Sunteți pe pagina 1din 2

Introducere

Dacă Hristos Însuşi ar fi fost invitat în biserica dumneavoastră în acest Sabat, care ar fi fost solia Sa?

Răspunsul este simplu. El este deja invitatul principal; iar solia Sa poate fi uşor auzită de toţi – solia
care este adresată “îngerului Bisericii din Laodicea.”

Probabil că în ultimii o sută de ani în mijlocul nostru s-au predicat şi s-au scris mai multe cuvinte
despre solia către Laodicea decât despre oricare alt subiect. Totuşi, dintr-un motiv straniu, se pare că
schimbarea la care cheamă solia nu s-a produs niciodată. În timp ce deceniile se scurg fără
întrerupere, devine evident faptul că situaţiile spirituale tragice care impun o schimbare s-au agravat.

Oare ne-am obişnuit atât de mult cu limbajul familiar din Apocalips 3:14-21, încât ne este indiferent?
Ne biciuim singuri cu discursuri retorice bazate pe această solie până când ne plictisim de acest ritual
masochist?

Când va fi rostită ultima predică despre solia către Laodicea şi care va avea ca rezultat acea acţiune
care va împlini “sfatul” dat de Martorul credincios şi adevărat?

Scopul acestei cărţi nu este acela de a readuce pe tapet clişee vechi (izvorâte dintr-un spirit critic) cu
scopul de a căuta greşeli. Vom analiza solia Domnului nostru dintr-o nouă perspectivă – neprihănirea
lui Hristos în solia 1888. Cuvintele familiare ale lui Isus adresate celei de-a şaptea biserici pot căpăta
o semnificaţie nouă şi surprinzătoare în lumina istoriei noastre de după 1888. Ele au devenit “adevăr
prezent.”

Este planul lui Dumnezeu acela ca adevărul să realizeze în poporul Său o unitate activă perfectă. Fie
ca principiile prezentate aici să ne ajute pe toţi să ne unim pe fundamentul adevărului veşnic, astfel
încât să putem învăţa să Îl slăvim pe Domnul nostru, atât individual, cât şi colectiv, şi să acţionăm
conform “sfatului” Său din solia către Laodicea. Voci stridente ne spun că nu mai este nici o speranţă
pentru biserică; este speranţă – dacă vom face ceea ce spune Domnul nostru: “Fii plin de râvnă dar,
şi pocăieşte-te!”

Istoria nu este un cântec de jale; ea este mai degrabă o chemare repetată la pocăinţă.

–        G. Ernest Wright, The Challenge of Israel’s Faith

Domnul a declarat că istoria trecutului se va repeta pe măsură ce ne vom apropia de


încheierea lucrării.

– Ellen G. White, MS-129, 1905 (2SM 390)

1
 

Nu putem să scăpăm de istorie. În lunga alergare nu există nici un recurs al istoriei către vreo
curte supremă, pentru simplul motiv că istoria a fost ţesută la războiul lui Dumnezeu.

–        Abraham Lincoln

Mi s-a arătat în repetate rânduri că experienţele trecute ale poporului lui Dumnezeu nu
trebuiesc considerate nişte evenimente moarte. Noi nu trebuie să tratăm raportul acestor
experienţe ca pe un almanah învechit. Raportul trebuie păstrat în minte; pentru că istoria se va
repeta.

–        Ellen G. White, MS. D-238, 1903