Sunteți pe pagina 1din 3

Relatii profesor-elev din cadrul unei clase

In stabilirea unei relații bune profesor-elev trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:
Organizarea clasei, stabilirea obiectivelor, comportamentul profesorului, reguli adecvate,
relatiile părinți-profesor
Relațiile pe care cadrele didactice le stabilesc cu elevii se desfășoară într-un cadru organizat,
predeterminat de specificul activităților didactice. Relaţiile dintre profesor şi clasă se polarizează,
în general, în sentimente de simpatie, încredere reciprocă sau, dimpotrivă, de antipatie,
neîncredere şi chiar ostilitate. Sunt şi cazuri când contactul spiritual dintre profesor şi elev nu
trece de zona indiferenţei( clasa nu există pentru profesor şi nici profesorul pentru
clasă).Iniţiativa trebuie să aparţină însă profesorului, care ţinând seama de legea esenţială a
relaţiilor afective interumane potrivit căreia: „simpatia şi bunăvoinţa naşte simpatie şi
bunăvoinţă, antipatia şi ostilitatea trezesc sentimente de aceiaşi calitate”, trebuie să conducă, să
dirijeze aceste relaţii şi să le structureze pe relaţii de colaborare. În urma studiilor efectuate s-a
constatat că o parte dintre profesori nu reacţionează adecvat nici în cazul răspunsurilor bune
(corecte) ale elevilor şi nici în cazul răspunsurilor greşite (nule) ale elevilor.

Referitor la stilurile de interacțiune didactică, se pot remarca o serie întreagă de situații


care fac referire la stilurile de predare utilizate de către cadrele didactice. Astfel se pot deosebi:

a)     Stilul autoritar

- presupune, din partea profesorului, impunere, hotărâre şi promovare a unor tehnici de


predare şi relaționare cu elevii construite unilateral
- delimitarea timpului şi sarcinilor de învăţare pentru elevi este mai strictă
- limitează inițiativa elevilor
- îşi asumă responsabilitatea totală în ce privește rezultatele acțiunilor sale educaționale
- sancționează (pozitiv sau negativ) fără echivoc, după criterii strict definite, atitudinile şi
rezultatele învățării elevilor
- din punct de vedere afectiv, relația cu elevii e distantă şi rece
-efecte: antipatizat de elevi, oferă rezultate bune numai pe termen foarte scurt .

b)    Stilul democratic

- profesorul se folosește de posibilitățile participative ale elevilor în procesul de învăţare,


de iniţiativele şi expectanţele elevilor pe care le valorifică în proiectarea şi derularea activităţilor
educaţionale,

- este promovată colaborarea și cooperarea în definirea sarcinilor de învățare


- din punct de vedere afectiv şi al climatului psihologic se manifestă un climat deschis,
relații apropiate între membrii, profesorul însuşi comportându-se ca un membru al grupului și nu
ca o autoritate absolută venită din afara grupului

- este cel mai eficient, producând rezultate superioare atât în plan psihosocial cât şi în plan
didactic.

c)     Stilul lassaise faire

-  profesorul adoptă un rol pasiv şi minimalizează procesele psiho-sociale şi didactice care


definesc activitatea sa

-  profesorul acceptă deciziile şi inițiativele elevilor, apelează la experiența acestora, însă


nu face evaluări în ce privește comportamentul elevilor şi nu primește feed-back-uri pentru
reglarea propriului comportament

-  este total neproductiv, nu se pune accentul pe o evaluare propriu-zisă, corespunzătoare a


rezultatelor elevilor

-  este de motivant și duce în timp la scăderea performanțelor elevilor 

Care sunt principalele tipuri de relații sociale identificate la nivelul


clasei/grupei.Particularizati la nivelul clasei/grupei d- voastră

Relații de intercomunicare ,intercunoaștere ,socio-afective , influențare

-întinderea clasei, interacţiunea, scopurile, structura grupului

Clasa de elevi că un univers socio-relațional complex dezvoltă o varietate de relații și


interacțiuni din care elevul deprinde o serie de norme și valori pe care le dezvoltă pe termen
lung. Această deprindere, internalizare sau chiar învățare socială este dependentă de funcționarea
unor factori de supradeterminare ai comportamentului social. E important de menționat la acest
nivel că relațiile interpersonale de influențare nu se manifestă doar că rezultante ale unor afinități
personale ci, sunt determinate și de poziția pe care o ocupă fiecare în ierarhiile subiective și
obiective ale grupului clasa. Totodată, asemenea interacțiuni soldate sau nu cu un rezultat, pot fi
considerate efectul participării conștiente sau inconștiente, dorite sau nedorite, a membrilor
grupului clasa. Asemenea constatări au contribuit la alimentarea unor puncte de vedere
interesante potrivit cărora relațiile interpersonale au în primul rând un caracter impersonal,
esență lor rezinand în interacțiunea rolurilor, funcțiilor și a statutelor sociale.