ETICA ÎN AFACERI

Departamentul de
Management
Conf. univ. dr. Mirela POPA – sala 212
mirela.popa@econ.ubbcluj.ro

Lect. univ. dr. Lucia SCORȚAR – sala 325

lucia.scortar@econ.ubbcluj.ro

Dr. asociat Anca ISOPESCU – sala 212

anca.isopescu@econ.ubbcluj.ro

Drd. asociat Amalia NEDELCUȚ – sala 212/325

amalia.nedelcut@econ.ubbcluj.ro
„Nu discutăm o chestiune
minoră, ci discutăm
despre
...
cum trebuie să trăim”.

SOCRATE
 1.1. Scurtă introducere în Etică

ETIMOLOGIE - CUVINTELE GRECEȘTI

ETHOS ETHIKE

• primordial,  ştiinţa
• patrie, cunoaşterii.
• locuinţă,
• loc de întâlnire,
• loc natal,
• obiceiuri,
• moravuri,
• caracter.
  Din ETHOS a derivat cuvântul
“ETHICOS”, cu sensul

“din sau pentru morală”,

utilizat de greci atunci când discutau

despre principiile
comportamentului uman.
CE ESTE
ETICA
???
 PRIN PRISMA FILOSOFIEI, ETICA
este

 ştiinţa binelui /răului

(Socrate, Platon, Cicero),

 a fericirii şi a virtuţii (Aristotel),

 a plăcerii (Aristip),

 a idealului social,

 ştiinţa ethosului (ştiinţa moralei).

 CE ESTE
IDEALUL
???
IDEALUL NU TREBUIE SĂ FIE O IDEE
ABSTRACTĂ, CI O FORŢĂ COLECTIVĂ

Idealul este:
 un scop final, adică scopul
diriguitor al tuturor
scopurilor, pretutindeni şi
totdeauna.

 un program al activităţilor
practice desfăşurate pentru
atingerea unui scop.
 CUM POATE FI
DEFINITĂ ETICA
CA ŞTIINŢĂ
???
Etica este definită ca:

 ştiinţa
care se ocupă cu studiul
principiilor morale;

 totalitatea
normelor de conduită
morală corespunzătoare ideologiei
unei clase sau societăţi.
 CARE ESTE
OBIECTUL DE
STUDIU AL ETICII
???
Obiectul eticii îl constituie
căutarea unui răspuns la
întrebarea:

Ce este binele, fericirea,

plăcerea etc.?
Exemple de virtuţi
„Există numai două virtuţi.

O, de-ar fi de-a pururi unite …

Bunătatea mereu puternică …

Puterea mereu bună”.

Fr. Schiller
 Merton:
Deoarece virtutea nu este ştiinţă, ea nu
se poate preda/învăţa.
Socrate:
Virtutea se poate învăţa prin cercetare
filosofică.
Platon:
Predarea/învăţarea priveşte nu numai
ştiinţa, ci şi putinţa.
Noi credem că:
 virtutea nu poate fi învăţată,

 cel mult poate fi cunoscută, înţeleasă.

Virtutea se poate învăţa mai mult prin

puterea exemplului decât din cărţi
(care ne arată cum ar trebui să fim, ce
ar trebui să facem, cum ar trebui să
trăim).

Psihologia şi pedagogia arată că omul

este perfectibil prin educaţie.
 1.2. Domenii şi diviziuni ale Eticii

 Eticile de gradul I sau etica valoric-

normativă: studiul marilor teorii şi doctrine.

 Eticile de gradul II sau meta-etica: studiul

limbajului moral.

 Eticile aplicate: analiza unor fenomene sau

cazuri morale particulare, cum ar fi: avortul,
eutanasia, clonarea, problemele mediului,
activități din domeniul afacerilor etc.
CARE SUNT
DIVIZIUNILE
ETICII ???
 Istoria eticii: o istorie a doctrinelor
morale (filosofia antică).

 Metaetica: teoria asupra Eticii ce include

metodologia cunoaşterii etice.

 Sociologia morală/sociologia moralei:

caracterul de ştiinţă socială a Eticii cu
reguli şi principii de urmat pentru
progresul individual şi social.

 Psihologia morală/psihologia moralei:

studiul judecăţilor morale, ocupându-se
mai mult de concepţiile morale decât de
acţiunile indivizilor.
 Deontologia sau teoria datoriilor: studiu
empiric al datoriilor, referitoare la diferite
situaţii sociale (de ex. deontologia vieţii de
familie, a vieţii sociale, a diverselor
activităţi socio-economice şi culturale etc.).

• Etica profesională, deontologia

profesională: reflexia etică aplicată unui
domeniu particular al activităţilor umane.
De ex.: deontologia medicală, juridică,
militară, managerială, inginerească,
bancară, a omului de ştiinţă, a
jurnalistului, a inventatorului, a
educatorului etc.
 Bioetica: cercetare normativă ce reliefează
exigenţele etice în intervenţia biomedicală.

 Etologia: partea descriptiv-explicativă a

Eticii. Totodată, s-a încetăţenit ca o
ramură a zoologiei care studiază
obiceiurile şi comportamentele
animalelor.

 Etica în afaceri, etc.

CARE SUNT
FUNCŢIILE
ETICII
???
Funcţia cognitivă:
(1) descriptivă: sistematizarea datelor vieţii morale (relaţii
morale, vicii, virtuţi, calităţi şi defecte morale);
(2) analitico-sintetică: analiza componentelor moralei
(norme, conştiinţă, valori), a legăturilor dintre
fenomenele morale etc;
(3) explicativă: identificarea factorilor cauzali/generatori
ai morale (comportamentului moral).
Funcţia normativă (axiologică): crearea de
norme morale (legiuitorul este colectivitatea umană prin
experienţe/tradiţii; totuși, au existat legiuitori individuali -
profeţii popoarelor (Confucius, Buddha, Moise, Hristos,
Mahomed), marii moralişti (Socrate, Platon, Aristotel,
Kant, Mill etc.).
Funcţia persuasivă: vizează sfera concretă a vieţii
morale, urmărind actul convingerii.
Funcţia educativă.
DE CE TREBUIE
SĂ FIM MORALI
???
 formarea, dezvoltarea virtuţilor;
 armonizarea la nivel de individ a nevoilor
bio-psihice (iubire, omenie etc.);
 armonizarea dintre individ şi semeni;
 umanizarea comportamentului;
 dobândirea unei atitudini superioare:
comportament civilizat etc.;
 progres, dezvoltare, perfecţionare;
 pentru a beneficia de aprecieri din partea
altora etc.
 CUM PUTEM
DEVENI MORALI
???
Prin educaţie, cultură, cu ajutorul
Eticii omul poate dobândi valoarea
supremă a umanităţii.

„Cel care cucerește pe alții e tare;

cel care se cucerește pe sine e
puternic”.

LAO TSE
 MULŢUMIMPENTRU
ATENŢIE!