SEMINAR 2 - POZITIILE FUNDAMENTALE SI EXERCITII FOLOSITE IN

RECUPERAREA DEFICIENTELOR

Exercitiile statice corective constau fie din POZITII fie din CONTRACTII IZOMETRICE.
Pozitiile sunt asigurate de contractii musculare statice care fixeaza trunchiul si segmentele sale
mentinandu-le impotriva gravitatiei sau a altor forte mecanice care tind sa modifice raporturile
dintre ele.
Pozitiile de lucru se impart in: POZITII FUNDAMENTLE si DERIVATELE LOR
POZITIILE - dupa atitudinea corpului in timpul mentinerii pot fi:
- CORECTE - cand se respecta atitudinea normala, globala sau segmentara)
- CORECTIVE - cand se realizeaza o corectare partiala a deficientei globale sau
segmentare
- HIPERCORECTIVE - cand se obtine mai mult decat corectarea pozitiei

POZITIA STAND se mai numeste si ORTOSTATISM, are o baza de sustinere redusa, limitata la
contactul talpilor cu solul. Este o pozitie putin stabila, si angreneaza in contractia statica o mare
parte din muschii planului posterior ai corpului (de la muschii cefei ai spatelui , posterior ai
coapsei si gambei ).
Pozitia stand este mult utiliazata ptr CORECTAREA DEFORMATIILOR TORACELUI SI
SPATELUI, MEMBRELOR SUPERIOARE SI INFERIOARE, si mai ales sub forma pozitiilor
derivate.

POZITIA PE GENUNCHI: se mentine mai greu cu trunchiul vertical, intr-un cat proiectia
centrului de greutate pe suprafata de sprijin este excentrica. In gimnastica corectiva se foloseste
in special, pozitia derivate cu sprijin pe palme (PATRUPEDIE) ptr ca asigurand orizontalizarea
coloanei vertebrale, o elibereaza de functia statica in mentinerea echilibrului si ii mareste
amplitudinea miscarilor. Ea este mult utiliazata in corectarea deviatiilor coloanei vertebrale si a
toracelui. Prin stabilitatea pe care o ofera intregului corp, este indicata in reeducarea tulburarilor
de echilibru si coordonare.

POZITIA SEZAND: ofera corpului o buna stabilitate ptr ca efortul muscular necesitat de
mentinerea echilibrului este redus, suprafata de sprijin este mai mare, iar centru de greutate se
apropie de suprafata de sprijin. In aceasta pozitie, bazinul se apropie ca inclinare de planul
orizontal, iar curbura lordotica, se indreapta sau se poate chiar inversa (hipercorecta). Pozitia
sezand poate fi folosita ca pozitie initiala, ptr exercitii de trunchi si membre superioare dar si ptr
efctuarea exercitiilor de respiratie diafragmata.

POZITIA CULCAT – este pozitia cu suprafata de sprijin mai mare, iar coloana vertebrala nu mai
mare rolul de sustinere si mentinere a verticalitatii corpului si de aceea miscarile de trunchi se
efectueaza cu amplitudine marita in toate planurile de miscare, la nivelul fiecarei regiuni.
Pozitiile derivate sunt deasemenea folosite ptr corectarea deficintelor coloanei vertebrale si
spatelui, toracelui si abdomenului, membre sup si membre inf.

POZITIA ATARNAT: singura poz fundamentala, in care sprijinul se afla deasupra centrului de
greutate. Aceasta pozitie se mentine prin forta musculara a membrelor superioare si a centurii
scapulare. Capul si gatul sunt usor inclinate inapoi , toracele proemina, abdomenul este aplatizat
iar membrele inf intr-o usoara extensie. Pozitia atarnat se foloseste ptr corectarea deviatiilor
coloanei vertebrale si spatelui in deformatii ale abdomenului, si ale membrelor inf si sup.

EXERCITIILE FIZICE DINAMICE CU CARACTER CORECTIV

Se pot sistematiza astfel:
1. exercitii active de cap si gat, trunchi, membre sup /inf, executate liber sau cu ingreuiere
2. exercitii de respiratii cu caracter corectiv
3. exercitii aplicative cu caracter corectiv
4. exercitii de redresare, pasive, pasivo-active, active
5. exercitii de relaxare a grupelor musculare, contracturate, scurtate
Din grupa exercitiilor active fac parte:
- exercitii active cu segmentul deficient
- exercitii cu segmente invecinate care amplifica miscarile coorective ale deficientei
primare (lordoza).
Exercitiile active vor fi foarte bine localizate numai la segmentul deficient pentru a nu crea alte
deficiente compensatorii. Aceste miscari pot fi executate cu ingreuiere (mingi medicinale,
bastoane, gantere) sau impotriva unei rezistente.
Exercitiile de respiratie cu caracter corectiv se executa din pozitii stabile, se pot executa liber
sau in timpul exercitiilor de trunchi si membre superioare, din pozitii simetrice sau asimetrice,
care sa nu stanjeneasca miscarile toracelui. Exercitiile de respiratie se vor introduce la sfarsitul
partii introductive (incalzire) si in partea fundamentala a lectiei dupa exercitiile corective mai
grele.
Exercitii aplicative cu caracter corectiv: exercitiile aplicative se folosesc pentru educarea sau
reeducarea deprinderilor motrice de baza. Cele mai bune exercitii aplicative sunt cele de mers
care pot deveni exercitii de incalzire, exercitii de tarare, echilibru si suspensiune.
Exercitiile de redresare: constau din pozitii corective sau hipercorective si mentinerea lor o
perioada de timp bine determinata. Ele se pot determina pasiv sau activ.