Sunteți pe pagina 1din 4

Ministerul Educației al republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Științe ale Educației, Psihologice și Arte

Catedra de psihologie

Eseu

Tema : Argumentați științific , necesitatea utilizării psihodiagnosticului în diverse domenii de


activiate umană

A elabora

studenta Gr. CP11M

Onceanu Veronica

A verificat :

lector universitar Garbuz Vasile


În psihologie , termenul psihodiagnostic are o dublă semnificație: de de disciplină teoretică și
de sferă a activității practice.

Ca domeniu theoretic , psihodiagnosticul studiază legitățile eleborării metodelor de


recunoaștere, depistare și măsurare a particularităților psihologice ale persoanei. În
competența psihodiagnosticului se înscriu : construirea problemelor, definirea cerinților vizavi
de acestea , elaborarea regulilor de desfășurare a examenului psihodiagnostic, determinarea
modalităților de prelucrare și interpretare a rezultatelor, definirea valorilor și limitelor
diverselor probe.

Actualmente , psihodiagnosticul ca domeniul al științei și-a delimitat trei abordări


fundamentale care cuprind practic toată multitudinea problemelor existente.

Abordarea obiectivă- psihodiagnosticul se realizează pe baza succesului realizării activității.


Această abordare a dus la elaborarea a două tipuri de teste tradiționale contrapuse cum ar fi
teste de inteligență și teste de personalitate. Testele de inteligență sunt utilizate pentru
determinarea nivelului de dezvoltare intelectuală a și este reprezentat de testele de inteligență,
de aptitudini și de cunoștimnțe. testele tradiționale viziază măsurarea particularităților non-
intelectuale și pot fi divizate la rândul lor în teste acționale și teste situaționale.

Abordarea subiectivă- psihodiagnosticul se realizează pe baza informației communicate de


subiect, prin autodescrierea particularităților individuale și de comportament în diverse
situații. În vederea acestui scop au fost elaborate mai multe chestionare de personalitate.

Abordarea proectivă – psihodiagnosticul se realizează pe baza analizei interacțiunii cu stimuli


externi neutri.

În cadrul fiecărei abordări pot fi depistate grupuri de teste destul de omogene, iar unele pot fi
atribuite cu greu unei abordări concrete.

Psihodiagnosticul ca activitate sistematică are mai multe funcții :

 De a surprinde correct trăsăturile și capacitățile fizice individuale.


 De a evidenția cauzele ce au dus spre o anumită realitate prezentă, în special ,în cazul
disfuncțiilor psihice.
 De a anticipa evoluția probabilă a comportamentului persoanei în anumite condiții
contextuale.
 De a delimita cazurile de abatere, în sens pozitiv sau negative.
 De a forma capacități de cunoaștere și autocunoaștere.

Domeniul de aplicare a psihodiagnosticului sunt foarte variate , cum ar fi : în educație ,


selecție școlară și professională, psihoterapie sau procesele judiciare.

Unul din cele mai importante ținte de obtimizare a procesului educațional și soluționarea
unor șiruri de problemecu care se confruntă mulți lucrătorii din instituțiile de învățământ :
(grădinițe, școli sau școli –internat): determinarea maturității școlare, clarificarea cauzelor
nereușitei școlare, diferențierea instruirii, orientarea școlară și profesională, tratarea
individual a elevilor, depistarea elevilor dotați și supradotați,stilul de predare a cadrelor
didactice, exmatricularea copiilor cu nevoi special.

Selecția și orintarea profesională : este de asemenea o sferă largă unde este aplicat
psihodiagnosticul. Aceasta are menirea de a ajuta orce persoană să-și aleagă profesia potrivită
sau să-și găsească modalitatea cea mai rapidă și eficace de asimilare a cunoștințelor
profesionale sau să obțină calificarea dorită. În același mod , metodele de diagnosticare se
utilizează și în selecția și repartizării cadrelor militare.

Activitatea psihoterapeutică este un alt domeniu de aplicare a psihodiagnosticului. În aceste


context, una din sarcinile principale ale acestei activități ține de depistarea cauzelor apariției
unor problem concrete a individului(anxietatea, fobii, relații dificitare cu cei din jur,), și
identificarea modalităților de rezolvare a ei.

În consiliere , metodele psihodiagnostice sunt utilizate într-un spectru foarte larg de


problem: în alegerea instituției de învățământ , în examinarea stărilor emoționale și a
relațiilor, în autocunoașterea și dezvoltarea personalității.

În activitatea științifică –psihodiagnosticul se folosește pentru luarea deciziei privind


acceptarea sau respingerea unei ipoteze științifice.

În contextul clinic- stabilirea psihodiagnosticului urmărește să identifice tulburările mintale


sau comportamentale pentru instruirea unor procedure terapeutice.

În psihologia sănătății – se încearcă să se evidențieze cu ajutorul psihodiagnosticului rolul


factorului psihologic în apariția diverselor boli, tulburări cardiac, ulcere, cancer etc.
În marketing – sunt urmărite interesele , aptitudinilre diferite trăsături de personalitate și
variabile afective care au influența asupra comportamentului consumatorului, asupra
preferințelor sale, pentru acumularea produselor sau a serviciilor.

Domeniul judiciar – utilizează metodele psihodiagnostice în validarea expertizei


psihojudiciare, în examinarea inculpaților, marturilor, formulându-se concluzii despre
trăsăturile de personalitate, dezvoltarea intelectuală și particularitățile psihofiziologice ale
acestora.

Aplicarea psihodiagnosticului nu se reduce numai la soluționarea problemilor de ordin


practic, însă metodele psihodiagnostice sunt niște instrumente importante ale cercetărilor
fundamentale. Majoritatea studiilor apelează la diverse probe ca la o modalitate eficientă de
acumulare a informației în scopuri științifice. Cercetarea particularităților psihice, a factorilor
biologici și culturali care generează deosebirile comportamentale, a schimbărilor de vârstă în
dezvoltarea individului, a deosebirilor intragrupale și intergrupuri, studiul eficienței diverselor
metode de instruire. Fără o bună cunoaștere a acestora, devine imposibilă înțelegerea adecvată
a principalelor orientări ale psihologiei moderne.