1. Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului ( 1879- 1892)!!!!

S-a născut la 15 februarie 1823 la Gârcina, jud. Neamț, într-o veche familie preoțească
cu multe rude intrate în monahism. A facut studii la Seminarul ,,Veniamin Costachi" de
la Iași, pe care l-a absolvit în anul 1843, după care a fost călugărit și numit profesor de
școală. După câțiva ani a mers la studii la Kiev, unde a obținut titlul de ,,magister în
teologie". La întoarcere a fost profesor la Seminarul Veniamin de la Iași, predând
Ermeneutica, Omiletica, Ebraica, Latina și Framceza. In 1860 este numit arhimandrit
locotenent de episcop la Huși, unde a rămas 3 ani. La 10 mai 1865 este numit episcop
eparhiot, unde rămâne până în 1879 . Amintim și preocupările sale privitoare la educația
copiilor. În acest sens, el a făcut referire la metodele de educație creștină, recomandand
în special Catehetica Bisericii drept credincioase răsăritene, apărută la Sibiu, în 1879,
avandu-l ca autor pe Ion Ștefănelli. A mai luptat și pentru înființarea unei facultăți de
Teologie în București.

Și-a dat sfârșitul obștesc la 16/29 mai 1892 , știind că despre el și opera sa, s-a scris
mult.

El a scris pentru Seminarul Veniamin și nu numai, următoarele lucrări:

●Manualul de Liturgică ( 1853 Iași, Ediția a II a 1862);

●Manual de Tipic (1854);

●Teologia Dogmatică (1855);

●Catehismul Ortodox (1858);

● Introducere în sf. Cărți VT și NT (2 vol. 1860);

●Teologia Pastorală (1862); În manuscris rămânând: Așezămînt, Arheologia Biblică.

Patologia, Dreptul Canonic, etc.

●Cronica Hușilor și a episcopiei (scrisă la Huși)

●Cronica Romanului și a Episcopiei (2 vol. București 1874-1875);

●Lipovenismul, adică schematic sarăscolinicii și esteticii rusești, care este o carte de

istorie, ea fiind rezultatul unor cercetări erudite;

●Papismul și starea actuală a BO în regatul României (1833).