Manifestul avangardist în dimensiunea sa generică

Manifestul avangardist în dimensiunea sa generică, cu analiza mai aprofundată a

raportului de dependenţă care poate fi sesizat la un studiu global al manifestelor şi faptul că
acestea decurg unul din celălalt formează aşa-numitul „efect telescopic” – sintagmă inventată de
profesorul Cristian-Robert Velescu.

- În literatura artistică nu a existat o tradiţie a manifestului, acesta apărând odată cu

mişcarea de avangardă.
- „Prezenţa unui manifest în activitatea unui grup de creaţie e semn că avem de-a face
cu o activitate avangardistă. Existenţa unui grup de creaţie poate, de asemenea, să
indice prezenţa unei activităţi avangardiste.
- În cadrul mişcărilor de avangardă există o preeminenţă a literaţilor asupra
plasticienilor şi a altor discipline artistice: muzică, cinematografie, coregrafie.
- Activitatea grupurilor de creaţie avangardiste este întotdeauna una antitradiţionalistă.
- Iconoclastia reprezintă «braţul armat» al antitradiţionalismului.
- Eterogenitatea grupurilor de creaţie.
- Iniţiativa redactării manifestelor aparţine literaţilor.
- În zelul ei iconoclast, avangarda istorică este pornită a face tabula rasa cu orice
activitate artistică anterioară.
- Cele trei manifeste – manifestul futurist, manifestele Dada şi manifestele suprarealiste
– se trag unul din celălalt, aşa-numitul «efect telescopic».
- Mişcările avangardei se opun modernităţii.”1

Conform lui Mario de Micheli, mişcarea de avangardă este rezultatul frământărilor

artistice şi politice care au avut loc de-a lungul secolului al XIX-lea şi mai accelerat la sfârşitul
acestui secol şi la începutul secolului XX.

Primul manifest este acela al mişcării futuriste. „El se naşte ca o antiteză violentă atât faţă
de arta oficială, cât şi faţă de verismul umanitarist. Futurismul este considerat o mişcare pur
artistică, o altă opinie fiind aceea care face din futurism o simplă fază premergătoare
1
Cristian-Robert Velescu, curs master, 10 martie 2014.

1
fascismului.”2 Tot din cartea exegetului italian aflăm că o parte a futuriştilor provenea din rândul
anarhiştilor şi chiar al comuniştilor, iar Marinetti era prieten cu poeţii simbolişti francezi, el
însuşi fiind influenţat de această mişcare. Simboliştii francezi erau susţinători ai ideilor anarhice,
idei ce se vor regăsi în primul manifest al futurismului: „Noi vom cânta marile mulţimi agitate de
muncă, de plăcere şi de răscoală; vom cânta marşurile multicolore şi polifonice ale revoluţiilor în
capitalele moderne; vom cânta vibranta fervoare nocturnă a arsenalelor şi şantierelor incendiate
de violente luni electrice; gări lacome, devoratoare de şerpi care fumegă; uzinele atârnate de nori
cu firele răsucite ale fumurilor lor…”3 Aceleaşi idealuri pot fi găsite şi în manifestul Dada 1918:
„Aşa s-a născut DADA, dintr-o nevoie de independenţă, de neîncredere faţă de comunitate”4.

Puncte comune futurism – Dada: „Anticipând dadaismul, futurismul a inventat seratele

provocatoare, manifestările de scandal, palmele aplicate gustului publicului. […] În februarie
1913, Papini şi-a rostit, la Teatrul «Constanzi» din Capitală, al său Discorso di Roma, care a
dezlănţuit un scandal de parcă ar fi venit sfârşitul lumii: «Roma – spunea el în mijlocul urletelor,
al fluierăturilor şi al încăierărilor din stal – este simbolul cel mare al acelui paseism istoric, literar
şi politic ce a falsificat întotdeauna viaţa cea mai originală a Italiei. Datorită paseismului istoric îl
avem la noi în casă pe acel Episcop al episcopilor care a adus atâta rău Italiei». Manifestări de
acest fel se repetă şi în alte oraşe ale Italiei” 5. Un alt punct de convergenţă cu citatul de mai sus
vom afla în următoarele rânduri din manifestul Dada 1918: „O operă de artă nu e niciodată
frumoasă prin decret, în mod obiectiv şi pentru toţi. Critica este, de aceea, inutilă. Nu există
decât subiectiv, fără cel mai mic caracter de generalitate. Există oare cineva care crede că a aflat
baza psihică comună întregii umanităţi? Textul lui Isus şi Biblia acoperă, cu aripile lor largi şi
binevoitoare, rahatul, bestiile, zilele. Cum se poate face ordine în haosul de infinite şi informe
variaţiuni care este omul? Principiul «Iubeşte pe aproapele tău» este o ipocrizie. «Cunoaşte-te pe
tine însuţi» este o utopie mai acceptabilă, deoarece cuprinde şi ipocrizia”6.

Decadentismul este de asemenea prezent în primul manifest marinetian – „Vegheasem

noaptea întreagă – prietenii mei şi cu mine – sub lămpi de moschee cu cupole de alamă traforată,
înstelate ca sufletele noastre, fiind iradiate, ca şi acestea, de fulgerul închis al unei inimi
2
Mario de Micheli, „Contradicţiile futurismului”, în Avangarda artistică a secolului XX, Meridiane, Bucureşti, 1968.
3
Ibidem, De Micheli, p. 330.
4
Ibidem, De Micheli, p. 266.
5
Ibidem, De Micheli, p. 215.
6
Ibidem, De Micheli, p. 266.

2
electrice. Călcasem îndelung în picioare pe opulentele covoare orientale lenea noastră atavică,
discutând până la hotarele extreme ale logicii şi înnegrind multă hârtie cu scrieri frenetice” 7 – şi
împreună cu acesta apare o componentă datorată hazardului, toate acestea fiind prezente în
manifestele dadaist şi suprarealist.

Mişcarea dadaistă s-a născut în anul 1916, la Zürich. Apariţia acestei mişcări este
povestită de Tzara într-un interviu acordat, în 1950, Radiodifuziunii Franceze: „Pentru a înţelege
cum s-a născut Dada, e necesar să vă imaginaţi pe de o parte starea de spirit a unui grup de tineri
în acel fel de închisoare care era Elveţia în epoca primului război mondial şi, pe de altă parte,
nivelul artei şi literaturii din acea vreme”8. Citatul anterior nu face decât să întărească aserţiunea
profesorului Velescu, aceea că cele trei mişcări au ideologii comune, mai mult, că ele prezintă o
evoluţie în sensul că fiecare dintre mişcările ce preced futurismului au ca punct de plecare
futurismul, pe care îl rafinează, apropiindu-şi cele mai importante mijloace de expresie şi idei, pe
care mai apoi le transmit în manieră proprie, cu un amendament, şi anume acela că mişcarea
suprarealistă va porni de la Dada, căreia i se va substitui.

Argumentaţia din rândurile de mai sus este susţinută şi de cele spuse de De Micheli, în
paginile aceleiaşi cărţi, cu privire la mişcarea suprarealistă: „Ceea ce nu a putut face, prin însăşi
natura sa, Dada, a încercat să facă suprarealismul. Dada îşi are libertatea în practica constantă a
negaţiei; suprarealismul încearcă să-i dea acestei libertăţi fundamentul unei «doctrine». Este
trecerea de la negaţie la afirmaţie. Multe dintre poziţiile dadaiste rămân în suprarealism, multe
dintre gesturile sale, multe dintre atitudinile destructive, sensul general al revoltei sale, chiar şi
metodele sale de provocare; dar toate acestea capătă o fizionomie diferită” 9. Elementul de
noutate adus de suprarealism „este voinţa sa de a depăşi poziţiile de protest şi de revoltă, pentru a
ajunge la o poziţie revoluţionară mai explicită. Totuşi, la suprarealişti, problema libertăţii
prezintă două feţe; cea a libertăţii individuale şi cea a libertăţii sociale; ca atare, cele două trebuie
să fie soluţiile, deşi libertatea socială ce urmează a fi obţinută prin revoluţie este o premisă
indispensabilă pentru a realiza libertatea deplină a spiritului” 10. Toate cele trei mişcări
avangardiste şi-au dorit să schimbe societatea făcând tabula rasa cu arta de până la ei şi să
creeze o artă proprie avangardelor. Şi futurismul şi dada au întrevăzut o atare exigenţă şi au
7
Ibidem, De Micheli, p. 327.
8
Ibidem, De Micheli, p. 140.
9
Ibidem, De Micheli, p. 159.
10
Ibidem, De Micheli, p. 160.

3
existat unele tentative individuale analoage care să rezolve problema, dar ceea ce apare hotărâtor
în suprarealism este faptul că, în cazul lui, e vorba de o întreagă mişcare ce simte, în întregul ei,
necesitatea de a teoretiza şi de a realiza o asemenea exigenţă.

După cum am arătat în rândurile de mai sus, există elemente comune tuturor mişcărilor
de avangardă, putând astfel să vorbim despre o dialectică comună, dar şi despre faptul că ele
evoluează unele din altele.

Date biografice:

Filippo Tommaso Emilio Marinetti (22 decembrie 1876 – 2 decembrie 1944), poet italian
fondator al mişcării futuriste şi cel care a scris manifestul futurismului, publicat în Figaro la 20
februarie 1909.

Tristan Tzara (16 aprilie 1896, Moineşti – 25 decembrie 1963, Paris), poet român, pe
numele sau adevărat Samuel Rosenstock, unul dintre fondatorii mişcării Dada la cabaretul
„Voltaire” în 5 februarie 1916. Tzara este cel care a scris manifestele Dada, primul apărând, în
anul 1918, în numărul 3 al revistei Dada.

André Breton (19 februarie 1896, Orne – 28 septembrie 1966, Paris), poet francez. La
început, a fost membru al mişcării Dada, ce s-a mutat la Paris, odată cu venirea lui Tzara, în anul
1919. Breton este unul dintre iniţiatorii mişcării suprarealiste, şef al acesteia şi cel care va scrie
manifestele suprarealismului, primul dintre ele apărând în anul 1924.

Lucian – Gino Goilă