În România, includerea în buget a cheltuielilor publice se uniformiează pe baza criteriile utilizate

de ONU, utilizându-se grupările de mai jos:

Există o clasificație economică, una funcșională și o clasificație administrativă
Includerea cheltuielilor publice în buget se realizează conform principiului “Cheltuielile sunt
plafoane maxime”, iar nivelul cheltuielilor aprobate de către Parlament reprezintă o limită
maximă denumită credit bugetar.

O dimensionare justă în ceea ce privește cheltuielile publice bugetare, ca și expresie a

preocupărilor de îmbunătățire a mecanismelor de raționalizare a acestora, se realizează în mod
practic prin determinarea volumului acestora, utilizând diferite metode, unele dintre acestea sunt
considerate clasice, iar altele moderne.
Este considerabil faptul că aplicarea metodelor moderne are în vedere cuantificarea cheltuielilor,
dar şi a veniturilor rezultate de reducerea aceluiaşi obiectiv, cu toate acestea dimensionarea
sumelor ce trebuie alocate din bugetul public cu scopul de a finanța diferite acţiuni sub forme
ale cheltuielilor publice ocupă o poziţie ridicată sub aspectul cerinţelor de raţionalizare