CONTINUTUL DISCIPLINEI

Curs Nr.ore
saptamana
1. Principiile ortezarii. Tipuri de orteze si evaluarea bolnavilor ortezati 2
2. Ortezele statice. Indicatii si contraindicatii, avantaje. 2
3. Orteze pentru mana: clasificare, indicatii, precautii. Tehnici ale ortezarii mainii 2
4. Orteze pentru police: indicatii, precautii. Tehnici ale ortezarii policelui 2
5. Ortezarea membrelor spastice: principii, indicatii, precautii, tehnici 2
6. Ortezarea in inflamatiile reumatice: principii, indicatii, precautii, tehnici 2
7. Ortezarea coloanei vertebrale: principii, indicatii, precautii, tehnici 2
Lucrari practice

1. Evaluarea in vederea ortezarii. Principii ale analizei biomecanice pentru selectarea tehnicilor 4
de ortezare
2. Tehnica ortezarii mainii: obiective, indicatii, modalitate de executie 5
3. Tehnica ortezarii policelui: obiective, indicatii, modalitate de executie 4
4. Tehnica ortezarii membrelor spastice: obiective, indicatii, modalitate de executie 5
5. Tehnica ortezarii coloanei vertebrale: obiective, indicatii, modalitate de executie 4
6. Amputatiile. Tehnicile masuratorilor membrului amputat si confectionarea mulajelor bontului 4
7. Tehnica purtarii corsetului 2
 APARATURA SI
TEHNICI DE ORTEZARE
 ORTEZAREA. NOŢIUNI GENERALE

Datorită evoluţei materialelor, a metodelor chirurgicale şi medicale de

tratament în diferite boli şi a tehnologiei de fabricaţie, aria de utilizare a
ortezelor s-a extins, cuprinzând patologie ortopedică, neurologică,
reumatologică, dar şi din domeniul chirurgiei plastice şi reparatorii,
neurochirurgiei, traumatologiei, medicinii sportive, medicinii muncii, patologiei
musculoligamentare de suprasolicitare.

In momentul de faţă, ortezarea este una dintre metodele principale de

lucru ale disciplinei numite recuperare medicală.
 DEFINITIE

Ortezele sunt dispozitive externe aplicate la nivelul unui segment

al corpului pentru a preveni sau corecta disfunţionalităţile acelui segment
(limitarea mobilităţii, colectarea sau prevenirea poziţiilor vicioase sau
deformărilor, reducerea încărcării axiale-etc).

John Gaule definea orteza drept un "lucru complicat, dar funcţional, ce

are la bază un dispozitiv simplu şi funcţional”. Obiectivul de bază în prescrierea
şi utilizarea unei orteze il reprezintă menţinerea/refacerea funcţionaiă a
segmentului de corp la nivelul căruia este aplicată.
 PRINCIPII
- Principiul presiunii. Presiunea exercitată de orteză asupra segmentului este
egală cu suma tuturor forţelor pe unitatea de arie. Din punct de vedere practic,
aceasta înseamnă caloria ce va acţiona ia nivelul pielii va fi invers proporţională
cu suprafaţa de contact a ortezei.

-Principiul echilibrului. Suma forţelor create trebuie să fie egală cu zero:

ЕF=O. Acest principiu este ilustrat de sistemul cu trei puncte de presiune, cel
mal adesea utilizat in ortezare. In acest sistem acţionează o forţă primară (A)
aplicată între două forţe opuse(B); suma celor trei forţe este egală cu zero.
Amplitudinea şi locul de aplicare al forţei primare sunt astfel alese încât să
împiedice sau să faciliteze mişcarea articulară într-o anume direcţie, în funcţie
de obiectivul propus.

-Principiul braţului pârghiei. M=Fxd sau T=Fxd. Acest principiu stipulează

faptul că distanţa faţă de articulaţie a punctului de aplicare al forţei de presiune
este direct corelată cu momentul braţului forjei şi invers proporţională cu
mărimea forţei necesare pentru a produce o forţă de torsiune la nivelul
articulaţiei.
 CONSIDERATII FUNCTIONALE GENERALE
Scopul ortezării îl reprezintă refacerea funcţională a unui individ cu
suferinţă la nivelul aparatului mioartrokinetic cu minimurn de restricţie a
activităţii fizice a acestuia.

Pentru a realiza acest scop, echipa de recuperate va evalua pacientul

în scopul unei prescrieri individualizate a ortezei.

Evaluarea cuprinde, în concluzie, diagnosticul etiopatogenic,

aprecierea tipurilor de infirmităţi şi disfuncţii, precum şi a handicapurilor
rezultate, identificarea afecţiunilor asociate şi a modului în care ele ar putea
influenţa sau fi influenţate de purtarea unei orteze aprecierea stării generale
fizice şi mentale a pacientului, aprecierea restantului funcţional, precum şi a
gradului de dependenţă în ambulaţie, în îngrijirea zilnică şi în viaţa socio-
profesională.
 ORTEZELE SPINALE

-Ortezele spinale sunt dispozitive externe utilizate pentru a sustine sau corecta
postura si aliamentul coloanei vertebrale.

Obiective

- prevenirea şi/sau corectarea deformităţiior pozitiilor vicioase, (de ex.,

corectarea scolizeior si cifozelor) )
- controlul durerii (prin caldură locală, efect de masaj local, limitarea mobilitatii
locale, reducerea încărcării)
- stabilizarea segmentelor vertebrale
- imobilizarea coloanei dupa traumatisme sau dupa interventii chirurgicale –
minimum 6-12 saptamani
- reducerea incarcarii axiale
- ameliorarea functiilor coloanei vertebrale
- mnetinerea memoriei kinestezice (pentru miscarile interzise)
 NOTIUNI DE ANATOMIE FUNCTIONALA A
COLOANEI VERTEBRALE

-Coloana cervicală, formată din şapte vertebre, este cea mai mobilă,
permiţând mobilizarea în trei planuri: flexie-extensie permisa de articulatia
dintre occiput si vertebra C1, înclinare laterală, rotaţie realizata de articulatie
atlanto-axiala.
Cea mai amplă mişcare de flexie-extensie are loc la niveIul C5-C6, urmat de
nivelul C6-C7 şi de C4-C5.
Ortezele cervicale, pe lângă gradul de mobilitate cervicală, mai ţin cont şl de
alte caracteristici ale regiunii:
- suprafaţa mică de contact,
- prezenţa unor organe vitale în zona (trahee, vase sanghine
mari, plexuri nervoase, laringe).

Este necesar, astfel, un echilibru între capacitatea de Imobilizare şi gradul de

confort şi siguranţă.
 NOTIUNI DE ANATOMIE FUNCTIONALA A
COLOANEI VERTEBRALE

-Coloana toracala, este cea mai puţin mobila. Flexia este mai ampla decât
extensia, înclinarea laterală creşte spre caudal in timp ce rotaţia scade în
aceeaşi direcţie.

-Coloana lombara prezintă mişcare de flexie-extensie amplă, în schimb rotaţia

axială este minimă.
Ortezele toracaie includ adesea şi porţiunea lombară sau
lombosacrată. Ele sunt construite pe principiul sistemului de presiuni în trei
puncte, in care este utilizată şi presiunea intraabdominală,
Purtarea unei orteze dorsolombare scade nevoia de contracţie a
muşchilor stabilizatori ai coloanei (abdominal si erectori spinali); aceasta duce
la scăderea forţelor compresive ce acţionează asupra discurilor intervertebrale.
în plus, scăderea nevoii de contracţie musculară duce la relaxarea erectorilor
spinali si inlatura astfel o sursa de durere la nivelul coloanei vertebrale.
 ORTEZELE CERVICALE

Ortezele cervicale au, de regulă, mari dificultăţi în restrictionarea mlşcarii;

ele au, mai curând rol de mentinere a memoriei kinestezice şi de relaxare
a ţesuturilor moi din regiunea cervicală.

Se împart în:

- orteze cervicale propriu-zlse,

- orteze cervicocefalice

- orteze cervicotoracice.

Ortezele cervicale propriu-zise sunt colarul usor si colarul rigid

 ORTEZELE CERVICALE

ColaruI uşor are următoarele efecte:

-Asigura caldura locala si confort psihologic

-Asigura suport pentru cap in timpul sindroamelor algice cervicale acute

-Diminua contracturile musculare

-previne sau controlează modificările de postură şi instabilitatea cervicală

-are rol de feedback proprioceptiv

 ORTEZELE CERVICALE

Cotorul rigid este folosit ca:

- suport ai capului în timpul durerilor cervicale acute,

- pentru diminuarea contracturii musculare în spondilodiscartroză

şi în spondiloliza,

- pentru ă asigura stabilitatea şi protecţia cervicală,

- înainte şi după aplicarea ortezei de tip halo.

Colarul rigid asigură o limitare ceva mai mare a mişcării pe direcţia flexie-
extensie
 ORTEZELE CERVICALE

Ortezele cervico-cefalice :

- majoritatea includ un suport pentru occiput si barbie

- au rolul de a imobiliza mai eficient coloana cervicala

- indicatiile se refera la toate situatiile de suferinta ale regiunii

cervicale in care coloana este slabita.
 ORTEZELE CERVICOEFALICE

Colarul Philadelphia :

- orteza semirigida

- poate avea o extensie rigida mai ales daca suferinta cervicala

intereseaza segmentul C6-T2.

Indicatiile se refera la:

- status dupa interventie chirurgicala la nivel cervical anterior

- dupa fractura de vertebra C2 de tip I Denis

- dupa discectomie anterioara, instabilitate cervicala

- in cazul suspiciunii de traumatism cervical la pacientii

inconstienti

- fractura tasare de corp vertebral

 ORTEZELE CERVICCEFALICE

Colarul Miami J :

- asigura o limitare mai buna a miscarii de inclinare laterala fata de

colarul Philadelphia

Colarul Malibu :

- orteza semirigida, ajustabila.

Colarul Jobst:

- conceput pentru transportul persoanelor inconstiente cu posibile

leziuni cervicale.
 ORTEZELE CERVICOTORACALE

Ortezele cervicotoracale asigură o restricţie mai mare de mobilitate, mai

ales pe regiunea inferioară a coloanei cervicale. Ele au aceleaşi indicaţii
ca ortezele cervicocefalice la care se adaugă şi fracturi vertebrale cu
instabilitate minimă.

Orteza tip SOMI:

- orteza rigida alcatuita din 3 parti; prezinta o extensie toracala

anterioara in prelungirea procesului xifoid, niste chingi de plastic ce trec
peste umeri si se incruciseaza anterior

- este deosebit de eficienta in controlul flexiei in articulatiile C1-C2

si C2-C3.

- este indicata dupa interventiile chirurgicale vertebrale,

imobilizarea si instabilitatea atlanto-axiala din PR, imobilizarea in fractura
de arc posterior C2
 ORTEZELE CERVICOTORACALE

Orteza YALE este orteza Philadelphia cu extensie toracica, utilizata in:

- imobilizare dupa fractura corp vertebral C1

- imobilizare dupa fractura cervicala tip Denis 3 operata

- imobilizare pentru fractura Denis I

- in caz de fractura Hagman (spondilolistezis C2)

- in fractura de tip Jefferson (fractura cominutiva cu deplasare C1)

- dupa fracturi cervicale stabilizate chirurgical.

 ORTEZELE CERVICOTORACALE

Orteza de tip Halo este utilizata in:

- fracturile instabile cervicale si toracale pana la T3

- luxatiile cervicale severe

- fracturile la nivel C2 de tip Denis I,II

- fracturile la nivel C1 cu ruptura ligamentelor transverse

- instabilitate atlanto-axiala in PR

- dupa traumatisme vertebrale cervicale cu interesare maduvei.

 ORTEZELE CERVICOTORACALE

Contraindicatiile ortezelor de tip halo se refera la:

- traumatism cranian concomitent cu cel vertebral

- leziuni tegumentare infectate la nivelul scalpului

- instabilitate cervicala cu ruptura ligamentara severa

- instabilitate cervicala cu implicarea articulatiilo fatetare.

Aceasta orteza restrictioneaza mobilitatea cervicala pentru miscarea de

flexie-extensie cu 90-95%, miscarea de inclinare laterala cu 92-96%, iar
rotatia cu 98-99%.
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Sunt indicate pentru suferinte ce intereseaza mai ales segmentul T6-L2.

-Cele mai cunoscute sunt:

-Orteza de hiperextensie CASH

-Orteza de hiperextensie JEWETT

-Orteza Korsain

-Orteza Taylor

-Orteza Knight-Taylor.
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Orteza de hiperextensie CASH:

- este o orteza gandita strict pentru controlul flexiei

-Asigura o restrictionare importanta a miscarii de flexie-extensie in

segmentul T6-L1

-Nu limiteaza deloc inflexiunea laterala si rotatiile la nivel lombar

superior

-Folosirea ei este contraindicata in fracturile de tip Denis III si in

fracturile compresive vertebrale din osteoporoza.
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Orteza de hiperextensie JEWETT:

- foloseste sistemul cu 3 puncte de presiune reprezentate de 2

suporturi anterior si unul posterior

-Ca si orteza CASH, limiteaza flexia in segmentul T6-L1 fara sa

limiteze semnificativ celelalte directii de mobilizare ale coloanei
vertebrale.

-Este contraindicata in fracturile vertebrale tip Denis III, fracturile

vertebrale compresive situate deasupra nivelului T6 si in fracturile
compresive din osteoporoza

-Datorita faptului ca rotatia nu este controlata, ortezele de

hi[perextensie nu sunt folosite in instabilitatea vertebrala.
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Orteza TAYLOR:

- imobilizeaza si sustine coloana pacientilor cu boala Pott

-Asigura control predominent pentru axul de miscare flexie-extensie si

pentru miscarea de lateralitate

-Este indicat in fracturile stabile prin osteoporoza care au determinat

cifoza
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Orteza KNIGHT-TAYLOR:

- este o combinatie intre orteza lombo-sacrata KNIGHT si orteza

TAYLOR

-Asigura controlul miscarilor de flexie-extensie si lateralitate

-Indicatiile sunt durerile severe musculo-ligamentare, fracturile

toraco-lombare sau stabilizate chirurgical, tratamentul scoliozelor si
cifozelor
 ORTEZELE TORACO-LOMBARE

-Corsetul MILWAUKEE:

- are o piesa cervicala cu suport la nivel occipital

- eficienta mare in corectia curbelor scoliotice (20% corectie intr-un an

de purtare neintrerupta)

Toate corsetele pentru cifoscolioze sunt dificil de suportat, trebuie

purtate 23 de ore pe zi, fiind scoase pentru programul de exercitii si
igiena.
 ORTEZELE LOMBO-SACRATE

-Sunt orteze pentru controlul miscarii de flexie-extensie si lateralitate

(centura-spatar, centura Knight) si orteze pentru controlul extensiei si
lateralitatii (centura William, corsetul standard, corsetul lombo-sacrat).

-Orteza tip “centura-spatar”:

-Orteza rigida care realizeaza control pe flexie-extensie si lateralitate

-Este indicata pentru pacientii cu durere lombara inferioara, pentru

controlul durerii si mentinerea memoriei miscarilor nerecomandate,
postlaminectomie sau dupa alte tipuri de operatii pentru herniile de
disc lombare.
 ORTEZELE LOMBO-SACRATE

-Orteza Knight:

-Are un design similar, cu benzi laterale de intarire in plus

-Permite un bun control pentru miscarea de lateralitate

-Este indicat in durerea lombara joasa de cauza muscuilo-ligamentara,

vertebrala sau discogena.
 ORTEZELE LOMBO-SACRATE

-Orteza William:

-Orteza dinamica simpla, conceputa pentru controlul extensiei si

inflexiunii laterale

-Este indicata in spondiloze si spondilolistezis

-Contraindicata la cei cu fracturi cu fracturi compresive

 ORTEZELE LOMBO-SACRATE

-Centura sacro-iliaca

-Se intinde de la creasta iliaca la marele trohanter, iar anterior pana la

nivelul simfizei pubiene

-Realizeaza cresterea presiunii intraabdominale si feedback kinestezic

pentru corectie posturala

-Se indica in instabilitatea sacro-iliaca si post-partum.

 APARATURA SI
TEHNICI DE ORTEZARE
 Orteza Galipert
I. DESCRIERE
1. Prezentare:
Este o orteză sold genunchi -
gleznă picior construită din metal şi
piele sau metal şi plastic termoformabil
(polipropilenă).
Orteza permite descărcarea
totală sau parţială a membrului
inferior pe care se găseşte montat un
fixator extern urmare a unei
intervenţii chirurgicale.
2. Părţi componente:
- O parte crudală-manşetă cu sprijin pe ischion cu două şine laterale,
cercuri stabilizatoare (bineinţeles) cu sau fară articulaţie de genunchi în funcţie
de poziţionarea fixatorului intern.
- O parte jambieră prevazută cu cercuri stabilizatoare
- Partea redioasa formata pur si simplu dintr-un etrier de descărcare.
Acesta este fixat la partea jambieră prin sistem de prelungitor. Observatie :
- Se va realiza o compensaţie la Membrul Colateral. Acest tip de
orteză este evolutiv. Trebuie să poată fi modificat pe toată durata tratamentului
medical.
- Corsetul si articulatia de şold. Este imperios necesară folosirea unei
articulaţii de şold (piesă) pentru a evita orice mişcare a articulaţiei de şold,in
special cand există sau/şi o fractură a femurului. Articulaţia de şold este
prevazută cu zavor Hoffa şi se montează pe corsetul prin sistem furcă.
Corsetul se închide in anterior prin sistem de banda autoagripantă.
II. Măsuri şi mulaj

1. Măsuri
Se verifică :
Egalitatea membrelor inferioare se reprează : cicatrici, poziţionarea
fixatorilor externi, zone dureroase, zone deformate. Se realizează un examen
al amplitudinilor articulare. Se realizează un traseu contur al zonei lombare şi
membrului inferior cu pacientul în decubitus dorsal. Se vor efectua
măsuratorile ce permit confecţionarea ortezei.

2. Mulajul:
Trebuie realizat cu atenţie, izoland cat mai bine zona de gips. Se va
acţiona cu precauţie sporită pentru a nu deranja fixatorul extern.

III. INDICAŢII
*Fracturi cu fixator extern
*Fracturi de cotil unde s-a încheiat perioada de tracţiune
 Orteza Chinion
Este o orteză în polipropilenă realizată prin termoformare sub vid
care include cercurile stabilizatoare şi elementele articulaţiilor.
1. Partea Crurală
Inchidere anterioară cu banda actogripantă se prelungeşte în jos de o
parte şi de cealaltă a condililor femurali. Marginea internă formează o fixare
suprarotuliană până aproape de marginea externă.
2. Partea gambieră
Coboară până la 1/3 inferioară. Se articulează cu partea crurală
închiderea anterioară cu banda Velcro.
3. Partea Pedioasă
Se articulează cu cea jambieră la 1/3 inf (articulaţia nu este
fiziologică) extremitatea găsindu-se fie pe linia art. metatarofalangiene fie în
limita falangienelor distante.
4. Rapelele Elastice
La nivelul genunchiului, rapelul de extensie se efectuează de
resorturi elastice de forţe diferite (funcţie de culoare)
 Punctele de fixare - agaţare pot fi schimbate astfel incât acţiunea să
varieze.
La nivelul părţii pedioase, rapelele de extensie asigură repoziţionarea
piciorului la 90 grade. Pe partea post a parţii jambiere se găseşte un şurub ce
permite regularea echinismului piciorului.
Această orteză este numită si dinamică.
 Orteza Sarmiento
I . Traumatismele membrelor. In 1963, doctorul Sarmiento descrie şi pune în
aplicare o tehnică ortopedică de tratament a fracturilor diafizare a membrului
inferior. El a utilizat principiul PTB de la manşoanele de contact pentru proteza
transtibiala, pentru a realiza o descărcare a segmentului jambier retransmiţând
sprijinul de genunchi direct la sol. Astfel s-a repus in discuţie principiul conform
căruia articulaţiile de deasupra si dedesuptul focarului de fractură trebuiesc
imobilizate. Cu ajutorul ortezei de sarmiento se poate realiza un sprijin
precoce.
 Analiza Biomecanică :
 Studiind repartiţia a sprijinelor s-a constatat ca pe manşonul tip PTB
nu se absoarbe decât 20% (sprijin sub rotulă) din greutatea corpului, 80%
rămânând in parţile noi sau pe oase. Această repartiţie a fost dovedită şi
masurată cu captori-senzori de presiune.
 Principiul Hidraulic:
Descărcarea tip PTB nu poate
realiza singură stabilizarea (EXPL) a
fracturii, trebuie considerat că părţile
moi ale membrului inferior au
propietaţi fizice asemanatoare cu
lichidele incompresibile. Forţele
verticale care tind să deplaseze
extremitaţile şi să scurteze segmental
de membru sunt anulate de fortele de
presiune de pe peretele (manşonul)
ortezei
 Mulaj :
Confecţionarea acestor orteze se face dupa o perioada iniţiala în jur de 20 de
zile necesară resorbţiei edemului şi a durerii. Mulajele se vor realiza după
metode tradiţionale.

 Aplicaţiile principiului :
1. Pe segmental gambier
Anatomia gleznei si a genunchiului permit un bun effect de întindere
tracţiune pe care aparatul îl realizează. Orteza va fi realizată din polietilena cu
închidere posterioară in sistem bivalve. În anumite cazuri putem realiza o
descărcare totală montând un etrier ce trece pe sub picior. In caz de fractură
1/3 superioară de segment jambier, se va monta o mansetă pe partea crurala
cu şi nările articulate. Pentru a evita deplasări în focarul de fractură, amintim :
Zone importante de luat in considerare :
• Sprijin sub rotulian, contra sprijin popliteu, pe platoul tibial intern, regiunea
supramaleolara. Pe de altă parte:
• Creasta tibiei cu tuberozitatea, capul peroneului maleolece, inserţia
tendonului calcanean pe calcaneus.
Contraindicaţii ale ortezei:
• Reducere nesatisfăcatoare
• Traumatisme severe
• Fractură deschisă complicată
• Tulburări de circulaţie
importante
• Fractură cominutivă
2. Pe segmental crural
Aici indicaţiile sunt mai limitate din cauza dificultaţii de a respecta
noţiunea de compartiment hidraulic. Se exclud fracturile jumătaţii
superioare a femurului. Orteza va fi formată din : Partea pedioasă
gambieră, parte crurală. Partea jambieră poate fi din aceeasi bucată cu
restul; deci orteza va fi rigidă la genunchi sau cu articulaţie .
3. Pe zona diafizei humerale
Tehnica sarmiento dă foarte
bune rezultate in fracturile de 1/3
medie,1/3 superioară ,1/3 inferioară
ale diafizei numerale. Se
confecţioneaza o orteză ce lasă liberă
articulaţia scapula humerala si
articulaţia de cot. Se vor limita
mişcarile de rotaţie ale humerusului
prin cot flectat la 90 grade, o chingă
toracică şi o eşarfă extremitatea
superioară a ortezei are limita
subaxialar aproape de art. Astfel incât
să fie permise mişcările art.
Scapulohumerale in plan sagital
3. Pe zona diafizei humerale
Tehnica sarmiento dă foarte bune rezultate in
fracturile de 1/3 medie,1/3 superioară ,1/3 inferioară ale
diafizei numerale. Se confecţioneaza o orteză ce lasă
liberă articulaţia scapula humerala si articulaţia de cot.
Se vor limita mişcarile de rotaţie ale humerusului prin
cot flectat la 90 grade, o chingă toracică şi o eşarfă
extremitatea superioară a ortezei are limita subaxialar
aproape de art. Astfel incât să fie permise mişcările art.
Scapulohumerale in plan sagital

Partea mediala a aparatului respecta

relieful musculaturii deschiderea
făcându-se pe partea internă,fixare cu
benzi autoagripante
4. Pe zona antebratului
Fracturi ale diafizei ulnare, ramale orteza se realizează în sistem
bivalv, articulaţia de cot este lăsată liberă. Totuşi se blochează art. de pumn,
realizându-se o paletă palmară până la limita atr. matacarpo falangiene, a
mâinii pentru a impiedica pronosupinaţia.
Ortezele sarmiento pentru membru superior vor fi realizate in principiu
din material termoformabile de joasă temperatură.
Orteza de genunchi sau genunchiera

Este compusă dintr-o parte crurală şi o parte gambieră ce pot

fi legate între ele de o articulaţie de genunchi sau nu. Genuncherele se
pot găsi – prefabricate sau pot fi fabricate individual. Ele sunt
construite din polietilena şi şinărie articulată din poliamida. Orteza de
genunghi sau genunchera individuală se construieşte după mulaj
orientat.
I. Partile din polietilena (crurală si gambieră) sunt termoformate sub vid.
II. Articulaţia de genunchi
Nu suportă greutatea corpului, deci solicitările nu pot fi mari. Ele pot fi
din poliamidă sau din metal carbon. Rolul articulaţiei (când aceasta există) este
să limiteze mişcările de laterilitate de sertar de flexie extensie a genunchiului.
 Daca se doreşte o menţinere fermă a
genunchiului numai in extensie, orteza de acest tip va
fi fară articulaţii, partea cea gambieră formând corp
comun.

III. Limite functionale:

După o intervenţie chirurgicala pe genunchi, orteza de
genunchi trebuie să asigure o bună menţinere a
articulaţiei (G) atât in static cât şi in dinamic.

IV. Diferite modele:

1. Orteza de genunchi fixa din piele si fier formată dintr-o singură
piesă (segment crural şi jambier comun, 2 şine laterale, 4 cercuri
stabilizatoare, piele capitonaj, meşină + molton).
2. Orteza de genunchi articulată din piele şi fier, formată din două
piese una crurală, una gambieră cu 2 şine laterale cu articulaţie cu
zăvor (riglu) hoffa sau nu.
 3. Orteza de genunchi bivalvă din polietilenă
(fixă) formată dintr-o valvă posterioară si una
anterioară sistem de închidere cu bandă
autoagripantă.

4.Genuncherele din neopren

prefabricate cu articulaţie
genunchi sau fără.
5.Orteza de genunchi mobilă din material
termoformabil.
Este formată din 2 piese una
crurală, una gambieră, 2 şine cu articulaţie
cu sau fară zavor hoffa.
Există o multitudine de tipuri de
orteze de genunchi, după deschidere :
-cu partea crurală în anterior
- cu partea gambieră in posterior
-cu partea crurală posterior
-cu partea jambieră in anterior
Dupa nr. de şine: 2 şine, 1 şină, după
material termoformabil, răşină cu
compoziţie
Indicaţii terapeutice
1. Pentru orteze de genunchi mobile:
a. Pentru deformaţii ale genunchiului
b. Toate laxităţile genunchiului
c. Fracturi post consolidate ale genunchiului ce permit o flexie totală sau
limitată
d. Subluxaţie de genunchi
e. Laxităţi ale rotulei (se va adauga un accesoriu de fixare a rotulei desen)
2. Indicaţii terapeutice pentru orteza de genunchi fixă
a. axităţi ale genunchiului ce au determinat deformaţii in valgum, varus,
flexie recuruatum prea grave deja pentru a mai permite folosirea
genunchierei articulate.
b. fracturi prost consolidante ale genunchiului
c. osteocondrita genunchiului
d. osteoartrita infecţioasa a genunchiului in curs de tratament
e. reumatismul genunchiului
f. osteoporoza
g. tumorile osoase bengine ale condililor femurali sau a platoului tibial
h. fracturi prost consolidate ale rotulei şi dureroase unde flexia
genunchiului este imposilă
i. artopatii si artrite cronice ale genunchiului

În încheiere este de
menţionat că la pacienţii
obezi există pericolul ca acest
tip de orteza să migreze.
Pentru a contracta acest fapt
ce face orteza total
ineficientă, se va realiza şi un
segment ce are un rol numai
şi numai de stabilizare. Acest
segment pedios va avea limită
linia articulaţiei
metatarsofalangiene.
Ortezele de descărcare pentru tratamentul osteocondritei primitive de sold

Osteocondrita primitivă de şold sau

maladia lui Legg Perthes, este o
boala necrozantă (moarte a celulei)
a capului femoral care afecteaza
copilul intre 5 si 10 ani.
Boala lui Legg Perthes Calve, este
cauzată probabil de o întrerupere
locală a circulaţiei sangvine. Copilul
atins de această afecţiune are o
suferinţa a soldului şi merge,
schiopătând. Evoluţia bolii este
lentă, radiografia poate fi normală.

Scopul tratamentului este de a păstra sfericitatea capului femural

fragilizat deformat de boală şi implică un repaus complet al soldului.
Reluarea mersului se face in general după 12-18 luni de la debutul bolii.
Maladia tratată prin ortezare evoluează spre o reconstrucţie spontană a
capului femoral.
Deci scopul tratamentului orthopedic este să :
- Poziţioneze corect capul femurului pentru a permite
reconstrucţia sa fiziologică - sferică, care să formeze un unghi de 130
grade cu diafiza. In caz de eşec al tratamentului orthopedic, copilul va fi
operat. Descoperirea bolii este adesea intâmplatoare din cauză că
primul stadiu cel ischemic nu are nici o traducere clinică sau
radiologică. De asemenea îin stadiul de necroză nu există neaparat
dureri. În general schipopătatul copilului face ca boala să fie
descoperită. Bilanţul clinic şi radiologic orientează in alegerea ortezei
in funcţie de stadiul în care se gaseşte capul femural.

Principiile tratamentului sunt :

1. Suspendare-descărcare a membrului inf. vizat
2. Recentrarea capului femural adică abductie 30 grade rotaţie
medial 15grade
3. Tracţiune continuă 1/10 din greutatea corpului
 Orteza de Atlanta

I. Principii de tratament şi descriere

Orteza este formată dintr-o
centură din dural. Două trohantere din
dural montate pe centură articulate flexie
si abducţie de -30 grade din polietilenă,
două segmente crurale montate pe
tromantere ce înglobează condilul medial
al femurului.
Închiderea centurii de dural se face cu curea + cataramă sau
bandă autoagripantă. Segmentele crurale sunt prevăzute fiecare cu
limbă. O bară de abducţie cu reglaj se află montată pe partea medială a
manşetelor.

II. Indicatii : Tratamentul osteocondritei ce nu necesită o descărcare a

capului femoral,o simplă recentrare din acetabulum prin menţinere in
abducţie la 30 grade fiind suficient.
III. Mulaj-masuri:
Se va efectua mulajul manşetelor, se va lua un traseu în poziţie de
abducţie, se va repera si măsura lărgimea si adâncimea centurii.

IV. Proba:
Se verifică buna poziţionare a articulaţiilor de sold, lărgimea si
adâncimea centurii unghiului de abducţie se va acorda de asemenea o
atenţie sporită condililor mediali, zonelor din spaţtiul popliteu al
genunchiului, marelui trommather.
 Orteza de Chicago

I. Principii de tratament şi descriere

Orteza este formată dintr-o
centură din dural. Două trohantere din
dural montate pe centură articulate flexie
si abducţie de -30 grade din polietilenă,
două segmente crurale montate pe
tromantere ce înglobează condilul medial
al femurului.
I. Principiul de tratament şi descriere :
Tratament unilateral de :
- Descarcare
- Abducţie
- Rotaţie medicală
- Tracţiune
Orteza este formată din:
- Un segment crural (manseta) din polietilenă cu deschidere
anterioară sau anterolaterală, cu sprijin pe işchion şi care inglobează
condilul femoral medial – închidere cu b-a.
- Un cerc de susţinere pe regiunea medială (capitonat binenţeles) cu
deschidere laterală, închidere banda velcro
- Un dispozitiv telescopic reglabil cu care se realizează tracţiunea şi
care este montată gheata.
Observatie! Talpa ghetei are planul paralel cu sprijinul pe ischion.Un
tub vertical axat pe perpendiculara dusă la sol de la nivelul ischionului
care face contact cu solul. Gheata contralaterală este compensată
II. Indicaţii terapeutice
Tratamentul osteocondritei necesitand o descarcare cu
tracţiune si recentrare prin poziţionare in abducţie a articulaţiei de sold

III. Mulaj, măsuri :

Se poziţionează pacientul in picioare, membrul bolnav se pune
pe o cală, cu genunchiul în extensie, menţinând abducţia dorită. Se
realizează mulajul parţii crurale astfel încât tableta ischiatică să fie
paralelă cu solul. Se va orienta mulajul şi in zona acrosajului
supracondilian medial.
Se vor realiza măsurile de circumferinţe, lungimi. Sigur ca un traseu,
conturul poate fi foarte folositor mai ales pentru cei ce nu au realizat
acest tip de aparat.

IV. Proba:
Se verifică: Confortul în manşeta, partea crurală, acrosa pe
consiliul femoral medial. Se verifică axarea parte crurală cerc stabilizator,
lungimea ortezei. Eficacitatea compensaţiei la membrul
contraletaral.
Orteza Beltramos-Nancy modelul
I. Principiul tratamentului :
original
Tratament unilateral, poziţionarea soldului în
descarcare, abducţie ăi rotaţie medial (fără
tracţiune)
II. Descriere:
Orteza este formată din :
- O centură-corset din polietilenă cu
deschidere anterioară
- O articulatie de sold - cu zăvor
montată pe o orteza cruro-gambiero-pedioasă
din polietilenă in formă elicoidală, ce
poziţioneaza genunchiul la 60 grade flexie.
- Un pilon reglabil fixat pe partea crurală a ortezei şi leagă o bară
stabilizatoare pe zona janbieră a ortezei.
III. Mulaj:
Se efectuează in 2 timpi, întâi corsetul pe urmă membrul inferior cu
genunchiul flectat la 60 grade şi rotaţie medială de sold.
Orteza Beltramos-Nancy ultimul
model - modelul nou
I. Principiul tratamentului si descriere
Orteza este formată din :
- O parte crurală circulară din
polietilenă cu sprijin orizonatal pe
ischion (in raport cu solul) amenintând
articulaţia coxofemurala la 30 grade de
abducţie şi 30 grade flexie. Partea crurală
este capitonantă cu spuma din polietilenă
–plastazot.
- O parte jambieră de formă elicoidală
care inglobează conailii, acopera spaţial
popliteu pentru a forma contra-sprijinul
jambier, inglobează gamba ţn anterior.
- O tija de aluminiu ce face legătura
între partea jambiera şi cea crurală. Tija
se poate regla realizând o tracţiune (mai
mare sau mai mică)
Rotaţia Medială
II. Indicatii terapeutice

Orteza Belatramos - tip nou este singura orteză care răspunde de la toate
principiile de tratament pentru osteocondrita primitivă dintr-o dată :
- descărcare
- recentrare
- tracţiune – prin reglarea tijei obişnuindu-se distanta optimă în
sprijinul pe ischioon şi contra sprijinul popliteu.
Acest reglaj permite stabilizarea eficientă a ortezei pe membrul inferior.
Genunchiul nu trebuie sa aibă nici o contraindicaţie pentru flexia
continuă de 90 grade la care va fi supus.

III. Mulaj Măsuri

Pentru a facilita montajul ortezei se vor lua şi măsura marele
tromanter-genunchi. Luarea mulajului se va efectua în doi timpi.
Primul Timp :
Mulajul parţii crurale, pacientul in picioare, picioarele departate, articulaţia de
şold poziţionată la 300 flexidie şi abducţie şi leghispate inglobează fesa. O
mână formează tableta ischematică orizontală în raport cu solul cealaltă mâna
formand peretele medial şi megajind in abductorii.

Al doilea timp:
Mulajul restului parţii crurale şi celei gambiere :
Genunchiul este flectat la 90 grade. Fesile înglobează mulajul coapsei şi
condiulii pentru a se termina la nivelul piciorului.
Proba
Pacientul fiind echipat cu orteza, se va verifica:
În static :
Suficient pentru masele musculare (adică prea strâmt sau prea larg)
- Orizontalitatea tabletei ischemice în raport cu solul (atenţie la flexie
abducţie)
- Decupajul în aceasta zonă mai ales la perineu
- decuparea în zona condililor, părţile laterale
- Presiunea din spaţiul poputeu.
In dinamic :
Pacientul nu trebuie să resimtă nici o durere atât în zona ischiatică cât şi în cea
perineală se va regla rotaţia nemială şi tracţiunea inainte de livrare se va
strânge bine tija de reglare.
 Orteza lui Thomas
Principiile tratamentului :
- tratament unilateral
- poziţionarea articulaţiei de sold in axa
asociată cu o lejera tractiune.
Indicaţii terapeutice:
- Tratamentul osteocondritei primitive
de şold ce necesită numai o simplă descarcare.
Această orteză nu are efect de recentrare a
capului femural in acetabul
 UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” BACAU
FACULTATEA DE STIINTE ALE MISCARII, SPORTULUI SI SANATATII
STUDII UNIVERSITARE LICENTA – SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE
DISCIPLINA: Aparatura si tehnici de ortezare

MEMBRUL INFERIOR ORTEZAT

 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

Membrul inferior (pelvin) are un rol deosebit

de important pentru sprijin (ortostatism) si
miscare (mersul, alergatul), aspecte
functionale posibile prin dezvoltarea
corespunzatoare a componentelor
aparatului locomotor la acest nivel (oase,
muschi, articulatii, structuri ligamentare).
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

• Delimitarea anatomo-topografica de restul

corpului se realizeaza cu ajutorul
urmatoarelor limite:
- Anterior – linie corespunzatoare
ligamentului inghinal (reprezinta si granita
cu peretele abdominal),
- Posterior – linie corespunzatoare crestei
osului iliac si marginii externe a sacrului.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

Se descriu 6 regiuni anatomice, cu importanta nu doar

pentru domeniul chirurgical dar si pentru alte specialitati
medicale, si anume:
- Regiunea fesiera (considerata o zona limita, ce
reprezinta si peretele lateral al pelvisului); limitele sale
sunt:
- cranial – creasta iliaca
- caudal – pliul fesier,
- lateral – linia care uneste spina iliaca antero-
superioara cu marginea anterioara a tensorului fasciei
lata
- medial – sacrul si coccisul
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE
- Regiunea femurala sau coapsei; la acest nivel
exista doua regiuni - anterioara si posterioara,
Limitele pentru regiunea femurala anterioara sunt:
- cranial – pliul inghinal
- caudal – linie transversala care trece la 2-3
cm deasupra rotulei,
- lateral – linia care uneste spina iliaca antero-
superioara cu condilul femural extern,
- medial – linia care uneste simfiza pubiana cu
condilul intern al femurului.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

- Limitele pentru regiunea femurala

posterioara sunt:
- Cranial – plica fesiera
- Caudal – linie transversala care trece la 2-3 cm
superior de spatiul popliteu,
- Lateral – linia care uneste spina iliaca antero-
superioara cu condilul femural extern
- Medial – linia care uneste simfiza pubiana cu
condilul intern al femurului.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

- Regiunea genunchiului; la acest nivel existe 2 regiuni –

anterioara si posterioara (regiunea poplitee)
Limitele pentru cele 2 regiuni ale genunchiului sunt:
- Cranial – linie transversala care trece la 2-3 cm deasupra
rotulei,
- Caudal – linie orizontala care trece prin tuberozitatea
anterioara a tibiei
- Lateral – linia verticala care trece prin marginea posterioara a
condilului femural extern
- Medial – linia verticala care trece prin marginea posterioara a
condilului femural intern
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

- Regiunea gambei, la nivelul careia sunt delimitate 2

regiuni – antero-externa si gambiera posterioara.
Regiunea antero-externa se intinde de la tuberozitatea
anterioara a tibiei la articulatia tibio-fibulara. Limitele sale
sunt:
- cranial – linie transversala care trece prin
tuberozitatea anterioara a tibiei
- caudal – linie orizontala care trece prin baza
maleolelor
- anterior –marginea mediala a tibiei
- lateral – fata laterala a fibulei.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE

Regiunea posterioara gambiera are aceleasi limite

ca si regiunea precedenta, iar in profunzime
ajunge la oasele gambei, membrana
interosoasa si septul intermuscular posterior.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE
Regiunea gleznei si piciorului; aceste 2 segmente distale sunt
abordate de cele mei multe ori impreuna deoarece formeaza
o unitate anatomo-functionala
Regiunea gleznei este delimitata:
- Cranial – linie transversala care trece prin baza maleolelor
- Caudal – linie oblic transversala care trece la 1cm sub varful
maleolelor,
Regiunea piciorului propriu-zis este impartita topografic in
regiunea dorsala si regiunea plantara.
Limitele pentru regiunea dorsala a piciorului sunt:
- Cranial – regiunea maleolara,
- Caudal – linie transversala care trece prin comisura digitala.
 MEMBRUL INFERIOR
CONSIDERATII ANATOMO-FUNCTIONALE
• Functionalitatea optima a trenului inferior presupune o integritate
anatomica, cu urmatoarele aspecte obligatorii:
- Lungime egala pentru membrele inferioare (indiferent care lungime
este luata in considerare – cea relativa sau cea absoluta)
- Articularea cu bazinul trebuie sa fie la acelasi nivel, de ambele parti;
- Piciorul sa respecte alinierea raportata la centrul de greutate al
corpului
- Forta musculara a lantului cinematic al membrului pelvin sa fie
suficienta pentru ca acesta sa nu se flecteze sub greutatea corpului,
- Articulatiile si aparatul capsulo – ligamentar sa fie integre, cu
functionalitate optima
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR

• Orteza reprezinta un dispozitiv extern

destinat suplinirii sau imbunatatirii
functiei unui segment de membru sau
parte a corpului.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• SCOPUL ortezarii unui segment al membrului inferior este exprimat
prin urmatoarele aspecte:
- limitarea/controlul fortelor anomale de incarcare a diferitelor structuri
anatomice, care in majoritatea situatiilor prezinta o preturbare de la
fiziologic (pacientului ii sunt descrise diferite infirmitati si disabilitati)
- Promovarea vindecarii / refacerii cat mai normale a structurilor
afectate, cu reluarea functiei segmentului, pentru asigurarea
otostatismului si mersului corect la pacientul respectiv;
- Prevenirea decompensarilor ulterioare;
- Asigurarea unei functionalitati cat mai normale a membrului inferior
in schema de miscare a intregului organism, pentru oricare dintre
activitatile cotidiene, cu un consum energetic minim.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
Ca in cazul ortezelor pentru membrul superior, ortezele pentru
membru inferior definite ca fiind dispozitive confortabile, usor
de montat si purtat, care respecta estetica regionala, au rolul
de a controla, corecta si compensa, mai exact:
- Controleaza miscarea (analitica, globala), in conditiile limitarii
statusului algic;
- Asista mersul;
- Corecteaza deformarile existente si minimalizeaza efectele
acestora, in conditiile diminuarii incarcarii articulare prin
greutatea corpului;
- Compenseaza functiile perturbate.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Materialele din care sunt confectionate
ortezele pentru membrul inferior sunt
similare celor folosite pentru membrul
superior, si anume: metalul, plasticul,
pielea, fibrele sintetice, grafit – carbune,
combinatii ale celor prezentate.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Materialul plastic este frecvent folosit in practica
medicala de ortezare.
Ortezele din material plastic sunt utilizate deoarece
sunt usoare si permit o modelare si montare cat
mai sigura, adecvata ca forma si dimensiune
pentru segmentul respectiv, nu sunt perturbate de
diferitele fluide (apa, urina, uleiuri, etc.) si sunt
relativ transparente. Nu pot fi ajustate din punct de
vedere al lungimii si nu au durabilitate mare.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• In functie de modul in care se comporta la temperatura, materialele plastice
sunt de doua tipuri:
 TERMOREZISTENTE, PLASTIFIABILE PRIN INCALZIRE – au o forma
permanenta, dupa modelarea initiala la caldura si presiune; daca sunt
reincalzite sau supuse presiunilor variate nu pot fi prelucrate din nou, pentru
dobandirea unei noi forme, de aceea sunt relativ putin utilizate in practica
medicala; sunt iritante pentru tegument, generand chiar reactii alergice.
Materialele plastifiabile prin incalzire sunt reprezentate de:
- Rasini poliesterice – pentru partile laminate ale ortezelor
- Rasini epoxice – pentru propietatile lor mecanice (flexibilitate, forta,
rezistenta) si chimice (rezistenta la modificarile chimice dar si la umiditate si
alte intemperii),
- Spuma poliuretanica – folosita pentru finisarile cosmetice si pentru
captusirea ortezelor sau a altor mijloace ajutatoare (nu doar plastice, ci si
metalice sau lemnoase)
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• TERMOPLASTICE (termoformabile sau termomaleabile) – sunt modelabile
cand se incalzesc, dobandind forma dorita la racire; in functie de
temperatura la care sunt prelucrate si modelate, aceste materiale se divid
in:
- Termoplastice la temperatura joasa, (orthoplast, aquaplast, bioplastics, etc),
aceste materiale se prelucreaza la temperaturi sub 80ºC putandu-se
modela la temperatura corpului, de aceea nu este necesara matrita.
Modalitatea de confectionare este usoara si rapida, necesitand materialul
respectiv, un vas cu apa, o sursa de caldura pentru incalzirea apei,
foarfece.
- Termoplastice la temperatura inalta (acril polietan, polipropilen, polimeri
vinil, copolimeri), care sunt prelucrate la temperaturi de peste 150º-160º, pe
mulaje (matrite) ale segmentelor membrului inferior care urmeaza sa fie
ortezate. Sunt rezistente la actiunea diferitelor forte exercitate asupra lor,
fara modificarea formei, de aceea sunt ideale pentru confectionarea
ortezelor cu durata lunga de folosinta, mai ales cand se impune anticiparea
activitatilor stresante, mai ales la nivelul membrelor inferioare spastice.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Cele mai indicate METALELE pentru ortezare sunt aliajele de
aluminiu si otelul aliat (inoxul); sunt relativ ieftine, rezistente,
usor de prelucrat; dezavantajele sunt reprezentate de faptul
ca au greutate mare si necesita aliaje scumpe pentru
prevenirea coroziunii. Structura metalica asigura diferitele
elemente componente ale ortezei, de tipul balamalelor,
arcurilor, benzilor. Deoarece la nivelul membrului inferior
solicitarea ortezei in functionalitatea cotidiana a diferitelor
segmente este semnificativa, dintre cele doua componente
metalice este preferat otelul aliat care are o rezostenta mai
mare la stresuri repetitive.
In multe situatii, ortezele pentru membru inferior sunt
confectionate din combinatia plastic – metal.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
Pielea bovina este cel mai des folosita in fabricarea
ortezelor membrului inferior, cu precadere pentru
incaltamintea ortopedica. Acest aspect este
justificat de faptul ca pielea bovina este putin
iritanta, buna conducatoare termica, absoarbe apa
cu redistribuirea transpiratiei la nivelul intregului
picior, are posibilitatea de intindere prevenind
astfel frictiunile si solicitarea mecanica anormala.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Indiferent materialul folosit, trebuie cunoscute caracteristicile sale,
pentru alegerea celor optime in confectionarea otezei pentru un
anumit segment al membrului inferior. Aceste caracteristici sunt:
- Rezistenta – reprezinta una dintre cele mai importante caracteristici
ale materialului pentru confectionarea ortezei, fiind definita ca
solicitarea, forta sau incarcarea maxima (tensiune, compresie,
forfecare, indoire) externa ce poate fi aplicata pe materialul respectiv
fara ca acesta sa se deformeze
- Rigiditatea (duritatea) – exprima modul in care se comporta
materialul atunci cand asupra sa se exercita un stres indus de forte
de comprimare, rasucire, intindere etc.; sunt precizate in literatura
de specialitate alte definitii ale acestei caracteristici si anume –
raportul dintre forta aplicata si gradul de deformare generat sau
gradul de indoire sau de compresiune determinat de stres-ul aplicat
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
- Durabilitatea – este definita ca rezistenta la
solicitare repetata, timp cat mai indelungat;
aprecierea durabilitatii pentru materialul din care
se recomanda confectionarea unei orteze este
posibila prin testarea modului in care se comporta
materialul la forte de mica amplitudine, care
actioneaza repetat; aceasta modalittae de testare
corespunde situatiei din practica cotidiana,
pacientul ortezat fiind predispus la incarcari
repetate de mica intensitate;
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Densitatea materialului – exprima greutatea pe
unitatea de volum; aceasta caracteristica se
doreste a fi optima in conditiile celorlalti parametri
definitori, aspect posibil de obtinut pentru
materialele sintetice noi;
• Rezistenta la coroziune – este definita prin
vulnerabilitatea materialului la actiunea diferitelor
tipuri de agenti chimici (externi – temperatura,
vapori de apa, praf; individuali – sudoratia); oricare
dintre materiale este expus actiunii acestor agenti
(metal, plastic, piele);
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• Facilitatea prelucrarii – este conditionata
nu doar de tipul materialului ci si de
dotarea existenta si de maiestria
specialistului in ortezare; se considera ca
materialele durabile si rezistente pot fi
prelucrate cu ajutorul echipamentelor
speciale, spre deosebire de cele mai putin
rezistente, a caror prelucrare este relativ
usor de realizat.
 ORTEZAREA MEMBRULUI
INFERIOR
• PRINCIPIILE (Proprietatile) pe care trebuie sa le indeplineasca ortezele
aplicate la nivelul membrului inferior sunt:
- sa fie folosite doar cand sunt indicate si cat timp este necesar,
- sa permita articulatiilor o mobilizare cat mai aproape de sectorul de miscare
fiziologica,
- Sa fie cat mai functionale, pentru asigurarea normalitatii fazelor de mers
(pacientul trebuie sa deruleze schema de mers cat mai fiziologic),
- Orteza de glezna trebuie sa fie centrata la nivelul maleolei mediale,
- Orteza de genunchi trebuie sa fie centrata la nivelul proeminentei condilului
femural medial,
- Orteza de sold trebuie sa fie pozitionata astefl incat sa permita pacientului o
flexie de 90º a coapsei pe bazin, cu posibilitatea unei pozitii sezande
corecte,
- Sa fie confortabile pentru asigurarea compliantei pacientului, cu respectarea
criteriilor cosmetic si functional.