LECŢIA 13

12.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA

CICLURILOR ESTRALE ŞI A
OVULAŢIILOR LA TAURINE
INTRODUCERE

Cuvinte cheie: inducere estru, sincronizare estru,

sincronizare ovulaţii, PMSG, CIDR, PRID, PgF2 α

Depistarea corectă a vacilor în călduri pune mari probleme în

managementul unei cirezi de vaci. Aproximativ 50% din ciclurile
estrale nu sunt observate. Aceasta micşorează numărul ocaziilor
pentru însămânţarea artificială, determinând însemnate pierderi
economice.
Circa 30% din călduri au o durată mai scurtă de 12 ore, fiind
necesare câteva observaţii pe zi pentru depistarea unui număr cât
mai mare de vaci în călduri.
Eficienţa activităţii de reproducţie într-o fermă de vaci se
reflectă în profituri. La vacile de lapte, un C.I. de 12-13 luni este
considerat optim, cu un interval de timp de la fătare până la
însămânţarea fecundă de 85 de zile. Deoarece, toate vacile sunt în
anestru post-partum, pe o perioadă variabilă de timp şi cu rate de
fecunditate de 50-60%, este esenţială reluarea activităţii ciclice a
ovarelor cât mai repede şi IA la căldurile apărute spontan în
intervalul 45-85 de zile.
La vaci, inducerea şi sincronizarea estrului este o alternativă
la depistarea căldurilor, permite reducerea duratei anestrului post-
partum, astfel încât fiecare vacă să aibă o fătare pe an.
La viţele, sincronizarea estrului şi a ovulaţiilor permite
valorificarea ciclurilor estrale, care apar la vârsta de 12 luni, în
scopul obţinerii de fătări timpurii, la 2 ani sau la 2,5 ani.
Dirijarea biotehnică a ciclurilor estrale oferă perspectiva
grupării fătărilor într-o anumită perioadă a anului, în funcţie de
cerinţele zootehnice şi economice:
- preţul laptelui, care este maxim în timpul iernii
(decembrie, ianuarie);

133
 - începerea păşunatului – fătările din iarnă sunt mai dorite
deoarece viţeii pot consuma masă verde, începând din
primăvară, iar în toamnă sunt destul de mari pentru a
suporta o variaţie în furajare şi, chiar, un nivel alimentar
inferior;
- reducerea perioadei de supraveghere a fătărilor, atunci
când fătările sunt grupate;
- uşurarea depistării femelelor în călduri, care este mai
dificilă în perioada de stabulaţie, prin însămânţarea la
termen fix.

DEZVOLTARE

12.2.2. PRINCIPIILE TRATAMENTELOR DE

INDUCERE ŞI SINCRONIZARE A ESTRULUI

Sincronizarea ciclurilor estrale şi a ovulaţiilor se pune diferit,

în funcţie de activitatea ovariană a femelelor.
La femele ciclice, care prezintă activitate ovariană, cu sau
fără manifestarea căldurilor (ovulaţii silenţioase), se acţionează prin
controlul duratei de funcţionare a corpului galben cu ajutorul
substanţelor luteolitice (PgF2  sau analogii săi sintetici). De
asemenea, pot fi utilizate şi gestagenele pentru blocarea şi apoi
deblocarea eliberării hormonilor gonadotropi antehipofizari.
Tratamentele de sincronizare se efectuează la femele care se
găsesc în diferite stadii ale ciclului estral.
Dacă se doreşte ca declanşarea estrului să se producă
sincronizat, la sfârşitul tratamentului cu gestagene, este necesară
regresia corpilor galbeni care s-au putut forma şi care inhibă
eliberarea hormonilor gonadotropi hipofizari. În consecinţă, este
necesar ca durata tratamentului cu gestagene să fie tot atât de lungă
ca şi durata de funcţionare a corpului galben (16-17 zile), în aşa fel
încât, la terminarea tratamentelor, toate vacile să se găsească în
stadiul de proestrus.
Se poate reduce durata tratamentului cu gestagene, cu
condiţia ca la sfârşitul tratamentului toţi corpii galbeni să fie
involuaţi. În general, se accelerează involuţia corpilor galbeni cu
ajutorul substanţelor antiluteotrope (estrogeni) sau luteolitice.
Astfel, administrarea Valerianatului de estradiol, în prima zi a
tratamentului cu gestagene, permite scurtarea tratamentului la 9-12
zile.
Referitor la prostaglandine, acestea sunt ineficiente în
primele 5 zile ale fazei luteale şi în faza foliculară a ciclului estral.

134
În cazul femelelor ciclice, nu se cunoaşte cu exactitate stadiul
ciclului estral şi, o singură administrare de PgF 2 , nu induce estrul
şi ovulaţiile la toate femelele stimulate. Pentru a se induce estrul la
toate femelele tratate, se aplică două scheme de tratament:
a) Se administrează două injecţii cu analogi sintetici ai PgF2 
la interval de 10-12 zile. Dacă prima administrare a PgF 2  a fost
eficientă, se produce regresia corpului galben, urmată de o nouă
creştere foliculară, ovulaţie şi formarea unui nou corp galben.
Acesta va fi lizat de a doua administrare a PgF2 , care se va situa în
stadiul de 7-8 zile al acestuia. Dacă prima administrare a PgF 2  nu
a fost eficientă, a doua va fi, deoarece intervine în a doua parte a
fazei luteale. În felul acesta, toate vacile vor fi sincrone reproductiv
după a doua intervenţie cu PgF2 .
b) Se combină un tratament progestativ scurt (9-10 zile) cu o
singură administrare de PgF2 , cu 48 de ore înainte de terminarea
tratamentului cu gestagene. În astfel de cazuri, PgF2  fie că este
ineficientă, deoarece corpul galben a regresat în mod natural, fie are
acţiune luteolitică, deoarece intervine după a 6-a zi a fazei luteale.
La femelele aciclice, care prezintă un anestru datorat
inactivităţii ovariene. În acest caz, trebuie indus estrul, printr-un
blocaj al complexului hipotalamo-hipofizar cu gestagene, urmat de
deblocarea acestuia prin efectul “rebound” de la sfârşitul
tratamentului.
Aceste cazuri sunt întâlnite la vaci după fătare (anestru post-
partum). După fătare, femelele nu au corpi galbeni funcţionali,
exceptând anestrul datorat afecţiunilor uterine, deci, progesteronul
endogen nu împiedică sincronizarea, iar recurgerea la
prostaglandine este inutilă.
În aceste situaţii, durata tratamentelor cu gestagene poate fi
scurtată la 7-9 zile. Ovulaţia se produce, în general, la 48-72 de ore
de la terminarea tratamentului cu gestagene. Foliculogeneza poate fi
“relansată” prin administrarea unei doze mici de PMSG, la sfârşitul
tratamentului.

12.2.3. METODE DE INDUCERE ŞI SINCRONIZARE A

ESTRULUI

12.2.3.1. Sincronizarea estrului cu PgF2 

În general, vacile dintr-o grupă se găsesc în diferite stadii ale

ciclului estral şi numai 70-75% din aceste vor intra în călduri după
administrarea unei singure doze de PgF2 . Pentru a realiza

135
sincronizarea estrului la întreaga grupă, se administrează a doua
doză de PgF2 , la interval de 10-14 zile. Deoarece sincronizarea
numai cu prostaglandine nu este perfectă, se recomandă două IA, la
72 şi 96 de ore de la a doua administrare de PgF 2 . Acest procedeu
se poate aplica şi la viţele în vârstă de cel puţin 15-18 luni.
Doza luteolitică pentru analogii sintetici ai PgF 2 
(Cloprostenol) este de 500 mcg, iar pentru PgF2  naturală
(Dinoprost) este de 20-30 mg.
Rezultatele tratamentelor cu PgF2 sunt mai slabe la vaci,
comparativ cu viţelele. Tratamentele cu PgF2 sunt mai eficiente
dacă sunt combinate cu depistarea estrului. Nu sunt diferenţe
semnificative în inducerea şi sincronizarea estrului între
tratamentele efectuate cu PgF2 naturală (25 mg Dinoprost) şi cele
cu analog sintetic (500 mcg Cloprostenol): 90% din vacile stimulate
cu Cloprostenol manifestă călduri după 2-4 zile de la a 2-a
administrare şi 87% din cele tratate cu Dinoprost.
S-a constatat că stadiul ciclului estral influenţează răspunsul
la tratamentele cu PgF2. TANABE (1984) a injectat 200 de viţele
cu PgF2 în ziua a 7-a, a 11-a sau a 15-a a ciclului. Procentul
viţelelor care au manifestat estru până la 80 de ore de la
administrare tinde să crească cu stadiul ciclului estral (86%; 90% şi
98% corespunzător zilelor 7, 11 şi 15). Estrul a apărut mai târziu şi
a fost depistat pe un interval mai larg de timp la viţelele tratate în
ziua a 11-a. Manifestarea estrului la 72 de ore de la administrare a
fost mai mare la viţelele tratate în ziua a 7-a (100%) sau ziua a 15-a
(95,5%) a ciclului, comparativ cu ziua a 11-a (48,9%). Doar 13,3%
din viţelele tratate în ziua a 11-a au manifestat estrul sincron (într-
un interval de 24 de ore), comparativ cu 88,4% şi 73,5% din viţelele
stimulate în zilele 7 şi 15. Estrul s-a declanşat după 48 de ore la
viţelele stimulate în ziua a 7-a şi la 72 de ore la cele stimulate în
zilele 11 şi 15.
Nivelurile diferite ale progesteronului dinaintea tratamentelor
pot influenţa fecunditatea. FOLMAN (1990) a observat că vacile
care au rămas gestante după estrul indus au avut niveluri mai
ridicate ale progesteronului în cursul fazei luteale precedente, faţă
de cele care nu au rămas gestante. Semnificativ mai multe
primipare tratate la interval de 14 zile au rămas gestante în
maximum 30 de zile de la sincronizare, comparativ cu cele tratate la
interval de 11 zile. PRID–urile introduse la 8 zile după prima
injecţie cu PgF2 au ridicat numărul vacilor care au rămas gestante,
probabil prin îmbunătăţirea fecundităţii vacilor cu concentraţie
scăzută de progesteron.

136
 PHATAK (1991) a studiat efectul implicării practicianului în
managementul unei cirezi de 700 de vaci. Practicianul a controlat în
fiecare luni şi a administrat PgF2 tuturor vacilor apte de
reproducţie care au prezentat un corp galben pe ovar. În fiecare joi
şi vineri a observat vacile şi le-a însămânţat pe cele care au
manifestat estrul. Personalul fermei le-a însămânţat pe cele care au
manifestat estrul în celelalte zile. Media intervalului de timp de la
fătare până la însămânţarea fecundă, pentru toate vacile, s-a redus
de la 120 de zile la 98 de zile.
S-a studiat şi potenţialul managerial al unui program care
combină IA planificată cu cea efectuată la depistarea estrului.
KAIM (1990) a însămânţat viţele după sincronizarea estrului cu
PgF2, (a) la depistarea estrului sau (b) la termen fix (72 de ore de
la a 2-a administrare a PgF2), cu repetarea IA la 96 de ore dacă
estrul nu a fost observat cu cel puţin 6 ore înaintea primei IA şi a 3-
a IA dacă a fost observat şi după a 2-a IA programată (96 de ore).
Aproximativ 13% din viţelele grupului (a) nu au fost observate în
călduri după sincronizare, aşa că prima IA a înregistrat o întârziere
medie de 9 zile faţă de cea a lotului (b), cu IA programată. Grupul
(b) a înregistrat cu 40% mai multe IA/concepţie.
Altă încercare de îmbunătăţire a ratelor de concepţie şi
reducere a numărului de IA a fost evitarea, pe cât posibil, a
însămânţării unei vaci care nu a ovulat în intervalul stabilit
însămânţării programate. S-au recoltat probe de lapte înaintea
însămânţării programate, iar IA nu s-a efectuat atunci când
concentraţia progesteronului a fost mai mare de 2 ng/ml lapte. Rata
concepţiei a fost semnificativ mai mare, comparativ cu lotul de vaci
însămânţate fără să se ţină seama de concentraţia progesteronului.
Tabelul 14
Sincronizarea estrului la vaci cu analogi sintetici ai PgF2
(după INTERVET-Olanda)

Ziua Varianta
I II III
0 Prima admin. a Administrare a ETR şi admin. a
2ml Prosolvin 2ml 2ml Prosolvin la
Prosolvin femelele cu CL
2-4 - IA la manifestarea IA la manifestarea
estrului estrului sau la 72 şi
96
de ore de la admin.
Prosolvinului
11 A doua admin. a Admin. a 2 ml Administrarea a 2 ml
2ml Prosolvin Prosolvin Prosolvin la femelele

137
 la femelele care neînsămânţate
nu au
manifestat călduri
13-15 IA la manifestarea IA la manifestarea IA la manifestarea
estrului sau la 72 şi estrului estrului sau la 72 şi
96 sau la 72 şi 96 de ore 96
de ore de la admin. de de ore de la admin.
Prosolvinului la admin. Prosolvin Prosolvinului
După Observarea repetării manifestării căldurilor la femelele nefecundate
ziua
a15-a
Notă: Prosolvin – 1ml conţine 250 mcg Cloprostenol
ETR – examen transrectal
CL – corp luteal

Există şi posibilitatea unor efecte secundare tratamentului cu

PgF2. CORDENAS (1991) a constatat o creştere a duratei ciclului
estral după tratamentele cu PgF2. Lungimea medie a duratei
ciclului spontan a fost de 22,7 zile, 92% dintre cicluri au fost
cuprinse între 17 şi 25 de zile. După două tratamente cu PgF 2, la
interval de 14 zile, durata medie a ciclului a fost de 24,2 zile şi doar
71% din cicluri au fost cuprinse în intervalul 17-25 de zile. Dacă
progesteronemia a fost mai mare de 1 ng/ml de plasmă, în
momentul primei administrări de PgF2, ciclul consecutiv celei de-
a doua administrări a fost mai lung (26 de zile), faţă de 22,6 zile la
vacile cu mai puţin progesteron la prima administrare.
MORELL (1991) a constatat un aparent declin al fecundităţii
viţelelor, după sincronizări repetate cu Cloprostenol.

12.2.3.2. Sincronizarea estrului cu gestagene

a) Metoda implantelor subcutane

Implantul subcutan este confecţionat din cauciuc siliconat

(3x8mm), impregnat cu 3 mg Norgestomet. Frecvent se utilizează
preparatele Syncro Mate B sau Crestar. O doză constă dintr-un
implant impregnat cu 3 sau 6 mg Norgestomet şi 2 ml soluţie
injectabilă ce conţine 3 sau 6 mg Norgestomet şi 5-10 mg
Valerianat de estradiol.
Implantul se inseră subcutan pe partea externă a urechii şi se
menţine timp de 9-110 zile. Odată cu introducerea implantului, se
administrează i.m. şi soluţia injectabilă. Implantul eliberează
Norgestomet care supresează eliberarea hipofizară a
gonadotropinelor (FSH şi LH). Norgestometul din soluţia
injectabilă are un efect inhibitor imediat al hipofizei, iar

138
Valerianatul de estradiol previne o posibilă dezvoltare a unui corp
galben sau induce regresia acestuia la femelele care prezintă un
corp galben funcţional.
La viţele este suficientă o singură IA la 48 de ore după
retragerea implantului, iar la vaci, la 56 de ore.
Redăm câteva procedee de tratament cu Syncro Mate B
propuse de Firma INTERVET-Olanda:

La viţele din rase de lapte

Introducerea Retragerea
IA
Implantului implantului

Durata menţinerii implantului 48 de ore

9-10 zile

Administrare soluţie
Syncro Mate B

Fig. 16. Sincronizarea estrului la viţele cu Syncro Mate B.

Tabelul 15

Relaţia dintre momentul aplicării implantelor, retragerea acestora

şi însămânţarea artificială
Durata tratamentului: 9 zile Durata tratamentului:10 zile
Introdu- Retragerea IA la 48 de Introdu- Retragerea IA la 48 de
cerea implantelor ore cerea implantelor ore
implantelor implantelor
Luni Miercuri Vineri Luni Joi Sâmbătă
Marţi Joi Sâmbătă Marţi Vineri Duminecă
Miercuri Vineri Duminecă Miercuri Sâmbătă Luni
Joi Sâmbătă Luni Joi Duminecă Marţi
Vineri Duminecă Marţi Vineri Luni Joi
Sâmbătă Marţi Joi Duminecă Miercuri Vineri
Duminecă Marţi Joi Duminecă Miercuri Vineri

139
 La vaci din rase de lapte

Introducerea Retragerea
IA
Implantului implantului

Durata menţinerii implantului 56 de ore

9-10 zile
48 ore

Administrare Administrare Administrare

soluţie 2 ml Prosolvin 300-500 UI
Syncro Mate B PMSG

Fig. 17. Sincronizarea estrului la vaci cu Syncro Mate B.

Tabelul 16
Relaţia dintre momentul aplicării implantelor, retragerea acestora
şi însămânţarea artificială

Durata tratamentului: 9 zile

Introducerea Administrare Retragerea IA la 56 de ore
implantelor Prosolvin implantelor
Luni Luni Miercuri Vineri
Marţi Marţi Joi Sâmbătă
Miercuri Miercuri Vineri Duminecă
Joi Joi Sâmbătă Luni
Vineri Vineri Duminecă Marţi
Sâmbătă Sâmbătă Luni Miercuri
Duminecă Duminecă Marţi Joi
Durata tratamentului: 10 zile
Luni Marţi Joi Sâmbătă
Marţi Miercuri Vineri Duminecă
Miercuri Joi Sâmbătă Duminecă
Joi Vineri Duminecă Marţi
Vineri Sâmbătă Luni Miercuri
Sâmbătă Duminecă Marţi Joi
Duminecă Luni Miercuri Vineri

140
 b) Metoda spiralelor vaginale

Spiralele vaginale sunt cunoscute sub denumirea de PRID

(Progesterone Releasing Intravaginal Device – Dispozitiv
intravaginal de eliberare a progesteronului). Spirala, confecţionată
din oţel inoxidabil, este acoperită cu un cauciuc siliconat impregnat
cu 1,5 g Progesteron. La capătul anterior al spiralei este ataşată o
capsulă de gelatină care conţine 10 mg Benzoat de estradiol, iar la
celălalt capăt este fixat un şiret de nylon, care serveşte la retragerea
spiralei.
Spirala se introduce cu un speculum tubular şi se menţine
intravaginal timp de 12 zile. Însămânţarea artificială se efectuează
la 56 de ore de la retragerea spiralei.

12.2.3.3. Sincronizarea estrului cu gestagene şi PgF2

Se recomandă la vacile de lapte şi constă din introducerea

unui implant cu Norgestomet timp de 9-10 zile, administrarea unui
analog sintetic al PgF2, cu 48 de ore înainte de retragerea
implantului şi administrarea unei doze de 300-500 UI PMSG la
retragerea implantului. Se efectuează o singură IA la 56 de ore de le
retragerea implantelor.

Concluzii

Dintre agenţii luteolitici, PgF2 şi analogii săi sintetici s-au

dovedit cei mai eficienţi în controlul estrului la vaci.
Până în prezent nu s-a stabilit un protocol de tratament care
să permită sincronizarea estrului cu suficientă precizie, încât să se
obţină nivele ridicate de reuşită cu IA programată.
Tratamentele de sincronizare cu PgF2 sunt mai eficiente
dacă se face detectarea estrului înainte şi/sau după administrare,
determinarea progesteronului din lapte sau examen transrectal.
Aceste manopere complementare încarcă nota de plată.
Tratamentul cu gestagene necesită asocierea cu un agent
luteolitic, pentru a fi eficiente. Se pare că asocierea gestagenelor cu
PgF2 este procedeul cel mai eficient de sincronizare a estrului la
vaci.

141
 12.3. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA
CICLURILOR ESTRALE ŞI A OVULAŢIILOR
LA SUINE

Anestrul de lactaţie, caracteristic suinelor, precum şi durata

perioadei de aşteptare de la înţărcarea purceilor până la monta
fecundă, constituie principalele obstacole în intensivizarea
reproducţiei la această specie. Este de dorit să se poată mări
numărul de fătări/scroafă/an, prin scurtarea duratei acestor perioade.
Înţărcarea timpurie (sub 21 de zile) reduce durata anestrului
de lactaţie, dar are şi o serie de influenţe negative: prelungirea
perioadei de aşteptare de la înţărcarea purceilor până la monta
fecundă, scăderea procentului de fecunditate, înmulţirea cazurilor
de ovare chistice.
În condiţii naturale, procentul de fecunditate şi intervalul
înţărcare-călduri sunt cele mai favorabile în lunile octombrie şi
noiembrie. Se constată o scădere din ianuarie până în martie, după
care se ameliorează în primăvară. Cele mai slabe rezultate se obţin
în lunile iulie, august şi septembrie, datorită căldurilor excesive.

12.3.1. INDUCEREA BIOTEHNICĂ A PUBERTĂŢII

LA SCROFIŢE

Contactul zilnic cu vierul este metoda cea mai eficientă de a

grăbi apariţia pubertăţii la scrofiţe. Mirosul de vier este elementul
cel mai important al acestui contact. Expunerea scrofiţelor în vârstă
de 160 de zile în contact cu vierul, timp de 30 de minute pe zi,
poate grăbi apariţia primelor călduri cu cca 3 săptămâni.
Stimulii tactili optimi se obţin prin contact direct, rât la rât, la
un perete format din bare metalice. În aceste scop, boxa fiecărui
vier va trebui să se învecineze pe 2-3 laturi cu boxele scrofiţelor.
Cele mai bune rezultate se obţin prin introducerea unui vier tânăr
într-o boxă de scrofiţe, cca 1 oră pe zi, sub supraveghere.
Pubertatea poate fi indusă şi prin metode hormonale. Astfel,
scrofiţelor în vârstă de 5,5-6,5 luni, în greutate de70-90 kg, li se pot
administra 400 UI PMSG şi 200 UI hCG. Căldurile se manifestă
după 3-5 zile de la tratament. Această stimulare nu este indicată
scrofiţelor în plină activitate a ovarelor, deoarece rezultă călduri
nesincronizate, adesea sterile.
Intervenţiile hormonale sunt necesare la scrofiţele cu
pubertate întârziată, în vârstă de 8-9 luni şi la cele cu anestru
postpuberal. În aceste cazuri se vor injecta 1000 UIPMSG sau 10

142
ml SIG (NĂFORNIŢĂ, M. şi colab., 1988; PĂCALĂ, N. şi colab.
1988).

12.3.2. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA ESTRULUI

LA SCROAFE

Terapia hormonală la scroafe este indicată în scopul reducerii

intervalului dintre fătări sau pentru creşterea numărului de purcei la
o fătare.
În general, la cca 90% din scroafe, căldurile apar în primele
10 zile de la înţărcarea purceilor, cu o frecvenţă mai mare între a 4-
a şi a 6-a zi. În lunile de vară, intervalul mediu de timp între
înţărcare şi monta fecundă este de 18-20 de zile (KRUFF, 1984).
Pentru reducerea intervalului de la înţărcare până la monta
fecundă, precum şi pentru manifestarea grupată a căldurilor,
scroafelor înţărcate la 35 sau 42 de zile li se administrează 400 UI
PMSG şi 200 UI hCG. Se obţine astfel o rată de gestaţie de cca
94%, reducându-se la jumătate perioada dintre înţărcare şi montă
(în medie 5 zile) şi dintre înţărcare şi monta fecundă (6,5 zile).
Această metodă biotehnică se recomandă la scroafele primipare, la
cele slăbite şi în general la toate categoriile de scroafe în anotimpul
călduros.
În celelalte perioade ale anului, se aplică aceeaşi terapie (400
UI PMSG şi 200 UI hCG), numai la scroafele care nu s-au montat
în primele 10 zile de la înţărcare. În acest caz, rata gestaţiilor ajunge
la cca 98%.
La scroafele adulte, se pot sincroniza căldurile printr-o
inhibiţie temporară a axului hipotalamo-hipofizar, cu ajutorul
gestagenelor. Rezultatele cele mai bune s-au obţinut cu Metalibur,
administrat în furaje timp de 20 de zile, în doze zilnice de 20 mg.
La 24 de ore de la terminarea tratamentului cu Metalibur, se
administrează 1000 UI PMSG, iar după 4 zile 500 UI hCG. La 90%
dintre scroafe, căldurile ovulatorii apar între a 5-a şi a 7-a zi de la
terminarea tratamentului cu gestagene.
În situaţia în care se practică IA, se injectează 1000 UI
PMSG la 24 de ore de la înţărcarea purceilor, iar după 72 de ore
500 UI hCG. La 24 de ore de la administrarea hCG se efectuează
IA. Cele mai bune rezultate se obţin dacă IA se face atunci când
scroafele prezintă reflexul de imobilitate.
PgF2 este utilizată mai puţin în vederea dirijării estrului şi
ovulaţiilor la scroafe. La această specie, faza luteală are o durată de
14-15 zile, iar efectul luteolitic al PgF2 este variabil, în funcţie de
vârsta corpilor galbeni. Aceştia nu regresează dacă PgF 2 este

143
administrată înainte de a 12-a zi a ciclului. La suine, corpii galbeni
sunt sensibili la PgF2 doar 2-3 zile, începând cu ziua a 12-a a
ciclului estral.
Deoarece efectul luteolitic al PgF2 sau al analogilor sintetici
este corelat cu vârsta corpilor galbeni, perioada în care PgF 2 poate
fi utilizată cu succes în sincronizarea estrului este foarte scurtă,
comparativ cu alte specii. Pentru a depăşi această dificultate, se
practică un tratament cu gestagene de prelungire a fazei luteale,
după care se administrează o doză luteolitică (175 mcg) de
Cloprostenol.
Un fenomen obişnuit în crescătoriile mari de porci, îl
constituie prezenţa unor scroafe şi scrofiţe care, considerate ca
gestante pe motivul nerepetării căldurilor după montă, se dovedesc
a fi negestante la examenul clinic al gestaţiei care se efectuează la
90-95 de zile, fenomen cunoscut ca “falsă gestaţie” sau
“pseudogestaţie”. Controlul pseudogestaţiei este important în
crescătoriile de porci, pentru a reduce la minimum intervalul dintre
fătări. Se recomandă un prim examen de diagnostic al gestaţiei la
28-30 de zile de la montă, prin utilizarea aparatului cu ultrasunete.
Scroafele care la acest examen nu sunt diagnosticate cu certitudine
ca gestante, vor fi reexaminate de două ori în următoarele 5 zile.
Dacă toate cele 3 explorări ultrasonice sunt negative, se vor injecta
la fiecare scroafă câte 1000-1500 UI PMSG. Se vor reforma
scroafele care nu revin în călduri după acest tratament.

REZUMARE

Sincronizarea ciclurilor estrale şi a ovulaţiilor se pune diferit,

în funcţie de activitatea ovariană a femelelor.
La femele ciclice, care prezintă activitate ovariană, cu sau
fără manifestarea căldurilor (ovulaţii silenţioase), se acţionează prin
controlul duratei de funcţionare a corpului galben cu ajutorul
substanţelor luteolitice (PgF2  sau analogii săi sintetici). De
asemenea, pot fi utilizate şi gestagenele pentru blocarea şi apoi
deblocarea eliberării hormonilor gonadotropi antehipofizari.
Tratamentele de sincronizare se efectuează la femele care se
găsesc în diferite stadii ale ciclului estral.
La femelele aciclice, care prezintă un anestru datorat
inactivităţii ovariene. În acest caz, trebuie indus estrul, printr-un
blocaj al complexului hipotalamo-hipofizar cu gestagene, urmat de
deblocarea acestuia prin efectul “rebound” de la sfârşitul
tratamentului.

144
 În general, vacile dintr-o grupă se găsesc în diferite stadii ale
ciclului estral şi numai 70-75% din aceste vor intra în călduri după
administrarea unei singure doze de PgF2 . Pentru a realiza
sincronizarea estrului la întreaga grupă, se administrează a doua
doză de PgF2 , la interval de 10-14 zile. Acest procedeu se poate
aplica şi la viţele în vârstă de cel puţin 15-18 luni.
Doza luteolitică pentru analogii sintetici ai PgF 2 
(Cloprostenol) este de 500 mcg, iar pentru PgF2  naturală
(Dinoprost) este de 20-30 mg.
Implantul subcutan este confecţionat din cauciuc siliconat
(3x8mm), impregnat cu 3 mg Norgestomet. Frecvent se utilizează
preparatele Syncro Mate B sau Crestar. O doză constă dintr-un
implant impregnat cu 3 sau 6 mg Norgestomet şi 2 ml soluţie
injectabilă ce conţine 3 sau 6 mg Norgestomet şi 5-10 mg
Valerianat de estradiol.
Pubertatea la scrofiţe poate fi indusă şi prin metode
hormonale. Astfel, scrofiţelor în vârstă de 5,5-6,5 luni, în greutate
de70-90 kg, li se pot administra 400 UI PMSG şi 200 UI hCG.
Căldurile se manifestă după 3-5 zile de la tratament. Această
stimulare nu este indicată scrofiţelor în plină activitate a ovarelor,
deoarece rezultă călduri nesincronizate, adesea sterile.
Intervenţiile hormonale sunt necesare la scrofiţele cu
pubertate întârziată, în vârstă de 8-9 luni şi la cele cu anestru
postpuberal.
Pentru reducerea intervalului de la înţărcare până la monta
fecundă, precum şi pentru manifestarea grupată a căldurilor,
scroafelor înţărcate la 35 sau 42 de zile li se administrează 400 UI
PMSG şi 200 UI hCG.

CHESTIONAR

1. Care sunt principiile şi procedeele de inducere şi

sincronizare a ciclurilor estrale şi a ovulaţiilor la bovine?
2. Care sunt procedeele de inducere şi sincronizare a estrului
şi ovulaţiilor la bovine?
3. Care sunt principiile şi procedeele de inducere şi
sincronizare a ciclurilor estrale şi a ovulaţiilor la suine?
4. Care sunt procedeele de inducere şi sincronizare a estrului
şi ovulaţiilor la suine?
5. Cum se poate induce pubertatea la scrofiţe?

145