Definiţia masajului, indicaţii şi contraindicaţii

Tratamente - Masaj http://www.chiropraxie.ro/articole/chiropraxie/chiropractica.html

Prin masaj se inţelege un grup de exerciţii mecanice de tip manual sau tehnic prin care, luându-
se contact cu tegumentul, se efectuează diferite manevre, în scop igienic, profilactic sau
terapeutic şi recuperator. Aceste manevre stimulează pielea, determinând reacţie vasculară,
biochimică, de stimulare senzitivă şi induce reacţii de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj sau
la distanţă.

TIPURI DE MASAJ MANUA EFECTUAT DE CĂTRE MASEUR:

a) masajul clasic
- tehnici clasice – principale: netezirea, fricţiunea, frământat, tapotament, vibraţia;
– complementare: cernutul, rularea, presiunea şi tensiunile, tracţiuni, scuturări, elongaţiile,
pensări, ciupiri
b) masajul reflex
- masajul ţesutului conjunctiv
- masajul reflex segmentar
- masaje reflexe speciale: reflexologia vertebrală, reflexologia limbii, reflexologia endonazală,
reflexologia auriculară, reflexologia irisului, reflexologia buzelor, reflexologia intestinului gros,
reflexologia dinţilor, reflexologia palmară, reflexologia plantară, neuralterapia
INDICAŢIILE MASAJULUI

 Afecţiuni ale aparatului locomotor – reumatismale, neurologice, posttraumatice,

psihogene – afecţiuni articulare, miozite, miofasciite, miogeloze, celulite, nevrite şi
polinevrite, retracţii musculo-tendinoase, contracturi musculare, hipotrofii şi atrofii
musculare de diferite cauze.
 Afecţiuni ale aparatului cardiovascular – staze venoase şi limfatice, cu edeme circulatorii
periferice.
 Afecţiuni ginecologice – inflamaţii cronice, ptoze uterine, aderenţe etc.
 Afecţiuni psihogene – forme de nevroză astenică, spasmofilii, distonii neurovegetative.
 Afecţiuni dismetabolice – obezitate, diabet, gută.
 Pediatrie – anemii, rahitism, sindroame hipoanabolice.
 Geriatrie – tratament de întreţinere şi stimulare a musculaturii scheletice şi a
metabolismului diminuat, după explorări paraclinice.
  Optimizarea formei sportive.
 Sedentarism.
 Profilaxie secundară.
 Îmbunătăţirea consistenţei, elasticităţii şi mobilităţii pielii
 Creşterea supleţii şi ameliorarea circulaţiei sângelui la nivelul ţesutului subcutanat şi
conjunctiv
 Stimularea resorbţiei produşilor din jurul leziunilor cu refacerea mai rapidă a ţesuturilor
respective şi grăbirea cicatrizărilor
 Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui, cu creşterea cantităţii de oxigen la nivelul ţesuturilor şi
cu eliminarea mai rapidă a deşeurilor toxice provenite din activitatea muşchilor
 Activarea circulaţiei limfei din căile limfatice cu o resorbţie mai rapidă a lichidelor
interstiţiale şi a edemelor

CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI
Contraindicaţii definitive:

 afecţiuni maligne sau cu potenţial de malignizare prin masaj;

 afecţiuni cutanate (bolile de piele) : parazitare, infecţioase, inflamatorii, eczematoase,
eruptive de diverse cauze, plăgi posttraumatice, fragilitate capilară;
 afecţiuni acute febrile;
 afecţiuni inflamatorii osoase şi osteoarticulare;
 tuberculoză cu diferite localizări;
 tromboflebite şi flebotromboze;
 afecţiuni cardiocirculatorii acute : angină pectorală, infarct miocardic, tulburări de ritm,
insuficienţă cardiacă, embolii cu diferite localizări, hipertensiune arterială netratată;
 afecţiuni pulmomare acute;
 afecţiuni acute ale tubului digestiv;
 manifestări hemoragipare;
 stări de oboseală;
 bolile psihice majore (în special psihoze).

Zone anatomice în care se interzice masajul:

 spaţiul popliteu (situat pe faţa posterioară a articulaţiei genunchiului)

  triunghiul lui Scarpa (situat la rădăcina membrului inferior, faţa anterioară)
 axilă (subsuoară)
 articulaţia cotului (faţa anterioară)
 partea anterioară a gâtului
 zona mamară
 partea interioară a coapselor; zona cu varice

Alte contraindicaţii pot ţine de:

 maseur – starea de sănătate fizică/psihică

 locul în care se efectuează masajul: spaţii neigienice, umede, reci (temperatura optimă
20 – 24°C)

< Anterior

Masajul: tehnici, efecte, indicatii

Dr. FLORIN PETRICA

De la simpla mangaiere la batere, organismul reactioneaza prin multiple si

complexe mecanisme la atingerea mai mult sau mai putin profunda a mainii.
Rezultatele sunt variate, in functie de tipul manevrelor folosite.

Tehnici principale de masaj

1. Netezirea (efleurajul) este alunecarea usoara si ritmica ce seamana cu

mangaierea.
Se poate realiza cu fata palmara sau dorsala a mainii, una sau ambele maini,
presiunea exercitata fiind dependenta de profunzimea tesuturilor vizate.
Sensul netezirilor este determinat de circulatia in sistemul venos si limfatic (de la
periferie spre centru), iar viteza miscarilor trebuie sa depaseasca cu putin viteza
sangelui prin vene. Se practica inainte si dupa alte tehnici de masaj.

Efectele netezirii sunt:

 • activarea circulatiei sangelui in capilare si venele superficiale, precum si a
limfei in spatiile intercelulare si canalele limfatice;
• ameliorarea durerilor si contracturilor musculare;
• activarea schimburilor nutritive;
• stimularea functiilor tesuturilor masate;

2. Frictiunea se adreseaza in special tesuturilor de sub piele, pe care le apasa si

le deplaseaza, liniar sau circular, pe tesuturile profunde sau osoase, pana la limita
de elasticitate a pielii. Prin mobilizarea tesuturilor se realizeaza:

• cresterea supletii si elasticitatii;

• activarea circulatiei, incalzirea locala;
• scaderea sensibilitatii locale;
• stimularea sistemului nervos central si periferic;
• regenerarea tesuturilor lezate;
• dislocarea infiltratelor si depozitelor patologice.

3. Framantatul (petrisajul) se realizeaza prin prinderea sub forma de cuta a

muschilor si altor tesuturi profunde, ridicarea lor atat cat le permite elasticitatea
si stoarcerea prin comprimare intre degete si palma, sau prin presiune pe planul
profund. Se adreseaza in principal tesuturilor profunde si in special muschilor,
fiind foarte util in tratamentul starilor de atonie, atrofie si insuficienta musculara,
precum si in masajul sportivilor, mai ales dupa efort fizic de lunga durata.
Efectele principale sunt:

• dezvoltarea elasticitatii;
• stimularea contractilitatii, conductibilitatii si excitabilitatii musculare;
• indepartarea produselor de uzura;
• cresterea drenajului sanguin si limfatic;

4. Baterea (tapotamentul) este lovirea usoara si ritmica pe piele si pe

tesuturile moi ale corpului si este cel mai intens si excitant procedeu de masaj.
Se executa cu degetele, cu palmele sau cu pumnii. Intensitatea rezulta mai mult
din greutatea mainii decat din contractia activa a muschilor, mainile cad moi,
pasiv, miscandu-se din articulatia pumnului sau cotului. Actiunea principala este
excitanta, motiv pentru care se executa dupa pregatirea prin manevrele
precedente. Realizeaza:
 • cresterea tonusului muscular si chiar contractie localizata;
• activarea circulatiei, incalzire locala;
• stimulare loco-regionala;

5. Vibratiile sunt miscari oscilatorii ritmice si presiuni intermitente executate

foarte frecvent si uniform. Realizeaza deplasari de cativa milimetri ale pielii si
tesuturilor, presiuni ondulatorii foarte variate si sunt asemanatoare cu un
tremurat continuu. Rezulta din contractii rapide ale muschilor mainii,
antebratului si bratului. Manevrele fine, uniforme si prelungite sunt linistitoare,
reduc sensibilitatea nervilor, incalzire, relaxare, calmare si decongestionare.
Manevrele ample si intense produc, in plus, activarea circulatiei.

Tehnici secundare de masaj

Tehnicile secundare de masaj se intercaleaza sau se adauga la sfarsitul sedintelor:

1. Cernutul si rulatul in special dupa framantare si batere, sau dupa netezire si

frictiune, cu rol relaxant si trofic.
2. Presiunile intaresc actiunea procedeelor de netezire, framantare si frictiune,
cu rol relaxant si de linistire a intregului organism.
3. Tractiunile si tensiunile actioneaza mai ales pe articulatii si tesuturile
periarticulare si se executa la sfarsitul masajului segmentar sau articular.
4. Scuturarile pot inlocui framantatul acolo unde acesta nu este posibil si se
executa la sfarsitul sedintei. Efectele sunt de relaxare, daca manevrele sunt
efectuate cu blandete si de inviorare si stimulare generala daca ritmul este mai
alert.
5. Ciupirile si ridicarile muschilor au efect excitant.

Efectele masajului

Efectele masajului directe (mecanice) sau indirecte (reflexe) se regasesc la nivelul

intregului organism, datorita diverselor mecanisme implicate (terminatii
nervoase, mediatori, hormoni, ioni, produsi de metabolism) si de aceea are o
larga aplicabilitate care il fac util in scop igienic, terapeutic, sau de recuperare.

Indicatiile terapeutice ale masajului

Indicatiile masajului sunt multiple, in special in asociere cu tehnicile de
kinetoterapie, acupunctura, presopunctura, reflexoterapie, cu care adesea se
suprapune:

• dureri periarticulare
• dureri tendinoase sau teno-periostale
• dureri musculare
• dureri abdominale
• dureri de origine vasculara sau nervoasa
• hipertonie / hipotonie musculara
• hipokinezie
• atrofie musculara
• edeme
• infiltrate subcutanate
• hematoame
• cicatrici
• fibroze
• miopatii
• miozite
• afectiuni ale sistemului nervos periferic (traumatice, inflamatorii, virale)
• afectiuni ale sistemului nervos central (come neurologice, paralizii atone sau
hipertone)
• coxartroza
• gonartroza
• artroza femuro-patelara
• periartrita scapulo-humerala
• artroza vertebrala
• nevralgia sciatica sau cervico-brahiala
• deformari vertebrale (cifoze, scolioze)
• oboseala, surmenaj
• nevroze
• tahicardie, bradicardie, palpitatii, hipotensiune arteriala
• insuficienta circulatorie, in special periferica
• arterita membrelor inferioare
• insuficienta respiratorie
• astm bronsic
• emfizem pulmonar
• constipatie
• tulburari ale motilitatii gastrice sau intestinale
• dischinezie biliara
• periviscerite abdominale
• ptoze viscerale abdominale
• obezitate
• celulita
• postpartum
• graviditate
• batrani
• sportivi