Multiplele clasificări ale cheltuielilor publice a condus la confuzie și la apariția multor

argumente în privința celor mai bune. Acest lucru rezultă din faptul că exită foarte multe
clasificări adecvate cu posibilele unghiuri de abordare a subiectului. Niciuna dintre acestea nu ar
trebui criticată, cu excepția scopului său specific și nicio clasificare, cu excepția celor în scopuri
bugetare, nu ar trebui condamnată din cauza dificultății de a adapta anumite elemente de
cheltuieli în anumite clase stabilite.
Grupurile de clasificare sunt în mod necesar arbitrare și fixe, în timp ce faptele în sine sunt fluide
și dinamice. Fiecare clasificare care crează o nouă perspectivă asupra subiectului este necesară.
Este necesar doar să vedem diferitele clasificări în raport cu ele și cu întrebarea în ansamblu.

Clasificarea cheltuielilor publice se referă la aranjarea sistematică a diferitelor elemente pe care

guvernul suportă cheltuieli.
Economiștii diferiți au analizat cheltuielile publice din diferite puncte de vedere. Următoarea
clasificare este bazată pe aceste opinii diferite.
Clasificarea cheltuielilor publice se face după diferite criterii și face posibilă o cunoastere a
conținutului economic și a rolului diferitelor categorii de cheltuieli, dar și structura lor în cadrul
unor clasificatii bugetare rezonabile.
Principalele criterii generale de clasificare a cheltuielilor publice sunt împărțite în două categorii
si anume: administrative și economice dar după scopul pe care îl au cheltuielile publice în aria
de reproducție socială acestea se clasifică în cheltuieli reale(negative) și economice(pozitive).

Așazisele cheltuieli reale sunt reprezentate ca fiind un consum de produs național fără a se
realiza și vreun venit națioal. Aceasta au un caracter de tip neproductiv și vizează întreținerea în
bune condiții a aparatului de stat, se referă la plata dobânzilor care apar și a comisioanelor ce
intervin în cazul împrumuturilor statului. Dacă vorbim de ceea ce ține de armată, discutăm
despre dotarea și întreținerea ulterioară a tehnicii și a armamentelor.

Cheltuielile economice sunt opusul celor reale adică au un caracter productiv și întreaga atenție
se concentrează pe procesul investițional al statului, pe înfiintarea de noi întreprinderi și