Sunteți pe pagina 1din 28

Unitatea de curs: Consiliere profesională

Titular: D. Cazacu dr., lect. univ.

Însărcinarea pentru 3 prelegeri la unitatea de curs Consiliere profesională.

Pentru perechea 1-a.


1. Lecturarea temei de mai jos.
2. În baza temei lecturate, aplicați online metodele (și interpretați calitativ rezultatele obținute) de
cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii elevului: Cine sunt eu? și Formula temperamentului, asupra
unui coleg din grupă. Rezultatele se v-or prezenta pe posta electronica daniela.cazacu11@gmail.com
daniela_perjari@mail.ru

Pentru perechea a 2-a.


3. În baza temei lecturate, argumentaţi importanţa consilierii profesionale în şcoală pentru a obține o
carieră de success . Scurt eseu

Pentru perechea a 3-a.


4. Argumentați importanța autodeterminării profesionale la liceeni.

Însărcinarea pentru 3 seminar și 2 laborator la unitatea de curs Consiliere profesională.

Pentru seminar:
1. Elaborați un eseu de o pagină cu tema: Vocatia – factor hotarator al progresului social.
Rezultatele se v-or prezenta online în document word pe postele electronice
daniela.cazacu11@gmail.com / daniela_perjari@mail.ru
2. Elaborați o listă de probleme cu care se confruntă psihologul în consilierea profesională;
3. Imaginați-vă că sunteți angajat în calitate de psiholog școlar într-un liceu. Elaborați o strategie de lucru
cu elevii școlii în privința consilierii vocaționale.

Pentru laborator:

1. Exercițiul de carieră: Pot fi! Accesați: https://www.consiliere-


practis.ro/files_comp/mu_files/201503_BR_Exercitiu_de_cariera_ECP2_EIE_V2.pdf
2.Comentați în jum. de pagină citatul:  „Personalitatea individului este factorul primar în alegerea
profesiei”.

3. Efectuați o analiza comparativa a tipurilor de consiliere cu evidentierea avantajelor si


dezavantajelor fiecarui tip (prezentare tabela)

Rezultatele se v-or prezenta online în document word pe postele electronice


daniela.cazacu11@gmail.com / daniela_perjari@mail.ru
Tema: Elemente de consiliere şi orientare în carieră la locul de muncă.

Dezvoltarea carierei presupune largirea, imbogatirea si perfectionarea carierei ca urmare a proceselor


psihologice de ţnvăţare si formare, conducând spre modificarea personalitatii in general a omului, dar mai ales a
activităţii lui professional-vocationale. Dezvoltarea carierei este un proces ce se desfăşoară de-a lungul intregii
vieţi. După absolvirea unei instituţii de învăţământ professional şi angagarea în câmpul muncii, dezvoltarea
profesională continuă la locul de muncă.
Obiectivele activităţii de consiliere şi dezvotare în carieră la locul de muncă:
- Sustinerea angajatului în procesul de adaptare la rolul pe care acesta il are in organizatie;
- Suport în procesul de integrarea in echipa de lucru si dezvoltarea ei;
- Asimilarea de cunostinte necesare unui post present sau unui post viitor in interiorul companiei;
- Dezvoltarea unor tehnici de actiune adaptate situatiilor concrete;
- Îmbunatatirea comunicarii si a climatului organizational;
- Dezvoltarea de abilitati si capacitate profesionale.
Toate aceste obiective, odata atinse, il vor ajuta pe individ sa identifice o modalitate adecvata de a se afla mai
aproape de viata organizatiei.
La randul sau, consilierul trebuie sa urmareasca o serie de principii de baza in activitatea sa:
- sa fie constient de responsabilitatile sale şi să şi le asume în tntregime;
- sa incurajeze clientul să valorifice la maxim potenţialul lui;
- manifestă abilitati de ascultare activă fata de ceea ce ii împărtăşeşte clientul;
- îi permite să îşi asume propriile decizii si sa faca propriile greşeli;
- încurajează initiativele clientului;
- dezvolte si pe sine, pentru succesul sau personal si pentru succesul proiectului de mentorat;
- demomsrează în mod constant atitudine pozitiva, optimista in raport cu progresele realizate sau cu cele
ce pot avea loc;
- dă dovadă de calm in situaţiile de criza, situaţii pe care sa le administreze si sa le rezolve impreuna cu
protejatul sau;
- se orientează la client si nevoile acestuia, nu la propria persoană;
- se manifestă ca o persoana sigură pe sine, şi nu see percepe în competiţie clientul.
Integrarea profesionala reprezintă o preconditie a dezvoltarii profesionale la locul de muncă. Angrenarea
noilor angajati in efortul de dezvoltare a resurselor companiei este conditionata de un dublu proces de
acomodare - al persoanelor în cauza la grupul de lucru din care urmează sa facă parte si al organizatiei insaşi
fata de noii sai membri - proces care este cunoscut sub titlu de integrare profesionala.
Activitatile de susţinere psihologică a procesului de integrare profesională pot fi privite prin prisma a trei
dimensiuni:
- dimensiunea informationala, sau cognitiva;
- dimensiunea relationala, fata de indivizi si grupurile de munca;
- si dimensiunea culturala, legata de apartenenta la noua organizatie.
Dintre acestea fac parte contactul cu noul sef, pregatirea grupului, realizarea cadrului de comunicare si
structurarea (pe categorii, pe suporturi de prezentare si in timp) a informatiilor oferite in cursul procesului de
integrare.
Responsabilitatile programelor de integrare sunt, de regula distribuite intre departamentul de resurse umane,
seful ierarhic direct si managerul coordonator.
Procedurile de integrare depind, in mare masura, de specificul fiecarei organizatii si pot fi: scrisoarea de bun
venit, manualul angajatului, instructajele, conferintele si filmele de indrumare sau lucrul sub tutela.
Metodele de integrare nu se refera exclusiv la asimilarea performanta a cerintelor postului vacant, ci privesc
si potentialul noilor angajati fata de cerintele viitoare de dezvoltare a firmei. Gama acestor metode este destul de
diversa, incluzând, de exemplu, integrarea pe postul disponibil, monitorizarea procesului de integrare,
cunoasterea problematicii organizatiei prin „rotirea” noului angajat prin compartimentele conexe postului sau de
lucru si realizarea unui proiect concret.

Dar procesul de dezvoltare profesională nu se reduce la integrarea profesională. Dinamica accentuată a


transformărilor din mediul economic si social impune un proces permanent de reconsiderare a cunoştinţelor si
abilitatilor individuale in raport cu cerintele, mereu mai complexe, ale activitatilor desfăsurate în cadrul
organizaţiei, iar menţinerea nivelului de competitivitate a firmelor, intr-un spatiu concurential, necesita
instituţionalizarea preocupărilor privind formarea si perfectionarea profesionala a angajatilor.
Procesul formativ este o componenta a planificarii strategice in domeniul resurselor umane, Actiunile privind
dezvoltarea profesionala necesită abordare sistemică. Din aceasta perspectiva rezulta rolul important al
consilierului la toate trei faze ale dezvoltării resurselor umane:
- identificarea necesitatilor de pregatire profesionala;
- derularea propriu-zisa a programelor de pregatire profesionala;
- evaluarea rezultatelor procesului
La faza de identificare nevoilor se efectuază analiza organizational, analiza sarcinilor şi analiza individuala
(potenţialului şi nevoilor de formare); evaluarea necesitatilor de pregatire porneste de la cele doua categorii de
cauze ce pot genera procesul formativ: eliminarea deficientelor constatate si noile cerinte organizationale.
Faza de derulare a programelor presupune întocmirea programelor cu orientare la rezultatele obţinute în
prima fază şi selectarea metodelor potrivite sarcinilor de formare; în faza de derulare propriu-zisa a
programelor de pregatire profesionala se pune problema existentei celor doua preconditii ale procesului de
instruire, respectiv pregatirea prealabila si motivatia
Faza de evaluare a procesului şi a rezultatelor de pregatire profesionala cuprinde activitatile referitoare la
masurarea nivelului de realizare a obiectivelor propuse, a costurilor pregatirii si a beneficiilor rezultate.

METODE ŞI TEHNICI DE CONSILIERE PSIHOLOGICĂ PENTRU ORIENTARE ŞI DEZVOLTARE ÎN


CARIERĂ
Scopul orientării şcolare şi profesionale în gimnazii şi licee este susţinerea elevilor în elaborarea unor
planuri profesionale reale, bazate pe cunoaşterea propriului potenţial şi pe situaţia socioeconomică. A lua o
decizie în vederea viitoarei profesii este un proces responsabil şi complicat pentru adolescent, care trebuie să
aleagă dintr-o varietate atât de mare de profesii, mai familiare sau mai puţin familiare celui ce alege. Această
alegere poate valorifica şi amplifica potenţialul existent sau poate duce spre eşec profesional şi social, ceea ce
depinde în mare măsură de sprijinul pe care il va avea optantul de la părinţi, profesori, de la diriginte şi
consilier. Rolul acestuia este să sprijine adolescentul în formarea unei imagini integre şi clare despre scopurile
şi resursele sale personale, pentru ca pe această bază să-şi elaboreze planul profesional, care include a) profesia
(grupul de profesii) aleasă, b) oportunităţile de obţinere şi c) mijloacele necesare.
Cosilierul va începe cunoaşterea şi stimularea autocunoaşterii cu caracteristici mai generale ale elevului, ca
treptat să se apropie de interesele şi obţiunile profesionale. Pot fi aplicate procedeele de cunoaştere sau
autocunoaştere din celelalte compartimente ale prezentului Ghid sau pot fi utilizate rezultatele obţinute anterior.
Vom reţine principiul fundamental al orientării profesionale: decizia finală aparţine optantului, inclusiv în
cazurile cînd acesta ar accepta să o i-a altcineva pentru el. În continuare propunem unele tehnici ce pot fi
aplicate pentru cunoaşterea intereselor şi preferinţelor profesionale.
Sugestiile făcute elevilor, se vor formula pe baza sintezei rezultatelor la mai multe probe, nu doar a unor
date fragmentare.
 Metode de cunoaştere a aptitudinilor generale (inteligenţă şi creativitate)
Inventarul inteligenţelor multiple
Inventarul inteligenţelor multiple poate fi aplicat pentru a constata tipul de inteligenţă predominant şi a-i
ajuta elevului să-şi identifice strategiile cele mai adecvate de învăţare.
Chestionarul se poate aplica în cadrul unei ore de dirigenţie, în special la clasele de liceu şi poate
constitui punctul de pornire al unor dezbateri interesante legate de specificul individual al învăţării şi de
alegerea profesiei. Pentru diriginte poate reprezenta o modalitate de a cunoaşte interesele şi înclinaţiile elevilor.
Elevii sunt instruiţi să examineze atent afirmaţiile de mai jos şi să marcheze cu semnul „+” pe cele ce li se
potrivesc mai mult. Pentru fiecare afirmaţie marcată cu „+” se acordă un punct.
1. Gândeşti în imagini.
2. Înveţi făcând.
3. Eşti o persoană sigură pe tine.
4. Eşti atent la emoţii, vise, idei.
5. Cânţi la un instrument muzical sau într-un cor.
6. Scrii corect.
7. Îţi place calculatorul.
8. Înveţi văzând şi observând.
9. Te pricepi la tricotat.
10. Îţi place să lucrezi în echipă.
11. Ai încredere în propria intuiţie.
12. Colecţionezi CD-uri, casete şi discuri.
13. Îţi plac jocurile de cuvinte.
14. Îţi plac lucrurile logice.
15. Îţi aminteşti uşor figurile.
16. Îţi controlezi deplin motricitatea.
17. Intuieşti ce gândesc, simt şi cred ceilalţi oameni.
18. Trăieşti în propria ta lume.
19. Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
20. Îţi place să dezlegi cuvinte încrucişate.
21. Memorezi bine teorii şi principii.
22. Eşti priceput la rezolvarea puzzle-urilor.
23. Comunici bine non-verbal.
24. Eşti un bun mediator de conflicte.
25. Ai opinii puternice.
26. Îţi aminteşti mai bine faptele pe fond muzical.
27. Ai talent la spus poveşti şi bancuri.
28. Îţi plac romanele SF.
29. În timpul liber confecţionezi obiecte artizanale sau de artă plastică.
30. Te amesteci în tot felul de lucruri, poate inconştient.
31. Îţi place să te joci, să participi la activităţi de grup.
32. Ai un stil propriu şi original de a te îmbrăca şi de a te comporta.
33. Dai drumul la muzică pentru că te ajută să îţi exprimi sentimentele.
34. Eşti un bun scriitor. Îţi place să scrii.
35. Se spune despre tine că eşti „strălucitor”, „deştept”, „inteligent”.
36. Îţi plac filmele, casetele video şi să fotografiezi.
37. Îţi plac activităţile fizice.
38. Vorbeşti mult cu vecinii.
39. Ai un hobby (de exemplu colecţionarea timbrelor).
40. Compui cântece pentru ocazii festive.
41. Se spune despre tine că eşti „isteţ”, „rapid”, sau „vorbăreţ”.
42. Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte.
43. Respecţi cu minuţiozitate locul lucrurilor din casă.
44. Preferi povestiri cu multă acţiune.
45. Îi înţelegi bine pe ceilalţi.
46. Ai o solidă încredere în tine despre care nu prea vorbeşti.
47. Se spune despre tine că eşti „muzical” sau „talentat”.
48. Gândeşti în cuvinte.
49. Înveţi mai bine senzorial şi examinând contextul.
50. Îţi plac tehnica şi maşinăriile.
51. Când vorbeşti, emoţionezi cu uşurinţă oamenii.
52. Ştii cu ce se ocupă colegii tăi în afara şcolii.
53. Se spune despre tine că eşti o „personalitate”, „bine informat”.
54. Obişnuieşti să fluieri sau să murmuri pentru tine.
55. Înveţi cel mai bine spunând cu voce tare ceea ce înveţi.
56. Eşti permanent întrebător şi sceptic.
57. Citeşti uşor hărţi şi grafice.
58. Imiţi bine.
59. Se spune despre tine că eşti „un bun ascultător”, „suportiv”.
60. Îţi cunoşti sentimentele.
61. Îţi place să dansezi sau să ieşi să asculţi muzică.
62. Îţi place să scrii.
63. Îţi plac ghicitorile, exerciţiile şi puzzle-urile logice.
64. Adesea visezi cu ochii deschişi.
65. Se spune despre tine că eşti „graţios”, „bun dansator” sau „atletic”.
66. În timp ce vorbeşti, gândeşti.
67. Înveţi cel mai bine independent de alţii.
68. Ai întotdeauna opinii despre muzică.
69. Îţi aminteşti uşor nume şi detalii.
70. Gândeşti bine abstract şi teoretic.
71. Se spune despre tine că eşti „creativ”, „constructiv” sau „talentat”.
72. Te simţi bine când faci mişcare şi îi simţi efectele în tot corpul.
73. Înveţi cel mai bine în grupuri de studiu.
74. Ai o personalitate puternică, te simţi independent.
75. Te deranjează zgomotul din încăpere.
76. Îţi place să citeşti cărţi bune.
77. Eşti bun la matematică.
Totalul răspunsurilor afirmative se face pe tipul de inteligenţă(există maximum 11 răspunsuri afirmative pentru
fiecare din cele 7 categorii).

 Nr Tipul de inteligenţă Punctaj


.
1. Vizual-spaţial  
2. Corporal-kinestezic  
3. Umanist  
4. Introvert-filosofic  
5. Muzical-ritmic  
6. Verbal-lingvistic  
7. Logico-matematic  

Cheia pentru interpretare:

 Nr. Tipul de inteligenţă Itemii


1. Vizual-spaţial 1, 8, 15, 22, 29, 36, 43, 50, 57, 64, 71
2. Corporal-kinestezic 2, 9, 16, 23, 30, 37, 44, 51, 58, 65, 72
3. Umanist 3, 10, 17, 24, 31, 38, 45, 52, 59, 66, 73
4. Introvert-filosofic 4, 11, 18, 25, 32, 39, 46, 53, 60, 67, 74,
5. Muzical-ritmic 5, 12, 19, 26, 33, 40, 47, 54, 61, 68, 75
6. Verbal-lingvistic 6, 13, 20, 27, 34, 41, 48, 55, 62, 69, 76
7. Logico-matematic 7, 14, 21, 28, 35, 42, 49, 56, 63, 70, 77

Tehnici de studiere a creativităţii elevilor


►Utilizări
Aplicarea probei permite să depistăm particularităţile individuale ale creativităţii verbale. Elevii scriu cît
mai multe modalităţi neobişnuite de utilizare a unor obiecte.
Instrucţiune: Ziarele se citesc, voi puteţi să inventaţi alte moduri de întrebuinţare a lor. Scrieţi cît mai multe şi
mai neobişnuite variante.
Timpul: 3 minute
Rezultatele se analizează din punct de vedere a fluidităţii: cu cît mai multe variante a găsit subiectul, cu
atît este mai mare fluiditatea ideilor. Pentru fiecare variană se acordă un punct. Al doilea criteriu este
originalitatea: varianta se consideră originală, dacă este 1 (una) la 46 participanţi la probă. Pentru o variantă
originală se acordă 4 puncte.
►Consecinţe. Cu această probă deasemenea poate fi studiată creativitatea verbală. Propunem elevilor
să scrie cît mai multe consecinţe ale unei situaţii. Spre exemplu,ei trebuie să-şi imagineze, ce s-ar întîmpla, dacă
anumalele şi păsările ar putea vorbi ca oamenii. Timpul de lucru – 3 minute.
Rezultatele se analizează analogic cu proba precedentă.
►Construcţia imaginilor. Următoarele două probe, „Construcţia imaginilor” şi „Modificarea figurilor”
se aplică pentru studierea creativităţii nonverbale. Elevii desenează imagini ale obiectelor, folosindu-se de un
anumit set de figuri.
Instrucţiune: Desenaţi un clown, o casă, o faţă, şi un obiect la dorinţă, folosind doar figurile de mai jos.
O figură poate fi folosită de mai multe ori. Dimensiunile şi poziţia figurilor pot fi modificate, dar nu pot fi
utilizate alte figuri, decît cele din desenul 3. Fiecare obiect se desenează pe o foaie separată.
Desenul 3 Figuri pentru construcţia imaginilor

Desenul 4. Exemplu: Cheie


Prelucrarea rezultatelor la ambele probe, „Construcţia imaginilor” şi „Modificarea figurilor” se
efectuează tot după criteriile „fluiditate” şi ”originalitate”, ca şi în cazul creativităţii verbale.
► Modificarea figurilor. Elevul primeşte o foaie cu 6 pătrate. În fiecare pătrat este înscris un cerc
(Desenul 5). Figurile trebuie modificate astfel ca să se obţină din ele imagini de obiecte.

Desenul 2.2.6. Foaie de lucru

 Metode de cunoaştere şi autocunoaştere a personalităţii elevului


Cine sunt eu?
Pentru a studia imaginea de sine a elevului iniţial se poate aplica tehnica „Cine sunt eu?”. Elevilor li se
propune să răspundă la întrebarea„Cine sunt eu?” prin 20 de calificative. Rugăm participanţii să nu se
gândească prea mult, să scrie fără a ezita calificativele care vin primele în minte. Pentru analiză şi interpretare
prezintă interes: conţinutul răspunsurilor; până la care calificativ a fost uşor de scris; care au trebuit căutate timp
mai îndelungat; timpul necesar pentru a îndeplini sarcina. Primele 1-2 calificative (în special, primul), care sunt
expuse îndată, indică rolurile cele mai semnificative pentru subiect. Elevii care realizează repede sarcina au o
imagine mai clară despre sine, la cei ce nu găsesc calificativele procesul de identificare este lent. Totodată
aplicarea tehnicii va oferi ocazie elevilor să reflecteze asupra calităţilor şi a rolurilor sale sociale.
O altă variantă a acestei tehnici este aplicată pentru a depista aspectele concrete ale imaginii despre sine.
Adolescenţii sunt rugaţi să răspundă la aceeaşi întrebare, conform unui formular special:
Formular 1
Cine sunt eu?
1. Oamenii de care îmi pasă cel mai mult sunt:_______________________________
2. Mă simt mândru de mine pentru că______________________________________
3. Oamenii pe care îi admir cel mai mult sunt________________________________
4. Îmi place mult să_____________________________________________________
5. 5. Îmi doresc să______________________________________________________
6. Unul dintre cele mai bune lucruri făcute de mine este ________________________
7. Mi-ar plăcea să devin__________________________________________________
8. Îmi propun să ________________________________________________________
9. Prefer să ____________________________decât să _________________________
10. Ştiu că pot să ________________________________________________________
Pentru ă examinare şi mai detailată a imaginii de sine a adolescentului şi, mai ales, pentru o autoexaminare,
propunem o a treia variantă a tehnicii „Cine sunt eu?”.
Formular 2.
Cele mai importante lucruri pentru mine
1. Cea mai importantă realizare a mea ________________________________________
2. Cel mai mare succes din viaţa mea ________________________________________
3. Cel mai important eveniment din viaţa mea__________________________________
4. Cel mai important obiectiv realizat_________________________________________
5. Cea mai importantă decizie pe care am luat-o________________________________
6. Cele mai importante persoane din viaţa mea_________________________________

Tehnică pentru studierea autoaprecierii elevilor

O parte componentă a imaginii de sine este autoaprecierea subiectului. Cunoscând însuşirile proprii,
persoana le apreciază subiectiv, fiind pozitive şi negative, ceea ce se manifestă în autoapreciere ca structură
psihologică.
Pentru determinarea nivelului autoaprecierii dirigintele pregăteşte o lista de cuvinte care semnifica
calităţi pozitive si negative ale personalităţii:
acurateţe, nepăsător, chibzuit, impulsiv, receptiv, mândru, brutal, bucuros de viata, grijuliu,
invidios, timid, ranchiunos, ipohondric, răzbunător, perseverent, gingaş, degajat, nervos,
şovăitor, nestăpânit, fermecător, susceptibil, prudent, cordial, pedant, vioi, suspicios,
principial, poetic, dispreţuitor, amabil, obraznic, înţelept, ferm, plin de abnegaţie, cumpătat,
compătimitor, pudic, răbdător, las, pasionat, tenacitate, conciliant, rece, entuziasmat.

Elevii examineaza şirul de cuvinte, clarifica sensul fiecărui cuvânt. Apoi le propunem sa selecteze si sa
formeze doua grupuri a cate 10 cuvinte: grupul А – 10 cuvintele care reflecta idealul subiectiv a fiecărui
participant si B – cuvinte ce reflecta antiidealul subiectiv. Apoi, din cele doua grupuri de cuvinte fiecare elev
formează al treilea grup C, în care întriduce 10 însuşiri care, în opinia lui, îi sunt caracteristice. Indicele
autoaprecierii este raportul dintre numărul de cuvinte selectate din şirul A si cel din şirul B. Cu cat mai multe
cuvinte au fost întroduse în grupul C din grupul A ,cu atăt mai înaltî este elevul autoaprecierea subiectului;
daca in şirul C sunt mai multe cuvinte din grupul B, elevul se subautoapreciaza. Autoaprecierea este adecvata
daca grupul de cuvinte C cuprinde aproximativ acelaşi număr de cuvinte din grupul A si din grupul B, raportul
fiind 5-5; 4-6; 6-4.

Orientarea personalităţii
Aplicând procedeele simple descrise mai jos se poate determina, dacă elevul este orientat spre interesele
grupului (orintare colectivistă), sau spre interesele sale personale (orientare individualistă).
Procedura constă în următoarele: La una din lecţiile de educaţie fizică sau intr-o situaşie extraşcolară (un
marş turistic, la pădure, etc.) propunem elevilor un joc-competiţie: aruncarea mingii în ţintă. Competiţiile
derulează între elevi la performanţa individuală, între grupuri – performanţa de echipă, intre clase. Sunt trei
ţinte: una pentru clasă, alta pentru echipă şi a treia pentru performanţa individuală. Elevul aruncă mingea de 10
ori şi trebuie să nimerească în una din ele. Fiecare aruncare reuşită aduce un punct: în ţintă din stânga – în
contul personal, pentru echipă – ţinta din mijloc, iar pentru clasă – ţinta din dreapta. Dacă mingea nu nimereşte
în ţintă, se scade un punct. Elevul spune, din contul cui se face penalizarea: al lui personal, al echipei sau al
clasei. Calculând punctele care le-a câştigat elevul pentru clasă pentru sine şi pentru echipă, se face concluzie
despre orientarea personalităţii lui.

Formula temperamentului
O bună parte din particularităţile individuale ale elevului îşi au provenienţa în tipul de temperament. De
această însuşire psihofiziologică depind mai multe manifestări de conduită ale omului: exteriorizarea emoţiilor,
viteza proceselor de memorizare şi gândire, stabilitatea atenţiei, etc. Temperamentul este una din cele mai
populare teme în psihologie. Elevilor le este interesant să-şi cunoască tipul de temperament. E cunoscut însă că
orice persoană îmbină în structura sa psihologică însuşiri ale tuturor tipurilor temperamentale. Propunem o
formulă de autoapreciere a a structurii temperamentului subiectului, care va reflecta raportul dintre diferite
tipuri, caracteristic persoanei concrete.
Instrucţiune: Citiţi afirmaţiile ce urmează şi să exprimati măsura în care sunteţi de acord cu ele cu
ajutorul unei scale cu 9 trepte (1-9). Dacă sunteţi absolut de acord apreciaţi afirmaţia respectivă cu 9 puncte,
absolut nu – 1 punct, aşa şi aşa – 5 puncte. Cu cât mai aproape de acord, cu atât mai multe puncte ţi invers, cu
cât mai departe, cu atât mai puţine puncte acordaţi afirmaţiei.
1. Înainte de un eveniment semnificativ pentru mine, încep să mă enervez.
2. Nu pot lucra uniform, perioadele de lucru intens sunt urmate de unele cănd nu pot face nimic.
3. Pot trece repede de la o activitate la alta.
4. Dacă trebuie, eu pot aştepta liniştit timp îndelungat.
5. Simt nevoia de a fi compătimit şi susţinut, în special în situaţii de insucces şi dificultăţi.
6. Cu cei egali sunt nestăpânit şi violent.
7. Nu-mi vine greu să fac o alegere.
8. Nu trebuie să fac eforturi ca să-mi stăpânesc emoţiile, le pot reţine uşor.
Calculaţi apoi punctele obţinute pentru fiecare din cele 4 tipuri, folosind formulele: M(melancolic) = 1 (punctele
acordate afirmaţiei 1) + 5 (punctele acordate afirmaţiei 5 ); C (coleric) = 2 + 6; S (sanguinic) = 3 + 7; F
(flegmatic) = 4 + 8.
Aranjaţi simbolurile tipurilor în ordinea descreşterii numărului de puncte şi veţi obţine formula structurii
temperamentului Dvs. Spre exemplu dacă M = 7, F = 4, C = 15 şi S = 8, formula Dvs este CSMF, deci aveţi mai
multe însuşiri proprii colericului, e destul de pronunţat în Dvs sanguinicul, dar mult mai slab sunt prezentaţi
melancolicul şi flegmaticul.

Orientarea emoţională a personalităţii


Scopul: Determinarea orientării emoţionale a elevilor-liceeni.
Procedura: Dirigintele citeşte elevilor instrucţiunea: ”În această probă nu conţine răspunsuri care ar putea fi
apreciate ca corecte sau incorecte. Orice variantă veţi alege vă va caracteriza la fel de bine, dacă veţi lua o
atitudine serioasă şi veţi răspunde sincer.
1. Citiţi atent lista emoţiilor plăcute pozitive de pe formular.
2. Aranjaţi numerele de rând ale acestor emoţii în ordinea preferinţei lor.Puneţi pe primul loc numărul
emoţiilor pe care vă place mai mult că le trăiţi, apoi a celor care vă plac ceva mai puţin ş. a. m. d. Pe
ultimul loc puneţi numărul emoţiilor care nu vă plac de loc. Veti obţine un rând din 10 numere. Cu o
linie verticală împărţiţi şirul în două părţi: emoţii care în general vă plac si emoţii care nu vă plac.
Exemplu: 8, 3, 6. 5, 9, I 1, 10, 4, 2, 7
1. Sentimentul misterului, a neobişnuitului, necunoscutului, care apare în situaţii noi, în locuri
necunoscute;
2. Emoţii plăcute de bucurie, nerăbdare în momentul achiziţiei unor obiecte, noi, a obiectelor de colecţie,
satisfacţie la gândul că ai mai multe acum;
3. Bucurie, excitaţie, pasiune, senzaţia de zbor când lucru merge bine, obţii rezultate foarte bune;
4. Mulţumire, mândrie, înaripare când poţi demonstra valoarea ta ca personalitate sau superioritate faţă de
adversar, când toţi te admiră;
5. Veselie, lipsă de griji, sentimentul de bine în raport cu starea fizică, plăcere, delectare cu mâncăruri
gustoase, senzaţia securităţii, liniştii, atmosferei libere;
6. Sentimentul de bucurie şi satisfacere, când reuşeşti să faci ceva bun pentru apropiaţii tăi;
7. Interes viu, delectare când descoperi ceva nou, faci cunoştinţe cu fapte uimitoare din ştiinţă. Bucurie şi
satisfacere când înţelegi esenţa fenomenelor, sau se confirmă presupunerile tale;
8. Bucurie, exitaţie când rişti, patină, frenezie, senzaţii „tari” în luptă, competiţii, situaţii periculoase;
9. Bucurie, dispoziţie bună, simpatie, recunoştinţă comunicând cu persoane pe care le respecţi şi le iubeşti,
când oamenii se înţeleg reciproc, prietenesc sau când eşti lăudat şi susţinut personal;
10. Sentiment de frumuseţe şi dulceaţă care apare când asculţi muzică, priveşti tablouri, citeşti versuri,
contemplezi natura, opere de aptă.

Analizând calitativ rezultatele, se constată spre care tip de emoţii şi sentimente este orientat elevul:
intelectuale, praxice, glorice, etc.

Alegerea
Tehnica expusă mai jos se aplică pentru a depista atitudinea elevului fată de colegi, fată de grupul şcolar
şi fată de sine ca membru al acestui grup. Elevilor sau grupului de elevi se propune să îdeplinească următoarea
sarcină.
Cum vei proceda în situaţiile descrie. Alege varianta care ţi se potriveşte sau scrie răspunsul tău la punctul
“e”.
1.Este vacanţă, tu te pregăteşti să pleci la mare, dar dirigintele pe neaşteptate te roagă să ajuţi la reparaţia
cabinetului de studii.Cum vei proceda?
a)Vei fi de acord şi vei amîna plecarea la odixnă;
b)Vei aduna colegii şi veţi face tot luru într-o zi;
c)Vei promite să faci lucru după ce te întorci din vacanţă;
d)Propui să facă reparaţie cei care rămîn în oraş;
e)Sau…
2. Dirigintele ţi-a dat o sarcină care nu te atrage, dar îndeplinirea ei urgentă este importantă
pentru clasa ta.Ce vei face?
a)Vei îndeplini conştient sarcina ;
b)Îi vei antrena şi pe colegii tăi , ca să nu lucrezi de unul singur;
c)Vei ruga să ţi se dea altă sarcină mai ineresantă;
d)Vei găsi un motiv să refuzi;
e)Sau…
3. Înîmplător ai auzit elevii din clasa ta spunînd despre tine lucruri neplăcute, dar adevărate.Cum vei
proceda ?
a)Vei îcerca să exsplici colegilor de ce ai greşit sau ţi-a scăpat ceva;
b)Vei lua lucrurile în glumă, dar te vei strădui să elimini negativizmele despre care se discută;
c)Te vei preface că nu ai auzit numic;
d)Vei spune colegilor că ei nu sînt mai buni,cu atît mai mult că discută cu tine în lipsa ta;
e)sau...
4.Lucraţi în cîmp, ajutaţi oamenii de la ţară. Ai făcut bătături şi te doare.Cum vei proceda?
a)Vei căuta să-ţi faci în continuare lucru, fără a te plînge;
b)Te vei adresa prietenilor să te ajute ;
c)Vei ruga sa-ţi dea alt lucru mai uşor;
d)Vei lăsa lucru şi te vei duce să te odihneşti;
e)sau...
5. Eşti martor, când o persoană a jignit-o pe alta în prezenţa ta. Cum vei proceda?
a)Vei insista să-şi ceară scuze de la cel pe care l-a jignit;
b)Vei încerca să clarifici cauza conflictului şi să găseşti o soluţie adecvată;
c)Îl vei compătimi pe cel care a sufert;
d)Vei considera că nu tze priveşte;
e)Sau...
6.Fără să vrei ai cauzat rău altei persoane. Cum vei proceda?
a)Vei face totul ca să repair greşeala;
b)Vei ruga scuze, îi vei explica că nu ai făcut-o special;
c)Te vei strădui să nu observe nimeni ce-ai făcut, te vei preface că nu eşti vinovat;
d)Vei da vina pe celălalt, vei spune”să nu se bage,singur este vinovat;
e)sau…
Prelucrarea şi interpretarea datelor. Dirigintele se bazează pe analiza calitativă a răspunsurilor.
Elevii care aleg mai frecvent varianta “A” manifestă o atitudine pozitivă şi participativă vis-a-vis de
activităţile colective.
Răspunsurile “B” denotă o atitudinne pozitivă, participativă, dar instabilă, care necesită susţinere şi
consolidare, pentru a se contura definitiv.
Varianta ”C” reflectă atitudini positive, dar pasive, instabile, iar “D” – atitudine negativă faţă de alţi
colegi şi de activităţile colectivului. Răspunsurile din varianta “E” pot coincide prin semnificarea lor morală cu
unul din variantele “A”, “B”, “C”, “D”, confirmând vaiditatea răspunsului.
Rezultatele obţinute pot servi ca motiv pentru o autoanaliză a relaţiilor elevului cu colectivul sub formă
de comentariu, compunere sau desen.

Pictograme
Scopul: Depistarea particularităţilor perceperii şi înţelegerii categoriilor morale
Materiale: noţiuni etice, (prietenie, onestitate, dreptate, amabilitate, bunătate) hârtie, cariocă.
Procedura experimentală: Dirigintele citeşte elevilor câte un cuvînt-noţiune la care ultimii desenează
ceva prin asociate cu cuvîntul audiat. După ce au fost executate pictogramele elevii răspund la un şir de
întrebări:
Care cuvînt l-ai redat prin acest desen?
Te-ai mai gândit şi la alte variante de redare a acestui cuvînt?
De ce ai redat cuvântul anume în acest mod? etc.
Cum îţi mai poţi imagina dreptatea (amabilitate, onestitatea, etc.).
Toate întrebările, explicaţiile, remarcile şi manifestarile comportamentale ale elevilor se înregistrează cât mai
detailat, apoi se analizează şi se fac concluzii despre modalităţile de înţelegere a categoriilor morale de către
elevi.

Similarităţi şi diferenţe
Metoda „Similarităţi şi diferenţe” permite să cunoaştem unele aspecte ale perceperii altor persoane de
către preadolescenţi, stimulând totodată şi autocunoastea şi sensibilizându-i la existenţa paralelă a asemănărilor
şi diferenţelor între oameni.
Formular
Scrieţi câte trei asemănări (coloana din mijloc) şi câte trei diferenţe (coloana din dreapta) între Dvs şi
reprezentanţii fiecărei categorii din coloana stângă.
Numele_____________________________ Data______________________

№ de Categorii Asemănări Diferenţe


ordine
1 Membrii familiei Trei asemănări intre mine şi Trei diferenţe intre mine şi
membrii familiei membrii familiei
1. 1.
2. 2.
3. 3.
2 Prietenii Trei asemănări intre mine şi Trei diferenţe intre mine şi
prieteni prieteni
1. 1.
2. 2.
3 3.
3 Animale Trei asemănări intre mine şi Trei diferenţe intre mine şi
animale animale
1. 1.
2. 2.
3 3.
4 Oameni de alte Trei asemănări intre mine şi Trei diferenţe intre mine şi
religii oameni de alte religii oameni de alte religii 1.
1. 2.
2. 3.
3
5 Oameni din alte Trei asemănări intre mine şi Trei diferenţe intre mine şi
ţări oameni din alte ţări oameni din alte ţări
1. 1.
2. 2.
3 3.

Rezultatele obţinute vor deschide discuţia despre perceperea altor persoane, despre stereotipuri în relaţii
cu alte persoane.

Referentometria
Metoda permite constatarea grupurilor de referinţă a personalităţii, un grup de persoane reale sau
imaginate, sub influenţa căruia elevul îşi formează viziunile, idealurile; opiniile şi aprecierile acestui grup
contează în primul rând pentru subiect.
Procedura. Fiecărui elev i se propun 10 întrebări-situaţii (1-A) şi lista persoanelor din anturajul apropiat
(1-B). Pentru fiecare întrebare-situaţie elevul selectează minimum două persoane din 1-B şi le indică în ordinea
descreşterii semnificaţiei. Când elevii au indicat persoanele pentru toate 10 întrebări, întorc lista 1-B
dirigintelui, care le propune să aprecieze fiecare persoană selectată cu o scală de 5 puncte (1, 2, 3, 4, 5).
1-A
1. Cu cine a-i pleca în excursie în alt oraş?
2. Dacă ai o neplăcere, cui te vei destăinui?
3. Vrei s-ţi serbezi ziua ta. Cu cine împreună ai vrea să o faci?
4. Care este persoana cu care te strădui să fii mai mult timp împreună?
5. Cine poate să-ţi vorbească despre neajunsurile tale, pe cine vei asculta mai mult?
6. Ai întâlnit o persoană şi ţi-a plăcut. Cine te poate ajuta s-o apreciezi la justa valoare?
7. Vrei să-ţi schimbi viaţa. Cu cine te vei discuta despre acesta?
8. Cine poate să-ţi fie exemplu în viaţă?
9. Cui ai vrea să placi cel mai mult?
10. Ci cine eşti mai deschis decât cu oricine altul?

1-B
1. Părinţii
2. Rudele (bunelul, bunica, unchiul, mătuşa)
3. Fratele, sora
4. Un cunoscut matur
5. Un cunoscut al părinţilor
6. Prietenii
7. Cel mai bun prieten (cea mai bună prietenă)
8. Compania, grupul de tovarăşi
9. O fată sau un băiat cunoscut
10. Colegii din clasă
11. Colegii de la cercuri pe interese, de la secţia sportivă
12. O persoană istorică
13. O persoană bine cunoscută
14. Un om, despre care aţi auzit de la alţii
15. Un personaj din literatura artistică

Toţi cei indicaţi de elev se includ într-o listă aparte, apoi se întroduc notele acordate de elev şi se
sumează punctele obţinute de fiecare persoană. Prin comparaţie se constată două-trei persoane, care au obţinut
cel mai mare număr de puncte. Ele alcătuiesc grupul de referinţă a elevului.
Cunoaşterea grupului de referinţă permite să înţelegem sursele de formare a atitudinilor elevului.

Recomandări

 Metode şi tehnici de studierea a intereselor, intenţiilor profesionale şi planurilor profesionale


Interesele elevilor şi intenţiile lor profesionale.
Pentru acumularea unor informaţii inişiale despre planurile viitoare ale elevului se poate promova o convorbire
individuală în procesul căreia se vor clarifica următoarele:
Interese
1. Care sunt disciplinile preferate ale subiectului?
2. Realizează anumite acţiuni în vederea autodeterminării profesionale (citeşte literatură specială, discutş
cu specialiştii, a vizitat instituţiile unde poate însuşi profesia dorită)?
3. Realizează anumite acţiuni de pregătire pentru insuşirea profesiei dorite (se pregăteşte după o programă
specială, participă lca voluntar, participă la cluburi pe interese, frecventează facultative)?
4. Este susţinut şi ajutat de părinţi în activităţile de dezvoltare ale intereselor şcolare şi profesionale? Ce
ajutor îi acordă părinţii?
Intenţii
1. Cu ce se va ocupa elevul după absolvirea gimnaziului (liceului)? Va continua studiile în liceu, colegiu,
şcoală tehnico-profesională? Va începe activitatea de muncă? Unde , în calitate de ce?
2. Ce cunoaşte despre studiile viitoare sau profesiaaleasă, conţinutul activităţii, condiţiile de
invăţare,muncă?
3. Cunoaşte elevul exigenţele profesiei faţă de caracteristicile fiziologice, psihologice, sociale şi fizice al e
subiectului?
4. Care este opinia părinţilor vis-a vis de activitatea elevului după absolvirea gimnaziului (liceului). El este
de acord cu opinia părinţilor?

Chestionarul optantulul
Elevilor li se propune să completeze următorul formular:

1. Enumeră disciplinile de studiu preferate


2. Enumeră disciplinile de studiu pe care nu le agreezi
3. Enumeră profesiile care-ţi plac
4. Enumeră profesiile care nu-ţi plac.
5. Ce-ţi place să faci în timpul liber?
6. Care cercuri, secţii, cursuri, facultative frecventezi sau ai frecventat?
7. La care activităţi ale clasei sau şcolii participi (ai participat)?
8. Cît timp consumi pentru pregătirea temelor pe acasă?
9. Care domeniu de activităţi sau cunoştinţe din cele expuse mai jos te interesează mai mult.
a. ştiinţele naturii (chimia, biologia, medicina, geologia, agricultura)
b. ştiinţele exacte (matematica, fizica)
c. ştiinţele sociale (istoria, filozofia, economia, dreptul)
d. ştiinţele umanitare (filologie, jurnalistica, lingvistica, pedagogie, psihologie)
e. artă (muzicală, teatrală, plastică)
f. sau nu aveţi interese determinate
10. Ce profesie ai decis să-ţi alegi?
11. Ţi-ai proiectat căile de însuşire ale ei?
12. Ai rude sau prieteni care lucrează în profesia pe care ţi-ai ales-o?
13. Ai prieteni care optează pentru aceeaşi profesie ca şi tine?
14. Ce te atrage în profesia preferată?
a. condiţiile de muncă;
b. Procesul activităţii de muncă;
c. Buna asigurare materială;
d. Caracterul mobil şi posibilităţile de a culege noi impresii;
e. Caracterul liniştit;
f. Gradul înalt de responsabilitate;
g. Existenţa unor situaţii dificile, chiar periculoase;
h. Posibilitatea de a lua tu însuşi decizii;
i. Contactul cu oamenii;
k. Caracterul creativ al activităţii;
l. Delegaţii frecvente;
m. Posibilitatea de a crea ceva cu propriile mîini;
n. Munca în aer liber;
o. Caracterul romantic;
p. Utilitatea rezultatelor;
q. Independenţa;
r. Perspectiva;
s. Apropierea de locul de trai.

Analizând răspunsurile elevului, dirigintele va constata:


1. are cel examinat un plan profesional şi în ce măsură e format acesta;
2. şi-a ales profesia conştient, au fost luate în consideraţie interesele şi experienţa anterioară a
personalii,
3. coincide profesa aleasă cu interesele manifestate în activităţile şcolare anterioare, sunt adecvate
motivele alegerii profesiei.
Atunci cănd elevul nu şi-a format planul profesional, examinarea continuă.

Chestionarul diferenţial diagnostic (E. CLIMOV)


Aplicarea Chestionarul Diferenţial Diagnostic permite să se constate profesiile preferate de optant din cele 5
grupuri evidenţiate de Climov în dependenţă de obiectul activităţii de muncă.
Pe formularul de mai jos elevii marchează una din fiecare pereche de obţiuni, „a” sau „b”, care îl atrage mai
mult.
Formular pentru răspunsuri
Ce ti-ar plăcea mai mult?

1a. Sa îngrijeşti de animale. 1b. Să întreţii în stare bună maşini.


2a. Să ajuti bolnavii sau să-i tratezi 2b. Să alcătuieşti tabele, scheme,
programe p/u maşinile de calcul.

3a.Să urmăreşti calitatea 3b să urmăriţi starea, dezvoltarea


ilustraţiilor de carte, a plantelor.
placardelor, ilustratelor artistice,
discurilor.
4a. Să prelucrezi materiale (lemn, metal) 4b. Să faci publicitate, vînzări.
5a. Să discuţi cărţi, articole 5b. Să discuţi despre cărţi artistice.
ştiinţifice.
6a. Sa creşti vite sau animale. 6b. Să înveţi pe cineva de seama ta sau
mai mici executarea anumitor acţiuni de
muncă, sport.
7a. Să copii desene, imagini, să acordezi 7b. Să conduci maşini, camioane.
instrumente muzicale.
8a. Să comunici, să explici oamenilor 8b să prezentaţi artistic expoziţii, vetrine,
informaţia de care au nevoie (la un birou să participaţi la pregătirea Pieselor,
de informaţie, în excursie). concertelor.
9a. Să repari tehnică, locuinţe. 9b. Să cauţi şi să corectezi greşeli în
texte, tabele, desene.
10a. Să tratezi animale bolnave. 10b. Să faci operaţii matematice, calcule.
11a. Să creezi soiuri noi de plante. 11b. Să modelezi, să proectezi noi tipuri
de mărfuri industriale (maşini, produse
alimentare, îmbrăcăminte, blocuri
locative,).
12a. Să rezolvi dispute, conflicte între 12b. Să descifrezi desene tehnice,
oameni, să convingi, să explici, să scheme, tabele, să le verifici, să clarifici.
încurajezi, să pedepseşti.
13a. Să urmăreştii, să stududiezi. 13b. Să cercetezi, să studiezi. viaţa
activitatea cercurilor artistice de amatori. microbilor.
14a. Să păstrezi în stare de lucru, să 14b. Să acorzi oamenilor ajutor medical
reglezi aparatele de medicină. la rănuri, arsuri.
15a. Să alcătuieşti descrieri, dări de seama 15b. Să descrii artistic, să reprezinţi
exacte asupra fenomenelor, evenimentelor, evenimentele pe care le vezi, sau ţi le
indicaţiile obiectelor de măsurat. imaginezi.
I6a. Să faci analize de laborator în spital. 16b. Să primeşti, să examinezi bolnavi,
să discuti cu ei, să le fixezi tratament.
17a. Să vopseşti sau să zugrăveşti 17b. Să efectuezi montajul unui bloc sau
pereţii, încăperilor, suprafaţă asamblarea unei maşini, a unor
obiectelor. mecanizme.
18a. Să organizezi excursii cu colegii 18b Să cînti pe scenă, să participi la
de o vîrstă cu tine sau mai mici la teatre, concerte.
muzee, marşuri turistice.
19a. Să confecţionezi după sheme 19b. Să te ocupi de desenul liniar,
tehnice piese, obiecte, să construeşti să copii desene tehnice, cărţi.
clădiri.
20a. Să lupţi cu bolile plantelor 20 b Să lucrezi la maşini cu clape (maşina
cu dăunătorii pădurii, livezilor. de scris, calculator, lenotip)

Tabel pentru calcularea rezultatelor la chestionarul CDD

Grupuri 1 2 3 4 5
de profesii
1a 1b 2a 2b 3a
Itemi 3b 4a 4b 5a 5b
6a 7b 6b 9b 7a
10a 9a 8a 10b 8b
11a 11b 12a 12b 13a
13b 14a 14b 15a 15b
16a 17b 16b 19b 17a
20a 19a 18a 20b 18b

Total
Fiecare afirmaţie marcată se apreciază cu un punct. Se sumează punctele vertical şi se interpretează conform
schemei: 1. om – natură; 2. om – tehnică; 3. om – om; 4. om – sistem de semne; 5. om – imagine artistică. Grupul (grupurile
de profesii la care elevul a obţinut cel mai mare număr de puncte este preferabil.

 Determinarea preferinţelor profesionale în raport cu resursele personale


Studierea valorilor profesionale
Elevilor se propune un formular în care sunt expuse 16 valori relativ la activitatea profesională
şi se explică fiecare punct din formular.
Instrucţiune pentru elevi:
Vă propunem să apreciaţi cît sunt de importante pentru voi valorile profesionale, prezentate prin lista
afirmaţiilor de mai jos, atunci cînd trebuie să vă alegeţi o profesie. Importanţa fiecăruia din ele o puteţi apreciea
alegînd în scara de note pe cea care corespunde cu reprezentările a voastre proprii. Atenţie, fiecare valoare poate
fi apreciată doar cu o singură notă. Înainte de a începe lucrul faceţi cunoştinţă cu conţinutul valorilor.
0 = nu are nici o importanţă.
L = uneori are importanţă.
2 =uneori are importanţă mare.
3= are importanţă pentru toatâ viaţa.
4 = are importanţă mare pentru toată viaţa.
1. A îndeplini bine orice lucru (practică).
2. A avea prieteni adevăraţi soc.
3. A putea să ajuţi pe alţi oameni,(socială).
4. A obţine studii superioare.
5. A fi omul de care au nevoie toţi.
6. A avea posibilitatea să exişti independent
7. A realiza în viaţa ceva deosebit

8. A obţine popularitate stimă, slavă ind..


9. A fi în relaţii bune cu cei din jur soc. ind.
10. A duce o viaţă interesantă şi bogată în evenîmente.
11. A avea curajul să refuzi ceva pentru altul. soc.
ind
12. A obţine dragostea şi stima celor apropiaţi soc.
13. A fi maiestru în domeniul respectiv
14. A avea un lucru interesant prof.
15. A şti să înveseleşti pe alţii
16. A fi util altor oameni soc.

Motivele obţiunilor profesionale


Este important să cunoaştem care sunt motivele obţiunilor profesionale ale adolescenţilor. Există relaţie
directă între motivul alegerii şi succesul însuşirii ei, stabilitatea intereselor profesionale, atitudinile la locul de
muncă.
Motivele obţiunilor profesionale sunt foarte diferite: semnificaţia socială a profesiei, prestigiul, salariul,
oportunităţile de creştere profesională, etc. Pentru o mai bună orientare în diversitatea lor vom evidenţia motive
intrinseci – interesul pentru conţinutul profesiei, importanţa socială, muncă creativă, sentimentul de satisfacţie
profesională, comunicare.Aceste motive apar din propriile tendinţe ale personalităţii, deaceea persoana
munceşte cu satisfacţie, pasionat, fără a tensionări psihologice. Al doilea grup de motive îl alcătuiesc motivele
extrinseci – salariul, prestigiul, frica de opinia grupului, evitarea insuccesului. Unele motive intrinseci sunt
pozitive:stimularea materială, prstigiul, prestigiul, înaintare pe scara socială, altele – negative: presiunile,
critica, pedeapsa, alte sancţiuni.
Tehnica “Motivele obţiunilor profesionale” permite să determinăm motivele predominante în procesul de
autodeterminare profesională şi să intervenim, în caz de necesitate. Pentru promovarea ei pregătim şi distribuim
formulare speciale, care conţin instrucţiunea şi afirmaţiilcu care se lucrează.
Formular

Instrucţiune:Citeşte atent afirmaţiile din tabel. Apreciază, în ce măsură ai fost influenţat de condiţiile ce se
conţin în fiecare afirmaţie atunci când ai făcut alegerea ta. Aprecierea se face în conformitate cu scara ce
urmează:
M-a influenţat foarte mult – 5 puncte
Mult – 4 puncte
Nici prea mult, nici prea puţin – 3 puncte
Putin – 2 puncte
Nu m-a influenţat – 1 puncte
№ de Afirmaţiile Punc Tipul
ordine tele moti-
vului
1 Solicită comunicare cu persoane diferite i
2 Le place părinţilor -
3 Presupune sentimentul responsabilităţii s
4 Trebuie să tec înrt-un loc de trai nou +
5 Corespunde capacităţilor mele i
6 Poţi să te descurci cu echipamentul de care dispui -
7 Poţi să fii util oamenilor s
8 Contribuie la dezvoltarea mintală şi fizică i
9 Se plăteşte bine +
10 Poţi lucra aprope de casă +
11 Este prestigioasă -
12 Oferă oportunităţi de creştere profesională s
13 Este unica posibilă în situaţia actuală -
14 Oferă oportunităţi de realizare a capacităţilor de conducere s
15 Este atractivă i
16 Este aproape de disciplina şcolară preferată +
17 Permite să obţii repede rezultate bune pentru alţii s
18 Au ales-o prietenii mei -
19 Poţi folosi abilităţile profesionale şi în afara locului de muncă +
20 Posibilităţile largi de creaţie i
Totalur Intrenseci sociale = ; intrinseci individuale= ;
i Extrinseci pozitive= ; extrinseci negative= ;

Semne convenţionale: i – motive intrinseci individuale; s– motive intrinseci sociale;


+ – motive extrinseci pozitive; (-) – motive extrinseci negative
Interpretarea: Cel mai mare număr de puncte reflectă motivul predominant.

Determinarea tipului de personalitate îm relaţie cu profesiile preferabile


În activitatea de orientare şcolară şi profesională sunt utile datele care pot fi obţinute aplicând tehnica lui J.
Holland de determinare a tipului de personalitate îm relaţie cu profesiile recomandabile. Repreuentanzul
concepţiei individualităţii J. Holland a elaborat un instrument pentru cunoaşterea personalităţii din perspectiva
orientării sociale. Holland a descris următoarele tipuri de personalitate:
A) Realist: nesociabil, orientat spre prezent, stabilitate emoţională, preocupat de realitatea concretă
(obiecte, maşini, insrtumente) preferă activităţi ce solicită abilităţi psihomotorii, gândire concretă.
Capacităţi matematice, neverbale.
Se recomandă profesiile: mecanic, electrician, inginer, agronom
b) Inlelectual: raţional, independent, analitic,nesocial, original. Predomină valorile teoretice, îi place se
rezolve probleme ce solicită gândire abstactă. Inteligent. Combinaţie armonioasă a capacităţilor
verbale şi neverbale.
Profesii recomandate: preferă cercetarea, botanic, astronom, matematician, fizician
c) Social:dispune de abilităţi sociale, nevoie pronunţată de contacte social, comunicabil, tinde să înveţe
şi să educe, umanist, feminitate, abordează psihologic persoană. Evită problemele intelectuale; este
activ, deseori dependent de părerea grupului, rezolvă probleme bazându-se pe emoţii, sentimente,
competenţe comunicative. Capacităţi verbale bine dezvoltate.
Profesii recomandate: învăţător, psiholog, medic
d) Convenţional: preferă activitatea algoritmizată, este practic, concret, stereotipic. Conservativ,
dependent, rigid (nu-i place schimbul de activitate); nu manifestă criticism, orijinalitate. Predomină
capacităţile matematice
Profesii recomandate: (profesii de concelarie, calcule)
e) Întreprinzător: alege obiective care permit manifestarea energiei, este entuziast, impulsiv, îi plac
aventurile. Dominant, iubeşte să conducă, să i se recunoască meritele. Nu-i sunt pe plac activităţile
ce solicită inteligentă, eforturi, asiduitate, nu-i place munca practică.
Soluţioneză reuşit probleme legate de conducere, statut, putere, e agresiv şi întreprinzător.Capacităţi
verbale bine dezvoltate.
Profesii recomandate: artist, ziarist, operator tele, administarator, director, diplomat
f) Artistic :-se bazează pe emoţii imaginaţie, intuiţie; concepţie neliniară asupra vieţii. Soluţii originale,
ndependenţă. Capacităţi psihomotore şi verbale. Nu respectă convenţionalităţile. Idealuri înalte,
autoafirmare
Profesii recomandate: creatie – pictor, muzician, poet, prozator
Test de determinare a tipurilor de personalitate în legătură cu profesiile preferabile
Aplicarea testului cu următoarea insrtucţiune: În formularul pe care îl aveţi în faţă sunt prezentate
perechi de profesii diverse. Găsiţi în fiecare pereche profesia preferată şi însemnaţi-o prin semnul „+” în
fişa de răspuns.Spre exemplu, dacă din două profesii – poet şi psiholog, aţi preferat-o pe ultima, în fişa
de răspuns puneţi semnul „+”alături de 41 b.

1 2 3 4
a) inginer- a) tricoteză a) bucătar a) fotograf
tehnician b) medic – b) culegător b) şef de
b) inginer- sanitar magazin
controlor
5 6 7 8
a) desen a) filosof a) savant a) redactor al
tehnic b) psihiatru chimician unor reviste
b) disainer b) contabi ştiinţifice
b) avocat

9 10 11 12
a) lingvist a) pediatru a) organizator a) medicina
b) translator b) statistician al muncii sportivă
de educative b) foiletonist
literatură b) şef la
artistică sindicate
13 14 15 16
a) notar a) perforator a) politician a) grădinar
b) agent de b) caricaturist b) scriitor b) meteorolog
aprovizionare
17 18 19 20
a) sofer de a) inginer a) zugrav a) biolog
troleibus electrican b) pictură pe b) medic-şef
b) asistent b) secretară- metal
medical doctilografă
21 22 23 24
a) operator a) hidrolog a) zoolog a) matematicia
tele b) revizor b) zootehnicia n
b) regizor n b) arhitector
25 26 27 28
a) calculator a) învăţător a) educator a) economist
b)comandant b) ceramist şef de secţie
de voluntari
ai ordinii
publice
29 30 31 32
a) copector a) şef de a) radioingene a) ajustor
b) critic gospodărie r b) mecanic
b) director b) specialist în
fizica
nucleară
33 34 35 36
a) agronom a) croitor- a) arheolog a) lucrător la
b) preşedinte modelier b) expert muzeu
de colhoz b) decorator b) consultant
37 38 39 40
a) savant a) logoped a) medic a) contabil-
b) actor b) stenografist b) diplomat şef
b) director
41 42
a) poet a) arhivar
b) psiholog b) sculptor

Fişa de răspuns
Realist Intelect Social Convenţio Interprinz Artist
ual nal ător
1a 1b 2b 3b 4b 5b
2a 6a 6b 7b 8b 9b
3a 7a 10a 10b 11b 12b
4a 8a 11a 13a 13a 14b
5a 9b 12a 14a 15b 15b
16a 16b 17b 18b 23b 19b
17a 20a 20b 22b 26b 21b
18a 22a 25a 25b 28b 24b
19a 23a 26a 28a 30a 27b
21a 24a 27a 29a 33b 29b
31a 31b 36b 32b 35b 30b
32a 35a 38a 38b 34b 37b
33a 36a 39a 40a 39b 41a
34a 37a 41b 42a 40b 42b
∑= ∑= ∑= ∑= ∑= ∑=

Prelucrarea şi interpretarea datelor. Se sumează punctele acumulate la fiecare tip. Tipul la care scorul este mai
mare se consideră dominant.

Harta intereselor
Metoda se foloseşte în scopul orientării profesionale şi pentru angajarea în cîmpul muncii. Timpul de
studierea nu este limitat, însă nu trebuie depăşit de 40-45 minute.
Instrucţiune: "Dvs aveţi posibilitatea de a continua studiile sau să vă angajaţi la un serviciu interesant.
Pentru a vă ajuta la alegerea profesiei, vă propun o listă de întrebări. Gîndiţi-vă bine, înainte de a da răspuns la
fiecare întrebare. Străduiţi-vă să daţi răspunsuri concrete.
Dacă DVS nu o dată v-aţi convins, că vă pasionează sau vă place ceea, despre ce vă vom întreba, atunci
în lista cu răspunsuri din rubrică sub numărul ce coincide cu numărul întrebării, puneţi două plusuri; dacă pur şi
simplu vă place - un plus; dacă nu sunteţi încrezut, staţi la dubii - zero; dacă nu vă place - minus; dacă în genere
nu vă place - doi de minus.
Răspundeţi la fiecare item, nu treceţi nici de unul. Dacă apar întrebări, adresaţi-vă deodată. Timpul de
completare nu este limitat".
Prelucrarea rezultatelor obţinute se compa cu cantitatea plusurilor şi minusurilor din fiecare coloană de răspuns,
iar apoi din prima sumă se scade a doua sumă. In aşa mod, se obţin 24 cifre cu semne de plus şi minus, care
corespund la 24 de tipuri de activităţi. Se aleg 2-3 tipuri de activităţi, care formează scoruri cu semne de plus.

Vă pasionează? Aţi ori? Vă place?


1. Lecţiile de fizică
2. Lecţiile de matematică
3. Lecţiile de chimie
4. Să citiţi cărţi sau articole despre astronomie
5. Să citiţi despre experimente şi animale
6. Să citiţi despre viaţa şi activitatea medicilor
7. Să citiţi despre gospodăria agricolă, plante şi animale
8. Să citiţi despre păduri
9. Să citiţi lucrările clasicilor literaturii mondiale
10. Să citiţi ziare, reviste, să ascultaţi radioul, să priviţi televizorul
11. Lecţii de istorie
12. Să frecventaţi teatre, muzee, expoziţii artistice
13. Să citiţi literatură despre expediţii geologice
14. Să citiţi despre diferite ţări, referitor la economia lor, organizaţiile de stat
15. Să organizaţi colegii la îndeplinirea lucrărilor publice şi să-i dirijaţi
16. Să citiţi despre activitatea poliţiei
17. Să citiţi despre marinari, aviatori
18. Să citiţi despre lucrul educatorului
19. Să cercetaţi utilajul şi lucrul machinelor (uneltelor)
20. Să preparaţi bucate
21. Să citiţi despre constructori
22. Să aveţi grijă ca în încăperea în care studiaţi, locuiţi, activaţi să aibă aspect frumos
23. Să citiţi despre realizările tehnologice (spre exemplu, revista "Tehnologia tineretului", "Tînărul tehnolog"
ş.a.
24. Să cercetaţi instalarea aparatelor electrice şi radio
25. Să citiţi literatură ştiinţifico-populară referitor la descoperirile fizice
26. Să citiţi literatură ştiinţifico-populară despre matematică
27. Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul chimiei (din reviste, radio, emisiuni televizate ş.a.)
28. Să vizionaţi emisiuni televizate despre cosmonauţi
29. Să studiaţi biologia
30. Să vă interesaţi despre cauzele şi tratarea bolilor
31. Să studiaţi botanica
32. Să petreceţi timpul în pădure
33. Să citiţi articole critice
34. Să participaţi active la viaţa publică
35. Să citiţi cărţi despre evenimentele istorice
36. Să ascultaţi simfonie
37. Să aflaţi despre locurile de descoperire a noilor minerale utile
38. Să aflaţi despre descoperirile geografice
39. Să analizaţi problemele şi evenimentele actuale
40. Să stabiliţi disciplină între semeni şi cei mai mici
41. Să călătoriţi prin ţară
42. Să explicaţi persoanelor cum să rezolvaţi un exerciţiu complicat, să scriţi corect o propoziţie ş.a.
43. Să cercetaţi diverse instrumente
44. Lecţii de menaj (activităţi casnice)
45. Să aflaţi despre noile descoperiri din domeniul construcţiei
46. Să vizitaţi fabrici
47. Să cercetaţi dispozitivele mecanismelor şi a maşinilor
48. Să citiţi articole ştiinţifico-populară despre descoperirile din domeniul radiotehnicii
49. Să vă clarificaţi în teoriile despre fenomenele fizice
50. Să rezolvaţi exerciţii complicate de matematică
51. Să faceţi experienţe chimice, să urmăriţi procesul reacţiilor chimice
52. Să urmăriţi după corpuri cereşti
53. Să urmăriţi după plante
54. Să faceţi pansamente, să acordaţi primul ajutor ş.a.m.d.
55. Să creşteţi animale şi să le îngrijiţi
56. Să colectaţi plante uscate (ierbar)
57. Să scrieţi povestiri şi poezii
58. Să urmăriţi după comportamentul şi viaţa oamenilor
59. Să studiaţi într-un cerc de istorie, să strîngeţi materiale, să referiţi pe teme de istorie
60. Să recitaţi, să cîntaţi în cor, să evoluaţi pe scenă
61. Să colectaţi minerale, să vă interesaţi de apariţia lor
62. Să studiaţi natura meleagului natal
63. Să organizaţi activităţi publice în şcoală
64. Să atrageţi atenţie deosebită asupra comportamentului altor oameni
65. Să frecventaţi cercul automobilistului, să deserviţi automobile
66. Să petreceţi timpul cu copii mici (să le citiţi cărţi, să la povestiţi, să-i ajutaţi)
67. Să confecţionaţi diverse detalii şi obiecte
68. Să organizaţi aprovizionarea produselor alimentare pentru excursie
69. Să vizitaţi şantiere de construcţii
70. Să coaseţi haine
71. Să colectaţi şi să reparaţi piesele bicicletelor, maşinelor de cusut, ceasurilor ş.a.m.d.
72. Să reparaţi aparate de radio şi electrice
73. Să studiaţi cercul de fizică
74. Să studiaţi cercul de matematică
75. Să pregătiţi soluţii, să cîntăriţi reactive
76. Să frecventaţi planetarium
77. Să frecventaţi cercul de biologie
78. Să îngrijiţi de bolnavi, să-i acordaţi primul ajutor
79. Să admiraţi natura şi să faceţi notiţe, înscrieri
80. Să sădiţi copaci şi să aveţi grijă de ei
81. Să lucraţi cu dicţionare şi surse literare, informaţii bibliografice
82. Să treceţi în mod rapid de la un lucru la altul
83. Să prezentaţi referate pe teme istorice
84. Să cîntaţi la instrumente muzicale, să pictaţi sau să sculptaţi în lemn
85. Să elaboraţi liste cu minerale
86. Să participaţi la expoziţii geografice
87. Să prezentaţi informaţii despre situaţiile internaţionale
59. Să acordaţi ajutor colaboratorilor de poliţie
89. Să frecventaţi cercul tinerilor marinari
90. Să îndepliniţi lucrul educatorului
91. Lecţiile de muncă
92. Să daţi sfaturi cunoscuţilor, la procurarea hainelor
93. Să urmăriţi constructorii în timpul lucrului
94. Să faceţi cunoştinţă cu industria uşoară
95. Să confecţionaţi modele de avioane, planoare, nave maritime
96. Să montaţi aparate de radio şi electrice
97. Să participaţi la olimpiade la fizică
98. Să participaţi la olimpiade la matematică
99. Să rezolvaţi exerciţii la chimie
100. Să participaţi la lucrările de construcţii
101. Să participaţi la cercuri de astronomie
102. Să faceţi experimente pe animale
103. Să studiaţi funcţiile organizmului omului şi cauzele apariţiei bolii
104. Să faceţi experimente în scopul cultivării culturilor agricole
105. Să fiţi membru al societăţii de ocrotire a naturii
106. Să participaţi la discuţii şi conferinţe
107. Să analizaţi fenomenele şi evenimentele vieţii
108. Să vă interesaţi de trecutul ţării noastre
109. Să manifestaţi interes referitor la teoria şi istoria dezvoltării artelor
110. Să efectuaţi excursii dificile şi de lungă durată, în timpul cărora trebuie de efectuat lucrări complicate
conform programului dat
111. Să întocmiţi hărţi geografice şi să colecţionaţi materiale geografice
112. Să studiaţi sistema politică a diferitor ţări
113. Să lucraţi jurist
114. Să frecventaţi cercul tinerilor cosmonauţi
115. Să activaţi în calitate de învăţător
116. Să vizitaţi uzine
117. Să acordaţi oamenilor diverse servicii
118. Să participaţi la lucrările de construcţii
119. Să vă clarificaţi în radioscheme
120. Să luaţi cunoştinţă cu confecţionarea mărfurilor industriale
121. Să vă clarificaţi în scheme şi desene tehnice
122. Să vă folosiţi de aparate de măsurare exactă şi să faceţi calcule conform datelor obţinute
123. Să faceţi experimente la fizică
124. Să îndepliniţi lucrări, ce necesită cunoştinţe a regulilor şi formulelor matematice
125. Să asistaţi la efectuarea experimentelor la chimie
126. Să acumulaţi informaţie despre alte planete
127. Să citiţi despre activitatea biolgilor celebri
128. Să fiţi membru activ al echipelor sanitare
129. Să îndepliniţi lucrări ce ţin de îngrijirea maşinilor agricole şi uneltelor de muncă
130. Să faci cunoştinţă cu gospodăria silvică
131. Să studiaţi apariţia cuvintelor şi a îmbinărilor de cuvânt
132. Să îndepliniţi agenda, să faceţi notiţe în ziarul şcolar şi orăşenesc
133. Să studiaţi istoria altor ţări
134. Să vizionaţi de nenumărate ori aceleaşi piese
135. Să citiţi despre viaţa şi activitaea geologilor celebri
136. Să studiaţi geografia planetei noastre
137. Să studiaţi biografia oamenilor politici celebri
138. Să apreciaţi la justa valoare fapta prietenului, cunoscutului, eroului literar ş.a
139. Să citiţi cărţi despre mijloacele de transport
140. Să educaţi şi să învăţaţi copii
141. Să urmăriţi după acţiunile lucrătorului calificat
142. Să comunicaţi în permanenţă cu multe personae
143. Să proiectaţi obiecte de construcţii
144. Să vizitaţi expoziţii de industrie uşoară
145. Să elaboraţi schiţe şi să proiectaţi maşini

Tabel pentru interpretare

1 Fizica 13 Geologia
2 Matematica 14 Geografia
3 Chimia 15 Lucru obştesc
4 Astronomia 16 Dreptul
5 Biologia 17 Transport
6 Medicina 18 Pedagogia
7 Gospodăria agricolă 19 Lucrători auxiliari
8 Gospodăria silvică 20 Domeniu de deservire
9 Filologia 21 Construcţie
10 Jurnalistica 22 Industria uşoară
11 Istoria 23 Tehnica
12 Arta 24 Electrotehnica

 Exemple de activităţi pentru autocunoaştere şi autodezvoltare


Oglinda mea. Scopul acestui exerciţiu constă în dezvoltarea capacităţilor de autocunoaştere, autoobservare,
dezvoltarea imaginii de sine
Exerciţiul: Fiecare elev îşi va alege un personaj preferat (din animate, din filme, literatură etc.), şi va „cere”
personajului respectiv să scrie 4-5 caracteristici ale sale (ale elevului) pe care să le şi justifice. Dacă în prima
fază vor fi descrise caracteristici fizice, instrucţiunile vor viza intrarea mai în profunzime, spre caracter,
aptitudini, calităţi personale, comportament.
Într-o fază ulterioară a exerciţiului elevul va primi instrucţia să îşi aleagă o persoană (reală) din anturajul
său, şi să-şi imagineze cum l-ar caracteriza aceasta.
Spre exemplu, în prima fază cineva va alege ca personaj preferat pe „Superman”, care va trebui să spună
(sau să scrie) câteva lucruri despre el. În faza următoare, acelaşi elev poate alege pe cineve dintre părinţi,
profesori, prieteni, care să îl caracterizeze, în acelaşi mod.
Este o provocare pentru elev la explorarea propriei persoane, realizată într-un mod indirect, prin
intermediul personajului preferat, determinându-l la o autoobservare „din exterior”. Această aparentă detaşare
de propria persoană poate uşura atât identificarea şi verbalizarea unor caracteristici, comportamente sau calităţi,
în special la elevii din gimnazii, cât şi perceperea mai bună a modului în care sunt „văzuţi” de cei din jur.

Emoţii. Scopul. La această activitate elevii se vor învăţa să identifice şi să exprime (verbal/nonverbal) emoţii şi
sentimente, să descrie sentimente; îşi vor extinde vocabularul afectivităţii; se vor dezvolta capacităţile de lucru
în echipă ;
creşterea coeziunii grupului; dezvoltarea imaginaţiei ; detensionarea atmosferei.
Activitatea: Participanţii sunt împărţiţi în patru grupe, după, după care li se vor prezenta cele patru
categorii de sentimente: fericire, tristeţe, supărare, frică. Fiecare grupă va avea în vedere una din cele patru
categorii de sentimente, având două sarcini de lucru : găsirea a cât mai multor sinonime pentru sentimentul
respectiv, iar apoi realizarea unei scenete în care cel puţin un personaj să fie dominat de acel sentiment.
Rezultatele activităţii pe grupuri vor fi prezentate apoi grupului mare (clasei).

Două părţi ale Eu-lui. Obiective: Orice om, inclusiv adolescentul, antrenat într-un proces decizional trece
printr-un conflict interior. Deseori nu suntem conştienţi de conflictele noastre interioare, nu cunoaştem noi
înşine esenţa şi sursele lor, nu înţelegem, care valori sau sentimente sunt implcate. Dirigintele poate promova
activităţi speciale pentru a familiariza elevii cu fenomenul „conflict interior” şi pentru a-i ajuta să înţeleagă
unele mecanisme interne ale conflictului, pentru a-l depăşi.
Activitatea: Dirigintele clarifică în discuţie cu toată clasa, ce este un conflict interior, care este diferenţa
dintre conflictul exterior şi cel interior. Se listează conflictele interioare caracteristice adolescenţilor.
Propunem apoi elevilor să-şi amintească de un conflict interior pe care l-au trăit personal, atenţionându-i
că conflictele se vor discuta între colegi, deci fiecare îşi va aminti un conflict pe care poate să-l pună în discuţie.
Elevii se formează grupuri a cîte trei. Unul dintre ei ( spre exemplu, cel care preferă mai mult îngheţata),
este regizor, ceilalţi doi – actori. Regizorul explică timp de 30 secunde unui actor o parte a conflictului său
intern, iar celuilalt – altă parte tot 30 secunde.
Actorii „joacă” conflictul intern, iar regizorul urmăreşte spectacolul. Spre exemplu, dacă conflictul
constă în a alege, să fugă elevul de la şcoală, sau să stea la lecţii, un elev argumentează de ce trebuie să stea la
lecţii, iar altul – de ce ar fi mai bine să plece. Peste aproximativ 2 minute actorii încetează jocul şi regizorul
comentează spectacolul şi emoţiile pe care le-a avut, urmărind „conflictul său intern”
Elevii se schimbă cu rolurile, fiecare trece prin rolul de regizor.
La etapa finală se discută următoarele întrebări:
1. Ce este conflictul interior?
2. Ce simţi cînd se „înscenează” conflictul tău interior?
3. Cum soluţionaţi de obicei conflictele interioare?
4. Ce trebuie să ai în vedere, soluţionând conflictul interior?
Aceste exerciţii, precum şi altele pot fi utilizate în forma actuală sau pot fi transformate astfel încât să
răspundă cât mai bine nevoilor specifice ale fiecărei clase şi fiecărui copil în parte.

Conflictele interpersonale şi emoţiile. Conflictele interpersonale sunt mult mai bine cunoscute de
oameni, decît cele intrapersonale (interne).Dacă de cele intrapersonale omul uneori nici nu este conştient, cele
interpersonale, adică între colegi, între profesori şi elevi, părinţi şi copii, ne preocupă mult pe fiecare.
Activitatea ce urmează îi va face pe elevi să-şi înţeleagă propriile emoţii în situaţiile de conflict şi
emoţiile altor persoane, să clarifice, cum pot fi controlate emoţiile în asemenea situaţii.
Pentru această activitate sunt necesare situaţii de conflict de cele mai diferite, de la conflicte între copii
pînă la conflicte internaţionale. Ele pot fi selectate din ziare, reviste, literatură artistică, psihologică, şi aranjate
pe fişe separat.
Elevii formează grupuri a cîte trei persoane. Fiecare grup primeşte descrierea unui conflict şi
următoarele sarcini:
a). Se citeşte descrierea conflictului;
b). Membrii grupului determină ce fel de conflict este;
c). În continuare grupul încearcă să determine, ce emoţii trăieşte fiecare participant la conflict.
La următoare etapă a activităţii, grupul prezintă esenţa conflictului clasei, descrie emoţiile fiecărui
personaj, explică, de ce au constatat anume aceste emoţii.
Apoi dirigintele discută cu clasa despre emoţii în situaţia de conflict: Toţi indivizii manifestă aceleaşi
emoţii în situaţiile de conflict? Emoţiile sunt manifestate la fel de toate persoanele? Spre exemplu, cum îşi
manifestă emoţiile fiecare dintre elevii care participă la activitate? Vă vine uşor ă controlezi emoţiile în situaţia
de conflict? Dar celuilalt? Cum am putea că controlăm emoţiile? Ce este compasiunea?

 Exemple de activităţi pentru susţinerea elevilor în autodeterminarea profesională


Tipul de inteligenţă şi profesia.Cunoaşterea tipului predominant propriu de inteligenţă la etapa iniţială a
autodeterminării profesionale ar sugera elevilor anumite idei de explorare a capacităţilor sale şi de fixare a
tipurilor de profesii, din care poate alege.
Obiectivele şedinţei:
 Identificarea tipului/tipurilor de inteligenţă predominante pentru fiecare elev;
 Conştientizarea de către elevi a resurselor personale şi a oportunităţilor oferite de profesiile spre care se
orientează;
 Întărirea stimei de sine
 Identificarea elevilor indecişi şi a celor pentru care nu există compatibilitate între tipurile de inteligenţă
predominante şi profesia spre care s-au orientat, în scopul consilierii individuale ulterioare;
Desfăşurarea şedinţei:
I. La început dirigintele anunţă, cu explicaţiile de rigoare, scopul activităţii: clarificarea importanţei tipului de
inteligenţă în alegerea profesiei.
II. Pentru de încălzire timp fiecare elev timp de 30 secunde completează (oral) fraza: „În ultima săptămîna mi-a
reuşit foarte bine să ...
III. Sondarea opţiunilor: Elevii sunt solicitaţi să noteze pe o foaie de hârtie profesia / profesiile spre care se
orientează.
IY. Urmează aplicarea chestionarului „Inventarul inteligenţelor multiple”, expus în compartimentul III al
Ghidului.
Y. Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor: Elevii calculează numărul de puncte obţinut şi îşi determină tipul
(sau tipurile) de inteligenţă predominant cu ajutorul tabelului de interpretare.
Dirigintele aminteşte sau explică specificul fiecărui tip de inteligenţă, iar elevii sunt încurajaţi să precizeze dacă
rezultatele sunt sau nu în concordanţă cu aşteptările şi cu preocupările lor. Se elaborează lista profesiilor care
necesită tipul respectiv de inteligenţă împreună cu clasa.
YI. Discutarea eventualelor discordanţe între rezultatele obţinute la test şi propriile aşteptări.

Pro sau contra. Obiective: Elevii se vor antrena să argumenteze deciziile referitor la profesia aleasă şi să
înlocuiască miturile (idei iraţionale) cu idei raţionale
Desfăşurare: Se constituie 2 grupuri, unul care să susţină afirmaţiile prezentate şi celălalt, care să încerce a le
contesta. Se construieşte apoi împreună cu elevii explicaţia raţională.
Material: mituri despre profesie (după A. Moiş)
1. .Există o singură profesie/ocupaţie care mi se potriveşte.
Adevărat Fals
De ce? Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi, interese, valori. Nici o profesie nu va
exploata întregul potenţial, dar bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fii
convins că ai decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile tale se încadrează în cerinţele
ocupaţiei alese.
2. Nimeni altcineva nu este indecis.
Fals Adevărat
De ce? Majoritatea tinerilor sunt indecişi raportat la ce fel de muncă vor presta. Nu e nimic rău în a fi
indecis atât cât timp te preocupi să aduni informaţiile de care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit. Există
câteva studii care arată că ,cu cât ai mai multe abilităţi şi interese cu atât iţi va fi mai greu să elimini unele
opţiuni şi să te opreşti la altele. Alegerea poate fi grea mai ales pentru cei cu potenţial multiplu .
3. Părinţii, un test sau un expert ştiu mai bine decât mine ce ar trebui să fac.
Fals Adevărat
De ce? Părinţii, testele, consilierii privind cariera pot fi resurse semnificative, dar în final tu trebuie să
decizi. Aceasta implică încredere în capacitatea ta de a lua decizii în ceea ce priveşte viitorul tău. Este normal ca
acest stadiu să fie asociat cu un anumit nivel de anxietate care decurge din importanţa deciziei pe care trebuie să
o iei.
4. Toată lumea trebuie să aibă succes în carieră, chiar dacă acesta înseamnă să facă lucruri care nu îi interesează.
Fals Adevărat
De ce ? Dacă alegi o ocupaţie care nu îţi place doar pentru că este acceptată din punct de vedere social
ca fiind de succes, poţi să fii aproape sigur de eşec în carieră. Trebuie să analizezi ce înseamnă succes pentru
tine pe plan social. Definiţia succesului include deseori bani, statut, putere, faimă. Uneori poţi ajunge să atingi
toate aceste repere şi să nu fii mulţumit de cariera ta.
5. Profesia mea trebuie să fie ideală, să îmi satisfacă toate dorinţele şi nevoile.
Fals Adevărat
De ce? Toate ocupaţiile au aspecte pozitive şi aspecte negative. Dacă aştepţi ca ocupaţia ta să fie cea
ideală eşti nerealist . Aminteşte-ţi că poţi fi mulţumit făcând multe alte lucruri. Este important să alegi profesia
care iţi satisface cât mai multe dintre nevoile, interesele tale şi contribuie la dezvoltarea aptitudinilor tale.
6. Oamenii fie au succes în carieră fie eşuează total.
Fals Adevărat
De ce ? Mulţumirea şi succesul nu depind de a fi cel mai bun în domeniul tău ci de a-ţi valorifica cât mai
bine resursele. De cele mai multe ori eşecurile sunt cele din care învăţăm cel mai mult , cele care reprezintă
sămânţa viitoarelor succese. Învaţă să îţi evaluezi cariera în termeni relativi şi nu în termeni de „totul sau
nimic”.
7. Piaţa muncii se schimbă atât de repede încât nu poţi efectiv să-ţi planifici viitorul.
Fals Adevărat
De ce ? Lumea se schimbă în mod constant, dar poţi să profiţi de oportunităţi planificându-ţi cariera.
Cunoscând cât mai multe lucruri despre tine poţi să determini ce oportunităţi se potrivesc cel mai bine cu
nevoile tale. Trebuie să îţi dezvolţi o arie de abilităţi şi o atitudine flexibilă raportată la carieră.
8. Individul trebuie să aibă control total asupra carierei lui.
Fals Adevărat
De ce ? Unele lucruri pot fi controlate în carieră, altele nu. Între factorii care sunt în afara controlului tău se pot
regăsi: falimentele companiilor, îmbolnăvirile, dezastrele naturale, crizele economice, schimbările de legislaţie.
Schimbările în cursul carierei pot fi privite fie ca oportunităţi, fie ca bariere. Este important să fii flexibil, să-ţi
dezvolţi abilităţi ce pot fi aplicate în mai multe domenii.

Unitatea de curs: Consiliere profesională


Titular: D. Cazacu dr., lect. univ.