Sunteți pe pagina 1din 10

SOCIETATEA EUROPEANĂ, GRUPUL DE INTERES ECONOMIC,

GRUPUL EUROPEAN DE INTERES ECONOMIC

- note de curs pentru studenții specializării Drept, zi, an III–

Lect.univ.dr Târșia Andreea Corina

An universitar 2019 -2020


Semestrul II

1. Societatea (comercială) europeană SE

Ideea unei Societăţi europene este lansată la jumătatea secolului al XX-lea


de câţiva jurişti francezi1, fiind preluată ulterior (anul 1967) de Comisia CE care
instituie un grup de experţi pentru a studia această problematică şi pentru a stabili
principiile generale menite să acopere toate aspectele clasice ale dreptului societar.
Obiectivul acestui proiect iniţial îl formează crearea statutului unei societăţi care să
fie reglementat printr-un act normativ unic, valid şi direct aplicabil în toate statele
membre ale Uniunii.
Constituire

Potrivit art.1 alin.1 din Regulamentul nr. 2157/2001/CE o societate


europeana se poate constitui pe teritoriul Comunităţii sub forma unei societăţi
anonime europene2 sau S.E.3, beneficiind de personalitate juridică.

Modalităţile de constituire a unei S.E. sunt în număr de patru şi


constau în:
- constituirea prin fuziune;
- constituirea unei S.E. holding;
- constituirea unei S.E./filiale;
- transformarea unei societăţi anonime în S.E.

1
Peter Sanders şi M. Thibierge sunt cei ce au conceput proiectul iniţial, ce a fost preluat apoi de un grup constituit la
început din 6 experţi desemnaţi de Consiliu.
2
În dreptul intern societatea anonimă corespunde societăţii comerciale pe acţiuni (S.A.)
3
Denumirea de societate europeană derivă din latinescul Societas Europaea.
a). Constituirea unei S.E. prin fuziune este limitată la societăţile anonime (pe
acţiuni)4 aparţinând unor state europene diferite (art. 2 alin.1 din Regulament).
O astfel de fuziune se poate realiza în conformitate cu procedura de fuziune prin
absorbţie în condiţiile art. 3 alin.1 din a treia Directivă a Consiliului 78/855 CEE,
respectiv potrivit prevederilor art. 4 alin.1 din directiva menţionată care
reglementează procedura de fuziune prin constituirea unei noi societăţi, ce
corespunde, în planul dreptului intern, fuziunii prin contopire5.
În cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă devine S.E., iar în
cazul fuziunii prin constituirea unei noi societăţi S.E. este noua societate.

b). Crearea unei S.E holding este deschisă societăţilor anonime sau pe acţiuni şi
societăţilor cu răspundere limitată care au o prezenţă comunitară şi sediile în state
membre diferite sau care deţin, de cel puţin doi ani, filiale sau sucursale pe
teritoriul altui stat membru decât cel în care se află sediul lor.
Societăţile care promovează constituirea unei S.E. holding nu îşi încetează,
prin aceasta, existenţa.
Crearea unei S.E. holding se realizează pe baza unui proiect de constituire
întocmit de organele de conducere sau administrare ale societăţii iniţiatoare, ce
cuprinde un raport explicativ şi justificativ privind aspectele juridice şi economice
ale constituirii, precum şi consecinţele pe care adoptarea formei de S.E. le produce
în privinţa acţionarilor şi lucrătorilor.
Pentru fiecare din societăţile care promovează operaţiunea proiectul trebuie
dat publicităţii cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale chemate să se
pronunţe asupra constituirii unei S.E.
S.E. se constituie numai dacă, în termen de 3 luni de la data întocmirii
actului constitutiv, acţionarii sau deţinătorii de părţi ai societăţilor care au
promovat operaţiunea au aportat procentul minim de acţiuni sau părţi ale fiecărei
societăţi, în conformitate cu proiectul de constituire, iar celelalte cerinţe legale sunt
îndeplinite.

4
În Belgia „société anonyme”(societate anonimă), în Germania „die Aktiengesellschaft”(societate pe acţiuni), în
Spania „la sociedad anonima”, în Franţa „le société anonyme”, în Italia „societa per azioni”, în Irlanda „public
companies limited by shares” sau „public companies limited by guarantee having a share capital”
5
În sensul Directivei se consideră fuziune prin absorbţie: „operaţiunea prin care una sau mai multe societăţi sunt
dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi în schimbul emiterii către
acţionarii societăţii sau societăţilor absorbite de acţiuni la societatea absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar
de maximum 10% din valoarea nominală, sau în absenţa acesteia, din echivalentul contabil al acţiunilor astfel
emise”.
În schimb, fuziunea prin constituirea unei noi societăţi este definită prin prevederile Directivei astfel:
„operaţiunea prin care mai multe societăţi sunt dizolvate fără a fi lichidate şi transferă toate activele şi pasivele lor
unei societăţi pe care o constituie, în schimbul emiterii către acţionarii lor de acţiuni la societatea nou constituită şi,
eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală, sau, în absenţa acesteia, din echivalentul
contabil al acţiunilor astfel emise”.
c) Constituirea unei societăţi europene filiale, prin subscrierea la acţiunile
acesteia, implică cel puţin două entităţi juridice de drept public sau privat
reglementate de legislaţia unor sate membre diferite sau care deţin, de cel puţin doi
ani, o filială reglementată de dreptul unui alt stat membru ori o sucursală pe
teritoriul altui stat comunitar, în condiţiile art. 2 alin.3 din Regulament.

d). S.E. se poate constitui prin transformarea unei societăţi anonime/pe


acţiuni, creată cu respectarea legislaţiei unui stat membru şi având sediul social şi
administraţia centrală pe teritoriul Comunităţii, dacă deţine de cel puţin doi ani o
filială reglementată de dreptul altui stat european. O astfel de transformare nu are
drept efect nici dizolvarea societăţii, nici crearea unei persoane juridice noi.

Înmatricularea S.E. se efectuează, potrivit dispoziţiilor


Regulamentului, în statul comunitar unde îşi au sediul principal, în registrul special
stabilit potrivit legislaţiei acelei ţări, urmând a fi publicată totodată şi în Jurnalul
Oficial al Comunităţii Europene.
Societatea comercială europeană cu sediul social în România se
înmatriculează în registrul comerţului, dobândind de la această dată, personalitate
juridică. Potrivit art. 2702b) alin. 2, înmatricularea societăţii se poate efectua numai
după încheierea unui acord privind implicarea angajaţilor în activitatea societăţii,
în condiţiile prevăzute de H.G. nr. 187/2007 6. În termen de 30 de zile de la
înmatriculare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului comunică Jurnalului
Oficial al Uniunii Europene un anunţ7 privind înmatricularea societăţii.

6
Prevederile art. 3 alin. 1 şi 2, art. 4-7, art. 10 alin. 1 şi 2 lit. a, g şi h, art. 11-24, 27 şi 28 din Hotărârea Guvernului
nr. 187/2007 reglementează mecanismul de cointeresare a angajaţilor în activitatea societăţii europene, mecanism ce
reprezintă influenţa exercitată de organul de reprezentare a angajaţilor şi/sau de reprezentanţii angajaţilor asupra
activităţii unei societăţi, prin:
- exercitarea dreptului de a alege sau de a numi unii membrii ai organului de control ori de administrare a
societăţii, sau;
- exercitarea dreptului de a recomanda sau de a se opune desemnării unei părţi, ori tuturor membrilor
organului de control sau de administrare a societăţii.
În acest sens, organele de conducere sau de administraţie ale societăţilor participante iau, de îndată ce este
posibil, măsurile necesare, (inclusiv furnizarea de informaţii cu privire la identitatea societăţilor participante, a
filialelor, a sucursalelor, sau a altor sedii secundare, precum şi la numărul de angajaţi ai acestora), în vederea
demarării negocierilor cu reprezentanţii angajaţilor, aceştia din urmă fiind reprezentaţi de un grup special de
negociere.
În România, membrii grupului special de negociere sunt desemnaţi de organizaţiile sindicale legal
constituite. În cazul în care nu există astfel de organizaţii sindicale, membrii grupului special de negociere sunt
desemnaţi de reprezentanţii angajaţilor, sau, în situaţia inexistenţei acestor reprezentanţi, prin votul majorităţii
angajaţilor din România ai SE.
Grupul special de negociere decide, prin acord scris, modalităţile de informare, consultare şi alte
mecanisme de implicare a angajaţilor în activitatea SE.
7
Respectivul anunţ precizează denumirea, numărul, data şi locul înmatriculării SE, data şi locul publicării şi titlul
publicaţiei, precum şi sediul social şi domeniul de activitate a SE.
Firma unei societăţi europene este precedată sau urmată de
abrevierea S.E. Întrucât denumirea societăţii reprezintă un element de identificare
şi individualizare a acesteia, abrevierea S.E. poate fi inclusă numai în firma unei
societăţi europene. Pentru societăţile comerciale şi celelalte entităţi juridice
înmatriculate într-un stat comunitar anterior intrării în vigoare a Regulamentului şi
în a căror denumire figurează abrevierea S.E., dispoziţiile antemenţionate nu îşi
găsesc aplicabilitate, acestea nefiind obligate să-şi modifice denumirea.

Sediul S.E. se află situat pe teritoriul Uniunii în statul membru unde


se regăseşte şi administraţia centrală a societăţii. Acesta poate fi transferat, în
conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Regulament, pe baza unei propuneri de
transfer elaborată şi publicată de organul director sau de administrare, fapt ce nu
poate genera nici dizolvarea S.E. şi nici crearea unei noi persoane juridice.
Transferul urmează a-şi produce efectele numai de la data înmatriculării S.E. în
registrul de la noul sediu social.
Dispoziţiile Regulamentului privind posibilitatea transferării sediului social
sunt transpuse în legislaţia internă prin prevederile art. 2702c) alin. 1, 2 şi 3 din
Legea nr. 31/1990. Potrivit acestora, cu cel puţin 30 de zile înaintea datei şedinţei
în care adunarea generală extraordinară urmează a hotărî asupra transferului
sediului societăţii, proiectul de transfer, vizat de judecătorul-delegat, se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala societăţii.
Pentru adoptarea hotărârii adunării generale privind transferul sediului
social al S.E. este necesară majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau
reprezentaţi.
Legea nr.31/ 1990 recunoaşte dreptul la acţiunea în anulare, intitulată
opoziţie, oricărui creditor al societăţii europene cu o creanţă anterioară datei
publicării proiectului de transfer şi nescadentă la data publicării.
Acţiunea în anularea în parte sau în întregime a proiectului de transfer
trebuie exercitată în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea a IV-a, a hotărârii asociaţilor sau a actului adiţional
modificator, dacă legea nu prevede un alt termen.
Cererea se depune la oficiul registrului comerţului unde se va menţiona în
registrul societăţilor iar în termen de 3 zile de la data depunerii, va fi înaintată
tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea comercială al cărui
proiect este atacat.
Opoziţia se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, fiind aplicabile
dispoziţiile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă. Hotărârea pronunţată
asupra opoziţiei este supusă numai recursului.
Înaintarea cererii în anularea proiectului de transfer suspendă executarea
operaţiunii până la data la care hotărârea judecătorească devine irevocabilă, în
afară de cazul în care societatea debitoare face dovada plăţii datoriilor sau oferă
garanţii acceptate de creditori, ori încheie cu aceştia un acord pentru plata
datoriilor. 
Pe de altă parte, acţionarii/asociaţii care nu votează în favoarea transferului,
au dreptul la retragerea din societate cu obligaţia societăţii la rambursarea
acţiunilor lor/părţilor sociale.
Dreptul de reragere poate fi exercitat, potrivit art. 2702e) din Legea nr.
31/1990 în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărârii, acţionarii având
obligaţia de a depune la sediul societăţii declaraţia scrisă de retragere însoţită de
acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatul de acţionar.
În schimbul acţiunilor, retractantul este îndrituit la o sumă de bani stabilită
de un expert autorizat independent8, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel
puţin două metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data
evaluării.

Capitalul S.E.
Potrivit art. 4 alin. 1 şi 2 din Regulamentul nr. 2157/2001 capitalul minimal
al unei societăţi europene este de 120.000 euro, iar în ipoteza în care legislaţia
statului comunitar pe al cărui teritoriu îşi are sediul S.E. prevede un capital social
subscris mai mare pentru societăţile ce desfăşoară un anumit tip de activităţi, se vor
aplica aceste din urmă prevederi.

Structura S.E.
Societatea europeană funcţionează prin intermediul adunării generale a
acţionarilor şi, fie un organ de supraveghere şi unul de conducere (sistemul
dualist), fie un organ de administraţie (sistemul monist), opţiunea pentru unul din
aceste două sisteme exprimându-se prin statut.
În ce priveşte sistemul dualist, gestiunea societăţii se realizează de către
organul de conducere sau direcţie. Membrul sau membrii organului de conducere
sunt numiţi sau revocaţi de organul de supraveghere, însă este posibilă şi numirea
sau revocarea lor de adunarea generală a acţionarilor în condiţiile prevăzute de
legislaţia statelor comunitare pentru societăţile anonime/pe acţiuni. Organul de
conducere este cel care antrenează S.E. în raporturile cu terţii şi care reprezintă
societatea în justiţie.

8
Expertul este numit de judecătorul-delegat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 şi 39 din Legea nr. 31/1990,
costurile de evaluare fiind suportate de societate.
Organul de supraveghere este cel însărcinat cu controlul activităţii
desfăşurate de organul de direcţie al societăţii, sens în care poate solicita acestuia
orice informaţii pe care le consideră necesare în vederea îndeplinirii misiunii sale.
Referitor la sistemul monist, organul de administraţie este cel ce asigură
gestiunea S.E. şi reprezentarea acesteia în raporturile cu terţii şi în justiţie,
desemnând din rândul membrilor săi un preşedinte.
În conformitate cu prevederile art.47 alin.2 din Regulament, nu pot fi
membri ai unui organ al S.E. sau reprezentanţi ai unui membru - entitate juridică
persoanele cărora legislaţia statului membru pe teritoriul căruia se află sediul social
al S.E. în cauză nu le dă dreptul să facă parte din organul corespunzător al unei
societăţi anonime/pe acţiuni reglementate de legislaţia acelui stat, precum şi
persoanele cărora o hotărâre judecătorească sau o decizie administrativă pronunţată
într-un stat membru nu le dă dreptul de a face parte din organul corespunzător al
unei societăţi anonime sau pe acţiuni reglementată prin dispoziţiile acelui stat.
Adunarea generală a acţionarilor se întruneşte cel puţin o dată pe an, în
termen de 6 luni de la încheierea exerciţiului financiar, putând fi convocată în orice
moment de organul de conducere, de supraveghere sau de acţionarii reprezentând
împreună cel puţin 10% din capitalul social subscris şi luând hotărâri legate de
modificarea statutului societăţii cu o majoritate de minimum două treimi din
voturile exprimate, cu excepţia cazului în care legislaţia statului comunitar pe al
cărui teritoriu îşi are sediul cere sau permite o majoritate mai largă.

Conturile anuale.
Societatea europeană ţine evidenţa contabilă anuală incluzând bilanţul şi
contul de profit şi pierderi. De asemenea întocmeşte o situaţie anexă, cuprinzând
raportul de gestiune al administratorului în care trebuie expusă evoluţia afacerilor,
modul de administrare al societăţii iar, în cazul în care societatea are filiale, şi
situaţia conturilor consolidate.
Sub acest aspect, S.E. face obiectul normelor aplicabile societăţilor anonime
reglementate de dreptul intern al statului membru pe al cărui teritoriu îşi are sediul
social.

Fiscalitatea S.E.
În plan fiscal S.E. este tratată ca o persoană cu o singură naţionalitate şi nu
multinaţională, regimul fiscal aplicabil fiind cel prevăzut de legislaţia aplicabilă de
la sediul societăţii, inclusiv în privinţa sucursalelor sau celorlalte dezmembrăminte
lipsite de personalitate juridică. S.E. e plătitoare de impozite şi taxe în statul în care
şi-a stabilit sediul social. Din acest punct de vedere, regimul juridic nu e perfect,
fiind necesară o armonizare completă în materie.
Dizolvarea S.E.
Atât dizolvarea unei S.E., cât şi lichidarea, insolvabilitatea, încetarea de
plăţi şi alte proceduri similare, sunt reglementate de dispoziţiile legale aplicabile
societăţilor anonime/pe acţiuni constituite în temeiul dreptului intern al statului
membru pe teritoriul căruia se află sediul social al societăţii europene (art. 63 din
Regulament).

2. Grupurile de interes economic (GIE)

Conform Legii nr. 161/2003 denumirea de grup de interes economic,


raportat şi la modul de organizare a acestuia, reprezintă o formă de asociaţie
temporară sau ocazională a mai multor societăţi în scopul realizării uneia sau mai
multor operaţiuni comerciale determinate.

Cu toate că la o primă vedere GIE 9 ar putea apărea ca un nou tip de


societate comercială (art. 184 alin. 1 lit. f din lege prevăd ca şi cauză de dizolvare
„declararea falimentului grupului”10), totuşi nu este clar dacă e vorba de o entitate
care să aibă caracter comercial atâta timp cât în temeiul art. 165 alin. 1-3 grupul nu
poate avea ca scop obţinerea de profituri pentru sine, instituind obligaţia ca
profitul înregistrat să fie distribuit între membrii săi, iar art. 118 permite
constituirea sa numai „în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a
membrilor săi. Dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situaţiei
financiare anuale, acesta va fi distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între
membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele prevăzute în actul constitutiv sau,
în lipsa unei asemenea clauze, în părţi egale.
Din profitul grupului nu se vor putea aloca, sub nici o forma, sume de bani
pentru constituirea de fonduri de rezervă.

Pe de altă parte însă, GIE trebuie să se înmatriculeze în registrul


comerţului în vederea dobândirii personalităţii juridice, formalitate care, porivit
legii, nu prezumă calitatea de comerciant a grupului.
Aşadar, avem de a face cu o reglementare contradictorie, care nu clarifică
statutul de comerciant sau necomerciant al grupului. Aceasta întrucât GIE nu este
9
Potrivit lui R. I. Motica, L. Bercea, în Drept comercial român, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 206,
„grupul de interese economice este o creaţie a legislaţiei franceze care permite membrilor să desfăşoare acţiuni
comune şi să înfrunte concurenţa, respectând independenţa fiecăruia”.
10
În acelaşi sens a se vedea: I. Turcu, Noii potenţiali debitori în insolvenţă. Necomercianţii Revista de Drept
comercial nr. 11/2003, p. 7.
nici societate simplă, însăşi denumirea indicând specificul activităţii comerciale
producătoare de profit sau de economii.
Din analiza prevederilor art. 118 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, rezultă că
grupul de interes economic – G.I.E. – poate avea o natură comercială sau
necomercială, putând dobândi calitatea de comerciant sau necomerciant. Criteriul
de diferenţiere îl constituie natura faptelor juridice pe care le săvârşeşte ori a
actelor juridice pe care le încheie. Prin urmare, trebuie analizată natura
operaţiunilor economice menţionate în obiectul de activitate, dacă acestea sunt
fapte de comerţ sau nu11.

Concret, potrivit art. 118: ”(1) Grupul de interes economic - G.I.E.


reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane fizice sau juridice,
constituită pe o perioada determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării
activităţii economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor
activităţii respective.(2) Grupul de interes economic este persoana juridică cu
scop patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant.
    (3) Numărul membrilor unui grup de interes economic nu poate fi mai mare de
20”.

Grupul nu poate:
- exercita, în mod direct sau indirect, o activitate de administrare ori de
supraveghere a activităţii membrilor săi sau a unei alte persoane juridice, în special
în domeniile personalului, finanţelor şi investiţiilor;
- sa deţină acţiuni, părţi sociale sau de interes, în mod direct sau indirect, la una
dintre societăţile comerciale membre; deţinerea de acţiuni, părţi sociale sau de
interes în alta societate comercială este permisă doar în măsura în care aceasta este
necesară pentru îndeplinirea obiectivelor grupului şi dacă se face în numele
membrilor;
- angaja mai mult de 500 de persoane;
- fi folosit de către o societate comercială în scopul creditării, în alte condiţii
decât cele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a unui administrator ori
director al societăţii comerciale sau a soţului, rudelor sau afinilor pana la gradul IV
inclusiv ai administratorului sau ai directorului respectiv; de asemenea, dacă
operaţiunea de creditare priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre
persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine, singura

11
C. Ardeleanu-Popa, C. Vidican, Constituirea grupurilor de interes economic,
http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/2006/economie-si-administrarea-afacerilor/29.pdf.
sau împreună cu una dintre persoanele sus-menţionate, o cota de cel puţin 20% din
valoarea capitalului social subscris;
- fi folosit de către o societate comercială în scopul transmiterii de bunuri, în alte
condiţii decât cele prevăzute expres de Legea nr. 31/1990, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, la şi de la administratorul sau directorul
societăţii comerciale ori soţul, rudele sau afinii pana la gradul IV inclusiv ai
administratorului sau ai directorului respectiv; de asemenea, dacă operaţiunea
priveşte o societate civilă sau comercială la care una dintre persoanele anterior
menţionate este administrator sau director ori deţine, singura sau împreună cu una
dintre persoanele sus-menţionate, o cota de cel puţin 20% din valoarea capitalului
social subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile comerciale
respective este filiala celeilalte;
- să fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de interes
economic.
Membrii grupului de interes economic răspund nelimitat pentru obligaţiile
grupului şi solidar, în lipsa unei stipulaţii contrare cu terţii co-contractanţi.
Creditorii grupului se vor indrepta mai întâi impotriva acestuia pentru obligaţiile
lui si, numai dacă acesta nu le plăteşte în termen de cel mult 15 zile de la data
punerii în întârziere, se vor putea indrepta impotriva membrilor grupului.
Prin derogare şi în măsura în care actul constitutiv o permite, un membru
nou al grupului poate fi exonerat de obligaţiile acestuia, născute anterior aderării
sale; hotărârea de exonerare este opozabilă terţilor de la data menţionării în
registrul comerţului şi a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În cursul existenţei sale, grupul de interes economic poate accepta membri
noi, cu votul unanim al membrilor săi.

Grupul de interes economic nu poate emite acţiuni, obligaţiuni sau


alte titluri negociabile.
Situaţia financiară anuală a grupului de interes economic va fi întocmită
după normele prevăzute pentru societatea în nume colectiv. După aprobarea de
către adunarea generală a membrilor, situaţia financiară va fi depusă de
administratori, în termen de 15 zile, la administraţia finanţelor publice.
S-a concluzionat12 că acest subiect de drept este o formă asociativă de tip
nou, sui-generis, căreia legea îi conferă personalitate juridică plasând-o între
societăţile comerciale şi asociaţiile civile.
În ce priveşte natura juridică a GIE, înclinăm înspre calitatea de persoană
juridică-comerciant, cu atât mai mult cu cât, înmatriculându-se în registrul
comerţului, este supus prevederilor Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului
12
E. Florescu, Dreptul Concurenţei, Editura Alma Mater, Sibiu, 2005, p. 110 .
(dispoziţii aplicabile numai comercianţilor), iar potrivit prevederilor legale, este
subiect al raporturilor de concurenţă, revenindu-i obligaţia de a nu recurge la
practici restrictive de concurenţă.

3. Grupul european de interes economic (GEIE)

Spre deosebire de grupul de interes economic, grupurile europene de interes


economic (GEIE) reprezintă o concentrare a puterii, asigurând transferurile de
capitaluri private şi fiind supuse, alături de membrii componenţi ai grupului,
normelor comunitare aplicabile în domeniul concurenţei.

GEIE sunt organizate potrivit Regulamentului nr. 2137/85/25 iulie


1985, care s-a aplicat începând cu anul 1989 şi pot fi formate din societăţi cu
capital de stat sau privat (acestea trebuie să aibă sediul într-unul din statele membre
ale Uniunii şi să fie constituite conform legii statului respectiv), dar şi din persoane
fizice care exercită într-un stat membru activităţi comerciale, agricole, artizanale
etc.
Asocierea se desfăşoară pe baza unui contract între cel puţin doi membri ai
unor state comunitare diferite, având un obiect de activitate ce trebuie să prezinte
afinităţi cu cel desfăşurat de membrii săi, fără însă a-l înlocui.13
GEIE îşi poate înfiinţa filiale, sucursale sau reprezentanţe pe teritoriul ţării noastre
cu obligativitatea respectării dispoziţiilor Legii nr. 26/1990 şi ale Legii nr. 31/1990
în ce priveşte înmatricularea acestora în Registrul comerţului.

13
E. Florescu, A.C.Târşia, op.cit. p. 112.