Sunteți pe pagina 1din 1

Toba de tinichea de Günter Grass este un roman postmodern.

Întâlnim aici câteva


caracteristici precum: desolemnizarea discursului (este o exprimare obișnuită, fără artificii
textuale), proza autoreflexivă, deși în unele pasaje se face trecerea de la persoana I la
persoana a III-a, este valorificat banalul (cum se întâmplă chiar în primul capitol din carte, în
care se vorbește despre bunica lui și fustele acesteia de culoarea cartofului). Limbajul este
unul familiar și se poate observa și oralitatea expresiei.

Toba de tinichea nu mai este un simplu instrument fără viață, ea este un personaj:
participă în majoritatea acțiunilor lui Oskar Matzerath. Îl putem considera un alter ego, o
imagine dedublată (asta e mai greu de tradus), un personaj în sine: toba de tinichea este
istovită, este obosită, doarme cu Oskar, trăiește cu Oskar, moare în plan simbolic (este
îngropată în pământ) și este readusă la viață.

De remarcat este faptul că acțiunea nu se desfășoară în Germania sau într-un spațiu


german ci în Polonia. Multe aspecte țin de Polonia: de la orașul acțiunii (Danzig sau Gdnask),
la numele personajelor de pildă Bronski, întâmplări care țin de istoria Poloniei (Noaptea de
Cristal, în care este ucis Sigismund Markus), invadarea Poloniei și chiar culorile tobei de
tinichea (roșu și alb), care aduce aminte de steagul polonez.

Sunt multe posibilități de interpretare ale acestui roman: poate fi un roman politic,
istoric sau roman autoficțional cu caracter autobiografic sau polifon prin începutul acestuia de
„anchetă socială”. Observăm că este reluată în textul romanului opera lui Goethe Afinități
elective (să cauți titlul original) și la ideea lui Schiller că omul are o formă desăvârșită când
se joacă (în scena în care Kleep și Oskar își fac poze, le decupează și creează oameni noi).

S-ar putea să vă placă și