Sunteți pe pagina 1din 22

1.1.

Consumul şi dependenţa de tutun

1.1.1. Tutunul şi tabagismul

Tutunul este o plantă din familia Solanaceae ale cărei specii diferite sunt originare
din America.Tutunul este bogat într-un alcaloid uşor psihoactiv- nicotina. Utilizarea sa
banalizată la scară mondială sub formă de consum de ţigarete generează o toxicomanie
gravă prin consecinţele sale somatice –tabagismul.
Asupra definiţiei tabagismului s-au aplecat mai mulţi autori, aici o punctăm pe aceea care
a apărut în Dicţionarul de droguri, toxicomanii şi dependenţe şi anume: ,,Toxicomanie
prin utilizarea de tutun, caracterizată de extinderea sa mondială şi de grave consecinţe
sociale. Unele consecinţe ale tabagismului pot implica persoanele expuse în mod
prelungit şi involuntar la fumul de ţigară.’’(p.817)Pe plan internaţional, tabagismul activ
se referă la 1,1 miliarde de persoane şi determină decesul direct a 3,5 milioane de
fumători în fiecare an. O.M.S.(Organizaţia Mondială a Sănătăţii) califică oficial această
toxicomanie drept un ,,flagel social’’spunând că 42% dintre bărbaţi şi 24% dintre femeile
din ţările detvoltate fumează faţă de 48% şi 7% pentru ţările în curs de dezvoltare.1
Aceiaşi autori(2007) dau exemplul Franţei unde consumul de tutun a scăzut în
timpul celui de-al doilea război mondial pentru a creşte apoi foarte rapid între anii 1950-
1970 şi de atunci se menţine aproape stabil. În 1997 consumul mediu a fost de 15 ţigarete
pe zi la bărbaţi şi 12 la femei. Printre persoanele căsătorite bărbaţi sau femei se găsesc
mai puţin fumători iar numărul lor creşte în cazul celor care întreţin relaţii consensuale.2
În România, după rezultatele studiului „Cunoştinţele, Atitudinile şi Practicile
Populaţiei Generale referitoare la Consumul de Tutun şi la Prevederile Legislative din
Domeniu” realizat de Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate (CPSS) în perioada
mai-iunie 2007, pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional (2434 persoane cu vârste
cuprinse între 15-65 de ani), 30% dintre români (15-65 de ani) sunt fumători în prezent
(persoane care au fumat în ultimele 30 zile anterior studiului) iar incidenţa fumatului
fiind de 33% în rândul bărbaţilor şi 27% în rândul femeilor. Cea mai mare prevalenţă a
fumatului se înregistrează în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-24 de ani (35%).3
Un alt studiu4a fost realizat de către Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi
Management Sanitar Bucureşti (SNSPMS) împreună cu Agenţia Naţională Antidrog
(ANA) şi inclus în Raportul Internaţional ESPAD (European School Survey Project on
Alcohol and Other Drugs) a colectat date comparabile privind consumul de substanţe în
rândul elevilor europeni cu vârste de 15 –16 ani pentru a monitoriza tendinţele din cadrul
ţărilor şi dintre ţări. La nivelul anului 2007, prevalenţa consumului de tutun în rândul
elevilor din Romania de 16 ani este de 54% înregistrându-se o scădere faţă de anul 2003
(64%) şi anul 1999 (57%), media europeană fiind de 60%.
Comparativ cu toate celelalte 34 de ţări care au participat la studiu ESPAD, în
România s-a înregistrat o prevalenţă scăzută şi pentru următoarele variabile:

- consumul de alcool în ultimele 12 luni,


- starea de ebrietate în ultimele 12 luni,
- consumul de ţigări în ultimele 30 de zile,
- consumul de canabis,
- consumul oricărui drog în afara canabis-ului,
- consumul de inhalante,
- consumul de tranchilizante sau sedative fără prescripţie medicală,
- consumul de alcool cu pastile,
- consumul de alcool la ultima ocazie.

Acelaşi studiu ESPAD (European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs)
arată că în medie, în 2007, 58 % dintre elevii din ţările participante au raportat că au
încercat să fumeze ţigări cel puţin o dată, iar 29 % au consumat ţigări în ultimele 30 de
zile. Două procente din totalul elevilor au fumat cel puţin un pachet de ţigări pe zi în
ultimele 30 de zile.
Ordinea de clasificare a ţărilor privind consumul pe parcursul vieţii și relativ recent
(ultimele 30 de zile) este mai mult sau mai puţin aceeași. Ţările cu prevalenţă ridicată în
materie de consum de ţigări în ultimele 30 de zile sunt Austria, Bulgaria, Republica Cehia
și Letonia (40–45 %), iar ţările cu prevalenţă scăzută sunt Armenia, Islanda, Norvegia și
Portugalia (7–19 %).
În ţările în care fumează mai mulţi elevi, există, de asemenea, o probabilitate mai mare de
a găsi elevi care raportează că ţigările pot fi obţinute cu ușurinţă. Un debut timpuriu în
materie de fumat (la vârsta de 13 ani sau mai puţin) este, de asemenea, asociat, la nivel de
ţară, cu niveluri ridicate de consum în ultima lună.
În medie, 7 % dintre elevi au afirmat că fumau ţigări zilnic la vârsta de 13 ani sau mai
puţin. Consumul zilnic de ţigări la această vârstă fragedă este cel mai des întâlnit în
rândul elevilor din Republica Cehă, Estonia, Letonia și Republica Slovacă (rate de
prevalenţă de aproximativ 13 %) și cel mai rar întâlnit în rândul elevilor din Grecia și
România (aproximativ 3 %).

1.1.2. Stadiile succesive ale dependenţei de tutun şi efectele fumatului asupra


sanătăţii

Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007) atrag atenţia ca la majoritatea fumătorilor se


regăseşte cel puţin unul dintre criteriile caracteristice ale unui tip de dependenţă:
- dependenţa comportamentală care depinde de presiunea socială şi convivială
- dependenţa psihică este legată de efectele psihoactive ale nicotinei: plăcere,
destindere, stimulare intelectuală. Această dependenţă apare foarte rapid după
faza de iniţiere (imediat după ce consumul atinge 5-6 ţigări pe zi) care constituie
elementul esenţial care întăreşte comportamentul tabagic.
- dependenţa fizică apare după mai mulţi ani de consum şi doar la 20-30% dintre
fumători. Această dependenţă se exprimă printr-un sindrom de lipsă psihică
( senzaţie de tensiune nervoasă, nervozitate, insomnie şi chiar depresie) şi fizică
(tremurături şi transpiraţii) precum şi prin pulsiunea de a relua o ţigară ceea ce
explică toate eşecurile sevrajului pe termen scurt5.
Autorii (2007) fac distincţia între fumători astfel:
- fumătorii cu consum scăzut (mai puţin de 5 ţigarete pe zi) a căror
dependenţă este pur comportamentală.
- fumătorii cu dependenţă comportamentală şi psihologică(consum
cuprins între 5-20 de ţigarete pe zi uneori şi mai mult)
- fumătorii dependenţi psihologic şi fizic care consumă mai mult de 20
de ţigarete pe zi, uneori 30 şi chiar mai mult 6. Sunt cei care prezintă
riscul cel mai mare şi care vor avea cele mai mari dificultăţi în
încercarea de a renunţa.

Psihologul american James. O. Prochaska a descris stadiile succesive (1983) pentru


consumul de tutun astfel:
- primul stadiu este cel de fumător ,,fericit’’ care nu are nici un chef să se
oprească; acest stadiu durează între 5-20 de ani şi uneori mai multiar motivaţia de
întrerupere este un proces de maturare progresivă şi lentă.
- al doilea stadiu este cel al fumătorului indecis: acesta cântăreşte argumentul
(senzaţii agreabile induse de ţigară) şi contra-argumentele (probleme de sănătate)
şi are în vedere întreruperea în termen de câteva luni(se mai numeşte ţi stadiul de
preintenţie)
- al treilea stadiu este stadiul de pregătire care durează câteva săptămâni şi se
finalizează cu acţiunea de întrerupere a consumului. Perioada de sevraj este
dificilă şi poate dura de la trei până la şase luni.
- ultimul stadiu este faza de consolidare sau faza de urmărire 7.
C. Stavros(1988) clasifică efectele negative ale fumatului în :
a) efecte de scurtă durată
- creşterea ritmului inimii şi creşterea tensiunii arteriale
- infecţii ale cavităţii bucale
- îngălbenirea dinţilor şi modificarea mirosului
- iritarea ochilor şi apariţia prematură a ridurilor faciale
b) efecte de lungă durată
- apariţia sindromului respirator al fumătorului caracterizat prin tuse, expectoraţie,
greutate la respiraţie şi dureri toracice
- bronşite cronice sau boli cardio – vasculare
- gastrită, ulcer gastric, cancer pulmonar
- scăderea capacităţii de concentrare intelectuală8 STAVROS, “Droguri concomitente alcool,
t
Strategiile de ajutor pentru starea de sevraj au ca obiectiv prevenirea sau atenuarea
diferitelor tulburări care pot apărea la întreruperea consumului de tutun. Apariţia nevoii
sau a poftei de a fuma constituie rezultanta mai multor factori care trebuie analizaţi
pentru a putea fi compensaţi.
Strategiile de ajutor în starea de sevraj care s-au dovedit a fi eficace sunt punctate de
Gilbert Lagrue (2006) astfel:
- tratamentul de substituţie nicotinică
- terapiile comportamentale şi cognitive
- prescrierea de antidepresive9
În raportul emis de către Comisia Comunităţilor Europene(documentul de însoţire la
propunerea de recomandare a Consiliului privind mediile fără fum de tutun Bruxelles) în
30.6.2009 Comisia s-a angajat să îmbunătăţească calitatea aerului din spaţiile închise,
îndeosebi prin încurajarea interzicerii fumatului la toate locurile de muncă.
Comisia punctează consecinţele asupra sănătăţii publice ale expunerii la fumul de tutun
din mediul ambient (FTMA) care conţine peste 4 000 de substanţe chimice, inclusiv peste
50 de carcinogeni cunoscuţi şi mulţi agenţi toxici. Expunerea la fumul de tutun din
mediul ambiant (FTMA) – cunoscută şi sub denumirea de fum de tutun secundar sau
fumat pasiv – reprezintă o sursă importantă de mortalitate, morbiditate şi dizabilităţi în
Uniunea Europeană. Există o asociere a FTMA cu cancerul pulmonar, bolile coronariene,
accidentele vasculare cerebrale, astmul bronşic şi bronhopneumopatia cronică obstructivă
la adult. De asemenea, FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) este dăunător pentru
copii fiind o cauză a sindromului de moarte subită a sugarului, a infecţiilor respiratorii
acute, a afecţiunilor urechii medii şi a astmului bronşic sever.
Potrivit raportului The Smoke Free Partnership (2006) 7 300 de adulţi, inclusiv 2 800 de
nefumători au decedat în 2002 în EU-25 ca urmare a expunerii la FTMA la locul de
muncă. Decesul a încă 72 000 de persoane, inclusiv 16 400 de nefumători, a fost asociat
expunerii la FTMA la domiciliu10.

1.1.2.1. Fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA)

Expunerea la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) – numită şi „fumat la


mâna doua”şi„fumat pasiv” - reprezintă la ora actuală o sursă răspândită de morbiditate şi
mortalitate în Uniunea Europeană, implicând costuri semnificative pentru societate, în
general.

În Planul de Acţiune privind mediul şi sănătatea (2004-2010) Comisia Comunităţilor


Europene s-a angajat să „dezvolte acţiuni menite să îmbunătăţească calitatea aerului,
îndeosebi prin încurajarea interzicerii fumatului în toate locurile de muncă prin
recurgerea atât la mecanisme legale cât şi la iniţiative de promovare a sănătăţii la nivel
european, precum şi la nivel naţional”.Au fost făcuţi deja paşi semnificativi în vederea
promovării mediilor fără tutun în UE.

La începutul anilor 90, o serie de directive comunitare privind sănătatea şi


securitatea la locul de muncă au definit anumite restricţii privind fumatul la locul de
muncă. Acestea au fost complementate de Rezoluţia din 1989 a Consiliului şi de
Recomandarea din 2002 privind interzicerea fumatului care îndemnau statele membre să
ofere protecţie împotriva expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant în locurile de
muncă interioare, spaţiile publice închise şi transporturile publice. Pe lângă acţiunea
legislativă, două campanii antifumat întreprinse în mediile de comunicare – „Feel free to
say no” (2001-2004) şi „HELP: Pentru o viaţă fără tutun” (2005-2008) – aveau ca scop
evidenţierea efectelor dăunătoare ale fumatului pasiv şi promovarea modului de viaţă fără
tutun, mai ales în rândul tinerilor11.

Comisia Europeană a decis continuarea campaniei “HELP – Pentru o viaţă fără tutun”şi
lansează campania HELP 2.0 pe 31 mai 2009. New media şi abordarea participativă, care
implică targetul vizat, fac din noua campanie HELP 2.0 o campanie diferită de
campaniile clasice. Caracteristicile campaniei HELP 2.0 sunt:
-
Implicarea tinerilor în toate aspectele campaniei
-
Interactivitate: comunicarea nu se face într-un singur sens, ci este de tipul
“propunere - răspuns”
-
New media va fi folosită ca mijloc de a atinge publicul ţintă – tinerii12

Legislaţiile naţionale diferă considerabil de la un stat membru la altul. Comisia


Comunităţilor Europene salută exemplele excelente date de Irlanda, Italia, Malta, Suedia
şi o parte a Regatului Unit şi încurajează toate statele membre să facă progrese rapide
privind introducerea de măsuri eficiente în scopul de a proteja cetăţenii de efectele
dăunătoare ale fumatului pasiv. La nivel internaţional, Convenţia-cadru WHO(World
Health Organization) pentru controlul tutunului (FCTC), semnată de 168 de părţi şi
ratificată de 141 părţi inclusiv Comunitatea Europeană, „recunoaşte că probele ştiinţifice
au stabilit, în mod inechivoc, că expunerea la fumul de tutun provoacă moartea, boli şi
dizabilităţi”13.

1.1.2.2.Consecinţele expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant pentru sănătate

În 1993 FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) a fost clasat ca fiind un agent
cancerigen pentru om, recunoscut de către Agenţia pentru Protecţia Mediului a Statelor
Unite, în anul 2000 de către Departamentul Sănătăţii şi Serviciilor Sociale şi de Centrul
internaţional de cercetări asupra cancerului OMS. De asemenea a fost clasat ca fiind un
agent cancerigen la locul de muncă de către guvernul finlandez (2000) şi de guvernul
german (2001).

Numeroase cercetări14au confirmat riscurile grave pentru sănătate şi viaţă asociate cu


fumatul pasiv. Expunerea îndelungată la fumatul pasiv fost stabilită ca fiind cauza
aceloraşi boli ca şi cele cauzate de fumatul activ, inclusiv cancer la plămâni, boli
cardiovasculare şi boli pediatrice.

O analiză15 efectuată de către WHO(World Health Organization) şi IARC ( The


International Agency for Research on Cancer) a constatat că nefumătorii care trăiesc cu
un fumător se confruntă cu un risc cu 20-30% mai mare de a dezvolta cancer pulmonar.
Convieţuirea cu un fumător măreşte riscul de a dezvolta o cardiopatie coronariană în
rândul nefumătorilor cu 25-30% (un studiu recent arată că această cifră poate, de fapt, să
fie mai mare). De asemenea, există din ce în ce mai multe probe care arată că fumatul
pasiv este relaţionat cu una dintre cauzele accidentelor vasculare cerebrale înregistrate la
nefumători, chiar dacă sunt necesare cercetări suplimentare pentru a putea estima
riscurile.Fumatul pasiv este asociat cu boli respiratorii şi reprezintă o sursă majoră de
exacerbare pentru persoanele care suferă de astm, alergii sau boli pulmonare obstructive
cronice, ceea ce duce la excludere socială şi la locul de muncă. Un sondaj paneuropean
recent efectuat în rândul persoanelor care prezentau simptome de astm sever arată că una
dintre marile lor dorinţe este ca, în viitor, să poată respira aer curat.
Fumatul pasiv este un pericol mai ales pentru copii mici şi nou-născuţi, asociat cu
moartea subită, pneumonie, bronşită, astmul şi simptome respiratorii, precum şi cu boli
ale urechii mijlocii. Expunerea la FTMA(fumul de tutun din mediul ambiant) a femeilor
însărcinate poate cauza un deficit de greutate la naştere, moartea fetală şi naştere
prematura.16. Fumatul pasiv implică un risc de boli cardiace care reprezintă aproape
jumătate din cel pentru o persoană care fumează 20 de ţigarete pe zi. Chiar şi mici
cantităţi de fum de tutun pot avea un efect imediat asupra coagulării şi formării
obstrucţiilor arterelor, precum şi efecte pe termen lung în dezvoltarea arterosclerozei –
toţi fiind factori importanţi în bolile cardiac. Acesta este o sursă de impact major: bolile
cardiace reprezintă cauza de mortalitate cea mai răspândită în UE, atât în rândul
fumătorilor, cât şi al nefumătorilor17. Majoritatea efectelor negative asupra sănătăţii
cauzate de FTMA arată o relaţie liniară doză-reacţie, cu alte cuvinte, riscul creşte odată
cu creşterea expunerii. Nivelul riscului individual este mai mic faţă de fumatul activ (de
ex. 1,2 şi respectiv 20, pentru cancerul pulmonar). Cu toate acestea, faptul că un număr
mare de persoane duce la un pericol mare de îmbolnăvire.În plus, relaţia doză-reacţie
pentru bolile cardiace este neliniară.

Conform celor mai recente studii18 – conservative – efectuate printr-un parteneriat între
European Respiratory Society, Cancer Research UK şi Institut National du Cancer din
Franţa, mai mult de 79 000 de adulţi decedează în fiecare an ca urmare a fumatului pasiv,
în cele 25 de ţări ale UE. Există probe conform cărora fumatul pasiv la locul de muncă a
fost responsabil de 7 000 de decese în UE în 2002, în timp ce expunerea în locuinţă a fost
responsabilă pentru alte 72 000 de decese. Aceste estimări cuprind decesul ca urmare a
unei boli cardiace, accident vascular cerebral, cancer pulmonar şi câteva boli respiratorii
provocate de fumatul pasiv. Cu toate acestea, aceste estimări omit decesele adulţilor
cauzate de alte condiţii legate de expunerea la FTMA (cum ar fi pneumonia), decesul
infantil, precum şi morbiditatea semnificativă gravă, atât acută cât şi cronică, cauzate de
fumatul pasiv.
1.1.2.2.1.Aspecte economice

Datele furnizate de statele membre (Regatul Unit, Irlanda) şi de statele din afara UE
sugerează că expunerea la FTMA implică costuri private şi sociale enorme, chiar dacă
consecinţele globale privind UE-27 rămâne să fie estimate. Consecinţele asupra
economiei în general cuprind costurile directe legate de cheltuielile sporite pentru
îngrijirea medicală pentru boli cauzate de tutun şi costurile indirecte legate de pierderea
de productivitate şi din impozitele pe venit, precum şi contribuţiile la securitatea socială
nepercepute în rândul fumătorilor şi al victimelor fumatului pasiv care, altfel, s-ar afla
într-un loc de muncă remunerat19.
Consecinţele economice sunt grave îndeosebi pentru angajatori şi cuprind o
productivitate scăzută a lucrătorilor datorată pauzelor pentru fumat şi absenţelor pe caz de
boală crescânde; daune provocate de incendierea datorată produselor pentru fumat,
precum şi cheltuieli legate de operaţiuni de curăţire şi redecorare în urma efectelor
fumului.20 În Canada, costurile anuale pe angajat fumător, comparate cu cele pentru un
angajat nefumător, au fost estimate la 2 565 $ canadieni în 1995. Pierderile înregistrate de
angajatorii scoţieni în 1997 datorită scăderii productivităţii, ratei ridicate a absenteismului
şi incendiilor provocate accidental de fumat, au fost estimate între 0,51% şi 0,77% din
produsul intern brut scoţian. În Irlanda, estimarea echivalentă se situa între 1,1 – 1,7% din
PIB în anul 200021.
Pe termen lung, îmbunătăţirea potenţială a sănătăţii ca urmare a politicii împotriva
fumatului ar putea avea un efect economic major. Evaluările reglementare ale impactului
efectuate de guvernul Regatului Unit estimau beneficiile pe termen lung ale unei legislaţii
generale împotriva fumatului la 1 714-2 116 miliarde £ pe an. În Scoţia, Ţara Galilor şi
Irlanda de Nord, beneficiile nete legate de interzicerea fumatului au fost estimate la 4 387
şi 2 096 miliarde £ pe o perioadă de 30 de ani şi respectiv la 1 101 miliarde £ pe o
perioadă de 20 de ani22.
Având în vedere că politicile împotriva fumatului vor motiva anumiţi fumători să renunţe
la fumat sau să fumeze mai puţin, ar putea să se înregistreze pierderi ale profiturilor din
industria tutunului şi, în consecinţă, pierderi de locuri de muncă în această industrie. Cu
toate acestea, locurile de muncă din industria tutunului reprezintă un procent relativ
scăzut din totalul forţei de muncă a UE. În anul 2000, forţa de muncă legată de industria
tutunului (creşterea tutunului, prelucrarea şi fabricarea) reprezenta 0,13% din forţa de
muncă totală a UE-1526. Mai mult, sumele cheltuite la ora actuală în industria tutunului
pot fi cheltuite pentru alte bunuri şi servicii 23, generând astfel locuri de muncă în alte
sectoare ale economiei.
O reducere a nivelurilor fumatului activ va însemna, de asemenea, pierderi ale veniturilor
înregistrate de statele membre în urma impozitării (accize pe tutun şi TVA). Cu toate
acestea, ar trebui menţionat faptul că în majoritatea statelor UE, chiar dacă impozitarea
tutunului generează venituri semnificative în termeni de pondere globală în cadrul
totalului bugetului de stat, aceasta nu constituie o parte considerabilă a acestuia (1-5%).
Excepţiile sunt Republica Cehă, Polonia şi Grecia unde veniturile din accizele pe tutun
aplicate de guvern reprezentau 6, 7 şi respectiv9 %, în 1999. Pe lângă o reducere a
costurilor sociale legate de fumat, venitul disponibil al familiilor de fumători ar creşte
dacă ar fi introdusă interzicerea fumatului, iar veniturile din TVA datorate cheltuielilor şi
investiţiilor alternative ale acestor familii ar compensa, în parte, veniturile pierdute 24. Pot
fi înregistrate pierderi ale productivităţii fumătorilor cărora li se permite la ora actuală să
fumeze la locul de muncă şi care vor continua să fumeze în timpul pauzelor de fumat, în
afara clădirii.

1.1.2.2.2. Aspecte sociale

Aproximativ 70% din cetăţenii UE nu fumează25, iar studiile26 arată că majoritatea


fumătorilor vor să se renunţe la fumat.
Conform recentului Sondaj Eurobarometru27 privind „Atitudinea europenilor faţă de
fumat”, trei sferturi din europeni sunt conştienţi ca fumul de tutun reprezintă un risc
pentru sănătatea nefumătorilor, în timp ce 95% recunosc că fumatul lângă o femeie
însărcinată poate fi un pericol major pentru copil.
Rezultatele sondajului arată că politicile împotriva fumatului sunt populare în rândul
cetăţenilor UE.Mai mult de patru din cinci respondent sunt în favoarea interzicerii
fumatului la locul de muncă (86%) şi în alte spaţii publice interioare (84%). Majoritate
europenilor sunt, de asemenea, în favoarea interzicerii fumatului în baruri (61%) şi
restaurante (77%). Sprijinul pentru localuri (80%) şi restaurante (90%) în care nu se
fumează este cel mai ridicat în cele patru state membre care au interzis deja fumatul în
sectorul hotelier şi al localurilor de alimentaţie publică.
Un beneficiu indirect important al politicilor împotriva fumatului este faptul că acestea
măresc gradul de conştientizare al indivizilor privind pericolele fumatului activ şi pasiv,
contribuind la „denormalizarea” fumatului în cadrul societăţii. Schimbarea percepţiei ar
putea duce la o schimbare a atitudinii faţă de fumat, şi în special ar putea să:
- Faciliteze decizia fumătorilor de a renunţa la fumat sau să micşoreze consumul de
tutun şi sprijinirea acestora pe parcursul procesului de renunţare.
- Descurajeze copiii şi tinerii să înceapă să fumeze. Interzicerea fumatului în
spaţiile de recreare – unde tinerii „experimentează” adeseori fumatul – ar putea
avea cel mai mare impact.
- Împiedice fumătorii să fumeze în jurul nefumătorilor, îndeosebi lângă copii şi
femei însărcinate, chiar şi atunci când nu există restricţii legislative în această
materie (ex. în locuinţe şi autovehicule private). Acest lucru este important
deoarece pericolul major vizează copiii expuşi fumatului pasiv în locuinţe, care
reprezintă un spaţiu pe care legiferarea nu îl poate aborda28.
Politicile împotriva fumatului ar putea, de asemenea, să contribuie la reducerea
inegalităţilor socio-economice privind sănătatea. Având în vedere posibilitatea că de a fi
un fumător sau de a fi expus la fumatul pasiv creşte semnificativ pentru cei care au un
nivel de educaţie scăzut, venituri mai mici şi o categorie profesională inferioară, o acţiune
asupra mediilor unde nu se fumează ar trebui să aducă cele mai mari beneficii grupurilor
celor mai defavorizate ale societăţii.

1.1.2.2.3. Aspecte legislative privind fumatul în ţările din UE

Comisia Europeană propune ca, până în 2012, toate statele membre să dispună de
reglementări care interzic fumatul în spaţiile publice. În prezent, toate statele membre
aplică normative care vizează protejarea cetăţenilor faţă de efectele nocive ale fumatului
pasiv. Însă regulile diferă de la o ţară la alta. Prezentăm mai jos,o scurtă descriere privind
legislaţia din unele ţări din UE :
Austria::Fumatul este interzis la locul de munca în camere în care se afla fumatori şi
nefumători, dacă nefumătorilor nu li se poate oferi o protectie adecvata prin ventilatie.
Fumatul este interzis in cladirile guvernamentale, institutiile educationale si
cinematografe29.

Belgia: In 1976 fumatul a fost interzis în transportul public. Fumatul este interzis în
numeroase locuri publice şi limitat în baruri şi restaurante. În restaurante este obligatorie
instalarea sistemelor de ventilatie şi a unor dispozitive de filtrare a fumului30.

Danemarca: Există unele restricţii privind fumatul în locurile publice dar nu şi în baruri,
restaurante, cluburi, hoteluri, cinematografe sau restaurante31.

Finlanda: Restricţiile privind fumatul la locul de munca au fost voluntare pana în martie
1995, când reformularea legii privind controlul asupra tutunului a interzis fumatul în
toate cladirile publice. Legislaţia ofera angajatorilor două posibilitati: fie interzic cu
stricteţe fumatul, fie permit fumatul în camere special amenajate cu sisteme de ventilaţie
separate şi cu o presiune mai scazută a aerului decăt în clădirile în care nu se fumeaza.
Legea privind interzicerea fumatului la locul de munca duce la scaderea numarului
persoanelor fumatoare. Un studiu recent arată ca introducerea în martie 1995 în Finlanda
a unei legi privind fumatul la locul de munca a dus la scăderea semnificativă a fumatului.
Cercetatori de la Institutul Finlandez de Igiena Muncii au descoperit ca incidenţa
fumatului a scăzut de la 29,6% la 25,0%, fiind semnificativă atât pentru bărbaţi cât şi
pentru femei. Numărul mediu de ţigarete fumate zilnic a scăzut de la 19 la 16 si, de
asemenea, a scăzut şi poluarea cu nicotină a aerului la locurile de muncă din industrie şi
din mediile oficiale. 32.

Franta: Fumatul este interzis la locul de munca, cu excepţia birourilor particulare. În


baruri şi restaurante există restricţii privind fumatul33.

Germania: In Germania există regulamente care protejeaza angajaţii nefumători, dar


acestea nu includ restaurantele şi barurile. Germania inăspreşte regulile privind fumatul la
locul de muncă. Cabinetul federal al Germaniei a aprobat regulamentul ce restricţionează
fumatul la locul de muncă, ceea ce va duce la imbunataţirea semnificativă a drepturilor
nefumătorilor, conform Ministerului Federal al Sănătăţii. Angajatorii vor fi obligati sa ia
masurile necesare pentru a asigura angajaţilor nefumători un mediu de lucru în care să nu
fie expuşi la fumul de tutun dăunator. Regulamentul nu va include şi restaurantele,
barurile şi alte cateva localuri deschise publicului. Până în ultima jumătate a anilor 1990,
Germania nu avea regulamente împotriva fumatului la locul de munca. În acea perioadă a
fost aprobat un regulament vag formulat, care a fost dificil de impus. Ca rezultat, fumatul
ramane permis în numeroase birouri, ceea ce se va schimba odata cu adoptarea noilor
reguli34.

Grecia: Fumatul în public este interzis în numeroase locuri. In cafenele, baruri şi


restaurante trebuie să existe spaţii destinate nefumătorilor. Naţiunea cu cel mai mare
număr de fumatori din Europa, Grecia a schimbat regulamentul privind fumatul în public.
Au fost impuse reguli stricte ce interzic fumatul în numeroase locuri publice35.

Irlanda: Incepând din ianuarie 2004, locurile de muncă din Irlanda, inclusiv localurile şi
restaurantele, au la dispoziţie un an pentru a introduce reguli privind interzicerea
fumatului. Ministrul sanatatii, a anuntat această hotarâre odată cu prezentarea unui raport
despre efectele fumatului pasiv la locul de munca. De asemenea, a oferit detalii despre
planurile de introducere a unor noi regulamente stricte anti-tutun ce vor interzice cu
desăvârşire fumatul la toate locurile de muncă. Acestea au intrat în vigoare la începutul
anului 2004. Raportul, elaborat de un grup de experţi din partea Departamentului pentru
controlul asupra tutunului (Office of Tobacco Control) şi Autoritatea pentru Sănătate şi
Siguranţă (Health and Safety Authority), solicită interzicerea desăvarşita a fumatului la
locul de munca, inclusiv în localuri şi restaurante. Raportul susţine fără echivoc ca
expunerea la fumul de tutun din mediul inconjurător reprezintă un factor de risc
important pentru cancer precum şi pentru alte probleme grave de sănătate36.

Olanda: Fumatul este interzis în locurile publice. Pentru prima data în Olanda un
judecator(2002) a hotărât că fumatul poate fi interzis în clădirile subvenţionate cu
facilităţi amenajate pentru catering, cum sunt teatrele, muzeele, bibliotecile şi piscinele.
Acesta a fost rezultatul unei plângeri ridicate de Asociaţia Nefumatorilor CAN împotriva
unui centru cultural din Oudewater cu o cantină adiacentă. În formularea verdictului,
judecătorul a declarat ca interzicerea fumatului în locurile publice specificate prin
legislaţia în vigoare se aplica şi instituţiilor subvenţionate din fonduri publice. Facilitatile
amenajate pentru catering din aceste cladiri intră şi ele sub incidenţa acestei legi.
Conform hotărârii judecatoreşti, centrul cultural De Klepper din Oudewater trebuie să
introducă în termen de trei luni o interdictie privind fumatul. Pentru institutiile
subventionate si cladirile cu baruri sau cu alte facilitati amenajate pentru furnizarea
proviziilor, verdictul judecatorului poate avea consecinte pe termen lung. M. de Witte, un
avocat din Amersfoort ce reprezinta fumatorii cu reclamatii impotriva industriei
tutunului, asteapta sa rezolve mai multe cazuri similare.37.

Norvegia:Fumatul în locurile publice este interzis din ianuarie 2004. Interdicţia include
şi restaurantele şi barurile, pentru a proteja chelnerii şi persoanele care servesc masa.
Norvegia are deja una dintre cele mai stricte politici anti-fumat din lume, iar fumatul în
locurile publice, la locul de muncă sau în transportul public a fost interzis înca din 1988.
Potrivit guvernului, principalul motiv ce se află în spatele acestei restricţii îl reprezintă
protecţia personalului şi a oaspeţilor. Înainte de introducerea interdicţiei, barurile şi
restaurantele din Norvegia trebuiau sa aiba zone separate pentru nefumători. Norvegia
este deja una dintre societaţile cu cele mai stricte reguli privind fumatul din Europa, cu
interzicerea fumatului în toate birourile şi clădirile publice. In momentul actual, în baruri,
restaurante, cafenele şi hoteluri există zone special amenajate pentru fumători, deşi
guvernul susţine ca autorităţile locale nu efectuează inspecţii regulate ale acestor cladiri.
Propunerea a fost avansata ca urmare a unor presiuni insistente venite din partea
sindicatelor lucrătorilor din restaurante, care susţin ca incidenţa cancerului pulmonar în
randul membrilor săi este mai crescută decât în alte profesii, datorită fumatului pasiv. În
general, conform declaraţiei ministrului sănătăţii, în fiecare an în Norvegia se
inregistrează între 300 şi 500 decese datorate fumatului pasiv38.

Italia:Până recent, fumatul era interzis în majoritatea locurilor publice, dar nu şi în


restaurante şi baruri. Guvernul a anuntat ca cei ce vor ignora restricţiile privind fumatul
în locuri ca cinematografe, spitale, birouri, şcoli, autobuze şi aeroporturi riscă să
primească amenzi . Poliţia italiană aplică legea anti-fumat. In Italia, poliţia a raspândit
anunţuri pentru a impune o noua lege care interzice fumatul în locurile publice, inclusiv
în baruri şi restaurante. Echipe speciale de poliţie au emis sute de amenzi fumătorilor.
Conform noilor prevederi contravenienţii vor plăti amenzi. Amenzile pot fi de două ori
mai mari dacă se fumează în prezenţa unei femei însarcinate sau a unui copil. Proprietarii
de restaurante şi baruri vor plăti amenzi de până la 3000€ daca nu vor reuşi să impună
respectarea noii legi39.
1.1.3.Strategii antifumat

Organizaţia Mondială a Sănătăţii(OMS) consideră consumul de tutun cel mai important


factor de risc pentru starea de sănătate precară a populaţiei din ţările membre. Prevenirea
consumului de tutun este, în accepţiunea OMS cea mai importantă măsură de sănătate
publică, care poate avea ca rezultat îmbunătăţirea stării de sănătate a peste 870 milioane
de oameni din regiunile OMS.
Strategiile împotriva tabagismului se situează la două niveluri: individual şi social. Pe
lângă decizia individuală sunt necesare acţiuni legislative, economice, educative - toate
coroborate în sensul influenţării comportamentului indivizilor faţă de fumat. Foarte
importante sunt: restrângerea sau interzicerea publicităţii la produsele din tutun,
avertizarea fumătorilor asupra pericolului reprezentat de tutun pentru sănătate, restricţia
vânzărilor de tutun în clădiri publice, şcoli, spitale, universităţi, centre socio-culturale,
politici fiscale şi de preţ cu efecte descurajantepentru anumite categorii de fumători, în
special tineri, interzicerea fumatului în locurile publice, interzicerea vânzării ţigărilor la
minori şi nu în ultimul rând educaţia antifumat a tinerilor înspecial, dar şi a adulţilor.
Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (CPSS) în 2004, în raportul său arată faptul că
experienţa internaţională ademonstrat că în controlul consumului de tutun trebuie
abordate trei direcţii principale40:
1. reducerea accesibilităţii la produsele de tutun;
2. informarea fumătorilor cu privire la riscurile la care se expun adoptând acest
obicei;
3. protejarea stării de sănătate a nefumătorilor.
În fiecare an, Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) celebrează ziua de 31 mai ca
fiind World No Tobacco Day (Ziua Mondială Fără Tutun).
Statele Membre ale OMS au înfiinţat World NoTobacco Day în 1987 cu scopul de a
atrage atenţia opiniei publice asupra efectelor negative ale consumului de tutun.
Printre temele alese an de an, începând din 1987 şi până în prezent, se numără: “Growing
up without tobacco” (1999)"Leave the pack behind" (2000) "Tobacco kills don't be
duped" (2001) "Second hand smoke kills" (2002). În 2003 tema Zilei Mondiale Fără
Tutun a fost “Tobacco Free Film, Tobacco Free Fashion – Action! ". În 2004 tema aleasă
a fost ‘Tutunul şi sărăcia’ iar în 2005 ’Profesioniştii de sănătate împotriva fumatului’. În
2006 tema s-a referit la“ Încăperi libere de fumat: Creaţi şi bucuraţi-vă de un mediu fără
fum de ţigară” iar în 2007 “Tutunul – letal în orice formă sau conţinut". În 2008 sloganul
a fost “Tinereţe fără Tutun" iar pentru acest an OMS a propus tema “Spaţii fără tutun".
WHO Report on the Global Tobacco Epidemic, (2008)menţionează că pe plan mondial,
prin aceste activităţi, organizaţiile active în domeniul controlului tutunului atrag atenţia
opiniei publice asupra efectelor negative sociale şi asupra stării de sănătate pe care le are
consumul de tutun.41
Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate(CPSS) în raportul său menţionează că o
cauză importantă a creşterii numărului fumătorilor în ţările în curs de dezvoltare este
publicitatea masivă făcută în mass media produselor din tutun, în timp ce scăderea
numărului fumătorilor în ţările dezvoltate se datorează limitării drastice a acestei
publicităţi, corelată cu o campanie agresivă antifumat desfăşurată pe mai multe planuri:
educativ, legislativ, social.
Reclama şi publicitatea la tutun urmăresc să atragă câţi mai mulţi consumatori,
incitând la fumat şi creând impresia că fumatul le poate oferi anumite avantaje: încredere,
frumuseţe, putere, succes, acceptare din partea celorlalţi.
Strategiile de publicitate utilizate de industria producătoare de ţigări sunt foarte
diverse: folosirea de mesaje şi imagini atrăgătoare, foarte bine realizate tehnic,
persuasive, care copleşesc publicul convingându-l asupra efectelor pozitive ale fumatului,
sponsorizarea diferitelor acţiuni culturale sau sportive, oferirea gratuită a unor produse
din tutun, etc. Unul din obiectivele principale ale industriei producătoare de ţigări este să
sublinieze faptul că fumatul este o decizie individuală, comportamentală. Înşelătoria în
această atitudine este faptul că activităţile şi practicile industriei tutunului sunt lăsate în
afara ecuaţiei42. Aceasta presupune ideea că oamenii ar lua decizii într-o stare de vid,
complet neinfluenţaţi de mediu, acest mediu incluzând desigur reclamele şi promovarea
produselor din tutun.
Printre numeroasele activităţi şi iniţiative menite să contribuie la reducerea
consumului de tutun, în mai 1999, la cea de a 52-a Adunare Generală a Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii, s-au pus bazele negocierilor internaţionale pentru crearea unui set
de reglementări cu scopul de a controla creşterea şi răspândirea globală a epidemiei
tabagice în secolul 21. Cele 192 ţări membre OMS au votat în unanimitate rezoluţia
WHA 52.18, care a reprezentat începutul unui proces care a avut ca finalitate Convenţia
Cadru privind Controlul Tutunului (CCCT). Reprezentanţi ai 50 de ţări au luat cuvântul
în plen pentru a pleda în favoarea acestei Convenţii, demonstrând astfel necesitatea
acesteia la nivel mondial. Astfel a început procesul de elaborare şi negociere a Convenţiei
Cadru privind Controlul Tutunului – CCCT .
Acest document a fost supus modificărilor pe parcursul a 6 sesiuni de negociere ale
Organismului Interguvernamental de Negociere a Convenţiei Cadru privind Controlul
Tutunului(INB). Ultima dintre acestea, cea de-a şasea sesiune de negocieri, (INB6) a avut
loc la Geneva înperioada 17-28 februarie 2003. Acest text a fost prezentat şi adoptat la
cea de-a 56-a AdunareGenerală a OMS în 21 mai 2003. La sfîrşitul anului 2003 85 de
state au semnat această convenţieiar 5 state au şi ratificat-o.
De la începutul negocierilor Convenţia Cadru privind Controlul Tutunului (CCCT) din
octombrie 1999, mai mult de 12 milioane de oameni au murit din cauza maladiilor
datorate tutunului, de aceea CCCT poate reprezenta un instrument puternic în stoparea
epidemiei tabagice. Pe parcursul negocierilor s-a demonstrat dorinţa statelor membre de a
căuta metodele de lucru cele mai potrivite pentru a se ajunge la un consens pentru o
convenţie eficace şi puternică care să corespundă nevoilor de control al tutunului în timp
util.
Adoptarea acestui prim tratat internaţional de sănătate publică, nu va reprezenta un punct
final în controlul tutunului, ci va fi începutul unui proces complex de implementare care
va trebui de asemenea pregătit şi desfăşurat minuţios. Ratificarea acestui tratat aduce
mari beneficii: va determina dezvoltarea unor noi metode de a contracara strategiile
utilizate de companiile de tutun, va mobiliza resurse financiare şi tehnice pentru controlul
tutunului atât la nivel naţional cât şi internaţional, va ajuta din punct de vedere politic
ţările în curs de dezvoltare pentru a rezista strategiilor industriei tutunului 43şi nu în
ultimul rând, va mobiliza membrii societăţii civile pentru îmbunătăţirea controlului
tutunului la nivel naţional
NOTE BIBLIOGRAFICE

1
Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007). Dicţionar de droguri, toxicomanii şi
dependenţe, Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, p.817
2
Ibidem, p.818
3
Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (2007).Cunoştinţele, Atitudinile şi Practicile
Populaţiei Generale Referitoare la Consumul de Tutun şi la Prevederile Legislative din
Domeniu” p.6
4
Raportul Internaţional ESPAD - European School Survey Project on Alcohol and Other
Drugs, p.29
5
Richard Denis, Senon Jean-Louis(2007).Dicţionar de droguri, toxicomanii şi
dependenţe, Bucureşti: Editura Ştiinţelor Medicale, p.818
6
Ibidem, p.817
7
Prochaska, J. O. and C. C. DiClemente (1983)."Stages and processes of self-change of
smoking: Toward an integrative model of change." Journal of Consulting and Clinical
Psychology 51(3),pp. 390-395.
8
Stavros,Constantin(1988).Droguri concomitente alcool, tutun, cafea. Factori de
risc.Bucureşti:Editura Medicală, p.78
9
Lagrue Gilbert (2006). Arrêter de fumer, Paris: Editions Odile Jacob, pg. 28.
10
The Smoke Free Partnership (2006). Lifting the smokescreen: 10 reasons for a smoke-
free Europe Brussels:ERSJ Ltd, (abstract).
11
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles, p.4
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 13.02.2008

12
www.help-eu.com accesat în 23.02.2008

13
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles,p.4-5
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
14
http://www.smokefreepartnership.eu/IMG/pdf/Lifting_the_smokescreen_background_n
ote.pdf accesat în 23.02.2008

http://www.ersnet.org/ers/default.aspx?
id_fiche=232472&id_langue=3&id_dossier=56222 accesat în 23.02.2008

http://www.rcplondon.ac.uk/pubs/books/goingsmokefree/ accesat în 23.02.2008

‘Going smoke-free: The medical case for clean air in the home, at work and in
public places’, (2005).Royal College of Physicians of London

Scientific Committee on Tobacco and Health (SCOTH), ‘Secondhand Smoke:


Review of evidence since 1998’, (November 2004)
http://www.dh.gov.uk/assetRoot/04/10/14/75/04101475.pdf accesat în 23.02.2008

International Agency for Research on Cancer (2002). Monographs on the


Evaluation of Carcinogenic Risks to Humans. Tobacco Smoke and Involuntary
Smoking. Volume 83, Lyon, IARC, World Health Organization.

‘Report of the Scientific Committee on Tobacco and Health’,(1998)


http://www.archive.official-documents.co.uk/document/doh/tobacco/report.htm
accesat în 23.02.2008
15
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.5-6
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
16
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.6-7
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
17
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
18
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o Europă fără
fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
19
D.F.Behan, M.P. Eriksen, Y. Lin. (2005).Economic Effects of Environmental Tobacco
Smoke, (abstract).
20
Ludbrook A., Bird S., Van Teijlingen E. (2005). International Review of the Health and
Economic
Impact of the Regulation of Smoking in Public Places.NHS Health Scotland: Edinburgh.
(abstract)
21
Lok P. (1997).Smoking and the bottom line. The costs of smoking in the workplace.
Ottawa:The Conference Board of Canada. (abstract)
22
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o Europă
fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
23
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
24
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008
25

http://europa.eu.int/comm/health/ph_information/dissemination/echi/echi_en.htm.
The European Community Health Indicator no 23, "Regula Smokers" accesat în
24.02.2008
26
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf
27
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007).Carte Verde, Către o Europă
fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008

28
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE (2007). Carte Verde, Către o
Europă fără fum de tutun: opţiuni privind politicile comunitare, Bruxelles: p.7-8
http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/Documents/gp_sm
oke_ro.pdf accesat în 23.02.2008

29
http://tobacco.org/newsfeed/country/austria.rss accesat în 24.06.2009
http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf
24.06.2009

30
http://www.tobacco.org/articles/country/belgium/24.06.2009

31
http://www.tobacco.org/articles/country/denmark/24.06.2009

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009
32
http://www.tobacco.org/articles/country/finland/24.06.2009
33
Dubois G, Cornuz J. (2006).Prevention of air pollution by indoor tobacco smoke
in France, Rev Med Suisse. Jun 28;2(72)(abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009

34
Schneider S, Seibold B, Schunk S, Jentzsch E, Pötschke-Langer M, Dresler C,
Travers MJ, Hyland A(2008).Exposure to secondhand smoke in Germany: air
contamination due to smoking in German restaurants, bars, and other venues.
Nicotine Tob Res. Mar;10(3) (abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009
35
http://eurpub.oxfordjournals.org/cgi/content/abstract/17/2/211 accesat în
22.01.2010

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf
24.06.2009

36
Muiris Houston (2003).Ireland leads the way for Europe in banning smoking in
the workplace, BMJ Publishing Group Ltd. (abstract)

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009
37
http://www.ashscotland.org.uk/ash/4327.html24.06.2009
38

http://www.helsedirektoratet.no/tobakk/english/strategy_and_policies/norwegian_tobacco
_control_policy_694324.06.2008
39

http://www.ensp.org/files/legislation_on_smokefree_workplaces_200801.pdf24.06.2009
40
Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate (2004).Fumatul şi sănătatea publică în
România.Cunoştinţe, atitudini şi practici legate de consumul deproduse din tutun în
rândul populaţiei generale dinromânia, Bucureşti:Min.Sănătăţii, pp.6-8
41
WHO Report on the Global Tobacco Epidemic: implementing smoke-free
enviroments(2009).The MPOWER package, pp.17-21
42
Centrul de Politici şi Servicii de Sănătate(2004).Fumatul şi sănătatea publică în
România.Cunoştinţe, atitudini şi practici legate de consumul deproduse din tutun în
rândul populaţiei generale din România, Bucureşti:Min.Sănătăţii, pp.8-12
43
Ibidem, pp16-18