Etapele evoluției cunoașterii economice:

Faza 1: Preștiințifică din antichitate și până în secolul XVIII.

Faza 2: Faza constituirii propriu zise a științei economice (1750-
1879).
Faza 3: Faza descoperirii și elaborării principiilor sale teoretice: 3
școli economice:
 Școala de la Viena;
 Școala de la Lausame;
 Școala de la Cambridge;
Faza 4: Faza contemporană de adâncire și extindere a teoriei
economice.

Precursorii științei economice:

Gândirea etico- Gândirea etico- Gândirea

normativă din filosofică din economică agrară
Orientul Antic. Grecia Antică. din Roma Antică.

Ideile etico- Ideile etico-

economice economice
creștine. musulmane.
Primele surse de cunoștință cu caracter economic:

Țara Denumirea sursei

Egiptul Antic ”Învățămintele”(Învățămintele regelui

Heracleopol pentru fiul său ”Meriacr”
”Învățămintele lui Ipuver ”, ”Învățămintele lui
Ahtoi, feciorul lui Duaf”.

Babilonul Antic Codul lui Hammurabi.

India Antică Legile lui Manu”Artaastra”.

China Antică Laozi ” Careta drumului și a virtuții”;

Confucius ”Discuții și sugestii”, ”Huan-
Țze”.

Grecia Antică Ideile lui Xenofon.

Ideile economice reflectate in operele:

”Învățăminte”- Controlul resurselor materiale și umane;
Evidența pământului;
Evidența roadei și repartizarea ei;
Rolul masiv al statutului în economie;
”Codul lui Hammurabi”- 282 articole ce reglementau tranzacțiile
de vânzare-cumpărare, arendă, creditare.
”Artaastra”- Înmulțirea bogăției loiale;
Controlul asupra mijloacelor de măsură și greutate;
Reglementarea ratei dobânzii și prețurilor juste;

”Confucius”- Reglementarea prețurilor la pâine și metale

prețioase;
Crearea rezervelor publice de pâine și produse
stategice;
Înlocuirea impozitelor directe prin indirecte;

Grecia antică( Platon, Aristotel, Xenofon):

Statul ideal în viziunea gânditorilor antici
În viziunea lui Platon: În viziunea lui
Aristotel:
1. Statul este divizat in 3 clase: 1. Statul este divizat în 2 clase:
folosofi, gardieni, producători. oameni liberi și sclavi.

2. Fundamentul statului îl 2.Fundamentul statului îl

fomează elita, posesoare formează mcia gospodărie
colectivă a bunurilor. casnică, posesoare privată a
bunurilor.

3. Ordinea în stat este menținută 3.Ordinea în stat este menținută

prin acțiunea legii diviziunii prin acțiunea legii dominației și
naturale a muncii. supunerii.
 4. Statul trebuie să fie o 4.Statul trebuie să fie o
comunitate agrară, închisă și comunitate agrară.
staționară.

Platon ( 427-347 î.H.) este autorul Elitei, al cetății ideale și al nemurii

sufletului. Născut la Atena ” cu tichia pe cap”, cum se spune adeseori
despre cei norocoși, Platon a avut șansa de a fi elevul lui socrate și
profesorul lui Aristotel. De tânăr visa să devină poet, dar, ascultându-l pe
Socrate, și-a ars versurile și s-a făcut filozof, printre altele,Socrate asemeni
lui Iisus Hristos, nu a lăsat niciun rând scris de mâna lui, opera filozofului
devenind cunoscută posterității, în mare măsură, datorită sârguinței
tânărului Platon care, abandonând poezia, l-a urmat în drumul spre
înțelepciune.
Fiind idealist și având idei foarte originale, Platon ajunge la convingerea
că democrația nu-i forma cea mai reușită de cârmuire a statului.Căutând o
alternativă la democrație, Platon purcede la elaborarea modelului unui
stat(cetate) ideal, condus de o elită spirituală. În Republica, filozoful
analizează asemenea fenomene economice cum ar fi: diviziunea muncii,
proprietatea, banii, economia naturală, economia de schimb.
Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai
importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit
enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost
puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din
filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că
Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A
întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica
formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor
naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel a fost un adversar înflăcărat al comunismului provăduit de
Platon, conmandând, în mod special, despre comunitatea bunurilor,
femeilor și sclavilor, întrucât, spune el, în cazul dat, dispare interesul și
resposabilitatea folosirii raționale a acestora. Deși era apărător al
proprietăților private, dar de dimensiuni moderate, Aristotel consideră
drept un fenomen firesc și veșnic divizarea societății în oameni liberi și
sclavi. Totodata, autorul Politicii a calificat idea lui Platon despre egalitatea
deplină a barbatului cu femeia fiind una greșită, deoarece, în opinia lui
Aristotel, femeia este destinată să se supună barbatului.
Principalele opera ale sale despre economie sunt:„ Politica” și „ Etica
nicomahică”.

Ideile lui Xenofon:

 Xenofon înțelege economia ca fiind știința care ajută omul să-și
mărească avuția, care este reprezentată de tot ceea ce ne este util în
viață.
  Arta militară și agricultura sunt văzute de către scriitorul grec ca fiind
principalele aspecte economice care influențează avuția unei
persoane;
 Fiind mai apropiat de aristocrația spartană decât de modelul
democratic atenian, Xenofon aprecia comerțul ca fiind nedemn de
oamenii liberi, fiind o
activitate destinată
sclavilor și strănilor, totuși,
filosoful grec constată cum
diviziunea muncii este
sporită atunci când
comerțul este unul mai
dezvoltat;
 Deși departe de a fi un
feminist, Xenofon
considera că soția poate
aduce aceeași contribuție
ca soțul la prosperitatea unei gospodării, motiv pentru care aceștia ar
trebui considerați ca fiind pe picior de egalitate din acest punct de
vedere;

Deși nu este un nume la fel de strălucitor precum Platon sau Aristotel,

Xenofon are un rol important în dezvoltarea filosofiei, mai ales în materie
economică, fapt care îl situează în panteonul filosofiei grecești, contribuind
semnificativ la dezvoltarea culturii elenistice
Gândirea economică în Orientul antic:
Babilonul antic: Cel mai important
document al acestor state este reprezentat
de "Codul lui Hammurabi", un veritabil
monument al antichității babiloniene, una
dintre cele mai vechi legislații cunoscute
care oglindește procesul de centralizare a
statului sclavagist babilonian şi acțiunea
sa de consolidare a proprietății private,
sintetizând astfel şi gândirea economică a
vremii.
În "Codul lui Hammurabi" sunt tratate
probleme ale dreptului comercial,
dreptului muncii (cu precădere ale angajării mâinii de lucru) ale sclaviei. În
cuprinsul său apare pentru prima dată reglementat fenomenul "muncii
salariate", generat de perioadele în care se cerea o mai mare cantitate de
muncă, ce nu se putea realiza exclusiv de către sclavi şi de existenta clasei
sociale a "oamenilor liberi" care aveau posibilitatea de a se angaja, pe o
perioadă scurtă de timp şi în baza unei anumite
sume, ce era stabilită şi reglementată legal.
India: În India, textele de bază au fost
"Călăuza pentru regi la întocmirea
decretelor“(Artasatra) şi "Legile lui Manu“.
În cadrul lor sunt analizate cu predilecție
aspectele esențiale ale :
- sclaviei.
- sursele de formare a sclavilor.
- domeniile în care erau folosiți.
"Legile lui Manu" desemnau sclavajul ca un
fenomen justificat de origine divină, cu rol important în prosperitatea
castelor superioare reprezentate de preoți (brahmanii) şi războinici
(ksatriyi), în timp ce "clasa gospodarilor" (Vaişii) era clasa socială menită a
se ocupa cu activitatea economică şi anume cu agricultura, meșteșugul şi
comerțul.

China: Perioada de înflorire a ideilor

economice chineze (secolul VI - III î.e.n) s-a realizat sub influența gândirii
filosofice "confucianiste. Susținătorii lui Confucius cereau conducătorilor
statului şi stăpânilor de sclavi, moderație în cheltuirea veniturilor, să
iubească şi să asigure protecție poporului. Din punct de vedere economic
era promovată ideea acumulării bogăției, dar cu condiția ca acest lucru să
nu dăuneze nivelului de trai al oamenilor.
Se consideră "virtutea" ca izvor al bogăției, iar "statul ideal", cel în care
trebuie să se muncească mult şi să se consume puțin pentru asigurarea
stabilității în societate.
 Aportul Romei antice la dezvoltarea gândirii
economice:
A. Crearea instituțiilor economice fundamentale - dreptul de proprietate
și contractual.
B. Cercetarea eficacității activității agricole.

Gândirea economica medieval creștină:

Curentul tomist T. d’AQUINO:
 Teoria prețului just (prețul just există atunci când mărimea lui se
stabilește în funcție de:
a) cantitatea de muncă cheltuită pentru a produce marfa respectivă;
b) situția socială și materială a producătorului);
 Condițiile care justifică profitul comercial și injustiția perceperii
dobânzii;
 Salariu just (lucrătorul trebuie să obțină, contra muncii sale, o sumă
de bani ce i-ar permite să trăiască, el și familia sa, la nivelul poziției
pe care o ocupă în societate);
Curentul nominalist N.ORESME, J.BURIDAN:
 Ideea că valoarea monedei depinde de voința monarhului;
 Valoarea produselor depinde de raritatea și utilitatea lor;
 Gândirea economică medieval musulmană:
 Al BIRUNI- ideea ciclului economico-social;
 IBN KHALDOUN- interacțiunea ciclului politic și a celui
economic;
 EL MARKIZI- cauzele, manifestările și consecințele inflației;

Gândirea economică românească:

În centrul atenției cărturarilor și oamenilor de stat români nu s-au

aflat problemele legate de sporirea avuției naționale și repartizarea
echitabilă a acesteia, cum a fost cazul națiunilor din Europa
occidentală, ci chestiunile legate de apărarea independenței naționale
și unirea într-un singur stat al tuturor românilor.
Particularitate a gândirii economice românești: îmbinarea
problemelor pur economice cu idealurile luptei de eliberare
națională.
Deceneu a fost unul dintre cele mai importante personalități, care s-a
manifestat în gândirea românească.
o A trăit în sec. I î.Hr.
o Este un simbol al înțelepciunii și spiritualității
străbunior noștri.
Deceneu a căutat sa-i convingă pe consângenii
săi să devină mai cumpătați în consum și mai modești în
comportament, debarasându-se de un șir de deprinderi urâte cum ar
fi : beția și desfrâul.
El consideră asemenea lui Platon și Aristotel că dezvoltarea
economiei trebuie să fie subordonată atingerii anumitor idealuri de
ordin moral.
Deceneu i-a convins pe semenii săi că prosperitatea și unirea lor
într-un stat unic, stabil și puternic e posibilă doar în urma unor
transformări radicale sufletești.
 În concluzie, putem afirma că, gândirea econommică românească s-a
văzut nevoită, de la bun început, să se concentreze nu atât asupra
unor probleme pur economice, cât mai ales asupra chestiunilor legate
de apărarea intereselor economice naționale și de închegarea unui
întreg din niște părți componente, care erau mereu altele. Chiar după
actele unirii din 1600, 1859, 1918, 1941, problema Unirii rămâne să
le predomine pe toate celelalte, deoarece se impunea necesitatea
integrării economiilor fărâmițate și constituirea, pe acest temei, a
unui complex economic unic.

Doctrina Mercantelistă (1450- 1750)

„Nu era rușine să fii sărac, era rușine să fii bogat.”

Factorii apariției mercantelismului :

Schimbări pe plan geoeconomic :

 Intensificarea legăturilor de schimb în urma cruciadelor;
 Creşterea cererii de bani, provocată de tranziţia de la economia
naturală la cea de schimb;
 Creşterea ofertei metalelor preţioase datorită marilor descoperiri
geografice;
Ca consecință în urma acestor schimbări pe plan economic a
avut loc „revoluția prețurilor”.
Schimbări pe plan politic:

 Tranziţia de la monarhia feudală la cea absolută;

 Creşterea rolului păturii comercianţilor;
Ca consecință fiind, alianţa între puterea politică statală şi
puterea financiară a comercianţilor.

Schimbări pe plan psihologic:

  Apariţia spiritului de aventură şi câştig;
 Renaşterea şi prima revoluţie ştiinţifică;
 Critica obscurantismului bisericesc şi Reformaţia;
Ca consecință fiind, respingerea ascetismului medieval şi
orientarea la bogăţie.

Concepția despre conținutul și izvorul

bogăţiei:

Bogăția

Izvorul: Obiectul:
Sfera:
Comerțul exterior. Profitul Cantitatea de Au si
comercial. Ag.

Factorii creșterii bogăției:

Creșterea manufacturilor, ca urmare a avut loc creșterea volumului
producției și creșterea exporturilor.
Creșterea populației, ca consecință reducându-se costurile, ca urmare a
avut loc creșterea volumului producției și creșterea exporturilor.
Creșterea masei monetare în circulație, ca consecință reducându-se
rata dobânzii, ca urmare a avut loc creșterea volumului producției și
creșterea exporturilor.
 Măsuri de politică comercială :
1.Stimularea dezvoltării manufacturilor publice:
 Crearea manufacturilor publice ;
 Atragerea maiştrilor străini iscusiţi ȋn scopul utilizării aptitudinilor
lor unicale si ridicării productivităţii muncii ;
 Interzicerea exporturilor materiilor prime ȋn vederea prelucrării lor
ȋn interior, la manufacturile autohtone;
2. Stimularea creșterii populației:
 Încurajarea imigraţiei ;
 Acceptarea comerţului cu sclavi ;
 Fixarea salariului la nivel redus ;
 Reglementarea strictă a preţurilor la produsele alimentare.

3. Stimularea creșterii masei monetare:

 Interzicerea scoaterii monedei din interiorul ţării ;

 Importul bunurilor finite, bunurilor de lux ;
 Acordarea ȋnlesnirilor fiscale şi creditare exportatorilor de bunuri
finite ;
 Acapararea noilor pieţe de aprovizionare si desfacere prin cotropiri
coloniale.

Stadiile extinderii bogăției:

1. Stadiul barbar: interzicerea scoatei metalelor prețioase din țară
(aur, argint), jaful și comerțul cu robi, falsificarea monedelor.
2. Stadiul balanței comerciale active: stimularea exportului,
asigurarea balanței de plăți active.
 Particularitățile naționale ale mercantelismului:

Formă de Spaniol sau bulionist Francez sau Englez sau

mercantilism manufacturier comercialist

Cei mai de seamă Jean Bodin Thomas Mun

autori (1530-1597) (1571-1641)
Antoine de William Petty
Montchrestien (1623-1687)
(1576-1621)
Jean-Baptiste
Colbert (1619-
1683)

Căile de creștere a Crearea rezervelor de Încurajarea Comerțul

avuției țării metale prețioase; creării exterior;
manufacturilor
Controlul vamal; private și Crearea unei
publice; flotile ce ar
Crearea unei flotile asigura importul
de stat pentru și exportul
Restricții la
 aducerea aurului și importul mărfurilor în
argintului din mărfurilor Anglia;
America. străine;
Darea în arendă a
Încurajarea vaselor maritime;
exporturilor;
Încurajarea
imigrației.

Mercantelismul bullionist spaniel- îmbogățirea

prin atragerea metalelor prețioase:
În Spania, cel mai puternic stat din Europa în secolul al XVI-lea, forma
concretă de sporire a avuției țării era considerată balanța monetară activă,
sporirea cantității de aur și argint din țară, din acest motiv, flota maritimă
spaniolă, care deținea pe atunci întâietatea în lume, traversa fără încetare
Oceanul Atlantic, transportând, de la minele de aur și argint din America,
cantități enorme de metale prețioase. Tot odată, în scopul menținerii
stocului de aur și argint, se interzicea scoaterea banilor din țară, sub
amenințarea cu moartea.

O asemenea politică economică părea a fi justă. În realitate însă, ideea

potrivit căreia la originea avuției unei națiuni se află sporirea cantității de
aur și argint, fără o activitate avansată de producere a bunurilor materiale,
s-a dovedit a fi falsă.

Concluzionăm că, specificul mercantelismului bullionist consta în

promovarea unei politici de atragere și menținere în țară a unei cantități cât
mai importante de metale prețioase .
 Mercantelismul industrialist francez- îmbogățirea
prin crearea manufacturilor:
Timp de 10 ani Franța devine cea mai bogată țară din lume. La îndemnul și
prin concursul mercanteliștilor, în Franța au fost elaborate un șir de
programe de dezvolatare a manufacturilor regale și private . Acestea
beneficiau de mai multe privilegii fiscale și subvenții din partea statului, în
special în cazul în care mărfurile erau exportate. Iar în scopul asigurării
acestora cu brațe ieftine de muncă, Jean-Baptiste Colbert, ministru de
finanțe, a semnat un decret prin care interzicea muncitorilor francezi să
parasească țara.

În 1667, la insistența aceluiași ministru, este adoptat un tarif vamal

protecționist ce prevedea, printre altele:

 Interzicerea importării mărfurilor străine care concurau cu cele

franceze;
 Scutirea materiei prime importate de taxe vamale;
 Încurajarea exportului de mărfuri manufacturiere;
Mercantelism francez= colbertism.

Mercantelismul comercial englez- imbogățirea prin

comerțul exterior:
Mercantelismul englez, considerat a fi forma cea mai evoluată a
mercantelismului, s-a dezvoltat, în mare măsură, fiind impulsionat de opera
lui Thomas Mun. Thomas Mun afirma :„Pentru a spori cantitatea de bani
din țară, nu e neapărat nevoie de a interzice ieșirea banilor din ea.”. Acest
obiectiv poate fi realizat mult mai simplu și mai eficient în urma unui
comerț exterior activ.
Mercantliștii englezi au folosit din plin și o cale proprie de sporire a
cantității de monedă din țară. Astfel, prin Legile Navigației, semnate de
conducătorul revoluției burgheze din Anglia.Oliwer Cromwell, flota
maritimă britanică obținea dreptul exclusiv de exportare a mărfurilor
engleze și de importare în Anglia a mărfurilor străine.

Aceste măsuri protecționiste au încurajat

crearea unei puternice flote maritime care,
prestând servicii altor țări, s-a transformat
într-o sursă importantă și stabilă de bani
pentru statul englez.

Mercantelist român:
Dimitrie Cantemir
(1673-1723)
Cărturar de talie europeană, născut în 1673 la Iași, Dimitrie Cantemir a fost
cea mai marcantă personalitate de cultură românească medieval.
În lucrarea sa „ Descrierea Moldovei”, autorul analizează asemenea
fenomene economice, cum ar fi:
 Comerțul exterior al Moldovei și necesitatea asigurării unei balanțe
comerciale active;
 Consecințele dominației turcești;
 Politica fiscal a statului;
 Originea proprietății funciare boierești;
Dimitrie Cantemir a fost primul gânditor care a remarcat și a condamnat,
în același timp, una dintre calitățile bizarre ale moldovenilor, și anume,
aceea de a glorifica munca agricolă, istovitoare, cu efecte instabile, și a
trata cu dispreț activitatea comercială, aducatoare de profituri mari oricând
și oriunde.
D.Cantemir: “Principala piedică ȋn calea prosperitaţii economice a
Moldovei este Jugul Otoman care sărăceşte ţara prin:
 Tribut, peşcheş ;
 Mărfuri cumpărate ieftin şi vândute scump peste hotare (vite, oi);
 Lăcomia boierilor şi domnitorilor care ruinează ţăranii.”

Concluzii ale mercanteliștilor:

Ideile comune, împărtășite de către mercanteliști:
1. Banii( aurul și argintul, sub formă de monede și lingouri) erau
recunoscuți drept esență a bogăției, iar în unele cazuri, drept mijloc
de sporire a acesteia.
2. Factorii principali ai creșterii avuției unei țări erau socotiți:
a) sporirea masei monetare aflate în circulație;
b) crearea manufacturilor;
c) creșterea numărului populației;
3. Domeniul de activitate în care se înmulțește bogăția unei țări este,
în primul rând, comerțul exterior, mai precis o balanță monetară
active, în rezultatul căreia cantitatea de monedă intrară în țară este
mai mare decât cea care părăsește țara;
4. În rezultatul creșterii numărului populației, are loc reducerea
salariilor și a costurilor de producție, ceea ce face ca producția
manufacturilor naționale să devină mai competitive pe plan extern;
5. Creșterea masei monetare în circulație reduce rata dobânzii, fapt
care sporește rentabilitatea investițiilor și a amplifica potențialul de
export al țării;
 6. Politica comercială a statului trebuie să fie una pronunțat
protecționistă;
7. Statul este obligat să încurajeze crearea manufacturilor, să
stimuleze importul de materie primă și exportul de produse
manufacturiere;
În opinia mercanteliștilor, statul trebuie să-și fixeze ca obiective de
bază:
1. Asigurarea creșterii masei monetare în circulație, în special prin
promovarea unei politici comerciale protecționiste;
2. Stimularea dezvoltării manufacturilor private și crearea de
manufacture publice;
3. Stimularea creșterii numărului populației și reducerea costurilor de
producție, prin încurajarea imigrației și, respectiv, fixarea
salariului la un nivel redus;

Doctrina fiziocrată ( 1750-1775):

Doctrina fiziocrata - prima etapă a liberalismului economic:
Perioada: a doua jumătate a sec.XVIII-lea în Europa Occidentală,în
special în Anglia și Franța;

Reprezentații: Fr.Quesnay; P.P. de Boisguilbert; A.J.Turgot;

Etimologie: Fizios” = natură și “kratos” = putere;

Fiziocrație desemnează supremația naturii, a naturalului.

Etapele evoluției Liberalismului Economic:

I .Sf.sec.XVIII-Fiziocrații-reprezintă precursorii liberalismului
economic;
II.Liberalismul clasic-sf. sec.XVII, și începutul sec.XIX-părinții
liberalismului economic.
 III. Neoclasicii (marginaliștii)- sf.sec.XIX începutul sec.XX-
succesorii liberalismului economic;
IV.Neoliberalii-a doua jum.a sec.XX-prezintă urmașii liberalismului
econmic;

Cauzele apariției doctrinei fiziocrate:

Cauze pe plan economic:

 dezavantajele protecţionismului colbertist ;

 fixarea preţurilor reduse la produsele agricole;
 criza de subproducţie generată de condiţiile climaterice defavorabile;
Consecințe:
 creşterea poverii fiscale asupra ţărănimii
 reducerea veniturilor ţărănimii
 apariţia crizei financiare de proporţii

Cauze pe plan geopolitic:

 pierderea teritoriilor cotropite din India, malurile fluviului

Mississippi şi Canada
Consecințe:
 reducerea puterii economice şi a influenţei politice a Franţei;

Schimbari pe plan psihologic:

 afirmarea ideilor social-creştine şi a dreptului natural;

Consecințe:

 orientarea liberală a gândirii economice;