*

Metode si tehnici de management aplicate de SC Maguay Impex SRL

Deşi conducerea a existat, într-o formă rudimentară, practic de la începutul vieţii
organizate a comunităţii omeneşti, apariţia târzie a interesului deosebit pentru domeniul
managementului şi a primelor studii sistematice ale acestuia se explică prin aceea că doar
la un anumit grad al dezvoltării industriale şi tehnologice a societăţii este posibilă şi
necesară sistematizarea cunoştinţelor şi închegarea unor teorii specifice.
Atât în afaceri, cât și în viața de zi cu zi avem nevoie de tehnici, tactici pentru a găsi cele
mai bune soluții. Fiecare tehnică pe care o punem în practică dezvaluie o parte din
personalitatea și comportamentul nostru. Trebuie să fim capabili să ne asumăm
responsabilitatea deciziilor noastre, să prevedem ceea ce s-ar putea produce.
În ultimele decenii se vorbeşte tot mai mult de o economie antreprenorială, în care
creşterea economică este susţinută de întreprinderile mici şi mijlocii, acestea fiind
rezultatul concretizării iniţiativelor antreprenoriale.
.Dezvoltarea sectorului IMM-urilor româneşti în economia globală, bazată pe concurenţă
şi riscreprezintă o prioritate. Pentru economia românească, dezvoltarea
sectoruluiantreprenorial constituie o componentă importantă a politicii de restructurare
economică, ce influenţează pozitiv ritmul creşterii economice durabile.Prin
caracteristicile lor: inovaţie, flexibilitate ridicată, valorificarea optimă a resurselor locale,
crearea de locuri de muncă, întreprinderile mici şi mijlocii influenţează dezvoltarea, mai
ales la nivel local şi regional. Iniţiativele antreprenoriale sunt rezultatul unor idei şi a
unor proiecte care reflectă atitudinea şi interesul întreprinzătorului faţă de identificarea şi
valorificarea unor oportunităţi care apar la un moment dat.
Având în vedere caracterul aplicativ al acestei ştiinţe, un rol major în cadrul său îl deţine
conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management al întreprinderii în
ansamblul său şi ale componentelor sale majore. Elaborate pe baza studiului relaţiilor şi
proceselor de conducere şi a legităţilor descoperite, elementele metodologice ale ştiinţei
managementului reprezintă instrumentarul pus la dispoziţia managerilor şi a
colaboratorilor acestora pentru a eficientiza activităţile firmei.
Caracteristic ştiinţei managementului firmei este situarea, în centul investigaţiilor sale, a
omului în toată complexitatea sa, ca subiect şi ca obiect al managementului, prin prisma
obiectivelor ce-i revin, în strânsă interdependenţă cu obiectivele, resursele şi mijloa-cele
sistemelor în care este integrat. Efectul acestei abordări îl constituie analiza multilaterală
a relaţiilor şi proceselor de management ce se reflectă în caracterul multidisciplinar al
cunoştinţelor manageriale subordonate direct sporirii eficienţei întreprinderilor.
Un management dinamic şi eficient presupune utilizarea celor mai potrivite soluţii de
transpus în practică. Aceste soluţii sunt reprezentate demetodele şi tehnicile de
management.
Metodele şi tehnicile de management reprezintă instrumentele aflate la dispoziţia
decidenţilor în vederea realizării obiectivelor propuse.
Metoda de management reprezintă o îmbinare multiplă şi coerentă de principii, idei,
orientări, procedee şi studii de caz, în care gradul de formalizare este relativ redus, iar
formulările sunt nerigide. Metoda de management acordă o atenţie deosebită imaginaţiei
constructive, posibilităţii de aplicare în mod creator a unor proceduri, studii de caz etc., la
condiţiile concrete din fiecare întreprindere.
Necesitatea găsirii unor metode noi de management este determinată de dinamismul
evenimentelor ce au loc în întreprindere şi cărora managerii trebuie să le facă faţă. Scopul
principal al practicării acestor metode constă în creşterea eficienţei activităţii managerilor
privind coordonarea activităţii salariaţilor şi în antrenarea acestora la realizarea
obiectivelor propuse de întreprindere.O anumită metodă de management aplicată într-un
IMM presupune ca toţi sau aproape toţi managerii să folosească procedeele şi tehnicile
specifice acesteia, pentru a se putea
cuantifica rezultatele şi stabili efectele economice obţinute în urma aplicării ei.
Tehnica de management, în practica managerială, se delimitează cu greu de metoda de
management, diferența constând doar în faptul că tehnica de management are o
construcţie mai simplă, prin intermediul său exercitându-se o anumită sarcină de
conducere, impactul său limitându-se la nivelul unui manager.O tehnică poate fi utilizată
în cadrul mai multor metode de management. Aplicarea uneia sau a mai multor tehnici în
procesul de management contribuie la obţinerea unor rezultate economice superioare.

*
INTRODUCERE
Stiinta si practica deopotriva,metode si procedee de management constituie astazi unul
dintre domeniile cele mai fascinante si cu o încarcatura intelectuala, emotionala si sociala
dintre cele mai ridicate ale activitatii umane.
Importanta acestui domeniu, atât ca teren generos de investigatii teoretice
interdisciplinare, cât si ca expresie pragmatica a talentului si capacitatilor pe care
conducerea organizatiilor de toate tipurile si profilurile le presupune, a crescut treptat pe
parcursul acestui secol, intensificându-se dupa cel de-al doilea razboi mondial si, cu
deosebire, în ultimele decenii.
Problemele majore cu care se confrunta astazi si în viitorul previzibil societatea, au sanse
sa fie rezolvate numai în masura în care metodele si procedeele de management
practicate la nivelul organizatiilor se dovedesc, deopotriva, eficace si eficient în
valorificarea resurselor materiale , umane. intelectuale folosite si maximizarea
contributiei societatii în ansamblu.
Pentru economia româneasca aflata în transformare de la forma planificarii centralizate,
administrativ-birocratice la cea de piata, puternic descentralizata, sunt imperios necesare
adoptarea unor noi strategii ale dezvoltarii, reconsiderarii de fond ale vechilor mecanisme
de functionare, crearea unui cadru principal nou de desfasurare a activitatilor de resurse
umane si economice la nivel rational, teritorial si de organizatie.
Am ales aceasta tema din dorinta de a întelege si a putea aplica concret metode si
instrumente teoretice.
Primul capitol al lucrarii cuprinde caracterizarea generala a conceptului de management ,
respectiv un scurt istoric al metodelor , procedeelor care se regasesc in managementul
general.
În al doilea capitol al lucrarii am prezentat metodele si procedeele de management in
contextul actual de afaceri al pietei interne si externe evolutia managementul , tendintele ,
societatii manageriale.
Capitolul 3 ,este prezentata o mica descriere a companie Tondach , a tupurilor de
management adoptate , pe diferite structure atat la nivelul de top dar si la nivelul de
productie.
Prin aceasta lucrare vreau sa pun in evidenta metodele , procedeele de management
utilizate in cadrul companiei Tondach , din prizma analizei unor factori teoretici si
practici care se vor regasi in lucrare.
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE DE MANAGEMENT
1.1. Definirea managementului
Etimologic, cuvântul – management – derivă din latinescul „manus” care înseamnă mână,
manevrare, manipulare. În italiană „manegio”, adică prelucrare cu mână. Din cuvântul
francez „manège” a ajuns în limba română cu semnificația de „loc unde sunt crescuți
caii”. În limba engleză a ajuns sub forma verbului „to manage”, care înseamnă a conduce,
a administra.
De-a lungul dezvoltării, termenul a fost utilizat în administrația publică, în ziaristică și în
domeniul militar. Managementul înseamnă conducerea cu succes a acțiunilor sau
administrarea eficientă a unei societăți comerciale.Baza obiectivă a apariției și dezvoltării
managementului a constituit-o activitatea comunităților umane, managementul fiind un
proces de orientare a activităților oamenilor în scopul realizării unor obiective (Lazăr
I.1997 pp 5 - 10, “Management general”, Editura Dacia, Cluj-Napoca) considerat ca o
activitate distinctă, desfășurată pe diferite niveluri ierarhice, abia la începutul secolului al
XX-lea, iar primele lucrări considerate răspuns acestei problematici, în exclusivitate, au
apărut la începutul secolului XX. Dinamica dezvoltării afacerilor unei firme, fie ea mică
sau mare societate transnațională, a determinat indispensabilitatea cunoștințelor de
management. Cu atât mai stringentă este cerința de a dispune de cunoștințe în domeniul
managementului în țările în curs de dezvoltare sau în cele în care se desfășoară procesul
de tranziție de la sistemul centralizat la economia de piață. Procesul de management se
desfășoară și se dezvoltă în mediul intern și extern al organizațiilor. Fiind rezultatul
gândirii și practicii umane, el are un caracter universal.Dezvoltarea societății omenești a
atras după sine intensificarea și amplificarea preocupărilor în domeniul managementului.
Managementul a devenit o formă specifică de muncă intelectuală, cu o funcție bine
precizată, bazându-se pe un bogat suport de cunoștințe științifice.Philip W. Shay, făcând
aprecieri la importanța deosebită a însușirii cunoștințelor de management și a formării
unor manageri competenți în țările în curs de dezvoltare, afirma: “Pentru ca aceste țări să
progreseze în libertate și demnitate umană, managementul trebuie să constituie resursa
primordială a dezvoltării, iar managerii trebuie să acționeze ca principali catalizatori.
Dacă rezolvarea problemelor legate de dezvoltarea lor se va baza numai pe experiență,
ele vor inevitabil împinse spre centralism excesiv, prin concentrarea deciziilor de
management în mâinile celor câțiva planificatori la nivel înalt, experimentați, pe care îi
au și al căror număr nu poate fi ușor sporit.Managementul este procesul de planificare,
organizare, antrenare și control a eforturilor membrilor unei organizații și folosirea altor
resurse organizaționale pentru atingerea scopurilor.Managementul este lucrul cu indivizi
sau grupuri pentru îndeplinirea unor obiective organizaționale.Managementul este actul
sau arta de a conduce, utilizarea judicioasă a mijloacelor pentru atingerea scopului,
grupul celor ce conduc sau orientează o întreprindere.Managementul este atingerea unor
obiective prin intermediul altor oameni.Managementul este dirijarea aspectelor
tehnologice, comerciale și umane ale unei situații, în scopul obținerii unui progres. acesta
este considerat un proces, o activitate, un grup de persoane (managerii) sau o artă sau
știință, cu obiect, legități și principii proprii.(Sursa:Bontas D. 2007a , pp 22-24)
1.2 Managementul stiinta si arta
Realizarea unui management dinamic şi previzional presupune modificarea atitudinii
managerilor în sensul reconsiderării problemelor strategice şi găsirea celor mai potrivite
soluţii de transpus în practică.Sistemele, metodele şi tehnicile de management reprezintă
instrumentele la dispoziţia decidenţilor în vederea realizării obiectivelor propuse.Sistemul
de management este un "ansamblu ordonat de elemente caracterizate prin interconexiune
şi interacţiune, capabil să realizeze, sub acţiunea a diverşi stimuli, un anumit obiectiv, cu
anumite performanţe.

*
1. Consideratii teoretice actuale
Subsistemul metodologico-managerial sau subsistemul de metode si tehnici manageriale,
alcatuit din instrumentarul managerial si elementele metodologice de concepere,
functionare si perfectionare a celorlalte componente manageriale – subsistemele
decizional, informational si organizatoric, evidentiaza urmatoarele aspecte importante:
- sisteme sau metode complexe de management
- metode si tehnici de management
Sistemul de management are rolul de a incorpora diverse metode si tehnici manageriale
ce determina in cadrul organizatiei schimbari majore de functionalitate si performanta si
cuprinde urmatoarele sisteme de management:
a) Managementul prin obiective este o metoda de conducere bazata pe determinarea
riguroasa a obiectivelor pana la nivelul executantilor (care participa nemijlocit la
stabilirea lor) si pe corelarea stransa a recompenselor si, respectiv, a sarcinilor cu nivelul
realizarii obiectivelor prestabilite. Managementul prin obiective are o structura complexa,
alcatuita din urmatoarele componente:
- sistemul de obiective ce cuprinde: obiectivele fundamentale, derivate, specifice si
individuale.
Obiectivele fundamentale sunt stabilite de conducerea intreprinderii, pe o perioada mai
lunga de timp, cum ar fi de exemplu: atingerea unui anumit nivel al productiei la sfarsitul
unei perioade, realizarea unei anumite cifre de afaceri, realizarea unui anumit profit, etc.
Obiectivele derivate sunt parti ale obiectivului fundamental astfel esalonate in timp incat
prin realizarea lor sa se atinga obiectivul fundamental. De exemplu: dezvoltarea
capacitatilor de distributie a apei potabile, imbunatatirea tehnologiilor de tratare a apei,
procurarea mijloacelor de finantare sunt obiective derivate care contribuie la realizarea
obiectivului fundamental: un anumit nivel al productiei.
Obiectivele specifice sunt fixate unei anumite activitati, sunt obiective de mai mica
importanta si foarte numeroase. De exemplu: realizarea unui program de distributie,
realizarea de noi contracte, reorientarea personalului.
Obiectivele individuale sunt direct legate de sarcinile de munca si se stabilesc pentru
fiecare persoana ce ocupa un post de munca.
Programele de actiuni ce se intocmesc pentru fiecare subdiviziune organizatorica a
intreprinderii, care in conceptia managementului prin obiective cuprind resursele umane,
materiale si financiare necesare realizarii obiectivelor previzionate, precum si actiunile
concrete prin care vor fi atinse obiectivele.
Un exemplu de conducere prin obiective este prezentat in cele ce urmeaza:
- Cresterea cifrei de afaceri;
- Retehnologizarea societatii prin inlocuirea utilajelor a caror functionare nu mai poate
asigura realizarea parametrilor proiectati;
- Organizarea si conducerea activitatilor in conditii de rentabilitate, impuse de mediul
concurential;
- Cresterea investitiilor in scopul modernizarii intreprinderii;
- Construirea in viitorul apropiat a unei noi capacitati de productie in vederea satisfacerii
tuturor clientilor (cresterea capacitatii de productie);
- Satisfacerea totala a clientilor prin asigurarea unui raport calitate/pret cat mai
performant;
- Aplicarea unui sistem performant de management;
- Diversificarea productiei pe capacitatile existente.
b) Managementul prin bugete reprezinta o metoda de conducere prin care, practic, toate
functiile procesului de management (previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si
control-evaluarea) sunt exprimate sub forma financiar-contabila folosind unitati de
masura montare. Abordarea managementului prin bugete presupune indeplinirea a doua
conditii:
- un sistem de programare, evidenta si urmarire operativa a costurilor de productie, atat
pe ansamblul intreprinderii cat si la nivelul subdiviziunilor organizatorice.
- o structura organizatorica in deplina concordanta cu obiectivele stabilite, prin care sa se
prevada atributiile, competentele, responsabilitatile si relatiile de colaborare pentru
fiecare subdiviziune organizatorica.
Bugetele de venituri si cheltuieli reprezinta fundamentul economic si motivational pentru
fiecare subdiviziune organizatorica si pentruintreprindere in ansamblul sau. Pe baza
bugetelor se asigura o determinare precisa a resureselor cheltuite de subdiviziunile
intreprinderii si a rezultatelor efectiv obtinute. In functie de rezultate se stabilesc
recompensele si, respectiv, sanctiunile.
Aplicarea managementului prin bugete presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
- Fundamentarea obiectivelor sub forma unor indicatori financiari, incepand de la nivelul
ierarhic superior si continuand cu detalierea pana la un grad permis de posibilitatea
asigurarii si prelucrarii informatiilor;
- Elaborarea sistemului bugetelor la nivelul intreprinderii in raport de structura
organizatorica (niveluri ierarhice si compartimente de munca) si pe principalele domenii
de activitate (productie, desfacere, investitii etc.)
- Coordonarea sistemului de bugete cu scopul corelarii bugetelor partiale in cadrul
bugetului general; punctul de plecare il constituie bugetul activitatii de desfacere, pe baza
caruia se vor dimensiona celelalte bugete (al productiei, al stocurilor, al profitului etc.)
pana la bugetul financiar sintetic;
- Controlul si evaluarea realizarilor, prin care se urmareste: stabilirea abaterilor de la
nivelul prevazut al obiectivelor, adoptarea unor masuri de incadrare in nivelul prevazut al
obiectivelor, stabilirea recompenselor sau sanctiunilor pentru fiecare subdiviziune in
parte.
In vederea asigurarii unui control eficace, se elaboraza bugetele intermediare (pe
subperioade), pe baza carora se face analiza in timp a incadrarii in prevederile bugetare.
c) Managementul participativ, exercitat la nivelul celor doua organisme participative de
management – Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) si Consiliul de Administratie
(CA).
In cadrul intreprinderii, Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) este organul de
conducere al societatii, care decide asupra activitatii acesteia si asigura politica ei
economica si comerciala.
AGA se convoaca de presedintele CA sau de unul dintre vicepresedinti, pe baza
imputernicirii data de presedinte. AGA poate fi convocata de administratori de cate ori va
fi nevoie, cu cel putin 15 zile inainte de data stabilita. AGA este prezidata de catre
presedintele CA, iar in lipsa acestuia de catre unul dintre vicepresedinti, desemnat de
presedinte.

*
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – Conceptul de management
CAPITOLUL II – Rolul managementului
CAPITOLUL III – Metode, tehnici şi instrumente de management
3.1. Metode manageriale
3.1.1. Metode manageriale operative
3.1.1.1. Managementul pe bază de plan
3.1.1.2. Managementul pe bază de bugete
3.1.1.3. Managementul pe bază de proiecte
3.1.1.4. Managementul pe bază de sistem
3.1.1.5. Managementul prin rezultate
3.1.1.6. Managementul prin produs
3.1.1.7. Managementul prin excepţie
3.1.1.8. Managementul prin obiective
3.1.1.9. Managementul prin cooperare şi colaborare
3.1.1.10. Managementul prin delegare
3.1.1.11. Managementul prin motivaţie
3.1.1.12. Managementul prin inovare
3.1.1.13. Managementul prin informaţii şi comunicări
3.1.1.14. Managementul prin alternative
3.1.1.15. Managementul prin consimţământ
3.1.1.16. Managementul participativ
3.2. Tehnici manageriale
3.2.1. Cercetarea operaţională
3.2.2. Programarea matematică
3.2.3. Programarea liniară
3.2.4. Tehnici de modelare prin grafice – reţea
3.2.5. Tehnici stohastice
3.2.6. Tehnici de stimulare
3.2.7. Tehnici de stimulare a creativităţii
3.2.7.1. Brainstormingul
3.2.7.2. Sinectica
3.2.7.3. Matricea descoperirilor
3.2.7.4. Metoda DELBEQ
3.2.7.5. Metoda DELPHI
3.3. Instrumente manageriale
3.3.1. Recomandarea
3.3.2. Evaluarea
3.3.3. Indicaţia
3.3.4. Directivă
3.3.5. Hotărârea
3.3.6. Rezoluţia
3.3.7. Decizia
3.3.8. Ordinul
3.3.9. Sancţiunea
3.3.10. Aprobarea
3.3.11. Avizul
3.3.12. Îndrumarea
3.3.13. Aprecierea
3.3.14. Raportul
CAPITOLUL IV Studiu de caz S.C. Danone România S.R.L
4.1. Prezentarea generală a companiei
4.2. Scurt istoric al companiei Danone România
4.3. Metode şi tehnici manageriale ale companiei Danone România
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE