Cap.

13: Circuitul economic

1. Produc bunuri şi servicii destinate pieţei:

a) administraţiile private; b) administraţiile publice; c) menajele; d) întreprinderile; e)
toate cele de mai sus.

2. Produsul intern brut reprezintă:

a) valoarea de piaţă a tuturor bunurilor finale şi serviciilor produse în interiorul
unei ţări într-o anumită perioadă de timp; b) venitul de care dispune populaţia după
plata impozitelor pe venit şi care poate fi utilizat pentru consum şi economii; c) valoarea
bunurilor şi serviciilor cumpărate de administraţiile publice centrale şi locale într-un an;
d) valoarea de piaţă a bunurilor finale şi serviciilor produse de cetăţenii unei ţări într-o
anumită perioadă, indiferent de locul unde îşi desfăşoară activitatea; e) valoarea de piaţă a
bunurilor produse în exterior şi consumate de menaje.

3. Produsul naţional net reprezintă Produsul naţional brut minus:

a) impozite; b) transferuri la bugetul statului; c) deprecierea capitalului; d) profitul
nedistribuit; e) investiţii.

4. Produsul naţional brut nu include:

a) valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi desfăşoară activitatea în
străinătate; b) amortizarea; c) valoarea producţiei finale a agenţilor străini care îşi
desfăşoară activitatea în ţara de referinţă; d) valoarea producţiei finale a agenţilor
naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării de referinţă; e) a + c.

5. Achiziţiile de bunuri finale şi servicii de către populaţie sunt cunoscute sub numele de:
a) investiţii; b) consum public; c) consum privat; d) export net ; e) nici una dintre cele
de mai sus.

6. În formarea brută de capital fix (FBCF) nu se include:

a) amortizarea; b) investiţia de înlocuire a capitalului fix; c) formarea netă de capital fix;
d) variaţia stocurilor; e) a şi d.

7. Veniturile realizate de cetăţeni români care lucrează în Germania sunt incluse în:
a) PIB al României şi PNB al Germaniei; b) PNB al României şi PIB al Germaniei;
c) PIN al României şi PNN al Germaniei; d) numai în PIB al României; e)nici unul
dintre indicatorii macroeconomici.

8. Care dintre relaţiile următoare este corectă, având în vedere că PIBpp = PIB la preţurile
pieţei, PIBpf = PIB la preţurile factorilor, Iind = impozite indirecte, Sv = subvenţii, A =
amortizarea:
a) PIBpp = PIBpf – Iind + Sv; b) PIN pp = PIBpf – A; c) PINpf = PIBpp – Iind + Sv – A;
d) PNB pf = PIBpf + A; e) PNNpf = PINpp+Iind.

1
9. PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei:
a) PIB =  VAB; b) PIB = C + G + I + Exp; c) PIB = Vf + A + Iind – Sv;
d) PIB = C + G + FBCF +∆stoc+ EN; e) PIB = C - G + Exp – Imp.

10. În măsurarea PIB sunt ignorate aspecte precum:

a) timpul liber; b) gradul de poluare a mediului înconjurător; c) inegalitatea veniturilor
gospodăriilor ; d) toate cele de mai sus; e) a şi c.

11. Care dintre următoarele mărimi constituie un exemplu de injecţie în fluxul circular al
venitului:
a) economiile; b) investiţiile; c) taxele şi impozitele; d) importurile; e) deficitul bugetar.

12. Care dintre variantele de mai jos cuprinde componentele ce formează injecţiile în
fluxul circular al venitului:
a) investitii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi; b) exporturi, investitii,
cheltuieli guvernamentale, importuri; c) importuri, economii, taxe, investiţii;
d) exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale; e) economii, investiţii, exporturi.

13. Creşterea cererii agregate, atunci când oferta agregată este inelastică, are următorul
efect:
a) creşte nivelul general al preţurilor şi scade producţia; b) creşte producţia în mică
măsură şi este asociată cu inflaţia; c) scade nivelul general al preţurilor şi creşterea
producţiei; d)nivelul general al preţurilor se menţine relativ constant şi creşte producţia;
e)creşte decalajul recesionist.

14. Decalajul recesionist al venitului naţional apare atunci când:

a) există decalaj inflaţionist; b) oferta agregată pe termen scurt este egală cu oferta
agregată pe termen lung; c) există echilibru macroeconomic fără şomaj; d) venitul
naţional realizat este mai mic decât venitul naţional potenţial; e) PIB real este mai
mic decât PIB nominal.

15. Ajustarea decalajului recesionist prin oferta agregată şi fără intervenţia guvernului se
realizează ca urmare a:
a) creşterii cheltuielilor guvernamentale; b) măsurilor de stimulare a ofertei agregate prin
acordarea de subvenţii; c) ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a
producţiei agregate; d) creşterii investiţiilor care determină o încurajare a cheltuielilor
agregate; e) reducerii fiscalităţii.

16. Pentru a observa dacă o economie înregistrează creştere economică, vom apela la PIB
real şi nu la PIB nominal, deoarece:
a) exporturile sunt scăzute din PIB real, acesta din urmă fiind mai puţin complicat decât
PIB nominal; b) PIB real include şi importul, fiind deci mai reprezentativ decât PIB
nominal; c) PIB nominal nu include plăţile de transfer, în timp ce PIB real le include; d)
PIB nominal reflectă modificări atât în nivelul preţurilor cât şi în nivelul producţiei,
în timp ce PIB real are în vedere doar schimbări în nivelul producţiei; e) PIB
nominal reflectă doar modificări în nivelul preţurilor.

2
17. Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că:
a) au crescut preţurile bunurilor şi serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea
de bunuri şi servicii produsă în interiorul economiei respective; c) sunt posibile ambele
variante de mai sus; d) economia înregistrează în mod cert creştere economică;
e) retragerile din fluxul circular al venitului sunt superioare injecţiilor.

18. Fie modelul macroeconomic: Y = C + I + G, unde C = 100 + 0,8 VD, TBS = 50, T =
250, I = 200, G = 150 (Y = venitul naţional, C = consumul, VD = venitul disponibil, I =
investiţii, G = cheltuieli guvernamentale, TBS = transferuri de la bugetul statului, T =
taxe şi impozite). Venitul naţional de echilibru (Y) este:
a) 1450; b) 2250; c) 1500, d) 1200; e) nu poate fi calculat.

19. Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie deschisă, exprimarea

indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private 80, deficit bugetar 20, export
net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30. Să se determine nivelul
investiţiilor private şi cel al cheltuielilor guvernamentale:
a) 50; 25. b) 30; 45. c) 110; 65. d) 50; 65. e) 30; 25.

20. Se dau următoarele informaţii cu privire la o economie deschisă, exprimarea

indicatorilor fiind în mil. unităţi monetare: economii private 80, deficit bugetar 20, export
net 10, impozite şi taxe colectate de stat 45, import 30. Să se determine nivelul
economiilor naţionale şi exportului: a) 100; 20. b) 80; 65. c) 60; 65. d) 80; 40. e) 60; 40.

21. Dacă se importă şi se consumă un bun în valoare de 100 u.m., atunci:

a) PIB creşte cu 100 u.m.; b) PIB scade cu 100 u.m.; c) consumul creşte cu 100 u.m.;
d) exportul net creşte cu 100 u.m.; e) nici una dintre cele de mai sus.

22. Se dau următoarele date (exprimarea fiind în unităţi monetare): formarea netă de
capital fix 40, investiţii de înlocuire a capitalului fix 30, variaţia stocurilor 10. Investiţia
netă şi investiţia brută (în u.m.) sunt:
a) 50; 80. b) 40; 70. c) 40; 80. d) 50; 40; e) 30; 70.

23. Într-o economie se produc 2 bunuri x şi y. În 2004, preţurile bunurilor şi cantităţile

produse au fost Px,2004 = 4, Py,2004 = 5; Qx,2004 = 50, Qy,2004 = 100. În 2005, preţurile bunurilor
şi cantităţile produse au fost Px,2005 = 6, Py,2005 = 5; Qx,2005 = 100, Qy,2005 = 80. Deflatorul PIB
în anul 2005 este:
a) 0,8; b) 1,2; c) 1,25; d) 0,75; e) 1.

24. Valoarea adăugată brută într-o economie este 1000 mld. u.m. Soldul veniturilor
factorilor în relaţia cu străinătatea este 100 mld. u.m. Consumul de capital fix este 10
mld. u.m. Dacă transferurile sunt 20 mld. u.m. iar taxele şi impozitele plătite de populaţie
sunt 30 mld. u.m., atunci venitul disponibil este:
a) 1140 mld. u.m.; b) 1100 mld. u.m; c) 880 mld. u.m; d) 1080 mld.u.m.; e) 1050 mld.
u.m.

3
25. Produsul intern brut este 10000 mld. u.m. Impozitele indirecte sunt 100 mld. u.m.
Soldul veniturilor factorilor în relaţia cu străinătatea este -1000 mld. u.m. Amortizarea
este 50 mld. u.m., iar veniturile nedistribuite sunt 2000 mld. u.m. Care este valoarea
transferurilor dacă veniturile personale sunt de 7550 mld. u.m.?
a) 600 mld. u.m.; b) 700 mld. u.m.; c) 800 mld. u.m.; d) 1700 mld. u.m. e) 900 mld. um.

26. Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională închisă: consumul

personal, C = 150 + 0,8Yd (Yd este venitul disponibil), investiţiile I = 100 mld. u.m.,
consumul public G = 150 mld. u.m. Dacă taxele sunt T = 120 mld. u.m. iar transferurile
Tr = 30 mld. u.m. atunci venitul naţional de echilibru este:
a) 1640 mld. u.m.; b) 1400 mld. u.m.; c) 2600 mld. u.m.; d) 2000 mld. u.m.; e) 1600 mld.
u.m.

27. Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională: consumul personal =

8000 u.m.; consumul public = 1000 u.m.; investiţiile = 1500 u.m.; exportul = 250 u.m.;
importul = 300 u.m. Dacă output-ul corespunzător ocupării depline este Y* = 11000 u.m.,
atunci care dintre afirmaţiile de mai jos este corectă?
a) PIB = 11450 u.m.; b) în economia respectivă există decalaj inflaţionist;
c) PIB = 11000 u.m.; d) rata şomajului corespunzătoare PIBului real de echilibru
este mai mare decât cea de la nivelul ocupării depline; e) a + b.

Cap.14: venit, consum, investitii

1. Venitul disponibil al menajelor reprezintă:

a) venitul naţional disponibil; b) produsul intern brut; c) venitul naţional calculat prin
metoda producţiei; d) produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei; e) veniturile
personale ale populaţiei după impozitare.

2. Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia pentru

alimente:
a) scad în mărime absolută în ţările dezvoltate; b) scad în mărime absolută în ţările
sărace; c) îşi reduc ponderea în cheltuielile totale ale familiei; d) cresc ca pondere în
cheltuielile totale ale familiei; e) răspunsurile a-d sunt incorecte.

3. Dacă funcţia consumului este liniară, înclinaţia marginală spre consum este:
a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constantă; d) variabilă; e) în mod necesar egală cu
înclinaţia medie spre consum.

4. Funcţia de consum exprimă:

a) relaţia dintre consum şi investiţii; b) relaţia dintre consumul final şi multiplicatorul
investiţiilor; c) relaţia dintre consum şi venitul disponibil; d) legătura existentă între
consum şi înclinaţia marginală spre economisire; e) relaţia dintre consum şi economisire.

4
5. În funcţia consumului, se regăseşte consumul autonom. Care din următoarele elemente
nu influenţează mărimea acestuia:
a) avuţia; b) rata anticipată a inflaţiei; c) veniturile viitoare anticipate; d) venitul
temporar (curent); e) nivelul preţurilor.

6. La o înclinaţie marginală spre consum de 0,8:

a) multiplicatorul investiţiilor este 5; b) înclinaţia marginală spre economii este 5;
c) multiplicatorul banilor de cont este 0,2; d) creşterea venitului naţional generează o
creştere cu 0,8% a consumului; e) consumul reprezintă 80% din venitul naţional.

7. Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre consum
este:
a) unitară; b); negativă; c) egală cu înclinaţia medie spre consum; d) nulă; e) egală cu
înclinaţia marginală spre economii.

8. Printre factorii importanţi care influenţează consumul se numără:

a) renta; b) costul marginal; c) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
d) rata profitului; e) rata dobânzii.

9. Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil:

a) este egal cu economiile; b) este egal cu zero; c) se află la nivelul pragului „de
ruptură”; d) este mai mare decât consumul; e) nu acoperă consumul.

10. Presupunem că la orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor pentru

consum este constantă. În aceste condiţii:
a) înclinaţia medie spre consum nu se modifică; b) înclinaţia marginală spre consum
este constantă; c) înclinaţia medie spre economii este nulă; d) a + b; e)
înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.

11. Atunci când înclinaţia marginală spre economii creşte:

a) înclinaţia marginală spre consum creşte; b) multiplicatorul investiţiilor scade;
c) gradul de ocupare creşte; d) multiplicatorul investiţiilor creşte; e) inflaţia scade.

12. Se dau următoarele date cu privire la o investiţie:

- RON-
2005 2006 2007 2008
Investiţia (u.m.) 15.000 - - -
Venitul net (u.m.) - 5.000 7.000 10.000
Se consideră că plăţile şi încasările se efectuează la sfârşitul anului, iar întregul capital se
uzează în trei ani. Dacă investiţia se finanţează prin credit şi rata dobânzii estimată este
de 20% pe întreaga perioadă considerată, atunci investiţia:
a) este rentabilă pentru că valoarea prezentă este mai mare decât investiţiile;
b) este rentabilă pentru că valoarea prezentă este mai mică decât investiţiile;
c) este rentabilă pentru că investiţiile sunt mai mari decât suma veniturilor nete anuale;
d) este rentabilă pentru că investiţiile sunt mai mici decât suma veniturilor nete anuale;
e) nu este rentabilă.

5
13. Între investiţii şi rata dobânzii există o relaţie:
a) de indiferenţă; b) pozitivă; c)indirectă; d) inversă; e) de incluziune.

14. Multiplicatorul investiţiilor:

a) arată o relaţie între venit şi consum; b) arată ce efect va avea asupra invetiţiilor o
crestere a venitului cu o unitate; c) arată cu cât se multiplică investiţiile economice ca
urmare a reducerii ratei dobânzii bancare cu 1%; d) este dat de relaţia 1/(1 – c’) dacă
avem în vedere o economie închisă, fără sector guvernamental (unde c’ – înclinaţia
marginală spre consum); e)arată efectul benefic al creşterii consumului asupra
investiţiilor.

15. Care din afirmaţiile de mai jos este adevărată ?:

a) multiplicatorul investiţiilor reflectă corelaţia dintre sporul venitului disponibil şi sporul
consumului; b) când investiţia brută este mai mare decât investiţia netă, investiţia de
înlocuire este zero; c) înclinaţia marginală spre economii, de regulă, este o mărime
pozitivă şi subunitară; d) în cadrul surselor de finanţare a investiţiilor nete se află
amortizarea; e) dezeconomisirea are loc atunci când venitul disponibil este mai mare
decât consumul.

16. Când are loc o sporire a investiţiilor, multiplicatorul investiţiilor (K) ilustrează faptul
că venitul:
a) creşte cu o mărime egală cu K; b) creşte cu mărime invers proporţională cu K;
c) scade cu o mărime de K ori mai mare decât sporirea investiţiilor; d) creşte cu o
mărime de K ori mai mare decât sporirea investiţiilor; e) creşte de K ori mai mult
decât sporirea investiţiilor.

17. Pe termen lung, creşterea excesivă a fiscalităţii determină:

a) creşterea consumului; b) reducerea veniturilor bugetare; c) creşterea investiţiilor;
d) creşterea veniturilor bugetare; e) creşterea ratei profitului.

18. În T1 faţă de T0 consumul creşte cu 50%, iar venitul cu 60%. Cunoscând că în T0

înclinaţia medie spre consum a fost 75%, determinaţi înclinaţia marginală spre consum,
înclinaţia marginală spre economisire şi multiplicatorul investiţiilor:
a) 0,3; 0,8; 2,5; b) 1; 0,5; 2; c) 0,8; 0,2; 1,25; d) 0,4; 0,6; 1,33; e) 0,62; 0,38; 2,63.

19. Înclinaţia marginală spre consum este 0,6. Arătaţi ce efect va avea asupra venitului
naţional o creştere a taxelor directe în sumă totală de 100 u.m.:
a) creşte cu 250; b) creşte cu 150; c) scade cu 250; d) scade cu 150; e) nu se modifică.

20. Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. Să se determine nivelul venitului

corespunzător pragului de economisire:
a) 500; b) 125; c) 2000; d) 2500; e) 1000.

21. Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. La ce nivel al venitului, economiile sunt în
valoare de 400?
a) 1600; b) 2000; c) 3600; d) 5600; e) 900.

6
22. Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor
K = 5, funcţiile consumului (C) şi economisirii (E) vor fi de forma:
a) C = 50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; b) C = −50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2 Y;
c) C = 50 + 0,8 Y; E = −50 + 0,2Y; d) C = −50 + 0,2 Y; E = 50 + 0,8 Y; e) nu se pot
preciza.

23. Considerăm că funcţia economisirii este E = 0,2YD – 10 (YD = venitul disponibil). În

acest caz, dacă:
a) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori cu 2 unităţi; b) investiţiile sporesc cu 2
unităţi, YD va spori cu 8 unităţi; c) investiţiile sporesc cu 3 unităţi, YD va spori cu 15
unităţi; d) investiţiile sporesc cu o unitate, YD va spori cu 3 unităţi; e) investiţiile sporesc
cu o unitate, YD va spori cu 4 unităţi.

24. În anul t0, venitul disponibil este de 100 u.m., iar economiile sunt de 40 u.m. Dacă, în
anul următor, venitul disponibil creşte cu 50%, iar înclinaţia marginală spre consum este
de 0,8, atunci economiile şi multiplicatorul investiţiilor vor fi, respectiv, de:
a)100 u.m. şi 4; b) 40 u.m. şi 5; c) 100 mld u.m. şi 5; d) 40.u.m. şi 4; e) 50 u.m. şi 5.

25. Fie funcţia consumului C = 150 + c’Vd (unde Vd = venitul disponibil). Venitul
personal este 1000 u.m., taxele sunt 100 u.m. iar consumul personal este 600 u.m. În
aceste condiţii multiplicatorul investiţiilor este:
a) K = 0,5; b) K = 5; c) K = 0,2; d) K = 2; e) K = 1,9.

26. Creşterea venitului disponibil cu 200 u.m. este însoţită de o creştere a consumului cu
50 u.m. Înclinaţia marginală spre economii este:
a) 0,25; b) 0,5; c) 0,75; d) 0,8; e) 1.

27. Înclinaţia marginală spre consum este 0,75. Care va fi creşterea veniturilor
determinată de sporul investiţiilor cu 100 mld. u.m.?
a) ΔV = 2500 mld. u.m.; b) ΔV = 250 mld. u.m.; c) ΔV = 400 mld. u.m.; d) ΔV = 100
mld. u.m.; e) ΔV = 125 mld. u.m.

28. Principiul acceleratorului scoate în evidenţă relaţia dintre:

a) creşterea venitului şi investiţiile nete; b) creşterea investiţiilor şi creşterea venitului;
c) creşterea venitului şi creşterea consumului; d) creşterea economiilor şi creşterea
investiţiilor.

29. Înclinaţia marginală spre consum este c’ = 0,6, acceleratorul are valoarea a = 0,7 iar
veniturile au sporit cu 100 u.m. Pe baza acestor date valoarea investiţiilor este:
a) 60 u.m.; b) 50 u.m.; c) 0,7 u.m.; d) 70 u.m.; e) 0,6 u.m.

7
 Cap.15: Creşterea economică

1.Creşterea economică este evidenţiată de:

a) mărimea PIB; b) mărimea PIB pe locuitor; c) dinamica PIB nominal; d) dinamica PIB
real; e) mărimea populaţiei.

2.Produsul intern brut potenţial

a) este o mărime ce nu se modifică pe termen lung; b) este, de regulă, o mărime
crescătoare pe termen lung; c) este întotdeauna egal cu nivelul efectiv al ofertei
agregate; d) creşte numai datorită progresului tehnic; e) nu depinde de calitatea factorilor
de producţie.

3.Care dintre următorii factori nu reprezintă sursă a creşterii economice:

a) resursele naturale; b) educaţia; c) şomajul; d) stocul de capital; e) tehnologia.

4.Creşterea economică extensivă poate fi determinată de:

a) reducerea populaţiei active; b) reducerea săptămânii de lucru de la 48 la 36 ore;
c) investiţii în bunuri de capital la nivelul tehnologic existent; d) poluarea ireversibilă
a unor suprafeţe de teren agricol; e) reducerea volumui de gaz metan extras.

5. Creşterea economică intensivă este un rezultat al:

a) creşterii consumului de energie; b) creşterii consumului de materii prime pe unitate de
produs; c) creşterii ofertei de muncă; d) reducerii şomajului; e) creşterii eficienţei
utilizării factorilor de producţie.

6.Costul de oportunitate al creşterii economice constă în:

a) consumul efectiv de factori de producţie; b) investiţiile în capacităţi de producţie;
investiţia în educaţie; c) protecţia mediului; d) consumul populaţiei sacrificat în
prezent.

7.Dezvoltarea durabilă
a) este echivalentă cu creşterea economică; b) presupune creşterea cantităţii de factori de
producţie utilizaţi în producţie; c) exprimă numai aspectele de protecţie a mediului;
d) presupune armonizarea aspectelor economice, ecologice şi sociale ale dezvoltării;
e)reflectă schimbări de natură cantitativă ale economiei.

8. Se dau următoarele date cu privire la produsul intern brut:

2002 2003
PIB (mlde u.m. preţuri curente) 54 70
Ştiind că nivelul general al preţurilor a crescut cu 30% în anul 2003 faţă de 2002, se
apreciază că în acest interval:
a) s-a înregistrat creştere economică; b) creşterea economică a fost de 29,6%; c) creşterea
economică a fost de 26,7%; d) nu a avut loc creştere economică; e) răspunsurile a-d
sunt incorecte.

Cap.16 Fluctuatiile economice

8
1. Ciclurile determinate de oscilaţia stocurilor au perioada de:
a) 6-10 ani; b) 40 luni în medie; c) până la un an; d) 50-60 ani; e) 10 luni.

2. Ciclicitatea:
a) este un fenomen rar întâlnit în economiile contemporane; b) reflectă succesiunea
perioadelor de expansiune economică şi a celor de contracţie; c) se caracterizează prin
valori ale indicatorilor macroeconomici identice de la o perioadă la alta; d) are
întotdeauna aceeaşi durată; e) a + c.

3. Care dintre afirmaţiile următoare referitoare la ciclurile economice este falsă?

a) pot fi determinate de şocuri ale ofertei; b) pot fi determinate de şocuri ale cererii;
b) intervenţia guvernamentală poate fi una din cauzele declanşării recesiunii; c) ciclurile
economice sunt identice; e) nu există un model unic al ciclului economic.

4. Ciclul afacerilor constituie o realitate pentru orice economie deoarece:

a) politicile guvernamentale nu conduc la recesiuni; b) investiţiile înregistrează variaţii
ca urmare a progresului tehnologic şi modificării preţurilor factorilor de producţie;
c) cheltuielile de consum ale menajelor înregistrează mari variaţii ca răspuns la
modificarea ratelor dobânzilor; d) importurile se modifică odată cu schimbările produse
în celelalte economii; e) toate cele de mai sus.

5. Pe parcursul unei recesiuni:

a) investiţiile cresc; b) gradul de ocupare creşte; c) impozitele cresc; d) rata şomajului
creşte; e) economia produce la nivel potenţial.

6. În condiţii de expansiune economică, în mod normal, au o evoluţie ascendentă:

1) rata şomajului; 2) numărul falimentelor; 3) cursurile titlurilor financiare; 4) rata
ocupării forţei de muncă; 5) nivelul preţurilor.
a) (1,2,3,4,5); b) (1,2,5); c) (3,4,5); d) (1,3,5); e) (4,5).

7. Evoluţia ciclică prin fluctuaţiile investiţiilor este explicată de:

a) teoriile subconsumului; b) teoria marxistă; c) concepţia keynesistă; d) teoriile
supraacumulării de capital; e)curentul monetarist.

8. Din punctul de vedere al şcolii monetariste, ciclicitatea economică este determinată de:
a) insuficienţa cererii, care frânează oferta şi creşterea producţiei; b) alternanţa unor stări
de optimism ale agenţilor economici cu cele de pesimism; c) variaţii bruşte ale ofertei
monetare; d) capacitatea agenţilor economici de a anticipa raţional evoluţiile viitoare ale
sistemului economic; e) ciclul electoral.

9. Instrumentele prin care se aplică politica monetară şi de credit sunt:

a) rata dobânzii; b) creditul; c) masa monetară; d) emisiunea monetară excesivă; e) cotele
de impozit.
A(a,b,d,e); B(a,b,c); C(b,c,e); D(a,d,e); E(a,e).

9
10. Politica fiscală recomandă, ca măsură de influenţare a cererii agregate, în faza de
recesiune:
a) creşterea ratei dobânzii; b) reducerea taxelor şi impozitelor; c) reducerea
cheltuielilor publice; d) creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei dobânzii.

11. În faza de boom economic prelungit politica monetară şi de credit recomandă:

a) reducerea ratei dobânzii; b) creşterea cheltuielilor guvernamentale; c) creşterea ratei
dobânzii; d) creşterea fiscalităţii; e) reducerea ratei rezervelor obligatorii.

12. Creşterea cheltuielilor publice constituie, în viziunea susţinătorilor teoriilor

keynesiste, modalitatea:
a) depăşirii fazei de recesiune a ciclului de afaceri; b) adâncirii crizei; c) stopării
boom-ului economic; d) reducerii fazei de expansiune; e) reducerii gradului de ocupare.

13. Din perspectiva şcolii keynesiste, în perioade de expansiune se recomandă:

a) reducerea ratei dobânzii; b) creşterea importurilor; c) creşterea fiscalităţii;
d) creşterea cheltuielilor publice; e) toate cele de mai sus.

14. În condiţii de criză de subproducţie, cu cerere mai mare decât oferta, se impun ca
măsuri anticriză:
1) raţionalizarea consumului; 2) stimularea producţiei; 3) controlul asupra masei
monetare; 4) creşterea exportului de bunuri deficitare; 5) creşterea subvenţiilor
guvernamentale.
a) (1,4,5); b) (1,2,3,5); c) (2,3,4,5); d) (1,2,3,4); e)(2,3,5).

15. În cazul crizelor de supraproducţie, când oferta este mai mare decât cererea, se pot
considera măsuri anticiclice:
1) creşterea achiziţiilor de stat; 2) reducerea fiscalităţii; 3)construirea de obiective
sociale; 4) creşterea exportului; 5) creşterea importurilor.
a ) (2,3,4,5); b) (1,2,3,5); c) (1,2,3,4); d) (1,3,5); e) (3,4,5)

16. Mecanismele instituţionalizate ce au rolul de a împiedica sau de a atenua fluctuaţiile

cererii agregate în raport cu conjunctura economică reprezintă:
a) stabilizatori automaţi ai ofertei agregate; b) ritmuri de creştere ale PIB; c) politici
conjuncturale bazate pe stimularea ofertei; d) stabilizatori automaţi ai cererii agregate;
e)a-d false.

10
Cap.17 Piata muncii

1. Se cunosc următoarele date despre o firmă activă pe piaţa muncii:

Număr de lucrători Producţia totală (bucăţi/lună)
1 20
2 37
3 52
4 66
Dacă preţul de vânzare al bunului este 10 lei şi salariul lunar plătit de firmă acestei
categorii de lucrători este de 150 lei, nivelul maxim al angajărilor este:
a) 1 lucrător; b) 2 lucrători; c) 3 lucrători; d) 4 lucrători; e) nu poate fi calculat.

2. Echilibrul pieţei muncii se realizează pentru un salariu de 167 unităţi monetare. Dacă
acţiunile sindicatului determină creşterea salariului la 175 unităţi monetare, atunci:
a) creşte numărul de lucrători care doresc să se angajeze; b) scade numărul de locuri de
muncă oferite de întreprinzători; c) numărul lucrătorilor angajaţi este mai mic comparativ
cu situaţia iniţială; d) pe piaţa muncii apare un surplus de ofertă de muncă; e) se
întâmplă toate cele de mai sus.

3. Dacă efectul de venit este egal cu cel de substituţie, oferta de muncă este, în raport cu
salariul: a) inelastică; b) perfect inelastică; c) elastică; d) perfect elastică; e) cu
elasticitate unitară.

4. Deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta poate avea loc atunci când:
a) oferta de muncă scade ca urmare a scăderii populaţiei totale; b) munca este parţial
înlocuită cu capital; c) salariul orar scade ceteris paribus; d) întreprinderile anticipează o
reducere a volumului vânzărilor; e) guvernul acordă facilităţi firmelor care angajează
tineri.

5. Deplasarea curbei ofertei de muncă spre dreapta are loc atunci când:
a) populaţia activă scade; b) munca este înlocuită cu capital; c) populaţia ocupată creşte;
d) tot mai multe femei casnice doresc să lucreze, intrând în categoria populaţiei
active disponibile; e) creşte volumul investiţiilor în economie.

6. Dacă cererea privind bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va scădea, atunci:
a) creşte oferta de muncă; b) cererea de muncă va spori; c) cererea de muncă se va
reduce; d) scade oferta de muncă; e) cererea şi oferta de muncă nu vor fi afectate.

7. Dacă are loc o creştere a cererii pe piaţa bunului X, atunci:

a) cererea de muncă venită din partea firmelor producătoare de bunul X se va reduce;
b) cererea de muncă venită din partea firmelor producătoare de bunul X va creşte;
c) oferta de muncă specializată în producerea bunului X va scădea; d) salariul plătit de
firmele ce produc bunul X va scădea ; e) oferta de locuri de muncă în producerea bunului
X se va reduce.

11
8. Cererea de muncă este inelastică dacă
a) ponderea cheltuielilor salariale în totalul cheltuielilor de producţie este ridicată;
b) cererea pentru bunul produs este elastică; c) munca poate fi substituită fără dificultate
cu alt factor de producţie; d) munca nu poate fi substituită cu un alt factor de
producţie; e) preţul bunului vândut scade.

9. Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine
mai elastică:
a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de muncă
din ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea pantă pozitivă;
d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) firmele vor fi stimulate să acorde creşteri
salariale.

10. Atunci când cererea pentru bunurile obţinute într-o anumită ramură economică devine
mai inelastică:
a) cererea de muncă din ramura respectivă devine mai elastică; b) cererea de muncă din
ramura respectivă devine mai inelastică; c) cererea de muncă va avea panta pozitivă;
d) oferta de muncă devine perfect inelastică; e) nici una din cele de mai sus.

11. Salariul nu va creşte dacă:

a) productivitatea muncii creşte; b) cererea de muncă înregistrează o creştere; c) oferta de
muncă se reduce; d) oferta de muncă sporeşte; e) cererea de muncă înregistrează o
creştere, iar oferta de muncă se reduce.

12. Piaţa muncii pentru profesori, într-o localitate unde există două licee, se încadrează în
tipul de piaţă:
a) cu concurenţă perfectă, dacă profesorii sunt organizaţi în sindicate puternice; b) de
monopol bilateral; c) de oligopol; d) de oligopson; e) cu concurenţă monopolistică.

13. Diferenţele dintre salarii apar, între altele, şi datorită

a) omogenităţii meseriilor şi profesiilor; b) nevoilor de consum difererenţiate ale
salariaţilor; c) egalizării condiţiilor de muncă; d) mobilităţii reduse a forţei de muncă;
e) echivalenţei dintre efectul de venit şi efectul de substituţie al creşterii salariului.

14. Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat în plată, cel mai probabil
efect va fi:
a) o creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor
pentru salariaţii din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai
puţin productivi; d) o creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă
redusă; e) o reducere sensibilă a ofertei de muncă.

15. Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi,
totodată va conduce la:
a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o reducere
a cantităţii de muncă cerută de firmă; c) o creştere a salariilor în ramurile/firmele

12
nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din raspunsurile de
mai sus.

Cap.18 Şomajul

1. Măsurarea şomajului:
1) nu se realizează pe baza unei metodologii unice; 2) nu este posibilă, nici necesară;
3) se realizează prin calculul unor indicatori specifici; 4) constituie o problemă
controversată; 5) implică estimarea nivelului, structurii, intensităţii şi duratei lui.
a) (1,2,3); b) (3,4,5); c) (1,3,4,5); d) (2,3,4,5); e) (1,5)

2. O persoană care-şi pierde locul de muncă datorită restrângerii activităţii în construcţii

(în perioada de iarnă) poate fi încadrată în şomajul:
a) tehnologic; b) intermitent; c)structural; d) sezonier; e) de echilibru.

3. Şomajul deghizat se manifestă mai ales în: a) sectorul privat; b) sectoarele cu eficienţă
sporită; c) sectorul public; d) firmele în care există o competiţie puternică între salariaţi;
e) nici o variantă nu este corectă.

4. Între evoluţia PIB şi cea a şomajului există o relaţie:

a) de incluziune; b) constantă; c) pozitivă; d) negativă; e) nedeterminată.

5. Care dintre următoarele procese contribuie direct la apariţia şi/sau extinderea

şomajului?
1) reducerea cursului valutar; 2) reducerea costului de producţie; 3) creşterea ofertei de
muncă ceteris paribus; 4) reducerea cererii de muncă ceteris paribus; 5) reducerea puterii
de cumpărare a banilor.
a) (1,2,3); b (1,4); c(3,4,5); d(3,4); e (2,5).

6. Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de

muncă nemodificată:
a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii de muncă;
d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

7. Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de

muncă nemodificată:
a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii de muncă;
d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.

8. Sporirea investiţiilor în retehnologizare determină, pe termen lung:

a) creşterea şomajului structural; b) creşterea şomajului tehnologic; c) reducerea
şomajului sezonier; d) reducerea şomajului structural; e) creşterea şomajului deghizat.

9. Creşterea ofertei de muncă produsă în acelaşi timp cu scăderea cererii de muncă poate
să conducă la:

13
a) creşterea gradului de ocupare; b) scăderea şomajului; c) creşterea salariilor;
d) inflaţie; e) creşterea şomajului.

10. Când cererea şi oferta sunt egale pe piaţa muncii, atunci:

a) nu există şomaj voluntar; b) forţa de muncă este deplin ocupată; c) toţi cei care doresc
să lucreze în condiţiile salariale existente vor găsi de lucru; d) b + c; e) populaţia
ocupată este mai mare decât populaţia activă.

11. Curba Phillips, în varianta sa iniţială, evidenţia o relaţie între:

a) rata şomajului şi rata salariilor nominale; c) multiplicator şi acceleratorul
investiţiilor; c) investiţii şi rata de creştere a PIB; d) viteza de circulaţie a banilor şi rata
şomajului; e) rata inflaţiei şi cursul de schimb al monedei.

12. Dacă rata efectivă a şomajului este mai mare decât rata şomajului natural, atunci:
a) resursele economiei sunt suprautilizate; b) în economie există presiuni inflaţioniste;
c) a + b; d) resursele de muncă ale economiei sunt subutilizate; e) producţia reală este
superioară celei potenţiale.

13. Populaţia activă disponibilă a unei ţări este 10 mil. locuitori. Ştiind că rata şomajului
este 10% atunci gradul de ocupare este:
a) 20%; b) 90%; c) 70%; d) 10%; e) 80%.

Cap. 19.Piaţa monetară

1.Banca Centrală:
1) reprezintă instituţia unică de emisiune, deţinând monopolul punerii în circulaţie a
biletelor de bancă, bancnote şi moneda divizionară; 2) este recunoscută drept bancă a
băncilor; 3) are rolul de a asigura stabilitatea monetară şi de a veghea la compatibilitatea
acesteia cu expansiunea monetară; 4) acordă credite pe termen scurt şi lung populaţiei;
5) conlucrează cu Trezoreria, acordându-i, în cazuri bine justificate, creditele solicitate.
a) (1,2,3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,3,5); d) (1,4,5); e) (1,2,3,5).

2. Care dintre următoarele elemente este un exemplu de cvasi-bani?

a) moneda divizionară; b) o carte de credit; c) depozitele la vedere; d) baza monetară;
e) un depozit la termen.

3. Emisiunea de bancnote şi monedă divizionară poate fi realizată numai de către:

a) bursa de valori; b) Ministerul Finanţelor; c) orice bancă comercială; d) Banca
Centrală; e) a-d false.

4. Oferta de monedă dintr-o economie este realizată de:

a) instituţiile publice; b) Ministerul Finanţelor; c) Trezorerie; d) Banca centrală şi
băncile comerciale; e)bursa de valori.

14
5. Băncile comerciale contribuie la expansiunea monetară:
a) tipărind bani; b) acordând credite; c) utilizându-şi rezervele de numerar pentru a
satisface cererile de retrageri; d) vânzând titluri de stat; e) atrăgând depozite.

6. Băncile comerciale se deosebesc de alte instituţii financiare prin:

a) sunt principalul finanţator al statului; b) risc mare de faliment; c) capacitatea legală
de a crea monedă scripturală; d) forma de proprietate; e) faptul că îşi constituie rezerve
pentru riscuri neprevăzute.

7. Dacă scade cursul titlurilor de valoare, cererea de monedă determinată de motivul

speculaţiei:
a) creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) nu se poate preciza evoluţia acesteia,
informaţiile fiind insuficiente; e)a-d false.

8. Creşterea ofertei de monedă determină:

a) scăderea ratei dobânzii şi a cererii agregate; b) creşterea ratei dobânzii şi a cererii
agregate; c) scăderea ratei dobânzii şi creşterea cererii agregate; d) creşterea ratei
dobânzii şi scădererea cererii agregate; e) scăderea ratei dobânzii şi menţinerea constantă
a cererii agregate.

9. Dacă oferta monetară este constantă, creşterea cererii de monedă determină:

1) reducerea masei monetare din economie; 2) reducerea ratei dobânzii; 3) creşterea ratei
dobânzii; 4) creşterea masei monetare din economie; 5) menţinerea constantă a ratei
dobânzii.
a) (1,3,5); b (2,4); c) (3,5); d) (3,4); e) (4,5)

10. Procesul de acomodare monetară presupune:

a) creşterea ofertei de monedă prin vânzarea de titluri pe piaţa liberă de către Banca
Centrală; b) creşterea cererii de monedă ca rezultat al creşterii volumului tranzacţiilor;
c) creşterea ofertei de monedă prin achiziţia de către Banca Centrală a titlurilor
emise de stat; d) lipsa intervenţiei Băncii Centrale asupra masei monetare; e) reducerea
ofertei de monedă prin operaţiuni pe piaţa deschisă.

11. Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (ceteris paribus), este de aşteptat ca:
a) masa monetară să scadă; b) rata dobânzii la credite să crească; c) volumul creditelor
acordate să crească; d) multiplicatorul monedei de cont să se reducă; e) cantitatea de
monedă scripturală creată în sistemul bancar să scadă.

12. Nu determină creşterea masei monetare:

a) creşterea volumului de credite acordate; b) cumpărarea de valută de către banca
centrală, pe piaţa valutară interbancară; c) emisiunea monetară; d) creşterea rezervelor
obligatorii; e) cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale de către banca centrală.

15
13. În operaţiunile de open-market, rata dobânzii:
a) se formează liber pe piaţă; b) este fixată de către banca centrală; c) este fixată de
către băncile comerciale; d) este aceeaşi cu rata rescontului; e) este aceeaşi cu
coeficientul rezervei obligatorii.

14. Ce decizie va lua Banca Centrală dacă va aprecia că i se oferă prea multe hârtii de
valoare spre rescontare?
a) va micşora rata rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale la banca centrală; b) va
emite monedă; c) va creşte rata rescontului; d) va micşora rata dobânzii; e) va
restricţiona creditul.

15. Creşterea ratei rescontului determină una din următoarele evoluţii:

a) creşte cererea pentru investiţii întrucât creditele sunt mai ieftine; b) creşte masa de
monedă scripturală creată prin acordarea de credite; c) creşte cursul obligaţiunilor pe
piaţa financiară; d) scade volumul investiţiilor în economie; e) a + b.

16. Cât a fost rata rezervei obligatorii dacă la o bază monetară de 10 mld. u.m. s-a creat,
prin sistemul bancar, monedă de cont în valoare de 50 mld. u.m.?
a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 50%; e) 25%.

17. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere
a masei monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor
să nu se modifice?
a) 20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.

18. Cererea nominală de bani este 2.500 miliarde u.m., iar viteza de rotaţie a banilor 5.
Masa monetară aflată în circulaţie este egală cu:
a) 500 miliarde u.m.; b) 1.500 miliarde u.m.; c) 2.500 miliarde u.m.; d) 5.000 miliarde
u.m.; e) 12.500 miliarde u.m.

19. Oferta de monedă şi viteza de rotaţie a monedei cresc cu 10%, respectiv 1%, iar PIB
real creşte cu 5%. În aceste condiţii, nivelul peţurilor:
a) creşte cu 5,8%; b) creşte cu 8,5%; c) scade cu 5%; d) scade cu 1,2%; e) creşte cu
1,2%.

20. Cererea de monedă în funcţie de mobilul tranzacţional şi al prudenţei este

L1 = 10 + 0,5Y, iar cea în funcţie de mobilul speculaţiei, L2 = 50 − 125 i. Ştiind că oferta
de monedă este de 100 u.m, determinaţi rata dobânzii pentru un venit de echilibru de
100 u.m.
a) 5%; b) 3%; c) 8%; d) 12%; e) 10%.

16
Cap. 20. PIEŢE FINANCIARE:

1. Sistemul financiar coordonează două elemente care sunt esenţiale din punct de vedere
macroeconomic:
a) bani şi bunăstare; b) economii şi investiţii; c) consum şi economisire; d) taxe şi
cheltuieli guvernamentale; e) risc şi deficit bugetar.

2. În categoria pieţelor financiare se pot include:

1) piaţa muncii; 2) piaţa monetară; 3) piaţa valutară; 4) piaţa resurselor; 5) piaţa de
capital.
a) (2,3,5); b) (1,3,5); c) (4,5); d) (1,4); e) (1,4,5)

3. Când o persoană renunţă să mai consume o parte din venitul său, această acţiune:
a) evidenţiază un proces de investiţie; b) evidenţiază un proces de consum; c) evidenţiază
un proces de finanţare; d) evidenţiază un proces de economisire; e) evidenţiază un
comportament iraţional.

4. Instrumentele financiare cu lichiditate perfectă sunt:

a) acţiunile; b) obligaţiunile; c) numerarul; d) titlurile de credit; e) toate cele menţionate.

5. Cu privire la atitudinea în faţa riscului, indivizii sunt, în marea lor majoritate,
consideraţi a fi:
a) adepţi ai riscului; b) adversari ai riscului; c) neutri în faţa riscului; d) încrezători în
viitor; e) nici una din cele de mai sus.

6. Titlurile de credit generează venituri viitoare sub forma:

a) dobânzilor; b) profiturilor; c) rentelor; d) salariilor; e) a-d corecte.

7. Atunci când rata de piaţă a dobânzii creşte, cum evoluează preţurile titlurilor?
a) rămân constante; b) se reduc; c) cresc; d) depind de conjunctura economică;
e) nu se poate preciza sensul evoluţiei.

8. Un investitor va prefera să cumpere de pe piaţa financiară:

a) acţiuni supraevaluate; b) acţiuni al căror preţ este superior activului; c) titluri al căror
preţ este inferior valorii activului; d) titluri la valoarea nominală; e) nici una din cele de
mai sus.

9. Un investitor va prefera să vândă pe piaţa financiară:

a) acţiuni subevaluate; b) titluri al caror preţ este inferior valorii activului; c) acţiuni
supraevaluate; d) acţiuni al caror preţ este superior activului; e) c şi d.

10. Dacă se anticipează o rată mare a inflaţiei, plasamentele în titluri de credit, faţă de
investiţiile în active financiare:
a) devin mai atractive; b) aduc venituri mai mari; c) nu mai aduc venituri; d) devin mai
puţin atractive; e)a-d false.

17
11. Dacă Banca Centrală promovează o politică monetară expansionistă atunci este de
aşteptat:
a) scăderea cursurilor titlurilor; b) un pesimism ridicat al jucătorilor la bursă; c) creşterea
cursurilor titlurilor; d) creşterea ratei dobânzii; e) a + b.

12. Atunci când cererea de titluri financiare creşte mai mult decât oferta:
a) rata dobânzii a crescut; b) cursurile titlurilor financiare cresc; c) cursurile titlurilor
financiare scad; d) economia traversează o perioadă de hiperinflaţie; e) nici una dintre
variantele de mai sus.

13. Stabilirea unui impozit asupra tranzacţiilor bursiere conduce la:

a) creşterea cererii de titluri financiare; b) optimism din partea jucătorilor la bursă;
c) creşterea valorii tranzacţiilor la bursă; d) scăderea cererii de titluri financiare;
e) creşterea generalizată a preţurilor.

14. În perioadele de expansiune economică se aşteaptă:

a) reducerea cererii de titluri; b) reducerea ofertei de titluri; c) reducerea cursului dacă
oferta de titluri este constantă; d) creşterea ofertei de titluri; e) pesimism sporit din
partea jucătorilor la bursă.

15. Un surplus de euro pe piaţa valutară din România generează:

a) deprecierea leului; b) creşterea ratei dobânzii; c) scăderea ofertei de fonduri de
împrumut; d) creşterea cursurilor titlurilor financiare; e) creşterea ratei inflaţiei.

16. Determinaţi valoarea prezentă a unei sume viitoare de 100 unităţi monetare, ştiind că
rata dobânzii este 20%, iar durata este de 2 ani:
a) 83,3; b) 69,4; c) 156,25; d) 125; e) 144.

17. Peste trei ani se poate obţine o sumă de 150 unităţi monetare. Rata dobânzii este de
10%. Valoarea prezentă a acestei sume este:
a) 123,6; b) 112,69; c) 136,36; d) 205,76; e) 165.

18. O investiţie necesită costuri iniţiale de 100 milioane unităţi monetare. Veniturile
anuale estimate sunt V1 = 60 mil. unităţi monetare, V2 = 70 mil. unităţi monetare. Ştiind
că rata dobânzii anuale este 20% şi că investiţia se amortizează complet în cei doi ani,
valoarea prezentă a veniturilor viitoare este de:
a) 48,6; b) 90,2; c) 108,3; d) 98,6; e) 105,4.

19. Se contracteazǎ vânzarea a 6000 de acţiuni la un preţ de 32000 lei/acţiune, cu

scadenţǎ peste trei luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 40000 lei/acţiune, ceea ce
înseamnǎ:
a) un câştig de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 24 mil. lei pentru
vânzǎtor; c) un câştig de 48 mil. lei pentru vânzǎtor; d) o pierdere de 24 mil. lei pentru
cumpǎrǎtor; e) o pierdere de 48 mil. lei pentru cumpărător.

18
20. Se contracteazǎ vânzarea a 12000 de acţiuni la un preţ de 64000 lei/acţiune, cu
scadenţǎ peste douǎ luni. La scadenţǎ, preţul la vedere este 48000 lei/acţiune, ceea ce
înseamnǎ:
a) un câştig de 48 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; b) un câştig de 84 mil. lei pentru vânzǎtor;
c) o pierdere de 192 mil. lei pentru cumpǎrǎtor; d) o pierdere de 192 mil. lei pentru
vânzǎtor; e) o pierdere de 84 mil. lei pentru vânzător. 

21. Un individ cumpără 1000 de acţiuni la cursul de 10000 u.m./acţiune. La finele anului
încasează dividende de 2000 u.m./acţiune şi apoi vinde acţiunile cu 8000 u.m./acţiune.
Care este valoarea câştigului asigurat de tranzacţia respectivă?
a) 20 mil. lei; b) 2 mil. lei; c) 4 mil. lei; d) 0; e) 10 mil. lei.

22. Valoarea nominală a unei obligaţiuni este 100.000 u.m. Cât a fost rata dobânzii dacă
la scadenţă deţinătorul obligaţiunii a încasat un cupon în valoare de 12.000 u.m.?
a) 2%; b) 12%; c) 10%; d) 20%; e) 120%.

23. Deţineţi o sumă de 10 mil. u.m. şi doriţi să o plasaţi fie în obligaţiuni, fie într-un
depozit la bancă, pe durata unui an în ambele cazuri. Dacă rata dobânzii practicată de
bănci este 7%, atunci care va fi valoarea cuponului încasat la scadenţă cunoscând că
plasamentul pe care doriţi să-l realizaţi este indiferent?
a) 500.000 u.m.; b) 800.000 u.m.; c) 700.000 u.m.; d) nu se poate preciza; e) 7 mil. u.m.

Cap.21.Inflaţia

1.Inflaţia contemporană reprezintă:

a) inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur; b) deprecierea banilor neconvertibili în
aur; c) devalorizarea banilor-metale preţioase; d) o stare de echilibru monetaro-material;
e) un proces de apreciere obiectivă a banilor aflaţi în circulaţie.

2. Stabilitatea preţurilor în economia naţională se realizează când:

a) toate preţurile din economie sunt constante în perioada considerată; b) rata inflaţiei
este constantă în mai mulţi ani consecutivi; c) scade masa monetară; d) se menţine
puterea de cumpărare a banilor; e) creşte puterea de cumpărare a populaţiei.

3. Valoarea banilor scade atunci când:

a) există inflaţie; b) ritmul creşterii preţurilor scade; c) creşte masa monetară fără
acoperire în mărfuri; d) producţia naţională se reduce, iar masa monetară nu se modifică;
e) se întâmplă oricare din situaţiile anterioare.

4. Populaţia are tendinţa de a-şi reduce economiile în moneda naţională atunci când:
1) moneda naţională se depreciază; 2) moneda naţională se apreciază; 3) rata dobânzii
scade; 4) inflaţia creşte puternic; 5) rata profitului creşte.
a) (1,3,4); b) (2,4,5); c) (2,3,4); d) (2,3,5); e) (1,4).

19
5.Dezinflaţie înseamnă
a) scăderea durabilă pe termen lung a nivelului preţurilor; b) creşterea durabilă pe termen
lung a nivelului preţurilor; c) menţinerea nivelului preţurilor; d) reducerea durabilă şi
controlată a ratei inflaţiei; e) menţinerea unui nivel constant al ratei inflaţiei.

6. Dezinflaţia reprezintă un proces de:

a) reducere a preţurilor şi a puterii de cumpărare a banilor; b) reducere a preţurilor şi
creştere a puterii de cumpărare a banilor; c) reducere a ratei inflaţiei şi a puterii de
cumpărare a banilor; d) reducere a ratei inflaţiei şi creştere a puterii de cumpărare a
banilor; e) reducere a preţurilor, datorită reducerii ofertei de monedă.

7. Inflaţia anticipată:
a) înseamnă hiperinflaţie; b) caracterizează un declin economic; c) presupune că agenţii
economici estimează evoluţia viitoare a inflaţiei; d) nu are importanţă pentru deciziile
agenţilor economici; e) indică faptul că toţi agenţii economici resimt aceleaşi efecte ale
inflaţiei.

8. Hiperinflaţia se caracterizează prin:

a) reducerea masei monetare şi creşterea generalizată a preţurilor; b) o rată lunară a
inflaţiei de minim 50%; c) creşterea masei monetare în acelaşi ritm cu creşterea
preţurilor; d) reducerea puterii de cumpărare a monedei şi reducerea preţurilor;
e) creşterea puternică a cursului de schimb al monedei naţionale.

9. Ce cauză poate sta la baza inflaţiei prin costuri?

a) creşterea şomajului şi a ofertei agregate; b) reducerea costurilor cu materiile prime pe
unitate de produs; c) creşterea salariilor nominale, fără o creştere corespunzătoare a
productivităţii; d) creşterea cheltuielilor de la bugetul statului; e)creşterea deficitului de
cont curent.

10. Inflaţia are ca principală cauză creşterea:

a) ratei reale a dobânzii; b) ofertei nominale de bani; c) ratei nominale a dobânzii;
d)PIB real; e) excedentului bugetului de stat.

11. Efecte economice directe ale inflaţiei sunt:

a) redistribuirea arbitrară a veniturilor între agenţii economici; b) creşterea ratei
şomajului; c) creşterea eficienţei economice; d) creşterea riscului în economie;
e) stoparea creşterii economice.

12. Identificaţi afirmaţia falsă privind inflaţia:

a) este măsurată prin indici sintetici de preţ; b) afectează negativ persoanele cu venituri
fixe; c) anticiparea unei creşteri puternice a preţurilor poate reprezenta o cauză a inflaţiei; d) poate
fi însoţită de creşterea şomajului; e) influenţa inflaţiei importate asupra inflaţiei
interne este în relaţie directă cu elasticitatea cererii pentru bunurile de import în
raport cu preţurile acestora.

20
13. Identificaţi afirmaţia falsă dintre următoarele:
a) creşterea masei monetare peste nevoile circulaţiei determină creşterea preţurilor;
b) inflaţia presupune creşterea de ansamblu a preţurilor; c) creşterea productivităţii
muncii permite combaterea inflaţiei; d) creşterea salariilor concomitent cu scăderea
productivităţii muncii poate determina inflaţie; e) controlul preţurilor de către
autorităţile statului asigură echilibru în economie.

14. Modelul contemporan al curbei Phillips are următoarele caracteristici:

1) reprezintă relaţia dintre rata şomajului şi rata inflaţiei; 2) curba este stabilă pe
termen scurt; 3) include ratele aşteptate ale inflaţiei ; 4) implică o reducere a ratei
naturale a şomajului pe termen lung; 5)nici o variantă nu este corectă.
a) (1,2); b) (1,3); c) (1, 2, 4); d) (2,4); e) (5)

15. În cadrul măsurilor antiinflaţioniste, care acţionează asupra reducerii masei monetare,
se evidenţiază:
a) reducerea ratelor dobânzilor; b) liberalizarea salariilor şi a preţurilor; c) creşterea
rezervelor bancare obligatorii; d) reducerea ofertei de bunuri; e) reducerea ratei de
rescont.

16. La reducerea inflaţiei pot contribui:

a) creşterea salariilor nominale; b) creşterea ofertei de bunuri; c) reducerea şomajului;
d) creşterea deficitului bugetului de stat; e) creşterea datoriei publice.

17. O politică monetară care are ca obiectiv reducerea inflaţiei va urmări:

a) reducerea şomajului, atât absolut cât şi procentual; b) creşterea şomajului;
c) creşterea masei monetare proporţional cu producţia de bunuri şi servicii;
d) indexarea salariilor în aceeaşi proporţie cu creşterea preţurilor; e) reducerea
Produsului intern brut.

18. Inflaţia se poate reduce dacă:

a) se reduce concurenţa; b) deficitul bugetar se accentuează; c) salariile nominale cresc într-
un ritm superior creşterii productivităţii muncii; d) oferta de bunuri se reduce; e) oferta de
bunuri creşte.

19. Se dau următoarele date cu privire la preţurile bunurilor de consum în anii 2002 şi
2003:
Grupe de bunuri Preţuri curente (lei) Ponderea grupei în totalul
2002 2003 cheltuielilor de consum (%)
A 20 22 10
B 5 8 60
C 15 20 30
Presupunând că cele trei grupe de bunuri cuprind toate bunurile de consum din economia
naţională, rata inflaţiei în anul 2003 a fost:
a) 136,8% ; b) 36,8%; c) 247%; d) 47%; e) 100%.

21
20. Ratele inflaţiei în cursul a doi ani consecutivi sunt 20% şi, respectiv, 25%. Dacă se
urmăreşte ca, în cursul unei perioade de trei ani, rata cumulată a inflaţiei să fie 65%,
atunci rata inflaţiei în cel de-al treilea an este:
a) 10%; b) 13,8%; c) 20%; d) 30%; e) 120%.

Cap.22 Politica monetară,politica fiscală şi cererea agregată

1. Pe termen scurt, politica monetară expansivă determină:

a) creşterea ratei dobânzii; b)scăderea producţiei reale; c)scăderea nivelului preţurilor;
d) creşterea producţiei reale; e) menţinerea constantă a ratei dobânzii.

2. Diminuarea investiţiilor ca urmare a creşterii ratei dobânzii, creştere determinată de

sporirea cheltuielilor publice finanţate prin emisiune monetară se numeşte:
a) iluzie monetară; b) efect Okun; c) trapă de lichiditate; d) efect de avuţie; e) efect de
evicţiune.

3. Ieşirea dintr-un decalaj recesionist, prin intervenţia statului, presupune:

a) îngheţarea preţurilor; b) creşterea ratei dobânzii; c) creşterea cheltuielilor publice;
d) reducerea ritmului de creştere al masei monetare; e) diminuarea cheltuielilor publice.

4. Efectul de crowding-out scoate în evidenţă:

a) impactul pozitiv al creşterii deficitului bugetar asupra creşterii economice;
b) implicaţiile unei politici fiscale restrictive; c) impactul pozitiv pe care-l are creşterea
deficitului bugetar asupra investiţiilor private; d) impactul negativ pe care-l are
creşterea deficitului bugetar asupra investiţiilor private; e) paradoxul economisirii.

5. O creştere a deficitului bugetar va conduce la:

a) creşterea economiilor private; b) creşterea economiilor naţionale; c) reducerea
economiilor private; d) reducerea economisirii naţionale; e) nici una din cele de mai
sus.

6. Ce efect va avea reducerea economisirii naţionale asupra ratei dobânzii bancare şi

respectiv investiţiilor private?
a) scade; cresc; b) scade; scad; c) creşte; cresc; d) creşte; scad; e) creşte; nu se modifică.

7. În conformitate cu teoria neutralităţii banilor, o creştere a cantităţii de bani în economie

va afecta pe termen lung:
a) doar nivelul preţurilor; b) doar nivelul producţiei; c) nivelul şomajului; d) doar rata
reală a dobânzii; e) doar investiţiile planificate.

22
Cap. 23. Interdependenţe economice internaţionale

1. Gradul deschiderii economiilor naţionale către economia mondială nu depinde de:

a) capacitatea de a produce bunuri şi servicii cerute de piaţa mondială; b) asigurarea unui
management de calitate; c) existenţa libertăţii economice; d) aprecierea monedei
naţionale; e) nici unul dintre factorii anteriori.

2. Grupul de naţiuni care domină economia mondială este format din:

a) Uniunea Europeană şi statele din Centrul şi Estul Europei; b) statele membre ale
OPEC; c) Japonia şi celelalte state membre ale ASEAN; d) Japonia, SUA şi Uniunea
Europeană; e) statele membre ale NAFTA (SUA, Canada şi Mexic).

3. În cadrul formelor pieţei mondiale, rolul principal este deţinut de:

a) piaţa internaţională a muncii; b) piaţa tehnologiilor de vârf; c) piaţa monetară
internaţională; d) piaţa internaţională a capitalurilor; e) comerţul internaţional.

4. Din punctul de vedere al rezultatelor, balanţa comercială poate fi:

a) generală; b) parţială; c) a şi b; d) echilibrată, activă sau pasivă; e) întotdeauna
echilibrată.

5. Dacă soldul contului curent este negativ:

a) rezervele valutare internaţionale pot creşte; b) balanţa de plăţi externe este deficitară;
c)soldul contului de capital este negativ; d) investiţiile interne sunt mai mari decât
economiile interne; e) nici un răspuns nu este corect.

6. Echilibrarea balanţei de plaţi externe se poate realiza prin:

1) reducerea protecţiei tarifare; 2) deprecierea monedei naţionale; 3) utilizarea
activelor de rezervă ale Băncii Naţionale; 4) reducerea exporturilor; 5) stimularea
importurilor.
a) (1,2); b) (2,3); c) (4,5); d) (2,4); e) (3,5)

7. Instrumente ale politicii comerciale netarifare sunt:

a) taxe vamale la import; b) taxe vamale la export; c) subvenţii la export; d) verificarea
încadrării bunurilor în standarde de calitate; e) nici un răspuns corect.

8. Nu reprezintă măsuri netarifare aplicate exporturilor:

a) plafoanele cantitative; b) exigenţele de calitate; c) taxele vamale; d) licenţele de
import; e) toate cele de mai sus.

9. Care dintre următoarele măsuri poate reduce competitivitatea firmelor autohtone la

export:
a) reducerea protecţiei sociale a şomerilor; b) reducerea subvenţiilor acordate firmelor
autohtone; c) deprecierea monedei naţionale; d) şomajul; e) creşterea economică.

23
10. În prezent, pe piaţa valutară din România, exprimarea cursului de schimb leu/dolar
are loc prin metoda:
a) cotării directe; b) cotării indirecte; c) administrativă; d) parităţii puterii de cumpărare
a monedelor care se schimbă; e) variantele a-d false.

11. Care dintre următoarele afirmaţii sunt corecte?

1) cursul valutar este preţul monedei naţionale exprimat într-o altă monedă
naţională; 2) cursul valutar este un preţ pe piaţa titlurilor de credit; 3) când moneda
naţională se apreciază, cursul ei de schimb scade; 4) când moneda naţională se
apreciază, importul creşte; 5) când moneda naţională se depreciază, exportul scade.
a) (1,4); b) (1, 3); c) (2,3); d) (3,4,5); e) (4,5)

12. Nu reprezintă un factor favorabil deprecierii unei monede:

a) creşterea inflaţiei; b) creşterea ratei dobânzii; c) deficitul balanţei comerciale;
d)recesiunea; e) creşterea ratei şomajului.

13. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut, conform relaţiei
Imp = 200 + 0,5Y, unde Imp reprezintă importul, iar Y produsul intern brut. Dacă soldul
balanţei comerciale este 50 u.m., iar produsul intern brut 1.000 u.m., atunci valoarea
exportului de bunuri şi servicii este (în u.m.):
a) 1.000; b) 1.500; c) 500; d) 750; e) 950.

14. Economiile private reprezintă 17%, iar investiţiile private 22% din PIB. Deficitul
guvernamental de fonduri este 3,5% din PIB. Soldul contului curent reprezintă, ca
procentaj din PIB:
a) 5%; b) 4,5%; c) -5,5%; d) -8,5%; e) 3%.

24