Apostolii aratii influenta
cea mare a profetiilor mesianice, deoarece Iisus se dii pe sine M~­
sia eel prezis de Lege in foarte multe ocazii ~i arata ca a fost trimis
in lume tocmai ca sii le implineascii. De aceea, Mantuitorul chiar
mustrii pe iudeii care nu-I recunosc, socotindu-i necredincio~i im-
pietriti ~i orbi: '
,, Cercetafi Scripturile, pentru ca voi spunefi ca in ele avefi vi-
afa ve§nica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine " (Ion 5, 39);
,, Caci daca afi crede pe Moise, m-afi crede §i pe Mine, pentru
ca el a scris despre Mine. Dar daca nu credeti cele scrise de el
cum vefi crede cuvintele Mele?" (Ion 5, 46-47).' '
Apostolii sustineau cu toatii puterea credintei Jor ca Mantuitorul
Hristos este Mesia ~i in persoana Lui i~i giisesc implinire toate profe-
tiile mesianice: Matei indeosebi, la tot pasul, scrie in Evanghelia sa ca
in persoana Dornnului Iisus ,,s-a plinit Scriptura care zice ... ", ,,ca sa
se plineasca Scriptura ... ", ,,cum s-a griiit prin prooroci ... " etc.
245

257
Dupa Apostoli, multi parinti ~i scriitori (Clement Romanul ,
258 . 259 . . 1260 rr· 261 I
Policarp al Smimei , Ignatte , Justm Mart1ru , meu , p~-
lit262 ~.a.)263 au folosit profetiile mesiani~e c~ un ar~u~ent ~utem1~
pentru credinta in Hristos. La baza credmte1 acesteia m Hr1stos, ~1
utilizeaza profetiile Vechiului Testament pe care le _pun I~
A
concordanta cu ceea ce s-a intamplat real in viata Mantmtorulm.
A~a de piida, Justin Martirul 264 nume~te profet_iil_e mesianice d~­
vada cea mai mare ~i convingatoare pentru cre~tm1sm. El exclama:
Cum am fi crezut noi un om rastignit, ca el este primul nascut al
necreatului Dumnezeu ~i ca va judeca tot neamul omenesc, daca
n-am fi avut marturii despre El, marturii ce-~i au originea intr-un
. . . - 265
timp cand El nu era Inca om ~1 mc1 nu aparuse
§ 47. Criterii pentru mesianitatea unei profetii din
Vechiul Testament
in primele secole ale Bisericii cre~tine, can~ e~a in ~oar_~ in~er­
pretarea alegorica alexandrina, majoritatea ~an~t1lor ~1 scrntonlo~
biserice~ti vedeau la tot pasul In textul Vechmlm Testament n~ma~
aluzii la Mesia. N-au lipsit nici dintre aceia care in toate _l~cu~1~~ ~1
chiar in toate cuvintele textului sacru vedeau referinte ~1 md1c11 la
persoana lui Mesia-Hristos. A • • _ _
Situatia s-a schimbat complet m ultJm1le doua secole. Odata cu
aparitia 'criticii negative, s-a schim?at ~i felul de interpretare a
Scripturii. De unde mai lnainte se tmea seama de consensul una-
257 Epistola ciitre Corinteni, cap. 36.
258 Epistola ciitre Filipeni, cap. 12.
259 Epistola ciitre Magnesieni, cap. 8.
260 Dialogul cu iudeul Trifon, cap. 105.
261 Contra ereziilor, cartea a II-a, cap. 28.
262 Contra Lui Noctius, cap. 15.
263 lntreaga Iiteratura a autorilor eclesiastici se poate vedea ill
Do~matica lui Silvestru de Canev citata, vol. ~V, p. 62 sq.
64 Apologia/, cap. 30, cf. Scholz P., op. cit., p. 195.
265 Apologia/, cap. 53 .
246
'l
nim al Parintilor, dupa aparitia criticii acest fel de interpretare ln-
ceteaza, ~i tendinta este ca fiecare interpret sa fie cat mai original,
chiar cand spune ~i aberatii.
De la inceput trebuie sa accentuam ca nici sistemul vechi alego-
ric nu era bun, caci exagera, dar sistemul modem al criticii este
odios, caci este arbitrar.
Prima directie, in afara de lipsa cuno~tintei de reguli ale unei
hermeneutici sanatoase, i~i are baza mai ales intr-un sentiment
bland, de totala zidire sufleteasca, ce urmeaza dictonul: Este mai
bine sa cauti pe lisus de zece ori unde nu se afla, decat sa nu-L ca-
uti niciodata unde se afla. 0 atare directie nu trebuie subapreciata,
dar nici urmata, caci ii lipse~te ceea ce este indispensabil pentru
orice exegeza ~i dogmatica: adevarul. Istoria ne arata ca acea sfor-
tare de a referi la Hristos toate cuvintele ~i locurile cu putinta ale
Vechiului Testament a atras o opozitie care, pana la urma, a dus la
.. . - . . .. . - - . 266
poz1t1a necre~tma a cnt1c11 negative, cunoscuta astaz1 peste tot .
Criteriile care ne ajuta sa stabilim ca o profetie este mesianica
sunt cele ale unei interpretari lipsite de exagerari in orice privinta.
1. Mai intai; trebuie sa avem in vedere contextul in care se afla
profetia mesianica. Daca in context este vorba de un nume de per-
soana cu anumite proprietati care nu se pot referi la un om simplu
sau care nu pot fi concepute pentru un simplu om; daca de aseme-
nea, ii sunt atribuite actiuni care nu se potrivesc decat lui Hristos,
~i acestea verificate cu istoria traita a Mantuitorului, atunci con-
textul locului anumit ne indica o profetie mesianica. Astfel, locu-
rile in care Durnnezeu este numit ca un mare urma~ al lui David le
socotim mesianice. De exemplu, in Psalmul 45, 7-8, unde Dumne-
zeu este numit uns ~i tovara:j de lupta; in Ps. llO, 5, unde Dumne-
zeu este numit Domnul care zdrobe~te lmparatii; in Is. 9, 5, unde
Durnnezeu este numit Minunatul, Durnnezeul tare, Parinte al eter-
nitatii; in Is. 7, 14, unde se spune Emanuel, adica Dumnezeu este
cu noi; in Mal. 3, 1, unde este numit Stapanul; in Ps. 2, 7, unde
este numit Fiul Jui Dumnezeu ~i in Ps. 110, 1, unde este numit Sta-
panul lui David, toate aceste locuri din Vechiul Testament trebuie
sa fie socotite ca mesianice, fiindca este de la sine inteles ca titlu -
rile de mai sus se potrivesc numai lui Durnneze11. De asemenca,
266 Scholz P., op. cit., p. 159.
247

numai la Mesia ne putem giindi daca !ntr-un pasaj este vorba de un
mare rege caruia Dumnezeu i-a promis ca-i va da ca mo~tenire
toate popoarele pamiintului (Ps. 2, 8) sau caruia Ii este data onoa-
rea divina (Is. 9, 1O; Hoz, 3, 5) sau caruia i s-a prornis puterea de a
aplica o pedeapsa divina peste neamurile revoltate contra lui Dum-
nezeu ~i nu vor sa mai recunoasca stapania Lui (Ps. 2, 12; 110, 5) .
Tot pasaj mesianic avem atunci ciind unei persoane ii este atribuita
o domnie eterna, o stapanire ve~nica a pacii, ce se va intinde piina
la marginile pamiintului; care va avea o cinstire continua, caruia
toti regii pamiintului ~i toate popoarele lumii Ii vor depune jura-
miint de credinta (Ps. 45, 7; 72, 3-5; Is. 9, 6). Pasaj mesianic avem
~i atunci ciind unei persoane i se atribuie o preotie ve~nica (Ps.
110, 4) sau i se da o satisfactie mare, fiindca a suferit pentru paca-
tele lumii (Is. 53). In Vechiul Testament exista pasaje, cum de
exemplu Psalmul 22, unde este vorba de gaurirea mainilor ~i pi-
cioarelor ~i de o impartire a hainelor. Tot a~a, in Isaia 62, 11 ~i Za-
haria 9, 9, unde ni se vorbe~te de intrarea triumfala a lui Mesia In
Ierusalim, pasaje care trebuie referite la Hristos, fiindca ele contin
date ce s-au adeverit numai in istoria vietii Miintuitorului.
2. in riindul al doilea, printre criteriil~ cu ajutorul carora putem
sa stabilim ca o profetie este mesianica, numim locurile paralele.
A~a de pilda, in cartil~ proorocilor, avem profetii mesianice i-ecu-
noscute, caci textul !or nu da na~tere la nici un dubiu. Aceste pro-
feti i clare ~i recunoscute de toti se refera adesea la pasaje din carti
anterioare, cum de exemplu Geneza, Exod, Numeri etc. Pasajele
din aceste carti anterioare, fiind foarte generale, cu greu puteau fi
remarcate de toti ca profetii mesianice, dar pe baza profetiilor mai
recente, lnsa clare ~i precise, trebuie sa le admitem ~i pe cele mai
vechi ca mesianice. A~a de pilda, textul Ezechiel 21, 32 serve~te
pentru a lamuri cuvintele din Gen. 49, 10, unde ni se spune ca nu
va lipsi domn din Juda, piina ce va veni Silo, de care vor asculta
toate popoarele. Nimeni nu ~tia cine va fi Silo. Din Ezechiel ve-
dem ca e vorba de Mesia.
Tot a~a, Psalmul 72, 17 lamure~te pasajul din Geneza 12, 3 ~i 22,
unde se spune ca toate natiunile vor fi binecuviintate prin samiinta
lui Avraam. Or, aceasta odrasla a lui Avraam era Mesia. De aseme-
nea, Zaharia 6, 13 lntrege~te ~i lamure~te pasajul din Ps. 110, 4.
248
3: ~ar ce.l mai p~ternic criteriu pentru identificarea profetiilor
mesiamce dm ~echml Testament 11 constituie Noul Testament.
L-a~ p~tea nu~1 ,,casatia", caci daca Noul A~ezamiint arata ca un
?asa~ d!n Vechml este mesianic, noi nu mai trebuie sa punem la
mdoiala faptul. Acesta este cazul pasajelor amintite in Luca 24
44-45; loa~ l~, 26; 16, 13; I Cor. 2, 10. A~adar, daca n-am recu~
noa~t~ ~esia~1ta~ea .Iocurilor din Vechiul Testament pe care Noul
A~ez~~a~t 111 le m.d1ca mesianice, lnseamna ca am parasit credinta
cre~tina ~' ne-am s1tuat pe o pozitie contrara. ·
~at ~rive~te marturiile Noului Testament, trebuie sa se tina cont
daca _Hnst;is ~i scriitorii Noului A~ezamiint au explicat J~urile in
c~e~tmne 1~ sens propriu, deci exclusiv despre Mesia, sau ei le-au
gas1t ~um~1 ca ~n tip, o P.~efnchipnire a persoanei, activitatii ~i re-
gatulm lm Mesia. Expresnle cu care sunt citate locurile Vechiului
T~sta~ent ~e. ~fla ade~ea nu numai in profetiile mesianice pro-
pnu-z1s~, .~1 ~1 m ~ele ;d~ale sau prei'nchipuitoare. Ele sunt ,, Cum
e_ste ~c:z,~ , ,,ca ·:as: zmplineasca", Ai s-a fmplinit", ,,atunci s-a
zmphnzt , ,, ca sa se zmplineasca ".
Se pot con~~ata urmatoarele cazuri, in ceea ce prive~te utilizarea
acestor expres11 267 :
U~ loc din Vechiul Testament este lamurit adesea exclusiv ~i
propnu despre Mesia. Acesta este cazul locului din Isai·a 7 14 ·
t t ~ M
.1 2 ' ' Cl-
a I~ . ate1 , 2-23: ,, Iata Fecioara va lua in pdntece ~i va na~te
flu ~1-1 vor p~1ie ~umel~ Emanuel ... " Aici ni se vorbe~te de na~te­
rea Dor~nulm Hnstos dm Maria Fecioara. Locul acesta este referit
la Ve~h1~l Testament cu expresia de citare: ,, Toate aceste lucruri
s-au zntamplat ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de profetul
care spune ... "
. ~e asemene~, M~tei 2, 5-6 lamure~te ca exclusiv profetia mesi-
amca. Textul dm M1chea 5, 2: ,,$i tu, Betleeme tara / · 1 d
e~t' · ·d ' . ur u a, nu
_z. nz~1 :cum ~ea. mai_ neinsemnata dintre capeteniile /ui Juda,
cac1 dzn .~me va ze~1 o capetenie care va ft pastorul poporului meu
Israel ...
_ Uneori sunt referite I.a persoana sau la fapte ale Jui Hristos, de
c~treNoul Testa~ent, ~1 acele locuri din Vechiul Testament care
dm cauza larghetn lor, pot fi aplicate ~i altar persoane sau eveni-
I
267 scholz P., op. cit., p. 162.
~
249
 mcnte. Aceste locuri din felul ideal cum sunt lntocmite mai 1ntai in
Hristos 1$i giisesc aplicarea !or integralii. Profetii de felul acesta
su nt cele ideal-mesianice. A$a de pildii, textele din Mat. 21, 16;
Cor. 15, 27 $i Evrei 2, 6-9 lamuresc Psalmul 8, cu privire la Hris-
tos, fiindcii ceea ce psalmistul exprima despre om, numai In Hris-
tos, al doilea Adam, are adeverire deplina. Si faptul este a$a,
fiindca aici este vorba de o stiipanire a omului, care este veridica
pentru raporturile obi$nuite $i experientele omului cu o naturii mai
mult idea/a decat reala; aici este vorba despre om numai In sens
incomplet. Pentru Hristos, din contra, in sens complet.
Si Psalmul 118, 22 este un psalm ideal-mesianic, caci acolo gii-
sim expresia ,, Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii aceea a Jost
asezata fn capul unghiului. Este ideal mesianic, ciici in Matei 21,
42 $i in Marcu 12, 10 Mantuitorul Hristos insu~i se nume$te pe
Sine Piatra cea din capul unghiului. Apostolul Petru, in cuvantarea
sa catre popor, JI nume$te ~i dansul pe Mantuitorul tot Piatra cea
din capul unghiului.
Un psalm ideal mesianic este $i Ps. 69. Cum aflam din Evan-
ghelia dupa loan (15, 25), insu~i Mantuitorul reproduce o parte din
cuvintele versetului 4: ,,Mai numerosi sunt decaf perii capului cei
care ma urasc fn zadar '', introducand citatia cu cuvintele: ,par lu-
crul acesta s-a intamplat ca sa se implineasca cuvantul eel scris in
Legea lor". Mantuitorul i~i aplica Lui cuvintele Psalmului 69, ca sa
arate cat de multi sunt du$manii sai recrutati din numarul saduche-
ilor $i fariseilor. De asemenea, tot in loan (2, 17) este aratat ca
Psalmul 69, 10 $i anume expresia: ,,Ravna casei Tale M-a man-
cat" se aplica lui Hristos, deoarece el a gonit zarafii din templu. Si
ca probii ca Psalmul 69 este ideal mesianic este ca apostolul Pavel,
In epistola ciitre Romani (15, 3), reproduce $i el versetul 10, o
parte: ,, Si batjocurile celor ce te batjocuresc cad asupra mea" ca
aplicandu-i-se lui Hristos, deoarece le introduce cu expresia:
,,dupa cum este scris ". Cuvintele Psalmului 69, versetul 22: ,, Ei
fmi pun.fiere fn mancare si cand mi-e sete fmi dau sa bealf. o{et",
in sens figurat, se pot spune despre orice om credincios. In sens
propriu insii, cuvintele acestea nu se potrivesc decat lui Hristos,
caci la patimile Sale s-au intamplat aidoma. Evangheli$tii Matei
(27, 34-48) $i loan ( 19, 29), istorisind chinurile Mantuitorului,
adaugii $i expresia: ,,ca sa se lmplineasca Scriptura".
250
De multe ori, In cartile Noului Testament sunt referite la Hris-
tos persoane sau evenimente ale Vechiului Testament ca tipuri
personale sa~ reale (prel~chipuiri)2 68 . A$a de exemplu, Mantuito-
r~l folose$te m Evanghelia dupa loan (13, 18) cuvintele Jui David
d~~ Ps. 41, 10: ,,Ce! care mandnca cu Mine pdinea a ridicat ca!-
caiul ~o~tre M_ea ",:a
sa zu_griiveas_ca ~ituatia pe care a adoptat-o
l~~a $1 ~a stab!leasc_a expres1v ca pnn aceasta relatare a fost impli-
nrta Scnptur~. Dupa cum regele David este un antitip al Jui Hris-
tos, tot a~a $1 _Mefi$?O$et_ $i A~itofel, in care David i$i pusese spe-
ra_nt~ ca m n1$te pnetenr, devm ~i ei tipuri potrivite pentru Iuda
tradatorul.
_Evang~el_istul loan (19, 35) relateaza ca lui Iisus nu i s-au spart
flu1ereJe plCIOarelor cand era pe Cruce, atriigandu-ne atentia ca Ju-
cruJ acest~ s-a i'ntamplat: ,, ca sa se plineasca Scriptura ;a os din
o:uele_ ~uz nu se va sparge". Cuvintele sunt luate din Exod 12, 46
$1 Lev1tic 9, 12 u?de_ se spune ca picioarele mielului de pa$te sa nu
fi: r~pte. ATo~mai m1elul pascal, pe care fiii lui Israel trebuia sa-1
man~nce mamtea plecii~i_i din Egipt, devine tip al lui Hristos, in
af~ra de alte cons1derat11 exterioare care prei'nchipuiau jertfa lui
~nstos pe cruce .. Dupa ~um mi~lului . pascal nu i s-au zdrobit pi-
c1o~rele, tot a$~ ~1 IUJ Hnsto_s, m1elul Jertfei pentru pacatele Jumii,
nu 1 s-a~ rupt p1c1oarele, de$I trebuia sii i se sparga fluierele cand a
fost dat JOS de pe cruce.
. Cuvinte~~ din profetul Hozea U, J: ,,Din Egipt am chemat pe
F_zul M~u... care au fost spuse pentru poporul lui Israel care fu seas
dm ~g1pt ,,cu -~ana tare. $i cu brat inalt" (Ex. 20, 2), Evanghelistul
Mate1 le refe~a m mod s1mbolic la mtoarcerea Iui Hristos din egipt
deoarece :1tme sa ne avertizeze: ,, Ca sa se plineasca ceea ce s-~
spus de catre Domnul prin cele graite de prooroc " (Matei 2, 15).
~rgumentul pentru care Israel este tipul Jui Hristos se afla in aceea
ca Israe_l a fost un popor ales $i condus de Dumnezeu.
Cuvmtele di_n Isaia_ ~O, 3: ,, Un glas striga fn pustie: Pregatiti
cal~a Domnulw, netezzf z dun drum pentru Dumnezeul nostru fn /;_
cw:zte_ cele ~scate ", in sens literal sau direct se refera la intoarcerea
ex!l~tilor ~m ~abilon, deoarece profetul intelege porunca craini-
culu1 ca sa faca o cale pentm_Yahweh in pustie intre Babi lon <=i
/ . ' y
268 Ib"d
1 em, p. 164.
251
Pa lestina, ca Yahweh insu~i, ca rege, sa-~i readuca poporul Sau.
C uvintele profetului au fast intelese de Matei (3, 3), Marcu (I, 3),
Luca (3 , 4) ~i Loan (I, 23) in sens simbolic sau figurat, caci le re-
fera la loan Botezatorul, care predica pe malurile lordanului, arse
de soare ~i lipsite de verdeata. In chip spiritual, loan era eel chemat
sa pregateasca calea poporului pentru sosirea marelui rege Mesia.
Profetul Ieremia (3 1, 15) ne infuti~eaza pe Rahela, stramoa~a
poporului evreu, p!angand din cauza ducerii in robia babilonica a
fiilor ei. Evanghelistul Matei (2, 17-18), in sens metafaric, aplica
cuvintele lui Ierernia la p!ansetul maicilor ai caror copii erau uci~i
de soldatii tiranului Irod, ~i face din Rahela un tip al plansetului
maicilor din timpul Jui Hristos, caci incepe cu expresia: ,,atunci
s-a fnplinit ce fasese vestit prin proorocul /eremia care zice: Glas
fn Rama s-a auzit, plangere ~i bocet mult. Rahe/a f~i plangea co-
piii ~i nu voia aa mai fie miingiiiata, pentru cii nu mai erau ".
In cartile Noului Testament mai intalnim ~i cazuri in care o pro-
fetie mesianica a Vechiului Testament este data ca implinita nu in
intregul ei, ci numai intr-un anurnit sector. Cuprinsul profetiei in Ve-
chiul Testament este mai mare decat este el redat an citatia Noului
Testament. De exemplu, versetul 4 din cap. 53 al profetului Isaia:
,,Acesta neputin/ele noastre a purtat ~i durerile noastre a indurat"
este interpretat de Matei (8, 17) ca privind vindecarile pe care le-a
efectuat Mantuitorul, caci el spune: ,, Ca sa se plineasca ce fasese
vestit prin proorocul /saia care zice: El a luat asupra Lui neputin/e-
le noastre si a purtat bolile noastre ". Dar cu aceste cuvinte ale lui
Matei nu s-a epuizat intregul inteles al profetiei Jui Isaia, care se re-
fera in primul rand la vindecarea suferintelor spirituale, adica la vin-
decarea de meteahna piicatelor. De aceea, acest pasaj din ldaia este
utilizat de apostolul Petru in Epistola I (2, 24) cu sensul ultim, adica
despre vindecarea sau mantuirea prin Hristos.
Cele mai importante criterii pentru a stabili mesianitatea locu-
rilor sau pasajelor Vechiului Testament sunt insa consensul una-
nim (unanirnis consensus) al tuturor parintilor ~i scriitorilor cre~­
tini. Daca un conciliu ecumenic s-a pronuntat asupra unui pasaj al
Vechiului Testament ca este mesianic, atunci nici un exeget sau
dogmatician n-are de ce sa mai stea in dubiu.
Ince prive~te criteriile pentru mesianitatea unui pasaj vechi tes-
tamentar, trebuie sa amintim ~ i concordan/a vechilor comentatori
252
iuda_ici c~re, c~ martori_ ~i transmitatori ai traditiei iudaice, ne
furmzea~a prenl_e _aceste1a cu privire la profetiile mesianice, mai
al~s du~a polerructle pe care iudeii le-au avut cu cre~tinii pe tema
Im Mesta.
§ 48. Profefiile mesianice din Pentateuh
~i Cartile istorice
'
1. Profefiile din Pentateuh
P:i.?1a pro_fetie_ mesianica a Pentateuhului este Protoevanghelia .
numtta a~a fi_mdca a fast cea dintai veste buna pe care Dumnezeu ~
?at-o gei:ulm uman cu privire la mantuire. Protoevanghelia se afla
m?eneza ~, :s:_, Vrajmiisie voi pune fntre tine ~ifemeie, fntre sa-
mantc; t~-~l ~am~~/a ei. Acesta f/i va zdrobi capul, iar tu ii vei fnte -
pa calcaiul_ . Atc1 e_ste_ ~orba de blestemul ~arpelui de catre Du~­
ne~e~, dupa ce el a 1sp1tJt pe primii oameni. Sensul general al pro-
fet1.~1 este acesta: !ntre femei_e ~i i'ntre ~arpe, apoi intre samanta fe- .
meu asupra acel~1 a ~arp~lm. Cum am amintit cand am vorbit de
el, ~arpele ~ste ~1a~olul, 1ar samanta sa sunt partizanii Jui. In i'nte-
les meta_fo~1c, b1r~mta asupra diavolului inseamna biruinta asupra
autorulm pacatulu1. '
. I~ <?~n. 9, ~5-27 aflam binecuvantarea Jui Noe asupra celor trei ,
fit a1 sa1._ PasaJ ~I acesta inseamna oarecare progres fa ta de Proto-
ev~ngh~he: ~e~~ In termeni vagi ~i obscuri, aici se pre~ice din care
rasa v~ 1~~1 _b1rmto_rul_ ~arpelu i, care a fast promis prirnilor oameni.
El va 1e~1 dm semmt~a Jui Se_m , eel binecuvantat de Noe ~i nu din ..
cea a Iu_1 lafet: Totu~1, bununle mesianice var trece ~i asupra des-
cendenttlor Ju~ lafet. Pana la urma, nici semintiile coboratoare din
H~m nu ~or ft e~cluse _de I~ ~ces~e lucruri. Hanaan, fiind slujitor
1~1 Se~ ~1 Iafe_t ~1 trebmnd sa-1 sluJeasca pe ace~tia, va avea ocazie
sa fa~a cu~o~tmt~ cu religia stapanului sau ~i astfel, de~i umilitor
totu~1 va ~unge ~1 el la adevarata religie 269 . '
269
v - ~e~g~ N., Contribufii la liimurirea textelor mesianice diin carte11
raceru, S1bm, 1930, p. 19-20.
253
/I
I
 In Gen. 12, 2-3 aflam promisiunea racuta lu) .Avr~am: ,,Voi face
din tine un neam mare ~i te voi binecuvanta. It1 vo~ face un n~me
mare ~i vei fi 0 binecuvantare. Voi binecuvanta pe c~1 ce te vor bn~e­
cuvanta ~i voi blestema pe cei ce te ~o~, ble~t~ma. ~1 toate neamunle
pamantului vor fi binecuvantate in tme . Pnv1legml dat ~e ?u~~­
zeu lui Avraam este de natura spirituala ~i vrea sa _spuna :~ 0rehgia
lui A vraam va deveni un centru de binecuvantare un~ver~ala . A Ultima profetie mesianica din Pentateuh este cea din Deut. 18,
AI G 18 18 c:i 22 19 binecuvantarea se repeta lm A vraam, m
n en. ' v ' - I . I b
Gen. 26, 4 se repeta lui Isaac, iar in Gen. 28, l ~ se r~pet~ u1_ aco ·
Aici, Mesia apare ca un urma~ al ~c.estorA tre1 patnarh1 pn~ car~
toate popoarele pamantului vor part1c1pa candva I~ mare bmecu .
? prin el generatiilor viitoare ale lui Israel, ca din mijlocul lui Israel
vantare. Prin Mesia, urma~ul patriarhilor, _va vem mtoarcerea oa-
menilor la Durnnezeu, convertirea !or la umc~l Durnnezeu. _ tele Sinai. Acest nou legislator va face cunoscut lui Israel adeva-
In Gen. 49, 10 avem profetia patriarhulm _Ia~ob.' pronunt~t~ pe
patul de moarte: ,, Toiagul de domnie ~u ~a !zpsz din_ Iu~a, ~zcz to-
iagul de amutire dintre picioarele fur, pana va venz_ Sz~o .y1 de el
var asculta p~poarele ". Acest text celebru este ~urrut cand profe-
tic cand binecuvantare. El a dat prilej de a se d1sc~ta m~lt asupra
lui' din cauza numelui de Silo care este oarecum emg~at1~. Textul
de~crie viitorul fericit al tribului Juda ~i-1 arata P~ Mant~itorul ca
pe un urma~ al lui Iuda ~i print al p.acii . El v_a ~e~1a adevarata pac~
popoarelor pamantului, care-i vor JUra credmt_a ~1 pe ~are le v; un~
sub sceptrul Sau. in mod indirect, In aceasta profet1e e_ste Aa: ~1
timpul aparitiei lui Mesia (Silo )z11 , deoarece se spu~e _ca, pa~a la
aparitia printului pacii, Iuda va mentine puterea legala ~1 rega_la. .
A~este p~ofetii, dupa cat se vede, au fost f!i~ute i_n pre1stona
omenirii ~i In timpurile pa~riarha~e ale po~orul~t 1srael~t. D~ la pal
triarhii evrei ~i pana la ie~irea Im Israel ~m _E?1pt, _d~ct un m~e.rva
de aproape 0 jumatate de mileniu, nu ma1 gas1m mc1 o prom1smn:
mesianica. Motivul nu ni-1 explicam. Poate ca cele ce s_e racus~ra
erau suficiente, poate ca au mai fost ~i altele c~re !1u m s-~u pas-
trat, deoarece au mai existat scrieri care au dtsp~ut. A~ia As;~~
sfiir~itul ratacirii prin pustie, cand Israe_l se a~ro?'~ de paman
Tarii Fagaduintei, 1ntalnim o noua profet1e mesian_1c_a.
, Noua profetie mesianica este cea racuta ~e v1~1onarul Balaam
(Num. 24, 15-19): ,,ii viid dar nu acum; z/ przvesc dar nu de
270
Ibidem, p. 22.
271
Ibidem, p. 22 sq.
254
___
......_
aproape. 0 stea riisiiri: din Jacob, un toiag de cdrmuire se ridicii
din Israel ... Prin aceste cuvinte, vazatorul Balaam ii vede pe Mesia
ie~ind din tulpina lui Iacob, ca pe o stea ce rasare pe cer ~i ca un
sceptru ce se ridica din sanul lui Israel. Aceasta lnsemna ca Mesia ·
avea sa fie un Domn stralucit, viteaz ~i priceput, caci va ~ti sa puna
la ascultare toate popoarele care se vor lepada de paganismul lor.
15-18: ,, Le voi ridica, din mijlocul frafi/or /or un prooroc ca tine.
Eu voi pune cuvintele Mele fn gura lui .yi el le va spune tot ce-i voi
porunci Eu .. . ". In aceste cuvinte, Dumnezeu spune lui Moise, ~ i
va face sa apara un profet mare, de talia legislatorului de pe mun-
rata vointa a Jui Dumnezeu ~i prin Israel Ia toata raptura de pe pa-
mant. De acest mare profet va trebui sa asculte tot pamanteanul ~i
sa se lncreada intr-insul.
2..Profe/iile mesianice din carfile istorice
In cartile istorice ale Vechiului Testament, lntalnim foarte pu-
tine profetii mesianice in adevaratul sens al cuvantului. Ele sunt
mai putin numeroase decat In Pentateuh. Motivul nu-1 cunoa~tem,
caci nu putem patrunde misterul iconomiei divine. Cum am afir-
mat ~i mai sus, poate ca erau suficiente cele ragaduite de Durnne-
zeu patriarhilor, ca prin ele sa fie incalzit ~i lntarit credinciosul
mozaic spre a a~tepta nezdruncinat lmparatia mesianica.
Prima dintre profetiile mesianice din cartile istorice din afara
Pentateuhului este proorocia Anei, mama profetului Samuel, din I
Sam. 2, 10: ,, Vriijma.yii Domnului var tremura. Din fniilfimea ce-
rului, El f.yi va arunca tunelul asupra /or. Domnul va judeca mar-
ginile piimdntului. El va da fmpiiratului Sau putere .yi va fniilta tii-
ria unsului lui". Ana, mama lui Samuel, prin aceste cuvinte pre-
zice regatul Jui Mesia ~i gloria Bisericii Sale. Regele mentionat
aici nu este altcineva decat Mesia eel a~teptat de Israel. EI ~i ni-
meni altul va fi eel care are sa inaugureze era mesianica, dupa cc
Yahweh va fi judecat marginile pamantului, in mijlocul tunctc lor
~i fulgerelor. Acum doua tabere stapanesc pamantul: cei crcdinci
o~i (hasidim) ~i cei rai. Dar cand va veni Mesia, cei rai cam 1111 st:
255
___._
-

vor converti vor fi nimiciti. Mesia va infiinta regatul Sau cu cei pi-
. .d ·27?
o~i ~i repti -.
A doua profetie din cartile istorice este cea aflata in II Sam. 7,
11-16 (cf. I Chr. 17, 10-14):,, ... Eu ifi voi ridica urma$ dupa tine,.
care va ie~·i din trupul tau $i-i voi intari domnia. Elva zidi numeluz
Meu o casa $i voi intari pe vecie scaunul de stapanie al domniei
Sale ... Casa ta $i domnia ta vor dainui ve$nic inaintea ta $i scau-
nul tau de domnie va ft intarit pe vecie ... " Profetia aceasta o face
, proorocul Natan regelui David, caruia Dumnezeu 'i.i promi.te. ca un
descendent care nu poate fi altcineva deciit Mesia va nd1ca ~n
templu (Biserica) ~i va ramane Domn 'in etern. ~u ac~as~a profetie
'incepe credinta ca Mantuitoral va fi din casa !~1 David ~1 de aceea
regatul acestuia (al Jui David) va ramiine 'in vec1.
, A treia profetie din cartile istorice o aflam 'in II Sam. 23, I -7,
unde sunt redate ultimele cuvinte ale lui David: ,, ... Macar ca nu
este a$a casa mea inaintea lui Dumnezeu, totu$i El a facut cu Mine
un legamant ve$nic, bine intarit in toate privinfele $i tare. Nu va
face El, oare, sa rasara din El tot ce este sp~e man'.uirea $i b~cu­
ria mea .. . ". Aici, 'in cuvantarea sa profetica, David se refera la
promisiunea divina ca Mesia va ie~i din casa Jui. Venirea lui Mes~a
va 'insernna, 'intai pentru Israel ~i apoi pentru toata lumea, bucuna
cea mai mare caci el va aduce mantuirea omenirii.
, A patra p;ofetie mesianica din cartile is~o~ice o aflam .1~ I Re~i
v
9, 5: ,, Voi intari pe vecie scaunul de stapanzre al domnzez tale zn
Israel, cum am spus tatalui tau David, cand am zis: Nu vei.f! lipsi'.
niciodata de un urma$ pe scaunul de domnie al lui Israel . De~1
aceste cuvinte privesc mai mult latura pamanteasca a dinastiei Jui
David, totu~i aceste cuvinte constituie ~i o profetie mesia?ica, c.a~i
adevaratul Damn, Unsul Jui Dumnezeu, prin excelenta, dm famiha
lui David va fi Mesia.
272 Dhorme P., Les livres de Samuel, Paris, 1910, p. 30 sq.
256
II
§ 49. Profetiile mesianice din Psalmi
Psalmii cu profetii mesianice nu sunt prea multi. Psaltirea n-are,
ca Profetii, locuri numeroase care sa ne vorbeasca direct ~i explicat
despre persoana lui Mesia. Dar atiitea ciite avem, aceste locuri ne
dau sau ne sugereaza o idee foarte inalta de statul lui Mesia, idee
ce va fi pe deplin Inteleasa numai dupa realizarea sa, adica dupa
venirea lui Mesia. In ce prive~te opera lui Mesia, in cadrul icono-
miei mantuirii cu care Dumnezeu vrea sa salveze genul uman, am
putea spune ca gasim urme peste tot in psalmi, desigur, nu spuse in
mod clar, ci mai mult prin insinuari ~i aluzii foarte saracacioase .
273
In general, psalmii mesianici sunt, parte, mesianici proprii,
adica cei care se refera exclusiv la Hristos ~i regatul Sau, ori, In
parte, tipici sau ideal-mesianici, adica In care este laudat fie David,
fie Solomon ori alta persoana pioasa. Lauda acestora este facuta In
a~a mod lncat sa descoperi In persoana zugravita pe blandul, umi-
litul dar pana la urma gloriosul Mesia. De aceea, ace~ti psalmi sunt
numiti tipici, fiindca ei se refera sau descriu tipul lui Hristos.
Psalmul 2. Cel dintai psalm mesianic recunoscut de toata cre~­
tinatatea este Psalmul 2, fiindca aici se lntalne~te pentru prima oara
In Vechiul Testament cuvantul Mesia (Ma$iah. Aici, in Psalmul 2,
2 ~i Daniel 9, 25 ~i 26). Printr-o viziune profetica, autorul Psal-
mului vede cum natiunile pamantului se rascoala contra lui Dum-
nezeu ~i asupra unsului Sau. Apoi el vede pe Mesia In rolul Sau de
Fiu al Jui Dumnezeu, nascut 'intr-o ,,astazi" plina de mister, pe care
numai Evanghelia ova explica. Prin dreptul de na~tere ~i prin da-
ruirea milosarda a Tatalui ceresc, Mesia este stapanul absolut al
natiunilor ~i daca este nevoie, el va fi judecatorul teribil al printilor
~i al regilor. Oricine va lncerca sa se desfaca de jugul sau, acela va
lncerca sa se rascoale contra Jui Dumnezeu Atotputernicul. Aceas-
ta lnseamna ca va pieri de judecata plina de manie ~i groaza a
274
Dornnului .
In Psalmul 8, 6 citim: ,, Miqoratu-l-ai pe dansul cu pufin sub (
fngeri, cu slava $i cu cinste l-ai fncununat ... " Psalmul 8 a fost so-
273
Cales J., Le livre des Psaumes, vol. I, Paris, 1936, p. 63.
274
Ibidem, p. 47.
257
cotit psalm mesianic in mod obi~nuit, ciici a fost raportat la Iisus
Hristos din antichitatea cre~tina cea mai pronuntatii. Mantuitorului
i s-a aplicat versetul 2, ca prevestind intrarea lui triumfalii In Ieru-
salim, In ziua de Florii (Mat. 11, 25; 21, 16), iar Cor. 15, 26 ii apli-
cii versetul 7, pe catii vreme Epistola ciitre Evrei 2, 6-8 ii aplicii sau
referii Jui Hristos versetele 5-7, citate mai sus. Referintele acestui
psalm la persoana lui Mesia trebuie luate In mod spiritual 275 •
In Psalmul 16 ne intalnim cu o rugiiciune a lui Mesia pe care o
face lui Dumnezeu ca sii-i vinii In ajutor din pricina suferintelor
spre care merge. Profetia mesianicii se vede In versetele 8-10, unde
citim: ,, Pentru aceea inima mi se bucura si sufletul mi se veseleste,
far trupul mi se odihneste In liniste; Caci nu vei lasa sufletul meu
In locuinfa mor/ilor (seal), nu vei ingadui ca eel cuvios al Tau sa
vada putreziciunea ... " Mesia va fi <lat mortii, dar aceea nu-l va
putea retine, ciici Dumnezeu Ii va ariita ciirarea vietii, adicii ii va
face Domnul vietii ~i al mortii.
In Psalmul 18, 49-50 citim: ,,De aceea, Doamne, te voi lasa
printre neamuri, voi canta slava numelui Tau. El da mari izbiiviri
regelui Sau si da indurare unsului Sau, lui David, si seminfiei lui ".
Aici ni se spune cii Dumnezeu dii mari daruri lui Mesia care, cum
~tim de mai inainte, va fi un descendent din casa lui David. Psal-
mul 18 in intregime descrie victoriile ~i regalitatea lui David, care
sunt figura sau tipul victoriilor ~i al regalitiitii universale ale lui
Mesia care va veni.
In Psalmul 22, Mesia lncepe cu strigiitul de durere ~i amiiriiciune:
,,Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit si pentru ce Te
departezi Jara sa-mi ajufi si Jara sa-mi asculfi plangerile mele?"
Dumnezeu care a ascultat ruga tuturor pio~ilor, pe Mesia nu-I ascul-
tii. El va trebui sii ispii~eascii pentru toti. Durerea ~i suferintele lui
Mesia, In Psalmul 22, sunt agravate de faptul cii ele provin de la ai
siii ~i poporul siiu care, ca ni~te caini, cautii sii-1 sfii~ie. Dar eel
suferind este convins cii Dumnezeu nu-I va pariisi, ~i pentru aceasta
numele lui Dumnezeu va fi preamiirit prin actiunile lui Mesia.
in Psalmul 22 giisim amintite riistignirea ~i strigiitele de pe
cruce: ,, Toti cei care m-au vazut; m-au batjocorit, au grail cu bu-
zele, au clatinat cu capul (zicand) : Nadajduit-a spre Domnul; iz-
275
Ibidem, p. 46.
258
baveasca-1 si mantuiasca-l, daca-l voieste ... Mi-au strapuns mai-
nile si picioarele ... "
_ !oAt In ~s.alm_ul 2~ giisim ~i acele memorabile cuvinte care ~i-au
g~s1~ 1mphn_1re ~n z1ua _calvarului, cand osta~ii au lmpiirJ:it lmbrii-
c~m111tea Jui Hnstos: ,Jmparafit-au hainele mele lorusi, iar pentru
cam~sa mea ~u aruncat sorfi" (Ps. 22, 18). De asemenea, In Ps. 22
se gasesc cuv111tele care alciituiesc rugiiciunea ortodoxii de la masa
de sear~: ,,Manca:var saracii si se var satura si var !auda pe Dom-
nul; ce1 ce-1 cauta pe Dansul, vii var fi inimile !or in veacul veacu-
lui ". (Ps. 22, 29). Numai cii textul ebraic este simtitor deosebit de
eel ~I Septuagintei, dupii care s-a fiicut traducerea ro~aneascii.
In Ps. 34, 18-20 citim: ,,Domnul este aproape de cei cu inima
franta .yi iz_b_aveste P_e cei cu duhul umilit ... Toate oasele for le pa-
ze~te ca met unul dm ele sa nu se sJarame ". Psalmul este mesianic
pn~ ver~etul 20 care spune cii oasele dreptilor nu vor fi sfiiramate.
L_m. Mesia, cum ne spun_ Evangheliile, nu i s-au zdrobit picioarele,
cac1 el era Dreptul drept1lor, adicii in el piicat nu se afla cum miir-
turi__se~te Isaia ~i a confirmat-o Hristos lnsu~i . '
In Psalmul 35, 13-15:,, Cand erau ei bolnavi, ma imbracam cu
s~c, imi umileam_ sufletul cu post si ma rugam cu capul plecat la
san. Umblam plm de durere ca pentru un prieten, pentru un
frat~ ... Dar cand ma clatin eu, ei se bucura si se strang ... ca sa ma
baqocoreasca si sa ma sJasie neincetat. Scrasnesc din dinti contra
mea ... " ·
Aic:_i sunt p'.efi~urate comportarea rea, nerecuno~tinta ~i mai
A
ales_ tradar:a Jui ~nstos. _In fata Jui Pilat, multimea care primise de
la I1sus atatea b111efacen s-a unit cu fariseii ~i ciirturarii, cerand
con damn area.
In Psal?1u1 40, 6 citim: ,, (Doamne) tu nu doresti nici jerifa, nici
dar de maneare... n~ ceri ~r~ere de tot, nici jerifa de ispas ire".
Acest ~salm_ a devemt mesiamc, in urma citiirii sale de apostolul
Pave~, 111 ~p1stola cat:e E~rei ( 10, 5-10), unde vorbe~te despre ine-
f~cac1tatea }ertfel_or, fondca ele nu puteau sii ~teargii piicatele. Singur
sang~le Im_ Mesia a putut sii faca aceasta ~i de aceea nu mai este
ne~~1e de Jertfe. Care dintre cele douii sensuri, tipic sau literal, se
afla 111 Psalmul 40? Ambele se potrivesc276, dupii textul ebraic.
;1/
216 Ca I'es J ., op. elf.,
. p. 49.
259
 In Psalmul 45, al carui autor este unul din fiii lui Corah, dupa o
scurta introducere, se aduce lauda unui rege. Lauda este adusa, pe
de o parte, din cauza frumusetii sale (spirituale), iar pe de alta par-
te, pentru indrazneala cu care a flicut mari fapte eroice, in lupta
pentru adevar ;;i dreptate. Autorul psalmului nume;;te cu numele de
Dumnezeu pe rege (Elohim), iar domnia sa o descrie ca buna ;;i
drepta. Ea va dura in veci, din care cauza Dumnezeu ii ~va da rege-
lui bucurie ;;i cinste cum n-a mai dat altui regent. Intr-adevar,
imbracat cu haine scumpe ;;i inconjurat de o societate aleasa prin-
tre care se afla ;;i multe fiice de imparati, regele se va casatori cu o
fiica de rege, care va straluci ca aurul din Ofir (7-10). Vorbind de
aceasta fiica de rege, arata ca ea ;;i-a lasat casa tatalui, ;;i-a lasat
poporul ;;i cu toata dragostea s-a incredintat sotului, pe care-1 cin-
ste;;te cape Stapanul ei . Din aceasta cauza, ei Ii vor fi incredintate
cele mai bogate popoare. Apoi, psalmistul descrie maretia ei ca lo-
godnica, cum era \'mbracata cu haine stralucitoare, insotita de fe -
cioare ;;i prietene, in sunet de bucurie ;;i pompa, va fi introdusa in
palatul regelui (14-16) . in \'ncheiere, autorul se intoarce la rege, ca-
ruia ii fligaduie;;te o generatie numeroasa, ce va ajunge sa stapa-
neasca peste tot pamantul. Asigura apoi ca numele acestui rege
stralucit ;;i puternic va fi laudat de toate neamurile ;;i ca toate po-
poarele vor sarbatori faima sa cu cantece de lauda, faima ce va
dainui pana In timpurile cele mai indepartate (17-18).
Ca ;;i eel al Cantarii Cantarilor, cuprinsul acestui psalm este
alegoric. Dupa cum in Cantarea Cantarilor este descrisa casatoria
spirituala a Jui Mesia cu Israel eel credincios, sub imagine~ im-
prumutata de la momentul logodirii sau unirii unui rege cu mireasa
sa, tot a;;a ;;i in Ps. 45, regele eel laudat este regele Mesia. Logod-
nica sau regina este comunitatea credincioasa din popor sau prima
comunitate (Biserica) cre;;tina din iudeii convertiti . Fecioarele ~·i
prietenele logodnicei care urmeaza pe regina in palat sunt c?mu-
nitatile dintre paganii convertif i, care impreuna cu comumtatea
fon~ata din iudei, se vor uni impreuna, pentru o comunitate mare,
adica pentru un trup mistic 277 , cum ne invata dogmatica cre;;tina.
In Psalmul 50 din textul ebraic, nu din textul Scptuagintei, ci -
tim: ,,Dumnezeul nostru vine $i nu tace. lnaintea Lui merge unfoc
277 Scholz P ., op. cit., p. 174.
260
mistuitor $i fmprejurul Lui o furtuna puternica. El striga spre ce-
ruri sus $i spre pamant, ca sa judece pe poporul Sau: Strange-mi
pe credincio$ii Mei care au facut legamant cu Mine prin jertfa"
(Ps. 50, 3-5). Psalmul este tipic sau ideal, caci sub forma cultului ;;i
serviciului de la templu, autorul psalmului vede cum Dumnezeu va
veni pe pamant la judecata viitoare sa rasplateasca pe fiecare dupa
cugetul sau, iar nu dupa jertfele ad use.
In Psalmul 69, 21 citim: ,,Ei fmi punjiere in mancare $i cand
mi-e sete, imi dau sa beau o{et". Ca ;;i eel de mai sus (psalmul 50),
este un psalm ideal. A devenit mesianic, fiindca Evangheli;;tii au
vazut implinirea sa atunci cand, pe cruce, Mantuitorului i s-a dat sa
bea otet amest~cat cu fiere. (Mat. 27, 34; 27, 48; Marcu 15, 23;
loan 19, 29). Intr-o oarecare masura, Ps. 69 este perechea Psal-
mului 22, caci, ca ;;i in 22, ;;i aici gasim strigate catre Dumnezeu,
numai ca blestemele sunt mai puternice, lucru ce face ca Ps 69 sa
se departeze mult de spiritul Evangheliei 278 .
In Psalmul 72 gasim cuvinte prin care se lauda stralucirea re~ "
gelui Mesia ;;i a regatului Sau. Tot aici este prefigurata \'nchinarea
magilor. Psalmul 72 glorifica pe Hristos, cape Domn drept ;;i mi-
lostiv, caci ajuta pe cei sarmani ;;i apasati. Din contra, mustrii pe
cei puternici, dar apasatori. Drept urmare a domniei sale, va aparea
pe pamant teama de Dumnezeu, pacea ;;i fericirea (1-5). Aceasta
domnie ce aduce dreptate ;;i pace, care pentru popor va insemna
binecuvantarea intocmai ca o ploaie ce da unei campii cre~tere ;;i
imbunatatire, nu va fi de scurta durata, ca domniile pamante;;ti, ci
va dura in eternitate, intinzandu-se peste tot pamantul. Toti regii ;;i
toate popoarele pamantului, chiar cele mai indepartate, mai puter-
nice ;;i mai salbatice, vor trebui sa se supuna acestei imparatii
(6-11) care nu invinge prin puterea armelor, ci prin dreptatea ~i iu-
birea cu care regele poarta grija omenirii suferinde. Sub acest regat
drept ;;i etern se vor bucura toate popoarele pamantului de cea
mai.mare binecuvantare. Din aceasta cauza, ele se socotesc fericite
~i lauda pe rege (16-17), care este Mesia .
279
In Psalmul 89, 38-45 ni se preveste~te moartea lui Mesia, in
floarea vietii: ,,Si tofu$i Tu Te-ai mania! pe unsul Tau ... ai pus ca-
278
Cales J., op. cit., p. 52.
279
Scholz P., op. cit., p. 175.
261
pat stralucirii lui... i-ai scurtat zilele tineref ii $i l-ai acoperit de
ru$ine ... " ..
in Psalmul 11 O ni se veste$te ca Mesia este rege, pr..eot $1 Jude-
cator ve$nic: ,, Domnul a zis Domnului meu: Sezi de-a dreapta
Mea, pana voi pune pe vrajma$ii tai sub picioarele tale:·· fJom_nul
a jurat $i nu-Iva parea rau; Tu e$li preot in veac, dup~ ra~du~a:a
lui Melhisedec. Domnul de la dreapta ta zdrobe$te pe zmparafz, zn
ziua maniei Lui. El face dreptate printre neamuri ... "
in Psalmul 118, 21 citim: ,, Piatra pe care au nesocotit-o zidito-
rii a ajuns sa.fie in capul unghiului cladirii. Domnul afacut lucr~l
aces ta $i El este minunat in ochii nO$tri ". Piatra din. capul. ~nght­
ului, cum ne spun sfintii Evangheli$ti, avea sa fie Hnstos ~-1 1mp~­
riul mesianic, ce urma sa inlocuiasca toata oranduiala lum11 vech1:
Aceasta este ziua care afacut-o Domnul, sane bucuram $i sane
~eselim fntr-fnsa", adica atunci cand prin lnvierea lui Hristos s-a
pus baza imparatiei mesianice. Atunci a scapat lumea din robia
mortii fiindca Hristos a spalat pacatul cu sangele Sau.
Si~tetizand ideile procurate de psalmii mesianici proprii $i de
cei ideali sau tipici, obtinem astfel urmatoarele generalitati:
. l. Mesia om, dar $i Dumnezeu in acela$i timp. Mesia este om,_
caci se na$te dupa trup din poporul lui Israel $i este un vlastar al lu 1
David (II Sam. 7, 13-16; cf. Ps. 89, 20; 132, 18). Mesia vorbe$tC
despre sprijinul pe care 1-a primit din na$tere de la Dumnezeu (P~.
22, 10). Este eel mai frumos dintre fiii oamenilor (Ps. 45, ?)· __
P1-
cioarele i se desfac iar inima i se tope$te ca ceara, puterea v1et11 sc
rnic$oreaza $i limb~ i se lipe$te de cerul gurii (Ps. 22, 15); maini l ·
$i picioarele ii sunt gaurite (22, 17), trupul ii este in a$a stare elc
plans, !neat nu mai pare un om, ci un vierme (Ps. 22, 7; cf. Ps. 16,
1; 22, 2; 16, 9-10). .
Mesia este Dumnezeu. Mesia este Fiul lui Dumnezeu, adeven l
din eternitate (Ps. 2, 7). El vine de sus (Ps. 72, 2); este intarit cu
putere divina $i indepline$te fapte divine (Ps. 2, 8; 2, 12; 45, 5-7).
Lui Mesia i se cuvine adorare $i rugaciune sfanta (Ps. 2, 12; 45, I.
sq; 72, 5-17). El poarta nume divin ca Elohim (Ps. 45, 7-8), Ado/1(/1
( Ps • 110 ' l) 'f"i Ghibor ,,Putemicul" (Ps. •45, 4).280
Dupa demnitate $i acfiunea sa, Mesza este :
280
Scholz P., op. cit., p. 179.
262
a. Rege uns de Dumnezeu sa participe la putere $i domnie (Ps.
2, 6); acesta este rostul sau (Ps. 110, 1-5). Regatul lui care pleaca
din Sion (Ps. 2, 6; llO, 1) cuprinde mai intai pe credincio$ii din
poporul ragaduintei (Ps. 45, l 0) $i mai apoi pe toate popoarele pa-
mantului (Ps. 2, 8; 22, 28-30; 45, 17; 72, 8-9; 72, 11; 72, 17). Re-
gatul mesianic este universul, atat in ce prive$te timpul, fiindca
este ve$nic (Ps. 45, 7; 72, 5; 22, 31), cat $i spatiul, caci va cuprinde
tot pamantul (Ps. 2, 8; 22, 28-30). Ca rege, Mesia este drept, caci !I~
luptii pentru dreptate $i adevar (Ps. 72, 2) $i poarta grija de cei sa-
raci, apasati, viiduve $i orfani (Ps. 72, 2; 72, 12; 72, 14). Pe contra-
rii Sai, care-I refuza ascultarea, El ii va distruge (Ps. 2, 9; 12; 16,
4; 45, 5; 110, 2). A$adar, regatul Jui Mesia este un regat al dreptatii
$i al pacii, un regat al binecuvantarii depline, atat de natura spiritu-
ala, cat $i pamanteasca (Ps. 72, 3; 72, 17; 22, 27-32).
b. Preot. Mesia va fi preot nu In felul celui mozaic sau levitic,
ci dupa randuiala lui Melhisedec, eel care a oferit lui Dumnezeu o
jertra de paine $i vin (Gen. 14, 18). La aceasta functie a fost che-
mat Mesia prin hotararea nestramutata $i eterna a lui Dumnezeu
(Ps. 110, 4). Ca preot, el a instituit o cina de jertfe la care iau parte
toti oamenii bogati $i saraci care se vor satura $i bucura (Ps. 22,
26). ldeea care sta la baza sacerdotiului, adica aceea de a ispii$i $i a
impaca, Mesia o va reprezenta in mod inalt $i adevarat, dupa tipul
adevaratului preot (Melhisedec) $i in special dupa natura sa, divina
~i umana. Lucrul acesta ii arata caracterul $i fiinta regatului insti-
tu it de El, care este de-a face sa dispara pacatele $i dezordinea pe
care o aduce pacatul in viata. Actiunea Sa sacerdotala $i-o va ln-
cepe in Ierusalim, caci din Sion va reincepe rena$terea omenirii.
Pacea, dreptatea, mantuirea, binecuvantarea $i adevarata cunOa$-
tere a lui Dumnezeu vor domni atunci peste tot. Cum va putea Un-
sul sa realizeze aceasta transformare? Cum va putea El sa impli-
neasca actiunea sacerdotala a spalarii pacatelor $i a impaciirii? Me-
sia, sacerdotul, sufera $i rabda ceea ce nici un om de rand nu face.
El, Fiul $i Iubitul lui Dumnezeu, sufera nu pentru vina sa proprie,
ci diindu-se in schimb pentru popor. Acesta este scopul suferintei,
ch iar daca el nu este exprimat prin cuvinte; el a fost exprimat
loarte clar in fapte. Drept urmare $i rod al suferintei Sale, al scula-
rii Sale din mormant $i invierii din morti , celor care se ata$eaza
263
 Lui, le rasare curajul, fericirea ~i viata ve~nica, precum ~i converti-
- ~ ·1 or Ia adevara
rea tuturor pagam - t u I D umnezeu 281 .
c. Mesia se arata ca profet. Ca profet, adica lnvatator, se va
arata Mesia, caci lnsu~i ne spune: ,,(Doamne), eu voi vesti numele
tau, fra{ilor mei, in mijlocul adunarii Te voi lauda" (Ps. 22, 23);
,, Legea Ta, Doamne, este in adancul inimii mele. Voi vesti in-
durarea Ta in adunarea cea mare. Jata ca nu-mi inchid buzele. Tu
.$fii lucrul acesta, ca vestesc adevarul Tau .$i mdntuirea Ta .$i nu
ascund bunatatea Ta .$i credincio.$ia Ta in adunarea cea mare"
(Ps. 40, 9-11 ). Mesia arata prin aceste cuvinte ca una din laturile
misiunii sale pamiinte~ti este tocmai aceasta de a lnvata, ~i nu nu-
mai indivizi singuratici, ci ,,adunarea cea mare", adica toata lumea.
Mesia va lnvata In pilde ca sa fie accesibil tuturor: ,,Asculta
poporul Meu inva{aturile Mele. Lua{i aminte la cuvintele gurii
Mele. lmi deschid gura .$i vorbesc in pilde ... "(Ps. 78, 1 sq.).
§ 50. Profetiile mesianice din cartile profetice
Profetiile mesianice din cartile profetilor sunt cele mai nume-
roase In raport cu cele din cartile istorice ~i didactice. De aceea, le
vom semnala fugitiv pe cele mai importante ~i apoi vom face o
sintetizare a lor.
Isaia. Despre regatul pacii (Is. 2, 1-5); Vlastarul Domnului (4,
2-6) Na~terea Domnului din fecioara (7, 14); Galileea Neamurilor
~i Pruncul minunat (9, 1-7); toiagul din radacina lui Iesei (cap. 11);
ciintarea Israelului miintuit (cap. 12); divinitatea lui Mesia (cap.
25, 9); regatul mesianic al dreptatii (32, 1-8); starea fericita a Bise-
ricii (cap. 35); profetie despre precursorul Domnului (40, 3); acti-
vitatea ,,Robului Domnului" (cap. 42); miingiiierea Bisericii ~i pa-
timile Jui Hristos (43); salvarea cereasca (45, 8); Robul Domnului
lumina ~i miintuire (49); Mesia nesocotit, dar el e biruitor (50,
4-11); ,,Robul Domnului" =Mesia, care-~i da viata pentru pacatelc
poporului (54); stralucirea noului Ierusalim (54); Legamiintul nou
este etem (55): promisiunea unui Miintuitor (59); stralucirea rega-
281
Ibidem, p. 180.
264
tului. mesianic (60); miintuirea vine prin Mesia (61); a~teptarea lui
Mesia (62).
Ieremia. Locul de lntiilnire al neamuriior este la sediul lui
Dumnezeu, care este Ierusalimul (3, 14-18). Vlastarul Iui David
aduce mantuirea (23, 1-8) Vestire des pre Mesia (31 );
Ezechiel. Vlastarul eel fraged (17, 22-24); Mesia rege (21 ,
24-2_7); Bu~ul pastor (34); Apa ~i spirit (36, 25-27); Sceptrul lui
David ve~mc (37, 15-28); Izvorul de apa vie (47, 1-13) .
Daniel. Regatul eel ve~nic (2, 44-45); Fiul Omului, Ce! incarcat
de zile, regat universal (7, 9-14); 70 saptamani (9); lnviere ~i anti-
crist (12). I
Hozea. Pact ve~nic (2, 18-23); David, rege etem (3); Din Egipt f1
am chemat pe Fiul meu (11, 1).
Ioel. Ziua Dornnului (I, 15; 2, 1-2); Varsarea Sfiintului Duh ·
minuni (2, 23; 2, 28-32). '
Amos. Moartea lnsotita de semne (5); Timpurile viitoare (9
8-15). '
Obadia. Mantuirea vine din Sion (15-21).
Michea (Micha). Regatul pacii (4, 1-4); Mesia se na~te in
Bethlehem (5).
Avacum (Habacuc). A~teptarea natiunilor (2, 1-3); Victoria ea
Jui Mesia (3).
S_of~nie (Zefa~ia). Ziua maniei Dornnului (I, 7-18); paganismul
va d1sparea; adevaratul rege (2, 11 ); Convertirea tuturor natiunilor
~i spiritualitatea bunurilor mesianice (3, 9-21). '
Agheu. Stralucirea celui de-al doilea templu (2, 7-10).
Zac~aria. Vl~starul Domnului (3, I- 10); Mesia preot ~i rege (6,
9: 13); mtrarea tnumfala in lerusalim a lui Mesia (9, 9); Mesia este
vandu~ pentru ~Ode_ arginti (11, 12-13); Mesia va fi strapuns (12,
10); tradarea Im Mesia; pastorii batuti, turrna se lmpra~tie (13).
Maleahi. Jertfa Noului Legamant (Euharistia) (1, 10-11); Pre-
cursorul Jui Mesia ~i judecata natiunilor Ia venirea Jui Mesia (3,
1-6); Profetul Ilie lnaintemergator al Jui Mesia (4, 5- 6).
265
I'

Profefiile mesianice in cifrfile necanonice
Tobie (Tobit). Vestirea fericirii Ierusalimului (13, 10-16); Con-
vertirea paganilor ( 14, 8).
Baruch. Chemarea Ierusalimului la bucurie (4, 36-59).
Ben-Sirach (intelepciunea lui lisus fiul lui Sirach); lntelepciu-
nea cea necreata (24); regatul mesianic din casa lui David ( 45, 34).
Macabei. Regatul etern (2, 54); a~teptarea profetului (4, 46);
Profetul credincios (14, 41).
§ 51. Mesia ~i activitatea sa dupa profeti
Profetiile mesianice din cartile profetice, cum s-a vazut din pa-
ragraful precedent, sunt cele mai numeroase. A vorbi despre ele In
parte ar lnsemna sa ne lntindem prea mult. De aceea, sintetizam
profetiile mesianice din cartile proorocilor In ideile principale 282
de-
spre Mesia, despre activitatea Sa ~i despre regatul Sau mesianic •
intre profetiile din Psalmi ~i cele din Profeti se observa o dife-
renta. In Psalmi, autorii ~i In special David ~i Solomon, atunci
cand descriu pe Mesia ~i regatul lui, pleaca de la dan~ii ~i rapo1tu-
rile lor omene~ti cu Dumnezeu ~i oamenii, din care cauza ei apar In
psalrni ca simboluri, tipuri ale Mantuitorului. in Profeti, din contra,
conceptia subiectiva trece la urma complet ~i ceea ce trece In fata
este referirea constanta la popor ~i nevoile lui.
Mesia prezis de profeti este un urma~ al lui David. El este
numit ,,toiag din radacina lui lesei" (Is. 11, 1), o radacina din Isai
(Is. 11, 10), un vlastar pe care Durnnezeu 11 va ridica lui David
(Ier. 23, 5; 33, 15); pe scurt Mesia este ,,vlastarul", denurnire pe
care o utilizeaza Zaharia (3, 8-12) ca nume propriu pentru Mesia.
Mesia va purta numele de David, deoarece a fast ragaduit lui
David, iar candva Israel va cauta pe Yahweh, Dumnezeul lui ~i pe
David regele sau (adica pe Mesia), dupa care va dori mult (Hoz. 3,
5). in timpul acela, Yahweh va lnrati~a poporului sau pe David ca
rege, iar urma~ii Jui lacob vor sluji pe Yahweh, Dumnezeul lor ~i
282
Scholz P., op. cit., p. 181 sq.
266
pe David regele lor (Ier. 30, 9). Acest David, un serv al lui Yah-
w~h, va fi rege ~i pastor a~ezat de Durnnezeu (Ez. 34, 23; 37, 24),
pnn care Yahweh va reface iara~i acoperamantul eel cazut al lui
David, adica va ridica la stralucire din nou dinastia lui David cii-
zuta In batjocura (Am. 9, 11 ). Lucrul acesta se va lntampla, fii~dca
Mesia va izbavi pentru eternitate tronul lui David ~i regatul lui, pe
care-1 va pazi In ve~nicie (Is. 9, 6).
Mesia va fl nascut in Betlehem, In ora~ul lui David (Mih. 5,
1). Else ~a na~.te dintr-o fecioara (Is. 7, !4; Mih. 5, 2) In timpul
templulm al do1lea (Hag. 2, 7; Dan. 3, 1). In mod public va aparea,
dupa 69 saptamani de ani, socotiti de la ie~irea edictului ca Ierusa-
limul va fi reracut (Dan. 9, 25-26).
Timpul In care va apare Mesia ~i se va raspandi binecuvantarea
s. este fmplinirea timpului, adica a acelui timp In care se vor lmpli-
m ved~nia $i proorocia (profetiile mesianice, Dan. 9, 24), punctul
eel ma1 lnalt, perfectarea epocii In care Dumnezeu da cea mai mare
proba a milostivirii Sale, dupa care nu va mai urma alt timp extra-
ord.mar283 . D e aceea, pro1et11,
~ .. pentru desernnarea perioadei mesia-
nice a lumii, utilizeaza termeni ca: ,,la finele zilelor" (Is. 2, 2; Mih.
4, 1; Haz. 3, 5; Dan. 2, 28; Ier. 23, 20; 23-24; Ez. 38, 13) ,,ultima
vr~~e" (Is. 2,. 23~ sau numai ,,dupa aceea" (ahor), adica dupa lm-
phmrea Vechmlm Legamant (Hoz. 3, 5) sau termenul ahare chen
(Septi:a-ginta USTU iada Ioel 2, 28 ~i 31 ), termen pe care apostolul
P~tr~ 11 parafrazeaza In F.Ap. 2, 17 £v ,;cx.ic; £crxci-i;mc; t]µE:pmc; =
,,m zilele de la urma".
Aparitia l~i ~esia ~i activitatea Savor fi precedate de un pre-
cursor, un cram1c, care va pregati pe iudei la sosirea Sa (Is. 40,
3-5; Mal. 3, 1). Tinutul In care va predica Mesia ~i va activa este
Ze?ulon ~i Neftali din Galileea neamurilor (Is. 8, 23). Dar tot Ieru-
sah,!llul va vedea marirea Sa, in mod special (Is. 60, 1).
. ~ ~ocul Vechiului Legamant, care merge spre sfar~it, Mesia va
mst1tm un Legamant nou (berit hadasah) care va fi desavar~it ~i
n~zdrun~inat (le~. 31, 31-34 ), fiindca va fi un legamant al poporu-
lm (bent am) ad1ca Mesia va fi un mijlocitor al Legamantului (Is.
42, 6; 49, 8), care prin moartea Sa, le va lndeparta legamantul
multora (Dan. 9, 26-27).
283 ~·A N ITestament t1mpu
. I mes1amc
. . este numit ,,plinirea vremii"
.,,1 m ou ~i
desemnat ca ,,ultima vreme" (F. A. 2, 16-17; I Cor. 10, 11; Ebr. 11, 26).
267
 Legamantul eel nou va ft a$a de binecuvantat, !neat membrii sai
nu se var mai gandi la un alt sanctuar, la o alta area a aliantei. Lor
nu le va mai lipsi nimic $i de aceea, nu var mai face nirnic altceva
(Ier. 3, 16-18).
Mesia este implinitorul perfect al hotararilor divine $i ca
atare poarta numele de ,,Robul Domnului" (ebed Yahweh. Isaia ca-
pitolele 42; 49; 50; 53 $i 61). El este chemat de Dumnezeu; de la
Dumnezeu are numele Sau (Is. 49, 1-5; cf. Mat. l, 21), lurnina tu-
turor (Is. 49, 5-6).
Mesia este un profet, adica un invatator, inarmat cu toata ple-
nitudinea spiritului divin, este un Instructor al dreptatii (Ioel 2, 23)
care veste$te locuitorilor Sionului, incovoiati de amaraciune $i su-
ferinta, un timp de mila $i indurare, un timp de gratie, de mantuire
$i mangaiere (Is. 61, 1-3). Mesia, ca invatator al popoarelor (ls. 55,
4), raspande$te religia $i moralitatea printre neamuri (Is. 42, 7),
devenind astfel lumina paganilor (Is. 42, 7; 49, 6) care, cu lini$te $i
cu demnitate, in con$tiinta puterii $i adevarului, 1$i face cunoscuta
invatatura sa (Is. 42, 2-4). Pe cei amarati $i necajiti nu-i trateaza cu
asprime, ci ii mangaie, ii incurajeaza $i-i elibereaza de necazul lor
(Is. 42, 3). Ca un adevarat pastor pa$te poporul $i cauta sa-1 in-
toarca de la ratacire (Is. 40, 11; 53, 6; Ez. 34, 23; Zah. 11 ). El face
lucruri minunate, adica vindeca orbii, ciungii, $Chiopii $i mutii (Is.
35, 4-6). Mesia a fost .lnsarcinat de Dumnezeu cu cuno$tinta nece-
sara misiunii Sale $i cu darul invataturii, in gura Jui neaflandu-se
nici o rninciuna (Is. 50, 4; 53, 9).
Cu toata osteneala $i grija lui Mesia de a aduce fericire $i man-
tuire lui Israel, totu~i pentru cea mai mare parte a copiilor lui Israel
lucrarea mesianica a fost in van (ls. 49, 4).
Mesia este rege (Is. 33, 17). El este regele lui Israel. (Termenul
utilizat este eel de pastor. Ior. 23, 5; Mih. 2, 13; Ez. 34, 23; 37,
24). El este domn in Israel (Ier. 30, 21; Mih. 5, l); Print (Dan. 9,
25); Print al lui Israel (Ez 34, 24; 37, 25). Mesia este Printul Pacii
(Is. 9, 5). Unsul (ma$iah, Ps. 2, 2; Dan. 9, 25). Fiind rege, Mesia
intemeiaza pe pamant: dreptatea, pacea $i egalitatea (Is. 2, 4; Mih.
4, 3-5; Ier. 23, 5). El are mila de saraci $i apasati $i le vorbe$te
dreptul (Is. 11, 4 ; 42, 3-7; 61, 3), iar celor puternici $i nedrepti le
trimite umilire. Celor incorigibili, dupa judecata, le va aplica o pe-
deapsa stra$nica (ls. 11, 3-4; Mal. 3, 2; 4, 1-6; Zah. 11, 5-8). Ca
268
rege, Mesia intra in Ierusalim in uralele de hosanna ale poporului .
De fapt, El intra ca Mantuitor, stand a$ezat pe un animal de po-
vara, bland $i umil (Zah. 9, 9; cf. Is. 62, 11).
Mesia este preot (Zah. 6, 13). In aceasta calitate pune in func-
tie $tergerea pacatelor, justificarea $i mantuirea poporului Sau (Is.
4, 3; 53, 11) prin aceea ca se aduce pe Sine jertra pentru pacatele
lurnii.
Dupa persoana, Mesia este de natura divina (Mai. 3, 1), caci
na$terea Lui este din etemitate, ,,din zilele ve$niciei" (Mih. 5, 1).
El poarta numele: ,,Vlastarul Jui Yahweh" (Is. 4, 2); ,,Dumnezeu"
(Is. 35, 4); ,,Yahweh" (Mih. 7, 5); ,,Emanuel" (Is. 7, 14); ,,Minune"
(Pele = Cel Minunat); ,,Dumnezeu tare"; ,,Parintele Ve$niciei",
adica Cel Ve$nic (Is. 9, 5); ,,Domnul" (Mal. 3, l); ,,ingerul Lega-
mantului" (Mal. 3, 1). Mesia indepline$te actiuni divine $i dom-
ne$te etem (Is. 11,4; Mih. 5, 7; Mal. 3, 2)
Mesia are in El unite natura omeneasca cu cea divina. De
aceea, este nurnit ,,Fiul Fecioarei" (Is. 7, 14), ,,al Nascatoarei"
(Mih. 5, 2). ,,Copilul nou nascut", ,,Fiul care ne-a fost daruit" (Is.
9,5), ,,Rodul Tarii" (Is. 4, 2), ,,Toiag din radacina Jui Isai'', ,,Vlas-
tar din tulpina Jui I$ai" (Is. 11, 1; 11, 10, 53, 2); ,,Vlastar al Jui Da-
vid" (Zah. 9, S; 6, 12; Ier. 23, 5; 33, 15), ,,Fiul lui David" (Dan. 7,
13-14), care sufera $i moare.
Mesia, de~i este dreptul prin excelenta (Is. 53, 7; Zah. 9, 9),
este dus totu$i la judecata, ca eel mai mic $i mai batjocorit dintre
oameni $i tratat ca un rauracator (ls. 50, 6; 53, 3), ca un criminal $i
ucis (Is. 53, 8; Dan 9, 26; Zah. 12, 9; 13, 7). In toata suferinta Sa,
El tace ca un rniel inaintea celui ce-1 tunde, ca o oaie dusa la jun-
ghiere (Is. 53, 7) $i se roaga pentru cei ce-1 prigonesc $i-i fac rau
(Is. 53, 12). El sufera $i moare, ca sa puna un capat pacatului, sa
desfiinteze nelegiuirea, sa introduca dreptatea, sa implineasca pro-
fetia Vechiului Testament $i sa incheie un Nau Legamant (Dan. 9,
24; 21, 27; Zah. 3, 9). ,,Acesta a purtat bolile noastre (adica paca-
tele noastre) $i durerile noastre a luat ... Si El ju strapuns pentru
pacatele noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa
pentru mantuirea noastra a luat asupra$i $i prin ranile Lui suntem
tamaduiti ... Domnul afacut sa cada asupra Lui nelegiuirea noas-
tra a tuturor" (Is. 53, 4-6; 53, 11-12; Ier. 31, 34). De aceea $i Za-
haria (13, 1) ne asigura ca dinastia Jui David $i locuitorii Ierusali-
269

mului, In timpurile mesianice, vor avea un put deschis contra pa-
catului ~i nedreptatii.
Mesia, dupa moarte, prime~te loc de inmormantare de la un om
bogat, de~i fusese socotit ca un rauracator (ls. 53, 9). Yahweh insa
1-a salvat din starea de batjocura ~i 1-a racut fericit prin inviere ~i
stapanirea ce i-a dat (Is. 50, 8-9). Ca rasplata a suferintei Sale ~i
oferirii Sale Ia moarte, Mesia are multi urma~i, desigur spirituali
(Is. 53, 10). EI prime~te de partea Sa ~i pe cei puternici ~i avuti,
adica popoarele pagane, puternice ~i bogate, daca se vor intoarce
~i-1 vor recunoa~te de stapan ~i rege (Is. 53, 12). Din contra, necre-
dinciosul popor Israel va fi pedepsit prin distrugerea cetatii sfinte
Ierusalim (Dan. 9, 26-27; Is. 50, 11; 65, 10-15; 66, 5-6; 66, 24;
Zah. cap. 11; 13, 8). Din Israel numai o mica parte, care va recu-
noa~te misiunea lui Mesia, va primi mantuirea (Is. 11, 11; 65, 8;
Dan.9,26;Zah. 11, 13,8)
Regatul mesianic va dura in eternitate (Is. 9, 6; Ier. 33, 17;
Ez. 37, 25; Dan. 2, 44; 7, 14; Mih. 4, 7-8). El se va raspandi peste
tot pamantul (Is. 9, 6; 49, 6; Dan. 2, 35) ~i va cuprinde nu numai
pe despartitele regate, Juda ~i Israel, care se vor uni sub o capete-
nie unica ~i sub un singur stat (ls. 11, 13; ler. 3, 18; 30, 4; Ez. 37,
24; Hoz. 1, 10), ci va cuprinde toate popoarele de pe fata paman-
tului, deoarece acestea vor intra In regatul Jui Mesia ~i se vor
aduna imprejurul Sau, ca in jurul unui stindard (Is. 11, I 0), ca o ar-
mata in jurul steagului.
Regatul mesianic este un regat al dreptatii, al mantuirii, al bine-
cuvantarii ~i al pacii pentru toate natiunile (Is. 19, 18-25; 25, 5 sq;
65, 14; 65, 17 sq; Mih. 4, 1-8; 5, 4; Ier. 25, 3; 30, 9; 31, 32; 33,
14-18). De aceea, Isaia nume~te pe Mesia mantuire (12, 3; 45, 8;
49, 6; 62vl -11), iar Ieremia (23, 6) ii da numele de ,,Yahweh,
dreptatea noastra". In acest regat, ai carui membri sunt invat[l~ei,
slujitori ~i izbaviti ai Domnului ~i care primesc un nume nou ~1 de
onoare (Is. 54, 13-17; 56, 6; 62, 12; 63,4; 63, 17; 65, 8-23; 66, 14),
Dumnezeu va varsa Duhul Sfiint peste toti oamenii, rara deosebire
de vechime ~i de neam (Ioel 3, 1-5; Is. 44, 1-5; 59, 21). Aici nu vor
mai fi primite nici una din jertfele Vechiului Testament, fiindca
toate popoarele vor adora pe singurul ~i adevaratul Dumnezeu, Ca-
ruia i se va oferi un nou sacrificiu de mancare (sfiinta Cina), de
catre o preotie perpetua ~i recrutata din toate semintiile (Is. 66, 21;
Ier. 33, 18).
270
11~
1 111
Pentru a face just vizibila aceasta mare izbavire ~i fericire ce vor
domni in regatul mesianic, profetii folosesc imagini variate. A~a de
exemplu, vor fi desfiintate lntaririle cetatilor, carele ~i uneltele de
razboi, fiindca nu se va mai simti nevoie de ele (Mih. 5, 9-10; 5, 13;
Zah. 9, I 0). Armele de razboi ca: arcul, sageata, lancea etc. vor fi rup-
te ~i preracute In unelte pentru ogoare ~i constructie, fiindca atunci nu
se va mai invata arta razboiului (Hoz. 2, 20; Is. 2, 4; Mih. 4, 3). Yah-
weh va face pustia o gradina ~i stepa o sera a Jui Dumnezeu unde va fi
cantare, zburdare ~i veselie (Is. 51, 3). Nuse va mai auzi plans ~i tan-
I
guire, ci jubilare rara sfiir~it ~i desratare, care va face fericit pe ori~i­
cine (Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Hz. 2, 17; Zah, 9, 15). Ii
Campiile, gradinile, plantatiile de maslini ~i viile vor da o recolta ne- I
obi~nuit de imbel~ugata. Muntii vor da drumul la rauri de must, iar din
dealuri va curge Japte, in vreme ce rapile ~i cre~tetele ple~uve vor ft
acoperite de turme rara numar (Is. 41, 17; Ier. 31, 12; 35, 12 sq; Ez.
34, 27; Ioel 4, 18; Am. 9, 13; Zah. 8, 12). Yahweh va incheia o lntele-
gere ~i cu animalele de prada, cu ~erpii ~i tot felul de reptile, ca ele sa
nu mai faca rau ~i sa nu mai supere pe om (Hoz. 2, 18). Animalele ce
altadata erau salbatice ~i pagubitoare In regatul mesianic se vor lepada
de natura lor cea rea, acum vor deveni blande ~i vor veni dupa om
numai la un singur semn al sau. Lupul se va culca alaturi de miei, par-
dosul alaturi de ied. La un loc vor sta vitelul, leul, ~i vitele de lngr~at;
un singur copil le va mana pe toate. Vaca va pa~te la un loc cu
ursoaica ~i vor na~te pui impreuna. Leul va manca paie ca ~i boul.
Copilul de san se va culca langa cuibul viperei, iar copilul mai mari-
~or va baga mana in vizuina naparcii (vasiliscului , Is. 11, 6-8; 65,
284
25). Atunci nu vor mai exista fiare salbatice (Ex. 34, 25). Nimeni nu
va mai fi mancat de animalele de prada (Ex. 34, 29).
Fiindca locuitorii regatului mesianic nu vor avea nici o grija ~i
nici o neplacere, nici nu se vor mai du~mani ~i nici cearta, atunci,
sub acoperamantul lui Dumnezeu vor atinge o varsta foarte mare ~i
nici un om nu va mai muri de copil sau la o varsta inca in putere,
adica de timpuriu (Is. 65, 20; Zah . 8, 4). Schimbarea pe care o va
introduce mantuirea mesianica este a~a de mare ~i extraordinara,
inciit noua ordine a lucrurilor se va putea nurni, pe drept cuvant, un
cer nou ~i un pamant nou (ls. 51, 16; 65, 17; 66, 22).
II'
284
Un ~arpe mare ~i fioros .
!
271
 § 52. Mesia ~i necredincio~ii dornestice ~i blande, deci cand pe pamant are sa aiba loc un timp
de unire ~i pace desavar~ita. Iudeii erau convin~i ca un trimis ce-
resc, un Mesia, va veni sa le anunte fericirea pamanteasca ~i sa-i
Ceea ce am spus in randurile de mai SUS cu privire la Mesia mantuiasca de toate relele. Este marea iluzie pe care evreii au
sunt ideile cre~tinilor credincio~i. Necre~tinii vorbesc altfel despre dus-o cu dan~ii din secol in secol 287 .
Mesia ~i regatul mesianic. Multimea de pasaje, 'indeosebi din Psalmi ca 2, 45, 72, 110, de care noi am vorbit numindu-i psalmi
Psalmi ~i Profeti, necre~tinii le interpreteaza cu totul altfel. Cele mesianici proprii, criticii ii socotesc ca regali, adica scri~i de catre
mai multe texte, ei nu le talcuiesc eshatologic, ci le aplica la regii ni~te poeti ai curtii regale. Ace~ti psalmi s-ar referi, in primul rand,
care s-au succedat pe tronul lui Israel, in scurgerea secolelor. Prin la o anumita figura de domnitor din cei care s-au perindat pestre tro-
Mesia ei inteleg un rege pamantean care va veni la carma lui Israel nul Iudeii. A~teptarile populare au flicut mai tarziu din aceasta figura
intr-o epoca oarecare ~i va realiza o independenta stralucita a statu- un rege eshatologic, adica adoptat de Dumnezeu, dupa modelul
288
lui iudeu, aducand o hegemonie a evreilor peste celelalte natii ale egiptean , unde faraonii erau socotiti zei (Ps. 45, 7).
pamantului. Regatul mesianic de pace, dreptate, legalitate ~i feri- Parerile evreilor sunt Inca numai ni~te banuieli flira baza solida
cire a poporului este tocmai rodul acelei hegemonii, cand israelitii, i'ntrucat s-a desprins clar din desfli~urarea acestui capitol ca 'impa-
in fruntea bucatelor, se vor bucura de o epoca de mare multumire ratia mesianica prevestita de profeti se refera la timpurile viitoare
materiala. Regatul mesianic nu are nimic a face cu viata de dincolo cand se va realiza lmpacarea lntre Creator ~i creatura prin jertfa
de mormant, ci el va fi o imparatie pur pamanteana. in concluzie, rascurnparatoare a lui Mesia-Hristos. Imparatia Mesianica sau 'im-
Mesia ~i regatul mesianic este numai un vis al scriitorilor Vechiu- paratia Cerurilor" se va realiza 'in timpul eel' de pe unna al ist~riei
lui Testament, comentat, amplificat ~i idealizat de Noul Testament ~i are deci caracter eshatologic.
~i urma~ii sai.
Cum s-a nascut ideea despre un Mesia ~i o 'imparatie a sa? Apoi
aceasta n-a fost deloc vointa sau planul divin, cum cred cre~tinii
credincio~i 285 . Pe scurt, geneza ideii despre Mesia ar fi aceasta:
israelitii, tot timpul istoriei lor, s-au fortat sa aiba un stat liber, flira
nici o ascultare de natiunile pagane, deoarece ei formau poporul
ales. Dar evreii au reu~it foarte putin sa se bucure in mod durabil
de bunurile pamante~ti . Aceasta permanenta stare de teama ~i ne-
siguranta, i-a silit sa-~i concretizeze sperantele, mereu intr-un vii-
tor, ce nu va intarzia sa vina. Traind cu speranta in ce va fi odata,
s-au trezit fliurind visul uria~, dupa care Israel, poporul ales, va fi
chemat sa realizeze, pana la urma, ,,fmparatia mesianica ", adica o
imparatie a lui Israel in care toata lumea va fi fericita. Am vazut
cum profetii, ~i lndeosebi Isaia 286 , evocasera tabloul minunat al
vietii viitoare, cand animalele rapitoare vor locui la un loc cu cele

285
Exista ~i cre~tini necredincio~i. Adeptii a~a numitei critici negati-
ve, In explorarea Bibliei, mai toti sunt recrutati dintre cre~tini.
Pineles J. , lstoria evreilor, ra~i
287
286
Partile din Isaia, numite astazi peste tot Deutero-Isaia ~i Tri- 288 '( ,
1928, p. 80.
to-Isaia. Sellin E. , op. cit., p. 128.

272 273

CAPITOLUL VIII
Doctrina despre starea omului
dupa moarte
§ 53. Seolul sau locuinta mortilor
Dupa conceptia generala a Vechiului A~ezamant, trupul despar-
tindu-se de suflet se intoarce acolo de unde a fost luat, cum frumos
~e exprima Ecclesiastul: ,, Tardna se intoarce in pamdnt cum afost,
iar spiritul se fntoarce la Dumnezeu care l-a dat" (Eccl. 12, 7).
Chiar din Geneza aflam ca indata dupa moarte, care este urmarea
pacatului, trupul se reintoarce in pamant: ... ,, Pana te vei reintoarce
in pamdnt, caci din el ai Jost luat. Tardnii e$fi $i in {ardnii te vei in-
toarce " (Gen. 3, 19). Geneza nu ne spune unde merge sufletul. To-
tu~i, dupa Vechiul Testament, moartea este sfar~itul vietii, dar nu
este sfar~itul personalitatii omene~ti, numita nefes = suflet.
Am aratat in bro~ura noastra /storia religiei Vechiului Testa -
ment ca Vechiul A~ezamant cunoa~tea doctrina nemuririi sufletu-
lui. Daca n-a evidentiat-o, cum am fi voit noi , cei de azi , aceasta
sta in planul Providentei. Din paragrafele: ,,Rasplata de dincolo "
~i ,Jnvierea mor{ilor ", ce urmeaza, se vede clar ca Vechiul Testa-
ment avea credinta ferma in nemurirea sufletului.
Dupa cartile Vechiului A~ezamant, mortii se due in Seo!. Ori -
gina cuvantului Seo! nu este prea cunoscuta. Dupa unii, ea ar veni
de la $aal, cu insemnarea de a cere, a cer$i, a~a ca Seolul ar fi:
,,Ce! ce cere mereu", ,,Ce! nesaturat", fiindca i~i cere rara incetarc
289
jertfele sale . Altii lamuresc pe Seo! dupa insemnarea de baza a
Jui $Gal, ca ceva care patrunde undeva, ~i concep pe Seo! ca ,,eel c '
merge in adanc" ~i de aici ,,adanc", ,,abis'·', ,,infem". Dar mai pro-
babil este ca termenul de Seol sta in legatura cu $aal, ,,a fi go! p ·
289
Scholz P. , op. cit., p. 190.
274
d .maun
- t ,, A c G · 290
ru . ~a 1ace esemus , care ne da pentru Seol ideea de
,,Joe go! ~i subteran" ,,cavou". Ideea pare sa fie sustinuta de Isaia
14, 15, unde citim: ,,Ai Jost aruncat in Seal, in addncimile paman-
tului". Seolul este lumea infernului ~i corespunde notiunii grece~ti
de Hades. De altfel, in cartile deutero-canonice ~i In Septuaginta
termenul este tradus adesea prin 6:8T]c;. Numai in I Sam. 22, 6,
Septuaginta traduce pe ~eol cu 8civawc;;.
l. ~eoJuJ este un Joe subteran, fiindca este o pe~tera mare (Is. /11
57, 9), este un fel de mormant adanc (ls. 14, 15); sta sub pamant
(Ps. 63, 10; Ps. 86, 13; Ez. 13, 16). In contrast cu cerul, Seolul este Ji
locul eel mai de jos (Iov 11, 8; Ps. 139, 8; Am. 9, 2). Probabil ca lj
plecand de la aceasta idee s-a ajuns la expresiile de ,,caile Seolu-
lui" (imke $eol, Prov. 9, 18). Fiind socotit Joe subteran, se zicea ca
cine merge in Seo! coboara, se cufunda, ii acopera pamantul:
,, ... Daca pamdntul i$i va deschide gura ca sa-i inghita cu tot
ce au, a.Ja incdt se var pogora de vii in Seal .. . (Num. 16, 30):
,, Pamdntul $i-a deschis gura $i i-a inghi/it pe ei $i casele lor, im-
preuna cu tofi oamenii lui Core $i toate avuturile lor. Si asifel, de
vii s-au pogordt in Seal, ei $i tot ce aveau. Pamantul i-a acoperit
de tot $i au pierit din mijlocul adunarii" (Num. 16, 32).
Iov se plange ca speranta se coboara in Seol (17, 16): ,,Ea va
cobori cu mine la portile Seolului, cdnd vom merge impreuna sa
ne odihnim in /ardna ".
Isaia, vorbind de imparatul Babilonului, spune: ,, Stralucirea ta
s-a pogordt in Seo!, cu sunetul alautelor tale. A$ternut de viermi
vei pvea, $i viermii te vor acoperi" (Is. 14, 11).
Indernnand la evitarea desfranarii, Proverbele ne invatii: ,, Casa
(femeii desfranate) este drumul spre Seo!, calea care cob~ara spre
locuin/ele mar/ii" (Prov. 7, 27).
2. ~eoJuJ este un Joe unde domne~te intunericul. Din aceasta
cauza, el este numit ,,patria beznei ~i a mortii patrie" tara intune-
ricului", ,,ca la miezul noptii". Este ,,tara ~mbrelor ·~~rtii", unde
avem ve~nic lipsa de lumina (Iov I 0, 22). Cine intra in ~eol nu mai
vede lumina niciodata: ,, Omul nu ia nimic cu el cdnd moare .. . caci
in locuin/a parin/ilor sai va merge ($eol) $i nu va mai vedea lu-
mina niciodata (Ps. 49, 17;-q.).
290
Sellin E., op. cit., p. 79.
275
 3. Seolul este un Joe intuneeos, unde cloeese apele. A~a reiese
din anumite pasaje: ,, Sa nu-fi faci chip cioplit, nici vreo infafi!jare
a lucrurilor ce sunt sus in cer sau jos pe pamant sau fn apele mai
de jos de cat pamantul" (Exod 20, 4 );
,,Ma inconjurasera legaturile morfii !ji ma ingrozisera raurile
pieirii" (Ps. 18, 4; cf. Ps. 63, 10; Iov. 11, 8; Am 9, 2).
4. Seolul este un Joe de unde nu se mai poate ie~i, deoarece
este lntarit cu port:i ~i zavoare: ,, Ti s-au deschis porfile morfii sau ai
vazut tu porfile umbrei morfii?" (Iov 38, 17; Iov 17, 16; Is. 58, 10).
5. Seolul este un Joe in care se aduna toti oamenii ~i buni, ~i
rai, lndata dupa moarte. ~eolul este casa adunarii pentru toti cei vii
(Iov 30, 23): ,,A!f dormi cu imparafii !ji cei mari ai pamantului ...
cu domnitorii care ave au aur. .. Cel mic !ji eel mare sunt to tuna
acolo ... " (Iov 3, 11-18). Frumos se exprima ~i Psalmul 89, 49:
,, Unde este omul acela care sa traiasca !ji sa nu vada moartea,
care sa-i scape sujletul de mana !feolului? "
6. Dupa cum reiese din Ezechiel 32, 17 sq., in ~eol sufletele
celor adormiti erau a~ezate pe nationalitati. In sprijinul acestei
idei pare sa stea ~i expresiile pe care le lntalnim adesea In cart:ile
Vechiului Testament: ,,s-a odihnit cu parintii sai", ,,a mers la pa-
rintii sai", ,,la poporul sau" (I Regi 22, 40; 22, 50; II R 8, 24).
7. Din ~eol nu se mai putea ie~i. Odata intrat acolo, nimeni nu
mai revenea la viata: ,,Precum norul se destrama !ji dispare, a!ja !ji
eel care vine in !jeol nu se mai intoarce inapoi. Nu se mai intoarce
la casa sa !ji sala!jul sau nu-Imai cunoa!jle" (Iov 7, 9-10).
De aceea, citim in II Sam. 12, 23 uncle, dupa moartea copilului,
David exclama: ,,acum, daca a murit, pentru ce sa mai postesc?
Pot eu sa-l mai fntorc! Eu merg la el, dar el nu mai vine la mine".
Pentru cei vii, $eolul era un loc de groaza. De aceea, este lnrati-
~at sub diferite aspecte care te lnspaimanta:
,,Seolul i!ji deschide gura, i!ji large!jte peste masura gatleJul, ca
sa pogoare in el marefia Sionului" (Is. 5, 14);
,,Seolul in adancul sau nu se mai satura niciodata" (Prov. 27,
20); ,, Trei lucruri nu se mai satura niciodata, !ji patru, care nu zic
niciodata destul: Seolul, jemeia stearpa, pamantul care nu este satul
de apa !jifocul care nu zice niciodata: destul" (Prov. 30, 15-16).
Intariturile $eolului sunt tari ca cele ce lnghit iubirea ~i puter-
nice ca gelozia (Cant. Cant. 8, 6). Din $eol numai Dumnezeu mai
276
poata sa scoata pe cineva (Iov 26, 6; Prov. 15, 11, I Sam 2, 6). De
fata Lui nimeni nu se poate ascunde In ~eol (Ps. 139, 8). Mania Jui
Dumnezeu prinde ~i pe eel care ar vrea sa se ascunda In $eol (Am.
9, 2). Pe cei pio~i nu-i lasa In gheara $eolului (Ps. 16, l 0).
8. Seolul este tinutul uitarii ~i al tacerii. Oamenii care locuiesc
291
In $eol se numesc metim sau refaim, adica cei care dorm sau
umbrele, caci omul cand doarme are aparenta de mort: ,, Seolul se
mi!jca pana in adancimile sale, ca sa te primeasca; la sosire el
treze!jte inaintea ta umbrele, pe tofi mai-marii pamantului, scoala de
pe scaunele !or de domnie pe tofi imparafii neamurilor" (Is. 14, 9).
Tara lor este tara uitarii ~i a tacerii: ,,Se scoala morfii sa Te la-
ude? ... Se vorbe!jte de bunatatea Ta in mormant! Sunt cunoscute
minunile Tale in intuneric !ji dreptatea Ta in fara uitarii" (Ps. 88,
10 sq);
,,De n-ar fl Domnul fn ajutorul meu, cat de curand arfl sufletul
meu in tacerea morfii" (Ps. 94, 17; Ps. 115, 17).
9. in Seol pare ca exista urme ale fostelor ranguri ~i deose-
biri de ordin social:
Cei din $eol nu sunt In stare sa vorbeasca, ci doar ~optesc ~i de
aceea se spune despre ei ca n-ar mai avea putinta sa vada sau sa
laude pe Domnul: ,, Caci eel care moare nu-!ji mai aduce aminte de
Tine, cine Teva lauda in !jeol!" (Ps. 6, 5);
,, Ce vei cd!jtiga de-mi vei varsa sangele !ji ma vei pogori in
groapa? Poate sa Te laude farana?" (Ps. 30, 9; cf. Ps. 88, 11-13;
Is. 38; 18);
,, Nu voi mai vedea pe Domnul in pamdntul celor vii, nu vom
mai vedea pe nici un om in locuinfa morfilor" (Is. 38, 11).
Numai cei urgisiti de soarta vor sa mearga mai repede In $eol.
Acesta este cazul lui Iov, eel greu incercat: ,, Caci acum a!j sta cu/-
cat !ji m-a!j odihni, a!j dormi in toata tihna" (!av. 3, 13);
,,Acolo cei nelegiuifi contenesc cat turbarea !or !ji cei sleifi se
odihnesc" (Iov 3, 17; Prov. 21, 16).
Toti oamenii trebuie sa mearga In ~eol. Dar de~i, In general,
soarta )or este aceea~i, cum am spus mai sus, se pare ca locuitorii
~eolului traiesc pe nationalitati (Ez. 32, 17).
291
Scholz P., op. cit., p. 192.
277
 ,,Locuinfa morfilor se mi:jca, se mi:jca pana in adancimile ei, ca
sa te primeasca (pe tine rege al Babilonului) la sosire; ea treze:jte
fnaintea ta umbrele, pe tofi mai marii pamantului, scoala .de pe
scaunele !or de domnie pe tofi fmparafii neamurilor" (Is. 14, 9).
La canaaneni ~i la toate celelalte popoare semite, Seolul sau
imparatia mortii i~i avea dumnezeul sau special. La babilonieni
Nergal; la canaaneni, cum s-a descoperit la Ras-Sharma (Siria de
azi), zeul mortilor era Mut (mut = moarte).
Vechiul Testament, care nu cunoa~te decat un monoteim curat,
ii are ca Dumnezeu al mortilor tot pe Yahweh. Acesta este Dum-
nezeul viilor ~i al mortilor.
10. in ~eol sufletele nu sunt complet Iara simtire. Dupa cele
ce desprindem din felul de exprimare, sufletele stateau numai
intr-un fel de amortire:
,,L-am aruncat 'in Seal (pe asirian) :ji s-au mangaiat in adanci-
mile pamantului tofi ... "(Ez. 31, 16 sq);
,,Atunci vitejii cei puternici var vorbi fn Seal despre el :ji var
zice: S-au pogorat, s-au cu/cat cei netaiafi imprejur, uci:ji de sa-
bie " (Ez. 32, 21 sq).
Nu trebuie sa lntelegem locurile de mai sus numai ca o expri-
mare sau descriere poetica sau simbolica. Israelitii credeau realmen-
te in spiritele celor plecati din aceasta viat{l. Din I Sam. 28, 7 sq.
aflam ca Saul, in luptele Jui cu filistenii, a mers la vrajitoarea din
Endor ~i i-a cerut sa consulte duhul lui Samuel proorocul. Fiindca
consultarea spiritelor era interzisa prin Lege, Saul a mers noaptea.
La chemare, spiritul Jui Samuel a venit ~i i-a comunicat lui Saul ne-
norocirea ce-1 a~tepta. Episodul acesta ne este reamintit de Ben-Si-
rach: ,, Chiar :ji dupa ce a murit, el (Samuel) inca profefe:jte sfar:jitul
regelui. Din pamant inalfa graiul sau, ca prin profefie sa smulga
pacatele poporului" (Ben Sirach 46,20; cf. Luca 16, 27).
Din II Macabei (15, 12-16), vedem ca marele preot Onia, de~i
mort, ca ~i Ieremia, Inca se poate ocupa de binele poporului iudeu:
,, Jata pe prietenul frafilor sai, Jeremia, profetul lui Dumnezeu,
care se roaga mull pentru popor :ji pentru cetate" (II Mac. 15, 14).
278
§ 54. Rasplata de dincolo
Din paragrafele precedente am vazut ca in comunitatea lui Is-
rael, totdeauna a existat credinta dupa care paradisul pierdut prin
pacat va reveni fie atunci cand Dumnezeu va restabili stapania lui
pe acest pamant, fie atunci cand va veni Mesia ~i va intemeia im-
paratia lui mesianica. Era natural ca in aceasta a~teptare unii sa
spere ca aceasta stapanire de ordin divin pe pamant sa se traduca
printr-un regat In care israelitii sa se bucure de toate bunatatile
pamantului ~i sa nu mai fie tulburati de nimic din afara, adica din
partea altor popoare. in timpul acestei imparatii divine avea sa se
produca totul de la sine, rara multa osteneala din partea omului, in
special, avea sa produca, cum am vazut cand am amintit de regatul
mesianic, grau, vin, ulei in cantitati nebanuite. Din munti ~i din
dealuri avea sa curga de la sine lapte, miere ~i alte bunatati. Peste
11
tot, turmele aveau sa pasca nepazite, caci animalele rapitoare nu
vor mai face nici un rau, ci i~i vor fi schimbat natura lor. 0 lini~te,
o voie buna ~i o pace desavar~ita va domni peste tot. Chiar cerul ~ i
pamantul se vor transforma.
Profetii au intervenit ~i aici ~i au aratat ca intr-adevar, cand va
veni Mesia vor fi toate acestea, dar pe plan secundar. Ceea ce va fi
pe planul prim, va fi comunitatea desavar~ita cu Dumnez~u. Ni-
meni nu va mai face ceva care sa fie alaturi de vointa lui Dumne-
zeu. Cum spune Hozeia, logodirea (comuniunea) dintre popor ~i
Yahweh va fi ve~nica ~i netulburata de cultul altar zei (2, 21; 14,
6). Dumnezeu va locui in mijlocul poporului Sau (Zef. 3, 15; Ier.
3, 15 sq; Ez. 34, 35; 37, 17; Zah. 2, 12; Ioel 4, 21). Intimitatea intre
Dumnezeu ~i popor va fi a~a de mare, ca vor vorbi unul cu altul ~i
se vor sratui unul cu celalalt, ca doi oameni care se iubesc (Zef. 3,
17; Is. 62, 4). Dumnezeu va fi soarele poporului Sau (Is. 60, 1). Pe
muntele Sau (Sion) va face o mare masa comuna pentru toate po-
poarele (Is. 25, 6). Durnnezeu i~i va arata vointa Sa tuturor popoa-
relor ~i indivizilor (ls. 2, 1; Ier. 31, 34; Is. 54, 13 ).
Cand va veni Mesia, pacatul nu va mai avea nici un loc de pa-
mant sau pe muntele lui Durnnezeu (Is. 11, 9; 62, 25). Nu va mai
ramane decat un popor credincios ~i drept (Is. 1, 26 ; ?.8, 16; 52, l;
33, 5; Zef. 3, 13, Ier. 24, 5). Deoarece instaurarea acestei stari de
279
lucruri este precedata de marea iertare de pacate, poporul care va
ramane va fi un popor sfant, alcatuit din oameni mantuiti (Is. 4, 3;
61 12· 52 l· Ez. 44 9· Iov 4 17; Zah. 14, 21). Ora~ul eel sfant se
' ' ' ' .' : .. ' 292
nume~te ora~ul credmc10~1e1 (Is. 60, 14; 62, 2; Zah. 8, 3) .
Rasplata pentru cele ce a Ia.cut omul In viata nu este a~a de bine
precizata ca In Noul Testament. Dar cum vom vedea, ideea ca cei
drepti ~i buni se vor bucura de o rasplata a Domnului n-a lipsit ni-
ciodata din Israel. Ca multi lntelegeau ca rasplata va fi aici pe pa-
mant nu este de rnirare, dar reprezentantii autentici au inteles prin
rasplata divina ceva mai mult decat viata de aici.
Din invatatura ca $eolul este locul de adunare, atat a celor buni,
cat ~i a celor rai, nu trebuie sa tragem concluzia ca in felul acesta
este exclusa ideea unei rasplati ce are Joe dincolo de viata aceasta.
Gasim in cartile Vechiului Testament indicii ca Dumnezeu raspla-
tea cu bine p~ cei drepti, In viata de dincolo, ~i cu rau pe cei rai.
a. Geneza ne relateaza despre Enoh, iar II Regi despre profetul
Ilie, care au fost Juati cu trupul la cer. In Gen. 5, 24 citim ca:
,,Enoh a umblat cu Dumnezeu, apoi nus-a mai vazut pentru ca I-a
luat Dumnezeu ", iar Ben-Sirach completeaza ca Enoch Ii placea
Jui Dumnezeu ~i asemenea Jui nici un om n-a mai fost creat pe pa-
mant (Ben-Sirach 44, 16; 49, 16). De altfel, Enoch este laudat ~i de
Noul Testament: ,,Prin credinfa afost mutat Enoh de pe pamant,
ca sa nu vada moartea. Si n-a mai Jost gas it, pentru ca Dumnezeu
il mutase. Caci inainte de mutarea lui, primise marturia ca este
placut lui Dumnezeu" (Evrei 14, 5).
Aceea~i daruire de la Dumnezeu a avut placutul Sau prooroc
Ilie, care a fost condus la cer cu caruta cea de foe (II Gr. 2, 1-11 ).
Atat inaltarea lui Enoh, cat ~i a Jui Ilie, in tot timpul istoriei lui Is-
rael ~i, dupa aceea, ~i de traditia bisericeasca, au fost socotite ca
binecuvantare ~i rasplata pentru viata lor dreapta inaintea Jui Dum-
nezeu. Ei au fost luati lacer, ca la finele zilelor sa apara din nou pe
pamant. Ilie sa vina ca apostol al iudeilor, iar Enoh ca apostol al
paganilor293 . Fiindca ace~ti doi barbati, dupa expunerea Vechiului
292
Sellin E., op. cit., p. 79.
293 Parerea se bazeaza pe marturiile Scripturii ~i Traditiei: Ben Sirach
44, 16; 49, 16; Evrei 11, 5: luda v. 14; Mal. 4, 5; Mat. 17, 10 sq. Iustin
Martirul, Dialogul cu iudeul Trifon, 49; Irineu, Adversus Haereses, V,
cap. 5; Ipolit, Tertulian, leronim, Augustin, ~ . a.
280
Testament, au fast Juati de pe pamant pentru credinta lor, este de
neconceput ca plata virtutilor ~i mai ales recompensa sa fie, exclu-
siv, aici pe pamant, caci in cazul acesta, rapirea la cer n-ar mai fi
fast o rasplata, ci mai degraba o nefericire, deoarece o viata lunga
valora ca recompensa pentru evlavie, iar o moarte timpurie ca o
pedeapsa pentru viata departe de Dumnezeu.
b. Un alt loc din care desprindem ideea de rasplata In viata de
dincolo este eel din cartea Numeri, unde vrajitorul Balaam pro-
nunta aceste cuvinte: ,,Sa mar cu moartea acestor drepfi $i sfar$i-
tul meu sa fie ca al for" (Num. 23, 10). De asemenea, ~i cuvintele
Jui Yahweh: ,,Focul miiniei Mele s-a aprins, $i va arde pana in
fundul locuinfei morfilor" (Deut. 32, 22). Rezulta din aceste cu-
vinte ca judecata de apoi se extinde ~i asupra $eolului. A~adar, va
fi o rasplata In viata de dincolo, desigur, buna pentru cei drepti,
amara pentru cei rai.
c. in cartea Psalrnilor citim: ,, Tu, Doamne, ma conduci dupa
sfatul Tau, iar la urma ma prime$1i cu cinste" (Ps. 73 , 2). Aceasta
primire de la urma noi o lntelegem ca pe o rasplata data de Dum-
nezeu celor care merg dupa sfatul Jui Dumnezeu.
d. Cartea Ecclesiastul ne vorbe~te de o rasplata a binelui ~i a ra-
ului: ,, Bucura-te, tinere, de tinerefea ta; fii cu inima vesela cat e$li
tanar; umb/a pe cai/e a/ese de inima ta ... dar sa $Iii ca pentru
toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata" (Eccl. 11 , 9).
Daca exista o judecata, atunci va exista ~i o rasplata:
,, Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata $i judecata
aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau"
(Eccl. 11, 14). A~adar, rasplata pe care Dumnezeu o va da dupa
judecata va fi buna pentru cei care au mers pe calea cea dreapta ~i
va fi rea pentru cei care au mers pe calea cea stramba.
Este drept ca In cartea Ecclesiastul ~eolul ne este inrati~at ca un
Joe unde nu exista nici cea mai mica activitate, nici o mi~care de
nici un fel (9, 10), adica nu este nici o lucrare, nici chibzuiala, nici 1,11
~tiinta, nici lntelepciune. De asemenea, aceasta carte afirma ca cei
lipsiti de minte au aceea~i soarta ca ~i lnteleptii; ceva mai mult,
soarta oamenilor este ~i soarta animalelor, deoarece ~i unii, ~i altii
tot In tarana se intorc (Eccl. 2, 14; 3, 18; 9, 2). De aici s-a ~i tras
concluzia ca Ecclesiastul a fast un sceptic, ba chiar un necredin-
cios. Parerea este exagerata, In fond Iocurile de mai sus nu spun ca
281

omului nu-i va fi mai bine dupa moarte decat animalului ~i ca prin
moarte s-a terminat totul cu omul.
Ele spun ca omul imparta~e~te aceea~i soarta cu toate fiintele
terestre, in ceea ce prive~te partea sa de pamantean, ca omul este
dat mortii fara deosebire de stare ~i pozitie sociala. Omul cade In
uitare, du~a moarte, ca ~i creaturile care nu tree pe la judecata di-
vina. Prin aceasta, omului nu i se refuza nici o continuare a vietii, a
sufletului dupa moarte, dupa cum nici lipsa de rasplata, din partea
lui Dumnezeu, dupa despartirea de trup
294
e. invatatura despre o rasplata In viata de dincolo ne este preci-
zata ~i mai apropiat de lntelesul cre~tin, In special de cartile de
dupa exil. Aici ni se vorba~te clar despre viata fericita pe care o
var avea cei drepti ~i viata de chinuri ~i suferinte pe care o var
avea cei rai. Iata ce citim In cartea inte- lepciunii lui Solomon:
,, Sufletele drepfilor sunt in mdna lui Dumnezeu $i chinul nu se va
atinge de ele. in ochii celor Jara de minte, drepfii sunt morfi cu de-
savdr$ire $i ie$irea din lume a Lor Ii se pare mare nenorocire $i
plecarea /or dintre noi un prapad. Dar ei sunt in pace. Chia~ d~ca
in fata oamenilor ei au indurat suferinfe, speranfa !or este plma de
nem~rire. Si fiind pedepsifi cu pufin, mare rasplata var primi, caci
Dumnezeu i-a pus la fncercare $i i-a gasit vrednici de El... Stra-
luci-vor fn ziua rasplatirii $i ca ni$fe scdntei care se lasa pe mi-
ri$fe a$a var fl. Var judeca neamuri $i stapani peste popoare var ft
$i Domnul va fmparafi intre ei in veci. Ei var infelege adevarul, ca
unii care $i-au pus speranfa in Domnul, cei credincio$i var petrece
cu el in iubire, caci harul $i indurarea sunt partea ale$ilor Lui. Cei
nelegiuifi var fl pedepsifi, dupa cugetul lor viclean, P_,entru ~.a "t!-au
voit sa $lie de eel drept, iar de Dumnezeu s-au departat... (lnte-
lepciunea lui Solomon 3, 1-10);
,, Fiii desfrdnafilor ... chiar de var ave a o viafa lunga, nu var fl
de nici o treabii, iar biitrdne/ele !or, pdna la urma, var fl Jara cin-
ste. Jar de var muri de timpuriu, var fl Jara speranta $i Jara mdn-
gdiere var fl in ziua judecafii, caci neamul celui nedrept are
groaznic sfdr$il" (Intel. Sol. 3, 17 sq);
,, Ei var vedea 5fdr$itul infeleptului, dar nu var infelege ce sfat
a avut Dumnezeu cu el $i pentru ce l-a pus bine pentru sine. Var
294
Scholz P., op. cit., p. 201.
282
vedea $i-$i var bate Joe, dar Domnul ii va face de ocara. Caci var
fl pe urma hoit Jara cinste, printre mor/i, intru ru$ine, in vecii ve-
cilor. Domnul ii va zdrobi, ii va azvarli cu capul in jos, ii va zgu-
dui din temelie $i var pieri pdna la eel mai mic; chinul ii va ma-
cina $i pomenirea /or se va $lerge. Atunci eel drept va sta cu mu/ta
indrazneala inaintea celor care I-au prigonit $i au disprefuit oste-
nelile sale. Jar ei vazdndu-l se var tulbura cu cumplita frica $i se
var minuna de minunea mantuirii dreptului. Ei var zice, caindu-se
in inima !or $i gemdnd in strdmtoarea duhului /or: acesta este eel
pe care-I avem a/ta data de batjocura $i toba de ocari. Nebunii de
noi! Am socotit viafa lui o nerozie $i moartea lui o ticalo$ie. Si iata
Cf:J.m a Jost socotit fntre fiii lui Dumnezeu $i partea lui intre sfinfi"
(Intel. Solom. 4, 17-5, 5);
,,intr-adevar, speran/a celui nelegiuit este ca praful pe care-l
spulbera vdntul, este ca pdcla sub/ire pe care o impra$lie vijelia,
cafumul pe care-I sufla o adiere $i ca amintirea care se destrama,
a unui oaspete de o singura zi. lnsa cei drep/i var fl vii in veacul
veacului $i rasplata !or este la Domnul $i Ce! Atotputernic are
grija de ei. Drept aceea, vor primi din mana Domnului impara/ia
frumuse/ii $i cununa cea stralucitoare, caci El ii va ocroti cu
d;eapta Sa $i cu bra/ul Sau, asemenea unui scut, ii va acoperi"
(Intel. Solom. 5, 14-16);
,,Jar pojta de inva/atura are in sine iubirea, iar iubirea este
paznica legilor ei, iar pazirea legilor ei este adeverirea nemuririi,
iar lamurirea ne face sa Jim aproape de Dumnezeu" (Intel. Sol om.
6, 18-19).
Despre o rasplata dincolo de mormant ne da veste ~i cartea II
Macabei, unde citim: ,, Chiar daca voi scapa de pedeapsa oame-
nilor, pentru aceasta clipa de fa/a, insa nu voi putea, ori viu, ori
mort, sa scap din mdinile Celui Atotputernic" (II Mac. 6, 26).
Mama celor ~apte fii uci~i de prigonitorii sirieni, lndemnand pe
fiul eel mic sa nu fie mai prejos de fratii mai mari, este convinsa ca
se va intalni cu fiul sau: ,,ca in ziua milostivirii (a rasp/a/ii) sa te
gasesc impreuna cufra/ii tai" (II Mac. 7, 29).
La randu-i, copilul eel mic spune gadelui ce trebuia sa-1 ucida
ca-I a~teapta urgia lui Dumnezeu, ca rasplata pentru nelegiuirea sa: ,
,,Frafii no$fri, dupa rabdarea unui chin trecator, sunt parta$ii vie-
1
/ii celei ve$nice, fagaduite de Dumnezeu, iar tu, din pricina tr71fiei
283
tale, vei avea parte, dupa judecata lui Dumnezeu, de pedepsa cea
dreapta" (II Mac. 7, 37).
Macabeii se rugau pentru cei morti In lupte, ca Dumnezeu sa-i
lnvieze intru viata cea fericita: ,, Caci daca n-ar fl crezut ca cei ca-
zufi in batalie var fnvia, ar fl Jost zadarnic /ucru ~i nebunie sa se
roage penlru morfi. Si ei mai credeau ca pe cei care au adormit
intru buna credinfa ii a~teapla o jrumoasa rasp/ala. !ala un gand
sfant ~i cuvios" (II Mac. 12, 44-45; cf. Is. 24, 21; Zah. 3, 7 Tobie
3, 6; 4, 17). . T~stame.nt. Totu~i ?r~e, dupa c~re noi putem sa tragem' concluzia
g. 0 diferenta lntre soarta de dincolo a dreptilor ~i pacato~ilor
In epoca precre~tina o zugrave~te In fine Noul Testament. Dupa
parabola ,,Bogatului nemilostiv ~i sarmanului Lazar" (Luca 16,
22), primul vine in locul de suferinta ~i durere, in timp ce ultimul
295
este purtat de ingeri in sanul lui Avraam • De aceea, comparti-
mentul ~eolului in care poposesc strabunii morti in dreapta credinta
~i cu speranta invierii este despartit de eel In care stau cei condam-
nati, printr-o prapastie inaccesibila.
In timpurile de mai tarziu ale iudaismului ~i pe timpul lui Hris-
tos, pentru locul de ~edere al celor drepti, gasim utilizat numele de
paradis (n:ap<i8ctcroc;), iar pentru locul de ~edere al celor condam-
nati, gasim numele de gheena (yecvva) Mat. 5, 29; 10, 28. Luca
12, 5; Iacob 3, 6). Numele de gheena vine chiar din timpurile Ve-
chiului Testament. Termenul vine de la numirea de Valea Hinom
(Ios. 15, 8), care In evreie~te se exprima prin Ghe Hinom sau Ghe
ben Hinom ori Ghe bene Hinom, ce se traduce prin ,,Valea fiilor lui
Hinom". Aceasta vale Hinom este situata In partea de apus ~i mia-
zazi a Ierusalimului. Aici l~i arunca gunoiul populatia cetatii sfinte,
caruia apoi Iida foe, lndit In Valea Hinom era un foe continuu. Tot
aici se afla ~i Tofet, un altar pe care se ardeau copii In cinstea ido-
lului Moloch, zeu pe care israelitii ii lmprumutasera de la canaa-
neni din partile Tirului ~i Sidonului. Regi necredincio~i, ca Amon
~i Manase, racusera acolo chiar un fel de templu lui Moloch, caruia
ii aduceau ca jertfe prunci nevinovati. Din pricina acestui Tofet,
unde se ardeau jertfe umane, ~i a gunoiului ce ardea continuu aici,
Valea Hinom a devenit simbolul focului ve~nic, unde var arde ~i se
var chinui cei condamnati la muncile iadului.
295 ,,Sil.nu! Jui Avraam" este o expresie pentru rai sau paradis.
284
§ 55. invierea mortilor
C_um am amintit ?1ai SUS In paragrafele despre ~eol ~i rasp)ata
de_ ~I?~olo, cu doc_tnna despre nemurirea sufletului ~i a unei ras-
p~atm mtr-o .alta viata sta In stransa legatura lnvatatura despre ln-
v1erea trupunlor.
E'.ste drept ca nici aceasta doctrina nu este expusa a~a de net ~i
prec1s, In cartile Vechiului Testament, cum se afla In cartile Noului
ca_ doctrma despre 1!1v1erea mort1lor racea parte din religia Vechiu-
1~1 Testame~t, nu hpsesc. Ca aceste urme sunt mai numeroase cu
~at ne aprop1em de epoca ultima a Vechiului Testament, iara~i este
J~St .. Dar _a~a a fast ~lanul_ mantuirii ~i de aceea nu ne este lngaduit
sa d1scutam cum vo1m n01 planul divin.
C~ d~ ob_icei, _c~iticii vad in credinta despre invierea mortilor
numat nt~te 1magm1 ale israelitilor cu privire la viata viitoare.' De
ac~ea? c~ sa vorbeasca de acest capitol, criticii cerc.eteaza felurite
ob1cemn de inmoi;nantar~ ale vechilor evrei ~i arata cum ace~tia
P~~eau vase cu mancar~ ~1 bautura langa cei morti pentru a-i pre-
gatJ ~ent~u ev~~tuala viata ve~nica. Apoi, ei cerceteaza credintele
vechilor 1sraeh~1,_ fortandu-se sa arate ca evreii se aflau oarec'um
sub ~eroa~e~ ~p!r.1telor celor morti, pe care chiar le-ar fi adorat ca
P.~ m~te d1v1?1ta~1. Am amintit mai sus ca In cartile cele mai timpu-
rn ale _Y echt~lm Testament nu gasim deloc aluzii Ia o inviere a
corpunlor. Dm contra, gasim exprimata ideea ca ele nu var invia
dar acest lucru nu se face pentru a nega posibilitatea t:nvierii ci
pen_tru a constata ca In ordinea obi~nuita a lucrurilor, nu se prod~ce
mv1ere. A~a de exemplu, Iov se lntinde In mormiint ~i nu mai iese
(l~v ~4,. 12; ~f: Ps. 41, 9; 43, 17; Am. 8, 14). De asemenea, t:n obi-
ce1~~e tsraehtilor cu priv_ir~ I~ in_mormiintare nu putem gasi mar-
tum m favoarea credmte1 m mv1erea mortilor. Lucrul acesta se
poate spune despre Egipteni, care aveau atiitea rituri deoarece ei
cred~a~ ca_ mo~ul _duce ~i_ncolo o viata aproape lntru t~tul ca ~i cea
de ~1c1. $1 ceilalt1 sem1t1 aveau obiceiuri rituale la lnhumare ~i
dupa ~ceea, pe care le raceau ca sa poata sufletul sa patrunda In
~eol ~1 acolo sa-~i duca viata In tihna.
De ce cartile mai vechi ale Vechiului Testament sa nu vor-
beasc_a de lnvierea _mortilor? Biserica cre~tina a raspuns Ia aceasta
chestmne a~a: Moise a cunoscut doctrina despre lnviere, dar n-a
285
inserat-o in Lege, fiindca se temea ca israelitii, inclinati spre ido-
latrie, sa nu se dedea la politeism, incepand sa adore pe cei morti,
cum fliceau unii din vecinii lor.
Am amintit ca Vechiul Testament are urme pe care mergand noi
cei de azi putem sa ne incredint[tm ca religia Vechiului Testament
contine intre invataturile sale ~i doctrina despre invierea trupurilor.
a. A~a de pilda, despre invierea mortilor ne vorbesc chiar car-
tile pe care ~i criticii le socotesc printre cele mai vechi: Samuel ~i
Regi. De exemplu, in I Regi 17, 17-24 ~i II Regi 4, 8- 37, ni se is-
torise~te cum In chip minunat profetii Ilie ~i Elisei au chemat la
viata fiinte care adormisera intru viata de veci. Din aceste pasaje
tragem concluzia ca pentru evrei o inviere din morti nu era cu ne-
putinta. De asemenea, In II Regi 13, 21 ni se relateaza cum a fost
readus la viata un om mort numai prin atingerea osernintelor lui de
cele ale profetului Elisei, In groapa caruia fusese aruncat eel mort.
Fara indoiala ca relatarea acestor invieri din morti presupune exis-
tenta credintei in posibilitatea unei reveniri a sufletului in trupul de
care fl!_sese despartit.
b. In Iov 19, 25-27 citim: ,, Eu $fiu ca Rascumparatorul meu
este viu $i ca la urma ma va ridica pe pamdnt. Chiar daca mi se va
nimici pie/ea $i chiar daca nu voi mai avea carne, voi vedea totu#
pe Dumnezeu, fl voi vedea $i-mi va fl binevoitor. Ochii mei fl vor
vedea $i nu $i altuia ... " . Dupa cat se vede, Iov cuno~tea bine ca
dupa ce trupul ii va putrezi in mormant, va veni un timp cand va
vedea pe Dumnezeu tot cu acela~i trup In care traise mai inainte de
moarte. Ca sa se spuna lucrul acesta, se presupune cuno~tinta cre-
dintei invierii din morti.
Textul acesta din lov a dat insa Joe la mari discutii, ~i aceasta
din cauza ca se preteaza la mai multe interpretari . Din timpurile
cele mai vechi, au existat asupra Jui opinii diverse ~i aceasta a fost
cauza pentru care acest text n-a fost dat ca proba despre invierea
mortilor, de~i el prezice invierea. Aceasta se pare ca este ~i cauza
pentru care lov 19, 25-27 nu este citat nici in Noul Testament, care
vorbe~te adesea de invierea mortilor. Nu-I vedem citat nici in
Irineu 96 , care a scris o carte asupra acestui subiect. Mai tarziu, in-
vatatura cre~tina, ca ~i interpretarea Sfintei Scripturi, prin autori-
tatea Bisericii, flicand progrese considerabile in toate directiile,
296
D' Allio Ii, Commentaire ... , vol. III, p. 365.
286
atun:i ~i p~sajul di~ lov a fost scos din obscuritatea de pana aici ~i
pus m lumma care 1 se cuvenea. ~echii parinti I-au tradus ~i inter-
pretat ca pe un text ce vorbe~te d~spre invierea mortilor.
De acee~, noi 1.a~a.1:1 de o parte potopul de discutii provocat, mai
al~s ~e ..Iagarul cntlcu negative m:oderne, ~i conch idem cu traditia
B.1sencu ca textul din Iov 19, 25J27 este unul din cele care ne in-
d1ca credinta in invierea mortilor, in Vechiul Testament caci daca
aceasta_ credint~ n-ar fi existat, chiar cat de restransa, Iov n-ar fi
putut sa se expnme a~a cum o face in pasajul de mai sus.
c. Psalmii contin pasaje ce lasa sa se intrevada credinta in invi-
erea mortilor: '
".Da~ eu'. ~ nevinova/ia mea, voi vedea fa/a Ta. Cum ma voi
trezz ma voz. sr:tura de chipul Tau" (Ps. 17, 15). Trezirea de care
este vorba ~1c1. nu..est~ scularea de dimineata, cum vor sa interpre-
teze ~ecredmc10~11 , c1 este vorba de invierea din morti, caci abia
atunc1 omul poate vedea fata Jui Dumnezeu (Cf. Num. 6, 24-26).
De asemene~, n_u este ~orba nici de scaparea din durere pe care 0
dore~te credmc1osul dm partea Jui Dumnezeu, caci nici atunci
omul nu po~te vedea fata Jui Dumnezeu. Aici este vorba de
de~t~ptar~~ dm somnul mortii, cum a fost inteles acest pasaj de
toata trad1t1a noastra cre~tina .
d. De ? inviere a mortilor ne dau o intelegere mai multe pasaje
ale profefzlor.
~ A~a de_ ~xempl~, Hozea, pentru a descrie restaurarea Jui Israel
1mprumuta 1magmtle de la ideea de inviere:
,, Veni/i.sa ne fntoarcem la Domnul, caci El ne-a sfd$iat, dar tot
El ne ~a v:_n.de~a. £_1 ne-a lovit, dar tot El ne va lega ranile. El ne
~a ~a zara$~ vza/a m doua zile; a treia zi ne va scula $i vom trai
znaz~tea Luz .. . f!l se ive$te ca zorile diminefii $i va veni fa noi ca 0
ploaze, ca 1:lo<:11a de pr~mavara ce uda pamlintul" (Hoz. 6, 1-3);
. ·:Le voz vmdeca vatamarea adusa de neascultarea for, ii voi
zubz _cu adevarat. Caci mdnia Mea s-a abatut de la ei. Voi Ji ca
roua pentru Israel. El va fnflori ca crinul $i va da radacini ca Li-
banul (Hoz. 14, 4-5).
Invierea nu vine aici decat ca un termen de comparatie Jucru ce
291 D I . . '
se ve d e c1ar . ar a uz1a este a~a de evidenta, !neat apostolul Pa-
297 L H Ar.
esetre , t1colul Ressurection des morts In DBV vol v col
1066 sq. ' ' · ' ·
287
I
vel poata sa semnaleze 'in invierea dreptilor verificarea cuvintelor
profetului (I Cor. 15, 55). . . v " • invia. Si vefi :jli ca eu sunt Domnul. Am proorocit, cum mi se porun-
De o inviere a mortilor ne vorbe~te ma1 clar Isaia: ,,Sa znvze dar
mortii ti'ti. Sa se scoale trupurile mele moarte. Trezifi-va $i sarifi
de bucurie, cei care locuifi in farana. Caci roua ta este o rou~
datatoare de via/a, iar pamantul va scoate iara!)i afara pe cez
morfi" (Is. 26, 19). . v
Se ~tie ca in stilul profetic, restaurarea lu1 Israel prefi?urea~.a
mantuirea umanitatii, iar pentru un viitor mai indepartat, viata v11-
toare. De asemenea, autori ca Delitzsch, Dillmann, Duhm ~.a. 2re-
cunosc ca acest text ridica pe primul plan ideea invierii mo~tilor ~ :.
8
Pe cat se vede, Isaia proorocul ne lncredinteaza ca 1sraeht11
adormiti intru Domnul vor invia in ziua cand va spune Dumnez~u.
De ace~a, cu toata inima, el indeamna pe locuitorii faranii, ad1ca
pe cei din pamant sau ~eol, sa se de~tepte ~i sa se bucu_re in D~~ul,
fiindca se vor intoarce iara~i la viata, la desflitare ~1 la fencire.
Dupa cum roua de noapte invioreaza ~i re!nsuflete~~~ Iu:ne.a plan-
telor uscate de ar~ita zilei, tot a~a va fi ~1 cu mortn ce1 dm ~eol,
care vor fi intor~i la viata de catre roua divina. Aceasta roua va ~
starea de beatitudine pe care o vor avea toti mortii din partea lu1
Dumnezeu cand ii va reintoarce la viata.
Jdeea reinvierii din morti ne-o releva proorocul Ezechiel in ar~
hicunoscuta lui profetie cu oasele inviate. Viziunea aceasta a ~Ul
Ezechiel se refera la restaurarea lui Israel, dar nu o restaurare ob1~­
nuita ci una eterna. In aceasta viziune, invierea nu mai este luata
ca u~ termen de comparatie, ci ca un obiectiv direct, ce are sa se
In tamp le:
Mana Domnului a venit peste mine .5i m-a luat fn Duhul Dom-
nu/':ji m-a pus in mijlocul unei vai de oase. M-a facut sa tre~. pe.
langa ele de jur imprejur $i iata ca erau foarte multe pe fa/a vall $1
erau uscate de tot. El mi-a zis: Fiul Omului, vor putea oare oasele
acestea sa invieze? Eu am raspuns: Doamne, Dumnezeule, tu !)tii
lucrul acesta. El mi-a zis: Prooroce:jte despre oasele acestea :ji spu-
ne-le: Oase uscate, ascultafi cuvantul Domnului. A:ja vorbe:jte Dom-
nul Dumnezeu ciitre oasele acestea: lata ca voi face sa intre in voi
un Duh :ji vefi /nvia. Va voi da vine, voi face sa creasca pe voi car-
298
Ibidem, col. 1064.
288
ne, va voi acoperi cu piele, voi pune un duh (niah) in voi ~·i vefi
cise. Sipe cand prooroceam s-a facut un vuiet, !ii iata ca s-a facut o
mi:jcare :ji oasele s-au apropiat unele de altele. M-am uitat !)i iata ca
le-au venit vine, carnea a crescut :ji le-a acoperit pie/ea pe deasu-
pra, dar nu era inca duh in ele. El mi-a zis: Prooroce!)te :ji vorbe5te
duhului. Prooroce5te, Fiul Omului, :ji zi duhului: A:ja vorbe:jte
Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vanturi, sufla peste
morfii ace:jtia, ca sa invieze. Am proorocit, cum mi s-a poruncit. Si a
intra! duhul in ei :ji au inviat !)i au statut pe picioare: era o oaste
mare, foarte mare la numar. El mi-a zis: Fiul Omului, oasele aces-
tea sunt toata casa lui Israel. Iata ca ei zic: Ni s-au uscat oasele. Ni
s-a dus speran/a; suntem pierdufi. De aceea prooroce5te !)i spu-
ne-le: A5a vorbe:jte Domnul Dumnezeu: Iata va voi deschide mor-
mintele, va voi scoate din mormintele voastre ... " (Ez. 34, I -14 ).
Tocmai fiindca pasajul din Ezechiel vorbe~te de lnvierea mor-
tilor, Biserica cre~tina 1-a gasit ca eel mai potrivit de citit in Vine-
rea Patimilor, ca sa lntareasca pe credincio~i In credinta in a~tepta­
rea invierii trupurilor noastre.
Instrumentul invierii prin care Dumnezeu aduce pe cei morti la
viata am vazut ca in Tsaia (26, 19) era roua de lumina, in Ezechiel
instrumentul este Spiritul viefii (ruah), care vine ~i se une~te din
nou cu scheletul omenesc, <land na~tere la vine, mu~chi ~i piele.
Viziunea descrisa de profetul Ezechiel ne este infliti~ata ca un
simbol al reinfloririi statului iudaic, fiindca 'in versetul 11 ~i 12 ni
se spune ca 'insu~i Yahweh i-a luminat mintea cu cuvintele: ,,Aces-
te oseminte sunt toata casa lui Israel". Poporul disperase, a~tep­
tand salvarea de la Domnul ~i de aceea Dumnezeu imbarbateaza pe
Israel, prin gura profetului. Numai ca folosirea simbolului, care
este acceptat pentru invierea mortilor, 'in mod neindoios presupune
299
existenta lucrului simbolului . Cu alte cuvinte, profetul Ezechiel
ca sa-~i preinchipuiasca restaurarea ca un lucru posibil ~i sigur, tre-
buie ca 'invierea mortilor era un lucru cunoscut, atat profetului cat
~i celor carora el le vorbea. Daca israelitii n-ar fi avut pe atunci
nici o idee despre aceasta 'invatatura, se intelege de la sine ca folo-
sirea simbolului lnvierii din morti ar fi fost cu neputinta. A~adar,
299
Scholz P., op. cit., p. 216.
289
pe timpul Jui Ezechiel, credinta in invierea mortilor era ceva cu-
noscut de tot poporul.
Aproape ca ~i in limbajul nostru, al celor de astazi, care ,,a~­
teptam invierea mortilor ~i viata veacului ce are sa fie", dupa cum
marturisim in simbolul credintei, se exprima clar ~i pe intelesul
tuturor, despre invierea mortilor, cartea Daniel:
,,in timpul acela se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul
copiilor poporului tau; caci acesta va fi un limp de strdmtoare,
cum n-a mai Jost de cdnd sunt neamurile $i pdna acum. Dar in
timpul acela poporul tau vafi mdntuit, $i anume oricine vafi gasit
scris in carte. Mulfi din cei ce dorm in fardna pamdntului se vor
scula, unii pentru viafa ve$nica $i alfii pentru ocara $i ru$inea
ve$nica" (Dan. 12, 1-3).
Din cuvintele lui Daniel vedem ca el vorbe~te precis de invierea
mortilor. Chiar lui ii spune Yahweh: ,,Jar tu, du-te, pdna va veni
sfdr$itul. Tu te vei odihni $i te vei scula iara$i in partea ta de mO$-
tenire" (Dan. 12, 13). Scularea Jui Daniel va avea Joe la invierea
generala a mortilor, ce va sa fie la sfiir~itul veacului acestuia. Par-
tea de mo~tenire, de care-i vorbe~te cuvantul divin, va fi rasplata
ce va primi de la Domnul pentru ca a fost un slujitor supus ~i pla-
cut lui Dumnezeu.
S-a pus intrebarea daca Daniel n-a imprumutat de la per~i ideile
despre invierea din morti. Dar per~ii din epoca Jui Daniel credeau
in ea? se intreaba pe buna dreptate cei care socot credinta in invie-
rea mortilor, revelatie divina. Pe baza unei informatii raportata la
Herodot300 , se sustine ca pe timpul lui Cambise se admitea posibili-
tatea unei invieri individuale, dar nu se punea deloc chestiunea
unei reinvieri generale. Se citeaza, in special, un text din Theo-
pomp301, raportat de trei scriitori. Dupa Plutarch (De Isiside ~i
Osiride, 47), Theopomp ar fi aflat de la magi ca intr-o zi Hades va
fi invins ~i oamenii nu vor mai avea nevoie de hrana pentru a trai.
La finele secolului al doilea, Diogene Laertiu (Proem. 9) ne repro-
duce pe Theopomp, ca, dupa magi, oamenii trebuie sa revina ia vi-
ata ~i sa devina imortali . In fine, Enea din Gaza, cre~tin de la finele
secolului al VIII-lea, vorbind de Theopomp, folose~te formula
300
Herodot, cartea III, cap. 62.
301 Lesetre H., op. cit., col. 1066.
290
aceasta: Zoroastru prezise ca va veni un timp cand va exista invie-
rea tuturor mortilor (Fragm. H. G. I. p. 289).
Pe cat se vede din ace~ti trei autori, In realitate aici avem de-a
face eu un text ~are s-a. ~recizat abia in timpul nostru ~i s-a precizat
a~a~cum I-au vo1t autom respectivi care-I raporteaza.
In ce prive~te doctrina invierii la per~i, ea nu s-a formulat for-
~ul~at deciit in Avesta de mai tarziu, coleqie ce n-a fost inchisa de-
cat 111 secolul al treilea al erei noastre cre~tine 302 .
~ Din contra, ideea lnvierii este familiara mitologiei babiloniene.
In poemul C,obordr~a lui 1$tar in infern, vedem pe I~tar ~i pe
Tamuz reven111d la v1ata, dupa ce au stat In mormant 303 . Marii zei
Mard~k, 3~a, Nebo ~i. altii, au puterea sa cheme moqii la viata. A'.
J~r~~as ne da o hst~ de zei babilono-asirieni, ce aveau dreptul
sa .mv1eze. Marduk era 111 capul !or. El este numit ,,milostivul care
vo1e~te .sa de~tepte pe morti, milosardul caruia ii este lngaduit sa
r~dea v1.a~a, stapanul libatiei curate, care de~teapta mortii". El este
laudat ~1 mvocat ca ,,eel care da viata mortilor" 305 . Aceste texte ~i
alte ~semenea presupun ca eel putin ideea de inviere nu era straina
ve~h1Ior ba?iloni~ni. Ei priveau ca posibila ie~irea din arallu (lo-
cu111ta mor!Ilor! ~1 recuno~teau dumnezeilor lor posibilitatea de a 0
pr?~ura ~m v01esc. De altfel, babilonienii sunt singurii dintre se-
m1t1, _lac~nd. a~~tractie do evrei, care s-au preocupat de marea pro-
b!e~a a mv1em: ,,Daca ne gandim la influenta extraordinara exer-
c1tata de Chaldea in domeniul religios ~i Ia numarul destul de ridi-
cat a~ cred~ntelor comune tuturor semitilor, nu vom fi departe de
adevar daca vom plasa credinta In lnvierea corpurilor printre ideile ,/:
~e preo~upau lumea v~che, catre anul 2000 i.e.n., iar grija avuta la
mmormantarea trupunlor i~i gase~te In a~teptarea invierii invierii
ce are sa fie, o explicatie mai completa. De altfel, nu se v~de sa se
302
Lagrange M. 1., La religion des Perses, Paris, 1904, p. 33-35.
303
Lenormant F., Melanges d 'archeologie egyptienne et assyrienne vel.
I, P·3 ~} ; Mas~ero G., Histoire ancienne des peuples ... , vol. I, p. 693-696'.
Jerem1a A., Babylonisch-assyrischen Vorstellungen vom Leben
nact15dem Tode, Leipzig, 1899, p. 100-101.
. Jensen H., Die C:osmologie der Babylonier, Strassburg, 1890, p.
296, Dhorme P., CholX des textes religieux assyro-babylonien Paris
1907, p. 71. ' ,
291
fi format asupra acestui punct o doctrina universala ~i in acela~i
timp foarte ferma. Admitiind posibilitatea invierii ~i probabil pas-
triind speranta ei, din acest presentiment, babilonienii n-au fiicut un
articol fundamental de credintfl" 306 .
Cu toata probabilitatea, patriarhii evreilor au purtat cu ei aceste
sperante vechi semite, de~i cartile Vechiului Testament nu ne dau
relatii in aceasta privinta. Poporul israelitilor din Egipt i-a pus in
contact pe evrei cu un popor care se afla In posesia unei notiuni foar-
te clare cu privire la nemurirea sufletului, dar care nu era a~a de
explicit in ce prive~te invierea corpurilor. A~adar, nu Egiptul a fost
eel ce trebuia sa le vorbeasca evreilor de inviere ~i nici babilonienii
nu le-au dat aceasta idee, ci ea a venit atunci ciind Dumnezeu a voit
s-o reveleze prin gura proorocilor, cum am vazut mai sus.
g. in cartile Macabei gasim exprimata credinta in invierea mor-
tilor, tot a~a de clar ca ~i in cartea Daniel. in cartea II Macabei au-
zim pe mama celor ~apte frati macabei care mor apariindu-~i cre-
dinta, cum vorbe~te despre invierea raposatilor cu toata convinge-
rea. Ea este incredintata ca viata omului nu se opre~te aici, ci
continua ~i dincolo de mormiint ~i ca va veni o zi a invierii, ciind
oamenii se vor intiilni fiecare cu scumpii sai adorrniti. Credinta
aceasta le-a dat celor ~apte frati macabei ~i mamei !or rezistenta
necesara In fata gadelui Jui Antioh Epifanie ca sa suporte moartea
cu o resemnare de adevarati cre~tini. De aceea, Biserica cre~tina
ortodoxa ii ~i sarbatore~te ca pe ni~te sfinti mucenici in ziua de 1
August. Iata ce spune unul din copii, diindu-~i ultima suflare:
,,Nelegiuitule, tune iei viafa aceasta de acum, fnsii fmpiiratul lu-
minii ne va fnvia fntru lnvierea vie/ii de veci, pe noi cei care mu-
rim pentru legile Lui" (II Mac. 7, 9). Al treilea copil i~i exprima
convingerea a~a: ,,Aceste miidulare le-am primit de la Domnul din
cer si pentru legile Lui, eu le disprefuiesc, dar niidiijduiesc ca ia-
rasi le voi primi de la el" (II Mac. 7, 11).
Al patrulea copil spune tare, ca sa auda toti ~i giidele: ,, Fericifi
sunt cei care mor de nuina oamenilor, cu nadejdea fn Dumnezeu,
ca El iariisi ne ia invia" (II Mac 7, 14).
306
Lagrange M. J ., Etudes sur Les religions semitiques, ed. a II-a, Pa-
ris, 1905, p. 340; cf. A. Lod, La croyance a La vie future et Le culte des
morts dans l'antiquite israelite, Paris, 1906, p. 102.
292
Mama ii incurajeaza pe fii sa nu se lepede de credinta Jui Dum-
nezeu, prin cuvintele: ,, Ziditorul lumii, care a facut pe om de la
nasterea lui ~i care dii tuturor viafii, ca un milostiv, vii va da iariisi
duh si viafii, fiindcii acum suntefi disprefuifi voi fnsivii pentru le-
gile Sale" (II Mac. 7, 23).
Tot in cartea Macabei, ni se pomene~te de rugaciunile ce se fii-
ceau pentru morti, tocmai cu credinta ca sa le grabeasca invierea:
,, Caci dacii ei n-ar fl crezut ca cei ciizufi in batiilie vor fnvia, ar ft
Jost zadarnic lucru si o nebunie sii se roage pentru morfi. Si ei mai
credeau cape cei care au adormit in buna credinfii ii asteaptii o
frumoasii riisplata" (II Mac. 12, 44-46).
Tot cartea II Macabei, relatiind despre Razis, unul dintre batra-
nii de vaza din Ierusalim care, la moartea sa martirica pe care a
rabdat-o cu o resemnare vrednica de un mucenic cre~tin, aparan-
du-~i credinta ~i patria, spune: .. Si cu toate cii-si pierduse siingele
cu desawir$ire, ~i-a smuts miiruntaiele cu amiindoua miiinile si
le-a aruncat fn mulfime, rugiindu-se: Stiipiinul viefii si al morfii si
al sufletului, sii mi le dea iarii# Si a adormit" (II Mac. 14, 45-
46). Daca Razis n-ar fi fost convins ca nu va veni invierea morti-
lor, n-~r fi spus aceste cuvinte, care fac din el un erou al credintei'.
h. In apocrife. Cartea Enoh spune ca sufletele vor ie~i din ~eol
In ziua lnvierii. Aceasta lnviere va fi generala. Nu numai israelitii
nu numai cei buni, ci toti oamenii fiira distinctie, iudei ~i neam~ri:
drepti ~i paciito~i, vor lua parte cu totii. in a~a numita carte a Pa-
rabolelor, ce face parte din cartea Enoh, se spune ca in momentul
in care Mesia va judeca lumea, pamiintul, atunci ~eolul , infernul,
'I
pustiul ~i marea vor scoate la iveala tot ceea ce ele au primit, toti
oamenii pe care i-au lnghitit, iar eel Ales (Mesia) va alege dintre ei
pe cei mai buni ~i sfinti . Aceasta inviere nu este o simpla schim- I
bare de domiciliu, trecerea sufletului din ~eol in locuinta definitiva
a fericirii sau pentru cei rai in locuinta chinurilor. Nu, ci este o in-
viere a corpurilor, eel putin pentru cei drepti 307 . Iata ce citim in
aceasta carte Enoh:
,, in acele zile, pamiintul va scoate depozitul siiu, iar seolul va
de ce a primit, iar infemele vor dace trebuie. El (Alesul =Mesia)
307
Martin F., le livre d'Henoch, tr. sur Le texte ethiopien, Paris, 1906,
p. XXXVI.
293
va alege printre ei pe cei drepfi $i pe cei sflnfi, caci este aproape
ziua in care vor fl salvafi" (Cartea Enoh cap. 51, 1-2. Capitolul 51
face parte din a~a numita Carte a Parabolelor).
,,Aceste masuri (pe care lngerii le vor avea in maini) vor da la
iveala toate secretele din Jundul pamantului $i pe cei care au Jost
distru§·i in locuri pustii $i pe cei care au Jost fnghifi{i de pe$lii ma-
rii $i de flare, ca ei sa revina $i sa se sprijine pe ziua Alesului, caci
nu este nimic care sa piara inaintea Domnului spiritelor, nu este
nimic care sa poata sa dispara" (Enoh 61, 5);
,,Atunci cei drep{i se vor trezi din somnul for, in{elepciunea se
va ridica $i ea $i le vafl data " (Enoh 9, 10 Cf. 91, 2; 100, 5).
Pe cat se vede, din cele ce am mai spus, in epoca ce a precedat
venirea In lume a Domnului Hristos, credinta In lnvierea mortilor
se prezinta cam a~a: Atat israelitii credincio~i, cat ~i cei necredin-
cio~i vor lnvia In trupurile lor, lnaintea solemnei ~i ultimei judecati
cand i se va da fiecaruia dupa cele ce a lucrat in viata 308 .
i. Marturia cea mai mare ~i cea mai puternica despre credinta in
lnvierea mortilor ne-o da Noul Testament. Acolo, vedem cum Mar-
ta, o femeie din popor, marturise~te credinta poporului sau, atunci
cand Mantuitorul ii spune ca fratele ei, Lazar, va invia: ,,/)tiu,
Doamne, ca va invia la fnvierea cea de apoi" (loan 11, 24 ).
Una dintre marile neintelegeri lntre farisei ~i saduchei era toc-
mai pe chestiunea invierii mortilor. De aceea, Mantuitorul le arata
saducheilor ca sunt in eroare, spunandu-le: ,,Jar despre fnviere, au
doara n-a{i citit ceea ce Dumnezeu a spus, cand va graie$te: Eu
sunt Dumnezeul lui A vraam, Dumnezeul lui Isaac $i Dumnezeul lui
Jacob. El nu este Dumnezeul al mor{ilor, ci al vii/or" (Mat. 22, 31;
Marcu 11, 26; Luca 20, 37).
Din cele spuse piina aici, reiese !impede ca credinta in invierea
mortilor nu este un apendice venit din lntamplare din Persia ~i Babi-
lonia in lumea de idei a evreilor. Din contra, este veriga de incheiere
fireascii ~i necesara a intregului lant de a~teptiiri din Vechiul Testa-
ment, privitoare la domnia eshatologica a lui Dumnezeu 309. In rega-
tul pe care are sa-1 instituie Dumnezeu aici pe pamantul acesta sau i'n
cerurile sale cele spirituale, credincio~ii care au murit cu aceastii
308
Lesetre A., op. cit., col. 1069
309
Sellin E., op. cit., p. 135.
294
speranµi trebuie sa iasii din morrnintele lor pentru a lua parte la
aceasta miintuire ~i a intra In aceastii mare comuniune, pentru care
Dumnezeul eel viu ~i sfiint a creat lumea noastra.
Evanghelia a luat acest bun al Vechiului Testament ~i 1-a
desavar~it.
§ 56. Viata viitoare
Ciind zicem viata ve~nica sau viata viitoare, dupa sensul ce-1
are aceastii expresie in ciirtile Vechiului Testament, ne giindim la
invierea mortilor, la judecata divina ce are sa aiba loc, la rasplata
celor buni ~i in fine la viata pe care au s-o duca dupa aceea sufle-
tele reintrupate. Si intr-adevar, notiunile de mai sus sunt strans le-
gate una de alta, fiindcii ele se vor succeda la scurt interval, unele
dupa altele.
Despre viata viitoare in sine, cum va fi ea, cartile Vechiului
Testament ne vorbesc a~a de putin. Cum am spus ~i In paragrafele
precedente, a~a a fast In planul Providentei ca ideile eshatologice
sa fie obscure in Vechiul Legamant, ele urmand sa fie puse In lu-
mina ~i lamurite de Mesia Hristos.
Din paragrafele: Viata in ~eol, rasplata de dincolo ~i invierea
mortilor, am vazut ca religia Vechiului Testament avea intre arti-
colele ei de credinta ~i pe cele despre nemurirea sufletului, despre il
lnvierea trupului, despre judecata generala a tuturor oamenilor ~i,
in fine, despre viata cea eterna, In care dreptii se vor bucura, iar
pacato~ii se vor chinui .
Aici nu ne mai preocupam de parerile criticii negative cu pri-
vire la punctele de mai sus, caci sunt simple presupuneri. Noi, pe
baza marturiei cartilor Vechiului Testament ~i pe cea a Bisericii
cre~tine suntem lncredintati ca religia Vechiului A~ezamant avea
doctrina despre viata ve~nica.
Expresia via(a vqnica n-o lntalnim decat de doua ori In textele
Vechiului Testament.
Prima mentiun e se afla In lsaia (25,7-8) unde citim: ,,Si pe
muntele acesta, fn/atura fnve/i5u/ ce acopera toate popoare/e §'i
invelitoarea ce fnJa.~urii toate neamurile. Nimicqte moartea pe ve-
295

cie. Domnul Dumnezeu $ferge lacrimile dupii toate fefele $i fnde-
parteaza de pe tot piimantul ocara poporului Sau. Da, Domnul a
vorbit". Acest acoperamiint cade la un moment dat, a~a lnciit po-
poarele adunate la ospatul eel mare de pe muntele Domnului
(Sion) sunt In stare sa-1 vada pe Dumnezeu In mod direct. Dar cu
aceasta se nimice~te ~i moartea ~i lnceteaza toate fenomenele lnfri-
co~i:itoare, ce lnsotesc venirea Domnului. Blestemul anuntat In Ge-
neza, cap. 3, este ridicat pentru totdeauna.
A doua mentiune se afla In Daniel (12, 2). In citatul de mai sus
din Isaia, am vazut ca se vorbea despre un timp In care moartea nu
va mai exista, iar oamenii vor trai etern. Acum, In locul din Daniel,
viata ve~nica este de doua feluri. Pentru unii (cei buni) este fericire
eterna, iar pentru altii (cei rai) este suferintii fiira sfiir~it: ,,Mulfi din-
tre cei ce dorm fn farana pamantului se vor scula. Unii pentru viafa
ve$nica, iar alfii pentru ocara $i ru$inea ve$nica" (Dan. 12, 2).
Dupa cum am vazut In paragrafele de mai lnainte, dupa cartile
Vechiului Testament, viata viitoare s-ar prezenta cam In acest fel:
a. Viata viitoare va fi eterna: ,, Jata vin zile, zice Domnul,
cand voi face cu casa lui Israel $i cu casa lui Juda un legamant
nou, nu ca legamantul pe care L-am fncheiat cu piirinf ii !or, fn
ziua cand i-am apucat de mana, sa-i scot din fara Egiptului, lega-
mant pe care l-au calcat ... Ci iatii legamantul pe care-L voi face ...
dupa zilele ace/ea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea inauntrul
lor, o voi scrie fn inima lor. Eu voi fi Dumnezeul Zar, iar ei fmi var
fi Mie papor" (ler. 31, 31-33).
Legamiintul de care vorbe~te Ieremia aici va fi eel fiicut de Me-
sia. El se va deosebi fundamental de eel fiicut cu Moise:
,, Caci iata, Eu Jae ceruri nai $i un pamant nau, a$a ca nimeni
nu-$i va mai aduce aminte de lucrurile trecute $i nimiinui nu-i var
mai veni fn minte. Ci vii vefi bucura $i vii ve{i veseli pe vecie pen-
tru cele ce vai face. Caci vai preface Jerusalimul in veselie $i pe
paparul Lui fn bucurie" (Is. 65, 17).
Cerurile ~i pamantul eel nou, regatul mesianic eshatologic vor
fi viata viitoare, ce nu va mai avea sfiir~it. Pentru cei buni ea va fi
o fericire perpetua:
,,ln ziua aceea, zice Domnul, vai aduna pe cei $Chiapi, vai
strange gramada pe cei izgonifi $i pe cei pe care-i chinuisem. Din
cei $Chiopi vai face a riima~·ifa, din cei care erau risipifi, un neam
296
11
I
puternic. Si Damnul va fmparafi peste ei, pe muntele Sianului, de
acum $i pana fn veac" (Mih. 4, 7-8)
Viata ve~nica ~i fericita o vor dobiindi cei care vor suferi sau se
vor lupta sa mearga pe calea Jui Dumnezeu.
b. Viata viitoare va fi o lmparatie a dreptapi, a mantuirii,
binecuvantarii, a pacii ~i buctiriei: ,, Eu fnsumi Ma vai veseli
asupra Ierusalimului $i ma vai bucura de paparul Meu. Nu se va
mai auzi in el, de acum, nici glasul plansetelar, nici glasul fipete-
lar. Nu var maifi fn el nici capii cu zile pufine, nici batrani care sii
nu-$iJmplineascii zilele ... " (Is. 65, 19-20);
,, lnainte ca sa Ma cheme, le voi riispunde, inainte ca sii isprii-
veascii vorba, ii voi asculta" (Is. 65, 24);
,,Fiecare va locui sub vifa lui $i sub smochinul lui $i nimeni
nu-l va mai tulbura, ciici gura Domnului a vorbit" (Mih. 4, 4).
c. Viata viitoare va fi, cum spune Noul Testament, ceea ce I
ochiul n-a vazut ~i urechea n-a auzit. Vor fi desfiintate intaririle
cetatilor, carele ~i instrumentele de razboi vor fi arun,cate, caci nu
se va mai simti nevoia de ele (Mih. 8, 9-10; 5, 13; Zah. 9, 10 ~i Is.
1111
I
2, 4). Armele de lupta, ca arcul, sageata, lancea ~.a., vor fi rupte ~i
prefiicute in unelte pentru ogoare ~i lucru, fiindca atunci nu se va
mai invata arta razboiului (Hoz. 2, 20; Is. 2, 4; Mih. 4, 3). Dumne-
zeu va face pustia o gradina ~i stepa o livada, unde va fi cantare,
zburdare ~i veselie (Is. 51, 3 ). Nu se va mai auzi plans ~i tanguire,
ci bucurie fiira sfar~it ~i multumire, ce vor face fericit pe ori~icine
(Is. 65, 18; Ier. 30, 19; 31, 12; 33, 10; Hoz. 2, 17; Zah. 9, 15).
Campiile, gradinile, plantatiile de maslini ~i viile vor da o recolta
neobi~rmit de imbel~ugata. Muntii vor da drumul la rauri de must,
iar din dealuri va curge lapte, riipile ~i cre~tetele cele ple~uve vor fi
acoperite de turme fiira numar (Is. 41, 17; Ier. 31, 12 aq; Ez. 34,
27; Ioel 4, 18; Am. 9, 13; Zah. 8, 12). Dumnezeu va lncheia o lnte-
legere ~i cu animalele de prada, cu ~erpii ~i tot felul de reptile, 'ca
ele sa nu mai faca rau ~i sa nu mai supere pe om (Hoz. 2, 18). Ani-
malele, ce altadata erau salbatice ~i pagubitoare, in viata viitoare se
vor lepada de natura lor cea rea ~i vor deveni blande: Ele vor veni
dupa om, numai la un singur semn al sau. Lupul se va culca alaturi
de miel, pardosul alaturi de ied. La un Joe vor sta vitelul, Jeul ~i vi-
tele de lngra~at. Un singur copil le va mana pe toate. Vaca va pa~te
la un Joe cu ursoaica ~i vor na~te puii lmpreuna. Leu! va manca
297
paie ca ~i boul. Copilul de san se va culca Ianga cuibul viperei, iar
copilul mai mari~or va baga mana in vizuina naparcii (Is. 11, 6-~;
65, 25). Atunci nu vor mai exista fiare salbatice (Ex. 34, 25). N1-
meni nu va mai fi mancat de animalele de prada (Ex. 34, 29).
in concluzie trebuie sa spunem ca Vechiul Testament vorbe~te
foarte putin de ~iata viitoare, in conceptia pe care o avem noi cei
de astazi, a~a de bogati in luminile Noului Testament.
Dar din paragrafele precedente cu privire la ~eol ~i rasplata de
dupa moarte ~i mai ales din paragraful urmator, des~re invierea
mortilor se vede clar de tot ca Vechiul Testament nu 1gnora cre-
dint~ ca' dupa ce Dumnezeu va fi terminat judecata acestei lumi ~i
va 'intemeia regatul sau pe pamant sau imparatia mesianica, va
urma o viata noua, complet diferita de cea de pana acum. Aceasta
nu este altc~va decat viata ve~nica, despre care noi cre~tinii ~tim ca
este o viata spirituala, c~ nu se mai poate schimba, ca f?rt~le ra~lu~
nu var mai avea nici o putere asupra sufletelor ca sa le 1sp1teasca ~1
sa le tortureze. Cei buni var petrece cu Dumnezeu in imparatia ce-
rurilor unde nu este nici durere, nici i'ntristare, nici suspin, iar cei
rai se 'var chinui in imparatia intunericului, in focul eel nestins,
unde sunt viermii ei neadormiti, p!angerea ~i scra~nirea dintilor.
Aceasta este viata ve~nica in sens cre~tin. Vechiul Testame?t nu
vorbe~te direct de viata ve~nica, dar cand spune de regatul lm M~­
sia, se apropie ~i el de sensul cre~tin. Caci regatul acesta, prevesht
in Vechiul Testament, se impline~te in Noul Legamant, in Evan-
ghelia Mantuitorului nostru Iisus Hristos, prin Fiul lui Dumnezeu,
a carui imparatie este rara de sfar~it.
Postfata
'
Cartea de fa/a este o scurta expunere a conceptelor religiei Ve-
chiului Testament, a$ezate fntr-o succesiune socotita organica. Ar I
puteafi numita $i ,,Dogmatica Vechiului A$ezamant'', dar fntrucat II
fntre dogmatica $i o expunere sumara a ideilor religioase este di- 1
111
ferenfa, s-a evitat termenul, fiind socotit nepotrivit.
Lucrarea prezenta are ca subiect teologia biblica a Vechiului I
Testament $i cuprinde doua parfi: Partea fntai (genera/a) se ocupa
cu expunerea etapelor revelafiei divine, adica cu diferitele stadii
prin care a trecut religia Vechiului Testament. Cum este fn general
admis, revelafia Vechiului A$ezamant nu s-afacut printr-o singura
persoana sau o singura data, ci s-a facut fn mod succesiv $i prin
persoane diferite. Din aceasta cauza, revelafia Vechiului Testa-
ment este socotita o revelafie progresiva. De aceea este nevoie sa
se arate fazele prin care a trecut religia mozaica $i teologia ei fn
contextul fenomenului revela{ional.
Partea a doua consta fn expunerea sistematica a principiilor
religiei vechi-testamentare. Cand am purees la alcatuirea teologiei
biblice a Vechiului Testament am avut fn intenfie cele de mai sus.
Alcatuirea unei teologii bib/ice nu a Jost un lucru prea U$Or.
Aceasta se datoreaza japtului ca fn limba romana nu exista nici o
lucrare de acest gen dupa care sa le mai calauze$li, fntr-o masura
oricat de mica. Nici la celelalte popoare din Orientul european
n-am a.flat vreo lucrare de teologie biblica a Vechiului Testament.
Exista totu$i la ru$i istoria biblica a profesorului Lopuhin, dar is-
toria biblica este diferita de teologia biblica. Am gasit material
pufin $i la romano-catolici. Lucrul acesta se explica prin faptul ca
Biserica Apuseana fnca nu $i-a spus cuvantul clar fa/a de toate
atacurile criticii negative, pe care apoi autorii sa le utilizeze fn
operele for. De aceea, ne-am fndreptat catre scrierile autorilor li-
berali, adepfi ai parerilor criticii negative. De la ei am luat pufin
material, din cauza ca mai peste tot ei nu vad fn Vechiul Testament
decal ,, imaginafiile evreilor" $i atunci ca sa restabileasca adeva-
rul, criticii f$i a$eaza fn scris parerile !or, astjel fncat pe langa
,, fnchipuirile evreilor", trebuie sa cile$ti $i fnchipuirile teologilor
liberali.
299
11
1
1 .I
 Dintre autorii protestanfi, eel mai ponderat mi s-a parut Sellin
si de aceea I-am folosit acolo unde nu venea in contradicfie cu in-
vafatura de veacuri a Bisericii crestine.
Dintre romano-catolici, fntre pufinii care face si teologie bi-
blicii este Scholz, dupa care ne-am ciilauzit, in special in aranja-
rea materialului disciplinei respective.
Studiul teologiei bib/ice este un studiu relativ nou, abia are un
secol si jumatate de existenfa. Patria unde apare este Germania,
centrul eel mai puternic al lumii protestante. Pana aici, studiul
propriu al teologiei bib/ice a Vechiului Testament era inclus in eel
de dogmatica, deoarece dogmatica era aceea care cauta textele
scripturistice si le utiliza fn demonstrarea adevarurilor de credinfa.
De aceea, in {arile ce fin de Biserica Orienta/ii, acestui studiu
nici panii astazi nu i s-a dat atenfia cuvenita. Este regretabil,
fiindca pe de o parte el te orienteaza usor fn organismul religiei
Vechiului Testament, iar pe de a/ta parte obliga pe credinciosi
sa-si spuna punctul de vedere cu privire la intelegerea religiei Ve-
chiului Testament, temelia pe care Noul Testament si-a asezat edi-
ficiul sau.
Cartea de fafa este un inceput. Ca la orice inceput, ea are de-
fecte si poate /acune mari. Am tinut totusi S-0 dam la lumina, ca sa
se umple un go/ de mull simfit in studiile teologiei.
Cei care vor veni dupa scriitorul acestor randuri au sarcina de
a perfecta inceputul modest. Ei trebuie sa sporeasca capitolele si
paragrafele si sa arate care este pozi{ia Justa, fafa de presupune-
rile criticii negative.
Preot Athanase Negoita
Nota biobibliografica
Pr. Prof. Athanase Negoita s-a nascut la 3 iulie 1903 In comuna
Seaca, judettil Teleonnan, din parinti agricultori. Dupa absolvirea
cursului primar In 1915, a unnat o ~coala practica de contabilitate In
Tr. Magurele, absolvita in 1918, datorita careia a putut sa-~i conti-
nue studiile. Cursul inferior girnnazial I-a racut Ia Iiceul Sf. Hara-
lambie din T~-. Magurele, intre anii 1920-1923, iar cursul superior I-a
racut la Semmarul Central din Bucure~ti, intre anii 1923-1926. Inda-
ta dupa tenninarea seminarului ~i-a trecut ~i examenul de absolvire a
~colii nonnale de lnvatatori, in sesiunea iunie 1926. In toamna ace-
luia~i an s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucure~ti, pe care
a terminat-o in iunie 19}0, cand ~i-a trecut ~i examenul de licenµi cu
,,magna cum laudae". In 1927, in unna unui examen de diferenta
~i-a trecut ~i bacalaureatul de liceu, lnscriindu-se Ia Facultatea d~
Litere, sectia clasica, pe care a absolvit-o in 1930. Vacantele anilor
1928-1929 ~i le-a racut in Atena, printre studentii de acol~, ca sa-~i
~danceasca mai temeinic cuno~tintele de limba greaca. Indata dupa
l!centa In teologie, In iunie 1930, obtinand o bursa, a plecat in Tara
Sfiinta pentru studii privind Vechiul Testament. in Ierusalim, ~c~ala
unnata a fost l'Ecole biblique et archeologique franc;:aise, organizata
de parintii dominicani. Pentru trecerea examenului de doctorat
~coala aceasta i~i trimitea absolventii la Roma, la catolici· de aceea'
In iunie 1932 a venit la Facultatea Ortodoxa din Bucure~t{ ~i a trecu~
exa~enul de doctor cu teza Proorocul Nahum, obtinand nota 1O ~i
mentmnea ,,magna cum laudae". 1
i\
Vacantele de vara ale anilor 1932-1934 le-a racut in Berlin, la
Facultatea de Teologie a Universitatii Humbold. in octombrie
1932, Consiliul Profesoral al Facultatii de Teologie ~i Senatul Uni- \111
versitatii din Bucure~ti I-au recomandat sa suplineasca conferinta 11
de Studii Biblice, iar Ministerul Instructiunii a aprobat numirea. In
acest post a functionat pana la finele anului 1938. in noiembrie I
1933 s-a hirotonit diacon la Manastirea Zamfira din Prahova iar In
februarie 1936 a fost numit preot la Biserica Sf. Ioachim ;i Ana
din Bucure~ti (Foi~orul de Foe), unde se afla ~i astazi*. Din 1939 a
• Pr. A. Negoita a murit in 1994.
301
fast asistent la catedra de Exegeza a Vechiului Testamerit la Facul-
tatea de Teologie din Bucure$ti, iar din 1940 asistent definitiv. In
toamna anului 1947, Consiliul Profesoral al Facultatii de Teologie
din Bucure$ti I-a recomandat, iar Ministerul Educatiei Nationale
l-a numit profesor suplinitor de exegeza a Vechiului Testament la
Facultatea de Teologie din Capitala. In 1948, intervenind reforma
invatamiintului, facultatile de teologie au trecut sub autoritatea di-
recta a Bisericii. Atunci au incetat sa existe vechile facultati acade-
mice $i seminar, luiind fiinta cele trei institute teologice. Prin acea
refarma preotul Athanase Negoita a fast lncadrat leActor de limba
ebraica la Institutul din Bucure$ti In anul 1948. In septembrie
1962, reduciindu-se Institutul Teologic din Cluj $i ramiiniind numai
doua institute pe toata tara, a fast epurat, ramiiniind numai preot la
Biserica Oborul Vechi .
Publicatiile, dintre care multe inedite, scrise de Pr. Athanase
Negoita cuprind: 1. volume $i bro$uri didactice; 2. articole de re-
vista $i 3. bro$uri de popularizare.
1. Volume $i bro$uri didactice
1- Prorocul Nahum (teza de doctorat), Bucure$ti, 1932
2 -Adevarata critica Ji metoda, Bucure$ti, 1934
3 - Limba aramaica din Noul Testament, Bucure$ti, 1935
4 - w raul Babilonului (Ps. 14 7), Bucure$ti, 1935
5 - Sabbathul Vechiului Testament, Bucure$ti, 1935
6 - Codul Lui Hamurapi, Bucure$ti, 193 5
7 - Metoda misionara a profefilor Vechiului Testament, Bucu-
re$ti, 1936
8 - Cateva numiri de geogra.fie biblica, Bucure$ti, 193 7
9 - Psalmul XXXIII (Ps. 33), Bucure$ti, 1938
10 - Psaltirea fn cultul Bisericii Ortodoxe, Bucure$ti, 1940
11 - Note .filologice asupra carfii Nahum, Bucure$ti, 1940
12 - Sa nu .fierbi iedul in laptele mamei sale, Bucure$ti, 1940
13 - Habiru sunt Ebreii ?, Bucure$ti, 1940
14 - Regele dupa Vechiul Testament, Bucure$ti, 1940
15 - Plantele amintite fn Biblie, Bucure$ti, 1941
16 - Psalmii biblici .')'i psalmii babilonieni, Bucure$ti, 1944
17 - CunoJti, tu, Tara Sfanta?, Bucure$ti, 1944
302
18 - Elemente de gramatica ebraica, Bucure$ti, 1946
19 -Arheologia biblica a Vechiului Testament, Bucure$ti, 1951
20 - Gandirea asiro-babiloniana in texte, Bucure$ti, 1975
21 - Gandireafeniciana in texte, Bucure$ti, 1975
22 - Gandirea hitita in texte, B ucure$ti, 1986
2. Articole $i texte in reviste
Mentionam dintre cele peste I 00 de articole pe cele ce se ocupa
de Manuscrisele de la Qumram $i cele de arheologie orientala, care
aduc multa lumina in intelegerea Vechiului Testament. Revistele
romiine$ti in care au aparut ar fi cam acestea: ,,Raze de lumina",
,,Fiintiina darurilor", ,,Amvonul", ,,Pastorul ortodox", ,,Natura",
,,Vremea", ,,Revista teologica" $.a. apoi In faile biserice$ti: ,,Du-
minica ortodoxa", ,,Glasul Bisericii", ,,Glasul monahilor", ,,Cuviint
bun", ,,Bucium ortodox" etc.
3. Bro$uri de popularizare a credintei
'
l. De la BucureJti la Jerusalim, Bucure$ti, 1932
2. De la Ierusalim la Bethleem, Bucure$ti, 1938
3. De la Bethleem la Jordan, Bucure$ti, 1935
4. De la Bethania la Golgota, Bucure$ti, 1935
5. CunoJtinfefolositoare pentru suflet, Bucurqti, 1935
6. Drumul crucii, Bucure$ti, 1938
7. Spre Golgota, Bucure$ti, 1938
Articole in reviste striiine
Preotul Athanase Negoita a participat la mai multe congrese in-
ternationale legate de Vechiul Testament, unde a cunoscut aproape
pe toti ciirturarii de renume ai epocii sale. Pentru a evidentia $i
preocuparea romiinilor in problemele legate de Vechiul Testament,
a colaborat la unele reviste din tara $i strainatate. Iata ciiteva din
articolele 'in limbi de circulatie universala.
303
 1. Les sens des mots Cabod et Ghedola, in revista ,,Studia et
Acta Orientalia", Anul I (1958) nr. 1 (Mentionam ca Pr. Athanase
Negoita este unul dintre membrii fondatori ai sus-nurnitei reviste a
Societatii de Studii orientale din Romania, In anul 1956).
2.La vie des prophetes selon le syna.xaire de l'Eglise Ortho-
doxe, in ,,Studia Semitica" ... Ioanni Bako~ dicata", Bratislava,
1965, pp. 173-193.
3. The Psalte in the Orthodox Church, in revista suedeza
,,Svensk Exegetisk Arsbok", Anul XXXII (1967), pp. 55-68.
4. L'Ancien Testament dans l'Eglise Orthodoxe, In ,,Revue
d'histoire et philosophie" Strasbourg, anul 1967.
5. Les esseniens apres la destruction du deuxieme Temple, In
,,Studia et Acta Orientalia", volumul VI (1968), pp. 25-33.
6. Did the Essene survine the 66-73 War,? in ,,Revue de Qum-
ran", Paris, 1969, Tome 6, nr. 24, fasc. 4, pp. 517-530.
7. La therapeutique monastique dans le passe des pays rou-
mains, in ,,Le XXe Congres international d'histoire de la medi-
cine", Bucarest-Constantza, Septembrie, 1970, p. 441 sq.
8. L'Agneau du Dieu et le Verbe du Dieu, in revista ,,Novum
Testamentum", Leiden, volumul XIII (1971), fasc. 1, pp. 24-37.
9. Esseniens et Voyants, in ,,Studia et Acta Orientalia", vol.
VIII (1971), p. 45-48.
10.L'hostilite des Zelotes envers Les esseniens et ses causes, In
,,Studia et Acta Orientalia", vol. IX ( 1977), pp. 91-108.
I I.Les classes sociales dans le Code du Hammourabi, in ,,Stu-
dia et Acta Orientalia", vol. X (1980), pp. 114-127.
in excelentul Theologisches Worterbuch zum Alien Testament,
ce apare la Mi.inchen, la renumita editura Kohlhammer, Pr. Atha-
nase Negoita a colaborat cu mai multe subiecte.
Bibliografie selectiva
ALBRIGHT, W. F., Archaeology and the Religion of Israel, London,
1956.
IDEM, From the Stone Age to Christianity, 2 ed., Baltimore, 1957.
IDEM, The Biblical Perioads, Pittsburg, 1950.
ANDERSON, B. W., Understanding the Old Testament, Englewood
Cliffs, 1957.
BANTSCH, N., Altorientalischer und israelitischer Monotheismus,
Tiibingen, 1906.
BENNEWITZ, F., Fie siinde in alten Israel, Leipzig 1907.
BERTHOLET, A., Biblische Theologie des Alten Testaments,
Tiibingen, 1911.
BOUSSET, W., Die Religion des Judentums ... 3 ufl. H. Gressmenn,
Tiibingen, 1926.
BUDDE, K., Die Religion des Volkes Israels bis zur Verbannung,
Giessen, 1913.
I
BARON, S. W., A social and Religious History of the Jews, New
York, 1952.
BENZEN, A., Messias, Moses redivivus, Menschensohn, Ziirich, 1948.
BICKERMANN, E., Der Gott der Mukab Mullaiiaen Makkabiier,
Berlin, 1937.
BRIGHT, J., History of Israel, Philadelphia, 2 ed., 1974.
CUMONT, FR., Les religions orientales dans le paganisme romain, 3
ed., Paris, 1905, 1925.
CHARLES, H., The Apocripha and Pseudepigrapha of the Old Tes-
tament, Oxford, 1913.
DANIEL - ROPS, Histoire Sainte. Le peuple de la Bible, Paris, 143.
DAVIDSON, A., The Theology of the Old Testament, Edinburgh,
1967.
DE FRAINE, L'aspect religieux de la royaute israelite, Rome, 1954.
DE LANGHE, R., Les textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport...
A.T. Gembloux, 1895-1945
DE LANGHE, R., Les textes de Ras Shamra-Ugarit et leur raport ...
A.T. Gembloux, 1945.
DILLMANN, A., Handbuch der alttestamentlichen Theologie ...
Kittel, Leipzig, 1895.
DUR, L., Psalm llO im Lichte der neucren .. . Forschung, Miinster, i.
w. 1929.
305

DHORME, P., La religion assyro-babylonienne, Paris, 1910.
IDEM, Les religiones de Babylonie et d'Assyrie (Mana), Paris, 1945.
DUFOURCQ, A., L'avenir du christianisme, I, Histoire comparee ...
Paris, 1934.
DUSSAUD, R., Les origins canaaneennes du sacrifice israelite, 2 ed,
Paris, 1941.
EHRILICH, E. L., Kultsymbolik im AT. und im nachbiblischen
Judentum, Stuttgart, 1959.
EICHRODT, W., Theologie des Alten Testaments, Leipzig, 1933. E
tradusa In engleza In 1959.
EISFELDT, 0., Der Gott Karmel, Berlin, 1953.
ENGNELL, J., Studies in Divine Kingship in the Ancient Near
East, Uppsala, 1943.
ERMANN, A., Die agytische Religion, 2 Aufl., 1909.
FELDMANN, J., Paradies und Siindenfall, Mlinstari, W. 1913.
MELLMANN FELTEN, J., Neutestamentliche Zeitgeschichte,
Regensburg, 1910.
FINEGAN, J., Light from the Ancient Past, Princeton, 1959.
FRANKFORT, H., Kingshil and the Gods, Chicago, 1948.
GASTER, T. H., Festivals of the Jewish Year, 2 ed., New York, 1955.
IDEM, PASSOVER. Its History and Tradition, New York, 1948.
GELIN, A., Les idees maitresses de l'Ancien Tetament, Paris, 1948.
IDEM, Les pauvres d'Yahve, Paris, 1953.
GIESEBRECHT, F.R., Die grudzuge der israelischen Religions-
geschichte, Leipzig, 1908.
GRA YSTROM, G., The Dead Sea Scrolls and the originality of
Christ, London, 1956.
GRESSMANN, H., Mose und seine Zeit, Gottingen, 1913.
IDEM, Die Ursprung der israelitisch-judischen Eschatologie, Gottin-
gen 1905. . . .
HEHN, J., Die biblische und babylonische Gottesidee, Le1pz1g, 1912.
IDEM, Wege zuto Monotheismus, Wlirzburg, 1913.
HEINISCH, P., Griechische Philosophie und A/ten Testament, Mi.in-
ster i. w. 1913.
IDEM, Theologie des A/ten Testaments, Bonn, 1940.
IDEM, Geschichte des A/ten Testaments, Bonn, 1950.
HETZENAUER, M., Theologia Biblica, vol. I: Vetus Testamentum,
Fr. i. Br., 1908.
HOLSCHER, G., Die Propheten, Leipzig, 1914.
IMSCHOOT, P., VAN, Theologie de l'Ancien Testament, Douai,
1954-1956.
306
JACOB, ED., Theologie de l'Ancien Testament, Neuchatel-Paris, 2 ed.
1968.
JASTROW, M., Die Religion Babylons und Assyiriensi, Giessen,
1902-1910.
JEREMIA, A., Das Alte Testament im Lichte des Alten Orients,
Mlinchen, 1930.
JOHNSON, A. R., Sacral Kingship in Ancient Israel, Cardiff, 1957.
IDEM, The Cultic Prophets in Ancient Israel, Cardiff, 1944.
KAUFMANN, Y., Commentaire de la Bible, tr. fr. Paris, 1970.
KARGE, P., Geschichte des Bundesgedankens im A Test. Mi.inster, i.
w. 1910.
KAUTZSCH, E., Biblische Theologie des Alten Testaments, TUbin- I
gen, 1911. 11
KOLER, L., Theologie des A/ten Testaments, TUbingen, 1953.
KOHLER, K. , Grundriss einer systematischen Theologie des
Judentums, Leipzig, 1910.
KENYON, K., Bible and Archaelogy.
IDEM, Archaeology in the Holy Land, London, 1965.
KONIG, ED., Geschichte des Reisches Gottes., Braunscheig, 1908.
IDEM, Geschichte des alttestamentlichen Religion, Gi.itersloh, 1915.
IDEM, Theologie des A/ten Testaments, Stuttgart, 1923.
IDEM, Die messianischen Weissagungen des Alten Testcetnents,
Stuttgart, 1923.
KRAUS, H.J. G ., Gottesdients in Israel, Mi.inchen, 1954.
KREGLINGER, R., La religion d'lsrael, 2 ed., Paris, 1926.
KULGER, F.R., Von Moses bis Paulus, Mi.inster, i. w. 1922.
LAGRANGE, M. J., Etudes sur !es religions semitiques, Paris, 1905.
IDEM, Le messianisme chez !es Juifs, Paris, 1909.
IDEM, Lejudaisme avant Jesus Christ, 2 ed. Paris, 1931.
LEBRETON, J., Les origines du dogme de la Trinite, 4 ed. Paris, 1919.
LOHR, M., Alttestamentliche Religionsgeschichte, Leipzig, 1906.
LOISY, A., La religion d'lsrael, 3 ed., Paris, 1933.
MARTI, K., Die Religion des A. T. unter den Religionen des vorderen
Orients, TUbingen, 1906.
IDEM, Geschichte des israelitischen Religion, Aufl, Strassburg, 1907.
MEYER, ED., Die Jsraeliten und ihre Nachbarstamme, Halle, 1906.
IDEM, Ursprung und Anfange des Christentums, 2 vol., Berlin, 1921.
MEDELSOHN, J., Slavery in the Ancient Near East, New York, 1949.
MOWINCKEL, S., Religion und Kultus, Gottingen, 1953.
MURPHY, R.E., The Dead Sea Scrolls and the Bible, Westminster
Md, 1957.
307
I
~
MILIK, J. T., Dix ans de decouvertes dans le desert de Juda, Paris, VON RAD, G., Theologie des Alten Testaments, Mtinchen , 1957-1960.
11
1957. VICENT, A., La religion desjudeo-arameens, Paris, 1937.
NEHER, A., L'essence du prophetisme, Paris, 1955. VERMES, G., The Dead Sea Scrolls and the Meaning, New York, 1955.
NIKEL, J., Moses und seine Werk, Munster, i. W. 1909. VRIEZEN, T. C., An Outline of Old Testament Theology, Oxford, 1662.
IDEM, Der Ursprung des alttestamentlichen Gottesglaubens, Y Aufl. VIREY, PH., La religion de l'ancienne Egypte, Paris, 1910.
Munster i. W. 1912. W ANDERVORST, J., Israel et l'ancien Orient, 2 ed., Bruxelles, 1930.
IDEM, La religion d'Israel, in ,,Christus", 3 ed., Paris, 1927. WEBER, F., Jiidische Theologie auf Grund des Talmuds, Leipzig,
NORTH, R., Sociology of the Biblical Jubiles, Roma, 1954. 1897.
NOTH, M., Das System der zwolf Stamme Israels, Stuttgart, 1930. WEBER, M., Das antike Judenlums, Aufl, Ttibingen, 1923.
IDEM, Amt und Berufung im Alten Testament, Bonn, 1958. WILSON, ED., The Scrolls from the Dead Sea, New York, 1955.
OSTBORN, K., Yahweh und Baal, Lund, 1956. WILSON, A., The Culture of Ancient Egypt, Chicago, 1956.
PARROT, A., ~.a., Cahiers d'Archeologie Biblique de la 1954 inainte. WRIGHT, G. E., Biblical Archaelogy, Philadelphia, 2 ed., 1967.
PEAKE, S.A., The Religion of Israel, London, 1908. IDEM, Biblical Theology as Recital, London, 1952.
PEDERSEN, J., Israel, its Life and Culture, 4 vol., London, 1926-1940. IAHUDA, A. S., The Accuracy of the Bible, E. P. Dutfon, 1935.
PENNA, A., La religione d'Israele, Brescia 1958.
PIEPENBRING, CH., Theologie de l'Ancien Testament, Paris, 1896.
PFEIEFER, C. F., The Dead Sea Scrolle, Grand Rapids, 1957.
REYMOND, P., L'eau, sa vie et sa signification dans l' A. T., Leiden,
1958.
RICCIOTTI, G. , Histoire d'Israel, tr. fr., 2 vol., Paris, 1939-1948.
ROWLEY, H. H ., The Faith of Israel. Aspects of 0. T. Thought,
London, 1956.
IDEM, The Growth of the Old Testament, London, 1950.
IDEM, From Joseph to Joshua, London, 1950.
SODERBLOM, N ., Tieles Kompendium der Religionsgeschichte, 4
Aufl., Berlin, 1912.
SCHOLZ, P., Handbuch Der Theologie des Alten Bundes .. ., 2 vol.,
Regensburg, 1862.
SCHULZ, H., Alttestamentliche Theologie, 5 Aufl., Gottingen, 1896.
SCHURER, E., Geschiohte des judischen Volkes im Zeitalter Jesu
Christi, 4 Aufl., Leipzig, 1901.
SELLIN, E., Die alttestamentliche Religion in Rahmen der anderen
altorintalischen, Leipzig, 1908.
IDEM, Israelitisch-judische Religionsgesichte, Leipzig, 1933.
IDEM, Theologie des Alten Testaments, Leipzig, 1933.
SMITH, H.P., The Religion of Israel, Edinburg, 1927.
STADE, B., Biblische Theologie des Alten Testaments, Ttibingen, 1905.
SUTCLIFFE, ED ., The Monsk of Qumran ... The Dead Sea Scrolls,
London, 1960.
TOUZARD, J ., La religion d 'Israel, in Bricout, vol. II, Paris 1911 , pp.
5-158.

308
 Cronologie sincronistica

Anii EGIPT PALESTINA MESOPOTAMIA

4000 Cultura Badarian Cultura Calcoliticii Cultura Obeid
3500 Cultura Amratian Cultura Gasulian Cultura Warka
3000 Vechiul regat Cultura Bronz primar Cultura Jamdet Nasr
2500 Dinastia I-IV Cultura Bronz II, III Cultura Sumeriana primara
2000 Regatul de mijloc lncursiuni nomade Imperiul accaddian
1900 Dinastia XII Patriarhii Lipit l~tar 1870
1750 Hicso~ii In Egipt Hammurabi 1735
1700 Vechiul regat hitit
1650 Dinastia XV Evreii fn Egipt Invazia casita
1550 Regatul nou Regii hititi: Labarna
1550 Dinastia XVIII Regele hitit Mursil
1500 Expulzarea hicso~ilor
Amenofis I, Tutmes I ~i II
1450 Amenofis II; Tutmes IV Apare statul mitanian
1400 Amenofis III ~i IV Perioada Amarna la fiinta Jmperiul hitit
1350 Haremheb Evreii fn Egipt Statul asirian Assurbalilt,
Adadirari Salmanasar
1300 Dinastia XIX Ramses II Exodul din Egipt
1250 Merenptah, anarhie Cucerirea Canaanului Tukulti Ninurta I
Imperiul hitit dispare
1200 Dinastia XX, Ramses Epoca Judeciitorilor Decadenta asiriana
0

III, Nimicirea Filistenii Tiglatpal assar I, 1112-1074

popoarelor marii Debara, Ghedeon

1050 Din. Tanita a XXI Cade Sibo Decadenta asiriana

Samuel $i Saul Presiunea arameilor
1000 David 1000-961
950 Din. XXIJ Si~ak Solomon 96 1-922 Statul aramean la Damasc
925 Osorcon I Roboam $i Jeroboam A~urdan II
900 Ahia, A$a, Nadab, Adad Nirari II
Bae$a
875 Elah, Zimri, Omri, Ahab, /osafat Assurnasirpal 883-869
Profetul !lie Lupta de Ia Oarqar 853
Ahazia, loram, lehu, Salmanasar III 859-826
lehoram, Ahazia,
800 Atalia $i /oas Hazael la Damasc.
Joahaz, Jehohas, Amafia Adad Nirari III 811-764
La Damasc Benhadad II
leroboam II, Uzia Slabirea statului asirian
750 Dinastia XXIII Profetul Amos $i Salmanasar V 726-722
Hozia, Zaharia, Salum, Menahem
Pekaia, Jotam, Ahaz, Peca $i Osea
725 Dinastia XXIV Ciiderea Samariei Sargon II 721-705
700 Sabako Ezechia. Jnvazia asirianii. Sannherib 704-681
Tirhaka Manase Asarhaddon 680-669
Invazia asiriana Assurbanipal 668-627
650 Din. XXVI. Psammetic Amon $i lozia Aparitia mezilor
Profetul leremia, Cyaxares 625 -585
Sofonie $i Naum, Johaz $i /oachim
600-594 Nechao Joahaz $i Joachim Nabucodonosor 605-550
Psammetic II Hofta lehoiachim, Zedechia Astyages 585-550
Ciiderea Jerusalimului Caderea Ninivei 612
Prima deportare

---d
 A doua deportare 587
A treia deportare 582
575 Amatia 570-5256
Invazia babiloneana ExiLuL babilonic Cirus inlatura pe Astyages
Imperiul persan
Psammetic III EdictuL Lui Cirus 538 Cirus ia Babilonul
Cambyses Zorobabel Cambyses 530-522
525 Cucerirea persana Construc/ia templului Darius I 522-486 al Egiptului
Profe/ii Hagai, Zaharia $i Obadia
475 ProfetuL MaLeahi Artaxerses I 465-424
460 Rebeliunea Inarilor Misiunea Lui Ezra
Neemia guvernator 445
Misiunea Lui Ezra
400 Egiptul capata liber- Bagoa$ guvernator Xerxe II 423
tate Darius II Notus
Artaxerses II 404
Artaxerses III, 358
375 Din. XVIII, XXIX, Arses 338-336
xxx Darius III 336-331
Egiptul reocupat de per~i la 343
330 Egiptul ocupat de ALexandru Macedon
greci 336-323
Ptolomeii Seleucizii
300 Prolomeu I 323-285 ludeii sub PtoLomei Seleucos I 312-280
Ptolomeu II 285-246 Antioh I 280-261
Antioh III 261-246
Ptolomeu III 246-22 Seleucos 246-226
Seleucos III 226-223
Ptolomeu IV 221-203

200 Ptolomeu V 203-181 ludeii sub Seleucizi Seleucos IV 187-175

Ptolomeu VI 181-146 Antiohos Epif. 175-163
Profanarea tempLului
luda MacabeuL 166
Sfin/irea Tempi. 164 Antiohos V 163-162
lohanan Demetrios I 162- 150
Conflict cu grecizan/ii.
150 Ptolomeu VII Antiohos VI
Simon MacabeuL mare preot Trifon uzurpator
Demetrios II
loan Hircan Antiohos VII Sidetes
Seleucos V
Antiohos VIII Gripos
116 Ptolomeu VIII Siria in decadenta
Soter II
108 Ptolomeu IX AristobuL Seleucos VI Nicanor
Alexandru ALexandru laneu. Antiohos IX
Riizboi cu Ptolomeu Latir
Alexandru biitut de Demetrios III Eucer
Demetrios
88 Ptolomeu IX Antiohos XIII
80 Ptolomeu X Alexandru mort, este urmat
de sofia Alexandra
66
Finele dominatiei Siriei
64 Pompei In lerusaLim.
Judea provincie romanii.
57 RevoLta Lui Aristobul.
54 TempluL jefuit de Crasus
51 Ptolomeu XII
46 Antipater, tatal lui Jrod,
procurator fn ludea
39 Expulzarea partilor din Siria.
31 Lupta de la Actium Reconstrucfia templu/ui
Octavian de /rod eel Mare
4 Moartea Lui /rod Primul recensamiint sub Quirinus
Na$terea /ui lisus

ERA DUPA HRISTOS Arhelau etnarh.

6 Arhelau e depus.
14 Moartea lui August.
18 Caiafa mare preot Tiberiu retras la Capri.
26 Pontius Pilat procurator
30 Crucificarea Lui lisus
33 Moartea /ui Stefan
Convertirea Lui Pavel
34 Moartea Lui /rod Filip
36 fnlocuirea Lui Pilat
37 Moartea Jui Tiberiu. Caligula
41 Fondarea Bisericii cre$1ine
la Antiohia
43 Martiriul Lui /acov Moartea Jui Caligula. Claudiu
48-50 Sinodul din lerusalim.
49 Calatoria a doua a /ui Pavel Expulzarea iudeilor din Roma.
52 Felix procurator
53 A treia calatorie a lui Pavel Moartea Jui Claudiu ~i urcarea
pe tron a Jui Nero
56-58 fntemnifarea lui Pavel fn Cesarea
Festus procurator

60 Paul in/a/a lui Festus $i Agripa,

cere sa mearga la Cezar
61 Moartea Lui /acov, fratele Domnului,
fn lerusalim.
64 lncendiul din Roma. Prigoana
cre$1inilor
67 inceperea persecufiei in provincii
68 Moartea lui Nero.
Anul cu 4 lmparati
Rascoala iudei/or contra Romei Vespasian
70 Capturarea /erusalimului de Tit,
care urmeaza la tron tatalui sau
Vespasian
81 Domifian imparat
95 Persecufia cre$finilor sub Domifian.
96 Moar/ea lui Domifian $i urcarea
pe tron a /ui Nerva $i Traian.
115 Revolta iudeilor din Cirenaica,
Egipt $i Mesopotamia.
117 Moartea /ui Traian $i suirea pe tron
a Lui Adrian.
132 A doua revolta a iudeilor sub Bar-Kochba.
Distrugerea comp/eta a lerusalimului
$i reconstruirea /ui sub Adrian.

Procuratorii romani din Judea

Anul 6 Coponius Anul 52 M. Antonius Felix
10 M. Ambivius 59 Porcius Festus
15 Annius Rufus 65 Gessius Florus
 Cuprins

Capitolul I: Doctrina des pre Dumnezeu ........ .. ......... .............. ...... ... 5
- § 1. Cunoa~terea Jui Dumnezeu ................... ...... ......................... 5
§ 2. Numirile lui Dumnezeu .... .... ................................................ 6
§ 3. Unitatea lui Dumnezeu ........ ............ ......... ...... ................. .. 22
§ 4. Existenta Jui Dumnezeu dupa Vechiul Testament .. ... ...... .. 26
§ 5. Doctrina despre trinitate in Vechiul Testament ................ 29 I
- § 6. Fiinta Jui Dumnezeu ... ..... ... .. ..... ....... ... .............. .......... ....... 32 I,
§ 7. Insu~irile sau atributele Jui Dumnezeu ................. ....... ...... .40
a. Atributele metafizice ........................................................ 41
1. Aseitatea sau independenta absoluta ............. ..... .......... 41
2. Etemitatea .................................................................... 41
3. Imuabilitatea ................................................................ 42
4. Omniprezenta .... ........................... ........... .................. "j". 43
5. Atotputemicia ............................................................<.. 45
6. Atot~tiinta .............................................................. ...... 48
7. intelepciunea .. ..... ................. ............. ...... ........ ........... .. 49
b. Atributele morale sau etice ............................................... 52
1. Libertatea absoluta ............. ............................. .... ......... 52
2. Sfintenia ....................................................................... 53
3. Bunatatea nesfar~ita, gratia, milostivirea, indelunga
rabdare ........................................................................ 56
4. Dreptatea ...................................................................... 58
5. Veracitatea ~i fidelitatea ................................ .......... ..... 61
Capitolul II: Raportul Jui Dumnezeu cu lumea ............................. 63
§ 8. Creatia divina ....... ..... ... .. ... ...... .. .... ........... ..... .......... .... .... ... 63
~§ 9. Istoria creatiei dupa Geneza .................................... ;...... .... 64
§ 10. Doctrina despre creatie in celelalte carti ale
Vechiului Testament.. ....................................... ................... 68
§ 11. invataturile dogmatice in descrierea creatiei .... ............... 71
:E
0 00
__ § 12. Providenta divina .. ... .............. ................................ .. ........ 74
-0 r-- ('<") § 13. Revelatia divina ......................................................... .. .... 78
·c-...-1'700 Q'\...-1\000...-1.-1
<a t( "'1" V( '9 ~ ~ ~ ~ ~ ~ 1. Revelatia directa ............................. ...... ...... .. .. ............... ... 80
oor---""'"oo°'°'°'°'-'\OOO.-<
<'"l-'<'"l""'"V")\Q\Q\O\Ot--000\0\-< 2. Revelatia prin inger ..................... ........ .. ... ........................ 82
3. Revelajia prin vise .... ................ ................................... ..... 89
4. Oraco1ul Urim ~i Tumim .................................... .............. 90

317
j
 5. Extazul. ................... ........................................................ .. 93
6. Viziune ............................................................................. 95
7. Cuvantul lui Dumnezeu. Proorocia ... .... ..... ..... .......... .... ... 96
8. Spiritul lui Dumnezeu ......................... .. .......... .... .. .... ... .. 101
9. Minunile lui Dumnezeu ... .. .... .. ......... .... .. ........................ 104
10. Maretia lui Dumnezeu din natura ..... ................ .... ........ 107
Capitolul III: Doctrina despre raportul lui Dumnezeu cu lumea
nevazuta. Ingerii ...... ... ..... ... .. ....... .. ...... .. .. ... ........ ..................... 109
§ 14. Crearea, natura ~i destinatia lngerilor ............................ 109
§ 15. Forma, numarul ~i ierarhia lngerilor .............................. 112
§ 16. Cherubimi ~i serafimi ..................................................... 115
§ 17. Demonologia Vechiului Testament ........... .................. .. 120
l. Doctrina despre Satan ........... .......................................... 120
Capitolul IV: Antropologia Vechiului Testament
sau doctrina despre om ..... ....... ...... ... ... ... ... ........... ..... ....... ..... .. 130
- § 18. Crearea omului ..................... .......................................... 130
- § 19. Nemurirea sufletului ...................................................... 136
- § 20. Asemanarea omului cu Dumnezeu ...... .......... ... .. .... ....... 139
§ 21. Starea originara ~i scopul omului ................................... 143
§ 22. Caderea omului .. .... ........................................................ 147
§ 23. Urmarile pacatului originar. .. ... ............... ... .......... .......... 152
§ 24. Fiinta pacatului ..... ......... ..... .... .. .... .... ..... .... .... ... ..... ........ 154
§ 25. Numirile pacatelor ................... ........... ... .. ... .. ..... ...... ...... 157
§ 26. Pacatul ca lnclinare ~i ca fof!a ........... ...... ....... ........ ...... .. 163
§ 27. Urmarile pacatului personal .... ....................................... 165
- § 28. Cei drepti In mod relativ ................................................ 170
Capitolul V: Dumnezeu ca Judecator ......... ............. ........ ............ 173
§ 29. Judecata intregii omeniri ........... ............... ....... ... ........ .... 175
§ 30. Judecata lui Dumnezeu asupra popoarelor ........... .......... 177
§ 31. Judecata lui Dumnezeu asupra lui Israel.. .. .. .................. 180
§ 32. Judecata lui Dumnezeu fata de fiecare israelit.. .......... .. 184
Capitolul VI: Dumnezeu ca mantuitor .. .......... ..... .. .. ............... .... 188
- § 33. Legamantul .... ...... .. ... .... ... .... .... ....... ... .. .. .... .. ..... .. ..... .... .. 189
§ 34. Calea Domnului sau a mantuirii ..................................... 193
§ 35. Pocainta ....... .... .... .. ...... ........ ........ .... .... ... ................... ..... 200
§ 36. Jertfele ................................. ........................................... 204
§ 37. Rugaciunea ....... ... ........................................................... 208
§ 3 8. Pedeapsa cu scop educati v .......... ............ ....... .......... .. .... 212
318
§ 39. Viata du pa convertire ............ ........ ... ... .... ..... ......... .... ..... 214
- § 40. Binecuvantarile sau bunurile mantuirii ... .. ....... ......... .. ... 216
Capitolul VII: Eshatologia Vechiului Testament ............... ...... ... 226
~ 41 • Impara,ta
'::I - -f Im. D umnezeu - pe pamant - ~ .... ....... .... .. ... .... ..... .. 226
§ 42. Imparatia lui Dumnezeu peste neamurile pamantului .... 229
- § 43 . Mantuirea adusa lumii de Rascumparator. Mesia ..... ... . 235
§ 44. Conceptia ~i realitatea profetiilor mesianice ............ ..... 235
§ 45 . 0 . .
~ ngmea pro tiet11
··1or mesiamce
. . ....... ...... .... .. .......... ...... .... 238
§ 46. Inraurirea profetiilor mesianice pentru poporul
Vechiului Testament. ... ..... ... ....... .. .... .............. ... .. .... .. ........ 242
§ 47. Criterii pentru mesianitatea unei profetii din Vechiul
Testament ... ........................................... ............ ..... ........... 246
§ 48. Profetiile mesianice din Pentateuh ~i Cartile istorice .... 253
1. Profetiile din Pentateuh .. ............ ......... ... ..... ... ... ......... .. .. 253
2. Profetiile mesianice din cartile istorice ................. ......... 255
§ 49. Profetiile mesianice din Psalmi ........ .. ..... ....................... 257
§ 50. Profetiile mesianice din cartile profetice ................... .... . 264
Profetiile mesianice In cartile necanonice ..................... ..... 266
§ 51. Mesia ~i activitatea sa du pa profeti ............... .... ............. 266
§ 52. Mesia ~i necredincio~ii ... ... ............... .... ........... .... .. ......... 272
Capitolul VIII: Doctrina despre starea omului dupa moarte ....... 274
§ 53. Seolul sau locuinta mof!ilor ........... ....... ......... ............. ... 274
§ 54. Rasplata de dincolo ........................................................ 279
§ 55. invierea mof!ilor ............................................................ 285
§ 56. Viata viitoare ........ .......................................................... 295
Postfata ........................................ ................................................ 299
Nota biobibliografica ................................................... ................ 301
1. Volume ~i bro~uri didactice ................ ............................ 302
2. Articole ~i texte In reviste ............................................... 303
3. Bro~uri de popularizare a credintei.. ...... .. ..... ................ .. 303
Articole in reviste straine ................................................... 303
Bibliografie selectiva .................... ......................... ...................... 305
Cronologie sincronistica .............................................................. 310
 Difuzare:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Biserica Alexe nr. 24, sector 4,
040269, Bucure~ti
Tel., fax 021-336.79.13
e-mail: sophia@fx.ro
Capit1 www .sophia.ro

§I Societatea de Difuzare SUPERGRAPH

§I vii oferii posibilitatea de a primi prin po~tii
§1 cele mai bune ciiqi de spiritualitate,
§I teologie, culturii religioasii, artii, filosofie
apiirute la edituri de prestigiu.
Ca pit Plata se face ramburs la primirea ciiqilor;
sat taxele po~tale sunt suportate de Supergraph.
~ § J
- § 1

- §:
§: Vii a~teptiim . la
§ '. LIBRARIA SOPHIA
§ '. str. Bibescu Vodii nr. 24,
§: 040152, Bucure~ti, sector 4
§: (liingii Facultatea de Teologie)
§: tel. 0722.266.618
§: teologie • filosofie
- §:
istorie • arta • eseu
Ca pi
§ Sacrificii putinii vreme pentru a riisfoi ciiqile noastre:
§ este cu neputintii sii nu giise~ti ceva
§ pe gustul ~i spre folosul tau !
§
Capi
- §
§ Tipografia MULTIPRINT la!(li
§ Calea Chi~in3ului 22, et 6, la~i 6600
tel. 032-211225. 236388 fax. 032-211252
§
§
§