Metode de rezolvare / abordare a conflictelor- Evitarea, acomodarea,

compromisul, competitie, colaborare.

Evitarea presupune negarea existenţei problemei sau neacordarea atenţiei acelei
probleme.
- problema nu este importantă sau au apărut alte probleme mai importante, mai presante;
- nu există nici o şansă de satisfacere a propriilor obiective;
- sunt necesare informaţii suplimentare;
- alţii pot rezolva mai bine situaţia conflictelor.
Forme de evitare:
- Daţi din umeri,
- Vă retrageţi;
- Nu va mai gândiţi la cea problemă/persoană;
- Plecaţi:
Acomodare (renunţare, abandon) – unul renunţă în favoarea celuilalt. Este o
cooperare deschisă, prin nonconfruntare. În general retragerea dintr-un conflict, poate de
teama confruntării , face să nu mai aveam nimic de spus în ceea ce se întâmplă.
- propriile raţionamente nu sunt corecte;
- individul renunţă pentru o miză mai mare;
- când armonia şi stabilitatea sunt mai importante;
- pentru a minimaliza pierderile;
- pentru a demonstra bunul simţ
Forme de abandon:
- nu spuneţi nimic dar o „coaceţi” după aceea,
- îl suportaţi răbdător, de dragul liniştii,
- acţionaţi de parcă n-ar exista nici o problemă.
- Vă purtaţi cu nepăsare;
- Vă folosiţi farmecul pentru a vă sustrage.
Compromisul – este o cale de mijloc. În acest caz ambele părţi au interese / obiective
care nu au fost realizate. Compromisul reclamă anumite capacităţi de negociatori pentru ca
fiecare să câştige ceva. Împărţirea în mod egal este deseori acceptată ca fiind cea mai corectă
modalitate şi, dacă nu putem face ca plăcinta să fie mai mare, cel puţin să fie împărţită în mod
egal.
- obiectivele sunt importante dar riscul declanşării unui conflict este foarte mare;
- pentru realizarea temporară a unui echilibru;
 - pentru asigurarea unei retrageri onorabile atunci când colaborarea sau competiţia nu
poate duce la un rezultat pozitiv din punct de vedere al satisfacerii propriilor interese.
Forme de compromis:
- renunţaţi puţin pentru a menţine relaţia;
- evitaţi ciocnirea de voinţe;
- împărţiţi avantajele în mod egal;
- descoperiţi ceea ce este corect
Competiţie – stilul victorie – înfrângere
- rapiditatea decizională este foarte importantă;
- în problemele vitale pentru firmă.
Stilul victorie – înfrângere este o confruntare de forţe în care una dintre părţi ajunge
deasupra. Ea este rezultatul tendinţei inconştiente de a ne proteja de durerea eşecului. Trebuie
să fie conştienţi că o abordare de genul acesta poate avea efecte întârziate: învinsul poate să
nu suporte o decizie care s-a luat fără să se ţină seama de el şi, ca atare, nu o aplică sau chiar
sabotează aplicarea ei.
Forme de abordare:
- Deveniţi violent;
- Strigaţi la el până când îl faceţi să tacă;
- Staţi îmbufnat până când celălalt renunţă;
- Aduceţi aliaţi care să vă acopere;
- Încălcaţi legea
Colaborarea / rezolvarea problemei – strategie de tip victorie-victorie care
urmăreşte optimizarea satisfacerii obiectivelor. Rezolvarea problemei reclamă inventivitate şi
nu oscilarea între două variante care se exclud reciproc.
- găsirea unor soluţii integratoare pentru interese de importanţă majoră;
- combinarea opiniilor contrarii.
Metoda victorie-victorie – este o atitudine de fair – play în zilele noastre. Este
posibilă numai în situaţia în care fiecare parte este privită ca un partener, nu ca un adversar.