Asigurarile Auto, Precum Si Modalitaţile de Soluţionare A Daunelor La Socitatea

CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I Coordonate teoretice privind asigurările

1.1.Conceptul şi clasificarea asigurărilor
1.2.Necesitatea, evoluţia asigurărilor şi locul asigurărilor auto pe piaţa românească a asigurărilor
1.3.Importanţa asigurărilor în activitatea economico – socială
CAPITOLUL II TIPURI DE ASIGURĂRI

2.1.Facultativa : Casco, Transport călători
2.2.Obligatorii: RCA, CARTEA VERDE
2.3. Protecţia asiguraţilor
CAPITOLUL III METODOLOGIA:CONSTATAREA ŞI PLATA

DAUNELOR
3.1.Reglementarea şi elementele tehnice ale asigurarării obligatorie de răspundere civilă auto
3.2.Criterii de diferenţiere a primelor şi tarifele de primă
3.3.Particularităţi ale asigurării autovehiculelor pentru avarii (auto casco)
3.3.1.Caracteristici ale contractului de asigurare auto casco practicate de S.C. Omniasig S.A.
3.3.2. Incheierea contractului şi determinarea primelor
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

4.1. Prezentarea societăţii de asigurare-reasigurare S.C. Omniasig S.A.
4.2. Analiza veniturilor din prime şi a plăţilor de despăgubiri la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto şi asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco) la Omniasig S.A.
4.2.1. Structura şi importanţa veniturilor şi cheltuielilor
4.2.2 Analiza veniturilor din prime la cele două forme de asigurări auto studiate
4.2.3. Analiza cheltuielilor cu plata despăgubirilor
4.2.4.Tehnica lichidării daunelor la cele două forme de asigurări studiate, la Omniasig
S.A
4.2.5 Analiza plăţilor de despăgubiri la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto şi
asigurarea auto CASCO
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1
INTRODUCERE
2
CAPITOLUL 1 - COORDONATE TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE
1.1.Conceptul şi clasificarea asigurărilor

Trebuie să ne asumăm riscul de a ne asigura. Aceasta este o afirmaţie care are
semnificaţii practice remarcabile şi atinge unul din domeniile sensibile ale sistemului general al
activităţilor financiare şi anume: asigurările. Când ne asigurăm, o facem împotriva unui risc, dar
nu avem niciodată certitudinea că vom fi feriţi de consecinţele producerii evenimentului de care
ne protejează asigurarea. De aici apare în mod firesc ideea că luând o asigurare contra unui risc
ne asumăm riscul de a ne asigura.
În ţările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a educaţiei, a tradiţiei şi chiar a vieţii, în
timp ce în România, în prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educaţie la nivelul întregii
populaţii în acest domeniu. În mod particular, în condiţiile ţării noastre se adaugă şi factorii
obiectivi financiari şi lipsa unei tradiţii. Pe de altă parte, oferta este limitată şi mai puţin adaptată
la nevoile pieţei, mai puţin flexibilă. Nu există un sistem dezvoltat al serviciilor financiare, fapt
ce se leagă de o infrastructură deficitară, de un sistem de plăţi greoi şi incomod, de lipsa
instrumentelor de plată confortabile pentru clienţi.1
Piaţa românească de asigurări evoluează lent sub incidenţa unor factori cum sunt2:
potenţa financiară scăzută a purtătorului de risc, gradul de economisire scăzut, lipsa unei culturi
a asigurărilor şi încrederea prioritară în instrumente bancare de economisire în detrimentul celor
oferite de piaţa asigurărilor
Deşi omul a reuşit să pătrundă tot mai adânc tainele naturii, pe măsura dezvoltării ştiinţei
şi tehnicii, activitatea sa economică, patrimoniul întreprinderilor create de acesta şi chiar
integritatea sa fizică, existenţa sa ca persoană, continuă să fie ameninţate de o multitudine de
fenomene ale naturii, cum sunt: cutremurele, inundaţiile, alunecările de teren, grindina, îngheţul,
seceta etc. Asemenea calamităţi – rezultat al forţelor dezlănţuite ale naturii – pot provoca pagube
însemnate agenţilor economici şi societăţii în general. Importante pagube materiale pot fi
provocate prin însăşi activităţile oamenilor, în mod premeditat sau independent de voinţa lor.
Dintre acestea amintim pagube determinate de incendii, furtuni, explozii, greve sau conflicte
militare locale.
O formă de protecţie care se apropie de instituţia asigurării din zilele noastre o constituie
aşa-numita „autoasigurare”. Ea constă în crearea de către fiecare persoană fizică sau juridică în
parte a unor rezerve proprii care să fie utilizate numai în cazul producerii evenimentelor
generatoare de pagube, pentru acoperirea acestora din urmă. În fapt, această formă de protecţie
1
Ciurel, V. – Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaţionale, Ed. All Beck, Bucureşti, 2000,
p. 14
2
*** - Finanţe Banci Asigurări, revistă editată de Tribuna Economică, Nr. 1 (85), Anul VIII, Ianuarie 2005, p. 60
3
este denumită în mod impropriu „autoasigurare” întrucât nu îndeplineşte principiul mutualităţii
care stă la baza asigurărilor şi potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o sumă modestă
numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare, din care se compensează pagubele
suferite de cei încercaţi.
Asigurarea are la bază un acord de voinţă (contract) încheiat între asigurător şi asigurat,
prin care asigurătorul oferă asiguratului protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat,
obligându-se să acopere asiguratului contravaloarea daunelor (respectiv suma asigurată în cazul
asigurărilor de viaţă) în caz de producere a acestor evenimente, în schimbul plăţii de către
asigurat a unei sume de bani, numită „primă de asigurare”.
Plătind asigurătorului prima de asigurare, calculată prin aplicarea unui procent mic la
valoarea asigurabilă, asiguratul plăteşte în schimb garanţia de despăgubire împotriva pierderii
posibile şi viitoare pentru oricare dintre riscurile incluse în condiţiile de asigurare.
Protecţia riscului se constituie, astfel, într-o marfă specifică (un serviciu), care se vinde şi
se cumpără ca orice altă marfă pe o piaţă specifică, numită „piaţa asigurărilor”, parte a pieţei
serviciilor financiare.3
Asigurările pot fi definite drept „ raporturi economice, în formă bănească, având drept
scop transferul unor riscuri între asiguraţi – persoane fizice şi juridice – şi asigurători – persoane
juridice – raporturi prin care se constituie şi se utilizează, pe baze mutuale, fondul de asigurare,
cu mod de formare şi cu destinaţii specifice fiecărei ramuri de asigurare (bunuri, persoane,
răspundere civilă).4
În literatura de specialitate se întâlnesc abordări şi modalităţi de exprimare diferite prin
care, de fapt, se desemnează acelaşi lucru. Unii autori consideră că asigurările pot fi privite din
mai multe puncte de vedere, motiv pentru care există suficient de multe definiţii, dintre care cele
mai relevante sunt 5 :
Pierre Petauton, unul dintre specialiştii consacraţi în materie, arată că, de exemplu, în
actele normative franceze nu poate fi găsită o definiţie universală a operaţiunilor de asigurare,
aplicabilă tuturor tipurilor de contracte practicate.
Definiţia atribuită Corporaţiei Lloyd’s, conform căreia „asigurarea este contribuţia celor
mulţi la nenorocirea celor puţini” este valabilă şi în cazul solidarităţii, atât individuale
(contribuţiile private pentru ajutorarea sinistraţilor), cât şi colective (prin organizaţii non-profit)
ori publice (fonduri centrale sau locale constituite pe cale bugetară).
John Downes şi Jordan Elliot Goodman, în „Dictionary of Finance and Investment
Terms”, definesc asigurarea ca fiind „sistemul prin care persoanele fizice sau juridice, conştiente
3
Ciurel, V. – op. cit., p. 17
4
Filip Gh., Voinea Gh., Mihăescu S., Lungu N., Zugravu B. – Finanţe, Ed. Junimea, Iaşi, 2002, p. 290
5
Lungu, N.C. – Asigurările de viaţă şi modernizarea acestora, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 65
4
de riscurile posibile, plătesc prime de asigurare unei companii de asigurări care rambursează
sumele corespunzătoare în caz de daună.6
O altă definiţie este dată de Yvonne Lambert Faivre care consideră că „sub aspect tehnic,
asigurarea este operaţia prin care un asigurător, organizând pe principiul mutualităţii un număr
mare de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi despăgubeşte pe aceia dintre ei care
suferă un sinistru pe seama fondului comun constituit din primele încasate.”7
Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele
sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri.8
Cea mai complexă definiţie se referă la faptul că asigurarea este un sistem de relaţii
economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice şi sociale izvorât din
acţiunea legilor economice obiective, care constă în crearea în comun, de către persoanele fizice
sau juridice ameninţate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele şi se
satisfac şi alte cerinţe economico-financiare, probabile, imprevizibile.9
Asigurările reprezintă un domeniu vast care acoperă toate sferele activităţii umane. Dat
fiind complexitatea domeniului este necesară atât o clarificare a conceptelor, cât şi o
sistematizare a acestora pentru o abordare ştiinţifică şi coerentă. Astfel, în literatura de
specialitate se întâlnesc tipuri şi categorii variate de asigurări, determinate prin folosirea unor
criterii diferite. Iată câteva dintre ele10:
1. După tipul şi natura riscurilor asigurate, distingem două categorii principale şi anume:
asigurări de viaţă;
asigurări non-viaţă (generale).
Această împărţire ţine seama de trăsăturile riscurilor asigurate pentru cele două grupe
mari de asigurări. Deosebirile dintre ele provin din natura relaţiei contractuale, durata şi tipul de
risc. Astfel, în cazul asigurărilor de viaţă riscul care se asigură este decesul. Dat fiind că acest
eveniment este cert (oricine moare), s-ar putea invoca faptul că decesul nu se poate încadra în
conceptul de risc. Totuşi, el este un risc asigurabil deoarece contractul de asigurare se încheie
pentru o anumită durată, iar momentul în care se produce decesul este incert. De aceea,
elementul de incertitudine se referă la momentul producerii riscului şi nu la riscul însuşi. La
6
Downes, J., Goodman, J. E. – Dictionary of Finance and Investment Terms, Barron’s Educational Series, 1991 în
7
Yvonne Lambert-Faivre – Droit des assurances, 5-ème édition, Dalloz, Paris 1985, p. 36 în Văcărel, I.,Bercea, F. –
Asigurări şi Reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti, 1993, p. 40
8
Constantinescu, D.A., Dobrin, M., Ungureanu, A., Grădişteanu D. – Tratat de asigurări, Colecţia Naţională,
Bucureşti, 1999, p. 10
9
Bistriceanu, Gh., Bercea, F., Macovei, E. – Lexicon de protecţie socială, asigurări şi reasigurări, Ed. Karat, Bucureşti,
1997, p.17
10
5
asigurările non-viaţă, pe perioada contractuală evenimentul asigurat se poate produce sau nu.
Este deci vorba de riscurile pure care au gradul de incertitudine pentru a putea fi asigurate.
O altă deosebire se referă la durata contractului. În timp ce asigurarea de viaţă este un
contract pe o durată mare (de obicei minim 5 ani), contractele de asigurări non-viaţă sunt
încheiate pe termen scurt (de regulă pentru un an sau pentru un anumit eveniment care poate
dura chiar câteva ore, cum ar fi lansarea unei navete spaţiale).
De asemenea, administrarea contractului, tipurile de rezerve care trebuie create, modul de
stabilire a primelor de asigurare şi a rezervelor şi, în general, întregul sistem de administrare sunt
foarte diferite.
2. După modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare, se disting două categorii
de asigurări:
asigurarea prin efectul legii (obligatorie);
asigurarea contractuală (facultativă).
Asigurarea prin efectul legii, sau obligatorie, este stabilită prin reglementările legale şi se
realizează automat dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite de lege privind bunurile sau
persoanele care intră sub incidenţa acestora. Ea are la bază anumite interese care aparţin
societăţii în ansamblul său şi nu necesită acordul de voinţă al persoanelor fizice sau juridice
vizate.
Asigurarea contractuală sau facultativă, are la bază un contract de asigurare între asigurat
şi asigurător, fiind o expresie a voinţei părţilor. Este o formă de asigurare mai flexibilă decât
asigurarea prin efectul legii deoarece se încheie ca urmare a nevoii de protecţie a asiguratului,
răspunzând astfel mai bine necesităţilor şi intereselor acestuia.
3. După domeniul asigurării, distingem patru categorii, şi anume:
asigurări de bunuri;
asigurări de persoane;
asigurări de răspundere civilă;
asigurări de interes financiar.
Asigurările de bunuri cuprind proprietăţile susceptibile de a fi distruse sau avariate de
calamităţile naturale, accidente, incendii sau orice alte riscuri. Sunt incluse asigurările de clădiri,
utilaje, maşini şi instalaţii, aparatură electronică, bunurile din locuinţe, mărfuri, bani şi alte
valori, animale şi altele.
Prin asigurările de persoane se asigură viaţa, integritatea sau sănătatea asiguratului
supuse ameninţării unor evenimente care pot provoca decesul, invaliditatea sau boala acestuia. În
funcţie de riscul asigurat, în asigurarea principală distingem două categorii de asigurări, respectiv
6
asigurări de viaţă şi asigurări de persoane, altele decât cele de viaţă (accidente, călătorie, sănătate
etc).
Asigurările de răspundere civilă au ca obiect o valoare patrimonială egală cu
despăgubirea pe care ar urma să o plătească asiguratul (persoană fizică sau juridică) unor terţi
prejudiciaţi. Există o gamă largă de astfel de asigurări, cum ar fi: asigurarea de răspundere civilă
pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, asigurarea de răspundere profesională,
asigurarea de răspundere a transportatorului pentru pasageri, pentru bagajele acestora sau pentru
mărfurile transportate, asigurarea de răspundere a constructorului, asigurarea de răspundere a
chiriaşului etc.
Prin asigurările de interes financiar se obţine protecţia pentru asigurarea de pierdere a
profitului, asigurarea de credite, asigurarea pentru riscul de neplată, asigurarea de fidelitate şi
altele.
4. După riscul asigurat, asigurările sunt:
a) asigurări pentru riscuri cu caracter natural: inundaţii, trăsnete, explozii, cutremure de
pământ, ploi torenţiale, grindină, inundaţii, furtuni, uragane, alunecări sau prăbuşiri de teren;
b) asigurări pentru secetă, grindină la culturile agricole;
asigurări pentru boli, epizotii şi accidente ale animalelor;
d) asigurări de accidente, precum derapări, răsturnări, coliziuni şi prăbuşiri de poduri şi
tunele, alte accidente ale mijloacelor de transport;
e) asigurări de deces prin care se asigură riscul de deces, urmând ca în cazul acestui
eveniment beneficiarul (beneficiarii) poliţei să încaseze suma asigurată;
f) asigurări de răspundere civilă – pentru acoperirea prejudiciilor provocate de asiguraţi
terţilor ca urmare a unor accidente, neglijenţă, eroare.
5. După teritoriul pe care se acordă acoperirea prin asigurare, deosebim:
a) asigurări interne;
asigurări externe.
Deosebirea fundamentală dintre acestea constă în elementul de extraneitate care este
prezent numai în cazul asigurărilor externe. El se referă la domiciliul într-o altă ţară al uneia din
părţile contractante sau al beneficiarului asigurării, la obiectul asigurării şi la riscul preluat de
asigurător, care se pot afla sau produce în afara teritoriului ţării în care se încheie contractul.
Principalele categorii de asigurări externe sunt legate, în principal, de asigurările de
transport, cum ar fi: asigurarea mărfurilor, asigurarea navelor maritime şi fluviale, asigurarea
aeronavelor, asigurarea construcţiilor – montajului în străinătate şi a răspunderii constructorului
etc.
7
6. După natura şi tipul raporturilor care se stabilesc între asigurat şi asigurător se disting
două categorii de asigurări, şi anume:
asigurarea directă;
asigurarea indirectă.
Asigurarea directă se încheie în mod direct între asigurat şi asigurător, în timp ce
asigurarea indirectă se încheie prin intermediari (în principal, prin brokeri).
1.2.Necesitatea, evoluţia asigurărilor şi locul asigurărilor auto pe piaţa românească a

asigurărilor
Oricine are nevoie de protecţie, indiferent dacă ne gândim la persoane fizice sau persoane
juridice. În timpul unei vieţi întregi se acumulează o serie de bunuri, de valori, agonisite cu multă
trudă, care pot să dispară într-o clipă în urma unui incendiu, a unui cutremur, a unui furt sau a
unui alt motiv. În acelaşi timp, integritatea fizică, sănătatea, capacitatea de muncă pot fi şi ele
afectate, ducând la imposibilitatea desfăşurării unei activităţi şi, deci, la lipsa unui venit.
Împrumuturile pentru cumpărarea unei locuinţe, asigurarea unui venit suplimentar pentru
perioada de pensionare se pot realiza tot prin asigurare. Cât despre asigurarea de viaţă, ea
provine, de asemenea, dintr-o nevoie absolută a fiecăruia, oferind protecţie financiară familiei, a
dependenţilor sau a celor apropiaţi în cazul decesului persoanei asigurate, în paralel cu alte
avantaje pe care asigurătorii le pot oferi: economisire, pensie, investiţii şi altele.11
Asigurarea este un mijloc de protecţie împotriva accidentelor neplăcute, acele evenimente
despre care, fiecare speră că nu i se vor întâmpla niciodată. Asigurarea protejează de
evenimentele care se pot produce şi care antrenează pagube materiale şi financiare destul de
mari., acestea fiind suportate de compania asigurătoare. În multe cazuri, evenimentele asigurate
nu se vor produce, iar primele de asigurare vor fi pierdute.
Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a
constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui
lucru împlinit.12
Încă de acum 170 de ani, principiile asigurării erau înţelese şi practicate. Deşi există
numeroase motive pentru care oamenii cumpără asigurări, cel mai important este protecţia
împotriva dezastrelor financiare. Astăzi, acest scop ar trebui să fie predominant în mintea
cumpărătorului.13
11
12
*** - www.portaldeasigurari.ro/concept/concept.php
13
Constantinescu D.A. – Tradiţie în asigurări, Colecţia Naţionala, Bucureşti, 2002, p. 25
8
Originea asigurărilor nu poate fi stabilită decât cu o mare aproximaţie. Deşi cele mai
multe surse indică faptul că asigurările în România au debutat la sfârşitul secolului al XIX-lea,
forme premergătoare ale acestora, cum ar fi protecţia realizată pe baze mutuale, au apărut cu
mult înainte, în secolul al XIV-lea, în Transilvania, fiind organizate asociaţii mutuale şi de
întrajutorare. Domeniul în care s-au constituit era cel al breselor de meser.pentru protecţia
bunurilor (pentru stingerea incendiilor şi pentru asigurări de viaţă). În anul 1744, la Braşov, a
fost organizată casa de incendiu prin fuzionarea mai multor asociaţii de acest gen. Referindu-ne
strict la asigurare, prima organizaţie de acest gen a fost înfiinţată la 24 iulie 1848, tot la Braşov,
de către Asociaţia Meseriaşilor, care a constituit Institutul General de Pensii, având caracter
mutual şi asigurând membrilor săi o pensie anuală.
După Tratatul de Adrianopole, din anul 1829, s-a creat cadrul necesar dezvoltării
exporturilor de cereale care trebuiau asigurate.
Începuturile asigurărilor moderne în România se situează cu peste 133 de ani în urmă,
începând cu anul 1871. Atunci, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie, a fost
înfiinţată prima societate românească de asigurări „Dacia”, având un capital social de 3 milioane
lei. Printre fondatorii şi membrii Consiliului de Administraţie erau prezente personalităţi
marcante ale vieţii politice, sociale şi economice ale vremii, cum ar fi: Gh. Cantacuzino, B.
Boerescu (ministru al afacerilor externe), Th. Mehedinţeanu, V.C. Porumbaru, Alexandru Zissu,
T. Negroponte şi alţii.
Doi ani mai târziu, în 1873, a fost înfiinţată a doua societate de asigurare, „România” cu
un capital social de 2 milioane lei. În 1881 s-a creat societatea „Dacia România”, prin fuzionarea
acestor două societăţi de asigurare, care , în anul 1909, a preluat şi societatea Patria. La numai un
an după aceasta, în 1882, a fost constituită societatea „Naţionala”, iar în 1897, la Brăila, a fost
întemeiată societatea „Generala” de comunitatea comercială din Brăila şi Galaţi.
În 1906 a luat fiinţă societatea „Agricola”, care în 1930 a fuzionat cu „Fonciera” din Cluj.
De asemenea, au luat fiinţă şi alte societăţi de asigurare, cum au fost „ Vulturul” din Chişinău,
„Prima Ardeleană” (1911).
În 1920 s-a constituit societatea „Steaua României”, care în 1932 a fuzionat cu societatea
„Ancora”, iar în 1936 a preluat partea românească a portofoliului societăţii „Phoenix” din Viena,
aflată în lichidare. În 1923, a luat fiinţă societatea „Asigurarea Românească”, cu un capital de 4
milioane lei, specializată în asigurări populare (asigurări de viaţă fără examinare medicală).
După război au mai luat fiinţă 22 de societăţi, unele noi, altele succesoare ale societăţilor
de asigurare străine, cum ar fi „Munchener”, „Erste Ungarische” şi „Adriatica”, iar, mai târziu,
după 1927, alte societăţi străine recunoscute în Europa şi-au înfiinţat reprezentanţe în România:
„Norwich”, „STANDARD”, „SUN”, „PHOENIX”.
9
În 1945, în România, funcţionau 13 societăţi de asigurare româneşti şi 5 reprezentanţe
străine, dintre care cea mai importantă era Adriatica din Italia.
Alături de aceste societăţi private, sectorul de stat a început sa-şi facă apariţia în
asigurări. După reorganizarea sectorului asigurărilor printr-o lege emisă în 1942, a luat fiinţă
Regia Autonomă a Asigurărilor de Stat (R.A.A.S.), care a început să practice toate categoriile de
asigurări. Această regie a rezultat prin reorganizarea Casei de Asigurări a Ministerului de Interne
(înfiinţată în 1915 şi reorganizată în 1936). În 1943 s-au mai înfiinţat secţiile de transport,
răspundere civilă generală, furt etc.
O etapă distinctă a asigurărilor poate fi considerată cea care a început după anul 1948.
Odată cu naţionalizarea, din iunie 1948, a mijloacelor de producţie, a băncilor şi societăţilor de
asigurare private, acestea au trecut în proprietatea statului iar instituţiile publice de asigurare s-au
încorporat în noile structuri organizatorice şi în noul sistem al economiei naţionale planificate. În
paralel, şi în asigurări a pătruns capitalul sovietic, creându-se societatea SOVROM-
ASIGURARE, având ca obiect de activitate contractarea asigurărilor facultative de bunuri şi
persoane.
În anul 1949, conform reglementărilor în vigoare la vremea respectivă, Regia Autonomă
a Asigurărilor de Stat R.A.A.S a fost transformată în societate comercială de stat şi asigurări. În
1952, a luat fiinţă Administraţia Asigurărilor de Stat (ADAS), cu capital integral românesc,
instituţie specializată în operaţii de asigurare, reasigurări şi comisariat de avarie.
Existenţa ADAS se suprapune cu perioada de monopol de stat asupra asigurărilor. Nici o
altă societate de asigurări cu capital românesc sau străin nu a mai existat în România în aceasta
perioadă. Obiectul său de activitate constă în practicarea tuturor tipurilor de asigurări de bunuri,
persoane şi răspundere civilă sub două forme, şi anume: prin efectul legii (obligatorii) şi pe baze
contractuale (facultative).
În concluzie, asigurările în România au avut o evoluţie lentă, având drept cauză condiţiile
economice, politice şi sociale ale fiecărei perioade.14
Asigurările în România după 1990:15
Prin Hotărârea Guvernamentală 1279/1990 s-a desfiinţat ADAS, urmând ca pe baza
bilanţului contabil întocmit la 31 decembrie 1990 activele si pasivele acetuia să fie preluate de
societăţile comerciale pe acţiuni „Asigurarea Românească S.A.”, „Astra SA”, „CAROM SA”.
Aceste societăţi au început să funcţioneze astfel la data de 1 ianuarie 1991.
14
V.Ciurel, op.cit., p.133
15
idem
10
În anul 1992 a fost înfiinţată Banca de Export Import a României – EXIMBANK – care
practica asigurări-reasigurări, fiind singura instituţie specializată în asigurarea riscurilor
financiare şi politice.
În anul 1994, în baza art. 15 din Legea 47/1991 şi art. 102 din Legea 21/1924 privind
persoanele juridice, 13 societăţi de asigurare au constituit o organizaţie a societăţilor de
asigurare, sub denumirea de „Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare”
(UNSAR) ca organizaţie profesională, neguvernementală, independentă şi cu caracter lucrativ.
În cadrul asigurărilor, asigurările auto au apărut pentru prima dată la începutul secolului
al XX-lea, fiind incluse în categoria asigurărilor de accidente. În a doua jumătate a acestui secol,
odată cu dezvoltarea transporturilor rutiere, cu creşterea vertiginoasă a numărului de maşini şi cu
diversificarea acestora, asigurările de autovehicule s-au desprins din grupa asigurărilor de
accidente, devenind o categorie de asigurări de sine stătătoare. Volumul primelor de asigurare
ajunsese deja să fie mai mare decât totalul primelor de asigurare încasate din toate tipurile de
asigurări de accidente la un loc.
După primul război mondial s-a constatat o creştere fără precedent a transporturilor
rutiere, datorată în mare parte revigorării economice şi dezvoltării ramurilor producătoare de
autovehicule şi motociclete. Odată cu dezvoltarea acestei modalităţi de transport a crescut şi
numărul accidentelor, iar lipsa asigurării a făcut de multe ori imposibilă plata despăgubirilor
pentru pierderile materiale create terţilor, şi mai ales compensarea în rănirea sau decesul celor
accidentaţi. De aceea, asigurarea pentru protecţia celor nevinovaţi, dar implicaţi în accidente de
circulaţie, a devenit în mare măsură o necesitate socială.
În ultimii zeci de ani s-a constatat o creştere foarte mare a numărului de autovehicule în
întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puţin în ţările
dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creştere vertiginoasă
a asigurărilor de acest tip. Astfel, în România, piaţa asigurărilor este dominată de asigurările auto
(RCA şi CASCO), care se cifreză la 60 % în 2014 din totalul încasărilor de prime.
Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări
corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de
protecţie. Asigurările auto nu se limitează numai la asigurarea mijlocului de transport. Din punct
de vedere al utilizării autovehiculelor, asigurările ce pot fi încheiate cuprind mai multe tipuri:
asigurarea mărfurilor pe timpul transportului, asigurarea răspunderii transportatorului, asigurarea
autovehiculului, asigurarea de răspundere civilă şi asigurarea pasagerilor (asigurarea de
accidente a persoanelor legal transportate în autovehicul).
11
Prin toate aceste asigurări se acoperă o gamă diversă de riscuri. Ca şi în celelalte tipuri de
asigurări, există anumite practici comune tuturor asigurătorilor, dar fiecare dinte ele are anumite
particularităţi privind tipurile de riscuri asigurabile şi excluse, subscriere etc.16
1.3.Importanţa asigurărilor în activitatea economico – socială
Orice persoană care traieşte într-o societate organizată este afectată de riscuri într-un fel
sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor şi nesigur, care dacă se produce va duce la pierdere.
Persoanele fizice, societăţile comerciale şi alte organizaţii se întâlnesc cu riscul în activitatea lor,
iar asigurările îi ajută să se protejeze împotriva unor asemenea riscuri.
De-a lungul timpului, agenţii economici au căutat să descopere şi să aplice diverse
mijloace de protecţie împotriva riscurilor generatoare de pagube potenţiale la care erau expuse
activităţile lor de producţie şi de comercializare, precum şi persoane care exercitau asemenea
activităţi. În zilele noastre au apărut şi alte riscuri extrem de variate, datorată perfecţionării
continue a tehnicii şi tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creşterii numărului de mijloace
de transport, etc.
Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de
orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistenţa şi prevederea.
Asigurarea protejează împotriva producerii acestor evenimente nedorite care antrenează
importante pagube materiale şi financiare greu de suportat şi care pot destabiliza activitatea
agenţilor economici şi a populaţiei
Persoanele fizice ţin să-şi conserve proprietăţile pe care deseori le-au dobândit cu mari
eforturi financiare şi sociale iar persoanele juridice, prin asigurare, îşi conservă patrimoniile
pentru a-şi putea continua şi susţine activitatea. Unităţile finanţatoare (societăţi de leasing, bănci,
societăţi ce acordă credite) au garanţia că îşi pot recupera creditele în orice împrejurare. De
asemenea, şi statul prin unităţile de stat doreşte să-şi conserve proprietăţile prin asigurare.
Riscul este omniprezent în întrega lume. El poate fi mai mic sau mai mare. Riscul poate
produce dezastre, afectând vieţi omeneşti şi distrugând proprietăţi agonisite cu greu, unele dintre
aceste fiind emblematice pentru un popor. Aşadar, se poate vorbi astăzi despre evenimentele de
la 11 septembrie 2011 care au afectat SUA şi catastrofa din 25 decembrie 2014 din Asia care a
şocat întreaga omenire.
Amploarea riscurilor de toate categoriile, care afecteză un număr tot mai mare de
persoane fizice şi juridice, impune ca strict necesară sporirea activităţii de asigurare. Ponderea
unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să stânjenească activitatea
16
V.Ciurel, op.cit., p. 297
12
economică, să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. Astfel, omul este
supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea tehnicii sau
anumiţi factori economici sau sociali. Pericolele şi riscurile la care omul este supus sunt
generatoare de pagube şi, de aceea, el trebuie să le cunoască pentru a se pune la adăpost de
efectele lor, pentru a acţiona împotriva lor. De aici rezultă faptul că fiecare activitate desfăşurată
este supusă riscului. Consecinţele acestor riscuri şi ale altora întâlnite zilnic în viaţa personală şi
în afaceri, nu dau naşteri doar la suferinţă, durere sau necazuri, aceste consecinţe fiind şi de
natură financiară. Aşadar, asigurarea există pentru a înlătura pierderile financiare ale unui
dezastru.
Datorită rolului lor important şi datorită răspândirii acestora, asigurarile sunt considerate
o industrie care este investită cu interesul publicului. Starea economică a fiecarei personae,
siguranţa sa este în mare măsură determinată şi de gradul de protejare prin asigurare şi de
valoarea investită în poliţele de asigurare.
Activitatea de asigurare apare în societate ca un proces economico-social necesar şi
obiectiv, cu atât mai mult în economia de piaţă contemporană.17
În majoritatea ţărilor dezvoltate, asigurarile reprezintă o importantă ramură a economiei.
Ele participă la creşterea produsului intern brut, prin valoarea adaugată în societăţile de asigurări,
în cele de intermediere, sau în cele de prestări de servicii auxiliare. Asigurările intervin şi pe
piaţa muncii cu o ofertă de locuri de muncă, ce duce la creşterea productivităţii muncii în cadrul
economiei naţionale. De asemenea, asigurarile participă cu oferta de capital de imprumut pe
piaţa financiară, punând la dispoziţie băncilor, agenţilor economici sau a autorităţilor publice
diverse resurse băneşti. Prin asigurări se accelerează şi procesul de producţie, uneori intrerupt,
deoarece prin indemnizaţia pe care o acordă asiguraţilor, asigurările contribuie la refecerea
bunurilor care au suferit daune.
Societăţile de asigurări îndeplinesc un rol intermediar între asiguraţii care deţin resurse
temporar disponibile şi persoanele fizice şi juridice care solicită aceste resurse. Importanţa
rolului financiar jucat de societăţile de asigurări se desprinde şi din procesul de intermediere
financiară nemonetară, la care acestea participă, cu efecte pozitive asupra stabilităţii monedei
naţionale. Astfel, resursele băneşti atrase prin acest mod în cadrul circuitului economic sunt
orientate spre creşterea capitalului productiv al societăţilor comerciale, sau spre acoperirea
deficitului bugetar, la nivelul administraţiilor centrale de stat sau locale.
Prin asigurare se rezolvă problemele financiare legate de sinistru, rămânand de rezolvat
problemele tehnice şi organizatorice privind refacerea fizică a bunurilor avariate şi repunerea lor
17
Dobrin M., Tănăsescu P. – op. cit., p.9
13
in stare de funcţionare. Astfel, asigurarea face posibilă ca, într-un termen cât mai scurt, să se reia
procesul de producţie.
Ca o completare firească a asigurărilor, au apărut reasigurarile. Acestea favorizează
păstrarea unui anumit echilibru privind rezultatele financiare ale asigurărilor, prin omogenizarea
şi dispersia riscurilor subscrise.18
18
Dobrin, M. – Asigurări şi reasigurări, Ed. Fundaţia România de Mâine, Bucureşi, 2000, p. 48
14
CAPITOLUL II TIPURI DE ASIGURARI
Oamenii luaţi ca indivizi, precum şi societatea în ansamblul ei, în decursul existenţei lor
sunt supuşi unei multitudini de riscuri. Procesul de identificare, cuantificare, cercetare a reacţiei
la riscuri, reducerea probabilităţii de a se produce un risc, implementarea unor măsuri şi
decizii de limitare a producerii pagubelor este definit astăzi ca un transfer al riscului. Prin
intermediul unor societăţi specializate, asigurarea transferă riscul de la o persoană la un grup de
persoane şi, astfel, pot fi mai uşor compensate financiar daunele suferite. În conse- cinţă,
asigurarea realizează transferul riscului de la persoanele fizice şi juridice către societăţile de
asigurări care îşi asumă riscul. Asigurarea se bazează pe împărţirea riscului, prin participarea cu
sume mici (cote minime), la acoperirea daunelor suferite de către asiguraţi. De fapt, activitatea de
asigurare reprezintă împărţirea, respectiv dispersia riscului.
Asigurarea reprezintă acea activitate economico-socială, care constă în protecţia
persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraţi împotriva diverselor riscuri, fiind realizată
de către societăţi specializate, în calitate de asigurători. Ca entitate economică, societatea de
asigurări îşi asumă şi administrează riscul de a despăgubi numai în cazul producerii unui
eveniment cuprins în contractul (poliţa) de asigurare.19
Participarea la această formă de protecţie se face în mod facultativ, prin acceptarea unor
termeni şi condiţii atât de către asigurător, cât şi de către asigurat prin clauzele conţinute în
contractul (poliţa) de asigurare.
Asigurătorii preiau anumite riscuri în schimbul plăţii de către asiguraţi a unei sume de
bani, numită primă de asigurare. Astfel, în cazul producerii unor evenimente sau fenomene
supuse asigurării, asigurătorul urmează să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite.
Prin definiţie, asigurarea reprezintă un acord de voinţă (sub formă de contract) între
asigurat şi asigurător, prin care asigurătorul oferă asiguratului contravaloarea daunelor (sau
suma asigurată) în cazul producerii riscurilor, în schimbul plăţii de către asiguraţi a
primei de asigurare.
În principiu, asigurările înseamnă:
- existenţa comunităţii de risc;
- mutualitatea în suportarea pagubelor;
- împărţirea, respectiv, dispersia riscului.
19
Titel Neagu, Asigurari, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
15
Ca forme de protecţie împotriva riscurilor, practicate de-a lungul timpului, se întâlnesc:
- autoasigurarea;
- asigurarea propriu-zisă;
- coasigurarea;
- reasigurarea;
- retrocedarea (retrocesiunea).
Autoasigurarea este o metodă de creare autonomă, descentralizată şi independentă a unor
fonduri de rezervă de către persoane fizice şi juridice.20
Din spirit de prevedere, populaţia şi unităţile economice pot să- şi constituie fonduri
băneşti de rezervă, având rol de autoprotecţie sau de autoasigurare. Însă, numai atunci când
fondurile de autoasigurare sunt suficient de mari, populaţia şi unităţile economice sunt în
măsură să-şi refacă bunurile materiale distruse de accidente sau fenomene naturale imprevizibile.
Un fond suficient de mare se constituie în decursul unei perioade îndelungate de timp şi poate
afecta ritmul dezvoltării economice a unităţii respective. Pe lângă capacitatea limitată de
constituire a fondului de autoprotecţie, apare inconvenientul imobilizării unor mijloace necesare
pentru acoperirea pagubelor.
Constituirea unui fond de rezervă, generează costuri suplimentare pentru o unitate
economică. Aceasta, deoarece fondul de rezervă trebuie să aibă un grad ridicat de lichiditate,
pentru a putea fi folosit imediat în caz de necesitate. În concluzie, costul autoprotecţiei este mai
ridicat decât cel al unei asigurări propriu-zise.
Ca metodă, autoasigurarea este foarte rar utilizată, deoarece nu poate fi eficientă decât în cazul în
care capacitatea financiară a firmei este foarte mare, iar frecvenţa riscurilor este foarte redusă.
Autoasigurarea nu respectă principiul fundamental al asigurării, care este principiul mutualităţii.
Deşi este bazată pe prevedere, autoasigurarea, ca formă de protecţie, este neeconomică, dificil de
realizat şi în cea mai mare parte insuficientă. Paguba poate interveni într-un moment în care
rezervele constituite sunt precare. Rezerve semnificative nu-şi pot constitui nici măcar agenţii
economici puternici. Pe de altă parte, sumele imobilizate în rezervele respective nu pot fi utilizate
în activitatea economică, ceea ce îi afectează eficienţa.
Asigurarea propriu-zisă este diferită de autoasigurare, deoarece presupune existenţa
comunităţii de risc şi mutualitatea în compensarea daunelor, a prejudiciilor şi a răspunderii faţă
de terţele persoane care au suferit prejudicii. Asigurarea propriu-zisă este operaţiunea prin care
asigurătorul, organizând pe principiul mutualităţii un număr mare de asiguraţi expuşi la
producerea anumitor riscuri, îi indemnizează doar pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe
seama fondului comun constituit din primele încasate.
20
16
Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele garantate, el trebuie să
organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase.
Asiguratul, prin despăgubirile primite, este repus în situaţia financiară pe care a avut-o
înainte de producerea unui eveniment asigurat. Acest lucru exprimă scopul principal al unei
asigurări, compensarea pierderilor suferite de către asigurat, şi nu obţinerea de către acesta a unui
profit de pe urma asigurării.21
Din punct de vedere tehnic, asigurarea presupune:
- existenţa riscului;
- faptul că un asigurător organizează, în baza principiului mutualităţii, un număr mare de
asiguraţi;
- indemnizarea celor care suferă un sinistru se efectuează pe seama unui fond comun
constituit din primele încasate;
- organizarea mutualităţii se realizează după reguli matematice riguroase.
Protecţia prin asigurare se realizează prin intermediul societăţilor de asigurări,
funcţionează în baza unei legislaţii, a unor norme şi principii economice care urmăresc
protejarea persoanelor ce consimt să participe la fondurile financiare.
Cheltuielile necesare reparaţiei unui bun asigurat sau înlocuirii acestuia pot cuprinde în
limita sumei asigurate, menţionate în poliţă, costul la data daunei, al reparaţiilor, refacerii,
restaurării, recondiţionării sau înlocuirii părţilor avariate sau distruse, precum şi al manoperei.
Specifice domeniului asigurărilor sunt următoarele trăsături:
a) calitatea de intermediar financiar;
b) ramură prestatoare de servicii;
c) caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube;
e) asigurările se bazează pe principiul mutualitătii.
Potenţialii asiguraţi recurg la asigurare numai dacă prima de asigurare pe care ar trebui să o
achite este suficient de redusă, comparativ cu mărimea pagubei pe care ar trebui să o suporte,
dacă s-ar produce fenomenul (evenimentul) respectiv. În cazul în care prima este prea ridicată,
asigurarea îşi pierde atractivitatea pentru potenţialii clienţi.
În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi coasigurarea,
care acoperă situaţia în care, dat fiind valoarea bunurilor asigurabile, precum şi numărul lor,
riscurile vizate fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurări, asiguratul încheie
contractul de asigurare cu mai multe societăţi, care participă la acoperire fiecare în cotă parte,
pentru aceeaşi perioadă.
În condiţiile producerii evenimentului asigurat, fiecare asigurător urmează să contribuie la
21
17
acoperirea daunei proporţional cu contribuţia sa la acoperirea riscului.
Ca formă de protecţie împotriva riscurilor, coasigurarea se utilizează, în mod deosebit,
atunci când valoarea bunului asigurat este foarte mare şi, în consecinţă, nicio societate de
asigurări nu poate să-şi asume răspunderea preluării în întregime, pe contul său, a întregului risc.
În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaţii:
a) asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinţă
directă a riscului;
b) între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte;
c) între asigurători nu se practică solidaritatea convenţională. Datorită existenţei unor
bunuri de valori imense, care depăşesc cu mult capacitatea financiară a unor societăţi de
asigurări, acestea nu doresc să preia în contul lor, riscuri enorme. De aceea, la rândul lor, caută
să obţină protecţie prin reasigurare.22
De fapt, reasigurarea este un contract încheiat între asigurătorul iniţial, care devine
reasigurat, şi o societate de reasigurare, care devine reasigurător. În acest caz, reasigurătorul
cedează o parte din prima de asigurare iniţială, respectiv o parte din riscurile iniţiale, urmând ca
în situaţia producerii riscurilor asigurate, reasigurătorul să plătească o parte din despăgubire
asigurătorului iniţial. În realitate, asigurătorii încheie mai multe contracte de reasigurare.
Reasigurătorul, doreşte şi el să obţină o protecţie pentru portofoliul său de afaceri, printr-un
contract de retrocedare. În această nouă relaţie contractuală, reasigurătorul este supranumit
retrocedent, iar societatea ce preia riscurile de la el este supranumită retrocesionar (societate de
asigurare, reasigurare). Prin retrocesiune se cedează o parte din prime, din risc şi din cuantumul
despăgubirilor.
Atunci când activitatea de asigurare se bazează pe o dispersie cât mai mare a riscului,
acoperirea pagubei este suportată de un număr mare de persoane fizice sau juridice, în cote
foarte mici în comparaţie cu dimensiunea pagubei.
Asigurarea prezintă trei aspecte: juridic, economic şi financiar.
Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare şi a legii cu
privire la activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de drepturi şi obligaţii în
materie de asigurări, se completează reciproc. Contractul de asigurare este un act juridic care
prevede obligaţia asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaţia
asigurătorului de a achita indemnizaţia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie
asiguratului, fie beneficiarului asigurării, în limitele şi în termenele convenite. Potrivit Legii nr.
136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, (modificată şi completată prin Legea nr.
172/2014), prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului,
22
18
iar acesta se obligă ca, la producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului,
despăgubirea (indemnizaţia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite. Contractul
de asigurare îşi pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a evenimentului este de 100%.
În domeniul asigurărilor, termenul general de prescripţie nu se aplică în cazul drepturilor
asiguraţilor asupra sumelor rezultate din rezerva de prime, ce se constituie la asigurările de
persoane.
Dimensiunea economică a asigurării o reprezintă acoperirea daunelor (pagubelor)
provocate de anumite fenomene (evenimente), dintr-un fond de asigurare, creat din colectarea
primelor de asigurare plătite de către asiguraţi şi având ca destinaţie:
- plata daunelor;
- crearea unui fond de rezervă (din care se vor achita daunele mari);
- acoperirea cheltuielilor administrative ale societăţii.
Trebuie subliniat faptul că fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor pagube
provocate de evenimente viitoare şi nesigure, deci aceste fonduri nu acoperă pierderi cauzate de
utilizarea normală a unor bunuri sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.
Asigurarea oferă avantajul că membrii comunităţii afectaţi de producerea riscului asigurat,
primesc din fondul de asigurare, cu titlu de indemnizaţie (despăgubire), sume care pot depăşi
de câteva ori cuantumul contribuţiei acestora la fondul respectiv.23
Daunele materiale şi financiare suferite sunt despăgubite din fondurile special create din
primele de asigurare plătite de asiguraţi, fiind achitate de către societatea de asigurări persoanei
asigurate, respectiv, titularului asigurării. Însă, despăgubirile se plătesc asiguratului numai în
urma producerii acelor pagube generate de riscuri asigurate, ce au fost stipulate prin contractul
de asigurare.
În ceea ce priveşte fondul de asigurare se constată următoarele:
- fondul de asigurare se constituie în expresie bănească chiar şi atunci când asigurătorul îşi
onorează obligaţiile asumate prin prestaţii în natură;
- prin participarea la constituirea fondului de asigurare la dispoziţia unei organizaţii
specializate se formează o comunitate de risc;
- constituirea şi utilizarea fondului de asigurare se bazează pe aplicarea principiului
mutualităţii.
Fondurile se constituie descentralizat, dar se utilizează în mod centralizat de către
societăţile de asigurări. Fondul de asigurare se formează în mod descentralizat, prin încasarea de
prime de asigurare sau cotizaţii, achitate de către acele persoane fizice sau juridice care sunt
interesate în înlăturarea eventualelor pagube provocate de anumite fenomene
23
19
(evenimente) viitoare şi nesigure. Din acest fond nu sunt suportate pierderile determinate de
folosirea şi consumarea normală a acestora sau de diminuarea valorii lor din diverse motive.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
a) plata indemnizaţiei de asigurare la acoperirea pagubelor provocate de fenomenele,
evenimentele sau acidentele în cadrul asigu- rărilor de bunuri şi de răspundere civilă, respectiv
plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;
b) plata despăgubirilor şi pentru finanţarea unor acţiuni cu caracter preventiv, acolo unde
este cazul;
c) acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodăreşti şi pentru constituirea unor fonduri de
rezervă care să fie la dispoziţia societăţii de asigurări sau a organizaţiei mutuale de asigurare
etc.
La societăţile mutuale de asigurări, fiecare membru are calitatea atât de asigurat, cât şi de
asigurător, iar contribuţiile acestora se regularizează la sfârşitul fiecărui an.
La asigurările de viaţă, sub aspect financiar, avem de-a face cu o activitate de intermediere
financiară între persoanele fizice asigurate, care achită prime în mod eşalonat şi solicitanţii de
resurse financiare suplimentare. Ca urmare, asigurările de viaţă oferă persoanelor fizice nu
numai o protecţie ca atare, dar şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor
băneşti.24 Totodată, societăţile de asigurări, atunci când dispun de resurse băneşti, apar pe piaţa
financiară cu o ofertă de capital atât pentru plasamente, cât şi pentru acordarea de împrumuturi,
fie pentru acoperirea unor deficite bugetare, fie pentru finanţarea unor investiţii.
Asigurările de pagube (daune), având esenţialmente caracter de despăgubire, reunesc
asigurările de bunuri şi de răspundere civilă şi au ca scop repararea prejudiciului care ameninţă
patrimoniul asiguratului.
Caracterul aleatoriu al daunelor este dat de faptul că volumul daunelor nu se poate
cunoaşte dinainte, dar se poate aproxima prin calcule bazate pe teoria probabilităţilor.
Dimensiunea financiară este determinată, pe de o parte, de faptul că nu toate poliţele
de asigurare au ca rezultat producerea riscurilor, iar pe de altă parte, de decalajul în timp între
momentul încasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor. Ca atare, societăţile de asigurări
investesc sumele încasate sub forma primelor de asigurare, sporind disponibilităţile existente.
La asigurările de viaţă există posibilitatea economisirii, care reprezintă de fapt o altă
funcţie a asigurărilor. Astfel, asiguraţii, prin poliţele de asigurare, au posibilitatea ca, alături de
protecţie, să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma asigurată şi, în plus, pot
să participe la profitul obţinut din sumele investite.
24
20
2.1.Facultativa :
Asigurarea facultativă auto de avarii şi furt (CASCO) (condiţii de asigurare)
În cadrul circulaţiei auto, riscurile care apar cel mai frecvent sunt:
- avarierea autovehiculului;
- avarierea unui alt autovehicul în timpul accidentului cu
autovehiculul propriu;
- avarierea sau distrugerea unor bunuri;
- accidentarea conducătorului auto sau a altor persoane din
autovehicul;
- accidentarea unor persoane dintr-un vehicul implicat în
accidentul de circulaţie sau a unui pieton;
- avarierea sau distrugerea autovehiculului pe timpul staţionării în garaj sau în parcare;
- furtul autovehiculului.
Sunt supuse asigurării autovehiculele înmatriculate în România care aparţin persoanelor
fizice sau juridice.25
Despăgubiri acordate de către asigurător

În caz de daune parţiale:
- costul reparaţiilor, respectiv a înlocuirii pieselor avariate;
- cheltuielile efectuate în vederea transportului autovehiculului avariat la cel mai apropiat
atelier de reparaţii ce poate efectua reparaţia sau la locul de adăpostire;
- cheltuielile efectuate în vederea limitării pagubelor.
În caz de daună totală asigurătorul achită suma asigurată la care s-a făcut asigurarea şi care
este înscrisă în poliţa de asigurare, mai puţin franşiza şi contravaloarea pieselor rămase
neavariate, rezultate din dezafectarea autovehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului.
În cazul în care autovehiculul devine nedeplasabil în urma accidentului intervine serviciul
Road Assistance, în vederea depanării sau a transportului cu ajutorul platformei până la unul
din service-urile auto cu care asigurătorul colaborează în regim de decontare directă.
Decontarea directă a reparaţiilor este un alt element de confort pentru asigurat, acesta
nefiind nevoit să plătească nimic în avans, pentru ca abia mai târziu să-şi recupereze banii de la
compania de asigurări, toate cheltuielile corespunzătoare reparaţiilor rămânând în sarcina
25
21
asigurătorului.
Acoperiri standard:
- ciocniri, loviri, răsturnări, zgârieri, căderi, inclusiv căderea pe autovehicul a unor corpuri;
- incendiu, explozie, afumare, pătare, carbonizare şi alte diverse distrugeri ca urmare a
incendiului;
- inundaţie, furtună, uragan, cutremur, prăbuşire sau alunecare de teren, acţiunea apelor
curgătoare şi a obiectelor purtate de apă;
- ploaie torenţială, grindină, trăsnet, avalanşă de zăpadă, greutatea stratului de
zăpadă sau de gheaţă;
- furtul autovehiculului sau al unor părţi componente ale acestuia;
- pagubele cauzate autovehiculului sau părţilor componente ale acestuia ca urmare a
furtului;
- pagubele cauzate autovehiculului sau părţilor componente ale acestuia ca urmare a
vandalismului (spargeri, loviri cu intenţie, acţiuni duşmănoase etc.), tulburărilor politice,
incendierii etc.
Asigurarea pentru daune materiale acoperă daune ale autovehiculelor asigurate provocate
prin ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau corpuri mobile sau imobile, căderi (căderi în
prăpastie), cădere pe autovehicule a unor corpuri, derapări sau răsturnări.26
Asigurarea de incendiu acoperă daunele autovehiculului asigurat provenite din incendiu,
trăsnet, sau explozie (explozia rezervorului de combustibil, chiar dacă nu a fost urmată de
incendiu).
În caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele suferite de autovehiculul
asigurat, prin pătare, carbonizare, afumare, scurtcircuit, precum şi alte daune provocate de
incendiu.
Asigurarea pentru furt total acoperă valoarea reală a autovehiculului asigurat în ziua în care
s-a înfăptuit şi s-a declarat furtul la poliţie.
Asigurarea pentru daune provocate în timpul furtului total al autovehiculului acoperă
daunele suferite de autovehiculul furat şi ulterior găsit (exemplu de daune: portiere forţate,
geamuri sparte etc.).
Asigurarea pentru furtul parţial acoperă furtul echipamentului şi al dotărilor standard şi/sau
suplimentare ale autovehiculului (radiocasetofon, boxe etc.) dacă acestea din urmă au fost
declarate în cererea de asigurare.
Asigurarea împotriva calamităţilor acoperă pagubele provenite prin efect direct de la ploi
torenţiale, furtună, uragan, grindină, inundaţii, cutremur, prăbuşiri sau alunecări de teren,
26
Cistelecan Lazăr, Cistelecan Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş, 1997.
22
avalanşe de zăpadă. În caz de daună se va aplica o franşiză de 2% din valoarea asigurată.
În cadrul asigurărilor facultative de autovehicule nu se acordă despăgubiri în următoarele
situaţii:
- paguba a fost produsă ca urmare a trepidaţiilor autovehiculului în timpul mersului;
- autovehiculul nu avea certificat de înmatriculare valabil;
- paguba s-a produs în timpul comiterii de către asigurat a unei infracţiuni contra
siguranţei statului ;
- paguba a survenit ca urmare a unor defectele de fabricaţie ale unor piese sau alte
componente.
Asigurătorul poate oferi suplimentar remorcaj gratuit în caz de accident rutier al
autoturismului până la cel mai apropiat service autorizat.27
Decontarea reparaţiilor se efectuează direct către unităţile service unde s-au efectuat
reparaţiile, dacă aceste service-uri au încheiate contracte de colaborare cu societatea de
asigurări.
Plata daunelor se va face într-un interval de maximum 15 zile lucrătoare de la data
depunerii ultimului document necesar dosarului de daună, dacă nu s-a agreat în alt fel, sau
direct la service-urile cu care asigurătorul are convenţii de colaborare.
La reînnoirea contractului de asigurare, în cazul în care nu s-au înregistrat daune asupra
autovehiculelor asigurate, se va acorda o reducere a primei de asigurare de până la 10%.
Prin suma asigurată se înţelege valoarea reală a autovehiculului, corespunzătoare anului de
fabricaţie.
Nu se vor acoperi prin asigurarea CASCO vehicule cu o vechime mai mare de 10ani.
Nu se pot asigura CASCO autoturisme care nu sunt înmatriculate în
România.
2.2.Obligatorii:
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente

de autovehicule (R.C.A.)
În cadrul asigurărilor de răspundere civilă auto, societăţile de asigurări acordă despăgubiri
27
23
dacă producerea pagubei s-a datorat vinei exclusive a conducătorului autovehiculului asigurat.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în
afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel
autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu
deţinătorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate
în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul,
numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul
autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau deţinătorului ori conducătorului
autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.28
La asigurarea obligatorie de răspundere civilă, privind indemnizaţia de asigurare se prevede:
- asigurătorul acordă despăgubiri pentru pagubele cauzate terţilor, inclusiv cheltuielile
făcute de asiguraţi în procesul civil;
- asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru amenzile de orice fel şi cheltuielile legate de
procesul penal;
- obligaţia asigurătorului se limitează prin lege, numai în cazurile pagubelor la bunuri.
Despăgubirile se plătesc atunci când:
- producerea pagubei s-a datorat conducătorului autovehiculului asigurat;
- cel care conducea autovehiculul implicat în producerea accidentului este o altă persoană
decât asiguratul;
- persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de
bunuri se acordă despăgubiri dacă auto-vehiculul care a produs accidentul este identificat şi
asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de
producerea pagubei, în următoarele cazuri:
- accidentul a fost produs cu intenţie;
- accidenul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale
privind circulaţia pe drumurile publice şi considerate ca infracţiuni săvârşite cu intenţie;
- accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă
să se sustragă de la urmărire;
- persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără
consimţământul asiguratului.
28
Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Sută Nicolae, Sebe Emil, Transporturi şi asigurări, Editura Metropol,
Bucureşti, 1994.
24
Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi să înştiinţeze în scris asigurătorul despre
producerea evenimentului asigurat în termen de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, exceptând
cazurile de forţă majoră, în care termenul de 4 zile lucrătoare poate începe de la data încetării
acestora.
Legislaţia din România, referitoare la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto,
stabileşte:
- asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto se practică numai de către asigurători autorizaţi
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
- încheierea acestei asigurări este obligatorie şi pentru asigurătorii autorizaţi;
- refuzul societăţii de asigurări autorizate de a încheia contractul de asigurare obligatorie la
cererea deţinătorului de autovehicul constituie contravenţie.
Primele încasate din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto sunt percepute numai
de anumite societăţi, care sunt autorizate de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.29
Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş, pentru

mărfurile transportate cu autovehicule, numai pe teritoriul României (condiţii de
asigurare)
Cine se poate asigura:

- societăţile ce efectuează transporturi internaţionale de mărfuri sau transporturi de mărfuri
numai pe teritoriul României cu autovehiculele menţionate expres în poliţa de asigurare.
Riscurile pentru care se asigură:
- pierderea totală sau parţială a mărfii sau pentru avarierea acesteia, care se produce din
momentul primirii mărfii la transport şi până la predarea acesteia, precum şi pentru depăşirea
termenului de livrare.
- pagubele produse mărfurilor transportate ca urmare a unor defecţiuni tehnice ale
autovehiculului sau ca urmare a vinovăţiei persoanelor de la care a închiriat autovehiculul
transportatorul.30
La asigurarea facultativă a bunurilor pe timpul transportului terestru, societatea de
29
Alexa Constantin, Ciurel Violeta, Sută Nicolae, Sebe Emil, Transporturi şi asigurări, Editura Metropol,
Bucureşti, 1994.
30
25
asigurări nu acordă despăgubiri, în următoarele situaţii:
- pagubele au survenit ca urmare a alterării bunurilor asigurate;
- pagubele au fost provocate de insecte şi rozătoare;
- pagubele s-au produs ca urmare a conservării necorespunzătoare de către asigurat a bunurilor
transportate;
- pagubele au survenit din cauza însuşirilor proprii naturii bunurilor transportate.
Despăgubirile primite:
În caz de pagubă totală:
- la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăţi, metri lineari, pătraţi sau cubi,
valoarea la data producerii evenimentului asigurat a părţii din cantitatea totală care a fost
distrusă în întregime;
- la celelalte bunuri, valoarea la data producerii evenimentului asigurat a bunurilor distruse,
din care se scade, cu acordul asiguratului, valoarea la aceeaşi dată a resturilor ce se mai pot
întrebuinţa sau valorifica.31
În caz de pagubă parţială:
- la bunuri a căror cantitate se exprimă în kg., litri, bucăţi, metri lineari, pătraţi sau cubi,
valoarea la data producerii evenimentului asigurat a pierderii de calitate (deprecierii) a acelei
părţi din cantitatea totală care a rămas după pagubă şi care diminuează valoarea bunurilor
respective. Gradul de depreciere se stabileşte în procente, pe baza examinării bunurilor avariate;
- la celelalte bunuri, costul reparaţiilor părţilor componente sau pieselor avariate, ori costul
de înlocuire sau de recondiţionare al acestora, din care se scade, cu acordul asiguratului, valoarea
la data producerii evenimentului asigurat a resturilor ce se mai pot întrebuinţa sau valorifica.
2.3. Protecţia asiguraţilor

În Uniunea Europeană se remarcă două forme de protecţie a asiguraţilor:
- cea a Marii Britanii şi a Olandei, care se concentrează asupra urmăririi solvabilităţii
asigurătorilor şi asupra controlului cifrei de afaceri la asigurările obligatorii, precum şi asupra
urmăririi creării unui fond de rezervă sigur; autoritatea de supraveghere poate interveni atunci
când este cazul în activitatea unei societăţi de asigurări, pentru a preveni insolvabilitatea
acesteia;
- cea a Germaniei şi a altor ţări din cadrul Uniunii Europene, care constă într-un
control mult mai amănunţit al acurateţi operaţiunilor asigurătorilor.
31
Iulian Văcărel şi Florian Bercea, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 1999, pag. 93.
26
În România, Fondul de protejare a asiguraţilor a fost înfiinţat în baza Legii nr.136/1995
privind asigurările şi reasigurările în România şi este destinat plăţilor de despăgubiri şi sume
asigurate către asiguraţi în caz de faliment al societăţilor de asigurări.
Fondul este administrat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, care stabileşte
anual o cotă procentuală, care se aplică asupra volumului de prime încasate de societăţile
de asigurări, respectiv reasigurări şi elaborează norme privind utilizarea acestuia.
Fondul este alimentat atât din contribuţiile vărsate de societăţile de asigurări, în cota
procentuală stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi din veniturile
rezultate din fructificarea acestora, toate disponibilităţile fiind păstrate la Trezoreria statului în
condiţii de risc zero.
Potrivit Normelor privind constituirea, utilizarea şi gestionarea Fondului special pentru
protejarea asiguraţilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr. 1998/1996,
disponibilul din acest fond se utilizează în cazul societăţilor pentru care a fost iniţiată
procedura de lichidare. În conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995 privind procedura
reorganizării şi lichidării judiciare, pentru plata sumelor asigurate se recurge la rezervele
matematice şi la fondurile obţinute din vânzarea bunurilor aparţinând societăţii.32
Fiecare cheltuială efectuată din Fondul pentru protejarea asiguraţilor, cu respectarea
condiţiilor de mai sus, va reprezenta:
- până la 100% din suma asigurată pentru contractele de asigurare de viaţă care expiră
în anul în care s-a produs lichidarea judiciară a societăţilor de asigurări;
- până la 100% din suma de răscumpărare pentru contractele de asigurări de viaţă, dacă
aceasta este prevăzută prin condiţiile de asigurare.
- până la 70% din despăgubirea cuvenită pentru poliţele aferente celorlalte categorii de
asigurări pentru riscurile produse în perioada de valabilitate a poliţelor, dar nu mai târziu
de momentul închiderii procedurii de lichidare judiciară a societăţilor de asigurări.
În prezent, asigurătorii contribuie la Fondul de protejare într-o cotă de 1%.
În vederea protejării victimelor accidentelor de circulaţie auto, soldate cu vătămări
corporale sau decese, în care autorul a rămas neidentificat şi autovehiculul este neasigurat,
se constituie Fondul de protecţie a victimelor străzii. Acest fond se constituie şi se
administrează de către Biroul Asigurătorilor de Autovehicule, care stabileşte o cotă
procentuală ce se va aplica asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea
obligatorie de răspundere civilă auto de către societăţile autorizate şi vor elabora norme
privind utilizarea fondului, cu avizul Ministerului Finanţelor.
32
Iulian Văcărel şi Florian Bercea, Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 1999, pag. 97.
27
Din Fondul de protecţie a victimelor străzii se pot plăti despăgubiri numai în
următoarele condiţii:
- autorul accidentului a rămas neidentificat;
- paguba a fost cauzată prin atingerea adusă persoanei;
- autovehiculul care a produs accidentul este neasigurat.
28
CAPITOLUL III METODOLOGIA:CONSTATAREA ŞI PLATA
DAUNELOR
3.1. Caracteristici ale asigurării obligatorie de răspundere civilă auto
3.1.1.Reglementarea şi elementele tehnice ale asigurarării obligatorie de răspundere

civilă auto
Asigurările obligatorii se numesc astfel prin voinţa legii. În România sunt considerate
obligatorii asigurările de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor din accidente de
autovehicule, în sensul că atât primele de asigurare, cât şi tehnicile de reglementare a daunelor şi
plata indemnizaţiilor de asigurare sunt reglementate în totalitate prin act normativ.33
Principiul obligativităţii încheierii asigurărilor spune că persoanele fizice şi cele juridice,
inclusiv agenţii economici care deţin autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt
obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin
accidente de autovehicule pe teritoriul României. Tot astfel, obligaţi să deţină o asigurare de
răspundere civilă pentru daunele produse terţilor din accidente de autovehicule sunt şi cetăţenii
sau rezidenţii care călătoresc în România la bordul propriilor autovehicule, direct sau prin
reprezentanţi.34
În prezent legea care guvernează în România Asigurarea Obligatorie Auto este legea nr.
136/1995 privind asigurarea şi reasigurarea în România, care la capitolul 3 conţine prevederi în
legătură cu Asigurarea obligatorie de raspundere civilă pentru pagube produse terţilor din
accidente de autovehicule. Prin legea 136/1995 şi prin Hotărârile de Guvern emise în fiecare an
în aplicarea articolului 53 al acesteia, sunt stabilite clauzele contractului de asigurare, valoarea
maximă a despăgubirilor, precum şi nivelul primelor de asigurare, pe categorii de autovehicule.35
Conform Legii 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, asigurarea de
răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de autovehicule este singura formă de
asigurare obligatorie.36
O formă a asigurării de răspundere civilă auto practicată de Omniasig S.A. este RCA
Exccedent, care este o asigurare facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor, excedent
peste limita maximă a răspunderii precizate în Normele privind aplicarea legii în domeniul
33
Tudor, M., Almăjanu, F. – op. cit., p. 84
34
Legea nr. 136/ 1995, art. 48
35
Dobrin, M. – op. cit., p. 144
36
Legea nr. 136/1995, art. 4
29
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule.
Creşterea într-un ritm rapid a numărului autovehiculelor de toate tipurile care circulă pe
drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele sau vătămările
corporale produse prin accidente auto să capete un interes general, deoarece aceasta ameninţă un
număr mare de persoane şi, respectiv, de bunuri ale acestora. Astfel, protejarea victimelor
accidentelor de circulaţie a devenit o problemă de ordin social foarte importantă. Drept urmare,
în numeroase ţări s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele
produse prin accidente de autovehicule, considerându-se că prin implicaţiile sale deosebite o
astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deţinător de autovehicule.37
Prin asigurarea de răspundere civilă auto se acoperă toate sumele pe care asiguratul,
conform legii, este obligat să le plătească pentru pagubele materiale sau vătămările corporale
produse de el unui terţ.38 Se poate adăuga faptul că:39 răspunderea poate fi datorată ca urmare a
unei pagube produse altei persoane sau proprietăţi sau prin încălcarea drepturilor acesteia. O
astfel de asigurare acoperă numai „răspunderea legală” a asiguratului.
Prin această asigurare, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru
prejudiciul de care asiguratul răspunde în faţa legii faţă de terţele persoane păgubite în accidente
de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum şi pentru
cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. 40 Datorită caracterului obligatoriu, unicităţii
condiţiilor de asigurare şi primelor de asigurare practicate, pentru această asigurare nu se încheie
contract de asigurare, ci se eliberează numai un certificat prin care se confirmă plata primei de
asigurare.41
Asigurătorii acordă despăgubiri42:
- indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul
mersului, cât şi în timpul staţionării autovehiculului asigurat;
- pentru pagubele produse de dispozitivele sau instalaţiile cu care au fost echipate
autovehiculele, precum şi pentru pagubele cauzate de remorci, semiremorci ori ataşe;
- dacă paguba a fost produsă din culpa conducătorului autovehiculului;
37
Văcărel, I.,Bercea, F. – Asigurări şi Reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti, 1993, p. 374
38
Rubin, H.W., - Dictionary of Insurance Terms, Barron’s Educational Series, Inc., New York, 1991 în Dobrin, M.,
Tănăsescu P. – Teoria şi practica asigurărilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 137
39
Brown, R.H. – Dictionary of Marine Insurance Terms, Withreby & Co., London, 1962 în Dobrin, M., Tănăsescu
P. – Teoria şi practica asigurărilor, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, p. 137
40
Legea nr. 136/1995, art. 41
41
Legea nr. 136/1995, art. 5
42
Norme privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse
terţilor prin accidente de autovehicule, Titlul III, Cap. I, art. 20
30
- dacă paguba a fost produsă prin fapta autovehiculului, prin intermediul altui lucru
antrenat de deplasarea autovehiculului, prin scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a
substanţelor, materialelor sau obiectelor transportate;
- atunci când conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului este o
altă persoană decât asiguratul, precum şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul,
reşedinţa sau sediul în România.
Conform articolului 50 al Legii nr. 136/1995 despăgubirile se acordă pentru sumele pe
care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată
persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea
de bunuri. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele
aflate in afara autovehiculului, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport
contractual exisitent cu deţinătorul autovehiculului respectiv. Pentru avarierea sau distrugerea
bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs
accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate
în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă
nu aparţineau deţinătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea
accidentului.
Legea precizează şi situaţii mai rar întănite, dar posibile, când, pentru acelaşi deţinător de
autovehicul, există, la data producerii accidentului, mai multe asigurări valabile. În acest caz,
despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii, asiguratul având obligaţia de a-l
informa pe asigurător despre încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.43
Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi
asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă
şi irevocabilă pronunţată în România.44 Ele se plătesc de către asigurător nemijlocit persoanelor
fizice sau juridice păgubite, în măsura în care nu au fost despăgubite de asigurat. Despăgubirile
nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului şi se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc că au
despăgubit pe cei păgubiţi şi despăgubirile urmează să fie recuperate conform prevederilor
acestei legi.45
Nu pot fi acordate despăgubiri pentru pagube produse prin accidente de autovehicule în
cazul în care46:
- accidentul a fost produs în caz de forţă majoră (trăsnet, inundaţie etc);
- accidentul a fost produs cu intenţie;
43
Legea nr. 136/1995, art. 52
44
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul III, Cap. III, art. 29
45
Ciurel, V., - op. cit., p. 318
46
Ciurel, V., - op. cit., p. 321
31
- accidentul a fost produs în timpul unor fapte incriminante de dispoziţiile legale privind
circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie;
- accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearcă
să se sustragă de la urmărire;
- pagubele sunt urmare a unui transport de produse periculoase, substanţe inflamabile,
explozive, etc;
- pagubele cauzate, în cazul în care deţinătorul autovehiculului nu face dovada
valabilităţii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicule la data accidentului;
- pagube sunt situate sub limita minimă a despăgubirilor sau pentru partea de prejudiciu
care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute de reglementările în
vigoare;
- cheltuielile făcute în procesul penal de către deţinătorul sau conducătorul
autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei.
Termenul în care asiguraţii sau reprezentanţii acestora trebuie să înştiinţeze asigurătorul
despre producerea accidentului este de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu excepţia cazurilor
de forţă majoră, în care termenul de 4 zile lucrătoare începe de la data încetării acestora. În caz
de neîndeplinire a acestor obligaţii, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii, numai
dacă, din acest motiv, nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat şi mărimea
pagubei.47
Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii48 pe baza convenţiei dintre asiguraţi,
persoane păgubite şi asigurători se dă de către proprietarul autovehiculului răspunzător de
producerea pagubei sau de conducătorul acestuia pe actele eliberate de autorităţile publice
competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule, pe înştiinţarea sau pe
procesul verbal de constatare a pagubelor, întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie
şi avizare de daună pentru asigurătorul de răspundere civilă.
În ceea ce priveşte cumulul despăgubirilor se precizează faptul că acesta este stabilit prin
Hotărâre de Guvern. Astfel, în cazul pagubelor produse prin avarierea sau distrugerea unor
bunuri se prevăd limite minime şi maxime de indemnizare. În caz de vătămare corporală sau
deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, despăgubirea nu poate depăşi o
anumită valoare, prestabilită pentru fiecare persoană accidentată, şi nici o sumă maximă
asigurată, indiferent de numărul persoanelor accidentate. Limitele de despăgubire se stabilesc
anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. De la data aderării
47
Dobrin, M., - op.cit., p. 146
48
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul III, Cap. II, art. 24-28
32
Romăniei la Uniunea Europeană, limitele de despăgubire vor fi cele prevăzute în Directivele
Uniunii Europene. Pentru anul 2005, respectiv 2006, limitele de despăgubire sunt prezentate în
Anexa nr. 3
Asigurătorul va efectua plata despăgubirilor în termen de cel mult 20 de zile
calendaristice de la data depunerii de către persoana păgubită a ultimului document necesar
finalizării dosarului de daune. Persoana păgubită va specifica în cererea de despăgubire
modalitatea de plată: în numerar sau prin ordin de plată, în cont bancar personal sau în contul
bancar al unităţii de specialitate care a efectuat reparaţia. Asigurătorul de răspundere civilă
pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule va reactualiza cuantumul
despăgubirii cu o cotă procentuală de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în efectuarea plăţilor. O
dată cu încasarea despăgubirii, persoana păgubită va menţiona în scris că a fost integral
despăgubită pentru pagubele suferite şi că nu mai are nici o pretenţie de la asigurătorul RCA şi
asigurat (persoana vinovată), în legătură cu paguba respectivă.49
Asigurare RCA se încheie pe o durată nelimitată, asigurarea continuând automat,
valabilitatea acesteia menţinându-se prin plata primelor de asigurare pe perioade de câte 6 sau 12
luni, în funcţie de opţiunea asiguratului. Pentru persoanele fizice şi juridice care au în proprietate
mai mult de un autovehicul înmatriculat sau supus înmatriculării în România, se va încheia un
singur contract de asigurare obligatorie RCA. Asiguratul poate renunţa la asigurare cu notificarea
prealabilă a asigurătorului RCA, care trebuie făcută cu cel puţin 30 de zile, înainte de expirarea
perioadelor menţionate anterior. În cazul în care asiguraţii nu comunică intenţia de denunţare a
asigurării obligatorii RCA în termenul stabilit, la expirarea perioadelor menţionate, asigurarea
obligatorie RCA continuă automat pe perioade egale cu cele anterioare, respectiv de 6 sau 12
luni dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii50:
- nu există prime/ rate de asigurare restante pentru perioada de asigurare anterioară;
- asiguraţii au plătit prima de asigurare aferentă perioadei de asigurare următoare, înainte
de expirarea perioadei de asigurare anterioară.
Pentru deţinătorii de autovehicule înmatriculate în străinătate, care intră pe teritoriul
României, primele de asigurare se stabilesc pe luni, corespunzător perioadei de la intrarea,
respectiv expirarea valabilităţii asigurării, până la ieşirea autovehiculului din ţară.
Răspunderea asigurătorului51 începe:
49
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul III, Cap. IV, art. 45-46
50
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 2, al. 4
51
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 4 -5
33
- din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar
nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul
care îşi îndeplineşte obligaţiile de plată cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de
asigurare anterioare;
- după trecerea a 48 de ore de la expirarea zilei în care au fost achitate primele şi s-a
eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA,
valabilă la momentul plăţii;
- din momentul plăţii primei de asigurare şi al eliberării documentului de asigurare, dar
nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a
înmatriculării autovehiculului, pentru autovehicule ce urmează a fi înmatriculate sau
reînmatriculate.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada înscrisă în
documentul de asigurare sau anterior acestei date, în momentul radierii autovehiculului din
circulaţie.
Articolul 61 din Legea 136/1995 prevede constituirea şi administrarea de către Biroul
Asigurărilor de Autovehicule a Fondului de protecţie a victimelor străzii, conform caruia sunt
protejate victimele accidentelor de circulaţie auto soldate cu vătămări corporale sau decese, în
care autorul a rămas neidentificat şi autovehiculul este neasigurat. Acest fond este format din o
cotă procentuală ce se aplică asupra volumului de prime brute încasate pentru asigurarea de
răspundere civilă auto.
De asemenea, fiecare societate de asigurare este obligată să plătească o anumită sumă
pentru constituirea unui Fond de asigurare. Acestă sumă se calculează separat pentru asigurări
generale şi, respectiv, pentru asigurările de viaţă, aplicându-se o cotă procentuală de maximum
10%, stabilită de CSA, la suma totală a primelor brute încasate din activitatea de asigurare
directă şi din coasigurare. Contribuţia datorată de asigurători la Fond se achită lunar în conturile
CSA până la data de 25 inclusiv a lunii curente, pentru luna precedentă.52
3.1.2.Criterii de diferenţiere a primelor şi tarifele de primă
Piaţa asigurărilor de răspundere civilă auto este supusă unor mari fluctuaţii ale primelor
de asigurare, fiind influenţată, pe de o parte, de presiunea determinată de o concurenţă acerbă şi,
pe de altă parte, de rezultatele daunalităţii fiecărui client în parte.53
52
*** - Tribuna Economică, Nr. 21/2005, p.14
53
Dobrin, M. – op. cit., p. 137
34
Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor de asigurare, termenele de
plată, sancţiunile şi alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor. Nivelul maxim şi cel minim al primelor de
asigurare pentru asigurările obligatorii RCA se stabilesc avându-se în vedere o primă de referinţă
la care se aplică un procent de 10% în plus sau în minus pentru anul 2005 şi un procent de 20%
în plus şi 10% în minus pentru anul 2006. Primele de referinţă pentru asigurările obligatorii RCA
sunt prevăzute în Anexa nr. 4.
Asigurătorii RCA vor stabili anual tarife de prime proprii care să se încadreze în nivelul
maxim şi cel minim al primelor de asigurare, care vor fi prezentate Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor.
Nivelul primelor de asigurare este diferit, după cum este vorba de persoane care deţin
autovehicule înmatriculate în România şi de persoane care intră pe teritoriul României cu
autovehicule înmatriculate în străinătate, dar care nu au încheiată o asigurare valabilă pe
teritoriul ţării sau asigurarea expiră în timpul cât acestea se află pe teritoriul ţării noastre.
1. În cazul persoanelor care posedă autovehicule înmatriculate în România, primele de
asigurare sunt stabilite pentru un an, iar nivelul este diferenţiat pe feluri de autovehicule şi pe
categorii de persoane. Autovehiculele sunt grupate astfel.:
1. Autoturisme, cu diferenţierea nivelului primei pe cinci grupe, în funcţie de capacitatea
cilindrică;
2. Tramvaie, troleibuze şi alte autovehicule pentru transport de persoane (altele decât cele
menţionate la punctul 1);
3. Alte autovehicule cu sau fără remorcă, diferite de cele menţionate la punctele 1, 2 şi 4;
4. Motocicluri cu o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm³ (motociclete, scutere,
mototriciclete şi altele asemănătoare), cu sau fără ataş.
Nivelul primelor de asigurare este diferenţiat, în cazul autoturismelor şi al motociclurilor
cu o capacitate cilindrică mai mare de 69 cm³, şi în funcţie de categoria persoanei care deţine
autovehiculul respectiv. Astfel, prima de asigurare are un nivel mai redus dacă autovehiculul este
deţinut de o persoană fizică, comparativ cu situaţia în care proprietarul este o persoană juridică.
Primele de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de
prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în
perioada de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care
expiră asigurarea, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca şi lună întreagă.
Persoanele fizice pensionate beneficiază de o reducere cu 20% a primelor de asigurare în
baza talonului sau a deciziei de pensionare. Persoanele cu deficienţe locomotorii, deţinătoare de
35
motocicluri şi de autoturisme adaptate infirmităţii lor, inclusiv cele primite de acestea în
folosinţă, beneficiază de o reducere cu 50% a primelor de asigurare.
În cazul persoanelor care deţin autovehicule înmatriculate sau supuse înmatriculării în
România primele de asigurare se plătesc astfel54:
a) pentru autovehiculele care sunt deja înmatriculate la data de 31 decembrie 2014,
primele se plătesc pentru întregul an 2005 sau fracţionat, aferent perioadelor:
- 1 ianuarie-31 decembrie 2005, pâna la data de 31 decembrie 2014;
- 1 ianuarie-30 iunie 2005, pâna la data de 31 decembrie 2014;
În cazul neachitării la scadenţă a primelor de asigurare, deţinătorul autovehiculului este
neasigurat până în momentul intrarii în vigoare a asigurării.
b) pentru autovehiculele care se înmatriculeaza temporar, respectiv pentru cele ce
urmeaza sa fie scoase definitiv din ţară, precum şi în cazul eliberării unei autorizaţii provizorii de
circulaţie, primele de asigurare se calculează lunar şi reprezintă 1/10 din prima de asigurare
anuală.
c) pentru autovehiculele care se radiază din circulaţie în perioada de asigurare, prima de
asigurare aferentă perioadei cuprinsă între data începerii şi data încetării răspunderii
asigurătorului se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al
asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni calendaristice întregi cuprinse în perioada
de valabilitate a asigurării, la care se adaugă prima aferentă lunii calendaristice în care încetează
răspunderea asigurătorului, dacă aceasta nu a fost deja luată în calcul ca şi lună întreagă.
Diferenţa dintre prima de asigurare plătită si cea calculată se restituie asiguratului, la cererea
scrisă a acestuia, însoţită de documentele doveditoare, şi numai în cazurile în care nu s-au plătit
sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a
asigurării.55
Deţinătorii de parcuri auto formate din cel puţin 10 autovehicule înmatriculate pot
negocia cu asigurătorii autorizaţi, pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă
pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, plata fracţionată a primelor de
asigurare.
2. În ceea ce priveşte prima de asigurare pe care trebuie să o plătească persoanele care
intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în străinătate, dar neasigurate sau ale
căror asigurări îşi încetează valabilitatea în timpul cât se află pe teritoriul României, aceasta este
54
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 2
55
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 6, al. 1-2
36
stabiltă pentru o perioadă de o lună, iar nivelul ei este diferit în funcţie de felul autovehiculul. În
acest caz, sunt stabilite 3 grupe de autovehicule, şi anume:
1. Autoturisme;
2. Alte autovehicule decât autoturisme şi motocicluri;
3. Motocicluri.
În cazul persoanelor care intra pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în
strainatate, dar neasigurate sau ale caror asigurari expira în timpul în care se afla pe teritoriul
României, primele de asigurare aferente perioadei în care autovehiculul neasigurat se afla în
România se platesc anticipat si integral, astfel:
a) în mod obligatoriu, la intrarea autovehiculului pe teritoriul României, la punctele de
trecere a frontierei, în cazul persoanelor care intră pe teritoriul României cu autovehicule
înmatriculate în strainatate, dar neasigurate;
b) cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a documentelor de asigurare, la unităţile
teritoriale ale asigurătorilor autorizaţi, în cazul persoanelor care se află pe teritoriul României cu
autovehicule înmatriculate în străinatate şi ale căror asigurări expiră în perioada în care se află în
România.
Nivelul primelor de asigurare anuale pentru autovehicule înmatriculate în România şi
pentru cele înmatriculate în străinătate care intră pe teritoriul României, dar neasigurate, sau ale
căror asigurări expiră în timpul în care se află pe teritoriul României, practicate de Omniasig
S.A. sunt prezentate în Anexa nr. 5.
Refuzul societăţii comerciale autorizate de a încheia asigurarea obligatorie se
sancţionează cu amendă, putându-se lua şi măsura de suspendare a activităţii pe o perioadă de
până la un an. Încălcarea de către persoanele fizice şi juridice a obligaţiei de asigurare se
sancţionează de asemenea, cu amendă şi cu reţinerea certificatului de înmatriculare a
autovehiculului pâna la prezentarea documentului privind încheierea asigurarii.56
Dovada existenţei asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse
terţilor prin accidente de autovehicule o constituie:57
- documentul (poliţa) de asigurare emis de asigurătorii RCA, pentru autovehicule
înmatriculate în România;
- documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă auto, eliberate de
societăţile de asigurare din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru
perioada menţionată în acestea sau documentul de asigurare emis de asigurătorii RCA din
România, pentru autovehiculele înmatriculate în străinătate.
56
Legea nr. 136/1995, Art.63-64
57
Legea nr. 136/1995, Art. 64
37
Poliţa şi contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sunt prevăzute în
Anexa nr. 6.
Fiecare asigurător va avea alocată o serie unică, care va fi menţionată atât pe contract cât
şi pe poliţa de asigurare. Pentru asigurătorii care au practicat asigurarea obligatorie RCA în anul
2014, seriile contracului şi poliţei de asigurare rămân neschimbate.58
În cazul asigurătorilor care solicită autorizare de practicare a asigurării obligatorie de
RCA pentru prima dată în 2005, se vor repartiza serii pentru contractele şi poliţele de asigurare,
prin tragere la sorţi, în termen de 10 zile lucrătoare de la depunerea documentaţiei de
autorizare.59
Formularul de poliţă este unic, indiferent de perioada pentru care se încheie asigurarea
(anual, 01 ianuarie – 30 iunie, 01 iulie. – 31 decembrie, lunar).
Poliţa de asigurare se întocmeşte în 2 exemplare prin autocopiere. Exemplarul nr. 1 al
poliţei (originalul) va fi înmânat asiguratului, exemplarul 2 (copie) rămânând la societatea de
asigurare.
Poliţa de asigurare se completează numai pe baza certificatului de înmatriculare al
autovehiculului, fiind obligatorie completarea tuturor câmpurilor din poliţă.
Când plata primelor de asigurare se face prin Ordin de Plată, poliţele de asigurare se
întocmesc şi se emit numai după primirea Ordinului de Plată vizat de bancă.
În cazul anulării poliţei de asigurare din diferite motive (ex.: când agentul greşeşte, ş.a.),
aceasta se barează şi se scrie ANULAT pe ambele exemplare.
În cazul pierderii sau furtului poliţelor de asigurare necompletate (de către/de la agent sau
broker), aceştia le vor declara nule în presa centrală şi locală şi în prealabil vor declara în scris
această situaţie sucursalei.
În cazul pierderii unei poliţe de către asigurat, acesta va fi îndrumat către sucursala care
gestionează poliţa. În baza unei cereri aprobate de directorul sucursalei, se va elibera fie o
fotocopie de pe exemplarul II al poliţei, ştampilată şi semnată pentru conformitate, fie o
adeverinţă care să certifice existenţa asigurării, în conformitate cu exemplarul II al poliţei,
existent la sucursală.
La fiecare vânzare – cumpărare a acelu.autovehicul în cursul unui an, fiecare cumpărător
va plăti asigurarea obligatorie RCA, deci se eliberează poliţe noi.
58
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 9, al. 1-2
59
terţilor prin accidente de autovehicule , Titlul I, art. 9, al. 3
38
Exemple privind calcularea primei de asigurare pentru RCA
Exemplul 1 Renault Clio ( cc - 1390 cm3)
Autoturism
Proprietar Persoană fizică
Perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2005 (12 luni)
Din tabelul privind nivelul primelor de asigurare pentru RCA, prezentat în Anexa nr. 5,
se observă că după capacitatea cilindrică, autoturismul se încadrează între 1201- 1400 cmc, iar
acestui interval îi este corespunzătoare prima anuală de 1.512.000 lei.
Exemplul 2
Autoturism Opel Vectra ( cc - 1490 cm3)
Proprietar Persoană juridică
Perioada 1 februarie -31 iulie 2005 (6 luni)
Autoturismul se încadrează în grupa capacitatii cilindrice 1401-1600 cmc şi, conform

Anexei nr.5, prima pentru o lună este de 227.700, care se înmulţeşte cu 6 (numărul de luni)
rezultând o primă de asigurare totală de 1.366.200 lei.
3.2.Particularităţi ale asigurării autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

3.2.1.Caracteristici ale contractului de asigurare auto casco practicate de S.C.
Omniasig S.A.
Asigurarea casco cuprinde două aspecte distincte :
- asigurarea facultativă pentru avarii şi furt a autovehiculelor/ vehiculelor (intern şi
extern), care are ca scop protecţia asiguratului pentru pagube produse autovehiculului pentru
avarii şi/ sau furt, consecinţă directă a evenimentului asigurat, pe teritoriul României sau în afara
acestuia;
- asigurarea facultativa pentru avarii, care se referă doar la protecţia asiguratului pentru
pagube produse autovehiculului pentru avarii.
Consecinţele financiare ale avarierii automobilelor proprietate personală, în condiţiile
actualei puteri de cumpărare a consumatorului din ţara noastră, pot fi uneori catastrofale şi de
aceea acest tip de asigurare a devenit cea mai utilizată în asigurările non-viaţă şi cea mai
răspândită din toate categoriile de asigurări facultative.60
Asigurarea facultativă a autovehiculelor se poate încheia cu persoane fizice sau juridice
cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. Pentru autovehicule înmatriculate în România
sau în străinătate. S.C. Omniasig S.A. poate exinde acoperirea pentru alte riscuri decât cele
60
Dobrin, M. – op.cit., p. 100
39
asigurate iniţial, pe parcursul derulării poliţei, la cererea asiguratului. Extinderea acoperirii
riscurilor de avarii şi furt se acordă fără plata unei prime suplimentare, în cazul în care asiguratul
încheie o asigurare Carte Verde la Omniasig pentru ace.perioadă şi cu ace.valabilitate teritorială
cu extinderea Casco. Valabilitatea acestei poliţe este numai pentru ţările membre ale sistemului
Carte Verde. Excepţie de la acestea sunt Ucraina şi Republica Moldova, pentru care riscul de furt
total al autovehiculului nu validează.
În cazul în care Asiguratul solicită extinderea acoperirii riscurilor în afara tertoriului
României pe parcursul valabilităţii poliţei (pe perioade mai scurte de 1 an), se va încheia o anexă
la poliţă. Perioada minimă pentru care se aprobă încheierea extinderii este de 1 lună.
Valabilitatea anexei la poliţă nu poate depăşi valabilitatea poliţei de bază.
Este primit în asigurare orice vehicul destinat transportului terestru, cu excepţia celui care
circulă pe şine, echipat cu motor de propulsie care se deplasează pe drum prin mijloace proprii şi
conform legii este supus înmatriculării, împreună cu remorci, semiremorci şi altele asemenea.
Echipamentul suplimentar se referă la aparatură audio-video, sistem de alarmă montate la
autovehicul ulterior încheierii poliţei de asigurare. Modificările constructive permanente sunt
acele modificări aduse autovehiculului (suprastructuri, carosări, instalaţii speciale, jante
speciale), a căror valoare se adaugă la valoarea autovehiculului luat ca bază de calcul în
stabilirea sumei asigurate.
Răspunderea OMNIASIG începe după 24 ore de la expirarea zilei în care s-a plătit
asigurătorului prima de asigurare sau după caz, cea dintâi rată a acesteia, s-a efectuat inspecţia de
risc a autovehiculului, s-a întocmit şi s-a semnat poliţa de asigurare.
Pentru autovehiculele noi, achiziţionate de la dealerii autorizaţi din România în
rate/leasing sau achitate integral, pentru care plata primei de asigurare (integral sau rata I) şi
emiterea poliţei se efectuează concomitent cu livrarea autovehiculului din depozitul dealerului,
răspunderea OMNIASIG începe la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare (factură) şi
a preluării autovehiculului de către asigurat.
Contractul de asigurare se completează în două exemplare, semnate şi ştampilate de către
asigurat şi de OMNIASIG.
Contractul de asigurare poate fi completat şi pentru autovehiculele achiziţionate în
rate/leasing, având la dispoziţie un tabel pentru sumele asigurate şi primele de asigurare pentru
fiecare an de rate/leasing.
Asiguratul poate solicita Societăţii OMNIASIG transferarea asigurării pe alt autovehicul
al său cu eventuala plată a diferenţei de primă aferente perioadei rămase până la expirarea
valabilităţii poliţei sau după caz, cu prelungirea perioadei de asigurare a noului autovehicul cu o
perioadă corespunzătoare cu partea din primă ce trebuie restituită de către OMNIASIG.
40
Asiguratul / contractantul care nu anunţă imediat înstrăinarea bunului pierde dreptul la
restituirea corespunzătoare a primei.
În cazul transmiterii proprietăţii autovehiculului asigurat, asigurarea poate continua cu
acordul OMNIASIG pe numele noului proprietar, din momentul finalizării actelor de vânzare-
cumpărare la organele de poliţie conform legislaţiei în vigoare. Conţinutul acordului scris este
redat în Anexa nr. 7.
Reînnoirea contractelor se face dacă autovehiculul a fost asigurat la una dintre
sucursalele OMNIASIG pe o perioadă de cel puţin 1 an, plata primei de asigurare sau a primei
rate pentru reînnoire se face înainte de data expirării poliţei anterioare, perioada de asigurare
începe la ora 24:00 a zilei în care expiră poliţa anterioară. În cazul în care nu s-au plătit sau nu se
datorează despăgubiri pentru anii anteriori de asigurare, în mod excepţional, directorul sucursalei
poate aproba bonusul corespunzător în cazul în care din cererea de reînnoire a poliţei rezultă că
asiguratul s-a aflat în imposibilitatea obiectivă (boală, lipsă din localitate sau din ţară etc.) de a
reînnoi asigurarea. În această situaţie este obligatorie o nouă inspecţie de risc, (care va conţine şi
fotografii ale autovehiculului), inspecţie semnată şi de către asigurat.
Răspunderea OMNIASIG încetează la expirarea contractului, prin producerea
evenimentului asigurat care are ca urmare o daună totală a autovehiculului asigurat, la data
înstrăinării autovehiculului asigurat către o altă persoană sau la data scadenţei.
Obligaţiile asiguratului sunt:
- să achite obligaţiile de plată a primei de asigurare;
- să manifeste grijă faţă de bunul asigurat în toate împrejurările;
- să efectueze inspecţia tehnică periodică a autovehiculului asigurat la termenele stabilite
de lege;
- să avizeze în scris OMNIASIG despre pierderea/furtul cărţii de identitate, a
certificatului de înmatriculare, a cheilor şi/sau telecomenzilor autovehiculului;
- să comunice OMNIASIG, în termen de 48 ore, schimbarea numărului de înmatriculare
al autovehiculului sau a culorii acestuia, precum şi înlocuirea motorului, a caroseriei, a
modificărilor constructive sau a echipamentelor asigurate suplimentar;
- în cazul înstrăinării autovehiculului să anunţe în scris OMNIASIG în termen de 48 ore;
- să anunţe imediat OMNIASIG în cazul în care autovehiculul furat sau părţi componente
ale acestuia au fost găsite.
În cazul producerii unui eveniment asigurat, asiguratul are următoarele obligaţii:
a) să înştiinţeze imediat poliţia ori pompierii sau dacă este cazul alte autorităţi publice;
41
b) să avizeze OMNIASIG, în scris, în termen de 48 ore, despre producerea daunei dând
informaţii despre autovehicul, data, locul şi împrejurările în care s-a petrecut evenimentul
asigurat;
c) să ia măsuri pentru limitarea şi prevenirea pagubelor;
d) să păstreze autovehiculul avariat la dispoziţia asigurătorului şi să furnizeze acestuia
toate informaţiile şi probele solicitate;
e) să participe la eventualele investigaţii şi/sau expertize în legătură cu dauna;
f) să prezinte documente din care să rezulte că persoana care a condus autovehiculul în
timpul producerii evenimentului, avea acest drept şi nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice,
a produselor sau substanţelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare, respectiv
documente care atestă că autovehiculul putea fi pus în circulaţie pe drumurile publice, conform
legii;
Obligaţiile asigurătorului
Constatarea şi evaluarea pagubelor se face de către OMNIASIG direct sau indirect, prin
împuterniciţi, prin societăţi corespondente din străinătate sau prin experţi, cu participarea
asiguratului sau împuterniciţilor săi. În cazul în care rezultă şi alte avarii ca urmare a
evenimentului asigurat, ce nu au putut fi constatate iniţial, asiguratul se angajează să înştiinţeze
în scris OMNIASIG, în vederea efectuării unei constatări suplimentare, în caz contrar neprimind
despăgubirea aferentă.
Stabilirea şi plata despăgubirilor se fac de către OMNIASIG pe baza documentaţiei
complete, reparaţia autovehiculului implicat într-un eveniment asigurat efectuându-se pe
teritoriul României, în unităţi autorizate.
Reparaţia în regie proprie se despăgubeşte numai în condiţiile în care contravaloarea
acesteia este mai mică decât la firme specializate. Costul reparaţiilor se stabileşte prin estimare
făcută de OMNIASIG pe baza preţurilor de la data evenimentului şi a eventualei documentaţii
prezentate de asigurat.
Despăgubirea acordată nu poate depăşi cuantumul pagubei, nici suma la care s-a încheiat
asigurarea şi nici valoarea reală a autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat. Din
cuantumul despăgubirii se scad valoarea franşizei deductibile prevăzută în poliţă şi valoarea
totală a ratelor de primă datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare sau, după caz, o parte a
acesteia. OMNIASIG nu despăgubeşte în cazul unor chitanţe/facturi de piese achiziţionate în
regim de consignaţie şi nici chitanţe de mână cu preţuri mai mari decât la unităţile de
specialitate.
42
OMNIASIG plăteşte despăgubirile în ROL (lei). Pentru cheltuielile efectuate de asigurat
în valută convertibilă, se utilizează cursul B.N.R. valabil la data emiterii documentelor care
atestă cheltuielile efectuate.
La cererea expresă a asiguratului, plata despăgubirilor se poate face şi într-o valută
agreată, dar numai la daună totală, când primele de asigurare au fost achitate numai în valută
convertibilă, la daună parţială, când evenimentul s-a produs în afara teritoriului României,
reparaţia s-a efectuat în străinătate şi la daună parţială, în cazul în care pentru repararea
autovehiculului sunt necesare părţi componente, piese sau materiale ce se pot achiziţiona numai
din străinătate.
I) Asigurarea facultativă a autovehiculelor, condiţii specifice pentru avarii
Prin intermediul acestei condiţii, OMNIASIG acordă despăgubiri pentru:
- avarierea autovehiculelor, provocată de ciocniri, loviri sau izbiri cu orice corpuri mobile
sau imobile aflate în afara sau în interiorul autovehiculului asigurat, zgârieri, căderi ale
autovehiculelor, căderi pe autovehicule ale unor corpuri, derapări şi răsturnări;
- avarierea autovehiculelor, provocată de incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul
sau explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torenţială, grindină, inundaţie, furtună, uragan,
cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri
pe clădirea în care se află autovehiculul;
- pagubele produse autovehiculului de avarii sau distrugeri provocate de măsurile luate în
timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau construcţiei în care
se afla acesta;
- pagube produse de autori necunoscuţi rezultate ca urmare a unuia din riscurile
prezentate mai sus;
- cheltuielile de transport al autovehiculului în cadrul sumei asigurate dacă acesta nu
poate fi deplasat prin forţe proprii, de la locul producerii evenimentului asigurat la atelierul de
reparaţii cel mai apropiat sau la locul de adăpostire, în limita tarifelor de transport percepute de
firmele specializate;
- cheltuielile făcute în vederea limitării pagubelor, dacă sunt necesare, în urma unor
pagube produse de riscuri cuprinse în asigurare şi în cadrul sumei asigurate.
OMNIASIG nu acoperă daunele produse în următoarele împrejurări61:
- conducătorul autovehiculului asigurat se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a
produselor sau substanţelor stupefiante ori medicamentelor cu efecte similare, ori s-a sustras de
la recoltarea probelor biologice sau toxicologice sau a părăsit locul accidentului;
61
Norme Omniasig privind Asigurarea facultativă a autovehiculelor – Condiţii specifice pentru avarii, Cod
CC.01.00.E, art. 3
43
- autovehiculul circula fără a avea certificat de înmatriculare valabil sau altă autorizaţie
de circulaţie valabilă la data producerii evenimentului asigurat;
- autovehiculul, în momentul accidentului, era condus de o persoană fără permis de
conducere valabil pentru categoria respectivă, ori cu permisul de conducere retras ori anulat sau
avea suspendat dreptul de a conduce;
- dauna s-a produs în timpul sau ca urmare a participării autovehiculului la concursuri,
întreceri sau antrenamente pentru acestea;
- dauna s-a produs ca urmare a unei coliziuni cu un vehicul feroviar (exclusiv tramvai).
OMNIASIG nu acordă despăgubiri pentru întrebuinţare, funcţionare sau uzare cât şi
pentru defectele de fabricaţie. Dacă însă datorită defectării din orice cauză a unor piese ale
autovehiculului, inclusiv ale pneurilor, se produc pagube, aceste pagube se despăgubesc (ex.:
dacă din cauza ruperii barei de direcţie sau datorită exploziei unui pneu în timpul mersului,
autovehiculul se răstoarnă, se despăgubesc pagubele produse prin răsturnare dar nu se
despăgubesc pagubele produse la bara de direcţie sau pneul explodat).
Nu se acordă despăgubiri şi pentru pagube produse:
- într-un eveniment numai anvelopelor şi/ sau camerelor de aer;
- ca urmare a unor reparaţii necorespunzătoare;
- prin influienţa temperaturii asupra motorului autovehiculului şi cele produse
elementelor mecanice ca urmare a lipsei sau insuficienţei ungerii, supraîncălzirii oricăror
ansambluri sau subansamblui din orice alte cauze decât cele cuprinse în asigurare, precum şi
pentru pagube produse prin aspirarea apei în motor;
- ca urmare a acţiunii acizilor, oricăror substanţe chimice sau ca urmare a poluării/
contaminării de orice natură şi din orice cauză;
- de incendiu sau explozia produsă prin folosirea în încăperea în care se află
autovehiculul, în interiorul sau în apropierea autovehiculului, a focului deschis;
- instalaţiilor şi aparaturii electrice numai prin acţiunea curantului electric, dacă acestea
nu au fost urmate de incendiu;
- cu prilejul distrugerii sau avarierii clădirii, în care se afla autovehiculul, din vina
deţinătorululi autovehiculului, a prepuşilor săi sau a persoanelor care au consimţămânul
asiguratului de a conduce respectivul autovehicul, precum şi a persoanelor fizice care în mod
statornic locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul şi beneficiarul.
OMNIASIG este îndreptăţit să nu acorde despăgubiri în cazul în care se produc numai
zgârieturi ale vopselei autovehiculului, ale geamurilor, oglinzilor, farurilor, stopurilor,
semnalizatoarelor, produse de autori necunoscuţi în timp ce autovehiculul se afla parcat sau
44
staţionat, dacă poliţia nu confirmă că acestea s-au produs în urma unui eveniment rutier sau a
căderii pe autovehicul a unor corpuri care ar putea produce aceste avarii.
II) Asigurarea facultativă a autovehiculelor, condiţii specifice pentru furt
Furtul poate fi definit ca luarea unui autovehicul, respectiv a unor subansamble, piese,
sau echipamente suplimentare ale acestuia, aflate în posesia unei persoane (proprietar sau
utilizator), în scopul însuşirii sau folosirii acestora, fără consimţământul proprietarului.
Prin intermediul acestei condiţii, OMNIASIG acordă despăgubiri pentru62:
- furtul prin efractie al autovehiculului sau al unor părţi componente sau piese ale
acestuia;
- pagube produse autovehiculului ca urmare a furtului sau tentativei de furt a
autovehiculului, părţilor componente, pieselor acestuia sau a altor bunuri aflate în autovehicul;
- furtul sau avarierea ca urmare a tentativei de furt a echipamentului suplimentar, asigurat
prin poliţă şi înscris în cererea chestionar.
OMNIASIG nu acordă despăgubiri dacă63:
- nu se înregistrează o reclamaţie la poliţie în legătură cu furtul sau tentativa de furt;
- la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte membrii familiei asiguratului,
persoane care locuiesc şi gospodăresc împreună cu acesta, precum şi orice prepus al asiguratului;
- în timpul cât autovehiculul era oprit, staţionat voluntar sau parcat şi conducătorul
acestuia a ieşit din autovehicul fără a scoate cheia din contact şi a încuia uşile, cu excepţia
cazurilor când aceste măsuri nu erau posibile datorită particularităţilor constructive ale
autovehiculului;
- în cazul furtulului echipamentului suplimentar de pe autovehicul sau a elementelor ce
constituie modificări constructive permanente, dacă acestea nu au fost menţionate la încheierea
poliţei, în Cererea - chestionar sau nu au fost asigurate într-un Act Adiţional şi pentru care nu s-a
plătit prima aferentă;
- asiguratul, cu consimţământul său, a încredinţat autovehiculul asigurat unei terţe
persoane care nu îl restituie.
OMNIASIG este îndreptăţit să nu acorde despăgubiri în cazul în care poliţia nu confirmă
furtul autovehiculului asigurat.
Stabilirea şi plata despăgubirilor64:
62
idem
63
idem
64
Norme Omniasig privind Asigurarea facultativă a autovehiculelor – Condiţii specifice pentru furt, Cod
CC.02.00.E, art.4
45
- în cazul furtului unor piese sau subansamble ale autovehiculului sau echipamente
suplimentare ale acestuia, OMNIASIG acordă despăgubiri numai dacă acestea nu au fost găsite
şi au trecut 30 de zile calendaristice de la data înştiinţării OMNIASIG de către asigurat;
- în cazul furtului total al autovehiculului, acordarea despăgubirilor se face după 60 de
zile calendaristice de la data înştiinţării OMNIASIG şi numai dacă poliţa confirmă în scris, după
expirarea acestui termen, că autovehiculul nu a fost găsit;
- dacă înainte de plata despăgubirii, autovehiculul, părţile componente sau piesele
acestuia au fost găsite, se acordă despăgubiri numai pentru eventualele pagube produse ca
urmare a furtului;
- în cazul furtului sau avarierii ca urmare a tentativei de furt a unor piese sau echipamente
suplimentare ale autovehiculului, la stabilirea despăgubirii se ia în considerare numai repararea
sau înlocuirea părţilor componente sau a pieselor care au fost avariate/ furate cu excepţia cazului
în care procesele tehnologice nu permit astfel;
- dacă după plata despăgubirii autovehiculului ori subansamblele, piesele sau
echipamentele suplimentare ale acestuia au fost găsite şi nu avariate, asiguratul va restitui
despăgubirea primită în termen de 7 zile calendaristice de la data solictării OMNIASIG. Dacă
acestea sunt încă avariate sau incomplete, asiguratul va restitui diferenţa dintre valoarea
despăgubirii şi costul reparaţiilor ori înlocuirii părţilor componente sau pieselor avariate ori care
lipsesc. OMNIASIG poate decide, în unele cazuri, să solicite asiguratului întocmirea actelor
necesare transferului de proprietate al autovehiculului găsit, asiguratul fiind obligat să
întocmească toate actele cerute în termen de 15 zile calendaristice de la solicitarea OMNIASIG;
- cazul de furt al echipamentului suplimentar cuprins în asigurare este considerată daună
totală, astfel încât prin plata despăgubirii asigurarea acestuia încetează. Reintroducerea acestuia
în asigurare se face prin plata unor prime corespunzătoare.
III) Asigurarea facultativă a autovehiculelor privind asigurarea persoanelor din
autovehicul
Această asigurare cuprinde 3 grade de risc, care sunt prezentate în tabelul următor:
Tabelul nr. 3.1. Prezentarea cotei procentuale în funcţie de gradul de risc la asigurarea
auto casco privind asigurarea persoanelor din autovehicul
Nr. Gradul de risc Cota
crt. procentuală (Cp)
1 Gradul I de risc: deces şi invaliditate 0.6 %
permanentă din accident.
2 Gradul II de risc: deces şi vătămare corporală
urmată de invaliditate permanentă sau 0.8 %
46
invaliditate temporară.
3 Gradul III de risc: refacerea părţilor anatomo-
funcţionale ale persoanelor accidentate 1.2 %
Sursa: Norme Omniasig privind Asigurarea facultativă a autovehiculelor
Modul de calcul:
Numărul de persoane accidentate se înmulţeşte cu suma asigurată, iar la suma rezultată se
aplică cota procentuală, obţinându-se în final prima anuală.
Exemplu: Se asigura cele 5 persoane din autovehicul pentru riscul de deces, invaliditate
permanentă şi invaliditate temporară din accident. Suma asigurată este de 2000 Euro/persoană
din autoturism. Prima anuală de asigurare se calculează astfel:
5 x 2000 = 10.000 Euro
10.000 x 0.8% = 80 Euro/an.
IV) Asigurarea Casco Lux
Pentru perioada reparaţiilor autovehiculului avariat, S.C. Autosig (societate comercială
din cadrul grupului de firme Omniasig), îi pune la dispoziţie asiguratului un autovehicul din
aceeaşi categorie, pe perioada cât autovehiculul asigurat se află în reparaţie.
Dacă suma asigurată este sub 25.000 Euro, atunci prima de asigurare este de 200 Euro/an,
dar dacă suma asigurată depăşeşte 25.000 Euro prima va fi de 250 Euro.
3.2.2. Incheierea contractului şi determinarea primelor
În baza condiţiilor contractuale de asigurare şi a încasării primei de asigurare,

OMNIASIG emite poliţe de asigurare pentru autovehicule şi echipamente suplimentare, prin care
se obligă ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului sau celor în drept o
despăgubire.
Toate împrejurările la care se referă întrebările formulate de OMNIASIG sau
nedeclararea unor aspecte care conduc la mărirea riscului de producere a evenimentelor asigurate
sunt esenţiale pentru încheierea contractului şi pentru condiţiile de preţ în care acesta se încheie.
Dacă asiguratul a dat răspunsuri inexacte sau incomplete ori dacă nu a făcut de îndată
către OMNIASIG comunicarea cu privire la schimbarea împrejurărilor esenţiale privind riscul,
înainte de producerea evenimentului asigurat, OMNIASIG are dreptul să comunice asiguratului
47
modificarea corespunzătoare a contractului sau să-l denunţe în cazul în care, cunoscând exact
împrejurările, nu ar fi încheiat contractul.
Interesul pentru bunul asigurat este considerat cel al proprietarului autovehiculului
asigurat, chiar dacă asigurarea a fost încheiată de un contractant, altul decât asiguratul, sau dacă
despăgubirea, în caz de daună, este cesionată în favoarea unei terţe persoane, alta decât
asiguratul, pe baza manifestării de voinţă a acestuia din urmă.
Dacă interesul amintit nu există, contractul eventual încheiat este nul de drept şi nu poate
produce nici un fel de efecte juridice, iar OMNIASIG are dreptul de a reţine primele încasate în
cazul în care contractantul a acţionat cu intenţie.
Contractul de asigurare se încheie, de regulă, pentru o perioadă de un an. La cererea
asiguratului perioada de asigurare poate fi inferioară unui an, dar nu mai puţin de 6 luni.
Suma asigurată pleacă de la valoarea reală a autovehiculului la data încheierii
contractului, valoare ce se obţine din diferenţa între valoarea de nou a autovehiculului şi uzura
calculată în funcţie de vechime.
Autovehiculele şi echipamentele suplimentare se asigură numai la valoarea reală a
acestora la data intrării în vigoare a asigurării. Prin valoarea reală se înţelege valoarea de nou la
data asigurării înmulţită cu coeficientul valorii rămase, în funcţie de vechimea autovehiculului.
Suma asigurată reprezintă, în cazul plăţii primei/ratelor de primă de asigurare în totalitate
în valută convertibilă, suma asigurată înscrisă în poliţă în valuta respectivă.
În cazul poliţelor multianuale, încheiate pentru autovehiculele achiziţionate în baza unor
contracte de rate/leasing, suma asigurată se stabileşte după cum urmează:
- în primul an al contractului de rate/leasing – suma asigurată = valoarea rezultată din
factura de comercializare sau din factura proforma de leasing;
- în anii următorii ai perioadei contractului de rate/leasing – suma asigurată se stabileşte
înmulţind valoarea rezultată din factura de comercializare sau din factura proforma de leasing cu
coeficientul valorii rămase (coeficienţii valorii rămase sunt stabiliţi conform grilei de uzură
negociate în cadrul convenţiiilor de asigurare încheiate cu societăţile respective).
Autoturismele Dacia 1310 (cu / fără catalizator), Dacia Nova, SuperNova şi Dacia
Solenza, se asigură conform Tarifului special de prime fixe “Autoturisme DACIA”, pentru care
există calculate valorile reale (sumele asigurate), acestea fiind prezentate în Anexa nr. 8.
După plata fiecărei daune, suma asigurată se micşorează, pentru restul perioadei de
asigurare cu suma cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca
aceasta să afecteze prima de asigurare stabilită.
La cererea asiguratului, suma rămasă poate fi reîntregită prin Act adiţional la poliţă,
contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare.
48
Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări care acoperă aceleaşi riscuri
pentru autovehicululul care urmează a fi asigurat, atât la încheierea poliţei de asigurare, cât şi pe
parcursul valabilităţii acesteia.
Prima de asigurare se plăteşte anticipat, integral sau în rate, la datele scadente şi în
cuantumul celor precizate în poliţă sau în anexele acesteia.
În cazul contractelor de asigurare încheiate pe o perioadă de asigurare mai mică de un an,
primele de asigurare corespunzătoare unei luni de asigurare reprezintă 10 % din primele de
asigurare anuale.
OMNIASIG nu are obligaţia să amintească asiguratului datele la care sunt scadente ratele
de primă stabilite prin poliţa de asigurare şi nici să încaseze prima la domiciliul, sediul sau locul
de muncă al asiguratului.
Asigurarea nu se consideră încheiată şi nu poate produce efecte juridice, chiar când
contractul a fost emis, în cazul în care nu a fost plătită prima de asigurare sau cea dintâi rată a
acesteia şi nu a fost efectuată inspecţia de risc.
La cota de primă de bază se pot aplica majorări sau reduceri, în funcţie de anumite
împrejurări, acestea fiind prezentate în Anexa nr. 9.
În cazul reînnoirii asigurării pe noi perioade de câte un an, pentru acelaşi autovehicul şi
acelaşi asigurat, în anii de asigurare pentru care s-a făcut reînnoirea, cota de primă anuală tehnică
în vigoare la data reînnoirii se reduce cu 15%, respectiv 25%, 35%, 40%, corespunzător după
caz, unui an, respectiv a doi, trei, patru sau mai mulţi ani de asigurare anteriori reînnoirii,
consecutivi, pentru care nu s-au plătit ori nu se datorează despăgubiri în anii anteriori de
asigurare, sau dacă despăgubirile plătite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa
exclusivă a unor terţe persoane aflate în afara autovehiculului asigurat, identificate şi care au
încheiată o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabilă la data producerii
evenimentului asigurat.
În cazul solicitării asiguratului de a asigura unele echipamente suplimentare cu care
autovehiculul a fost dotat după încheierea asigurării autovehiculului, se va încheia o Anexă la
poliţa de bază, astfel: suma asigurată va cuprinde valoarea echipamentelor suplimentare care se
asigură şi valoarea manoperei aferente montării acestuia la autovehicul dacă este cazul (dovedită
cu acte). Cota de primă este cea care s-a aplicat pentru asigurarea autovehiculului. Perioada de
asigurare se derulează de la data întocmirii anexei până la expirarea poliţei de bază.
Pentru stabilirea sumei asigurate a bunurilor asigurate, asiguratul trebuie să prezinte
documente de provenienţă (care indică valoarea acestora), anexându-se la dosarul poliţei copii de
pe acestea. Valoarea individualizată a fiecărui echipament suplimentar se va preciza în anexă, la
poliţă.
49
Denunţarea contractului apare când se constată intenţia sau fapta cu consecinţe grave sau
deosebit de grave conform legislaţiei penale.
În cazul în care asigurarea a fost încheiată pentru o sumă asigurată mai mare decât
valoarea reală a bunului, contractul validează doar până la nivelul valorii reale a bunului
asigurat, OMNIASIG restituind prima corespunzătoare diferenţei dintre suma asigurată şi
valoarea reală a bunului asigurat.
Dreptul de a ridica pretenţii faţă de OMNIASIG privind achitarea despăgubirii, se stinge
în termen de doi ani de la data producerii evenimentului asigurat. Acest lucru poartă denumirea
de prescripţie.
Tarifele de primă anuale pentru asigurarea auto casco practicate de S.C. OMNIASIG
S.A. împreună cu coeficientul valorii rămase (CVR), sunt prezentate în Anexa nr.9.
Franşiza este valoarea fixă sau procent din suma asigurată stabilită prin poliţă, care
rămâne în sarcina asiguratului şi care se scade din despăgubirea datorată pentru fiecare
eveniment asigurat. Franşizele aplicate la autovehicule, remorci/ semiremorci şi motocicluri sunt
redate în Anexa nr. 10.
Metodologiea privind încheierea asigurării facultative de avarii - Auto Casco
Primul lucru ce trebuie realizat pentru subscriere este contactarea potenţialilor asiguraţi
sau, după caz, primirea unei solicitări/cereri de ofertă din partea unui intermediar (broker sau
agent). Întocmirea poliţei de asigurare începe, de regulă, prin completarea unui formular numit:
“Cerere chestionar – Raport inspecţie de risc”, conform riscurilor solicitate de către potenţialul
asigurat şi acordarea de asistenţă pentru completarea acestora.
“Cererea chestionar - Raportul inspecţiei de risc” se completează obligatoriu la încheierea
asigurării şi face parte integrantă din poliţa de asigurare, modelul acestui formular fiind prezentat
în Anexa nr. 11.
După completarea Cererii-chestionar, reprezentantul OMNIASIG care încheie poliţa va
efectua inspecţia de risc a autovehiculului astfel:
- identifică marca, tipul, modelul şi culoarea autovehiculului de asigurat, precum şi
numărul de kilometri afişat la bord;
- verifică pe autovehicul datele de identificare înscrise în cartea de identitate a
autovehiculului (nr. identificare şi de înmatriculare) şi le confruntă cu cele menţionate în Cererea
- chestionar;
- identifică echipamentul audio-video dacă există (marcă, tip, model etc.) şi modificările
constructive permanente ale autovehiculului declarate de asigurat în Cererea - chestionar;
- verifică integritatea părţilor componente ale autovehiculului, existenţa unor eventuale
avarii ale acestora (lovituri, zgârieturi etc.);
50
- pentru autovehiculele de fabricaţie străină se efectuează 4 fotografii: două pe o
diagonală a autovehiculului, faţă – spate, astfel încât să cuprindă toate elementele exterioare ale
caroseriei şi să fie lizibil numărul de circulaţie, una pentru aparatura audio-video şi una pentru
seria de şasiu.
Cu ajutorul acestor informaţii se va completa de către asigurător o Notă de calcul,
prezentată în Anexa nr. 12. şi care este folosită numai pentru uz intern, urmată de încheierea
asigurării.
Valoarea de nou a autovehiculului de fabricaţie românească se face astfel:
1) pe baza facturii de cumpărare, pentru autovehiculele achiziţionate de nou de către
asigurat;
2) pe baza listelor de preţuri de comercializare de nou, pentru autovehiculele
achiziţionate “la mâna a II-a”;
Pentru autovehiculele de fabricaţie străină valoarea de nou se calculează astfel:
1) pe baza facturilor de comercializare sau a facturilor proforma de leasing, în cazul
autovehiculelor achiziţionate de nou de către asigurat/contractant de la dealerii din România;
2) pe baza cataloagelor de specialitate, în celelalte cazuri;
3) pentru autovehiculele DAEWOO, pe baza facturilor de nou de la dealerii autorizaţi din
România.
În final, se completează Contractul privind asigurarea facultativă a autovehiculelor,
prezentat în Anexa nr. 13.
Exemplul I: 1. Autovehicul de asigurat: Audi A3, an fabricaţie 2000.
a) Dacă autoturismul a fost achiziţionat de nou, din România, de către asigurat, valoarea
de nou la data încheierii asigurării reprezintă preţul cu amănuntul (taxe şi TVA incluse) conform
facturii de achiziţionare. Preţul exprimat în ROL în factură se va transforma într-o valută agreată
de părţi (USD sau Euro) folosind cursul BNR de la data facturii.
b) Dacă autovehiculul a fost achiziţionat “la mâna a II-a” (din România sau din
străinătate), valoarea de nou va reprezenta preţul de nou din catalogul SCHWACKE, valoarea cu
TVA inclus.
La stabilirea valorii de nou pe baza cataloagelor de specialitate, trebuie să se aibă în
vedere confruntarea dotărilor autovehiculului de asigurat cu dotările menţionate în catalog pentru
modelul ales.
Valoarea reală la data încheierii asigurării se calculează astfel:
- se înmulţeşte valoarea de nou stabilită conform pct. a) cu un coeficient de valoare
rămasă (CVR) stabilit din tabelele tarifului de prime pentru fiecare categorie de autovehicul, în
funcţie de vechimea acestuia.
51
Vechimea autovehiculelor reprezintă perioada cuprinsă între data introducerii în
exploatare de nou a autovehiculului respectiv, menţionată în documentele de identificare ale
acestuia, sau, în lipsă, data de 1 ianuarie a anului de fabricaţie al acestuia şi data intrării în
vigoare a poliţei de asigurare.
Data intrării în vigoare a poliţei: 16.03.2005
1a) Se cunoaşte data introducerii a acestuia în exploatare, respectiv data primei
înmatriculari, care este 11.08.2000.
Vechimea autoturismului este:
11.08.2000 - 10.08.2014 = 4 ani
11.08.2014 - 16.03. 2005 = 7 luni şi 6 zile
TOTAL: 4 ani, 7 luni şi 6 zile
Pentru calculul valorii reale se va alege coeficientul valorii rămase corespunzător liniei
“peste 4 ani – până la 5 ani, inclusiv” (CVR = 0,63) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.
Valoarea reală la data încheierii asigurării: Preţul autovehiculului*CVR = 14.000
Euro*0.63 = 8.820 Euro
Cota de primă anuală de bază este de 6,7% corespunzător CVR=0,63, iar valoarea primei
anuale este de: 6,7%*8.820=591 Euro
1b) Pentru acelaşi autoturism, pentru care nu se cunoaşte data exactă a introducerii în
exploatare de nou.
2000 = 1 an (anul fabricaţiei întreg - se consideră data intrării în exploatare: 1 ianuarie
2000)
2011-2014 = 4 ani
01.01.2005 - 16.03. 2005 = 2 luni şi 16 zile
TOTAL: 5 ani, 2 luni, 16 zile
“peste 5 ani – până la 6 ani, inclusiv” (CVR = 0,55) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.
Valoare reală la data încheierii asigurării: Preţul autovehiculului*CVR=14.000
Euro*0.55=7.700Euro
Cota de primă anuală de bază este de 7%, corespunzător CVR=0,55, iar valoarea primei
anuale este de: 7%*7.700 = 539Euro
Exemplul II Autovehicul de asigurat: BMW 320, anul de fabricaţie 2013.
Data intrării în vigoare a poliţei: 25.05.2005
Data facturii de cumpărare de nou: 18.10.2013
Vechimea autoturismului este:
18.10.2013 - 17.10.2014 = 1 an
52
18.10.2014 - 25.05. 2005 = 7 luni şi 8 zile
TOTAL: 1 an, 7 luni şi 8 zile
“peste 1 an – până la 2 ani, inclusiv” (CVR = 0,85) din Anexa nr. 9, Tabelul nr. 1-A.
Valoarea reală la data încheierii asigurării: Preţul autovehiculului*CVR=28.500
Euro*0.85 = 24.225 Euro
Cota de primă anuală de bază este de 5,8% corespunzător CVR=0,85, iar valoarea primei
anuale este de: 5,8%*24.225 = 1405 Euro
Deoarece valoarea autoturismului depăşeşte 25.000 Euro, se aplică la cota de primă o
majorare de 5%65 , astfel: 5%*1405 = 70 Euro, rezultând noua cotă de primă de: 1405 + 70 =
1475 Euro.
Plata primei se face integral, şi se acordă astfel o reducere de 5%, cota de primă
devenind: 5%*1475 = 74 Euro, 1475 – 74 = 1401 Euro.
Autovehiculul este prevăzut cu sistem de alarmă electronic şi se aceea prima de asigurare
se mai reduce cu 3%, devenind în final: 3%*1401 = 42 Euro, 1401 – 42 = 1359 Euro.
CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ
4.1. Prezentarea societăţii de asigurare-reasigurare S.C. Omniasig S.A.

Înfiinţată în anul 1995, S.C Omniasig S.A. este o companie de asigurare – reasigurare cu
capital mixt, care a cunoscut o evoluţie ascendentă de la an la an pe piaţa asigurărilor din
România.
Omniasig S.A. este organizată şi funcţionează în conformitate cu: Legea nr. 31/1990
privind constituirea societăţilor comerciale, Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor şi Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.
Omniasig S.A. este persoană juridică română, constituită ca societate pe acţiuni şi îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu actul constitutiv al societăţii
Omniasig S.A., având numărul de înmatriculare J40/8364/1994, avizul de funcţionare
220854/23.10.1995 şi codul fiscal nr. 5589684.
65
Calculat pe baza Anexei nr. 9
53
Societatea îşi are sediul principal în Bucureşti, B-dul Aviatorilor, nr. 28, Sector 1 şi
beneficiază de o acoperire teritorială la nivelul întregii ţări, reţeaua locală a Omniasig S.A.
numărând astăzi 43 de sucursale, 93 de agenţii şi 142 de puncte de lucru, aflându-se într-un
proces de expansiune.
Grupul Omniasig se constituie în acest moment pe piaţa financiară din România într-o
structură solidă, capabilă să ofere cele mai diversificate servicii, acoperind un spectru larg de
nevoi, incluzând asigurări generale, asigurări de viaţă şi asigurări de sănătate private. Cele trei
companii care compun Grupul Omniasig: Omniasig Asigurări Generale, Omniasig Asigurări de
Viaţă şi Omniasig Addenda (companie specializată în domeniul asigurărilor private de sănătate)
deservesc o gamă largă de clienţi ce include: societăţi, instituţii publice şi persoane fizice.
Tabelul nr. 1. Structura acţionariatului Omniasig
Denumirea acţionarilor Acţiuni

TBIH FINANCIAL SERVICES GROUP NV 68.87 %
Grupul Banca Comercială Română 21.83 %
Persoane fizice române 7.9 %
Persoane fizice străine 1.4 %
Sursa : www.omniasig.ro
În obţinerea performanţelor, Omniasig a beneficiat de sprijinul acţionarului său principal

TBIH Financial Services Group NV, care prin numele şi prestigiul de care se bucură atât pe piaţa
internă, cât şi pe cea internaţională a adăugat un plus de valoare companiei. TBIH Financial
Services Group NV este un holding olandez ce operează pe pieţele financiare din Europa
Centrală şi de Est, fiind acţionar majoritar al unor importante companii de asigurări din aceste
zone.
Tabelul nr. 2. Structura acţionariatului TBIH Financial Services Group NV
Denumirea acţionarilor Acţiuni

Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare 23,50%
Deutsche Bank 29,76%
Kardan 46,74%
Sursa : www.omniasig.ro
54
Achiziţionarea unui pachet semnificativ de acţiuni în cadrul companiei AGI Romiânia şi
preluarea pachetului majoritar de acţiuni al Asirag S.A. reprezintă evenimente ce au marcat
evoluţia societăţii Omniasig în anul 2014.
De asemenea, Omniasig se bucură şi de suportul uneia dintre cele mai prestigioase
instituţii bancare din peisajul financiar autohton Grupul Banca Comercială Română, în calitatea
sa de acţionar semnificativ.
Scopul societăţii este obţinerea de profit din desfăşurarea activităţii de asigurare-
reasigurare prin: acceptarea de riscuri în schimbul plăţii de prime de către asiguraţi/reasiguraţi, a
prestării de servicii şi intermedierii în domeniul asigurărilor şi reasigurărilor.
În contextul unei pieţe a asigurărilor interne aflată în creştere constantă şi în plin proces
de stabilizare legislativă, în anul 2014, per total piaţă, s-a înregistrat un volum al primelor brute
subscrise de 565.548 mii USD, ceea ce reprezintă o creştere nominală faţă de anul precedent de
49,7% şi o creştere reală de 31,2%. Se remarcă o evoluţie generală pozitivă a domeniului
asigurărilor, acesta reuşind să deţină un procent de 1,29% din PIB, faţă de numai 1,09% cât
deţinea la sfârşitul anului 2003.
Omniasig a reuşit să-şi menţină şi în anul 2014 poziţia de principal jucător pe piaţa
asigurărilor din România, înregistrând o valoare a primelor brute subscrise de 65.094 mii USD,
în creştere cu 26% faţă de anul precedent, când valoarea acestora a fost de 51.729 mii USD.
Astazi, echipa Omniasig numără 883 de angajaţi permanenţi şi peste 4000 de
colaboratori, a căror medie de vârstă nu depăşeşte 36 de ani. Aceşti profesionalişti dedicaţi
muncii lor îşi găsesc motivarea în ceea ce fac şi în succesele dobândite până în prezent. Ceea ce
este remarcabil pentru echipa Omniasig este procentul mare de angajaţi cu studii superioare,
aceştia reprezentând 82% din totalul salariaţilor permanenţi.
Între compartimentele din cadrul Administraţiei centrale există relaţii funcţionale şi de
colaborare.
Sucursalele, agenţiile teritoriale şi punctele de lucru desfăşoară operaţiuni de încheiere a
asigurărilor şi de constatare şi dimensionare a daunelor, în limita competenţelor stabilite de
conducerea societăţii.
Reprezentanţele nu au dreptul să încheie asigurări, ele având funcţia de oficiu de contact
cu Administraţia Centrală sau cu unităţile teritoriale (sucursala, agenţie, puncte de lucru),
înfiinţarea lor, în ţară sau străinătate, făcându-se numai cu aprobarea Adunării Generale a
Acţionarilor.
Atribuţiile principale ale directorului general:
- acordă asistenţă de specialitate tuturor celor care se adresează societăţii;
55
- cercetează piaţa pentru oportunităţi de afaceri şi de valorificare a acestora prin
încheierea de contracte;
- vizează sumele aferente primelor încasate în conturile deschise la bănci conform
instrucţiunilor Administraţiei Centrale;
- transmite la Administraţia Centrală atât borderourile, însoţite de documentul care atestă
efectuarea plăţii (foaie de vărsământ, ordin de plată) cât şi necesarul şi decontul de cheltuieli.
Atribuţii şi sarcini ale economistului /contabilului66 :
- răspunde de organizarea şi conducerea, conform reglementărilor legale a evidenţei
contabile privind veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC),
aprobat de Centrala Omniasig, a gestionării valorilor materiale, bunurilor de inventar şi
mijloacelor băneşti, a decontărilor cu debitorii şi creditorii şi exercită periodic controlul asupra
gestiunilor faţă de colaboratori, agenţi şi inspectori în vederea asigurării integrităţii patrimoniului
existent inclusiv imprimatele cu regim special ;
- primeşte, verifică, organizează, centralizează datele contabile şi le depune în termen la
organele centrale, întocmeşte balanţa şi efectuează raportarea operativă la organele centrale ;
- exercită controlul zilnic asupra operaţiilor efectuate prin casierie şi ia măsuri de încasare
la timp a creanţelor şi propune răspunderea materială atunci când este cazul ;
- răspunde de completarea potrivit destinaţiei şi în mod ordonat a registrelor de
contabilitate şi de păstrarea acestora şi a documentelor justificative care stau la baza înregistrării
în contabilitate şi de restituire în termen de 30 de zile de la constatarea documentelor contabile
pierdute, a imprimatelor cu regim special sustrase sau distruse ;
- posturile înscrise în bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de
acord cu situaţia reală a elementelor patriminiale stabilite pa baza inventarului.
Atribuţii, lucrări, sarcini ale inspectorului de asigurări :
- reprezintă direcţia/sucursala în raporturile cu clienţii în absenţa directorului/şefului
serviciu ;
- întocmeşte oferta de asigurare ;
- efectuează inspecţii de risc şi fotografii şi întocmeşte referatele pentru aceste inspecţii
înainte de încheierea documentelor de asigurare ;
- întocmeşte poliţele de asigurare ;
- înstruieşte agenţii de asigurare şi urmăreşte reînoirea poliţelor de asigurare, precum şi
încasarea primelor sau a ratelor de primă pentru poliţele încheiate de agenţii din subordine ;
- urmăreşte avizarea/înştiinţarea clienţilor pentru neplata la termen a primelor sau a
ratelor de primă pentru poliţele încheiate.
66
idem
56
Inspectorii de daună urmăresc un mod de abordare sistematic în rezolvarea problemelor
pe care le întâlnesc în cazurile pe care le soluţionează. Mai întâi, inspectorii de daună verifică
acoperirea, ceea ce poate necesita efectuarea unei investigaţii, aceasta implicând de cele mai
multe ori luarea unor declaraţii de la persoanele implicate. Odată ce faptele devin cunoscute,
reprezentanţii compartimentului de daune determină răspunderea care este acoperită prin
asigurare. Inspectorii trebuie, de asemenea, să strângă şi să evalueze datele referitoare la daună
pentru a determina valoarea despăgubirii.
Atribuţii, lucrări, sarcini ale casierului67 :
- participă la întocmirea şi dactilografierea documentelor privind operaţiunile bancare ;
- verifică întocmirea corectă a documentelor ;
- asigură înregistrarea documentelor pe care le întocmeşte în Registrul de casă şi de
bancă ;
- analizează documentele de încasări şi plăţi, acordarea avansurilor, pentru a se evita
acordarea de avansuri fără justificarea celor precedente ;
- răspunde de securitatea valorilor din casieie, numerar şi alte valori, întocmirea actelor
de casă a Direcţiei Centrale, a ordonanţelor şi dispoziţiilor de încasări şi plăţi, chitanţe, ridicarea
corespondenţei bancare ritmic şi complet.
OMNIASIG S.A. are ca obiect de activitate desfăşurarea oricărui tip de asigurare-
reasigurare, reasigurare şi capitalizare în ţară şi străinătate, în lei şi în valută, după cum
urmează68:
1. Asigurările de bunuri, clădiri şi conţinut, cuprind protecţia patrimoniului şi a
investiţiilor persoanelor juridice. Principalii clienţi sunt Nuclearelectrica (Unitatea 2 Cernavodă),
Daewoo Automobile Craiova, Tarom, Azomureş şi Quad.
2. Asigurările de locuinţe aparţinând persoanelor fizice se referă la:
- asigurarea locuinţei şi a bunurilor din locuinţă (acoperă riscuri de incendiu, furt,
inundaţii, cutremur, trăsnet, explozie etc.);
- asigurări de răspundere civilă pentru evenimentele produse la locuinţa asigurată;
- asigurări de accidente ale persoanelor domiciliate la locuinţa asigurată.
3. Asigurările auto:
Asigurările Casco sunt asigurări facultative pentru avarii şi furt ale
autovehiculelor/vehiculelor (intern si extern) din accidente şi cauze naturale (inclusiv catastrofe);
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto (RCA) este o asigurare obligatorie
pentru deţinătorii de autovehicule;
67
idem
68
www.omniasig.ro
57
RCA Excedent este o asigurare facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor,
excedent peste limita maximă a răspunderii precizate în normele privind aplicarea legii în
domeniul RCA.
Carte verde este o asigurare de răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara
teritoriului României.
Buchet este un produs complex alcătuit din trei asigurări de bază (Casco, CMR şi Carte
verde), oferită transportatorilor internaţionali.
Cei mai importanţi clienţi sunt: Volvo Finance International, Daewoo Automobile
Craiova, Automobile Dacia, World Trade Center Bucharest, Pagini Aurii, R.A.T.B. şi Altex.
4. Asigurările de răspundere civilă sunt:
- asigurări de răspundere civilă generală, a producătorului şi a angajatorului faţă de
angajaţi;
- asigurări de răspundere civilă profesională pentru medici (malpraxis), farmacişti,
avocaţi, notari, experţi contabili şi contabili autorizaţi, evaluatori şi experţi tehnici, arhitecţi şi
ingineri constructori etc.;
- alte asigurări de răspundere civilă: a administratorilor şi directorilor societăţilor
comerciale, a structurilor de primire turistice, a unităţilor service auto, a proprietarilor sau
deţinătorilor de câini etc.
5. Asigurările de persoane, altele decât cele de viaţă sunt:
- Asigurări de accidente ale persoanelor privind protecţia împotriva riscurilor de
incapacitate temporară,
invaliditate permanentă, deces, consecinţe estetice şi funcţionale ale traumatismelor,
arsurilor, degerăturilor şi care sunt urmări ale accidentelor suferite;
- Asigurări de asistenţă medicală în străinătate se referă la protecţia prin preluarea
cheltuielilor medicale, de spitalizare, tratament, repatriere şi care sunt urmări ale accidentelor sau
îmbolnăvirilor survenite în străinătate.
Asigurările de persoane, altele decât de viaţă practicate de Omniasig S.A. sunt: medicas
perfect, medicas standard, medicas frequent, medicas bussines, medicas ţări limitrofe, medicas
workers şi asistenţă medicală valabilă pe teritoriul României – medirom şi accidente ale
persoanelor.
Clienţi principali ai acestor asigurări sunt: U.C.M.R. Reşiţa, Nuclearelectrica, Metrorex,
Argus, Aeroportul Internaţional Otopeni şi F.C. Universitatea Craiova.
6. Asigurările de credite şi garanţii cuprind:
- asigurări pentru riscurile de neplată a ratelor / redevenţelor în cazul contractelor de
vânzare-cumpărare / credit de consum / leasing;
58
- asigurări pentru riscurile de neplată a debitului în cazul contractelor de
distribuţie/comision;
- asigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate (business interruption);
- asigurări pentru riscurile de insolvabilitate sau faliment ale agenţiilor de turism.
Clienţii principali sunt: Daewoo Automobile Craiova, TBI Leasing, BCR Leasing,
Finansbank, Banca Românească, Ana Electronics, Victoria Internaţional şi HBO România.
7. Asigurările navale cuprind: asigurarea navelor, asigurarea pasagerilor pe timpul
transportului şi P&I (asigurarea de răspundere civilă faţă de terţi, echipaj, marfă, asigurarea de
accidente sau îmbolnăvire a echipajului etc.). Principalii clienţi sunt: East Point Holdings,
Giurgiu NAV S.A., Octogon, Navrom Drobeta-Turnu Severin şi Romnav Brăila.
8. Asigurările de transport sunt reprezentate de:
- Asigurarea CARGO este asigurarea bunurilor şi valorilor pe timpul transportului rutier,
feroviar sau maritim.
- Asigurarea valorilor în transit este oferită băncilor sau altor societăţi comerciale pentru
a acoperi pierdere sau avaria valorilor pe timpul transportului acestora pe teritoriul României.
- Răspunderea transportatorilor pentru marfa transportată este o asigurare concepută
pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor specifice societăţilor de transport şi acoperă
răspunderea transportatorului rutier care ar putea rezulta din pierderea sau avarierea bunurilor ce
i-au fost încredinţate pentru a fi transportate în baza unui contract de transport.
- Asigurarea containerelor poate fi încheiată de proprietarii, administratorii sau chiriaşii
acestora şi acoperă pierderea sau avarierea containerelor cu care se transportă mărfurile, în timp
ce se află în trafic sau în staţionare pe timpul transportului, conform condiţiilor de asigurare.
Cei mai importanţi clienţi sunt: S.N.P. PETROM, Daewoo Automobile Craiova,
Automobile Dacia, Azo Mureş, Elite România, Intrarom, Infopress şi Transchim.
9. Asigurările de aviaţie se referă la: asigurări CASCO pentru aeronave, răspundere civilă
legală faţă de terţi, faţă de pasageri şi bagaje, faţă de marfa transportată şi asigurări de accidente
persoane. Clienţi principali sunt: TAROM, Aeroclub România, Romatsa, Acvila Air şi Aero-
West.
10. Asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj (car-ear) este o asigurare de tip “toate
riscurile”, acoperind daunele materiale la lucrările de construcţii-montaj şi răspunderea faţă de
terţi a constructorului-montorului, pe amplasamentul şantierului, pe toată durata contractului de
construcţii-montaj şi, la cerere, pe durata perioadei de garanţie. Cei mai reprezentativi clienţi
sunt: Nuclearelectrica S.A., Delta Intensive şi TMUCB.
11. Asigurarea de avarii a maşinilor cuprinde asigurarea maşinilor unelte, utilajelor şi
instalaţiilor industriale împotriva avariilor de origine electrică sau mecanică produse accidental
59
în timpul funcţionării acestora. Este o asigurare de tip “toate riscurile”, acoperind daunele
produse din cauze cum ar fi: defecte de material, erori de proiectare sau de fabricaţie, dereglări,
suprasarcină, supratensiune electrică, autoîncălzire, scurt-circuit, mers în gol, inducţie sau arc
electric, defectarea echipamentelor de protecţie sau de pornire etc. Principalii clienţi: Terapia
S.A., Arctic S.A., Oltchim S.A. şi Mobilă Sovata S.R.L.
12. Asigurarea produselor electronice se referă la: asigurarea oricăror tipuri de
echipamente electronice utilizate în scop industrial sau comercial, fie acestea fixe sau mobile, din
domeniile prelucrare date şi echipamente de birou, comunicaţii şi radio (staţii de emisie, antene,
centrale telefonice etc.), medical, grafică industrială, radiodifuziune şi televiziune alarmare,
testare, măsurare, automatizare, alte domenii (sisteme de climatizare, panouri de afişare,
simulatoare, cabluri, surse de tensiune neîntreruptibile etc.) Este o asigurare de tip “toate
riscurile” acoperind daunele provocate, de exemplu, de: factorul uman, incendiu, apă etc. Poliţa
acoperă: daune materiale la echipamente, daune produse datelor şi suporturilor externe de date şi
cheltuieli suplimentare de operare în caz de daună.
Cei mai reprezentativi clienţi sunt: Media Pro Internaţional S.A., Inspectoratul General
pentru Comunicaţii şi Tehnologia Comunicaţiilor, RASDAQ, Castel Film, Banca de Export
Import a României (Eximbank), Demirbank şi Finans Leasing.
13. Asigurările agricole cuprind asigurarea culturilor agricole, a cerealelor, plantelor,
leguminoase, rodul viilor, pomi fructiferi, arbuşti, păduri etc.
Anul 2014 a însemnat pentru Omniasig continuarea trendului de stabilitate în domeniul
reasigurărilor manifestat şi în anii precedenţi, şi care s-a remarcat chiar în contextul condiţiilor
dificile şi în continuă schimbare ale pieţei internaţionale din ultimii ani.
Unul din punctele forte ale programelor de reasigurare ale Omniasig pentru 2014 a fost,
pe lângă securitatea şi calitatea care au constituit dintotdeauna preocuparea majoră, capacitatea
largă oferită şi care a fost majorată semnificativ pentru anumite ramuri de asigurare, urmând
tendinţa imprimată de dezvoltarea diverselor portofolii.
Capacitatea contractului de reasigurare pentru răspunderi generale faţă de terţi a cunoscut
o creştere importantă pentru anumite tipuri de răspunderi, în timp ce o serie de categorii noi au
fost introduse în contract, pentru a răspunde nevoilor Omniasig pentru acest tip de asigurări.
Pentru anumite clase de produse au fost concepute şi plasate programe noi de reasigurare, cum ar
fi protecţia pentru riscul de terorism, care a plasat Omniasig printre puţinele companii de
asigurare de pe piaţa românească care deţin un program special pentru acest risc.
O altă latură importantă a activităţii de reasigurare a Omniasig a fost reprezentată de:
partener de reasigurare pentru companii de pe piaţa românească, rol asumat doar în urma unor
analize şi evaluări atente a riscurilor preluate.
60
Omniasig a stabilit relaţii de parteneriat cu următoarele companii situate în top-ul
mondial al reasigurătorilor:
Tabelul nr. 3. Companiile de reasigurare cu care Omniasig S.A. a stabilit relaţii de

parteneriat
REASIGURĂTORI RATING
Gen Re AAA (Standard&Poor’s)
Swiss Re AA+ ( Standard&Poor’s)
Great Lakes AA+ ( Standard&Poor’s)
Transatlantic Re AA ( Standard&Poor’s)
GE Frankona AA ( Standard&Poor’s)
Mitsui Sumitomo AA - ( Standard&Poor’s)
Mapfre Re A+ ( Standard&Poor’s)
Q.B.E. A+ ( Standard&Poor’s)
Lloyd’s Syndicates A ( Standard&Poor’s)
Chaucer A ( Standard&Poor’s)
Gothaer Re A - ( Standard&Poor’s)
Sirius A - ( Standard&Poor’s)
Tryg Baltica A - (AM Best)
Sursa: www.omniasig.ro
Ratingul exprimă capacitatea companiei de asigurări/reasigurări de a face faţă obligaţiilor

de plată către creditori.
Semnificţia rating-urilor prezentate mai sus este următoarea69:
AAA – indică securitatea financiară „superioară” în mod absolut şi relativ, capacitatea de
a face faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi este foarte mare;
AA – indică securitate financiară „excelentă”, capacitatea de a face faţă obligaţiilor faţă
de asiguraţi este puternică;
A – securitate financiară „bună”, capacitatea de a face faţă obligaţiilor faţă de asiguraţi
este sensibilă.
Calitatea serviciilor legate de plasarea contractelor de reasigurare, recuperarea daunelor
de la reasigurătorii implicaţi şi consultanţa de specialitate este garantată de renumele brokerilor
cu care Omniasig colaborează : Marsh (cea mai mare companie de brokeraj din lume), Willis
Corroon şi Heath Lambert.
În anul 2014, Omniasig S.A. a primit premiul "Compania anului" pentru Asigurări
Generale, la Premiile Pieţei Asigurărilor acordate de Revista Primm şi un premiu pentru
produsul Casco Lux.
69
61
4.2. Analiza veniturilor din prime şi a plăţilor de despăgubiri la asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto şi asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco) la
Omniasig S.A.
4.2.1. Structura şi importanţa veniturilor şi cheltuielilor
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de asigurare şi realizarea unui echilibru

între venituri şi cheltuieli, se impune din partea societăţilor de asigurare urmărirea încasării
ritmice a veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în concordanţă cu prevederile din bugetul de
venituri şi cheltuieli.
Bugetul de venituri şi cheltuieli (BVC) este instrumentul de bază pentru conducerea
activităţii financiare a oricărei societăţi comerciale, deoarece acesta asigură echilibrul financiar,
constituind totodată şi un instrument de decizie, analiză şi control.
În BVC se sintetizează în forma valorică veniturile de realizat şi sursele de formare a
acestora, precum şi cheltuielile efectuate, stabilindu-se totodată şi profitul de realizat în anul de
gestiune şi utilizarea judicioasă a lui conform prevederilor din statutul societăţii. În procesul de
elaborare şi de execuţie a BVC trebuie urmărit sa fie respectate principiile eficienţei maxime şi
echilibrul financiar.
În activitatea de asigurări, BVC se întocmeşte numai la nivelul societăţii (care are
personalitate juridică), pe baza propunerilor primite de la sucursalele OMNIASIG din teritoriu,
care nu au calitatea de personalitate juridică.70
Obligaţia desfăşurării activităţii pe baza de buget de venituri şi cheltuieli este prevăzută
atât în Statutul societăţii, precum şi în Legea nr.31/1990.
La întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli trebuie avute în vedere şi prevederile art.
l1 din Legea nr.47/1991, respectiv: ,,societatea de asigurare nu-şi poate asuma anual obligaţii din
contracte de asigurare - reasigurare mai mari de 5 ori suma capitalului social vărsat şi a
rezervelor de capital”.
În BVC se cuprind două mari capitole şi anume :
- Venituri - în care se înscriu primele ce se vor încasa din contractarea tuturor asigurărilor
practicate de societate (din activitatea de bază) precum şi din alte surse cum sunt: din reasigurări,
dobânzi bancare, împrumuturi etc. În partea de venituri se înscriu sursele de venituri pe
provenienţe, separat din asigurări facultative şi asigurări obligatorii.
- Cheltuieli – se înscriu plăţile de despăgubiri şi sume asigurate, precum şi cheltuieli
legate de administrarea asigurărilor. Cheltuielile de constituire şi administrare a fondului de
70
Bistriceanu Gh. D. – Sistemul asigurărilor din România, Ed. Economică, Bucureşti, 2002, p. 389
62
asigurare sunt prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli maximum 40 % faţă de volumul total
de venituri din asigurările facultative..
La fundamentarea propunerilor de plan se întocmesc fişe de calcul, avându-se în vedere
unele criterii cum sunt : potenţialul asigurabil, prima medie realizată pe un contract în anii
anteriori şi în anul în curs, suma medie asigurată, gradul de cuprindere în asigurare, concurenţa
de pe piaţa asigurărilor ş.a.
După aprobarea BVC la nivelul societăţii, sarcinile de plan de venituri se transmit în
teritoriu la sucursale. În teritoriu se transmite sarcina anuală de plan de venituri, cu repartizarea
pe trimestre, acestea fiind sarcini minime de realizat. Repartizarea planului de venituri pe agenţii
OMNIASIG şi pe organe de încasare se face se către sucursalele OMNIASIG din teritoriu. Pe
măsura încasării primelor de asigurare, pe feluri de asigurări, ele se evidenţiază în contabilitate,
iar în final se oglindesc în bilanţul contabil. Pentru planul de cheltuieli sunt stabilite plafoane
maxime de cheltuieli pe categorii de cheltuieli.
Pe baza sistemului informaţional constituit la nivelul fiecărei verigi din teritoriu, se
urmăreşte realizarea planului de venituri şi cheltuieli comunicându-se lunar şi trimestrial la
Centrala Societăţii OMNIASIG modul de îndeplinire a sarcinilor de plan.
Datele necesare pentru urmărirea încasării veniturilor se extrag din evidenţa contabilă şi
din calculatoarele ce există la nivelul sucursalei (programul de operare INSIS) OMNIASIG.
În baza programelor din calculator se poate urmări pe organe de încasare :
- modul de încasare a ratelor exigibile pentru fiecare poliţă în parte, reînnoirea
asigurărilor ce expiră şi contractările de noi asigurări, pe feluri de asigurări;
- se pot culege din calculator plăţile de despăgubiri şi sume asigurate ce s-au efectuat plus
rezerva de daune dacă a fost achitată sau a rămas de plată.
Veniturile realizate de o societate de asigurare apar, în principal, sub forma primelor de
asigurare. Cu toate acestea, deoarece pe lângă primele de asigurare mai pot fi realizate şi alte
venituri, este necesar gruparea acestora după provenienţă.
Astfel, la o societate de asigurări care practică atât asigurările prin efectul legii, cât şi
asigurările facultative ,veniturile se prezintă după cum urmează71:
Venituri realizate sub forma primelor de asigurare:
prime aferente asigurărilor prin efectul legii;
prime provenite de la asigurări facultative după cum urmează:
b1) prime încasate din asigurările facultative de bunuri: asigurările de animale, culturi
agricole şi rodul viilor, prime încasate din asigurările gospodăriile populaţiei, asigurările de
clădiri, alte construcţii şi ale conţinutului acestora, prime încasate la asigurările pentru cazurile
71
Văcărel I., Bercea F. - Asigurări-reasigurări, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p.493
63
de avarii ale autovehiculelor, cu valabilitate în România şi în afara ţării, asigurările construcţiilor
– montajului şi a răspunderii constructorului, asigurările navelor şi asigurările de transport
(separat pentru transportul intern şi cel extern).
b2) prime încasate din asigurările facultative de persoane:
prime încasate la asigurările de viaţă;
prime încasate la asigurările de accidente.
b3) prime încasate din asigurările facultative de răspundere civilă:
prime încasate din asigurările de răspundere civilă auto, cu valabilitate în România;
prime încasate din asigurarile de răspundere civilă auto, cu valabilitate în afara
teritoriului României;
prime încasate din asigurările de răspundere civilă legală.
venituri din asigurări si reasigurări în valută.
Societăţile de asigurări mai pot realiza, pe lângă primele de asigurare, venituri din alte
surse, cum sunt:
- dobânzi încasate de la bănci;
- venituri realizate din întreţinerea unei părţi de capital, din rezervele de capital şi
rezervele tehnice şi titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare;
- sume încasate din regrese;
- diverse alte venituri.
Determinarea veniturilor provenite din primele de asigurare se face în mod diferit, după
forma de realizare a asigurării (asigurări obligatorii şi facultative):
A. Veniturile din prime aferente asigurărilor prin efectul legii (obligatorii) se estimează în
funcţie de datele oferite de organele financiare teritoriale, de informaţiile proprii ale societăţii de
asigurare acreditată, prin lege, să administreze asigurările de această natură, de încasările
efective de prime în perioada scursă din anul de referinţă, de datele preliminate pentru perioada
rămasă până la finele anului. Veniturile astfel estimate, se corectează în funcţie de evoluţia
obiectului asigurărilor obligatorii. (clădiri de natura locuinţelor, autoturisme etc.).
B. Veniturile din prime aferente asigurărilor facultative se pot estima în funcţie de o serie
de indicatori, cum sunt:
- gradul de cuprindere în asigurarea facultativă a bunurilor şi persoanelor, după caz,
realizat în anul în curs şi preliminat, în funcţie de potenţialul asigurabil, de reţeaua de unităţi sau
agenţii, de numărul personalului angrenat în achiziţionarea asigurărilor şi de intensitatea
concurenţei;
- volumul primelor de asigurare pe anul în curs, în plan teritorial, pe categorii de asigurări
facultative şi ţinând seama de masa bunurilor asigurate şi asigurabile;
64
- specificul local şi teritorial privind preferinţele unor categorii ale populaţiei pentru
anumite asigurări şi chiar pentru anumite societăţi de asigurare care acţionează în zonă;
- valoarea primelor de asigurare scadente încasate în anul respectiv şi a celor neîncasate
la scadenţă, la asigurările de viaţă.
C. Veniturile din prime la asigurările de viaţă se estimează în funcţie de valoarea
cumulată a sumelor asigurate la asigurări active, la începutul anului, de valoarea intrărilor de
asigurări, deci de sume asigurate pe parcursul anului, sume reactive şi transferuri. Din suma
cumulată obţinută se scad ieşirile (de sume asigurate la asigurări expirate la răscumpărări,
decese, amortizări, transferuri predate, transformări de asigurări şi scutiri de plată a primelor de
asigurare) şi se obţine valoarea încasărilor de prime realizabile în perioada respectivă.
În totalul cheltuielilor efectuate de o societate de asigurări ponderea cea mai mare o deţin
cheltuielile cu plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate72:
A. Cheltuielile pentru plata despăgubirilor sunt întâlnite sub următoarele forme:
- despăgubiri privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto;
- despăgubiri privind asigurările facultative de bunuri;
- despăgubiri privind asigurările facultative de răspundere civilă.
B. Cheltuielile cu plata sumelor asigurate se referă la asigurările de persoane şi se
concretizează în:
- plăţi de sume asigurate privind asigurările facultative de accidente;
- plăţi de sume asigurate (pentru decese, invaliditate, amortizări şi pentru asigurările de
viaţă expirate), sume asigurate reduse şi sume de răscumpărare la asigurările facultative de viaţă.
Orice societate de asigurare are printre obiectivele sale principale şi acela de a obţine
venituri, respectiv încasări din prime cât mai mari. Aceste venituri vor fi cu atât mai mari cu cât
volumul de prime va fi stabilit la un nivel corespunzător. Profitul asigurătorului depinde, în mare
primă, de volumul de prime. Ideal este ca societatea să înregistreze o creştere reală, care să
rezulte din subscrierea de noi afaceri şi nu din creşterile de primă sau sub influienţa inflaţiei.
4.2.2 Analiza veniturilor din prime la cele două forme de asigurări auto studiate
În cele ce urmează se va analiza evoluţia realizării veniturilor în perioada 2012 - 2014 la
Sucursala OMNIASIG
Tabel nr. 4.1. Venituri din plasamente ale SC OMNIASIG SA .
Denumire venituri 31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

72
Văcărel, I.,Bercea, F. – op. cit., p. 495
65
2012 2013 2014
lei lei lei
Venituri din participaţii dividende 920.682 1.265.895 1.812.325
primite
Venituri din titluri de plasament 4.989 6.289 8.128
Dobânda 11.652 14.002 16.688
Venituri din sconturi primite 1.485.056 1.958.892 2.869.212
Venituri din active cedate 5.125.325 6.598.345 8.654.219
Alte venituri 3.356.891 4.458.547 6.165.200
Total 10.904.595 14.301.970 19.525.772
Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A.
Alte venituri
29%
Venituri din active
cedate Venituri din
47% participaţii dividende
primite
8%
Venituri din titluri de

Venituri din sconturi plasament
primite 1%
13 % Dobânda
2%
Fig. 4.1. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2012

Observăm că cea mai mare pondere o au veniturile din active cedate, care cresc în anul
2013 cu 1.473.020 lei faţă de anul 2012, şi în anul 2014 cu 2.055.874 lei faţă de anul 2013.
În ceea ce priveşte ponderea veniturilor din active cedate în totalul veniturilor încasate,
acesta este în 2012 de 47%, în 2013 de 44% iar în 2014 tot de 44%, observându-se astfel o
scădere a ponderei în 2013 faţă de 2012, valoarea acesteia în 2014 fiind aceeaşi cu cea din anul
precedent. O cotă foarte scăzută înregistrează veniturile din titluri de plasament (1%) şi
veniturile din dobâzi (2%).
66
Dobânda
Venituri din Venituri din titluri 2%
participaţii de plasament
Alte venituri dividende primite 2%
29% 9%
Venituri din
sconturi primite
14%
Venituri din
active cedate
44%
Fig. 4.2. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2013

În comparaţie cu anul precedent, se observă o creştere a veniturilor din plasamente cu

1%, a veniturilor din active cedate (3%), a veniturilor din sconturi primite (1%) şi a veniturilor
din participaţii dividende primite (1%), dobânda rămânând neschimbată.
Dobânda
Venituri din Venituri din titluri 2%
participaţii de plasament
Alte venituri dividende primite 2%
29% 9%
Venituri din
sconturi primite
15%
Venituri din active

cedate
44%
Fig. 4.3 Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2014

67
În anul 2014 veniturile din sconturi primite au înregistrat o creştere cu 1% faţă de anul
precedent restul veniturilor menţinându-se la aceeaşi valoare.
Tabel nr. 4.2. Venituri tehnice, nete 31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

de reasigurare ale societăţii 2012 2013 2014
lei lei lei
Denumire venituri
Venituri din diferenţe de curs 609.482 789.526 998.658
Alte venituri 93.620 101.214 112.845
Total 703.102 890.740 1.111.503
1200000
1000000
800000 Venituri din diferente de curs
suma
600000
400000 Alte venituri
200000
0
2012 2013 2014
anii
Fig. 4.4. Venituri tehnice, nete de reasigurare ale Omniasig S.A.

Se observă din Tabelul nr. 4.2. că veniturile tehnice cresc de la an la an cu aproximativ

20%.
Tabel nr. 4.3. Venituri netehnice ale societăţii
31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Denumire venituri 2012 2013 2014
mii lei mii lei mii lei
Venituri excepţionale din
operaţii de gestiune 116.586 125.497 137.545
Alte venituri netehnice 7.985.300 8.966.523 9.975.648
Total 8.101.886 9.092.020 10.113.193
68
Venituri nete ale Omniasig S.A.
12000000
10000000 Venituri exceptionale din operatii de
8000000 gestiune
suma
6000000
4000000 Alte venituri netehnice
2000000
0
2012 2012 2013
anii
Fig. 4.5. Evoluţia veniturilor nete ale Omniasig S.A.

Din Tabelul nr. 4.3. rezultă o creştere a veniturilor netehnice ale societăţii, cu
aproximativ 15% în fiecare an.
În cadrul SC OMNIASIG SA .îşi desfăşoară activitatea două societăţi de leasing cu care
societatea analizată se află în relaţii de parteneriat şi anume: TBI Leasing SA şi Daewoo
Automobile România SA. Aceste două departamente au ca obiect de activitate vânzarea de
bunuri în regim de leasing, punctul comun al acestor două cu SC OMNIASIG SA constituindu-l
contractele de asigurare pentru fiecare bun vândut. Un alt venit în afara primelor brute încasate
din asigurarea bunurilor vândute de către cele două societăţi de leasing îl constituie plata către
SC OMNIASIG SA a unei taxe de management pentru analiza dosarelor de leasing precum şi
plata chiriilor pentru amplasarea celor două compartimente.
Venituri din prime brute încasate ale SC OMNIASIG SA .în perioada 2012 - 2014
Dintre veniturile realizate de SC OMNIASIG SA cea mai mare pondere o deţin veniturile
din încasarea primelor de asigurare. În cele ce urmează vom analiza evoluţia încasărilor de prime
brute la SC OMNIASIG SA .în perioada 2012 – 2014.
Tabel nr. 4.4. Venituri din prime brute încasate la SC OMNIASIG SA .în perioada
69
2012 – 2014
lei 2012 2013 2014
Produs
Absolut Rela Absolut Rela Absolut Relativ
tiv tiv
Cargo 400.433.193 1,6 424.467.209 0,6 464.564.845 0,37
7 7
Casco 7.547.304.93 31, 18.364.473.4 29, 42.984.482.451 34,2
7 62 64 03
CMR 134.594.000 0,5 161.241.000 0,2 212.451.000 0,17
6 5
RCA 10.415.331.5 43, 28.326.870.2 44, 54.547.945.542 43,4
24 6 38 78
Carte verde 524.683.610 2,2 1.474.970.00 2,3 3.815.487.642 3,04
0 3
Buchet 293.875.000 1,2 2.494.210.50 3,9 5.145.187.200 4,09
3 0 4
Asigurări
medicale 628.198.000 2,6 803.498.000 1,2 987.689.878 0,79
pentru călătorii în 3 7
străinătate
Raspundere civilă 185.426.528 0,7 485.942.475 0,7 675.546.894 0,54
8 7
Accidente 206.611.953 0,8 560.458.912 0,8 847.489.548 0,67
persoane 7 9
Locuinţe (garant) 474.314.032 1,9 1.773.858.37 2,8 3.105.214.221 2,47
9 7
Incendiu şi alte 401.523.989 1,6 1.512.326.81 2,3 3.452.214.548 2,75
riscuri ( property) 8 7 9
Alte forme de 2.653.039.68 11, 6.880.736.35 10, 9.458.645.215 7,52
asigurări 9 18 2 61
Total prime brute 23.865.336.4 100 63.263.053.3 100 125.696.918.98 100
încasate 55 44 4
Sursa: Modulul de rapoarte INSIS – Sistemul de operare INSIS al SC OMNIASIG SA .
„Anuarul companiei SC OMNIASIG SA”
Se observă din totalul primelor brute încasate în fiecare an de SC OMNIASIG SA .faptul

ca acestea au înregistrat o creştere, dublâdu-se, chiar triplându-se de la an la an. Cea mai mare
creştere s-a înregistrat la Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Auto şi la Asigurarea
70
Auto Casco, astfel că la RCA veniturile din prime au crescut în anul 2013 faţă de anul 2012 cu
17.911.538.714 lei (au crescut de aproape trei ori), iar în anul 2014 veniturile din prime au
crescut faţă de anul 2013 de aproximativ două ori, crescând cu 26.221.075.304 lei. La Asigurarea
Auto Casco în anul 2013 veniturile din prime brute cresc faţă de anul 2012 de 2,5 ori ( au crescut
cu 10.817.168.527 lei ), acelaşi lucru se întamplă şi în anul 2014, înregistrându-se o creştere a
veniturilor din primele brute încasate tot de aproximativ 2,5 ori faţă de anul 2013, crescând cu
24.620.008.987 lei. În ceea ce priveşte ponderea în totalul primelor brute încasate, cea mai mare
valoare se înregistrează în cazul RCA, aceasta deţinând în anul 2012 valoarea de 43,6% din
totalul primelor, iar în anul 2013 şi 2014 se înregistreză valoarea de 44,78%, respectiv 43,4%. Se
observă faptul că în anul 2013 ponderea creşte faţă de anul 2012, iar în 2014 se înregistrează o
scădere a acesteia în totalul primelor brute încasate. Următoarea asigurare este Asigurarea Auto
Casco care în anul 2012 are o pondere în totalul primelor brute încasate de 31,62%, iar în 2013
ponderea scade la 29,03% şi în 2014 ponderea Asigurărilor Casco creşte simţitor la 34,2%.
Ponderea veniturilor din asigurările auto în totalul asigurărilor este de 80 % în 2012, 81
% în anul următor şi de 85 % în 2014.
Acest lucru se datorează unei bune politici de marketing şi a extinderii reţelei teritoriale a
agenţiilor şi a punctelor de lucru, precum şi datorită creşterii numărului de agenţi şi instruirea
acestora. În afara acestor agenţii, OMNIASIG a deschis în baza unor convenţii puncte de lucru în
incinta celor mai importante centre comercia: Iulius Mall, Hala Centrală, Magazinul Universal,
Metro Cash & Carry, etc, dar şi în incinta celor mai importante service-uri auto.
S-a dovedit deosebit de profitabilă colaborarea cu cei mai importanţi dealeri auto de pe
piaţa locală: Comat SA – dealer Daewoo, Gold & Platin, Tester Group, Sandra Automobile.
OMNIASIG a încheiat contracte de colaborare cu cele mai importante filiale ale băncilor
din România în scopul vânzării contractelor de asigurări pentru creditele acordate de aceste
bănci: BRD Group Societe General, BCR Leasing SA, Finansbank, Raiffeisen Bank,
Romexterra, RIB (Romanian International Bank), Emporiki Bank (fosta bancă a Greciei). Prin
intermediul acestor bănci OMNIASIG încheie asigurări de accidente la creditele acordate
persoanelor fizice şi juridice.
Există contracte şi cu firme de brockeraj prin intermediul cărora Omniasig încheie toate
tipurile de asigurări. Diferenţa dintre aceste firme şi agenţii colaboratori este aceea că,
beneficiază de un comision mai mare, negociat la nivel de Centrală. Putem aminti dintre firmele
de brockeraj următoarele: Computer LB SRL, BCS Brocker SRL, Rako Media Grup SRL,
Burţilă & CO Electron M Bit.
71
Creşterea încasărilor la Asigurările medicale pentru călătorii în străinătate ( Standard,
Perfect, Frequent, Ţări limitrofe) are la bază contractele încheiate cu SC OMNIASIG SA .cu 9
Agenţii de turism din .şi din localităţile judeţului.
Tabelul nr. 4.5. Totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. .pentru Asigurarea
de Răspundere Civilă Auto
lei 2012 2013 2014
absolut relativ absolut relativ absolut relativ
Produ
s
RCA 10.415.331.52 43,6 28.326.870.238 44,78 54.547.945.542 43,4
4
Veniturile din prime de asigurări de răspundere civilă înregistrează o creştere în fiecare

an cu 17.911.538.714 lei în anul 2013 faţă de anul 2012 şi 26.221.075.304 lei în anul 2014 faţă
de 2013.
În campaniile RCA nivelul încasărilor a crescut de 12,6 ori faţă de celelalte luni ale
anului, OMNIASIG colaborând pe plan local cu instituţii de stat şi private în baza unor contracte.
Aceste mari instituţii sunt: Automobil Clubul Român, Poşta Română, Direcţia Regională
Vamală, SC Autobuzul SA şi RATEP SA. Prin intermediul ultimelor două, OMNIASIG
beneficiază de reclamă gratuită, toate autovehiculele mijloace de transport în comun purtând
înscrisurile, în exterior, ale societăţii analizate. Creşterea nivelului încasărilor s-a mai datorat şi
campaniilor promoţionale lansate în lunile decembrie şi mai ale anilor 2012 – 2014, campanii ce
au avut premii substanţiale în bani şi obiecte. Astfel, campania promoţională din anul 2012 a
avut ca slogan „Sigur, cu OMNIASIG” şi a avut ca premiu principal un apartament cu 2 camere
în judeţul unde câştigătorul îşi are domiciliul stabil.
Campania promoţională din iarna anului 2013 a avut ca slogan „Cu OMNIASIG eşti
Asigurat şi....Bogat” şi a avut marele premiu în valoare de 1 miliard lei. Cea de-a doua campanie
promţională din luna mai a anului 2013 a avut ca premiu un autoturism marca Mercedes clasa E
iar în decembrie 2014 campania RCA a avut ca slogan „ OMNIASIG, partenerul tău de succes”,
având ca premiu 2 miliarde lei.
72
OMNIASIG a „legat parteneriate” şi cu marile magazine care comercializează produse
electronice şi electrocasnice cum ar fi ALTEX, EMI s.a., societatea de asigurări asigurând
bunurile vândute de aceste magazine împotriva incendiului, furtului, distrugerii, etc.
Analiza veniturilor din prime la asigurarea autovehiculelor pentru avarii (auto casco)
Tabelul nr. 4.10. Totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A. .pentru
Asigurarea Autovehiculelor pentru avarii (auto casco)
lei 2012 2013 2014
absolut relativ absolut relativ absolut relativ
Produs
Casco 7.547.304.937 31,62 18.364.473.464 29.03 42.984.482.451 34.2
Se observă din Tabelul 4.10. că totalul primelor încasate de Sucursala Omniasig S.A.
.cresc de la an la an, astfel: în anul 2013 veniturile din prime brute cresc faţă de anul 2012 de 2,5
ori ( au crescut cu 10.817.168.527 lei ), acelaşi lucru se întamplă şi în anul 2014, înregistrându-se
o creştere a veniturilor din primele brute încasate tot de aproximativ 2,5 ori faţă de anul 2013,
crescând cu 24.620.008.987 lei.
Veniturile încasate din prime la asigurarea auto casco cresc în fiecare an datorită unei
bune politici de marketing implementată de Omniasig SA .prin promovarea asigurărilor auto şi
datorită creşterii numărului de agenţii teritoriale şi a agenţilor de asigurare, numărul acestora din
urmă crescând simţitor în ultimii ani deoarece Omniasig îi motivează prin acordarea unor
comisioane pentru asigurările încheiate, astfel: pentru încheierea unei asigurări RCA, un agent de
asigurare are un comision de 7%, iar pentru asigurarea CASCO, comisionul pe care îl primeşte
este de 9% pentru fiecare contract încheiat. Omniasig îşi stimulează agenţii de asigurare şi printr-
un program de lucru flexibil, dar şi prin acordare unor premii.
Veniturile din primele încasate de Omniasig S.A. din Asigurarea Auto Casco cresc şi
datorită faptului că societatea colaborează cu diferiţi dealeri auto şi a încheiat contracte cu unităti
finanţatoare (societăţi de leasing, bănci, societăţi ce acordă credite) care vor să aibă garanţia că
îşi pot recupera creditele în orice împrejurări.
4.2.3. Analiza cheltuielilor cu plata despăgubirilor

4.2.4.Tehnica lichidării daunelor la cele două forme de asigurări studiate, la
Omniasig S.A
73
Având în vedere că asigurătorii încasează prime de asigurare de la asiguraţi pentru
riscurile suportate, potrivit condiţiilor de asigurare, aceştia au obligaţia să achite asiguraţilor
contravaloarea pagubelor suferite, în cazul producerii evenimentului asigurat.
În totalul cheltuielilor efectuate de o societate de asigurări ponderea o deţin cheltuielile
cu plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate.
Determinarea volumului cheltuielilor ce se înscrie în buget se realizează în mod diferit,
după cum este vorba de cheltuieli pentru plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate şi de
cheltuieli privind constituirea şi administrarea fondului de asigurări.
Propunerile privind cheltuielile cu plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate se
determină ţinându-se cont de media volumului acestora în ultimii 5 ani, precum şi de plăţile
preliminate pentru anul care expiră73.
Despăgubirile preliminate pentru anul care expiră se stabilesc luând în calcul cheltuielile
efective până la sfârşitul lunii anterioare datei elaborării bugetului, despăgubirile estimate a se
înregistra drept cheltuială pentru daunele produse până la aceeaşi dată, dar încă neachitate,
despăgubiri aferente daunelor ce probabil se vor mai produce până la sfârşitul anului indiferent
dacă o parte din aceste despăgubiri se vor plăti efectiv anul următor.
La partea de cheltuieli se înregistrează atât cheltuielile efective făcute cu plata daunelor,
cât şi cheltuielile cu rezerva tehnică de daune, care potrivit Legii nr.47/1991 nu pot fi mai mici
de 40 % din diferenţa dintre primele încasate şi daunele plătite la asigurările şi reasigurările cu
valabilitate în cursul anului.74
Rezervele de daune se constituie în baza estimărilor, a datelor statistice sau a calculelor
privind plăţile de efectuat în viitor.
În contabilitate, cheltuielile cu plata despăgubirilor se evidenţiază în mod corespunzător
ca şi veniturile, pe conturi contabile sintetice şi analitice, astfel ca, la sfârşitul anului de gestiune,
raportând plăţile faţă de volumul veniturilor (primelor) încasate din asigurări se determină rata
daunei şi respectiv se stabileşte dacă asigurarea a fost sau nu rentabilă.
Viziunea Omniasg asupra daunelor este aceea că fiecare daună reprezintă un client, o
persoană reală având nevoi concrete, tangibile.
Lucrările de constatare, evaluare a pagubelor şi plata despăgubirilor se realizează potrivit
competenţelor acordate de Centrala OMNIASIG prin intermediul sucursalelor şi agenţiilor
OMNIASIG.
Pentru îndeplinirea acestor obligaţii sucursalele şi agenţiile OMNIASIG au următoarele
atribuţii75:
73
Văcărel I.,Bercea F -.op. cit., p.499
74
Legea nr.47/1991, art.12
75
Norme ale S.C. Omniasig S.A.
74
- organizează şi efectuează constatarea producerii daunelor, verificarea constatărilor
efectuate de alte organe şi evaluarea pagubelor;
- înregistrează înştiinţările de daune făcute de asiguraţi sau de păgubiţi cu privire la
producerea evenimentelor;
- verifică realitatea evenimentelor asigurate şi sinceritatea actelor întocmite;
- rezolvă în termenul stabilit de instrucţiuni cazurile de pagube avizate de plată a
despăgubirilor cuvenite;
- conduc o evidenţă a daunelor avizate şi plătite precum şi a rezervelor de daune
constituite.
Înainte de a se proceda la efectuarea constatării daunelor şi a întocmirii procesului verbal
de constatare, organele abilitate vor verifica dacă:
- asiguratul posedă o poliţă încheiată la OMNIASIG în vigoare la data daunei;
- dacă evenimentul reclamat constituie un risc asigurat acoperit prin polită;
- ratele de primă au fost achitate la scadenţele stabilite prin polită;
- suma asigurată a fost stabilită corect, respectiv dacă a fost în cazul unei plăţi anterioare
de daune şi dacă a achitat prima pentru reîntregirea sumei asigurate.
Avizarea scrisă de daună se înregistrează la OMNIASIG la data depunerii, pentru care
asiguratul primeşte o dovadă – cu numărul şi data depunerii avizării daunei.
Avizarea daunei se predă la compartimentul de daune unde se înregistrează în registrul de
daune pe simboluri şi pe feluri de asigurări. Registrul de daune cuprinde următoarele date :
numărul curent, data înregistrării daunei, numărul dosarului de daună, denumirea asiguratului,
felul asigurării încheiate, numărul poliţei de asigurare, perioada de valabilitate a poliţei, rezerva
de daune nou creată ce reprezintă estimarea despăgubirii, suma plătită, documentul de plată,
rezerva de daune eliberată, rezerva de daune rămasă de plată, data predării dosarului de daune la
contabilitate pentru plată şi observaţii.
După întocmirea daunei în registrul de daune se deschide un dosar de daună – numerotat
consecutiv, în baza registrului de daune, după care urmează să se întocmească procesul verbal de
constatare a daunei. În cazurile în care avizarea daunei sau cu ocazia constatării daunei rezultă ca
paguba s-a produs din cauze necuprinse în asigurare, se întocmeşte numai procesul verbal nu şi
actul de evaluare şi stabilire a despăgubirii, comunicându-se despre aceasta asiguratului.
Întocmirea procesului verbal de constatare a daunei se face în prezenţa asiguratului sau a
reprezentantului acestuia, cu participarea şi a unor martori sau altor organe competente.
Procesul verbal se completează cu toate datele necesare potrivit titulaturii acestuia
acordându-se o deosebită atenţie unor date cum sunt :
75
- descrierea soluţiei tehnice adoptate (daunei totale sau parţiale) specificându-se în
procesul verbal numai bunurile avariate sau distruse ca urmare a evenimentului asigurat;
- descrierea exactă a avariei şi a soluţiei tehnice;
- stabilirea corectă a gradului de uzură, depreciere şi a eventualelor resturi recuperabile.
De asemenea, în procesul verbal de constatare se va înscrie suma constituită ca rezervă de
plată a despăgubirilor, care apoi se va înregistra şi în registrul de daune şi în calculator, potrivit
programului stabilit în acest scop (INSIS).
Actele întocmite la constatarea daunelor se semnează de către toţi participanţii care iau
parte la întocmirea lor. Eventualele modificări survenite în aceste acte trebuie certificate, sub
semnătura aceloraşi persoane care le-au semnat. La constatarea daunelor sau lucrări de
reconstatare a bunurilor avariate se vor efectua şi fotografii cu bunurile avariate.
În cazul nerespectării termenului de avizare a daunelor, asigurătorul este îndreptătit să
refuze plata despăgubirilor cuvenite, dacă din acest motiv nu s-a putut determina cauza,
întinderea pagubei şi a împrejurimilor producerii evenimentului asigurat. Directorii sucursalelor
OMNIASIG au competenţa de a aproba, de la caz la caz, plata despăgubirilor chiar dacă
asiguratul nu a făcut înştiinţarea scrisă în termen, în cazul în care cauzele şi împrejurările
producerii evenimentului asigurat precum şi cuantumul pagubei rezultă din actele aflate la
dosarul depus de asigurat.
In astfel de situaţii, stabilirea mărimii şi cuantumul despăgubirii se va face în baza:
datelor consemnate în actele organelor de poliţie, declaraţii ale asiguratului si a martorilor şi altor
dovezi prezentate cu propriile constatări ale inspectorului de daune rezultate în urma examinării
reparaţiilor efectuate bunurilor. Şi în aceste cazuri, se va întocmi proces verbal, în care se vor
consemna toate datele necesare care au stat la baza acestei aprobări, iar procesul verbal va fi
semnat de toate persoanele care au luat parte la întocmirea lui.
Evaluarea finală a pagubelor se va face după ce se verifica :
- concordanţa dintre suma asigurată din poliţă şi despăgubirea cuvenită în caz de daună
totală;
- modul de stabilire a valorii din nou şi a uzurii;
- documentaţia privind cheltuielile pentru evitarea sau eliminarea pagubelor;
- cheltuielile de înlăturare a resturilor, molozului, etc. de curăţire a locului şi de
proiectare, în măsura în care aceste cheltuieli au fost menţionate în poliţe şi s-au încasat prime de
asigurare pentru aceste cheltuieli;
- gradul de distrugere şi depreciere şi dacă dauna este totală sau parţială, funcţie de care
se va face şi calculul despăgubirii.
76
In actul de evaluare a pagubei şi stabilire a despăgubirii, se trec numai bunurile distruse,
avariate, sau dispărute care fac obiectul asigurării, menţionate în procesul verbal de constatare şi
în anexele acestuia.
În cazurile în care asigurarea s-a încheiat pentru sume asigurate inferioare valorii
bunurilor, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în
poliţă şi valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat.
La stabilirea despăgubirii se are în vedere că :
- despăgubirile nu pot depăşi sumele asigurate menţionate în poliţa de asigurare, valoarea
bunurilor din momentul producerii riscului asigurat sau valoarea pagubei;
- după evaluarea daunei ce se face printr-un act de evaluare, se întocmeşte de către
inspector un Referat de plată, care se supune apoi vizei controlului preventiv din partea
serviciului de contabilitate şi aprobării directorului. Plata despăgubirii se face numai după
aprobarea dată de director prin mai multe modalităţi: casieria OMNIASIG, prin virament (ordin
de plată) în contul asiguratului sau direct către service-ul auto care realizează reparaţia
autovehiculului.
În cazul plăţilor de despăgubire pentru bunuri gajate băncilor, în caz de daună totală,
despăgubirea se plăteşte în limita creditului rămas de restituit, direct băncii creditoare, iar
diferenţa se plăteşte asiguratului. Despre aceste plăţi pentru bunuri gajate băncii se face cunoscut
în scris şi asiguraţilor în cauză.
După fiecare daună plătită, la asigurarea auto casco suma asigurată se micşorează pentru
restul perioadei asigurate, cu începere de la data producerii evenimentului asigurat, cu suma
cuvenită drept despăgubire, asigurarea continând pentru suma rămasă, fără modificarea primei.
Reîntregirea sumei asigurate după producerea daunelor la asigurarea auto casco. După
fiecare pagubă, suma asigurată se micşorează, pentru restul perioadei de asigurare cu suma
cuvenită drept despăgubire, asigurarea continuând cu suma rămasă, fără ca aceasta să afecteze
prima de asigurare stabilită.
După efectuarea reparaţiei, la cererea Asiguratului, suma rămasă poate fi adusă la
valoarea iniţială în două moduri:
- prin plata diferenţei de primă corespunzătoare şi emiterea unui Act adiţional (anexă la
poliţă), perioada de asigurare fiind de la data emiterii anexei până la expirarea poliţei de bază
- prin reţinerea diferenţei de primă din valoarea despăgubirii, pe referatul de plată.
Perioada de asigurare este de la data lichidării dosarului de daună până la data expirării poliţei de
bază.
Asiguratul poate decide asupra variantei în care se va efectua reîntregirea sumei
asigurate, prin completarea unei Cereri - chestionar de asigurare şi depunerea ei la inspectorul de
77
asigurare când optează pentru varianta 1 sau prin depunerea unei cereri în scris la dosarul de
daună atunci când optează pentru varianta 2.
Pentru poliţele cesionate, reîntregirea sumei asigurate în caz de daună este obligatorie.
În limitele despăgubirilor plătite, OMNIASIG este subrogată în drepturile asiguraţilor sau
beneficiarilor asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubelor.
Ca urmare, după ce despăgubirea se plăteşte, se introduce acţiune de regres împotriva
persoanelor din culpa cărora s-a produs ori mărit paguba (în afară de asigurat şi prepuşii săi).
Dacă un asigurat renunţă la drepturile sale de despăgubire faţă de terţii răspunzători (face
o tranzacţie de descărcare), despăgubirea ce s-ar cuveni asiguratului se va reduce în mod
corespunzător cu prejudiciul rezultat din aceasta, pentru dreptul de regres.
Exemplu 1: Un autoturism Dacia Solenza, este asigurat prin încheierea unei poliţe RCA.
Conform capacităţii cilindrice de 1390 cm3, rezultă faptul că prima de asigurare este de
1.512.000 lei.
În urma unui accident soldat cu pagube materiale, după efectuarea constatărilor, pagubele
se ridică la suma de 1150 Euro.
După ce asigurătorul plăteşte despăgubirea suma asigurată nu se micşorează cu suma
plătită pentru pagubă.
Exemplu 2: Proprietarul unui autovehicul Toyota Corola are încheiată o asigurare Auto
Casco pe o perioadă de 1 an, suma asigurată fiind de 12.320 Euro iar prima de asigurarea anuală
de 764 Euro.
În urma unui accident de circulaţie, după evaluarea finală a pagubelor, se constată faptul
că acestea se ridică la suma de 4150 Euro.
După plata valorii pagubelor de către asigurător, suma asigurată se micşorează pentru
restul perioadei de asigurare cu suma cuvenită drept despăgubire, acesta fiind de : 12320 – 4150
= 8170 Euro.
4.2.5 Analiza plăţilor de despăgubiri la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

auto şi asigurarea auto CASCO
Cheltuieli cu plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate la SC OMNIASIG SA .în

perioada 2012 – 2014
78
În BVC întocmit de societate un rol important îl ocupă şi cheltuielile prevăzute pentru
plata despăgubirilor şi sumelor asigurate. Pentru păstrarea unui echilibru financiar între încasări
şi plăţi, societăţile de asigurare sunt obligate prin lege să prevadă plăţi şi rezerve importante de
daune, iar în unele situaţii se procedează şi la încheierea unor contracte de reasigurare, cu
societăţi specializate în acest domeniu. Astfel, la plata despăgubirilor participă şi reasigurătorii,
într-o anumită cotă, potrivit clauzelor prevăzute în contractele de reasigurare.
Cheltuielile la S.C. OMNIASIG S.A. .pot fi împărţite în mai multe categorii: cheltuieli cu
plata daunelor şi a sumelor asigurate, cheltuieli administrative, cheltuieli cu plasamentele
societăţii, cheltuieli nete de reasigurare. Acestea vor fi reprezentate sub forma tabelelor nr. 4.6.,
4.7., 4.8.
Tabel nr. 4.6. Cheltuieli de administrare ale S.C. Omniasig S.A.
31 decembrie 31 31 decembrie
Denumire cheltuieli 2012 decembrie 2014
mii lei 2013 mii lei
mii lei
Salarii şi alte cheltuieli 1.636.100 2.109.251 3.890.645
Publicitate, sponsorizare, 300.761 452.691 670.542
protocol
Taxe 158.843 318.996 584.215
Amortizare 376.887 628.776 945.648
Telefoane 183.021 321.685 512.945
Comisioane bancare 531.291 725.312 984.672
Chirii 529.817 648.254 784.512
Transport 424.273 587.213 714.112
Utilităţi şi alte cheltuieli 2.355.500 2.468.852 3.154.948
Total 6.496.493 8.261.030 12.206.239
Cheltuielile de administrare sunt legate de: amenajarea noilor agenţii, a punctelor de

lucru, modernizarea actualelor sedii ale SC OMNIASIG SA , cheltuieli cu consumul de energie
electrică şi termică, achiziţionarea de materiale consumabile (hârtie xerox, întreţinerea sistemelor
de operare, întreţinerea aparaturii electronice, a mobilierului, etc.). Mai sunt incluse aici şi
cheltuielile cu chiriile, cheltuielile de protocol, plata diurnelor, decontarea cheltuielilor cu
combustibilii la autoturismle de serviciu ale angajaţilor sucursalei, întreţinerea acestora,
cheltuieli cu plata facturilor telefonice, cheltuieli legate de marketing şi publicitate, participarea
la târguri şi expoziţii auto, târguri de job-uri, etc.
79
Din Tabelul nr. 4.6 se observa faptul că cele mai mari cheltuieli sunt se înregistrează la
salarii şi la utilităţi. Cheltuielile cu salariile cresc de la an la an, astfel: în anul 2013 cheltuielile
cu salariile cresc cu 473.151 lei faţă de 2013 iar în 2014 acestea cresc cu 1.781.394 lei faţă de
2013. În ceea ce privesc cheltuielile cu utilităţi, şi acestea cresc de-a lungul celor 3 ani analizaţi
cu 1.764.557 lei în 2013 şi cu 3.945.209 lei în 2014.
Cele mai mici cheltuieli se înregistrează pentru plata telefoanelor, acasta crescând în anul
2013 cu 76% şi în 2014 cu 60%
Tabel nr. 4.7. Cheltuieli cu plasamente
31 31 decembrie 31 decembrie
Denumire cheltuieli decembrie 2013 2014
2012 mii lei mii lei
mii lei
Cheltuieli cu active cedate 932.526 1.258.421 1.678.215
Dobanzi 626.931 725.654 954.215
Alte cheltuieli 193.804 289.231 415.214
Total 1.753.26 2.273.306 4.725.859
1
Sursa: Raportul anual al Omniasig S.A
În ceea ce privesc cheltuielile cu plasamentele, cea mai mare pondere se înregistrează la

cele cu active cedate acestea crescând în 2013 cu 35% şi în 2014 cu 33%.
Tabel nr. 4.8. Cheltuieli nete de reasigurare
31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Denumire cheltuieli 2012 2013 2014
mii lei mii lei mii lei
Cheltuieli din diferenţe de curs 436.423 564.312 754.894
Cheltuieli din diferenţe de curs 426.039 689.123 987.875
leasing
Cheltuieli cu contribuţia la 639.550 699.987 784.546
fondul de protejare al asiguraţilor
Total 1.502.012 1.953.422 2.527.315
80
La cheltuielile nete de reasigurare cea mai mare pondere o au cele cu contribuţia la
fondul de protejare al asiguraţilor, acestea crescând în anul 2013 cu 9% şi în 2014 cu 12%.
Tabel nr. 4.9. Despăgubiri acordate de SC OMNIASIG SA .în perioada 2012-2014

lei 2012 2013 2014
absolut relati absolut relat absolut relativ
Produs
v iv
e
Cargo - - - 869.67 0,004 912.845 0.002
0
Casco 3.575.399.61 27, 8.177.777.30 35,98 17.548.642.2 41.79
4 8 5 14
CMR - - - 22.276.65 0,1 24.987.1 0.06
0 24
RCA 6.918.122.57 53,7 11.763.590.80 51,76 21.458.945.9 51.1
5 9 2 75
Buchet 86.548.76 0,6 345.363.16 1,52 414.845.94 0.99
2 7 8 7
Garant - - - - 59.700.00 0,26 78.421.97 0.19
(locuinţe) 0 9
Property 1.650.00 0,0 48.515.00 0,21 77.849.21 0.19
(bunuri) 0 1 0 4
Alte 2.280.200.17 17,7 2.309.859.91 10,16 2.388.875.64 5.69
asigurări 2 3 8 6 9
TOTAL 12.861.921.12 100 22.727.952.51 100 41.993.480.9 100
3 3 74
Evolutia despagubirilor acordate de S.C. Omniasig S.A. in perioada 2012-

2014
4,5E+10
4E+10
3,5E+10
suma
3E+10
2,5E+10
2E+10
1,5E+10
1E+10
5E+09
0
2012 2013 2014
anii
Fig. 4.8. Evoluţia despăgubirilor acordate de S.C Omniasig S.A. .în perioada 2012-2014
81
Din datele ce s-au extras din evidenţa contabilă rezultă că plăţile au avut o evoluţie aşa
cum s-a redat în Tabelul nr. 4.9. care, raportate la veniturile realizate din asigurările auto au
condus la realizarea unei rate a daunei în general bună, însă superioară tuturor celorlalte tipuri de
poliţe, menţinându-se ridicată atât la majoritatea sucursalelor cât şi pe ansamblul societatii.
Cele mai multe daune s-au înregistrat la produsele RCA şi CASCO. Aici s-au înregistrat,
de altfel, şi cele mai mari încasări de-a lungul acestei perioade, iar gradul de risc la care se expun
autovehiculele este mult mai ridicat în comparaţie cu celelalte clase de bunuri asigurate. De
asemenea, s-a înregistrat, în ultimii ani o creştere foarte mare a numărului de autovehicule, fapt
ce a dus la aglomerarea şi îngreunarea traficului rutier, implicit la creşterea numărului de
evenimente rutiere înregistrate pe raza judeţului Iaşi.
În anul 2012 cea mai mare pondere în totalul despăgubirilor acordate o deţin asigurările
auto RCA şi CASCO, de 53,79 %, respectiv 27,8 %. În anul 2013 cuantumul despăgubirilor
privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto a crescut cu 4.845.468.227 lei faţă de
anul precedent, ceea ce reprezintă o creştere cu 70 %. Însă, în anul 2013 ponderea despăgubirilor
privind asigurarea RCA în totalul despăgubirilor acordate de sucursala analizată a scăzut cu 2,03
% faţă de anul anterior.
Despăgubirile privind asigurarea auto casco au crescut în 2013 faţă de anul 2012 cu
4.602.377.691 lei ceea ce reprezintă o creştere de peste două ori, ponderea în totalul
despăgubirilor acordate pentru anul 2013 crescând la 35,98 % faţă de 27,8 % cât s-a înregistrat în
2012.
În 2014 cheltuielile cu plata despăgubirilor asigurărilor CASCO şi RCA au continuat să
crească, de peste două ori faţă de anul precedent, având o pondere de 41,79 %, respectiv de 51,1
% în totalul despăgubirilor.
Se observă ca ponderea asigurărilor auto în totalul despăgubirilor acordate de Omniasig
S.A. este de 82 % în anul 2012, 89 % în anul următor şi de 93 % în 2014.
Cel mai scăzut grad de risc îl prezintă imobilele şi conţinutul acestora, astfel că în cazul
asigurărilor de locuinţe (Garant) şi al celor de bunuri (Property) s-a înregistrat în această
perioadă o rată a daunei foarte scăzută astfel, la asigurarea de locuinţe în 2013 nu s-au acordat
despăgubiri, în 2014 valoarea acestora este cu 18.721.979 lei mai mare decât în 2013. La
asigurarea Property în 2013 s-a înregistrat o creştere a despăgubirilor cu 46.865.000 lei faţa de
anul precedent iar în 2014 valoarea acestora a crescut cu 60 % ajungând la 77.849.214 lei.
Ponderea asigurărilor Garant şi Property în totalul despăgubirilor este foarte mică, în toţi cei trei
82
ani analizaţi ea fiind sub 1 %. Acest lucru se datorează în primul rând asiguraţilor care iau
măsuri tot mai multe pentru prevenirea şi limitarea daunelor.
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Asigurările în România au avut o evoluţie lentă, având drept cauză condiţiile economice,
politice şi sociale ale fiecărei perioade.
În ţările dezvoltate, asigurările reprezintă o parte a educaţiei, a tradiţiei şi chiar a vieţii, în
timp ce în România, în prezent, suntem departe de a putea vorbi de o educaţie la nivelul întregii
populaţii în acest domeniu. În mod particular, în condiţiile ţării noastre se adaugă şi factorii
financiari şi lipsa unei tradiţii. Pe de altă parte, oferta este limitată şi mai puţin adaptată la
nevoile pieţei, mai puţin flexibilă. Nu există un sistem dezvoltat al serviciilor financiare, fapt ce
se leagă de o infrastructură deficitară, de un sistem de plăţi greoi şi incomod, de lipsa
instrumentelor de plată confortabile pentru clienţi
Se constată că piaţa asigurărilor din România este rigidă deoarece, pe de o parte, este încă
dominată de societăţile cu capital de stat care au deţinut timp de 20 de ani monopolul în asigurări
şi, pe de altă parte, este afectată lipsa puterii financiare a societăţilor româneşti.
În ultimii zeci de ani s-a constatat o creştere foarte mare numărului de autovehicule în
întreaga lume. De la un obiect de lux la începutul secolului, autovehiculele, cel puţin în ţările
dezvoltate, au ajuns un bun uzual, chiar de strictă necesitate, conducând la o creştere vertiginoasă
a asigurărilor de acest tip.
83
Deşi la început asigurările auto presupuneau acordarea protecţiei numai pentru vătămări
corporale şi pagube materiale produse terţilor, trecerea timpului a adus cu sine noi tipuri de
protecţie.
Creşterea într-un ritm rapid a numărului autovehiculelor de toate tipurile care circulă pe
drumurile publice a făcut ca asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele sau vătămările
corporale produse prin accidente auto să capete un interes general, deoarece aceasta ameninţă un
număr mare de persoane şi, respectiv, de bunuri ale acestora. Astfel, protejarea victimelor
accidentelor de circulaţie a devenit o problemă de ordin social foarte importantă. Drept urmare,
în numeroase ţări s-a introdus asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele
produse prin accidente de autovehicule, considerându-se că prin implicaţiile sale deosebite o
astfel de măsură nu poate fi lăsată la libera apreciere a fiecărui deţinător de autovehicule.
Piaţa asigurărilor din România va creşte doar dacă economia naţională va înregistra
creşteri, pe plan zonal (Moldova, în special în judeţele Vaslui şi Botoşani ) asigurările având o
pondere scăzută în comparaţie cu celelalte zone ale ţării, datorită nivelului ridicat al şomajului.
Totuşi, cota de piaţă OMNIASIG .arată faptul că acesta desfăşoară o activitate eficientă, datorită,
în mare parte, faptului că îşi menţine principalii clienţi de la an la an, dar îşi dezvoltă, în acelaşi
timp şi portofoliul de asiguraţi.
Veniturile realizate de societatea analizată au crescut de la an la an, în primul rând
datorită extinderii reţelei teritoriale a agenţiilor şi a punctelor de lucru, precum şi datorită
creşterii numărului agenţilor de asigurare. Omniasig a deschis în baza unor convenţii puncte de
lucru în incinta celor mai importante centre ieşene. Ponderea cea mai mare în totalul veniturilor
realizate o au asigurările auto, în principal asigurarea RCA şi Casco. Acestea au crescut în
fiecare an datorită creşterii numărului de maşini dar şi a campaniilor publicitare iniţiate de
societate, deschiderea unor puncte de lucru în unele serviceuri auto, benzinării şi prin
colaborarea cu diferiţi dealeri auto şi societăţi de leasing.
Veniturile cresc şi datorită faptului că în cadrul societăţii îşi desfăşoară activitatea două
societăţi de leasing (TBI Leasing SA şi Daewoo Automobile România SA.) cu care Omniasig se
află în relaţii de parteneriat. Un alt venit în afara primelor brute încasate din asigurarea bunurilor
vândute de către cele două societăţi de leasing îl constituie plata către SC OMNIASIG SA a unei
taxe de management pentru analiza dosarelor de leasing precum şi plata chiriilor pentru
amplasarea celor două compartimente.
Legat de despăgubiri, reamintim faptul că cea mai mare pondere au avut-o asigurarea de
răspundere civilă auto şi asigurarea facultativă a autovehiculelor datorită creşterii numărului de
autovehicule şi implicit înmulţirea accidentelor de circulaţie.
84
În acest sens este absolut necesară găsirea unor mijloace pentru preîntâmpinarea
fraudelor în domeniul asigurărilor. Astfel, ar trebui să se aibă în vedere o colaborare mai intensă
cu organele de poliţie. Deoarece colaborarea cu acestea are loc doar atunci când paguba s-a
produs, se propune ca poliţa, la cererea societăţii de asigurăre, să furnizeze informaţii cu privire
la antecedentele penale ale posibililor asiguraţi, în special cu privire la evenimentele rutiere
anterioare.
Pentru limitarea fraudelor se propune să existe o colaborare între companiile de asigurări.
Acestea ar trebui să elimine, măcar într-o oarecare măsură, termenul de „rivalitate” şi să-şi
furnizeze reciproc informaţii cu privire la clienţii cărora li s-au plătit despăgubiri, deoarece
aceştia încearcă să schimbe societatea de asigurări în scopul obţinerii de reduceri la contractele al
căror obiect a înregistrat deja pagube. Această colaborare între societăţi ar trebui să se relizeze
printr-un program informatic comun , constând într-o bază de date, în care fiecare societate să-şi
prezinte clienţii care au beneficiat de despăgubiri.
Se observă că volumul despăgubirilor nu poate fi redus decât la o anumită limită
deoarece apariţia unor pagube provocate de riscurile asigurate este ireversibilă. Problema
principală care apare la orice sucursala din cadrul Omniasig este aceea ca la toate despăgubirile
pe care le plăteşte societatea, să reprezinte limita sumelor datorate legal asiguratului, care practic
nu mai poate fi redusă.
Pentru ca lichidarea daunelor să se relizeze în condiţii cât mai bune ar trebui să se
înfiinţeze în fiecare zonă a ţării câte un Centru de Daune pentru soluţionare celor mai complexe
dosare de daune.
Pentru a creşte numărul celor ce încheie asigurări auto RCA şi Casco la sucursala
analizată, se propun următoarele:
- cei care au încheiat asigurări RCA la Omniasig S.A. timp de 5 ani consecutivi şi nu au
suferit pagube, pentru anul al –VI - lea să li se acorde gratuit asigurarea obligatorie de
răspundere civilă auto iar pentru cei ce au fost despăgubiţi în fiecare an, sa fie obligaţi să încheie
în următorul an şi o asigurare auto casco;
- cei ce timp de 3 ani consecutivi au încheiat la Omniasig S.A., în fiecare an, ambele
asigurări auto analizate, în anul următor primesc asigurarea RCA gratuit dacă încheie şi o
asigurare casco;
- la asigurarea auto casco, dacă asiguratul încheie şi în următorul an acest tip de asigurare
iar în primul an nu a suferit pagube, pentru anul următor, dacă se produc pagube, suma asigurată
nu se micşorează, după plata daunelor ea revine la valoarea iniţială, acest lucru fiind valabil doar
la prima despăgubire;
85
- dacă proprietarul unui autovehicul vrea sa-şi asigure maşina printr-o asigurare casco,
acesta să poată plăti doar o parte din primă (minim 60 %), despăgubirea primită în caz de
producere a pagubelor fiind în raport de prima plătită, restul pagubei fiind suportată de către
asigurat. Această formă de asigurare ar trebui să se numească Casco Part;
- persoanelor juridice să beneficieze de reduceri, astfel: cei ce au peste 20 de
autovehicule, la încheierea unei asigurări RCA beneficiază de 10 % reducere, iar dacă încheie şi
asigurarea casco pentru toate autovehiculele, primesc o reducere de 15 %, separat de celelalte
reduceri.
Pentru a atrage clienţii, Sucursala Omniasig S.A. .ar trebui să organizeze de câteva ori pe
an concursuri automobilistice pentru amatori, pe Aeroportul Internaţional Iaşi, unde să poată
participa doar cei ce au încheiat la Omniasig minim o asigurare auto.
Acum, cu ocazia lansării noului model Dacia Logan, în decembrie când are loc încheierea
poliţelor RCA pentru anul 2016, Omniasig S.A. ar trebui să acorde o reducere de 15 % tuturor
posesorilor de Dacia Logan.
Pentru ca societatea analizată să cunoască nevoile asiguraţilor în scopul oferirii unor
servicii adecvate şi pentru popularizarea unor noi forme de asigurare, aceasta ar putea înfiinţa un
Club al Asiguraţilor, în cadrul căruia să existe întruniri între asiguraţi şi angajaţii firmei, diferite
concursuri cu premii constând în asigurări gratuie. Prezentarea ofertei societăţii de asigurare s-ar
putea realiza şi prin organizarea de evenimente publice periodice, gen spectacole sponsorizate de
Omniasig în cadrul cărora să se prezinte un anumit fel de asigurare.
În condiţiile în care clienţii sunt tot mai exigenţi şi competitivitatea creşte, asigurarea
tinde sa devină un produs de uz curent. Sucursala Omniasig SA .îşi aplică politicile anuale de
dezvoltare şi priveşte cu încredere la ziua în care şi în România, de ce nu, se va forma ,, piaţa
electronică” a asigurărilor care are rolul imens în simplificarea tehnicilor de asigurare şi în
reducerea timpului necesar asigurătorului, individualizându-se poliţele prin satelit şi dezvoltarea
conceptului de semnătură electronică.
Acest lucru se va realiza dar numai în condiţiile unei legislaţii interne şi internaţionale
coerente fără discrepanţe juridice care agită spiritele pe piaţa asigurărilor.
86
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
1. Alexa, C.; Ciurel V., Asigurări şi reasigurări în comerTul internaTional, Editura All,
Bucureşti, 1992.
2. Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel, Asigurări de bunuri şi persoane (Aspecte teoretice,
AplicaTii practice), Editura Economică, Bucureşti, 2013.
3. Anderson, J.; Robert, Eileen; B. Hamburg; Alan J., Turner; James, Gatza, Automation in
insurance, American Institute for CPCU, Malvern Pennsylvania, 1993.
4. Barrel, Geneviève, L'Assurance de credits à l'Exportation, Nathan – Economie, Paris, 1987.
5. Bennet, C., Dictionnary of insurance, Pitman Publishing, London, 1996.
6. Bercea, Florian, Asigurările şi lumea afacerilor, „Tribuna Economică” nr. 37, 38 şi 43 din
1994.
7. Bernard, L. Webb; Connor, M. Harison; James, J., Markham, Insurance Operations,
American Institute for chartered Property Casualty Underwriters, 1992.
8. Bistriceanu, Gh.; Bercea, F.; Macovei, E., Lexicon de protecTie socială, asigurări şi
reasigurări, Editura Karat, Bucureşti, 1997.
87
9. Bistriceanu, Gh., Lexicon de FinanTe, Bănci, Asigurări, Editura Economică, Bucureşti, 2011.
10. Burlacu, Veronica; Cenuşă, Gheorghe, Bazele matematice ale asigurărilor, Editura Teora,
Bucureşti, 2000.
11. Caraiani, Gh.; Tudor, Mihaela, Asigurările maritime, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
12. CăpăTână, Octavian, Contractul comercial de transport, Editura Lumina Lex, Bucureşti,
1995.
13. Cistelecan, Lazăr; Cistelecan, Rodica, Asigurări comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Tg.
Mures, 1997.
14. Ciumaş, Cristina, Modernizarea şi diversificarea în lumea asigurărilor, „Tribuna
Economică”, nr. 2- 21, 1996.
15. Ciumaş, Cristina, Economia asigurărilor, Editura Casa CărTii de ŞtiinTă Cluj-Napoca, 2013.
16. Ciurel, Violeta, Asigurări şi reasigurări: abordări teoretice şi practici internaTionale, Editura
All Beck, Bucureşti, 2000.
17. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică, Introducere în asigurări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998.
18. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică, Asigurarea şi managementul riscului,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
19. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Asigurări şi reasigurări, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1998. 20. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică; Tănăsescu, Paul, Asigurări
şi reasigurări – Culegere de probleme şi studii de caz, Editura Semne ’94, Bucureşti, 1999.
21. Constantinescu, Dan Anghel; Dobrin, Marinică şi colectiv, Despăgubiri în asigurări, Editura
Brend, Bucureşti, 1998.
22. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), DicTionar de asigurări, Editura Semne ‘94,
Bucureşti, 1999.
23. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Marketing în asigurări, Editura Brend, Bucureşti,
1998. 24. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul societăTilor de asigurare,
Editura Brend, Bucureşti, 1998.
25. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Sisteme informaTionale în asigurări, Editura
Brend, Bucureşti, 1998.
26. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Management financiar în asigurări, Editura
Semne ’94, Bucureşti, 1999.
27. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Managementul riscului în asigurări, Editura
Semne ‘94, Bucureşti, 1999.
28. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Practica asigurărilor, Editura Semne ‘94,
Bucureşti, 1999.
88
29. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Tratat de asigurări, Editura Semne '94, Bucureşti,
1999. 30. Constantinescu, Dan Anghel (coordonator), Tratat de asigurări (vol. I şi II), Editura
Economică, Bucureşti, 2014.
31. Deak, Francisc, Contracte civile şi asigurări, Editura ACTAMI, Bucureşti, 1995.
32. Deak, Francisc, Tratat de drept civil (contracte speciale), Editura ACTAMI, Bucureşti, 1999.
33. Dobrin, Marinică; Ionescu, LuminiTa, Contabilitatea societăTilor de asigurări, Editura
Semne ‘94, Bucureşti, 2000.
34. Dobrin, Marinică, Asigurări şi reasigurări, Editura FundaTiei România de Mâine, Bucureşti,
2000.
35. Dobrin, Marinică, Contabilitatea societăTilor de asigurări, Editura FundaTiei România de
Mâine, Bucureşti, 2007.
36. Galiceanu, I., Economia asigurărilor, Editura Universitaria, Craiova, 1996.
37. Gherasim, Alexandru, Asigurările în agricultură în condiTii de risc şi incertitudine, curs
ASE, Bucureşti, 1996.
38. Manole, Bogdan Decebal, Sistemul informaTional în societăTile de asigurare, Editura Antet,
Bucureşti, 2013.
39. Moldovan, Tudor, Introducere actuarială în asigurări generale, Editura Finmedia, Bucureşti,
1999.
40. Moldoveanu, Nicolae, Instrumentarea dosarelor de daună în asigurări (strategii, metode,
tehnici), Editura BREN, Bucureşti, 2014.
41. Moldoveanu, Nicolae, Combaterea fraudei în asigurări, Editura BREN, Bucureşti, 2012.
42. Moşteanu, Tatiana (coordonator), FinanTe publice, fiscalitate, asigurări, (Teste Grilă) Editura
Tribuna Economică, Bucureşti, 2005.
43. NegoiTă, Ion, AplicaTii practice în asigurări şi reasigurări, Editura ETAPE, Sibiu, 2011.
44. Negru, Titel, Economia Asigurărilor, Editura FundaTiei România de Mâine, Bucureşti, 2012.
45. Negru, Titel, Asigurări şi Reasigurări (sinteze şi aplicaTii), Editura FundaTiei România de
Mâine, Bucureşti, 2013.
46. Negru, Titel, Asigurări (teorie şi metodologie), Editura FundaTiei România de Mâine,
Bucureşti, 2006. 47. Negru, Titel, Asigurări şi Reasigurări (ghid practic), Editura CH BECK,
Bucureşti, 2006.
48. Negru, Titel, Asigurări, Editura FundaTiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.
49. Negru, Titel, Asigurările şi reasigurările în economie, ColecTia Oeconomica, Editura CH
BECK, Bucureşti, 2008.
50. Petrescu, Eva-Cristina, Marketing în asigurări, Editura Uranus, Bucureşti, 2005.
89
51. Purcaru, Ion; Mircea, Iulian; Lazăr, Gheorghe, Asigurări de persoane şi de bunuri – aplicaTii,
cazuri, soluTii, Editura Economică Bucureşti, 1998.
52. Tănăsescu, Paul; Şerbănescu, Cosmin; Ionescu, Roxana; Popa, Mariana; Novac, Laura Elly,
Asigurări comerciale moderne, Editura CH BECK, Bucureşti, 2007.
53. Văcărel, Iulian; Bercea, Florian, Asigurări şi reasigurări, ed. a II-a, Editura Expert, Bucureşti,
1999.
Tratate, cursuri, monografii
1. Albu, I., Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994;

2. Albu-Cârnu, I., Asigurarea creditului, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2012;
3. Alexa, C, Ciurel, V., Mihăilescu, A.M., Asigurări şi reasigurări în comerTul internaTional,
Ed. AII, Bucureşti, 1992;
4. Alexandresco, D., ExplicaTiunea teoretică şi practică a dreptului civil român în comparaTie cu
legile vechi şi cu principalele legislaTiuni străine, Tipografia NaTională, Iaşi, 1898;
5. Alexandresco, D., Principiile dreptului civil, Atelierele grafice, Socec, Bucureşti, 1926;
6. Anca, P., Eremia, M.I., Dreptul locativ în lumina noii reglementări socialiste, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1970;
7. Babiuc, V., Riscurile contractuale în vânzarea comercială internaTională, Ed. ŞtiinTifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982;
8. Beignier, B., Droit du contrat d'assurance, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1999;
9. Beleiu, Gh., Pop, A., Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Centrul de multiplicare al
UniversităTii din Bucureşti, 1973;
90

Asigurarile Auto, Precum Si Modalitaţile de Soluţionare A Daunelor La Socitatea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurarile Auto, Precum Si Modalitaţile de Soluţionare A Daunelor La Socitatea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL I Coordonate teoretice privind asigurările

CAPITOLUL II TIPURI DE ASIGURĂRI

CAPITOLUL III METODOLOGIA:CONSTATAREA ŞI PLATA

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

1.1.Conceptul şi clasificarea asigurărilor

1.2.Necesitatea, evoluţia asigurărilor şi locul asigurărilor auto pe piaţa românească a

1.3.Importanţa asigurărilor în activitatea economico – socială

Despăgubiri acordate de către asigurător

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente

În cadrul asigurărilor de răspundere civilă auto, societăţile de asigurări acordă despăgubiri

Asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş, pentru

Cine se poate asigura:

2.3. Protecţia asiguraţilor

3.1. Caracteristici ale asigurării obligatorie de răspundere civilă auto

3.1.1.Reglementarea şi elementele tehnice ale asigurarării obligatorie de răspundere

3.1.2.Criterii de diferenţiere a primelor şi tarifele de primă

Autoturismul se încadrează în grupa capacitatii cilindrice 1401-1600 cmc şi, conform

3.2.Particularităţi ale asigurării autovehiculelor pentru avarii (auto casco)

3.2.2. Incheierea contractului şi determinarea primelor

În baza condiţiilor contractuale de asigurare şi a încasării primei de asigurare,

CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ

4.1. Prezentarea societăţii de asigurare-reasigurare S.C. Omniasig S.A.

Tabelul nr. 1. Structura acţionariatului Omniasig

Denumirea acţionarilor Acţiuni

În obţinerea performanţelor, Omniasig a beneficiat de sprijinul acţionarului său principal

Tabelul nr. 2. Structura acţionariatului TBIH Financial Services Group NV

Denumirea acţionarilor Acţiuni

Tabelul nr. 3. Companiile de reasigurare cu care Omniasig S.A. a stabilit relaţii de

Ratingul exprimă capacitatea companiei de asigurări/reasigurări de a face faţă obligaţiilor

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de asigurare şi realizarea unui echilibru

Denumire venituri 31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Venituri din titluri de

Fig. 4.1. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2012

Fig. 4.2. Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2013

În comparaţie cu anul precedent, se observă o creştere a veniturilor din plasamente cu

Venituri din active

Fig. 4.3 Venituri din plasamente la S.C. Omniasig S.A. .– 2014

Tabel nr. 4.2. Venituri tehnice, nete 31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Fig. 4.4. Venituri tehnice, nete de reasigurare ale Omniasig S.A.

Se observă din Tabelul nr. 4.2. că veniturile tehnice cresc de la an la an cu aproximativ

Tabel nr. 4.3. Venituri netehnice ale societăţii

31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Fig. 4.5. Evoluţia veniturilor nete ale Omniasig S.A.

Se observă din totalul primelor brute încasate în fiecare an de SC OMNIASIG SA .faptul

Veniturile din prime de asigurări de răspundere civilă înregistrează o creştere în fiecare

4.2.3. Analiza cheltuielilor cu plata despăgubirilor

4.2.5 Analiza plăţilor de despăgubiri la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

Cheltuieli cu plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate la SC OMNIASIG SA .în

Cheltuielile de administrare sunt legate de: amenajarea noilor agenţii, a punctelor de

Tabel nr. 4.7. Cheltuieli cu plasamente

În ceea ce privesc cheltuielile cu plasamentele, cea mai mare pondere se înregistrează la

Tabel nr. 4.8. Cheltuieli nete de reasigurare

31 decembrie 31 decembrie 31 decembrie

Tabel nr. 4.9. Despăgubiri acordate de SC OMNIASIG SA .în perioada 2012-2014

Evolutia despagubirilor acordate de S.C. Omniasig S.A. in perioada 2012-

Tratate, cursuri, monografii

1. Albu, I., Contractul şi răspunderea contractuală, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994;

S-ar putea să vă placă și