Sunteți pe pagina 1din 11

Măsuri active de combatere a şomajului

Fiind un fenomen care afectează in diferite proporţii, toate tarile, prin nivelul, structura, durata si consecinţele sale,
şomajul s-a impus atenţiei guvernelor si forţelor sociale, devenid o preocupare generala. Pe termen scurt, obiectivul
major al tuturor acestora il formează atenuarea exacerbării consecinţelor sale, iar pe termen mediu si lung obiectivul
consta in diminuarea sau chiar reabsorbirea resurselor de munca aflate in stare de şomaj. Numeroasele aspecte
interdependente, prin natura lor, vizează atât firmele cat si societatea, atât pe cei care lucrează, ca si pe şomeri. Toate
acestea formează obiectul unor reglementari sau orientări care, in totalitatea lor, sunt cunoscute ca politici sau masuri
pentru combaterea şomajului.

Definirea şomajului

Şomajul este un fenomen foarte complex a cărui geneza a făcut obiectul unor cercetări relevante inca
de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Şomajul a fost si continua sa fie definit in diferite moduri.
Forţa de muncă reprezintă in contextul economiei de piaţa, un bun care se comercializează, in mod
liber pe o anumita piaţă, denumită piaţa forţei de muncă (sau, mai pe scurt, piaţa muncii). Din acest
punct de vedere, şomajul reprezintă excedentul de oferta de forţă de muncă faţă de cererea de forţă
de muncă.
O alta definiţie foarte cunoscută a şomajului este dată de Biroul Internaţional al Muncii-organizaţie
cuprinsă in Sistemul Naţiunilor Unite, care elaborează statistici, studii şi analize pe baza
informaţiilor primite de la ţările membre şi care are ca scop o mai buna fundamentare a deciziilor
luate pentru combaterea şomajului. Conform definiţiei acesteia este şomer: orice persoană care a
împlinit 15 ani; este apt de muncă; este disponibil pentru o muncă salariată sau nesalariată; nu
munceşte; caută un loc de muncă.
Deşi este acceptat faptul ca există şomaj, acest lucru nu înseamnă ca se exclude definitiv existenţa
unui echilibru pe piaţa forţei de muncă (starea de ocupare deplină). Ca urmare, ocuparea deplină a
forţei de muncă a devenit echivalenta cu un şomaj al cărui nivel este scăzut, reflectat printr-o rata a
şomajului de câteva procente (5-6%). J.M.Keynes era de părere ca folosirea deplină a mâinii de lucru
înseamnă absenta şomajului, dar este compatibilă cu un şomaj voluntar şi funcţional.

Politicile sociale privind şomerii


Masuri pasive si masuri active

1. Masurile pasive sunt cele care constau in acordarea de asigurări de şomaj sau alocaţii pentru
şomeri, acestea deţin locul prioritar in fondurile alocate pentru combaterea şomajului si sunt
practicate in cele mai multe tari.
2. Masurile active sunt cele care conduc la crearea de noi locuri de munca, la reconversie
profesionala sau cele prin care se oferă facilitaţi pentru cei care angajează şomeri.
In mod corect se considera ca pentru reducerea şomajului este nevoie de creşterea masurilor active:
orice mărire a nivelului ajutorului de şomaj va conduce, pe termen lung, la creşterea ratei şomajului,
pe când crearea de noi locuri de munca si recalificarea şomerilor vor conduce la absorbirea lor, la
scăderea ratei şomajului. Aplicarea de masuri active reclama trasferarea de resurse banesti de la plata
ajutoarelor de şomaj către direcţiile amintite si multe tari procedează la utilizarea lor. Cifrele
alarmante ale numărului şomerilor in Uniunea Europeana (18 milioane in anul 1998), ca si rata
ridicata a şomajului, in multe tari au impus recurgerea la condiţii mai restrictive pentru acordarea
dreptului la asigurarea de şomaj, cum ar fi: reducerea nivelului asigurării si a perioadei de acordare,
condiţionarea primirii alocaţiei de o perioada minima de cotizare, încadrarea plătii ajutoarelor doar
in fondurile create pe baza cotizaţiilor (Germania, Fanta, Spania); in cazul in care este nevoie de
completare a acestor fonduri se utilizează resurse de la buget care ar putea fi recuperate ulterior din
viitoarele cotizaţii sau vor ramane ca subvenţii, reflectând intervenţia statului in aceasta direcţie
(Olanda, Danemarca, Suedia, Italia); obligativitatea înscrierii la birourile de plasare a forţei de
munca; o anumita vechime in munca s.a.
Problematica ocupării forţei de munca reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeana si o
componenta a modelului social european. Strategia Europeana pentru ocupare (SEO) vizează
reducerea sistemului de acordare a ajutoarelor pentru şomeri in sensul încurajării cautarii active a
unui loc de munca si prevenirii riscului şomajului; politicile active sunt îndreptate spre crearea de
noi locuri de munca, spre dezvoltarea spiritului antreprenorial, spre educarea si formarea
profesionala pe parcursul întregii vieţi pentru imbogatirea cunostintelor, competentelor si
aptitudinilor tuturor indivizilor.
In România, protecţia sociala a şomerilor se realizează cu ajutorul bugetului asigurărilor de şomaj.
De asemenea, in scopul protecţiei persoanelor aflate in şomaj actioneaza o serie de organizaţii
nonguvernamentale care desfasoara programe cu finanţare interna, externa sau mixta, vizând
imbunatatirea condiţiilor de viata ale şomerilor.
Legislaţia actuala in domeniul şomajului reglementează o arie mai larga de probleme si obiective
cum sunt: prevenirea şomajului si combaterea efectelor sociale ale acestuia (prin servicii de
preconcediere), încadrarea si reîncadrarea in munca a persoanelor in căutarea unui loc de munca,
stimularea ocupării forţei de munca si protecţia persoanelor in cadrul asigurărilor pentru şomaj.

Indemnizaţia de şomaj

In România, şomerii beneficiază de o indemnizaţie de şomaj care se acorda daca sunt îndeplinite
următoarele condiţii: au un stadiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni; nu
realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât indemnizata de şomaj; nu îndeplinesc condiţii de
pensionare; sunt inregistrati la agenţia pentru ocuparea forţei de munca. Nivelul indemnizaţiei de
şomaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, care reprezintă 75% din salariul de baza minim brut pe
tara, in vigoare la data stabilirii acesteia. In afara indemnizaţiei de şomaj, din sursele financiare
constituite in cadrul bugetului asigurărilor pentru şomaj se pot acorda si plaţi compensatorii (pentru
salariaţii care sunt disponibilizati prin concedieri colective efectuate in procesele de restructurare,
reorganizare, privatizare sau lichidare de către companii naţionale, regii autonome, societari
comerciale).

Masuri de diminuare a şomajului si a efectelor sale

Prin conţinutul lor, asemenea masuri au efecte directe si indirecte asupra şomajului sau asupra
consecinţelor sale. Oricare dintre ele nu se limitează la un singur aspect, uneori efectele unei acţiuni
nefiind numai pozitive, ci si contradictorii. Masurile pentru diminuarea şomajului, după aspectul
concret la care se refera, pot fi grupate in trei mari categorii: masuri care privesc direct pe şomeri,
masuri care privesc populaţia ocupata, alte masuri.

Masuri care privesc direct pe şomeri

Din aceasta categorie se remarca: masurile de organizare a pregătirii si calificării celor in căutarea
unui loc de munca pentru a putea face fata noilor tehnici si tehnologii, facilitatile acordate de stat
pentru crearea de noi întreprinderi care oferă locuri de munca si pentru crearea de noi locuri de
munca in activitati publice. Sa remarcam totuşi ca, in mai toate tarile, se pune concomitent problema
“rationalizarii” forţei de munca din sectorul public. O mare importanta au dobândit, in ultimii ani,
masurile pentru trecerea la noi forme de ocupare: angajare pe timp parţial sau cu orar atipic; angajare
provizorie cu contract(de obicei medie sau scurta); angajări specifice, stagii sau contracte de munca
de tipuri deosebite, create in cadrul politicilor recente de diminuare a şomajului, inexistente in trecut.
Fata de ocuparea “normala”, aceste forme prevăd angajări pentru obiective precise si limitate.
Politica de diminuare a şomajului prevede masuri selective pentru formarea si angajarea tinerilor si
şomerilor de lunga durata. De regula, asemenea masuri au ca rezultat asigurarea unor salarii mai
mici decât cele “normale”. Conducând la scăderea costului salarial al firmelor, ele sunt nu numai
acceptate si practicate de utilizatorii de munca, dar si iniţiate de ei.
Din cadrul primei categorii de masuri fac parte si unele reglementari juridice inexistente mai inaite.
Una dintre acestea consta in radierea din rândul şomerilor a celor care pana la pensionare mai au o
perioada egala cu perioada pentru care se acorda indemnizaţie de şomaj. In acest fel, oficiile de
plasare a forţei de munca diminuează numărul şomerilor pe termen scurt, realizând o orientare a
locurilor de munca spre alte categorii sociale.

Masurile ce privesc populaţia activa ocupata

Acestea au ca scop, pe de o parte, sa prevină creşterea şomajului printr-o calificare adecvata, iar pe
de alta parte, tind sa diminueze şomajul prin crearea de posibilitati suplimentare de angajare care se
asigura prin reducerea timpului de munca si duratei vieţii active, precum si prin îndepărtarea
imigranţilor si revenirea lor in tarile de origine.
De fapt, cea mai semnificativa problema care priveşte populaţia ocupata se refera la “impartirea”
(partajul) muncii intrei cei angajaţi si crearea unor noi posibilitati de angajare. Aceasta decurge din
insasi realitatea creşterii lente sau chiar a descreşterii, in anumite momente, a volumului necesarului
de munca. In aceste condiţii, singura maniera de a face sa lucreze cat mai mulţi sau chiar toţi, este ca
fiecare sa lucreze mai puţin. Aceasta presupune o impartirea a muncii la scara economiei si
afirmarea unor principii de organizare a muncii si producţiei.
Considerata ca atare, “impartirea muncii” nu poate reprezenta o măsura de durata pentru diminuarea
si resorbirea şomajului. Trebuie neapărat completata cu amplificarea investiţiilor si creşterea
productivitatii in condiţiile unei noi organizări a muncii, despre care se spune ca trebuie sa aibă ca
rezultat, pe termen mai scurt sau mai lung, acceptarea condiţiilor proprii formelor noi de ocupare
caratcerizate prin nesiguranţa sporita, durata zilnica mai mica, orar atipic, salarii mai mici etc.
Desigur, diminuarea reala a şomajului nu poate fi decât rezultatul creării de noi locuri de munca ce
sunt insotite de rezultate benefice corespunzătoare. In aceasta etapa, literatura economica atribuie
creşterea numărului locurilor de munca in mare parte protecţiei mediului natural. Deşi corespunde
intr-o oarecare măsura realitatii si convine unor forte sociale si (sau) politice, aceasta se refera, in
fond, la o gama mai larga de activitati, unele dintre ele avand doar legătura indirecta si îndepărtata
cu protecţia mediului natural. Crearea locurilor de munca decurge insa din tendinţele generale ale
dezvoltării societarii contemporane.
Studiile realizate in tarile care au reuşit sa creeze in ultimii ani un număr apreciabil de locuri de
munca releva următoarele:
- crearea noilor locuri de munca se realizează o data cu sporirea activitatilor existente in
economia tarii;
- activitatile care participa la crearea noilor locuri de munca sunt mai ales de natura
industriala, cu toate ca ponderea industriei in economie are tendinţa sa scadă;
- cu cat piaţa muncii este mai flexibila, cu atât creste si se diversifica oferta de locuri de
munca in procesul dezvoltării activitatilor din economie;
- are loc o reconsiderarea ocupării nesalariate si neagricole a forţei de munca, sporind
capacitatile micilor firme de a angaja efective mai mari de salariato.
Masurile pentru diminuarea şomajului si ameliorarea condiţiilor celor afectaţi de şomaj figurează
printre revendicările tuturor organizaţiilor sindicale si sunt sprijinite de largi grupuri
socioprofesionale. Programele de acţiune ale sindicatelor cuprind insa si alte obiective care privesc
populaţia ocupata: garantarea locurilor de munca, creşterea salariilor si imbunatatirea condiţiilor de
odihna, înlăturarea marilor discrepante intre salariile medii ale barbatilor si cele ale femeilor etc.
Pentru a lupta împotriva şomajului trebuie să ţinem seama că: folosirea forţei de muncă nu este un
obiectiv politic, ci unul economic, deoarece piaţa forţei de muncă este o piaţă ca oricare alta a cărei
funcţionare nu trebuie cu nimic perturbată; cel puţin pe termen scurt, moneda trebuie să rămână
neutră; aceasta pentru că mişcările ample şi manipulaţiile masei monetare perturbă anticipaţiile şi
destabilizează economia;
decorsetarea întreprinderilor, de orice mărime, de povara sarcinilor fiscale; aceasta ar fi natură să dea
un nou impuls activităţii economice, care în virtutea acestui fapt vor crea noi locuri de muncă;
reducerea cheltuielilor publice şi în general „reducerea statului”; slujbele fictive, „birocratice”, fără
motivaţie, trebuie să dispară; înlăturarea oricărei piedici din calea liberei iniţiative;

Măsuri pentru prevenirea şomajului

În cazul unor restructurări ale activităţii care pot conduce la modificări substanţiale ale numărului şi
structurii profesionale a personalului, angajatorii au obligaţia să înştiinţeze agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă în vederea adoptării unor măsuri pentru combaterea şomajului şi prevenirea
efectelor sociale nefavorabile ale acestor restructurări. Angajatorii sunt obligaţi să acorde preaviz,
conform prevederilor Codului muncii sau ale contractului colectiv de muncă, angajaţilor care
urmează să fie disponibilizaţi. În perioada preavizului angajaţii vor participa la serviciile de
preconcediere realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii
de ocupare din sectorului public sau privat, acreditaţi, selectaţi de către acestea, în condiţiile legii.

Servicii de preconcediere

a) informarea privind prevederile legale referitoare la protecţia şomerilor şi acordarea serviciilor de


ocupare şi de formare profesională;
b) plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local şi instruirea în modalităţi de
căutare a unui loc de muncă;
c) reorientarea profesionala in cadrul unitatii sau prin cursuri de formare;
d) sondarea opiniei salariaţilor si consilierea acestora cu privire la masurile de combatere a
şomajului.
Procedurile privind accesul la măsurile pentru prevenirea şomajului, modalităţile de finanţare şi
instrucţiunile de implementare a acestora sunt elaborate de Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Muncă, avizate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi aprobate prin hotărâre a
Guvernului.

Măsuri pentru stimularea ocupării forţei de muncă

Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă vizează:


a) creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă;
b) stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor şi crearea de noi locuri de
muncă.
Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă se adresează atât persoanelor în căutarea unui
loc de muncă, cât şi angajatorilor şi sunt realizate prin servicii specializate, furnizate de agenţiile
pentru ocuparea forţei de muncă ori de alţi furnizori de servicii din sectorul public sau privat.
Furnizorii de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pot să presteze, pe bază
de contracte încheiate cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă, servicii finanţate din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi. Furnizorii de servicii specializate pentru
stimularea ocupării, care finanţează aceste activităţi din alte fonduri decât bugetul asigurărilor pentru
şomaj, se acreditează de către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează, în principal,
prin:
a) informarea şi consilierea profesională;
b) medierea muncii;
c) formarea profesională;
d) consultanţă si asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei
afaceri;
e) completarea veniturilor salariale ale angajaţilor;
f) stimularea mobilităţii forţei de muncă.

1. Informarea şi consilierea profesională

Informarea şi consilierea profesională constituie un ansamblu de servicii acordate în mod gratuit


persoanelor în căutarea unui loc de muncă, care au ca scop:
a) furnizarea de informaţii privind piaţa muncii şi evoluţia ocupaţiilor;
b) evaluarea şi autoevaluarea personalităţii în vederea orientării profesionale;
c) dezvoltarea abilitaţii şi încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, în
vederea luării de către acestea a deciziei privind propria carieră;
d) instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă.
Informarea şi consilierea profesională se realizează de centre specializate, organizate în cadrul
agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă, precum şi de alte centre şi furnizori de servicii din
sectorul public sau privat, acreditaţi, care încheie cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă
contracte, în condiţiile legii. Informarea privind piaţa muncii, stabilirea traseului profesional,
evaluarea şi autoevaluarea se realizează prin autoinformare, prin acordarea de servicii de consiliere
individuală sau de grup oferite, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă sau în cadrul
job-cluburilor organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă. Consilierea profesională şi
instruirea în metode şi tehnici de căutare a unui loc de muncă şi de prezentare la interviuri în vederea
ocupării se realizează de către consilieri de orientare a carierei, în cadrul centrelor de informare şi
consiliere privind cariera sau, la cerere, în cadrul altor forme organizate de instruire.

2. Medierea muncii

Medierea muncii este activitatea prin care se realizează punerea în legătura a angajatorilor cu
persoanele în căutarea unui loc de muncă, în vederea stabilirii de raporturi de muncă sau de serviciu.
Agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă au obligaţia de a identifica locurile de muncă vacante la
angajatori şi a le face cunoscute persoanelor in căutarea unui loc de muncă.
Serviciile de mediere pentru persoanele în căutarea unui loc de muncă se acordă gratuit de către
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă şi constau în:
a) informaţii privind locurile de muncă vacante şi condiţiile de ocupare a acestora prin publicarea,
afişarea, organizarea de burse ale locurilor de muncă;
b) mediere electronică având ca scop punerea automată în corespondenţă a cererilor şi ofertelor de
locuri de muncă prin intermediul tehnicii de calcul;
c) preselecţia candidaţilor corespunzător cerinţelor locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu
pregătirea, aptitudinile, experienţa şi cu interesele acestora.
În vederea realizării măsurilor pentru stimularea ocupării forţei de muncă, agenţiile pentru ocuparea
forţei de muncă au obligaţia de a întocmi, pentru fiecare persoană în căutarea unui loc de muncă,
planul individual de mediere. Procedura de elaborare, conţinutul şi monitorizarea planului individual
de mediere sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă. Pentru şomerii care beneficiază de indemnizaţii de şomaj, participarea la serviciile de
mediere, la solicitarea agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă la care sunt înregistraţi, este
obligatorie. Şomerii care nu beneficiază de indemnizaţii de şomaj trebuie să depună o cerere la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii şi, în cazul
neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni.

3. Formarea profesională
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot participa la programe de formare profesională care să
le asigure creşterea şi diversificarea competenţelor profesionale în scopul asigurării mobilităţii şi
reintegrării pe piaţa muncii. Programele de formare profesională asigură, conform legii, iniţierea,
calificarea, recalificarea, perfecţionarea şi specializarea persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se face ţinându-se seama de
cerinţele de moment şi de perspectivă ale pieţei muncii şi în concordanţă cu opţiunile şi aptitudinile
individuale ale persoanelor respective. Formele prin care se realizează formarea profesională a
persoanelor în căutarea unui loc de muncă sunt: cursuri, stagii de practică şi specializare, precum şi
alte forme, în condiţiile legii. Activitatea de formare profesională a persoanelor în căutarea unui loc
de muncă se desfăşoară pe baza planului naţional de formare profesională elaborat anual de către
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Finanţarea activităţii de formare profesională
se face din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în baza indicatorilor stabiliţi prin planul naţional de
formare profesională aprobat.
Persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj sunt obligate să participe la programele de
formare profesională oferite şi organizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă.
Formarea profesională a persoanelor în căutarea unui loc de muncă se realizează de agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă prin centrele de formare profesională din subordinea acestora, precum şi
de alţi furnizori de servicii de formare profesională, din sectorul public sau privat, autorizaţi în
condiţiile legii.
Cursurile de calificare, recalificare, perfecţionare şi specializare se organizează pentru ocupaţii,
meserii şi profesii definite şi cuprinse în Clasificarea ocupaţiilor din România.
Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale exercită controlul asupra realizării planului naţional de
formare profesională.

Obiectivele planului naţional de formare profesionala, pentru anul 2007 din România

- Creşterea gradului de calificare a capitalului uman pentru a deveni competitiva pe o piaţa


concurentiala;
- Asigurarea unei rate de participare, la nivel naţional, de minim 8% din stocul mediu de şomeri
înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de munca teritoriale;
- Creşterea gradului de cuprindere în formare profesionala a persoanelordin mediul rural, atât în
meserii corespunzătoare domeniului agriculturii, cât si în meserii din ramuri conexe si servicii;
- Reinsertia în viata profesionala a grupurilor ţinta defavorizate prin calificare – recalificare;
- Asigurarea accesului egal la formare profesionala continua pentru toate categoriile de persoane
aflate în căutarea unui loc de munca, în concordanta cu aptitudinile, aspiraţiile lor profesionale si
nevoile pieţei muncii, fara discriminare;
- Asigurarea mobilitatii profesionale prin schimbarea calificării, prin
perfecţionare si specializare în vederea adaptării forţei de munca la cerinţele noi impuse de
restructurarea si dezvoltarea economica.
Planul naţional de formare profesionala are un caracter flexibil. În funcţie de modificările de pe piaţa
locala a muncii, se vor putea opera modificări în structura pe meserii. Astfel, se vor putea organiza
cursuri în meserii solicitate, altele decât cele cuprinse în plan, prin suplimentare sau înlocuire,
inclusiv cu programe de pregătire în meserii noi apărute pe piaţa.

4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau


pentru iniţierea unei afaceri

Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri
se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub forma de servicii juridice, de
marketing, financiare, metode şi tehnici eficiente de management şi alte servicii de consultanţă.
Serviciile de consultanta si asistenta pot fi realizate de agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sau,
după caz, de firme private, organizaţii profesionale, fundaţii şi asociaţii specializate în aceste
domenii, cu care agenţiile încheie contracte în condiţiile legii. Serviciile se acordă gratuit, o singură
dată, pentru fiecare perioadă în care persoanele beneficiază de indemnizaţii de şomaj.

5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor

Persoanele cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj potrivit legii şi care se angajează
pentru program normal de lucru, conform prevederilor legale în vigoare, beneficiază, din momentul
angajării până la sfârşitul perioadei pentru care erau îndreptăţite să primească indemnizaţia de şomaj,
de o sumă lunară, neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj, reprezentând 30%
din cuantumul indemnizaţiei de şomaj, stabilită şi, după caz, recalculată conform legii. Persoanele
respective beneficiază de această sumă şi în situaţia în care, în perioada pentru care au dreptul la
indemnizaţia de şomaj, le încetează raportul de muncă sau de serviciu la primul angajator şi se
încadrează la un alt angajator. Suma plătită din bugetul asigurărilor pentru şomaj, se acordă până la
sfârşitul perioadei pentru care persoana era îndreptăţită să primească indemnizaţia de şomaj

6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă

Persoanele care în perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii,
într-o localitate situată la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea în care îşi au domiciliul stabil,
beneficiază de o primă de încadrare neimpozabilă, acordată din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
egală cu nivelul a două salarii minime brute pe ţară în vigoare la data acordării. Persoanele care în
perioada în care beneficiază de indemnizaţie de şomaj se încadrează, potrivit legii, într-o altă
localitate şi, ca urmare a acestui fapt, îşi schimbă domiciliul primesc o primă de instalare, acordată
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, egală cu nivelul a 7 salarii minime brute pe ţară în vigoare la
data instalării. Încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu din iniţiativa sau din motive
imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, atrage
obligaţia restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate drept prime.

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor

Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a şomerilor se realizează prin:


a) subvenţionarea locurilor de muncă;
b) acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;
c) acordarea unor facilităţi.

1. Subvenţionarea locurilor de muncă

Din bugetul asigurărilor pentru şomaj şi din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot
subvenţiona cheltuielile cu forţa de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca
scop ocuparea temporară a forţei de muncă din rândul şomerilor, pentru executarea de lucrări şi
activităţi de interes pentru comunităţile locale.
Pot fi subvenţionate în principal, următoarele categorii de servicii:
a) servicii publice de refacere şi întreţinere a infrastructurii, de ecologizare şi de realizare a unor
lucrări edilitare, organizate de autorităţile publice locale, de firme private sau organizaţii
neguvernamentale, cu avizul administraţiei publice locale;
b) servicii sociale care cuprind activităţi de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor
vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autorităţile publice locale, organizaţii
neguvernamentale şi alte organisme, în condiţiile legii.
Cuantumul lunar al subvenţiei acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de
muncă din rândul şomerilor este: în perioada 1 aprilie-31octombrie, 70% din salariul de bază minim
brut pe ţară;în perioada 1 noiembrie-31martie, un salariu de bază minim brut pe ţară, la care se
adaugă contribuţiile de asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.” Angajatorii care
încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ primesc, pe
o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe
ţară în vigoare. Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenţi din rândul
persoanelor cu handicap primesc, pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară
reprezentând 1,5 salarii minime brute pe ţară în vigoare. Angajatorii care încadrează în muncă pe
perioadă nedeterminată şomeri în vârstă de peste 45 de ani sau şomeri întreţinători unici de familii
primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă
egală cu un salariu minim brut pe ţară în vigoare, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă sau
de serviciu cel puţin 2 ani.

2. Acordarea de credite în condiţii avantajoase

Pentru crearea de noi locuri de muncă prin înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii,
unităţi cooperatiste, asociaţii familiale, precum şi activităţi independente desfăşurate de persoane
fizice autorizate se pot acorda, din bugetul asigurărilor pentru şomaj, credite în condiţii avantajoase.
Creditele se acordă în baza unor proiecte de fezabilitate, proporţional cu numărul de locuri de muncă
ce vor fi înfiinţate, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru investiţii, inclusiv perioada de graţie
de maximum 6 luni şi, respectiv, un an pentru asigurarea producţiei, cu o dobândă de 50% din
dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României. În judeţele în care rata medie anuală a
şomajului s-a situat peste rata medie anuală a şomajului pe ţară, comunicată de Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă, creditele se acordă în anul calendaristic următor cu o dobândă de
25% din dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României.

Beneficiarii de credite acordate în condiţiile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să aibă cel
mult 250 de angajaţi şi/sau membri cooperatori cu raporturi de muncă sau de serviciu;activitatea de
bază să se realizeze în producţie, servicii sau în turism; pe cel puţin 50% din numărul locurilor de
muncă nou-create prin înfiinţarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici şi mijlocii sau de unităţi
cooperatiste să fie încadrat personal provenind din rândul şomerilor înregistraţi la agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă; personalul încadrat trebuie să fie menţinut în activitate cel puţin 3 ani;
Asociaţiile familiale pot primi credite proporţional cu numărul membrilor acestora, iar persoanele
fizice autorizate care desfăşoară în mod independent activităţi economice pot primi credite pentru
finanţarea propriului loc de muncă.

Şomerii care se obligă să înfiinţeze întreprinderi mici şi mijlocii, unităţi cooperatiste, asociaţii
familiale sau care desfăşoară în mod independent o activitate economică în calitate de persoane
fizice autorizate au prioritate la obţinerea creditelor.
Administrarea sumelor alocate din bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru acordarea de credite în
condiţii avantajoase se face de bănci sau de agenţii autorizate potrivit legii, cu care Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă încheie contracte în condiţiile prevăzute de lege.

3. Facilităţi acordate angajatorilor

Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul şomerilor, pe care le menţin în activitate
pe o perioadă de cel puţin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând
contribuţia de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj. Reducerea contribuţiei se acordă
începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, şi constă în diminuarea sumei datorate
lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat din numărul mediu
scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.
Asociaţia Naţionala a Ocupării Forţei de Munca
A.N.O.F.M. îşi propune cuprinderea, prin programul de ocupare a forţei de munca pe anul 2007, în
programe de masuri active a minimum 620.530 persoane, din care, ocuparea pe piaţa forţei de munca
a minimum 400.000 persoane, din care 253.410 persoane prin activitatea de mediere si 149.590
persoane prin alte tipuri de masuri active (finanţate) prevăzute atât în Legea nr. 76/2002 modificata
si completata, cât si în Legea nr. 116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale, (anexa nr. 1).

Cele 149.590 persoane urmează a fi ocupate pe piaţa forţei de munca prin următoarele masuri:
• 13.905 persoane prin informare si consiliere profesionala ,
• 16.500 persoane prin cursuri de formare profesionala,
• 26.700 persoane prin alocaţii pentru şomerii care se încadrează înainte de expirarea perioadei
pentru care primesc indemnizaţie de şomaj,
• 19.175 persoane prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor în vârsta de peste 45
de ani sau şomeri care sunt parinti unici sustinatori ai familiilor monoparentale,
• 735 persoane prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor care mai
au 3 ani până la îndeplinirea condiţiilor legale de pensionare,
• 3.595 persoane prin stimularea mobilitatii forţei de munca,
• 16.930 persoane prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea absolvenţilor de învatamânt,
• 7.350 absolvenţi beneficiari de prima de încadrare,
• 290 persoane prin stimularea angajatorilor pentru încadrarea persoanelor cu handicap,
• 2.410 persoane prin acordarea de credite cu dobânda avantajoasa,
• 825 persoane prin servicii de consultanta si asistenta pentru începerea unei activitati independente
sau iniţierea unei afaceri,
• 36.535 persoane prin subvenţionarea cheltuielilor cu forţa de munca pentru ocuparea temporara în
lucrări de dezvoltare locala (lucrări publice de interes comunitar),
• 1.440 persoane prin încheierea de contracte de solidaritate cu angajatori de inserţie pentru tinerii ce
îndeplinesc condiţiile Legii nr. 116/2002 privind combaterea marginalizarii sociale.

Programul de ocupare a forţei de munca pentru anul 2007 vizează ocuparea unor persoane care cu
acces mai greu pe piaţa muncii si anume: 10.125persoane de etnie roma; 650 persoane cu handicap;
470 absolvenţi de 18 ani postinstitutionalizati; 110 persoane eliberate din detenţie; 45 persoane
supuse riscului traficului de fiinţe umane; 20 persoane imigrante; 15 persoane refugiate; 15 cetateni
straini.De asemenea, programul prevede încadrarea în munca a 29.725 şomeri de lunga durata, din
care 7.970 sunt tineri sub 25 ani, iar 21.755 sunt şomeri de lunga durata in vârsta de peste 25 ani.

In Programul de ocupare a forţei de munca pentru anul 2007 este inclus si un program special care se
va aplica in 150 localitati din mediul rural si localitati defavorizate, cu pondere mare a şomerilor in
total populaţie activa.

Toate masurile propuse a fi implementate sunt susţinute prin asigurarea financiara din bugetul
asigurărilor pentru şomaj pentru anul 2007. Prin programul propus si prin masurile ce vor fi
implementate se creaza dezvoltarea si întărirea parteneriatului social atât cu angajatorii si asociaţiile
patronale cât si cu angajaţii si organizaţiile sindicale având în vedere facilitatile si stimulentele
acordate.

Nivelul şomajului înregistrat in România, anul 2007

La sfârşitul lunii martie 2007, rata şomajului înregistrat la nivel naţional a fost de 4,9%, mai mica
fata de cea din luna martie a anului 2006 cu 1,2 puncte procentuale si cu 0,3 puncte procentuale mai
mica fata de luna anterioara. Numărul total de şomeri aferent lunii martie, de 433.023 persoane, a
scăzut cu 25.990 persoane, comparativ cu cel din luna februarie a anului curent. Din totalul
şomerilor înregistraţi, 152.220 au fost şomeri indemnizaţi si 280.803 neindemnizati. Numărul
şomerilor indemnizaţi, cât si al celor neindemnizati, a scăzut cu 17.807 persoane, respectiv 8.183
persoane. Ponderea şomerilor neindemnizati în numărul total al şomerilor este de 64,8%, crescând cu
1,8 puncte procentuale fata de luna anterioara, când aceasta a avut valoarea de 63,0%. Referitor la
şomajul înregistrat pe sexe, ratele şomajului masculin si feminin au scăzut cu 0,4 puncte procentuale,
respectiv 0,3 puncte procentuale în aceasta luna, comparativ cu luna precedenta. Scăderea numărului
de şomeri în aceasta luna este determinata de mai mulţi factori: încadrarea acestora în munca, o data
cu începerea activitatilor sezoniere, în agricultura si construcţii, precum si în servicii si de încadrarea
şomerilor neindemnizati prin programele de ocupare temporara, pentru executarea de lucrări si
activitati de interes destinate comunitatilor locale.
Nivelul minim al ratei şomajului, de 1,8%, s-a înregistrat în judeţul Timiş

Prin compararea indicatorilor fiecărui trimestru se observa ca şomajul, în ansamblu, s-a diminuat si
ca nici un fenomen atipic nu l-a influenţat. Se constata ca, deşi numărul intrărilor în şomaj este mai
mare, în trimestrul I 2007, fata de trimestrul I al anului anterior (cu 30.174 persoane), în acelaşi timp,
si numărul ieşirilor din şomaj este mult mai mare (cu 80.563 persoane). Acest fapt reflecta eficienta
aplicării consecvente a masurilor active prevăzute în Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor
pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de munca, cu modificările si completările ulterioare, de
către agenţiile judeţene pentru ocuparea forţei de munca.

Concluzie

Continuarea aplicării masurilor active de combatere a şomajului prezentate, masuri stipulate în


Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de munca,
cu modificările si completările ulterioare, dar si menţinerea trendului pozitiv al evoluţiilor din
economie, fac posibila încadrarea ratei şomajului înregistrat la nivel naţional in parametri de
normalizate.

Bibliografie

1. http://www.anofm.ro/statistica
2. http://www.anofm.ro/mpm/program_ocupare_2007
3. http://www.anofm.ro/mpm/program_formare_2007
4. http://www.mmssf.ro/website/ro/munca/buletin1.pdf
5. Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002 Academia de Studii Economice

6. Facultatea de Economie Generala


Catedra de Economie si Politici Economice
Economie, Ediţia a şaptea
Editura Economica, Bucureşti 2005

7. Iulian vacarel, coordonator


Finanţe Publice, Ediţia a V-a
Ed. Didactica si Pedagogica
Bucureşti, 2006