Laboratorul 6

Sunt diferite moduri prin care undele electromagnetice se pot propaga în intermediul
unui ghid de undă. Aceste tipuri de undă corespund diferitelor elemente din cadrul unei unde
electromagnetice.
Modurile de propagare într-un ghid sunt notate cu TE sau TM și au doi indici, m și n,
aceștia având valori numere întregi mai mare sau egale cu 0. Acestea indică modurile de
propagare din ghid. În funcție de dimensiunile ghidului, doar un anumit număr de componente
se poate propaga de-a lungul ghidului de undă în funcție de dimensiunea și forma acestuia.
Modurile de undă TE care se pot propaga într-un ghid de undă dreptunghiular se pot
observa în figura de mai jos.

Figură 1 Modurile TE într-un ghid de undă dreptunghiular.

Pentru fiecare mod există o frecvență limită inferioară, denumită și frecvență de tăiere.
Sub această frecvență niciun semnal nu se poate propaga în ghidul de undă.

Au fost realizate mai multe simulări folosindu-ne de informațiile oferite de pe:

https://www.mathworks.com/matlabcentral/fileexchange/12734-waveguide-mode-solver.
Figură 2 Modurile „Ridge Guide” pe axa X.

Figură 3 Modurile „Ridge Guide” pe axa Y.

Figură 4 Modurile de undă VCSEL pe axa X.

Figură 5 Modurile de undă VCSEL pe axa Y.

 În imaginile prezentate anterior se pot observa profilurile de amplitudine ale câmpului
electric pentru toate modurile ghidate Ridge Guide. Cele 2 culori prezente (Roșu cu variațiile
lui și Albastru cu variațiile lui) indică cele 2 semne diferite ale componentelor câmpului
electric, iar neff reprezintă indicele de refracție efectiv.
În următoarele imagini se va face o scurtă prezentare a ceea ce se întâmplă într-un ghid
de undă dintr-o vedere bidimensională.

Figură 6 Distribuția câmpului magnetic.

În figura de mai sus avem un model care ne arată cum se calculează modul TM01 în
cazul în care avem de a face cu un indice de tip treaptă. Câmpul magnetic pentru TM01 este
simetric, asta însemnând că atât Hx cât și Hy (componentele magnetic pe cele 2 axe) au
aceeași amplitudine. Indicele de refracție (n) al miezului este 2.5, cel al învelișului este 1.5,
iar lungimea de undă (λ) este 1 μm.
 Figură 7 Componentele câmpului magnetic într-un ghid de undă polimer.

În figura 7 se poate observa modul fundamental de propagare pentru o lungime de

undă λ de 1.55 μm, un indice de refracție al miezului n1 = 1.612, un indice inferior al
învelișului n2 = 1.504 și unul superior n3 = 1.488.

Figură 8 Componentele câmpului pentru un ghid de undă cu canalul din siliciu.

În figura de mai sus se pot observa toate componentele câmpului pentru un ghid de
undă ce are canalul realizat cu ajutorul Siliciului, folosindu-se o tehnologie nanometrică.
Parametrii utilizați în cod se pot extrage din liniile de mai jos.
lambda = 1.485; % wavelength (um)
% Refractive indices:
dn = 1.85e-4; % YIG birefringence
n1 = 1.94; % lower cladding (GGG)
n2 = 2.18; % lower cladding (Bi:YIG)
n3 = 2.19; % core (Bi:YIG)
n4 = 1; % upper cladding (air)

n1 = 1.46; % SiO2 lower cladding

n2 = 3.50; % Silicon core
n3 = 1.00; % Air upper cladding
h1 = 500; % lower cladding (nm)
h2 = 200; % silicon core (nm)
h3 = 500; % upper cladding (nm)
dx = 2.5; % grid size (x)
dy = dx; % grid size (y)
lambda = 1550; % wavelength (nm)
nmodes = 1; % number of modes to compute
w = 400; % waveguide full-width (nm)
side = 500; % space on side of waveguide (nm)

Descriu parametrii geometrici și constructivi ai ghidului de undă (n – indici de refracție pentru

miez sau înveliș, lambda – lungimea de undă (în nm), nmodes – numărul de moduri, w –
lungimea ghidului de undă, etc).
Diferența indicilor de refracție este în corelație cu numărul de moduri de propagare acesta
variind în funcție de parametrul delta (care este adimensional).