Ministerul Educaţiei Republicii Moldova

Colegiul “ Iulia Haşdeu “

Referat:
Educarea adulţilor-factor
determinant în procesul
de reintegrare

Profesoară: Piscunov Alexandra

Elevă: Bejan Tatiana

Cahul 2016
 Educaţia adulţilor cuprinde în mod prioritar, pe langă achiziţia de cunoştinţe, priceperi sau deprinderi, mai
ales dezvoltarea aptitudinilor, a capacităţii de creativitate, de integrare a noilor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în
ansambluri cognitive şi comportamentale relativ stabile; cu alte cuvinte a învaţa mereu cum să se pună mai eficient
în valoare aptitudinile, cum omul să inoveze noile condiţii de muncă şi viaţă şi să dezvolte în propriile direcţii.
Analizând conceptul de educaţie a adulţilor, trebuie să facem precizarea că nu este vorba de a adăuga, ci a
dezvolta potenţele existente, substanţa intelectuală şi socio-morală a individului astfel încât să se schimbe întreaga
structură a personalităţii. Educaţia nu înseamnă achiziţie, ci implică o trensformare a ierarhiilor interne, dobândirea
unui alt mod de a (inter)acţiona, ţinteşte la dezvoltarea adaptabilităţii subiectului „de format”, a capacităţii de a
acţiona şi a competenţei de a comunica. Din acest motiv, în acţiunile de formare se preferă metodele participative,
în grupuri mici, numai acestea provocând schimbări la nivelul stilului de comportament.
Educaţia se adresează întregii personalităţi, îşi propune să lărgească disponibilităţile individului, să-i
confere competenţa de a alege.
Analizând specificul educaţiei adulţilor, GUY AVANZINI, profesor de ştiinţele educaţiei la Universitatea
Lyon II, insistă asupra nevoii adultului de „ perfecţiune”, de „ creştere” şi de „independenţă”, Individul aflat în
proces de „ adultizare” caută autonomie , statut profesional, inserare într-o reţea relaţionară caracterizată prin
afecţiune, stabilitate socială. Adultizarea implică o unificare a personalităţii prin integrarea factorilor afectivi,
intelectuali, sociali, ceea ce conduce la armonizarea vieţii private şi a vieţii publice.
În 1976, la conferinţa generală UNESCO educaţia adulţilor a fost definită ca „ un ansamblu de procese
organizate de educaţie cu un conţinut şi metode specifice, formale şi informale prin care se prelungeşte educaţia
iniţială, prin care persoanele considerate adulte îşi dezvoltă aptitudini, îşi îmbogăţesc cunoştinţele, îşi ameliorează
calificarea profesională; îşi reorientează atitudinile şi comportamentele într-o dublă perspectivă; prin dezvoltare
personală şi prin participare la dezvoltarea socială.”
Educaţia adulţilor constă în acele schimbări majore din modelul interior al lumii noastre ( cu ajutorul căruia
gândim, acţionăm şi apreciem) o autostructurare în cunoaştere, apreciere şi acţiune, prin care se deschid noi
posibilităţi de dezvoltare a adulţilor în toate domeniile vieţii socialeşi individuale.
Ştiinţa „ educaţiei adulţilor” a fost cunoscută prin intermediul unor noţiuni precum: pedagogia adulţilor,
instruirea adulţilor.
HANSELMANN se opune conceptului de „pedagogia adulţilor”, deoarece pedagogia, potrivit sensului ei
literar, înseamnă „conducerea copilului prin instruire şi educaţiei: De asemenea el propune termenul de andragogie”.
Mult timp au existat numeroase ambiguităţi, educaţia adulţilor s-a confundat cu conceptul de „ educaţie
permanentă”, de aceea ni se pare important să subliniem distincţia dintre cele două: educaţia adulţilor reprezintă un
subansamblu integrat într-un proiect global al educaţiei permanente.
Specialiştii în ştiinţele educaţiei subliniază importanţa a patru curente în educaţia adulţilor.
1. Curentul comportamentalist sau behaviorist – pune accent pe comportamentul individului.
2. Curentul umanist şi personalist – aduce în prim plan relaţia formator - format.
3. Curentul critic – redă formării ideea sa de instrument al unei critici sociale şi politice.
4. Curentul constructivist – insistând asupra procesului de învăţare.
Ne-am propus să facem o scurtă analiză a curentelor personalist şi critic.
Curentul personalist pune accentul pe dimensiunea raţională, pe cunoaşterea personalităţii celui ce învaţă.
Formatorul trebuie să-i redea adultului gustul pentru învăţare, reprimat adesea în şcoală prin metode punitive.
Carl Rogers recomandă confruntarea adultului cu situaţii de viaţă, antrenarea lui în dezbateri morale.
Schimbarea presonalităţii, crede el, nu poate avea loc dacă procesul interacţional formator- format nu se desfăşoară
într-un climat de încredere, într-o ambianţă de experienţă de grup.
În ceea ce priveşte curentul critic, acesta poate fi ilustrat prin credinţele pedagogului italian Paolo Freire,
care considera că formarea trebuie să devină un act de analiză critică a poblemelor sociale, să aibă drept scop
dezvoltarea conştiinţei critice, să incite indivizii să reflecteze atât asupra lumii, cât şi asupra lor înşişi.
Conceptul de educaţie a adulţilor are cinci caracteristici normative:
1. Globalitatea şi continuitate ( pentru că se întinde de-a lungul întregii vieţi, se mai utilizează şi sintagmele
„educaţia continuă”, iar pentru că vizează progresul material şi social, asumarea de responsabilităţi, UNESCO
insistă asupra sintagmelor „dezvoltare comunitară” şi „educaţie comunitară”.
2. minimismul indispensabil – toţi oamenii au nevoie de o educaţie de bază pentru a înţelege mecanismele
vieţii comunitare.
3. libertatea structurală – posibilitatea de a fi în afara instituţiilor şcolare tradiţionale.
4. Utilitatea – îl ajută pe individ să-şi rezolve problemele vieţii.
 5.. Echitatea – se adresează în mod egal tuturor.
Se pot desprinde 5 funcţii ale educaţiei adulţilor:
- oferă a doua şansă de a obţine o calificare;
- favorizează dezvoltarea personalităţii;
- creşte competenţa profesională;
- orientează adulţii spre rezolvarea problemelor importante şi către un nou mod de a proceda;
- promovează acţiunea comunitară.
Educaţia adulţilor nu poate fi considerată un sistem şcolar adiţional; diferenţierea sa de educaţia şcolară,
impune gândirea unei noi forme de educaţie, o nouă concepţie despre formarea lor.
Ştefan Bârsănescu considera educaţia adulţilor, ca fiind ,,etajul al treilea al culturalizării omului, alături de
şcoală şi universitate’’
În concluzie, ea vizează dezvoltarea tuturor rolurilor pe care un individ le poate avea (profesionale,
familiale, civice, culturale), într-o formulare succintă, un efort de a se pune în acord cu sine şi cu lumea.
I. ÎNVĂŢAREA LA COPL VS. ÎNVĂŢAREA LA ADULT.
PARTICULARITĂŢI ALE ÎNVĂŢĂTURII LA ADULT

În proiectarea instruirii trebuie să ţinem seama atât de capacităţile de învăţare ale adulţilor, cât şi de
anumite aspecte sociologice, cum ar fi nivelul de şcolarizare anterioară, gradul de cultură al mediului în care trăieşte,
activitatea economică şi socială în care este antrenat, concepţia despre sine, despre societate şi despre lume, pe care
adultul o are.
Înainte de a observa particularităţile de învăţătură ale adultului, ne-am propus să redăm teoria
psihologului american W. James.
James consideră că deyvoltarea individului poate fi divizată în două în două mari etape: una care se
întinde până în jurul vârstei de 24/25 de ani şi care este în opinia autorului, vârsta educaţiei şi formării generale şi
profesionale şi a doua etapă, care acoperă restul vieţii, consacrată carierei profesionale în care individul pune în valoare
ce a asimilat în prima perioadă. Prin diversiunea clară a celor două perioade de vârstă în raport cu criteriul capacităţii de
învaţare, James impune astfel ideea că accentul este incapabil să înveţe.
Cercetările actuale de psihologia dezvoltării dovedesc că la vârsta adulţilor se menţine capacitatea de
învăţare, desigur acestora realizându-se în maniere diferite, dar cu peformanţe notabile. Instruirea adulţilor este diferită
de ceea a copiilor?
Este evident că nu putem gândi procesul de instruire la adult prin instrumentele utilizate în cazul
copilului. Este adevărat că atât copilul, cât şi adultul au o caracteristică fundamentală comună: învăţarea, dar diferenţele
psihopedagogice la adult şi copil sunt esenţiale. Acestea rezultă din statutul lor diferit: un copil este o fiinţă dependentă;
a fi adult înseamnă a fi independent.
Knowles afirma că „ cea mai adâncă nevoie pe care o simte un adult este de afi tratat ca un adult, adică
precum o persoană independentă”.
Spre deosebire de copil, învăţarea adultului înseamnă adâncire, restructurare, creaţie; este axată pe
situaţii concrete, desprinse din viaţă, face apel la experienţă.
Se poate remarca inversarea raportului informativ-formativ, ceea ce semnifică punerea unui accent
deosebit pe activităţile creative- practice.
Pentru adulţi, noţiunea de educator nu are în mod hotărâtor înţelesul unei persoane anume; pentru adult,
educatorul semnifică înprimul rând activitatea de muncă pe care o desfăşoară împreună cu grupul din care face parte
( profesional, familial).
Trăsătura cea mai evidentă a învăţării la adulţi este responsabilitatea cu care ei caută să-şi însuşească
deprinderi şi cunoştinţe. Adultul se angajează într-o activitate de învăţare dacă există o corelaţie între proiectele sale şi
dorinţa de a le realiza.
Pentru adult, activitatea de învăţare înseamnă un act interior, nu constrângere; el nu e un receptor pasiv,
el caută, descoperă cunoştinţele, este un agent al propriei educaţii. Adultul nu doreşte să fie educat. El este acum
„ format”. Oricărei încercări de a-l reeduca îi va opune rezistenţă. Adultul se educă singur. Profesorul de adulţi transmite
cunoştinţe şi priceri, dar el nu trebuie să educe pentru pentru comportamente determinate ( Lowe). Adulţii se implică au
o motivaţie intrinsecă şi sunt orintaţi către un scop bine definit.
Thorndike definea inteligenţa drept capacitate de învăţare. Wodrow infirmă această teză şi stabileşte că
şi capacitatea de învăţare se includ mai mulţi factori psihici decît inteligenţa.
 În ceea ce priveşte performanţele inteligenţei la adulţi, cercetările făcute pe baza măsurării inteligenţei
cu diferite teste, au emis ipoteza unui maximum de creştere în adolescenţă, apoi inteligenţă se menţine la acest nivel
până la 40 de ani şi apoi scade treptat.
Undeutsh adoptă o poziţie critică faţă de diferitele cercetări cu privire la schimbările capacităţii
intelectuale condiţionatew de vârstă. El consideră că scad performanţele la test prin încetinirea tempo-ului proceselor
motrice.În al doilea rând se degradează acele domenii funcţionale psihice care au fost puţin antrenate. În cazul unei
activităţi intense , se consideră nu numai că performanţele rămân, dar cresc până la bătrâneţe.
Weiss şi Nyssen afirmă că randandamentul intelectual este condiţionat de diferitele profesii şi mai puţin
de particularităţile de vârstă, ceea ce înseamnă că persoanele a căror profesie impune un exerciţiu intelectual (training)
descrie un alt curs al randamentului intelectual , decât acelea care exercită profesii lipsite de un asemenea „trining”.
Cercetările asupra învăţării la adult au pornit de la „ Curba generală a capacităţii de învăţare, în raport
cu vârsta”, elaborată de Thorndike. Din ea rezultă o slăbire a capacităţii de învăţare după vârsta de 30 de ani.
Lowe consideră Curba Thorndike ca expresia evoluţiei performanţelor memoriei, în special a capacităţii
de reţinere a datelor. În cercetările mai vechi, întipărirea datelor constituia un criteriu al capacităţii de învăţare.
Smirnov demonstrează în cercetările sale experimentale că adulţii care structurează bine un material şi,
prin stabilirea unor ceonexiuni cu sens îl pot reţine mai bine decât tinerii.
Rezultatele unei cercetări făcute de Farapanova ilustrează superioritatea adulţilor în ce priveşte
întipărirea conceptelor abstracte sau concrete şi a imaginilor.
Rubinstein sublinia ca trăsătură substanţială a dezvoltării memoriei – specializarea ( activitatea de
muncă în care omul este antrenat). Este vorba de formarea unei aşa numite memorii profesionale care se păstrează un
timp îndelungat.
Kidd a înregistrat cinci caracteristici ale învăţării la adult:
1. Omul învaţă întreaga viaţă, chiar dacă traversează perioade de evoluţie sau declin în această
acţiune.
2. Efectul învăţării constă în schimbările de rol ale individului ( dobândeşte statutul de prieten,
membru al unei familii, ai unui colectiv de muncă), aceste schimbări de rol presupun câştigarea unor competenţe
profesionale şi interperonale.
3. Prin socializare, individul dobândeşte maturitate ( capacitate de autoconducere, autodisciplină).
4. Experienţa are un rol hotărâtor în a se angaja în învăţare.
5. Dorinţa de a participa activ la evenimentele vieţii îi face pe mulţi adulţi să devină autodidacţi – să
înveţe pentru întraga viaţă.
Factorii motivaţionali au o importanţă deosebită pentru succesul în învăţare, nu varsta are un rol esenţial, ci tipul
şi motivele învăţării : „ vârsta este un lucru secundar pentru succesul la învăţare. Capacitatea de învăţare a adulţilor
depinde de disponibilitatea pentru învăţare, iar aceasta presupune la rândul ei interesul” – ( Werner).
Atunci când elaborăm un plan de instruire trebuie să ţinem seama de următoarele caracteristici:
- adulţii au nevoie să ştie de ce trebuie să înveţe un anumit lucru;
- adulţii învaţă mai bine experimentând;
- adulţii învaţă cel mai productiv atunci când subiectul constituie pentru ei o valoare cu aplicabilitate
imediată;
- adulţii trebuie implicaţi în planificarea şi evaluarea activităţii lor;
- adulţii sunt mai interesaţi de subiecte care se referă la profesia sau la viaţa lor personală.

Regulamentul cu privire la formarea continuă a adulților

Capitolul I. Dispoziții generale
1. Regulamentul cu privire la formarea continuă a adulților este elaborat în conformitate cu prevederile Codului
Educației al Republicii Moldova, aprobat prin Legea Nr. 152 din 17 iulie 2014 (Monitorul Oficial, 2014, nr. 319-324,
art. 634), Codului Muncii al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr.154 din 28.03.2003 (publicat: 29.07.2003,
Monitorul Oficial nr. 159-162, art. 648) și alte acte legislative și normative în vigoare.
2. Formarea continuă a adulților constituie totalitatea proceselor în dezvoltare ale învăţării formale şi de altă natură
cu ajutorul cărora adulții, în spiritul societății în care trăiesc, își dezvoltă capacitățile, își îmbogățesc cunoştinţele şi își
perfecționează calificarea profesionalăşi tehnică sau le aplică în alt mod pentru folos personal şi social.
3. Formarea continuă a adulților are scopul de a contribui la îmbunătățirea calității vieții adulților prin:
 a) Realizarea accesului la învățare continuă cît mai aproape de beneficiari, în propriile lor comunități și la
locul de muncă, sprijinită prin echipamente bazate pe TIC, oriunde se impun;
b) Creșterea volumului de investiții în resursele umane;
c) Crearea posibilităților de validare a competențelor profesionale, funcționale, sociale dobîndite în
manieră formală, non-formală și/sau informală;
d) Dezvoltarea metodelor şi contextelor de predare şi învăţare necesare pentru a se asigura continuitatea
învăţării permanente şi învăţării pe tot parcursul vieţii;
e) Dezvoltarea oportunităților de consultare, mediere și orientare privind posibilitățile de învăţare și
dezvoltare continuă în țară și peste hotare.
4. Formarea continuă a adulților se sprijină pe următoarele principii normative:
a) Formarea adulților se dezvoltă liber, în beneficiu personal, public, economic;
b) Nevoile de învăţare ale adulților, personalul din organizații, a comunităților, a societății constituie repere
de bază pentru organizarea educației adulților;
c) Legislația în domeniul educaţiei adulților creează premise pentru creşterea coerenței sistemice a
educaţiei adulților;
d) Formarea profesională continuă a adulților asigură nevoile pieței interne a muncii și mobilitatea
europeană a calificărilor;
e) Organizarea formării continue a adulților include instituții, mecanisme și proceduri conforme Indexului
European pentru Învățare Permanentă ELLI și Cadrului european de referință pentru asigurarea calității în
învățământul profesional.
5. Formarea continuă a adulților are următoarelefuncții:
a) Oferă o nouă şansă de a obţine o calificare;
b) Favorizează dezvoltarea personalităţii;
c) Creste competenţa profesională;
d) Orientează adulţii către un nou mod de a rezolva problemele importante;
e) Promovează acţiunea comunitară.
Formarea continuă a adulţilor este organizată pe patru mari domenii, în conformitate cu cadrul de referinţă
UNESCO:a învăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi a învăţa să fii.
6. Formarea continuă a adulţilor include:
a) educaţia generală a adulților, prin care se înțelege orice proces de educație formală, non-formală și
informală ce asigură dezvoltarea generală a adulților pe tot parcursul vieții sub aspect cultural, socioeconomic,
tehnologic, ecologic etc.
b) formarea profesională continuă a adulților, prin care se înţelege orice proces de educație formală,
non-formală și informală, în cadrul căruia un adult își formează sau își dezvoltă pe parcursul vieții economice active
competențele profesionale prin specializare, recalificare, policalificare, calificare suplimentară.
7. Formarea continuă a adulților poate fi realizată, în condițiile legii, de către instituții, organizații și/sau formatori
autorizați în conformitate cu legislația în vigoare, care oferă programe de educație extrașcolară și de formare a adulților,
indiferent de forma juridică de organizare a acestora, denumite în continuare furnizori de formare a adulților.
8. Formarea continuă a adulţilor se realizează prin învăţare:
a) formală;
b) nonformală;
c) informală;
9. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni principale semnifică:
Adulți - persoane care au vîrsta la care pot stabili raporturi de muncă și pot participa la programe de formare
personală, în condițiile legii.
Cadrul normativ cu privire la educaţia adulţilor – totalitatea legilor, emise de cătreorganele puterii de stat, şi a
actelor normative care reglementează ordinea şi condiţiile de realizare a drepturilor adulţilor la învăţare. Obiectul
reglementării juridice îl constituie domeniile principale: a) activitatea instituţiilor educaţionale; b) raporturile între
salariatul care învaţă şi angajator (dreptul la concediu suplimentar, regim favorabil pentru îmbinarea muncii şi învăţării
etc.).
Competența profesională - capacitatea de a realiza activitățile cerute la locul de muncă la nivelul de calitate
specificat în standardul ocupațional.
Educaţia adulţilor – totalitate a proceselor în dezvoltare ale învăţării formale şi de altă natură cu ajutorul cărora
persoanele, considerate adulţi, în spiritul societăţii în care trăiesc, îşi dezvoltă capacităţile, îşi îmbogăţesc cunoştinţele şi
îşi perfecţionează calificarea profesională șitehnică sau le aplică în alt mod pentru folos personal şi social. Educaţia
adulţilor include formele învăţămîntului formal, nonformal și informal.
Învățare pe tot parcursul vieţii – orice activitate de instruire deliberativă, formală sau nonformală, desfăşurată
continuu cu scopul de a completa și perfecționa cunoştinţele, competenţele şi calificările.
Formare continuă– ansamblul activităţilor orientate spre actualizarea periodică a pregătirii profesionale iniţiale,
spre adaptarea acesteia la noile exigenţe ale desfăşurării activităţii profesionale, spre asimilarea unor noi cunoştinţe şi
competenţe.
Formare profesională – proces de instruire în urma căruia se obţine o calificare atestată printr-un certificat sau o
diplomă, eliberate în condiţiile legii. Formarea profesională poate fi iniţială şi urmată de formarea profesională continuă
pe parcursul întregii activităţi profesionale pe tot parcursul vieţii.
Formare profesională continuă – orice proces de instruire în cadrul căruia o persoană, avînd deja o calificare ori
o profesie, îşi completează cunoştinţele profesionale prin aprofundarea achiziţiile într-un anumit domeniu al specialităţii
de bază sau prin deprinderea unor metode sau procedee noi aplicate în cadrul specialităţii respective.
Învăţămînt formal – program sau curs educaţional.Urmarea acestora conduce laapariţia unei totalităţi de drepturi
reglementate, inclusiv dreptul persoanei de a desfăşura o activitate profesională remunerată, de a obţine o funcţie mai
înaltă, de a-şi continua studiile. Aceste drepturi decurg din eliberarea unei diplome sau certificat de stat prestabilit.
Învăţămînt nonformal – program sau curs de formare necertificate care oferă dreptul de a presta activităţi
profesionale potrivit profilului; de obicei se referă la formarea vocaţional-tehnică.
Învăţămînt informal– proces de formare sau dezvoltare a competenţelor, care se desfăşoară în afara sistemului de
învăţămînt ca institut social cu funcţii specifice, adică în procesul cotidian prin intermediul comunicării, lecturii,
instituţiilor de cultură, învăţării în baza experienţei proprii şi a celor din jur. Nu deţine atribute pedagogice.
Învăţămînt la locul de muncă – instruire profesională desfăşurată fără detaşare de la locul de muncă. Poate
include întreg procesul de instruire sau poate fi combinat cu activităţi de formare desfăşurate în alte condiţii.
Programe de formare axate pe standarde educaţionale – planuri de formare amănunţit structurate pe baza unui
set de secvențe logice de învăţare sau strategii flexibile de formare ce conduc la dobândirea competenţelor menționate în
standardul educațional.

II. ORGANIZAREA EDUCAȚIEI GENERALE A ADULȚILOR

10. Educația generală a adulților este o parte componentă specifică, a sistemului de formare continuă a adulților, la
bază având totalitatea programelor de educație generală, instituțiile și organizațiile care asigură elaborarea și realizarea
acestor programe.
11. Educația generală a adulților se realizează reieșind din principiile generale ale politicii educaționale ale unei
societăți democratice, cum ar fi:
- Recunoașterea dreptului la educație/formare pe tot parcursul vieți;
- Orientarea spre valorile și idealurile general umane;
- Interzicerea propagandei războiului, a conflictelor interetnice și religioase, a violenței și cruzimii;
- Accesul larg pentru toate categoriile de populație la activitățile generate de educația generală a adulților;
- Asigurarea autonomiei și a autogestiunii instituțiilor care se ocupă cu educația generală a adulților;
- Susținerea din partea statului, inclusiv financiară, a instituțiilor și organizațiilor care se ocupă cu educația
generală a adulților;
12. Obiectivul principal al educației generale a adulților constă în sporirea nivelului de cultură generală și a
activității social-civice a populației
13. Instituțiile și organizațiile care se ocupă de educația generală a adulților își determină activitatea în concordanță
cu conținutul și structura necesităților/nevoilor curente și de perspectivă ale populației.
14. Procesele curriculare în educaţia generală a adulţilor se bazează pe principiul formării competenţelor personale,
sociale, civice şi funcţionele ale adulţilor.
Furnizorii de educaţie generală a adulţilor vor asigura în activitatea lor procese educaţionale ce corespund Cadrului
europeande referinţă pentru asigurareacalităţii în învățămîntul profesional și Indexului European pentru Învățare
Permanentă - ELLI.
15. Programele de educație generală a adulților se diferențiază în dependență de direcţiile de desfăşurare a educaţiei
generale a adulţilor. Programele de educaţie generală a adulţilor pot fi cu durata de pînă la 80 de ore academice, cu
excepţia programelor de dezvoltare a competenţelor funcţionale (limbi moderne, calculator)
16. Furnizori de educație generală a adulților sunt instituții și organizaţii de educație nonformală, obiectivul de bază
al cărora este desfășurarea activităților de diseminare, difuzare și explicare a cunoștințelor științifice și a altor informații
sociale semnificative.
În dependență de programele pe care le realizează, furnizorii de educație generală a adulților se împart în:
a) instituții, organizații cu un singur profil – o programă sau mai multe programe de același profil;
b) instituții, organizații cu mai multe profiluri, care realizează programe de educație generală cu diverse
conținuturi și orientări.
Reieșind din situații concrete, instituțiile de educație generală pot fi create și funcționa în regim permanent sau
temporar.Crearea și înregistrarea instituțiilor de educație generală a adulților se efectuează în concordanță cu legislația
națională în vigoare. Dreptul de a se ocupa cu educația generală a adulților și de a crea cu acest scop astfel de instituții
se acordă organizațiilor și persoanelor particulare, care dețin calificarea, experiența și resursele necesare pentru
îndeplinirea cu succes a obiectivelor trasate.
17. Au dreptul de a crea instituții de educație general a adulților:
a) organele de stat centrale și de nivelul doi;
b) organele de autoadministrare locală;
c) organizațiile și instituțiile neguvernamentale (nestatale);
d) instituțiile din sistemul de educație formală;
e) instituțiile și asociațiile științifice;
f) instituțiile și asociațiile de cultură;
g) uniunile de creație ale oamenilor de cultură;
h) organizații și mișcări obștești;
i)mijloacele de informare în masă;
j)uniunile profesionale.
Instituțiile de educație generală a adulților, create de organizații și mișcări obștești, se înregistrează la Ministerul
Justiției.
18. Instituțiile de educație generală a adulților pot funcționa în două moduri:
a) în calitate de persoane juridice;
b) în calitate de subdiviziune structurală a instituției sau organizației, care are statut de persoană juridică.

III. FORMAREA PROFESIONALĂ CONTINUĂ A ADULȚILOR

19. Sistemul de formare profesională continuă a adulțilorîntrunește totalitatea reglementărilor, mecanismelor,
proceselor, programelor şi furnizorilor de educație formală, non-formală şi informală care asigură şi realizează formarea
si/sau dezvoltarea competentelor profesionale ale adulților prin specializare, recalificare, policalificare calificare
suplimentară etc.
Accesul la formarea profesională a adulților este garantat prin drepturi egale fără discriminări pe criterii de vârstă,
sex, rasă, origine etnică, apartenență politică sau religioasă.
20. Principiile de bază ale formării profesională continuă a adulţilor
a) Acces spre învățare, asigurat de partenerii sociali şi favorizat de furnizorii de formare profesională
continuă;
b) Relevanță învățării pentru dezvoltare profesională și competitivitate pe piața muncii (standarde
ocupaționale şi calificari)
c) Complementaritate și continuitatea formării profesionale contiue (transferul creditelor)
d) Recunoașterea învățării anterioare, inclusiv a competențelor practice (proceduri de evaluare şi validare)
e) Încurajarea utilizării abordării fondate pe rezultatele învățării în ceea ce privește standardele și
calificările, procedurile de evaluare și de validare, transferul creditelor, programele de învățământ și asigurarea calității
f) Accederea graduală a furnizorilor de formare profesională continuă la procedurile de evaluare a calităţii
progremelor şi instituţiilor de formare profesională contuinuă ( formarea culturii calitătii în domeniul formării
profesionale continue);
g) Susţinerea formării profesionale contiune a adulţilor prin asigurarea durabilităţii investiţiilor publice şi
private (2la sută din PIB şi 2 la sută din fondul de salarizare al agenţilor economici).
21. Obiectivele formării profesionale continue a adulților:
a) facilitarea integrării sociale a indivizilor în concordanță cu aspirațiile lor profesionale și cu necesitățile
pieței muncii;
b) pregătirea resurselor umane capabile să contribuie la creșterea competitivității forței de muncă;
c) actualizarea cunoștințelor și perfecționarea pregătirii profesionale în ocupația de bază, precum și în
ocupații înrudite;
 d) schimbarea calificării, determinată de restructurarea economică, de mobilitatea socială sau de modificări
ale capacității de muncă;
e) însușirea unor cunoștințe avansate, metode și procedee moderne necesare pentru îndeplinirea sarcinilor
de serviciu;
f) promovarea învățării pe tot parcursul vieții.
22. Instituțiile și organizațiile care se ocupă de formarea profesională continuă a adulţilor își determină activitatea în
concordanță cu conținutul și structura necesităților/nevoilor curente și de perspectivă ale populației economic active, ale
angajatorilor şi pieţei muncii, incluse in special, în nivelele I şi II ale cadrului de referinţă UNESCO privind învățarea pe
tot parcursul vieţii:
a) Calificare, recalificare, policalificare, specializare profesională, oferite de învăţămîntul secundar, post-
secundar şi superior, cît si de furnizorii de programe de formare profesională continuă (non formal);
b) Învăţarea la locul de muncă.
23. Formarea profesională a adulților se organizează prin programe de recalificare, perfecționare, specializare,
definite astfel:
a) recalificarea reprezintă pregătire/instruire profesională pentru obținerea unei noi calificări profesionale,
a unei noi meserii;
b) calificarea suplimentarăreprezintă obţinerea de cunoştinţe şi deprinderi necesare pentru activitate
profesională la o nouă specialitate/specializare corespunzătoare aceluiaşi domeniu general de studii sau formare
profesională, în baza aceluiaş nivel ISCED de studii;
c) policalificareareprezintă calificarea în mai multe ocupații și profesii;
d) perfecționarea reprezintă pregătirea profesională care conduce la dezvoltarea sau completarea
cunoștințelor, deprinderilor sau competențelor profesionale ale unei persoane care deține deja o calificare,
e) specializarea reprezintăobţinerea de cunoştinţeşi deprinderiîntr-o arie restrînsădin sfera de cuprindere a
unei ocupaţii sau profesii.
24. Procesele curriculare în formarea profesională continuă a adulţilor se bazează pe principiul formării
competenţelor profesionale elaborate în baza standardelor ocupaţionale sau a altor discriptori ocupaţionali.

IV. ORGANIZAREA FORMĂRII PROFESIONALE A ADULȚILOR

25. În baza planurilor naționale de dezvoltare și de acțiune a programelor de guvernare și a strategiilor sectoriale, la
propunerea Agenției Naționale de Asigurare a Calității în Învățământul Profesional, Ministerul Educației împreună cu
Ministerul Muncii, Protecției Sociale și a Familiei elaborează politici și strategii naționale privind dezvoltarea resurselor
umane, inclusiv calificările și formarea profesională a adulților, pe care le supun spre aprobare Guvernului.
26. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă coordonează la nivel național activitatea de formare
profesională a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, potrivit legii, pune în aplicare politicile și strategiile
privind calificarea și recalificarea persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă. Organizează programe de formare
profesională pentru aceste categorii de adulți prin centre proprii, prin centre private sau prin furnizori de formare
profesională autorizați conform legislației în vigoare;
27. Formarea profesională a adulților se realizează prin programe de formare profesională ce cuprind totalitatea
activităților de pregătire teoretică și/sau practică în vederea realizării obiectivelor de formare de competențe pentru un
anumit domeniu, aprobate pe o durată de cinci ani.
28. Formarea profesională continuă se realizează prin:
1) cursuri tematice de perfecționare/specializare până la 150 ore (până la 5 credite);
2) cursuri de perfecționare/specializare multidisciplinare de scurtă durată cu durata 150- 1200 ore (5 – 40
credite );
3) cursuri şi programe de calificare suplimentară în baza studiilor:
a) învăţământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar (nivelul 5 ISCED) cu durata 1200-1800 de ore
(40 – 60 credite);
b) învăţământul superior (licenţă, nivelul 6 ISCED) cu durata 1200- 2400 ore (40 - 80 credite)
4) cursuri şi programe de recalificare profesională pentru obţinerea unei noi calificări în baza studilorlor:
a) învăţământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar (nivelul 5 ISCED) cu o duratămai mare de 1800
de ore (min. 60 credite);
b) învăţământul superior (licenţă, nivelul 6 ISCED) cu o durată mai mare de 2700 ore (min. 90 credite
pentru același domeniu)
29. Pentru cursurile tematice de perfecționare/specializare, furnizorii eliberează certificate proprii;
 30. Pentru cursurile de perfecționare/specializare multidisciplinare, furnizorii eliberează certificate tipărite de către
subdiviziunile Ministerului Educației;
31. Pentru cursuri şi programe de calificare suplimentară şi recalificare profesională furnizorul de formare
profesională continuă a adulților, eliberează diplome:
a) în baza studiilor nivel ISCED 5 – diplome de nivel ISCED 5;
b) în baza studiilor nivel ISCED 6 – diplome de nivel ISCED 6.
32. Deținătorii diplomelor de formare profesională continuă de nivelul ISCED 6prin recalificare profesională sau
calificare suplimentară în baza studiilor superioare de licenţă,au dreptul să continue studiile în domeniile respective de
nivelul ISCED 7 și nivelul ISCED 8.
33. Cursurile de formare profesională continuă se organizează de furnizorii de formare profesională pentru meserii,
specializări și profesii, denumite în continuare ocupații, cuprinse în Clasificatorul Ocupațiilor din Republica Moldova
(C.O.R.M.).
34. Programele de formare profesională se organizează de furnizorii de formare profesională și pentru:
a) dezvoltarea competențelor-cheie;
b) amplificarea competențelor profesionale comune mai multor ocupații;
c) utilizarea competențelor transversale.
35. Programele de formare profesională continuă asigură dobândirea unor competențe profesionale în conformitate
cu standardele ocupaționale, respectiv standardele de pregătire profesională, recunoscute la nivel național.Standardul
ocupațional, respectiv standardul de pregătire profesională, este documentul care precizează competențele profesionale
necesare practicării unei ocupații, respectiv specifice unei calificări.
36. Programele de formare profesională continuă se elaborează de către furnizorii serviciilor de formare
profesională continuă în baza Normelor Metodologice elaborate și probate de Agenția Națională de Asigurare a Calității
în Învățămîntul Profesional sau de Ministerul Educației.Programele de recalificare profesională şi calificare
suplimentară în baza studiilor anterior absolvite de nivelul ISCED 5 şi ISCED 6 se coordonează/aprobă de Ministerul
Educaţiei.
37. Pentru cursuri şi programe de calificare suplimentară şi recalificare profesională formarea profesională continuă
a adulților se organizează în baza standardelor de conținut, standardelor de competențe, standardelor naţionale de
referinţă, standardelor de acreditare și a Cadrului Naţional al Calificărilor.
38. Programele de formare profesională continuă cuprind, următoarele elemente:
a) obiectivele programului de formare profesională exprimate în competențeleprofesionale ce urmează să
fie dobândite de fiecare persoană care urmează programul;
b) durata de pregătire pentru realizarea obiectivelor propuse;
c) numărul minim și maxim de participanți pentru un ciclu sau o serie de pregătire;
d) calificarea persoanelor cu atribuții de instruire teoretică și practică, denumite în continuare formatori;
e) mijloacele și metodele prin care se asigură transmiterea și asimilarea cunoștințelor și formarea
deprinderilor practice necesare ocupației respective;
f) dotările, echipamentele și materialele necesare formării;
g) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.
Programa de pregătire poate fi structurată pe module cuantificate în credite transferabile.
39. Furnizorii de formare profesională care organizează programe şi pentrupersoane cu nevoi speciale vor adapta
programele în mod corespunzător în vedereaasigurării accesului egal şi nediscriminatoriu al acestor categorii de
persoane la formarea profesională.
40. Furnizorii de formare profesională care organizează programe în limbileminorităților naționale sau într-o limbă
de circulație internațională vor întocmi programul de formare în limba română şi în limba minorității naționale sau în
limba de circulație internațională pentru care se solicită autorizarea.
41. Furnizorii de formare profesională care organizează programe finalizate cucertificate de calificare recunoscute
la nivel național încheie contracte de formareprofesională cu participanții la aceste programe.
42. Formarea profesională se poate realiza şi prin ucenicie la locul de muncă, reglementată de Codul Muncii.

V.AUTORIZAREA/ACREDITAREA FURNIZORILOR DE FORMARE PROFESIONALĂCONTINUĂ

43. Furnizorii de formare profesională pot organiza programe de formareprofesională, finalizate cu eliberarea
certificatelor de perfecționare, specializare sau diplome de recalificare profesională cu recunoaștere națională, numai
dacă au prevăzut în statut activități de formareprofesională continuă și sunt autorizați în condițiile legii.
 44. Programele postuniversitare de educație profesională continuă, furnizate de instituțiile de învăţământ superior
acreditate, se supun mecanismelor specifice de autorizare și acreditare academică.
45. Decizia cu privire la autorizarea de funcționare provizorie a furnizorilor de formare profesională, acreditare,
neacreditare sau la retragerea dreptului se adoptă de Ministerul Educației, în baza rezultatelor evaluării efectuate de
Agenția Națională de Asigurare a Calității în Învățământul Profesional.
46. Autorizarea furnizorilor de formare profesională se efectuează pe baza criteriilor de evaluare, pentru o perioadă
de 5 ani, cu posibilitatea de reînnoire la cererea furnizorului, cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de expirarea
perioadei de valabilitate a autorizației.
47. Autorizația se acordă pentru fiecare dintre ocupațiile, calificările, specialităţile sau specializările respective,
competențele-cheie, competențele transversale pentru care furnizorii de formare profesională organizează programe de
formare profesională.
48. Furnizorii de formare profesională stabiliți în Republica Moldova pentru a se supune autorizării trebuie să
îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:
a) să fie legal constituiți;
b) să aibă prevăzute în statut/regulamentul de funcţionare sau, după caz, în actul de înființare activități de
formare profesională;
c) să își îndeplinească obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate, potrivit legislației
în vigoare.
49. Furnizorii de formare profesională trebuie să întrunească următoarele criterii de evaluare:
a) programul de formare profesională;
b) implementarea criteriilor de asigurare a calității;
c) experiența furnizorilor de formare profesională și rezultatele activității lor anterioare obținerii autorizării
sau în alte programe de formare profesională pe care le-au realizat, dacă este cazul;
d) resursele umane (formatori, personal administrativ şi auxiliar didactic), materiale și financiare;
e) autorizațiile și avizele necesare desfășurării programelor de formare profesională, după caz.
50. Furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovadă că realizează programele de formare profesională cu
formatori care au profiluri sau specialitatea corespunzătoare programei de pregătire, respectiv care au pregătirea
specifică educației adulților conform standardelor ocupaționale.
51. În cazul autorizării unui program de formare în limba minorității naționalesau într-o limbă de circulație
internațională, furnizorii de formare profesională trebuie să facă dovada că realizează programele de formare
profesională cu formatori care au calificarea corespunzătoare programei de pregătire și cunosc, după caz, limba
minorității naționale respective sau o limbă de circulație internațională pentru care a fost autorizat programul.
52. Verificarea privind dotările, echipamentele și materialele utilizate de către furnizorul de formare profesională
care dorește să se autorizeze se face numai la fata locului de către evaluatori şi personalul Agenției Naționale de
Asigurare a Calității în Învățământul Profesional.
53. Autorizația se acordă dacă se constată îndeplinirea criteriilor de evaluare și a documentelor justificative
prevăzute în pct.47 și p. 48.

VI. EVALUAREA ȘI CERTIFICAREA FORMĂRII PROFESIONALE A ADULȚILOR

54. La finalizarea programelor de formare profesională absolvenții probele respective de absolvire specificate în
planul de învăţământ şi programele de formare profesională continuă care reprezintă un set de probe teoretice și/sau
practice prin care se constată dobândirea competențelor specifice programului de formare profesională, cu respectarea
criteriilor de asigurare a calității (teste, lucrări practice, examene de absolvire, susţinerea proiectelor de diplomă).
55. Probele de absolvire se susține în fața unei comisii de examinareconstituite din:
a) 2 specialiști din afara furnizorului de formare profesională;
b) un specialist care reprezintă furnizorul de formare profesională;
La examen pot asista și reprezentanți ai beneficiarilor programelor de formare profesională.
56. Certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în cadrul formării profesionale continue a adulților poate
fiefectuată de structuri abilitate în acest scop, în baza regulamenteloraprobate de Guvern sau de ministerele de resort.
57. În cazul programelor de formare profesională structurate pe module, laterminarea fiecărui modul, după
susținerea probelor de absolvire, se eliberează certificatul de absolvire cu menționarea competențelor profesionale
dobândite, cuantificate în credite transferabile.
58. Evaluarea și certificarea competențelor profesionale obținute pe alte căi decât cele formale se fac de structuri
abilitate în acest sens, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educației.
 VII. FINANȚAREA FORMĂRII CONTINUE A ADULȚILOR
59. Totalitatea finanțelor necesare pentru elaborarea și realizarea proiectelor și programelor de formare continuă a
adulților se divizează în următoarele părți de bază:
a) fondul de plată pentru arenda clădirilor și a spațiilor;
b) mijloacele, cheltuite pentru procurarea utilajului;
c) fondul de salarizare a lucrătorilor;
d) fondul de stimulare a voluntarilor.
60. Instituțiile și organizațiile care oferă programe de educație generală a adulților sunt finanțate în baza
principiilor:
a) Suficiența mijloacelor pentru realizarea cu succes a programelor;
b) Garantarea unui buget stabil;
c) Irevocabilitatea subvențelor oferite.
61. Instituțiile și organizațiile care oferă programe de educație generală a adulților sunt finanțate din următoarele
surse:
a) Bugetul de stat;
b) Bugetele locale;
c) Mijloacele oferite de fondatori;
d) Mijloacele parvenite din serviciile acordate cu plată;
e) Veniturile din alte activități legale.
62. Decizia despre volumul finanțării bugetare a instituțiilor și organizațiilor care oferă programe de formare
generală se ia de către organele legislative în baza propunerilor, elaborate în comun de către organele de gestiune
guvernamentale, neguvernamentale și publice ale sistemului de educație generală a adulților.
63. Prezentul Regulament admite perceperea taxelor de la populație pentru participare la activități de educație
continuă a adulților, cu condiția că mărimea taxelor nu contravine principiului accesibilității activităților de educație
generală a adulților și nu împiedică dreptul constituțional al cetățeanului la accesul la realizările științei și culturii.
64. Pot fi scutiți de taxă pentru participare sau pot beneficia de o reducere de taxă pentru participare la activitățile de
educație generală persoanele cu dizabilități și pensionarii.
65. Sursele de finanţare a programelor de formare profesională continuă sunt:
a) taxele de instruire pentru cursurile de formare continuă transferate/achitate de persoanele juridice în
conformitate cu prevederile Codului Muncii sau achitate de către persoanele fizice în baza contractelor semnate de
furnizorul serviciilor de formare profesională şi beneficiarul acestora;
b) mijloace ale asociațiilor profesionale și ale patronatelor;
c) sponsorizări, donații, contribuții personale, fonduri externe (proiecte);
d) surse de finanţare din granturi, proiecte şi programe internaţionale;
e) alte surse financiare legale.
66. Relațiile dintre furnizorii de formare profesională continuă indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de
organizare și persoanele fizice și juridice se reglementează printr-un contract de prestare contra plată a serviciilor
educaționale, în care sunt specificate drepturile și obligațiile părților, durata studiilor și mărimea taxei de studii.
67. Furnizorii de formare profesională continuă funcționează în regim de autogestiune financiar-economică și pot
desfășura activități economice, în conformitate cu legislația în vigoare.
68. Întreprinderile și organizațiile pot efectua cheltuieli pentru formarea profesională continuă a salariaților, care se
deduc din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit.
69. Pe perioada în care participă la programe de formare profesională finanțate de angajatori salariații primesc
drepturile salariale stabilite potrivit contractuluiindividual de muncă pentru program normal de lucru.
70. Angajatorii suportă cheltuielile de deplasare pentru participarea laprogramele de formare profesională, dacă
aceste programe se desfășoară în altă localitate decât cea în care salariatul își are locul de muncă.
71. Condițiile și formele în care se acordă furnizorilor de formare profesională sprijin financiar din surse externe
vor corespunde legislației în vigoare sauprevederilor acordurilor internaționale de cooperare la care Republica Moldova
este parte.

VIII. DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII

72. Parteneriatul social în domeniul formării profesionale continue este asigurat de către Comisia Naţionlă de
Consultări şi Negocieri Colective şi comitetele sectoriale de formare profesională continuă.
 73. Programele de formare profesională continuă a adulților care au început înainte de data intrării în vigoare al
prezentului Regulament vor continua, până la finalizare, în condițiile stabilite prin actele normative aflate în vigoare la
data începerii acestor programe.
74. Furnizorii de formare profesională continuă a adulților care au în derulare programe mai pot funcționa în această
calitate cel mult 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului Regulament. După această dată aceștia pot funcționa
numai dacă sunt autorizați conform legislației în vigoare.
75. Furnizorii de formare profesională continuă a adulților vor pune la dispoziție Biroului Național de Statistică
datele solicitate, referitoare la activitățile de formare profesională continuă a adulților.
76. Biroul Național de Statistică va include în programul său de activitate cercetarea statistică periodică a formării
profesionale a adulților.
77. Metodologia de realizare a cercetării statistice aferente formării profesionale a adulților, precizarea indicatorilor
urmăriți și a modului de calcul al acestora, precum şi periodicitatea acestei cercetări vor fi stabilite de Biroul Național de
Statistică și Ministerul Educației.
78. Ministerul Educației exercită controlul asupra modului în care seorganizează, se desfășoară și finalizează
formarea profesională a adulților și aplică sancțiuni potrivit legislației în vigoare. Procedura privind controlul și
aplicarea sancțiunilor se aprobă prin Ordinul Ministrului Educației.