Sunteți pe pagina 1din 50

Politici Educaţionale şi

Dezvoltare Curriculară
Conf. dr. Laura Monica GORGHIU
lauragorghiu@gmail.com
2 NOŢIUNI INTRODUCTIVE
 Cadrul educaţional
 1. Ce este educaţia?
 2. Educaţie formală şi educaţie nonformală.
 3. Educaţia permanentă sau educaţia pe parcursul întregii vieţi.
 Educaţia şi politicile europene.
 Schimbarea educaţională şi politicile educaţionale.
CE ESTE EDUCAŢIA?
3
 Termenul „EDUCAŢIE”
 A făcut obiectul preocupărilor Comisiei Intrnaţionale pentru Educaţie în
sec. XXI reunite sub egida UNESCO, condusă de Jacques Delors (2000)
 Raport intitulat „Comoara lăuntrică” (Learning – the Treasure Within).
 Conceptul este structurat pe 4 piloni:

 Procesul de învăţare – presupune însuşirea modului


A învăţa A învăţa
cum trebuie să înveţi (face apel la concentrare,
să ştii să faci
memorie, gândire) pentru a combina cunoştinţele
generale şi posibilitatea de a le aprofunda sau aplica.
 Pentru a supravieţui, fiecare individ trebuie să
achiziţioneze instrumentele fundamentale ale A învăţa
să trăieşti A învăţa
cunoaşterii (scris, citit, numărat, socotit) care să îi
împreună să fii
permită să înţeleagă propriul eu şi mediul înconjurător, cu ceilalţi
să-şi formeze competenţe cheie, bazate pe
cunoştinţe, abilităţi, capacităţi şi atitudini.
PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
4
A învăţa să ştii A învăţa să faci
 ....

INSTRUIRE
componente
Termeni, definiţii,
metacomponente
teorii, principii
Atitudini, trăiri afective,
comportamente moral civice,
EDUCAŢIE calităţi volitive, interese
aspitaţionale şi expectanţe,
creativitate etc.

A învăţa să convieţuieşti A învăţa să fii


PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
5
A învăţa pentru
a ştii cum să
acţionezi Vizează:
• Calificările profesionale ale individului
• Competenţa fiecărui individ de a se putea adapta la situaţii noi şi de a lucra în
echipă
• Se impune adaptarea educaţiei la viitoarea structură a muncii, prin trecerea de
la priceperi la competenţe, prin creşterea ponderii sectorului de servicii pe piaţa
muncii

A învăţa cum
să convieţuim Necesită:
• Dezvoltarea capacităţii de a-l descoperi pe celălalt.
• Dezvoltarea capacităţii de a împărtăşi experienţe de-a lungul vieţii, prin
proiecte comune şi strategii de depăşire a situaţiilor conflictuale.
6 PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV
 Raportul Comisiei Europene (20 noiembrie 2012) Regândirea educaţiei:
investiţii în competenţe pentru rezultate socio-economice mai bune
Propune măsuri concrete la nivelul UE şi recomandări privind iniţiative
la nivel naţional în următoarele trei domenii principale:

Noi abordări privind


finanţarea şi parteneriatele

Noi metode de predare şi


învăţare

Dobândirea competenţelor
adecvate necesare
capacităţii de inserţie
profesională
7 COMPETENŢELE SOLICITATE ÎN SECOLUL XXI
 ... • Capacitatea de a gândi critic, de a lua iniţiativa, de
Competenţe a rezolva probleme şi de a colabora
• Conform estimărilor Comisiei, o persoană va trebui să
transversale îşi schimbe locul de muncă de până la 10 ori pe
parcursul vieţii active.

• De citire şi scriere, cele numerice, competenţele


Competenţe elementare de matematică şi ştiinţe, bazale pentru
fundamentale învăţarea ulterioară au fost redefinite, esenţa lor fiind
modificată în contextul actualei revoluţii digitale.

Competenţe • Punct strategic în vederea creşterii competitivităţii


antreprenoriale industriei europene
8 COMPETENŢELE SOLICITATE ÎN SECOLUL XXI
 Derivate din cele trei categorii de competenţe sunt competenţele din
ştiinţele exacte (STIM – Ştiinţe, Tehnologie, Inginerie şi Matematică)
 Există o cerere foarte mare de persoane calificate în domeniul STIM
 Exinstă însă un număr insuficient de tineri care deţin azi competenţe la
nivelul cererii pieţei
 Se estimează că în anii imediat următori UE va avea un deficit de un milion
de muncitori în domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (în prezent
aceşti oameni nu sunt în şcoală!!!).
 Educaţia şi formarea profesională în noii parametri propuşi de strategia
Regândirii Educaţiei (2012) – se focalizează pe învăţarea digitală şi pe
noile resurse educaţionale (care pot fi accesate permanent şi gratuit –
Open Educational Resources)
9 COMPETENŢELE SOLICITATE ÎN SECOLUL XXI
 Metodologia didactică, teoria instruirii şi a evaluării sunt îmbogăţite prin
noi moduri de învăţare, personalizate, în care profesorul este creatorul
conţinutului didactic (prin colaborare, implicare, utilizarea unor mijloace
de comunicare digitală)
 Sunt generate noi medii de învăţare:
 M-learning (mobile learning),
 Podagogia (podcasturi + pedagogie; ştiinţa de a folosi podcast-uri pentru
scopuri educaţionale)
 I-Tune-uri (softuri educaţionale prin care pot fi actualizate, descărcate şi
organizate conţinuturi audio şi video în scop de învăţare) (Maliţa, 2007)
10 FINANŢAREA ŞI PARTENERIATELE
 Cel de-al treilea domeniu principal din raportul Regândirea educaţiei
vizează

Finanţarea
• Prin noul program ERASMUS+ cu un buget de aprox. 14.5
miliarde de euro, aprobat de Comisia Europeană pentru
2014-2020

Parteneriatele
• Pot asigura prin colaborarea între sectorul educaţional şi
diferiţi parteneri sociali şi comerciali o învăţare duală, în
şcoală şi la locul de muncă şi formarea de competenţe în
mod direct şi durabil.
EDUCAŢIE FORMALĂ ŞI EDUCAŢIE NONFORMALĂ.
11
 A învăţa să ştii şi a învăţa să acţionezi – sintagme asociate cu educaţia formală şi
educaţia nonformală, deoarece aceste forme ale educaţiei cuprind asimilarea
sistematică şi organizată a cunoştinţelor din diferite domenii de interes cultural –
ştiinţific, practic şi tehnologic, şi folosirea acestora în vederea dezvoltării personale şi
profesionale, prin curriculum-ul formal şi nonformal.

Educaţia formală
• Are rol de formare şi stimulare a capacităţilor intelectuale şi aptitudinale, a abilităţilor, atitudinilor şi
convingerilor
• Urmăreşte însuşirea unor metode şi tehnici de muncă intelectuală şi dezvoltarea inteligenţei sociale şi
emoţionale.
• Este instituţionalizată, relizată în mod conştient, sistematic şi organizat în cadrul sistemului de
învăţământ.
• Este organizată pe cicluri, niveluri şi ani de studii, fiind proiectată prin planuri de învăţământ,
programe şi manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri etc.
• Ca formă oficialăeste întotdeauna evaluată social.
• Principalul avantaj constă în facilitarea accesului la valorile culturii, ştiinţei, artei, literaturii şi tehnicii, la
experienţa social-umană, având un rol decisiv în formarea personalităţii umane.
EDUCAŢIE FORMALĂ ŞI EDUCAŢIE NONFORMALĂ.
12
Educaţia
 ... nonformală
• Constituie „o punte între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile acumulate informal” (Văidenu,
G. 1988)
• Cuprinde activităţi şi acţiuni desfăşurate într-un cadru instituţionalizat, în mod organizat, dar în afara
sistemului şcolar.
• Are un raport de complementaritate cu educaţia formală, atât sub aspectul conţinutului, cât şi în
ceea ce priveşte formele şi modalităţile de realizare.
• Activităţile sunt (în sistemul românesc de învăţământ) mai mult declarative decât procedurale.
• Rolul acesteia este de a asigura cadrul de exersare şi cultivare a diferitelor aptitudini şi capacităţi, de
perfecţionare profesională şi/sau de iniţiere într-o altă profesie, de sprijinire a alfabetizării
grupurilorsociale defavorizate, de recreere şi destindere a participanţilor, precum şi de organiyare a
timpului liber.
• Se desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în afara sistemului şcolar, cuprinzând activităţi
extracurriculare (cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice,
concursuri şcolare, olimpiade, competiţii etc. şi activităţi de instruire extraşcolare - paraşcolare (de
perfecţionare, reciclare, formare civică, profesională)şi perişcolare (de autoeducaţie şi de petrecere
organizată a activităţilor în timpul liber, în cadrul universităţilor populare, a cluburilor sportive, la
teatru, în muzee sau cluburile copiilor, în excursii etc.).
• Conţinutul şi obiectivele urmărite sunt prevăzute în documente special elaborate şi prezintă o mare
flexibilitate, diferenţiindu-se în funcţie de vârstă, sex, categorii socio-profesionale, interes şi aptitudini
ale participanţilor.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
13 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 ... să trăieşti împreună cu alţii şi a învăţa să fii
A învăţa
• Sunt obiective de lungă durată, specifice educaţiei pe parcursul întregii vieţi (longlife learning).
• Nici o şcoală, oricât de bună ar fi, nu poate anticipa schimbările şi nevoile generaţiilor care o
frecventează la un moment dat.
• Cei doi piloni ai educaţiei se justifică prin natura transformărilor din societate şi din piaţa muncii, care
fac insuficiente achiziţiile şcolare dobândite pe parcursul educaţiei formale.
• Atitudinile prevalează acum faţă de cunoştinţe şi abilităţi şi se concretizează în:

Depăşirea
obstacolelor în
propriul proces
Utilizarea
Motivaţia şi de învăţare
experienţelor
încrederea pentru
de învăţare şi
a continua şi a
reuşi în învăţarea de viaţă pe
pe tot parcursul care le deţine
vieţii Exploatarea
oportunităţilor
pentru învăţare
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
14 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 În formarea personalităţii umane se consideră că fiinţa umană trece prin câteva etape
distincte:

Educaţia Educaţia
Pensionarea
iniţială continuă

Copilăria şi Tinereţea şi
adolescenţa maturitatea

 În condiţiile actuale, datorită volumului uriaş de cunoştinţe şi a vitezei şi ritmului de


schimbare a acestora ”nimeni nu mai poate spera să acumuleze în tinereţe un fond iniţial
de cunoştinţe care să-i servească o viaţă întreagă” (Delors, J, 2000).
 În condiţiile globalizării şi ale societăţii cunoaşterii, învăţarea pe tot parcursul vieţii este
esenţială pentru ca oamenii să rămână stăpâni pe destinul lor, să ştie cine sunt, ce
cunoştinţe şi ce priceperi pot activa pe piaţa muncii.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
15 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 Participarea adulţilor la activităţile educaţionale este legată de nivelul
lor de instruire:
 Persoanele care au beneficiat cel mai puţin de educaţie sunt cel mai puţin
susceptibile la a participa la o educaţie continuă;
 Persoanele cu un nivel mai înalt de instruire manifestă dorinţa de autodepăşire, de
continuare a studiilor pe un palier superior.
 Educaţia permanentă – concept pedagogic fundamental care
înglobează toate aspectele, dimensiunile sau formele actului educaţiv,
realizabile pe întreaga durată de viaţă a unui individ:
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
16 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 Emil Păun (Reflecţii teoretice,
1993) subliniază prezenţa a două
axe pe care se structurează
educaţia permanentă:
Educaţia adulţilor
 Axa spaţială (orizontală) –
Autoeducaţia
extensia educaţiei în toate sferele
existenţei şi vieţii socio-umane,
înainte şi dincolo de educaţia
Educaţia Educaţia Educaţia
şcolară;
informală formală nonformală
 Axa temporală (vertical-
longitudinală), sau ceea ce
numim educaţia pe tot parcursul
vieţii, pedagogia şi angragogia.
Nivel preşcolar,
şcolar, universitar
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
17 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 R. H. Dave (1991) – educaţia permanentă vizează activitatea de formare-dezvoltare
a personalităţii umane prin corelarea mai multor resurse:

Conţinuturile
Stadiile educaţiei Formele educaţiei Factorii educaţiei
educaţiei
• Realizabile în • Dimensiunile: • Formală, • Familie, şcoală,
ciclurile de intelectuală, nonformală, comunitate
viaţă: copilărie, morală, informală
preadolescenţă, estetică, fizică,
adolescenţă, tehnologică
tinereţe,
maturitate

 D. Salade (1998) – educaţia permanentă este văzută ca un concept umbrelă pentru


varietatea acţiunilor educative, ca „un sistem de obiective şi de tehnici educative,
menite să asigure pregătirea oamenilor astfel ca aceştia să-şi întreţină necontenit
capacitatea de autoinstruire şi autoeducare”.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
18 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 Malcom Knowles (1913 – 1997) – este considerat părinte al educaţiei adulţilor
şi apărător al andragogiei aprecia că învăţarea la adulţi este o activitate
complexă, dificilă şi pretenţioasă, din următoarele motive:
 Curiozitatea se diminuează şi se limitează la domeniile de interes ale adulţilor.
 Puterea de memorare mai redusă, ceea ce impune o structurare logică şi psiho-
pedagogică a volumului de informaţii.
 Plasticitatea eu-lui este în scădere, ceea ce duce la conservatorism, rigiditate şi
rezistenţă crescută la schimbare.
 Rezerve faţă de sistemul şcolar clasic şi discursul de tip academic.
 Necesitatea dublării discursului teoretic cu exemple practice autentice.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
19 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 Opţiunea pentru educaţia permanentă implică nu doar reflecţii teoretice, ci şi
acţiuni concrete, desfăşurate la diferite niveluri, cu priorităţi esenţiale pentru
dezvoltarea politicilor în domeniul educaţiei şi formării profesionale.
Programul Învăţare pe tot parcursul vieţii, care cuprinde:
 Promovarea coerenţei între toate formele şi etapele sistemelor de învăţare şi
formare profesională de-a lungul vieţii, începând de la o vârstă timpurie, şi prin
îmbunătăţirea rutelor educaţionale flexibile;
 Consolidarea rolului educaţiei şi formării profesionale cu impact asupra
competitivităţii, creşterii economice durabile şi a coeziunii sociale;
 Sprijinirea creativităţii şi inovaţiei în toate sistemele şi la toate nivelurile de
educaţie şi formare profesională.
EDUCAŢIA PERMANENTĂ SAU EDUCAŢIA PE
20 PARCURSUL ÎNTREGII VIEŢI
 Aspecte importante resimţite acut la nivelul UE şi la nivel naţional sunt acţiunile de:
 Reducere a numărului de persoane care părăsesc prematur şcoala, sau a celor
cu un nivel scăzut al competenţelor de bază.
 Incurajare a incluziunii sociale şi economice a migranţilor.
 Sprijinire pentru dobândirea competenţelor esenţiale la vârste timpurii.
 Finanţare durabilă.
 Consolidare a cunoştinţelor de bază în domeniul politicilor şi practicii.

 Probleme pe agenda cotidiană sunt şi ameliorarea nivelurilor reduse de participare


la educaţie a adulţilor, în special a lucrătorilor în vârstă şi a celor slab calificaţi, în
scopul creşterii capacităţii persoanelor de a se adapta la mediile de muncă şi viaţă
care se schimbă rapid.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
21

 Ca răspuns aplicativ la politicile din domeniul educaţiei şi formării, a fost lansat


programul SOCRATES, cu 8 acţiuni, adoptat pe baza articolelor 126 şi 127 ale
Tratatului de la Maastricht, aplicabil statelor membre şi celor asociate Uniunii
Europene, precum şi statelor din zona de interea economic a acesteia (Islanda,
Liechtenstein şi Norvegia).
 Programul SOCRATES acoperă toate tipurile şi nivelurile de învăţământ în cadul unui
singur program de cooperare europeană, în contextul promovării educaţiei continue
şi mereu în schimbare, generată de ritmul rapid în care cunoştinţele dobândite îşi
pierd actualitatea şi de progresul tehnologic.
 Programul s-a derulat în perioada 1995-1999 şi ulterior între 2000-2006.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
22
SOCRATES

LEONARDO DA OBSERVARE ŞI MĂSURI


COMENIUS ERASMUS GRUNDVIG LINGUA MINERVA
VINCI INOVARE COMPLEMENTARE

Tehnologii Educaţia şi
Proiecte Promovarea
Învăţământ informaţio- formarea
Învăţământ pentru învăţării Vizite de
pre- nale şi profesională
superior educaţia limbilor studii ARION
universitar comunica- iniţială şi
adulţilor străine
ţionale continuă

Mobilităţi
Competenţe (studenţi,
cheie cadre
didactice)

Recunoaş-
terea studiilor
şi calificărilor

Programul SOCRATES – acţiuni şi măsuri


EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
23

Acţiunea 1: COMENIUS
•Educaţie şcolară, încurajarea cooperării transnaţionale între
şcoli, dezvoltare profesională a personalului implicat direct în
acest sector de învăţământ (preşcolar, primar, gimnazial şi
liceal).

Acţiunea 2: ERASMUS
•Educaţie universitară, încurajarea cooperării transnaţionale
dintre universităţi, a mobilităţii europene în învăţământul
superior, promovarea transparenţei şi recunoaşterea
academică a studiilor şi calificărilor în cadrul Comunităţii
Europene.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
24

Acţiunea 3: GRUNDVIG
• Educaţie adulţilor şi alte rute educaţionale.

Acţiunea 4: LINGUA
• Studierea limbilor oficiale ale Comunităţii Europen

Acţiunea 5: MINERVA
• Învăţământul Deschis şi la Distanţă, tehnologii multimedia în domeniul
educaţiei.

Acţiunea 6: OBSERVARE ŞI INOVARE


• Identificarea de bune practici pedagogice, analize comparative ale
sistemelor şi politicilor educaţionale.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
25

Acţiunea 7: ACŢIUNI COLECTIVE


• Sprijin pentru programe conexe: Leonardo da Vinci şi Tineret (Youth).

Acţiunea 8: MĂSURI COMPLEMENTARE


• Sprijin financiar privind promovarea obiectivelor programului SOCRATES.
 Prin decizia Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006, de stabilire
a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue, debutează Programul
Învăţare pe tot parcursul vieţii – Lifelong Learning (LLP), care îşi propune să întărească
schimburile, cooperarea şi mobilitatea între sistemele de educaţie şi formare
profesională din UE.
 Programul LLP a fost propus pentru perioada 2007-2013 şi cuprinde toate programele
europene în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii.
 El se bazează pe programele anterioare din perioada 2000 – 2006: SOCRATES,
LEONARDO DA VINCI, eLEARNING şi acţiunea JEAN MONNET.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
26
 Obiectivul programului: să contribuie – prin promovarea învăţării pe tot
parcursul vieţii - la dezvoltarea Uniunii Europene ca societate avansată
bazată pe cunoaştere, pe creştere economică durabilă, cu mai multe locuri
de muncă şi cu o mai mare coeziune socială.
 Aceste priorităţi sunt realizabile prin programe sectoriale pentru:
 Învăţământul preuniversitar (COMENIUS);
 Învăţământul superior (ERASMUS);
 Formarea profesională (LEONARDO DA VINCI);
 Educaţia pentru adulţi (GRUNDVIG);
 Susţinerea predării, cercetării şi reflecţiei privind integrarea europeană şi principalele
instituţii şi asociaţii europene (JEAN MONNET);
 Program transversal axat pe domenii intersectoriale (cooperarea în domeniul politicilor şi
inovaţia privind învăţarea pe tot parcursul vieţii, limbile străine, utilizarea inovaţiilor din
tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, diseminarea şi exploatarea rezultatelor).
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
27
PROGRAME EUROPENE

COMENIUS ERASMUS LEONARDO GRUNDVIG


Învăţământ Învăţământ Formare Educaţia
preuniversitar superior profesională adulţilor

PROGRAMUL JEAN MONNET


Excelenţa în predare, cercetare şi reflectare asura integrării europene
Cunoasterea şi conştientizarea temelor referitoare la integrarea europeană
Sprijinirea unor instituţii şi asociaţii europene

PROGRAMUL TRANSVERSAL
Cooperare şi inovaţie strategică
Învăţarea limbilor străine
Utilizarea TIC în educaţie
Diseminarea şi valorificarea rezultatelor
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
28
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

COMENIUS
• Program pentru învăţământul preuniversitar, care urmăreşte - conform
Recomandării 2006/963/CE a Parlamentului European – dezvoltarea
competenţelor-cheie pentru învăţarea de-a lungul vieţii. Cele 8 competenţe sunt:
comunicare în limba maternă; comunicare în limbi străine; competenţe în
matematică şi competenţe de bază în ştiinţă şi tehnologie; competenţe digitale;
competenţa învăţării procesului de învăţare; competenţe interpersonale şi civice;
spirit de iniţiativă şi antreprenorial; conştiinţă şi expresie culturală.
• În 2007, Comisia Comunităţii Europene a adoptat o comunicare pentru
îmbunătăţirea calităţii educaţiei personalului didactic, din care se desprinde tot
mai clar importanţa învăţământului preşcolar şi a celui primar în învţarea de-a
lungul vieţii, ca etape ce asigură echitatea pentru toate nivelurile de educaţie şi
formare profesională ulterioare.
• De asemenea, se acordă o atenţie specială persoanelor dezavantajate, în orice
fel, din punct de vedere educaţional.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
29
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

COMENIUS
• Un aspect distinct al programului îl constituie necesitatea progresului
organizaţional şi a dezvoltării profesionale a cadrelor didactice, educaţia
profesorilor şi formarea directorilor de şcoli.
• Obiectivele specifice ale programului:
• Contribuţia la dezvoltarea cunoştinţelor şi înţelegerii în rândul tinerilor şi a
personalului educaţional cu privire la diversitatea culturilor şi limbilor
europene şi la valoarea acesteia;
• Ajutarea tinerilor pentru a dobândi calificări de bază, necesare împlinirii lor
personale, pentru activitatea lor profesională viitoare şi pentru o cetăţenie
europeană activă.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
30
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

ERASMUS
• Program pentru învăţământul superior, inclusiv educaţia şi formarea
profesională avansată.
• Pentru învăţământul superior s-au conturat trei domenii de reformă:
• Reforma programei de învăţământ: studiile superioare în trei cicluri (LMD –
licenţă, master, doctorat), învăţare bazată pe competenţă, rute
educaţionale flexibile, recunoaşterea diplomelor şi a competenţelor,
mobilitate, conform Procesului de la Bologna.
• Reforma sistemului de guvernare: autonomia universitară şi răspunderea
publică instituţiilor de învăţământ superior, parteneriate strategice,
asigurarea calităţii.
• Reforma sistemului de finanţare: venituri diversificate ale instituţiilor de
învăţământ superior, taxe de şcolarizare, burse şi împrumuturi, echitate şi
acces, finanţare UE cu obiective specifice.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
31
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

ERASMUS
•Instituţiile de învăţământ superior sunt invitate să îşi joace rolul
pe care îl deţin în triunghiul cunoaşterii: educaţie – cercetare –
inovaţie, şi să se angajeze în proiecte care urmăresc
consolidarea cooperării dintre instituţiile de învăţământ superior
şi intreprinderi.
•Obiective specifice:
•Sprijinirea realizării unui spaţiu european al învăţământului
superior;
•Consolidarea contribuţiei învăţământului superior şi al
învăţământului profesional superior la procesul de inovare.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
32
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

LEONARDO DA VINCI
• Program pentru educaţia şi formarea profesională iniţială şi continuă.
• Cadrul strategic al programului rămâne Procesul de la Copenhaga, actualizat prin
Comunicatul de la Maastricht (2004) şi, mai recent, Comunicatul de la Helsinki (2006).
• Procesul urmăreşte cu predilecţie creşterea atractivităţii, a calităţii şi a performanţei
sistemelor de educaţie şi formare profesională, îmbunătăţirea transparenţei, sistemele
de informare şi orientare, recunoaşterea competenţelor şi calificărilor şi consolidarea
dimeniunii europene.
• Iniţiativele specifice programului includ dezvoltarea şi testarea Sistemului european de
transfer al creditelor pentru educaţia şi formarea profesională (ECVET), punerea în
aplicare a Cadrului European al Calificărilor (EQF) şi respectarea Concluziilor Consiliului
din 2004 privind asigurarea calităţii sistemului de educaţie şi formare profesională.
• O atenţie specială va fi acordată facilitării participării sectoarelor, a partenerilor sociali şi
a companiilor, în special a IMM-urilor
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
33
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

LEONARDO DA VINCI
• Obiective specifice:
• Să sprijine participanţii în cadrul activităţilor de formare profesională
iniţială şi continuă să dobândească şi să utilizeze cunoştinţe, aptitudini
şi calificări în vederea facilitării dezvoltării personale, a capacităţii de
angajare şi a participării pe piaţaeuropeană a muncii.
• Să sprijine îmbunătăţirea calităţii şi a inovaţiei în sistemele, instituţiile şi
practicile de educaţie profesională şi formare profesională.
• Să îmbunătăţească atractivitatea educaţiei profesionale şi a formării
profesionale, precum şi a mobilităţii pentru angajatori şi persoane, şi să
faciliteze mobilitatea persoanelor în formare profesională.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
34
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

GRUNDVIG
• Program pentru educaţia adulţilor şi alte rute educaţionale.
• Răspunde dublei provocări din domeniul educaţiei, vizând, pe de o
parte, problema numărului ridicat de adulţi care au părăsit prematur
şcoala sau, în cazul multor imigranţi, a celor care nu au avut
posibilitatea să beneficieze de educaţie şcolară, şi, pe de altă part,
problemele populaţiei în proces de îmbătrânire.
• Educaţia adulţilor contribuie la abordarea acestor provocări, oferind
ambelor categorii de persoane posibilitatea de a-şi îmbunătăţi
cunoştinţele şi competenţele.
• Participarea adulţilor la educaţie este un obiectiv esenţial, ceea ce
determină promovarea unei culturi a calităţii profesionale a personalului
didactic, a furnizorilor şi beneficiarilor educaţiei.
EDUCAŢIA ŞI POLITICILE EUROPENE
35
 De ce sunt importante şi ce semnificaţii au aceste patru programe sectoriale
pentru politicile educaţionale?

GRUNDVIG
•Obiective specifice:
•Să răspundă provocării educaţionale pe care o reprezintă o
populaţie europeană în proces de îmbătrânire.
•Să contribuie la furnizarea unor mijloace pentru îmbunătăţirea
cunoştinţelor şi competenţelor adulţilor.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
36
 Educaţia – componentă a existenţei sociale – necesită permanente resturcurări şi
ajustări în funcţie de specificul transformărilor ce caracterizează evoluţia societăţii.
 Este considerată drept una din cele mai importante activităţi ale societăţii.
 Fiecare naţiune are ca ţel – o educaţie de bază universal valabilă.
 Se realizează cu mijloace diferite de la o societate la alta, însă, este unanim acceptată
ideea că – în absenţa educaţiei, indivizii nu vor acţiona adecvat lumea contemporană.
 Sistemul educaţional se află permanent în faţa unor solicitări de schimbare, venite din
partea mediului exterior, dar şi din interiorul său.
 Pentru a supravieţui, orice sistem deschis (cum este instituţia şcolară) trebuie să fie flexibil şi
adaptabil.
 Orice proces de schimbare presupune modificări cantitative şi calitative, planificate sau
neplanificate.
 Schimbarea se poate produce sub forma unui salt rapid, ori poate lua forma unei evoluţii
graduale.
 Schimbarea poate fi descrisă, prin referinţă la următoarele aspecte: nivelul, durata, direcţia,
profunzimea, rata schimbării.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
37

 Schimbările din mediul exterior – se referă la ambientul fizic, pe când cele din interior vizează
ambientul social şi psihic al elevilor şi profesorilor.
 Schimbările planificate – au în vedere eforturile deliberate, conştiente ale unor agenţi de schimbare
– între „ceea ce este” şi „ceea ce trebuie să fie”, între scopuri şi rezultate
 Schimbările neplanificate – rezultatul unor consecinţe neanticipate ale schimbărilor planificate.

Schimbările

Procese pozitive şi Ameninţări ale nevoii de


productive, care sunt stabilitate, deoarece
menite să schimbe viaţa tulbură moduri de
oamenilor acţiune deja stabilite
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
38 Negarea
prezentului şi a
Internalizarea noii
situaţiei care
 Realizarea schimbării nu se situaţii
urmează a fi
produce liniar, fără schimbată
obstacole.
 Ea se parcurge etapizat,
ciclic: Adaptarea
reciprocă a
Apărarea
schimbării la
faţă de
individ şi a
schimbare
 În faţa acestor atitudini faţă individului la
schimbare
de schimbare oamenii
activează diferite tipuri de
bariere, care sunt în definitiv
normale, generate în primul
Participarea
rând de teama de deschisă,
Acceptarea
treptată a
incertitudine. constructivă la
schimbare
realităţii
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
39 Aceste bariere pot fi de ordin:

Personal-
Perceptiv Cognitiv Atitudinal Cultural
emoţional
•Stereotipii •Ignoranţa •Capriciul •Menţinerea stării •Tabuuri
•Slabă discriminare •Infelxibilitatea •Obişnuinţa existente •Prejudecăţi
a stimulilor intelectuală •Conformismul •Neacceptarea •Presupoziţii
•Folosirea incorectă •Autoritarismul criticii •Efecte ale
a limbajului •Teama de risc •Teama de totalitarismului
•Substituţia schimbare
•Neîncrederea în
•Retenţia selectivă sine •Pretenţii nefondate
(şefi care ştiu tot,
•Respingerea sau
profeţiile
preluarea necritică
autorealizabile
a ideilor noi
etc.)

 Principalele motive care se opun schimbării sunt:


 refuzul din ignoranţă (neînţelegerea esenţei şi conţinutului schimbării),
 refuzul din capriciu,
 refuzul determinat de anticiparea pierderii anumitor avantaje personale şi
 refuzul bazat pe invocarea eşecului unor experienţe anterioare similare.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
40 Rezistenţele la schimbare generate de modificări în sistemul de învăţământ pot
îmbrăca forma de:
Conflict deschis Rezistenţă masivă

• Mai uşor de depăşit • Eforturile de învingere a factorilor care


frânează schimbarea sunt mai mari.

 Odată conştientizate, aceste obstacole pot fi şi contracarate.


 Eşecurile îregistrate în încercarea de reformare a sistemelor educaţionale au fost
generate nu atât de inconsistenţele diverselor programe de reformă, ci de faptul că
agenţii reformei (persoanele implicate în aplicarea acesteia) s-au dovedit fie insuficient
pregătiţi, fie indiferenţi, fie chiar ostili faţă de principiile pe care erau chemaţi să le pună
în practică.
 Astfel, înaintea aplicării oricăror măsuri reformatoare trebuie realizat un program destinat
informării adecvate a agenţilor reformatori şi inducerii, la nivelul acestora, a unor
atitudini pozitive cu privire la schimbare.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
41
 Dezvoltarea socială generează – prin noile sale cerinţe –
schimbări în educaţie, iar calitatea educaţiei, la rândul ei,
generează progresul societăţii.
Sistemul  Sistemul de educaţie, ideile şi doctrinele pedagogice – au o
de relativă autonomie, în sensul că deşi se află în strânsă legătură
educaţie
cu dezvoltarea celorlalte instituţii sociale, „au şi o viaţă proprie,
o evoluţie relativ autonomă, în cursul căreiaele păstrează multe
Societate
din trăsăturile vechilor structuri. Câteodată ele se apără
împotriva influenţelor exterioare, bazându-se pe trecutul lor”
(Holbawcs, M, după Păun E, 1999).
 Schimbarea în educaţie depinde atât de presiunile externe de
ordin socio-economic şi politic, cât şi de structurile sale interne,
de logica sa relativ autonomă – care chiar dacă nu se poate
opune cerinţelor externe, generează o anumită inerţie a
educaţiei şi uneori la schimbarea parţială a semnificaţiei
acestor cerinţe.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
42
 Punerea în practică a oricărei schimbări educaţionale depinde de existenţa şi
concomitenţa:  Punerea în joc a unei schimbări este
condiţionată:

Factorului
Factorului
de masă
de prag Manifestarea
critică (un
critic Existenţa pe o scală
anumit
(reprezentat resurselor suficient de
cuantum de
de gradul necesare largă a unei
resurse
de presiune realizării atitudini
materiale,
exercitată în schimbării favorabile în
umane şi
favoarea propuse raport cu
timp
schimbării). aceasta.
disponibile)
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
43
 Principalele niveluri de obiectivare a schimbărilor referitoare la fenomenul educaţional
sunt:
 Introducerea unor noi
manuale sau mijloace de
 Restructurarea relaţiilor
învăţământ
elev-elev şi elev-profesor. Nivelul
Nivelul
material
relaţional

Nivelul
procedural  Implementarea unor strategii
alternative de lucru cu elevii

 Deşi sunt intercorelate, cele trei niveluri necesită eforturi reformatoare diferite, cele mai uşor
de realizat fiind schimbările de ordin material.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
44
 În literatura de specialitate s-au conturat două modele fundamentale ale producerii
schimbării în învăţământ:

 Se manifestă când inovatorul


şi beneficiarul schimbării
 Parcurge traseul de la coincid, traseul este de la
teorie la practică, de la realitatea efectivă înspre
inovatorul individual sau Modelul Modelul de teorie, schimbarea fiind
colectiv spre beneficiarul cercetare- rezolvare a
prefigurată şi pusă în
schimbării. dezvoltare problemelor
practică de către înşişi
 Beneficiază de avantajul agenţii reformei.
fundamentării teoretice.  Se impune prin adecvarea
exactă la cerinţele realităţii
concrete şi larga acceptare
a schimbării în rândul
agenţilor reformei
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
45
 Un model teoretic al producerii schimbării la nivelul realităţii educaţionale este următorul:

Schimbarea
Elaborarea
Proiectarea noii componentelor
politicilor
structuri procesului de
educaţionale
învăţământ

Finalităţi Conţinutul Moduri şi forme de Instrumente de


educaţionale învăţământului organizare evaluare

 Elaborarea politicilor educaţionale poate fi abordată din perspective multiple:


 Poate induce proiectarea unei noi structuri a realităţii educaţionale
 Finalităţile educaţionale reprezintă intenţionalităţi pedagogice care exprimă orientările prefigurate la nivel de
politică educaţională.
 Dacă finalităţile dau sensul şi direcţiile acţiunii instructiv-educative, conţinutul îi conferă caracterul axiologic
(stabilind valorilor vehiculate).
 Modelele de instruire, concretizate în moduri şi forme de organizare a procesului de învăţământ, configurează
centrarea pe profesor sau centrarea pe elev în practica educaţională.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
46
 O schimbare reală în educaţie, acceptată şi valorificată, se produce numai dacă sunt
întrunite câteva condiţii:
 Durabilitate în timp;
 Obţinerea unor rezultate semnificativ mai bune decât în cazul practicilor precedente;
 Justificarea costurilor prin performanţele înregistrate şi absenţa unor interferenţe cu alte domenii
de activitate.
 În aceste condiţii vorbim de o reformă a educaţiei.
 Reforma în educaţie are impact mai puternic decât schimbarea sau înlocuirea unor
structuri.
 Reforma sistemelor de învăţământ nu este doar un caz particular al reformelor de ordin
social sau economic, ci una dintre cele mai importante pârghii ale progresului şi dezvoltării
societăţii.
 Reforma în educaţie este astfel impusă de însăşi logica tranziţiei şi a transformărilor sociale.
 Trecerea la un alt tip de societate antrenează în mod natural o politică diferită a resurselor
umane, bazată pe noi finalităţi ale educaţiei.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
47  Analiza reformei schimbărilor educaţionale contemporane evidenţiază existenţa
a două tipuri de reformă:  Urmăreşte nu doar modificarea
 Se referă la capacitatea conţinuturilor, mijloacelor şi
naturală de evoluţie a unui strategiilor didactice, ci vizează
sistem educativ, la producerea de schimbări
schimbările care se produc structurale substanţiale, la nivelul
gradual şi progresiv, ca modului de organizare şi
urmare firească a devenirii funcţionare a nivelului educativ.
acestuia şi a punerii în joc a  Se manifestă atunci când
Reforma Reforma
fenomenelor normale de capacitatea naturală a
autoreglaj.
de de sistemelor educative nu mai
 Ex. Schimbările curente survenite
evoluţie intervenţie face faţă - prin autoreglare - să
la nivelul conţinuturilor, metodelor asigure adaptarea la provocările
şi mijloacelor instructiv-formative, contextului.
adaptarea permanentă de tip
 Este nevoie de intervenţii externe, prin
retroactiv a învăţământului la
legitimare şi mobilizare politică –
evoluţia cunoaşterii şi cerinţele
aceasta este reforma propriu-zisă,
societăţii.
mai mult sau mai puţin radicală, în
funcţie de gradul schimbării,
elementele angajate şi costurile
sociale.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
48
 Reforma de intervenţie revitalizeză un
sistem educativ, a cărui capacitate de
autoschimbare (prin resurse proprii sau
prin reforma de evoluţie) nu mai face
faţă. Principiul
Principiul coerenţei
 Reforma educaţiei (ca reformă de autoreglării
intervenţie) este o acţiune politică,
realizată de întreaga societate, în
corelaţie cu alte reforme care au loc în
alte domenii de activitate.
Principiul
 Reusita reformei sistemelor educaţionale funcţionalităţii
este condiţionată de respectarea a trei
categorii de principii:
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
49
 Presupune asigurarea coerenţei teleologice (între scopuri şi mijloace),
coerenţei strategice (ordonarea logică şi cronologică a acţiunilor
impuse de realizarea reformei), coerenţei intersectoriale (corelarea cu
Principiul reforma economică, socială sau culturală) şi coerenţei acţionale
coerenţei
(asigurarea consensului între principalii actori ai reformei)

 Vizează evitarea sacrificiului actualelor generaţii de elevi/studenţi,


Principiul conservarea echilibrului şi stării de funcţionare a sistemului educativ,
funcţionali- proiectarea unor direcţii de reformă constante şi preluarea critică şi
tăţii
diferenţiată a elementelor pozitive din vechiul sistem.
SCHIMBAREA EDUCAŢIONALĂ ŞI POLITICILE EDUCAŢIONALE
50

Principiul  Este centrat asupra valorificării resurselor proprii de dezvoltare şi


autoreglării inovare a sistemului de învăţământ şi a asigurării unei participări
active la reformă a tuturor actorilor implicaţi în schimbare.

 Dacă din punct de vedere teoretic acestea sunt aspectele vizate de schimbare şi reformă,
în plan practic reforma sistemului educaţional românesc, ca şi a celorlalte sisteme sociale
de la noi, se află într-o continuă tranziţie.