Lecţia 14

TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII

GÂŞTELOR ŞI RAŢELOR

Cuvinte cheie: creşterea pe grătare, zona de adăpare, INRA

Artiguères, furaj combinat granulat, padoc exterior, canal pentru
scăldat, reţetă prestarter, efectiv-matcă, bonitare, conformaţie,
constituţie, făina vitaminizată de iarbă, reţetă pentru perioada
productivă, reţete pentru perioada neproductivă, boxe de familie,
boxe colective, cuibare-capcană, cuibare de ouat, hrănitori
semiautomate tip buncăr, hrănitori tip grătar pentru masă-verde,
Barbarie, Rora, Cherry Valley, mularzi, restricţie calitativă, grit
insolubil, pietriş mărgăritar, hepatita virotică, boala lui Derzsy,
vaccinare de rapel,

14.1. CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA GÂŞTELOR

14.1.1. CREŞTEREA BROILERILOR DE GÂSCĂ

Pe plan mondial s-a generalizat creşterea bobocilor de

gâscă pentru carne până la 8, maximum 9 săptămâni, deoarece
ulterior, sporul de creştere şi conversiunea hranei diminuă pregnant:
de exemplu, la rasa Landes, în săptămâna a 5-a, sporul total este de
770 g, cu un consum specific de 2,27 kg, iar în săptămâna a 8-a,
sporul total este de numai 553 g, cu un consum specific de 3,6 kg.
La vârste timpurii (9-10 săpt), carnea bobocilor este şi
deosebit de hrănitoare: ţesutul muscular reprezintă 35-37% din
greutate, pielea şi grăsimea subcutanată 14-17%, grăsimea internă
până la 6,5%. Carnea conţine 56,7-59,4% apă, 17,6-18,2% proteină,

248
21,5-22,8% grăsime şi 0,85-0,98% săruri minerale. Prin conţinutul
superior în aminoacizi (histidină, lizină, alanină) carnea broilerului de
gâscă este superioară celei a broilerului de găină. La vârstele de
livrare menţionate mai sus, se pot obţine boboci de 2,5-4 kg (în
funcţie de rasă), cu un consum specific care nu depăşeşte 3,5 kg pe
întreaga perioadă.
Perioada de creştere se împarte mai frecvent în 2 faze:
prima, până la 30 zile, a doua de la 30 zile până la livrare, mai rar în
3 faze: prima până la 14 zile, a doua de la 15 la 42 zile şi a treia de la
43 zile până la livrare.
Hala şi echipamentul tehnologic
Tehnologiile industriale presupun creşterea bobocilor în hale
cu microclimat controlat, într-una din variantele: pe aşternut adânc,
pe aşternut şi grătare sau pe grătare. Grătarele pot fi confecţionate
folosind panouri din şipci de lemn sau de material plastic, din plăci
metalice perforate (orificii de 20 mm, interspaţii de 10 mm) sau
panouri din plasă (cu ochiuri de 12 x 12 mm până la 20 x 30 mm).
Ultimele două soluţii de creştere sunt convenabile datorită faptului că
permit evacuarea mecanică a dejecţiilor.
În ţara noastră, se practică creşterea bobocilor pe aşternut
adânc şi grătare, fie în hale vechi, adaptate prin construirea canalului
colector de apă şi dejecţii, fie în hale noi, proiectate cu această zonă
de adăpare, formată din canal colector, acoperit cu grătar.
Halele sunt prevăzute obligatoriu cu padoc pentru mişcare,
hrănire şi adăpare, unde bobocii au acces de la vârsta de 4
săptămâni, pe timp favorabil.
Până la vârsta de 3 săptămâni, bobocii se cresc în ţarcuri
din PFL, amenajate iniţial la 50 cm de marginea exterioară a
eleveuzelor şi lărgite apoi treptat. În ţarcuri se introduce aşternut din
coji de floarea soarelui sau talaş (în grosime de 5-10 cm), 6 tăviţe de
hrănire şi 6 adăpători vacuumatice. În afara ţarcului se montează
hrănitoarele tronconice, iar pe grătar, adăpătoarele liniare.
După formolizarea finală şi vidul sanitar de rigoare, cu 24 de
ore înainte de popularea cu boboci, se fac ultimele pregătiri: pornirea

249
eleveuzelor şi introducerea în adăpătoarele vacuumatice a apei cu
medicament antistres, la o temperatură de 20-26 oC.
Ţarcul se populează cu 100 boboci, la o densitate de 20
cap/m2. La 5 zile, prin lărgirea ţarcului, densitatea scade la 15
cap/m2, iar la 2 săptămâni, la 10 cap/m 2. După desfiinţarea ţarcului
se asigură 7 boboci/m2 până la 6 săptămâni, 3 boboci/m 2 până la 7
săptămâni şi 2 boboci/m2 până la 8 săptămâni. De la 2 săptămâni se
deschide accesul bobocilor la adăpătoarele liniare şi hrănitoarele
tronconice, care trebuie să asigure un front individual de hrănire de
10 cm în săptămâna a 3-a, 15 cm în săptămânile 4,5,6 şi 20 cm în
săptămânile 7 şi 8. Aşternutul se păstrează curat în permanenţă, prin
adăugarea zilnică a unui strat subţire de aşternut proaspăt.
O alternativă pentru demarajul bobocilor, avantajoasă faţă
de creşterea în ţarcuri, este întreţinerea în primele 15 zile de viaţă
într-o ''cameră caldă'' (1/5 din suprafaţa halei), încălzită cu calorifere
şi un număr redus de eleveuze, unde densitatea bobocilor poate fi de
20 cap/m2. Ulterior, ei se distribuie pe toată suprafaţa halei, la o
densitate de 4 cap/m2.
În cazul creşterii bobocilor pe pardoseală din plasă de
sârmă (cu ochiuri ale căror dimensiuni sunt corelate cu vârsta
bobocilor), se folosesc ca utilaje de hală: eleveuze, calorifere,
generatoare de aer cald, hrănitori liniare sau tronconice (ultimele fiind
alimentate cu transportor cu noduri sau spiromatic), care trebuie să
asigure un front de furajare de 2 cm şi respectiv 5-10 cm/boboc,
adăpători vacuumatice (front adăpare 1,2 cm/boboc) şi jgheaburi cu
flotor (2 cm/boboc). La acestea se adaugă plugurile racloare instalate
sub grătarul de pe canalul colector, transportorul transversal pentru
dejecţii, echipamentul de ventilaţie şi instalaţia de iluminat.
Monachon, G., tehnologul Staţiunii INRA de la Artiguères-
Franţa, propune o tehnologie de creştere a bobocilor de carne,
avantajoasă sub multiple aspecte. În figura 14.1. se prezintă hala-
modul pentru 800 broileri, crescuţi până la 8 săptămâni. Hala
cuprinde 2 secţiuni identice, cu câte 3 compartimente, care pot
comunica între ele prin ridicarea unor panouri rabatabile, iar al treilea
comunică şi cu padocul. Primele două au suprafaţă identică (20 m 2),
250
iar al treilea, suprafaţă dublă (40 m 2). Padocul este prevăzut cu canal
pentru scăldat.

Figura 14.1. Adăpost cu padoc pentru boboci de gâscă broiler

(după Monachon, G.-1969)

În figurile 14.2., 14.3. şi 14.4. sunt schiţate fazele de

creştere a bobocilor, prin ilustrarea amenajărilor de interior şi
precizarea parametrilor tehnologici.
În prima fază, corespunzătoare primelor două săptămâni,
bobocii se cresc în compartimentele 1, la o densitate de 15-20
cap/m2, pe un aşternut format din talaş mărunt şi rumeguş uscat, în
proporţii egale.
În compartimentul 1 (figura 14.2.) se remarcă eleveuza,
hrănitoarea şi adăpătoarea, reglabile pe înălţime, permiţând dirijarea
temperaturii şi, respectiv hrănirea şi adăparea confortabilă.
În faza a 2-a, de la 3 la 5 săptămâni (figura 14.3.), bobocii
se extind şi în compartimentele 2, prin ridicarea panoului rabatabil
despărţitor. Astfel, densitatea scade la jumătate (7-10 cap/m 2).
Grosimea stratului de aşternut creşte prin primeniri zilnice. Eleveuza,

251
hrănitoarele şi adăpătoarele se ridică treptat. În compartimentul 2 se
instalează hrănitorul pentru masă verde.
În faza a 3-a, de la 6 la 8 săptămâni (figura 14.4.), bobocii
se extind şi în compartimentele 3, prin rabatarea peretelui
despărţitor, astfel că densitatea scade din nou la jumătate (4-5
boboci/m2). În compartimentele 1 şi 2 se aşterne rumeguş şi talaş în
părţi egale, iar în compartimentul 3, paie tocate. Eleveuza se scoate
din funcţiune şi se suspendă la înălţime mare, adăpătoarea şi
hrănitoarea se ridică, hrănitorul pentru masă verde se mută în
compartimentul 3 sau chiar în padoc.
Microclimatul de hală
Temperatura
Gâsca este o specie rezistentă la frig, dar bobocul este
sensibil în primele săptămâni, necesitând mai ales aşternut cald,
datorită slabei vascularizaţii a membranei interdigitale. Creşterea
bobocilor nu se poate concepe deci, fără hale cu temperaturi duble: o
temperatură ambiantă generală (asigurată cu ajutorul generatoarelor
de aer cald, a caloriferelor) şi o temperatură locală în spaţiul ocupat
de boboci (asigurată de eleveuze).

aşternutul: talaş mărunt+rumeguş uscat (1:1)

densitatea: 15-20 boboci/m2
temperatura sub eleveuză: 31–22oC
furajarea: 50 g furaj combinat/boboc/zi

Figura 14.2. Amenajarea compartimentului 1, din adăpostul tip INRA-

Artiguères, pentru creşterea bobocilor de gâscă
(în faza I:1 zi-2 săptămâni)

252
 Ghidul tehnologic elaborat de Centrala pentru Producţie
Avicolă Bucureşti în 1983 prevede următoarea conduită privind
temperatura sub eleveuză: 35oC (zilele 1,2), 34oC (zilele 3,4,5), 33oC
(în zilele 6,7), scădere de la 32 la 30 oC în săptămâna a 2-a, scădere
de la 30 la 25oC în săptămâna a 3-a, scădere de la 25 la 22 oC în
săptămâna a 4-a. Între timp şi temperatura ambiantă scade de la
25oC la 22oC şi apoi la 20oC, astfel încât în săptămâna a 5-a se
egalizează cele două temperaturi.
Monachon, G. recomandă scăderea temperaturii sub
eleveuză de la 35 la 32oC în primele două săptămâni, scăderea de la
32 la 26oC în următoarele două săptămâni şi de la 26 la 25 oC în
următoarele două săptămâni. Temperatura halei se menţine la 20 oC
în primul interval, 18-20oC în al doilea şi 18oC în al treilea. După 6
săptămâni, se egalizează temperaturile la 15 oC.

- Aşternutul: talaş+rumeguş
densitatea: 7-10 boboci/m2
temperatura sub eleveuză: 22-16oC
furajarea: 100-200 g furaj combinat/zi
+masă verde
accesul în padoc: controlat, de la 4 săptămâni

Figura 14.3. Amenajarea compartimentelor 1 şi 2, din adăpostul tip INRA-

Artiguères, pentru creşterea bobocilor de gâscă
(în faza a II-a: 3-5 săptămâni)

253
 aşternutul: rumeguş + paie
densitatea: 4-5 boboci/m2 (în săptămânile 6 şi 7)
1-2 boboci/m2 (în săptămâna a 8-a)
temperatura în hală: 15oC
furajarea: 250 g furaj combinat/boboc/zi
+masă verde
accesul în padoc: liber, întreaga perioadă

Figura 14.4. Amenajarea compartimentelor 1, 2 şi 3, din adăpostul tip

INRA-Artiguères, pentru creşterea bobocilor de gâscă
(în faza a III-a: 6-8 săpt sau 6-10 săpt)

LEGENDĂ la figurile 14.2., 14.3., 14.4.

1-aşternut permanent
2-hrănitoare pentru furaj combinat
3-adăpătoare cu nivel constant
4-eleveuză electrică
5-bec electric
6-hrănitoare pentru masă verde

Umiditatea
Există o comunitate de păreri asupra intervalului optim de
umiditate la bobocii de gâscă: 65-75% UR. Iarna, în caz de
necesitate, umiditatea poate scădea în prima săptămână şi la 50%.
Necesarul de aer şi viteza curenţilor de aer
Din literatura rusă de specialitate reiese că iarna este
necesar să se asigure 0,65 m3 aer/oră/kg greutate vie, iar vara 5
m3/oră/kg. Iarna se admite o viteză a curenţilor de aer de 0,2 m/sec.,
iar vara 0,4 m/sec. În caz de caniculă se admite şi 1,5 m/sec.
Lumina
Ghidul tehnologic din 1983 al CPA prevede o durată de 23,5
ore lumină pentru zilele 1-4 (pentru o bună acomodare în ţarc) şi
20,5 ore pentru restul perioadei (figura 14.5.).
Furajarea bobocilor de gâscă
Furajul combinat este şi va fi furajul de bază în creşterea
broilerilor. În tabelele 14.1. şi 14.2. se pot analiza câteva reţete de
254
furaj combinat pentru broileri, folosite în ţări mari crescătoare, ca
Franţa şi Rusia.
Reţetele starter (pentru primele 3 săptămâni de viaţă) sunt
bogate în proteină (peste 20%), asigurată prin componentele
proteice în proporţie de 23,4 % (reţeta rusească) sau 27,5% (reţeta
franceză). Ele diferă mai mult prin raportul energo-proteic: 141 la
prima reţetă şi 123 la cea de-a doua.
Reţetele de finisare (pentru vârste cuprinse între 3 şi 8
săptămâni) conţin 16-18% proteină brută şi au raportul energo-
proteic cuprins între 160 (reţeta rusească) şi 166 (reţeta franceză).
De remarcat că francezii adaugă, pe lângă premixul vitaminic,
metionină şi oligoelemente.
Furajele preparate după reţetele româneşti: 1 (prestarter) şi
2 (starter), se recomandă a fi granulate, la 3-5 mm, pentru a se evita
dezavantajele administrării furajului prăfos, ca: stresul şi tendinţa de
ciugulire a penelor, risipa de furaj, ritmul de creştere scăzut şi
neuniform, conversiunea redusă a furajului.
Ghidul tehnologic al CPA recomandă începerea furajării
numai din a 2-a zi, pentru a determina consumarea completă a
vitelusului, iar adăparea, la discreţie, din prima zi. Furajul starter,
granulat la 3 mm se foloseşte până la 3 săptămâni, după care se
continuă cu furajul de creştere, granulat la 5 mm.
Consumul zilnic de furaje combinate înregistrează (la rasa
Landes) următoarea dinamică pe săptămâni: 50, 105, 145, 200, 250,
265, 270, 285 g. Consumul total de furaje combinate până la 8
săptămâni este de 11,2 kg, iar consumul mediu zilnic este de 200 g.
În plus, de la 8 zile se introduce treptat masă verde, de la 150g la
450g/zi, un boboc consumând în total 14,6 kg.
Monachon, G. estimează la 68 g/zi consumul mediu de furaj
combinat al bobocilor în faza I, la 140 g/zi în faza a II-a şi la 280 g/zi
în faza a III-a. Consumul de masă verde creşte de la 150 g/zi în
săptămâna a 2-a, până la 700 g/zi în săptămâna a 8-a. Astfel, pentru
a realiza o greutate de 4-5 kg la 8 săptămâni, bobocul Landes
consumă 10-12 kg furaj combinat (consum specific 2,5 kg/kg spor de
greutate) şi 20-30 kg masă verde.
255
14.1.3. EXPLOATAREA GÂŞTELOR ADULTE DE REPRODUCŢIE

Capacitatea fermelor este variată: de la 1300 gâşte la 12000

în ţara noastră şi de la 7000 la 20000 în Rusia, de exemplu.
Hala şi echipamentul tehnologic
Halele au suprafeţe variabile, la stabilirea capacităţii avându-
se în vedere asigurarea a 0,625 m 2/gâscă în sectorul de selecţie şi a
0,500 m2/gâscă în sectorul de producţie.
Hala se compartimentează cu panouri din plasă de sârmă, în
boxe de familie, cuprinzând 1 gâscan şi 3-4 gâşte şi, respectiv, în
boxe colective pentru 25-30 gâscani şi 100-120 gâşte.
Pardoseala halei se presară cu praf de var, în cantitate de 0,5-
1 kg/m2, pentru absorbirea umidităţii. După aceea, se introduce
aşternutul, la o grosime de 5-7 cm şi se dezinfectează hala cu vapori
de formol.
În prezent se remarcă tendinţa de a se generaliza acoperirea
unei treimi din suprafaţa halei cu grătar din stinghii de lemn sau
panouri din plasă de sârmă cu ochiuri de 2x3 cm. Acesta uşurează
evacuarea mecanică a dejecţiilor şi asigură un microclimat de hală
optim, pentru că se păstrează aşternutul uscat. Grătarul, sprijinit pe o
bordură a pardoselii şi un suport metalic, acoperă treimea de la
intrarea în boxă, dinspre padoc. Pentru fiecare boxă se calculează
numărul de hrănitori tronconice sau tip jgheab, care să asigure un
front de furajare de 20 cm/gâscă de selecţie şi 15 cm/gâscă de
producţie.
Adăpătoarele, de preferinţă jgheaburi cu nivel constant,
trebuie să asigure un front de adăpare de 7 cm/gâscă de selecţie şi 5
cm/gâscă de producţie. Ele se amplasează pe grătarul care acoperă
zona de adăpare.
Cuibarele de ouat, reprezintă un reper important al
echipamentului de hală. În boxele de familie se introduc cuibare-
capcană (1 cuibar pentru 1,5 gâşte), iar în boxele colective cu gâşte
de producţie, cuibare obişnuite (1 cuibar la 3-4 gâşte). Acestea vor fi
256
dimensionate la 60 cm lăţime, 70 cm adâncime şi 60 cm înălţime şi
vor prezenta un prag anterior de 15 cm, pentru a se evita scoaterea
aşternutului. Ele se dispun la peretele boxei dinspre aleea de serviciu
şi se prevăd cu aşternut (de preferinţă puzderie de cânepă), care se
schimbă zilnic. Recoltarea ouălor se efectuează de 4 ori pe zi, între
orele 6 şi 10.
Deosebit de oportună este amenajarea padocurilor (de-a
lungul halelor, pe ambele părţi). Ele se împrejmuiesc cu plasă de
sârmă, şi se recomandă să aibă suprafaţă de două ori mai mare
decât suprafaţa halei. Este necesar ca jumătatea dinspre hală a
padocului să fie betonată; pe această platformă se amenajează un
canal de scăldat cu apă curgătoare, având lăţimea de 1 m şi
adâncimea de 30 cm. În padoc se amplasează hrănitoarele tip
grătar, pentru masă verde. Prezenţa padocului contribuie pe mai
multe căi la ridicarea performanţelor de reproducţie: gâştele stau în
aer liber în orice anotimp al anului, se împerechează pe canalul de
scăldat şi consumă masă verde cosită (în perioada mai-septembrie).
Microclimatul de hală
Temperatura
Gâsca este o specie rezistentă la frig, fapt pentru care este
suficient ca în halele de adulte să se menţină o temperatură de 5-
10oC, lucru care nu necesită încălzirea halei în nici un anotimp.
Umiditatea
Fiind o palmipedă, gâsca agreează şi generează umiditatea,
care în halele de adulte se menţine la valori cuprinse între 70 şi 80%.
Necesarul de aer
Se asigură prin ventilaţia naturală sau artificială a adăpostului,
proiectată şi exploatată astfel încât să aducă un aport de aer
proaspăt de 5 m3 aer/oră/kg greutate vie vara; 2-3 m 3 aer/oră/kg
greutate vie primăvara şi toamna şi 1,5-2 m 3 aer/oră/kg greutate vie
iarna. Pentru gâşte adulte nu se precizează în literatură viteza
maximă a curenţilor de aer.
Lumina
Dintre caracteristicile luminii, pentru gâştele adulte prezintă
importanţă durata zilei lumină, pentru că este pârghia prin care se
257
declanşează ouatul şi se realizează curba standard a procentului de
ouat. În plus, prin manipularea duratei luminii se poate declanşa
năpârlirea forţată, în scopul obţinerii celui de-al doilea ciclu de ouat
pe an, toamna.
Expunerea la lumina naturală, în padoc, răspunde cel mai
bine cerinţelor gâştelor şi dezideratului economic. Se suplimentează
cu lumină artificială doar atunci când, conform programului tip de
lumină, durata de iluminat trebuie să depăşească durata zilei-lumină
naturale. Lumina artificială, asigurată cu becuri incandescente de 40
w, trebuie să fie uniformă, cu o intensitate de 4-5 w/m 2.
Cunoscutul specialist Monachon, G., de la Staţiunea de
Cercetări Avicole din Artiguères a INRA-Franţa, a experimentat în
premieră un program de iluminat pentru obţinerea celui de-al doilea
ciclu de ouat pe an la gâşte. Acest program este preluat la ora
actuală în multe ţări, inclusiv în ţara noastră. Redăm acest program
în tabelul 14.1.
Prin aplicarea acestui program, în staţiunea Artiguères, la rasa
Landes, s-au realizat pe parcursul a aproape 8 luni de ouat 59,6 ouă
(din care 33,7 în primul ciclu de ouat şi 25,8 în al doilea ciclu).
Alimentaţia gâştelor de reproducţie
Furajul combinat este furajul de bază pentru gâştele adulte
exploatate în sistem industrial. Pentru gâşte se poate prepara un
furaj mai ieftin decât pentru alte specii, prin includerea în proporţie de
30% a componentelor cu conţinut ridicat în celuloză: tărâţe, făină de
lucernă, făină de iarbă.
Gâştele au coeficient superior de digestibilitate a celulozei: 37-
78%. Cu toate acestea, tehnologii ''drămuiesc'' furajul cu asiduitate,
profitând de cele câteva particularităţi ale speciei: gâsca ''pretinde'' şi
valorifică foarte bine masa verde, preferă furajele cu granulaţie mare,
are o lungă perioadă neproductivă (5-6 luni). Astfel, în toate ţările,
raţia zilnică a gâştelor se completează cu masă verde şi cu suculente
tocate (până la 1000 g), care, în cazul exploatării intensive, se
administrează în padoc.

258
 Tabelul 14.1. Program de iluminat la gâşte adulte de reproducţie
(după INRA-Franţa, 1974)

Nr. de Durata zilei-lumină

Intervalul Procedeul
zile la sfârşitul intervalului
2 sept. – 16 oct. 45 constant 7,0
17 oct. – 27 oct. 11 creştere 30 min / zi 12,5
28 oct. – 2 nov. 6 creştere 5 min / zi 13,0
3 nov- - 2 dec. 30 creştere 1 min / zi 13,5
3 dec. - 13 ian. 42 creştere 5 min / zi 14,0
14 ian. - 2 mart. 48 constant 14,0
creştere bruscă, cu 4
3 martie - 18,0
ore
3 martie- 17 mart. 15 constant 18,0
scădere bruscă, cu
18 martie - 7,0
11 ore
18 mart. - 4 mai 48 constant 7,0
5 mai - 15 mai 11 creştere 30 min / zi 12,5
16 mai - 21 mai 6 creştere 5 min / zi 13,0
22 mai - 20 iun. 30 creştere 1 min / zi 13,5
21 iun. - 1 sept. 73 constant 13,5
Total zile 365 din care 211 de ouat (111+100 zile)

Furajul combinat pentru gâşte adulte se granulează la 8-12

mm, fiind astfel consumat mai bine şi evitându-se risipa. Economie
de furaj combinat se realizează şi prin furajarea combinată, respectiv
înlocuirea a până la 50% din furajul combinat, cu grăunţe de cereale.
În sfârşit, dacă în perioada productivă, se administrează
gâştelor 200-400 g furaj combinat, cu 15% proteină brută (în
România şi Franţa), sau cu 16,1-16,6% PB şi 9% celuloză brută (în
Rusia), în perioada neproductivă se administrează numai 150-200 g
furaj combinat cu 14% proteină brută (în România) sau cu 13,4%
proteină brută şi 12% celuloză brută (în Rusia).
În tabelul 14.2. este prezentat un regim de furajare pentru
gâşte Landes în perioada productivă (ciclul I, anul 2) recomandat de
Centrala pentru Producţia Avicolă Bucureşti. În ciclul de primăvară se
administrează 800 g masă verde la începutul ouatului, 200 g când se
atinge vârful de ouat şi 1000 g la sfârşitul ouatului.

259
 În tabelul 14.3. este prezentată structura a 4 reţete de furaje
combinate pentru gâşte adulte aflate în perioada productivă. Posea,
Gh. şi col. (1972), recomandă prima reţetă de furaj granulat pentru
gâştele exploatate în hale închise, iar a doua, pentru furajarea
combinată.
În perioada de reproducţie se recomandă furajarea
suplimentară a gâscanilor, prin înălţarea unui număr corespunzător
de hrănitori şi chiar furajarea specială, prin administrarea de ovăz
încolţit, făină de peşte sau de carne-oase, drojdie de bere, untură de
peşte.

Tabelul 14.2. Regim de furajare pentru gâşte de reproducţie, rasa Landes, în

anul 2 de producţie, ciclul I
(după Ghidul tehnologic C.P.A., 1983)

Procentu Consumul zilnic de furaje (g / cap)

Săpt
l de ouat concentrate siloz masă verde
1 12 300 300 --
2 34 350 200 -
3 38 400 100 -
4 40 400 100 -
5 42 400 100 -
6 38 360 200 -
7 36 350 300 -
8 32 350 - 700
9 30 350 - 700
10 28 350 - 700
11 27 350 - 800
12 25 300 - 800
13 23 300 - 800
14 20 300 - 800
15 18 300 - 800
16 16 300 - 800
17 17 250 - 900
18 12 250 - 900
19 10 200 - 1000
20 8 200 - 1000
Total 506 44520 9100 74900

260
 Tabelul 14.3. Tipuri de reţete furajere pentru gâşte adulte

în perioada productivă
România Rusia Franţa
Nr. (POSEA)
Structura reţetei (COBOVSC (MONACHO
crt.
a b HI) N)
1 Porumb (%) 40 23,25 31,5 20
2 Orz (%) 10 10 10 -
3 Ovăz (%) - - - 16
4 Grâu (%) 15 15 32,5 16
5 Tărâţe (%) 10 10 - 6,4
6 Făină de lucernă (%) - - 5 2
7 Făină raigras (%) - - - 20
Furaje verzi
8 8,25 3 - -
deshidratate (%)
9 Şrot de soia (%) - 21 - 2
10 Şrot de arahide (%) - - - 6
Şrot de floarea soarelui
11 - - 7 -
(%)
12 Făină de carne (%) 3 2 - 4
Făină de carne-oase
13 - - 2,6 -
(%)
14 Făină de peşte (%) 2 2 2,9 -
15 Drojdie uscată (%) - - 4 -
16 Zer uscat (%) 2 2 - -
17 Grăsime stabilizată (%) 1 1 - -
18 Carbonat de calciu (%) 4 6,25 - -
19 Fosfat de calciu (%) 0,75 2,50 - 6
20 Cretă, scoici (%) - - 4,1 -
21 Sare (%) 0,5 1 0,4 0,35
22 Oligoelemente (%) - - - 0,25
23 Premix vitaminic (%) 1 1 - 1

a - furaj combinat destinat granulării;

b - furaj combinat destinat amestecării cu grăunţe.

14.2. CREŞTEREA ŞI EXPLOATAREA RAŢELOR

Raţele se exploatează în aceleaşi direcţii ca şi gâştele: pentru

carne şi pentru ficat gras. În China se exploatează în sistem
industrial chiar şi pentru producerea ouălor de consum, foarte
apreciate de populaţie şi preparate după reţete speciale.
Fermele de raţe sunt de asemenea specializate pe categorii
de producţie (efective de reproducţie; păsări crescute pentru carne
sau îndopate pentru ficat gras) şi categorii de vârstă (tineret şi
adulte).

261
 14.2.1. CREŞTEREA BROILERILOR DE RAŢĂ
PE AŞTERNUT PERMANENT

Tehnologiile utilizate pe scară largă sunt creşterea pe aşternut

permanent şi creşterea pe grătare. Sunt cunoscute încercări reuşite
de creştere a broilerilor de raţă în baterii. În România, de exemplu, s-
a experimentat creşterea lor în bateria piramidală cu 4 nivele, pentru
pui de găină, în Staţiunea Didactică a USAMVB Timişoara.
Materialul biologic este constituit din boboci hibrizi, formaţi din
diferite linii de Pekin (ca de exemplu hibrizii româneşti ''Rora'', formaţi
prin încrucişarea a două linii importate de la firma engleză ''Cherry
Valley'') sau din boboci ''mularzi'', care au ca tată un răţoi Barbarie
(Leşească), iar ca mamă, o raţă Pekin.
Durata de creştere este în prezent de 7 săptămâni, cu o pauză între
serii de 2 săptămâni. Un ciclu de producţie durează 9 săptămâni.
Tipul de hală utilizat mai frecvent în România prezintă lăţimea de 12
m şi lungimea de 84 m (figurile 14.5., 14.6., 14.7.). Accesul în hală se
face prin camera tampon dispusă la o extremitate a halei. Suprafaţa
utilă este organizată în compartimente, dispuse în stânga şi dreapta
aleii longitudinale de serviciu.
Micii întreprinzători pot adopta adăposturi modest dimensionate (6 m
lăţime şi 22 m lungime), ca cele folosite în cadrul firmei ''Cherry
Valley'' din Anglia (figura 14.8.).
Adăpostul este împărţit în trei compartimente: cel central are
suprafaţa de 30 m2, cele laterale au suprafaţa de câte 40 m 2. Bobocii
se cresc până la 14 zile în compartimentul central, la o densitate de
12 capete/m2. Creşterea continuă, până la vârsta de livrare, într-unul
din compartimentele laterale, la o densitate de 8 capete/m 2. În
această fază de creştere, bobocii au acces în padocul betonat,
amenajat pe ambele părţi ale compartimentului, unde beneficiază de
un canal de scăldat.

262
 1. ţarc din P.F.L.
2. eleveuză
3. hrănitori tip tăviţă
4. adăpători vacuumatice
5. hrănitori tip jgheab, pentru boboci de peste 3 săpt

Figura 14.5 Secţiune prin ţarcul de creştere a bobocilor de raţă

în primele 3 săptămâni

1. buncăr pentru furaj combinat granulat

2. transportor cu noduri T.N. - 35
3. hrănitori automate pentru furaj combinat granulat
4. hrănitori pentru substanţe minerale
5, 6. hrănitori şi adăpători de ţarc
7. eleveuză
8. adăpători cu nivel constant
9. zonă de adăpare
10. fosă exterioară
Figura 14.6. Secţiune orizontală prin hala de creştere a bobocilor de raţă
(amenajări pentru faza I de creştere: de la o zi până la trei săptămâni)

263
 1. buncăr pentru furaj combinat granulat
2. transportor cu noduri T.N. - 35
3. hrănitori automate pentru furaj combinat granulat
4. hrănitori pentru substanţe minerale
5, 6. hrănitori şi adăpători de ţarc
7. eleveuză
8. adăpători cu nivel constant
9. zonă de adăpare
10. fosă exterioară

Figura 14.7. Secţiune orizontală printr-o hală de creştere

a broilerilor de raţă pe aşternut permanent
(amenajări pentru faza a II - a de creştere: de la 4 la 7 săptămâni)

Perioada de creştere a bobocilor se împarte în două faze: faza

de creştere în ţarc (primele 14 zile de viaţă) şi faza de creştere pe
întreaga suprafaţă a compartimentului, care durează până la vârsta
de 49 zile.
Ca şi în cazul puilor de găină, ţarcurile se amenajează în
ultimele 2 zile înainte de populare, după evacuarea vaporilor de
formol şi pornirea instalaţiilor de încălzire (generator de aer cald şi
aeroterme). Ţarcurile, confecţionate din panouri de PFL, au formă
rotundă şi diametrul iniţial de cca 6,3 m.
Popularea halei cu boboci de o zi
Fiecare ţarc, respectiv compartiment, se populează cu 300,
maximum 500 boboci, rezultând o densitate iniţială pe m 2 de ţarc, de
16 boboci. Efectivul folosit pentru popularea halei se calculează
folosind densitatea de 5,5 boboci/m2 de compartiment.

264
 Când bobocii au împlinit vârsta de 8 zile, se realizează prima
lărgire a ţarcurilor, reducându-se densitatea la 10 boboci/m 2 de ţarc.
Ţarcurile se extind în direcţia zonei de adăpare, situată de regulă de-
a lungul axei longitudinale a halei. În perimetrul oval, după lărgire,
ţarcurile vor integra jgheaburi de adăpare şi hrănitori tip buncăr. Prin
această măsură, se obişnuiesc bobocii să folosească hrănitorile şi
adăpătorile tipice perioadei de compartiment. Când ţarcul ajunge să
înglobeze porţiuni din zona de adăpare, grătarele acesteia se
acoperă cu covoraşe de plastic cu ochiuri mici, (ca cele utilizate în
bateriile pentru pui de carne sau puicuţe), pentru a se evita
alunecarea bobocilor sau prinderea picioarelor între grilele grătarelor.

Canal de scăldat (1 m lăţime) Canal de scăldat (1 m lăţime)

5m
Padoc betonat Padoc betonat

6m
Compartiment
Compartiment pentru Compartiment
pentru faza de creştere pentru
faza de creştere 1 - 14 zile faza de creştere
15 - 49 zile (12 boboci / m2) 15 - 49 zile
(8 boboci / m2) (8 boboci / m2)
5m

Padoc betonat Padoc betonat

Canal de scăldat (1 m lăţime) Canal de scăldat (1 m lăţime)

8m 6m 8m

Figura 14.8. Secţiune orizontală printr-un adăpost cu padoc, de capacitate

mică, utilizat la firma ''Cherry Valley'' pentru creşterea broilerilor de raţă

Echipamentul de furajare şi adăpare din ţarcuri trebuie să

ofere un front de furajare de cel puţin 1,8 cm/boboc şi un front de
adăpare de cel puţin 1,5 cm/boboc. Până spre sfârşitul perioadei de
creştere, aceste fronturi se vor mări treptat până la 5 cm, respectiv 2
cm/cap.

Asigurarea factorilor de microclimat

Regimul termic
265
 Se caracterizează prin existenţa temperaturii duble, obţinute
prin utilizarea, în paralel, până la 28 zile, cel târziu, a generatorului
de aer cald şi a eleveuzelor.
În momentul populării, în hală trebuie să se înregistreze
temperatura de 22oC, iar sub eleveuză, 32oC. Această temperatură
este satisfăcătoare numai dacă în ţarc se foloseşte un aşternut
afânat, cu foarte bune proprietăţi termoizolante, cum este cel rezultat
din amestecarea în părţi egale a rumeguşului şi talaşului de lemn.
După populare, temperaturile cresc datorită căldurii biologice,
până la 24-27oC în hală şi până la 34-35 oC sub eleveuză. Prin
ridicarea treptată a eleveuzei şi reglarea termostatului acesteia,
temperatura în ţarc se reduce progresiv până la 28 oC la o
săptămână, 26oC la două săptămâni, 22oC la trei săptămâni şi 20o C
la patru săptămâni. În paralel, temperatura din hală evoluează astfel:
scade până la 20oC la sfârşitul celei de-a doua săptămâni şi până la
18oC la sfârşitul celei de-a patra săptămâni. Acest nivel de 18 oC se
poate menţine în hală până la livrarea bobocilor, prin funcţionarea
periodică a generatorului de aer cald, care trebuie să compenseze
pierderile de căldură biologică cauzate de ventilaţia artificială a halei.
Umiditatea
Valoarea optimă pentru broilerii de raţă se situează la nivelul
de 60% în faza de demaraj şi de 70% după încetarea acesteia.
Pentru a menţine aceste valori, se impune reglarea corectă a înălţimii
adăpătorilor, pentru a împiedica bobocii să risipească apă din
adăpători sau să facă baie în ele. La nevoie, chiar se protejează
suprafaţa de apă din adăpători, cu grilaje sau cu şipci de lemn.
Întreţinerea aşternutului uscat este de mare importanţă pentru
menţinerea umidităţii normale şi reducerea degajărilor de amoniac. În
acest scop, se acoperă zilnic suprafaţa acestuia, cu un strat subţire
de aşternut proaspăt, iar dacă se administrează bobocilor masă-
verde, se recuperează zilnic resturile neconsumate de pe suprafaţa
aşternutului.

Aportul de aer

266
 Se asigură necesităţile metabolice ale bobocilor la un nivel 4-6
3
m /oră/kg greutate vie, indiferent de sezon şi de vârsta bobocilor. La
calculul necesarului de ventilatoare din dotarea halei se ţine cont de
acest parametru, de greutatea vie maximă din hală, de debitul unui
ventilator la randamentul real şi la un regim normal de utilizare (care
presupune o alternanţă de reprize de funcţionare şi de pauze pentru
fiecare ventilator).
Viteza curenţilor de aer
Se limitează la 0,1-0,2 m/sec, ţinându-se cont că bobocii sunt
sensibili la curenţii reci de aer, mai ales că îşi udă puful în timpul
adăpării.
Durata şi intensitatea luminii
Prin durata mare şi intensitatea ridicată a luminii în perioada
de ţarc se stimulează consumul de apă şi de furaje, foarte important
pentru un start puternic al bobocilor. După 2 zile de iluminat continuu,
se trece la 23 ore lumină/zi, regim păstrat până la încheierea creşterii
(figura 14.9.). Uneori se practică însă şi la broilerii de raţă iluminatul
intermitent, după programul recomandat pentru broilerii de găină. În
ce priveşte intensitatea luminii, în perioada de ţarc este necesar un
iluminat intens (50 lucşi sau 12,5 w/m2), care asigură acomodarea
rapidă a bobocilor. Ulterior, intensitatea luminoasă scade la 12 lucşi.
Furajarea broilerilor de raţă
Pe toată perioada de creştere, bobocii de raţă se furajează la
discreţie, dar se impune o restricţie calitativă, pentru economisirea
ingredientelor proteice (şroturi de soia, de floarea-soarelui, făină de
peşte), care sunt foarte costisitoare. Aceasta se concretizează prin
furajarea lor cu cel puţin două reţete de furaj combinat.
În prima fază de creştere se administrează o reţetă de furaj
combinat (starter), cu 18% PB şi 2950 kcal. Aşa cum se procedează
totdeauna în cazul broilerilor, reţeta de creştere are un conţinut mai
redus de proteină brută (16%), dar este mai bogată în energie (3050
kcal), pentru a forţa îngrăşarea lor.
Remarcaţi că bobocii de raţă pentru carne necesită un aport mai
redus de proteină decât broilerii de curcă şi de găină. Ambele reţete
se granulează (diametrul granulelor este 5 mm la prima reţetă şi 8
267
mm la a doua), atât pentru reducerea risipei de furaje, cât şi pentru
evitarea ciugulirii penajului (furajele pulverulente irită pielea şi
mucoasa respiratorie), care poate degenera în canibalism.

TOTAL ORE LUMINĂ / PERIOADĂ DE CREŞTERE: 1129

Figura 14.9. Program de iluminat continuu,

recomandat în creşterea broilerilor de raţă

După 14 zile, cea mai mare parte din tăviţele de furajare se

retrag, fiind înlocuite cu hrănitori semiautomate tip buncăr (figura
14.10.) sau cu jgheaburi de furajare, cu înălţime reglabilă, alimentate
cu lanţ transportor. O parte din tăviţe se mai păstrează până la vârsta
de 21 zile, pentru furajarea bobocilor rămaşi în urmă cu creşterea.
Dacă hala este prevăzută cu padoc, după vârsta de 4 săptămâni,
hrănitorile semiautomate se pot amplasa în padoc.
Încă de la vârsta de 8 zile se poate introduce în hrana
bobocilor masă - verde de calitate bună, fragedă şi pălită (cosită cu o
zi înainte). După vârsta de 4 săptămâni, masa verde se distribuie în
padoc, utilizându-se hrănitori speciale, formate dintr-o tavă inferioară,
cu un perete lateral rabatabil (pentru eliminarea resturilor
neconsumate) şi un coş superior de alimentare , cu pereţii laterali
oblici, formaţi din grile paralele (figura 14.11.).

268
 Figura 14.10.Hrănitoare semiautomată tip buncăr, pentru furajarea
palmipedelor cu furaje combinate, sub formă de făină sau granule

Figura 14.11. Hrănitoare tip grătar pentru

furajarea palmipedelor cu masă-verde

Subliniem că în perioada de ţarc se aplică furajarea în tainuri

mici şi dese, înlăturându-se dimineaţa resturile neconsumate.
Adăpătorile vacuumatice se spală zilnic, iar adăpătorile liniare, de
câte ori este nevoie.
Asigurarea corectă a frontului de furajare este foarte
importantă pentru obţinerea unor loturi uniforme de broileri, de la
care să se obţină în proporţie mare, carcase de calitate superioară.
Dacă bobocii sunt hrăniţi cu furaje sub formă de făină, fronturile de
furajare menţionate anterior trebuie să fie suplimentate.
Protocolul sanitar-veterinar nu prevede vaccinări în cazul
broilerilor de raţă; totuşi, în caz de necesitate, se efectuează
vaccinarea împotriva hepatitei virotice.
269
În schimb, sunt prevăzute tratamente antistres imediat după
populare, înainte de desfiinţarea ţarcurilor, de efectuarea cântăririlor
de control sau de eventuala vaccinare.
Pentru tratarea bolilor respiratorii, se poate interveni cu
eritromicină sau spiramicină. Streptomicina şi penicilina sunt eficiente
împotriva unei game mai largi de boli: holeră, salmoneloză, coriză,
omfalită (infecţia regiunii periombilicale).
Controlul bolilor parazitare garantează performanţe foarte
bune de creştere ale bobocilor: sporuri mari de greutate, obţinute cu
consumuri specifice reduse. Raţele sunt afectate de
leucocitozoonoză (protozooză), cestodoză sau tenioză (din categoria
endoparazitozelor), de aspergiloză (micoză) şi de aflatoxicoză şi
fuzarioză (micotoxicoze). Când sunt depistate asemenea afecţiuni,
se înlătură cauzele şi se instituie tratamente periodice (lunare) cu
antiparazitare specifice.
Rezultatele creşterii broilerilor de raţă
Bobocii ''Rora'' (formaţi din linii de Pekin, de provenienţă
Cherry Valley) crescuţi în ţara noastră pe aşternut permanent
realizează o greutate la livrare (7 săptămâni) de 2,68 kg, cu un
consum total de furaje combinate de 7,638 kg (Tipuriţă, D. şi col.,
1986 şi Stratulat, Gh. şi col., 1989). Kilogramul de spor greutate vie
se obţine astfel cu 2,85 kg furaj combinat. Dacă se respectă
tehnologia prezentată, mortalităţile nu depăşesc 4 %.

14.2.2. CREŞTEREA TINERETULUI DE RAŢĂ

PENTRU REPRODUCŢIE

Exceptând creşterea în baterii, toate celelalte tehnologii sunt

potrivite şi pentru creşterea tineretului de reproducţie. Ideală este
totuşi întreţinerea pe aşternut permanent, în hale prevăzute cu zonă
interioară de adăpare şi cu padoc exterior, in care se construieşte un
canal de scăldat.

270
 În cele ce urmează, ne vom referi numai la tehnologia de
creştere pe aşternut permanent. Fiind foarte asemănătoare cu cea
aplicată la broileri, vom insista numai asupra particularităţilor.
Popularea şi dotarea adăposturilor
Având în vedere durata mai mare de creştere (18 săptămâni
la Pekin şi 20-22 săptămâni la Barbarie), precum şi valoarea
comercială şi biologică mai ridicată a acestei categorii, la populare se
vor avea în vedere densităţi şi colectivităţi mai reduse decât cele
permise la broileri, pentru asigurarea confortului optim.
Compartimentele se vor popula cu 4-4,2 boboci Pekin/m 2 şi nu
se va depăşi colectivitatea de 300 capete. Spre sfârşitul perioadei de
creştere, densitatea ajunge la 3,3-3,4 capete/m 2. În cazul tineretului
de rasă Barbarie, densitatea iniţială va fi 4 capete/m 2, iar cea finală,
de 3,2 capete.
În timp ce la rasa Pekin, specialiştii acceptă creşterea
împreună a masculilor şi femelelor, într-un raport de 1:4, când este
vorba de rasa Barbarie, recomandă creşterea separată pe sexe, într-
un raport de 1:3. Este necesar să se procedeze astfel, pentru că
masculii sunt mai tardivi decât femelele, ceea ce impune utilizarea
unor masculi mai în vârstă cu 4-5 săptămâni.
Pentru obţinerea unor loturi uniforme de reproducători se
recomandă fronturi de furajare şi adăpare mai ridicate decât la
broileri. La tineretul de rasă Pekin, frontul de furajare creşte de la 1,8
cm/cap la 8 cm/cap, iar frontul de adăpare creşte de la 2 cm/cap la
2,5 cm/cap. La tineretul de rasă Barbarie, fronturile respective se
majorează cu 10-15%.
Asigurarea factorilor de microclimat
La tineretul de reproducţie se aplică până la 4 săptămâni
acelaşi program de iluminat ca la broileri. În acest moment însă,
durata luminii scade brusc la 10 ore, cu intensitatea de 12 lucşi
(figura 14.12.) sau la durata şi intensitatea luminii naturale din
sezonul respectiv.
Mai atragem atenţia că viteza curenţilor de aer poate să
crească până la 0,5 m/sec (în mod excepţional 1 m/sec), mai ales în
ultimele săptămâni de creştere.
271
 Furajarea tineretului de raţă pentru reproducţie
La vârsta de 4 săptămâni, furajarea tineretului începe să se
diferenţieze de cea a broilerilor. Pentru a imprima condiţia
corespunzătoare de reproducţie, este cazul ca acum să înceapă
furajarea restricţionată, dacă tineretul femel are greutatea standard:
970 g la linia 001, 1550 g la linia 005 şi 1260 g la hibrizii (005x001).
Prin urmare, se impune cântărirea de control a tineretului la
această vârstă. Din cauza neuniformităţii greutăţii corporale, foarte
pregnantă la această specie, se procedează la cântărirea a 10% din
efectiv (deci un procent mai ridicat decât la alte specii), după o zi
întreagă de post şi consum de apă cu premix vitaminic. Cu această
ocazie, se calculează greutatea medie a păsărilor, dar se stabileşte
şi coeficientul de variabilitate, pentru a se lua măsuri care să ducă la
omogenizarea loturilor din acest punct de vedere.

TOTAL ORE LUMINĂ / PERIOADĂ DE CREŞTERE: 1766

Figura 14.12. Program de iluminat artificial, recomandat în creşterea

tineretului de raţă pentru reproducţie

Pe baza experienţei specialiştilor din fermele Centralei pentru

Producţia Avicolă, Stratulat, Gh. şi col. (1989) fac recomandări foarte

272
precise (în ''Cartea fermierului. Creşterea păsărilor'') privind furajarea
tineretului de raţă (Pekin) destinat reproducţiei:
- pentru intervalul 5-6 săptămâni, raţiile standard sunt: 110 g la
femelele din linia 001; 120 g la femelele din linia 005 şi 115 g la
femelele hibride (005x001);
- pentru următoarele intervale de câte 2 săptămâni, raţiile cresc cu
cantităţi foarte mici faţă de intervalul anterior. Când greutatea
corporală evoluează conform standardului , la vârsta de 22
săptămâni raţia zilnică atinge 135 g;
- dacă, la oricare din cântăririle de control, se constată că tineretul
este subponderal, nu se admite o creştere mai mare de 10% a raţiei
zilnice;
- dacă, dimpotrivă, se constată că tineretul este supraponderal, nu se
admite în nici un caz reducerea raţiei; păstrarea ei constantă, până la
revenirea greutăţii aproape de valoarea standard este măsura cea
mai compatibilă cu menţinerea stării de sănătate şi de întreţinere a
păsărilor.
Alimentaţia tineretului de raţă pentru reproducţie, ca şi a
categoriilor similare de la celelalte specii de păsări, este fazială,
necesitând o reţetă starter pentru primele 2 săptămâni (cu 18% PB şi
2950 kcal, granulată la 3-5 mm diametru al granulelor), o reţetă de
creştere pentru următoarele 6 săptămâni (cu 16% PB şi 2850 kcal,
granulată la 5-8 mm) şi o reţetă de aşteptare pentru restul perioadei,
până la intrarea în ouat (cu 14% PB şi 2400 kcal, granulată la 5-8
mm).
Utilizarea furajelor granulate impune distribuirea gritului
insolubil (care este un pietriş mărunt, numit ''pietriş mărgăritar''), fie
amestecat în furaje, fie distribuit în hrănitori separate. Pentru un
individ, o cantitate de 7 g/zi. este suficientă pentru triturarea
granulelor în stomacul muscular (pipotă).
Tratamente şi vaccinări
Cele mai importante acţiuni sanitar-veterinare la raţe sunt
vaccinările împotriva hepatitei virotice, la care raţele din genul Anas
sunt deosebit de sensibile. Se efectuează două vaccinări: la 6 şi la
12 săptămâni, precedate de tratament cu vitamine. Rasa Barbarie
273
este sensibilă la o altă boală specifică palmipedelor, ''boala lui
Derzsy'', împotriva căreia tineretul se vaccinează la vârsta de 4
săptămâni.
Administrarea de premixuri vitaminice în apa de băut sau în
furaje este necesară în primele 5 zile de viaţă ale bobocilor, înainte
de orice acţiune tehnologică sau sanitar-veterinară foarte stresantă
pentru păsări, şi în mod obligatoriu, timp de 5 zile înainte de
transferul în hala de adulte. Tratamentul împotriva bolilor parazitare,
prevenirea şi combaterea bolilor bacteriene se efectuează ca şi la
broilerii de raţă, cu precauţii la utilizarea coccidiostaticelor, pentru că
unele produc hemoragii (trebuie asociate cu vitamina K), iar altele
afectează dezvoltarea gonadelor.
Rezultatele creşterii tineretului de raţă pentru reproducţie
Furajarea controlată (cu respectarea regulilor prezentate mai
sus) conduce la obţinerea unor loturi de femele cu bună condiţie de
reproducţie, caracterizate prin următoarele greutăţi standard la vârsta
de 18 săptămâni: 1964 g la linia 001; 2404 g la linia 005 şi 2184 g la
femelele hibride (005x001). Dinamica de creştere la tineretul de rasă
Barbarie este redată în figura 14.13.

Figura 14.13. Dinamica masei corporale (g) la tineretul de rasă Leşească

(Barbarie), crescut pentru reproducţie

Dacă se respectă tehnologia de creştere, mortalitatea nu

depăşeşte 5% şi se reformează cca 10% din efectiv. În această

274
categorie intră păsările cu abateri importante de la greutatea
standard, cu o stare necorespunzătoare de sănătate sau cu defecte
de exterior.

ÎNTREBĂRI:

1. Care este boala virală comună gâştelor şi raţelor din rasa

Leşească?
2. Care sunt criteriile după care se face bonitarea tineretului de gâscă
pentru reproducţie la vârsta de 8 săptămâni?
3. Care sunt parametrii de care se ţine cont la calcularea numărului
de hrănitori, adăpători şi cuibare de ouat pentru gâşte adulte de
reproducţie?
4. Ce caracteristici are canalul de scăldat care trebuie construit în
padocul halei pentru gâşte adulte de reproducţie?
5. Cu cât timp înainte de declanşarea ouatului se constituie loturile de
gâşte de reproducţie?
6. De ce se practică, în cazul broilerilor de rasă Leşească, creşterea
separată pe sexe?
7. Ce măsuri se iau în halele de raţe, pentru menţinerea în stare
uscată a suprafeţei aşternutului?
8. Care sunt bolile parazitare frecvente la raţe?

275