Sunteți pe pagina 1din 198

T.H.

Drumul către

Sfântul Munte

"Visul meu - s~-1urmez pe Sfâ ntul Ioan Colibaşu l. "

trag din satul Sfântul Ioan

În Evvia ex istă un sa t, Sf ântul

Io a h ; din acest sat

sărac i, pentru aceas t a t a t a

sat şi s-a dus în America. Aco l o a lu c rat ca Canalu l Pan ama. Noi, cop iii, lu c r a m în tă

trag eu. P ă rinţii m e i e r a u

111.~

1 pl ecat din IIHtnc it or l a

el<· m ici în

.

sa t.

Udam g răd in a, copac ii , pă ştea m vit e l e,

.tlprgam pretutindeni unde ne· spun ea u cei m ari . Eu de

rni c

r 11 ~ inos. La şcoa lă a m fost num a i în clasa î nt â i ş i n -a m

păşteam v itele

pe

munt e.

Er a m pro stă n ac şi

tnvătat aproape nimic , căci în vă ţător ul e ra

A< o lo

unde

păzeam o i le

am

c i ti t,

~fc1 ntului I oan

Colibaşul , şi m-a

bo ln av .

pe silabe, viata

a

cu p rins dorul

de

plr ca să mă fac monah. Fără să şt iu nimi c . Nici că lu gă r

nu văzusem, ni ci mânăstire. Nimic.

Când am î mplinit şa pte a ni , m ama m -a trimis în

ll cl lk i da, loate. În

l,l că te ş i s fo r i, d ar şi za h ă r, orez, cafea şi piper, tot c e ea

e r au

acea vreme avea u la magazine unelte, chei,

m agaz in. Vind ea u aco lo de

lucre z

la

un

<

'

a r e

o

b ăcă nie. Er a mare

mag a zinul.

Şi mai

'17

acolo doi copii. Am mers şi eu. Tot ce-mi z iceau ei,

alergam

pretutindeni. Mai în a int e, cei doi îşi râ ndui se ră

cu

făceam. Toti

ude

îmi

po runceau

de

pe

mie,

iar

eu

nd

f lorile doamnei

balcoa ne.

M ergea u

sc himbul. Unu l într -o z i , ce lălalt în urm ătoarea. Ţinea u

rândul. Când m-am dus eu, m-au pus pe mine la toate.

Şi l a m ă turat, şi l a fl o ri. Eu în să nu b ă nuiam nimi c. Le

făceam pe toate. Unde îmi ziceau, acolo mergeam. Într-o zi, măturând în magazin, în grămăjoara

de gunoi

pe ca re

o

s trân sese m

e r a u

şi n işte boabe

nemăci nate de ca fea. Se vărsaseră pe jos mai mult de

cincisprezece boabe. Eu m-am aplecat, le-am adunat şi

l e-a m

care era

de

ş i apoi

l uat

în

mână să l e duc

la sac ul

în

ca feau a. S tăpâ nul era în biroul

jur împrejur şi m -a văzut când m -a m a ple ca t,

câ nd m-a m du s l a

să u. Avea gea muri

sac. A stri gat:

- Anghe l e -

a di că eu, aşa mă s trigau câ nd eram

mic - vino'ncoace !

M -am dus acolo.

-Ce-ai în mână, ce-i asta?

Zic:

-

Cafea.

Am

boabele

p e

jos

le-am

ad unat.

A

î n cep u t strige:

 

- Tasoo, Ari stoo, lannii, lorguu!!!

Unu l era în depozit, altul

co ntinuat s tri ge. S-au a dunat

deschis mâna.

al tund eva. Stăpânul a toti acolo. Apo i mi-a

-Ce vedeti? i-a întrebat. Ce-s astea?

- Boabe de cafea, au z is.

- Und e l e-a i găs it, Anghele?

- Erau împrăştiate

şi mă d u ceam le arunc

pe podea, z ic. Le-am ad un at î n sac ul cu cafea.

Aşadar, a început stăpânu l meu l e tină o

întreagă înv ătătu ră. Ce se făcea acolo! R is ipă cu

duium ul. A run ca u un a, a run ca u alta

Şi z ice:

- Ascultati acum; de azi înai nt e o

puneti

o

rânduială a i c i înă u ntru. O să ptămân ă Aristos, o

săptămână Tasos, următoarea A n g h elos. Ş i la flor i , ş i la toate, la fe l.

De at un ci

iubeau,

deci,

stăpân ii mei.

M

ă

c hemau s u s, în casă, şi mă puneau l e cânt tropa r e l e

pe care le ştiam. Au pretui t fapta mea, căci mai î n a int e

nu mă cunoşteau.

După doi

l a o af l a

a ni am

mer s în Pireu,

lu c rez

băcănia unei

rud e nii.

B ăcă ni a e r a şi tavernă. Av ea

ş

i

mansa rdă în ca r e dormeam noaptea. M agazi nul se

pe un deal, pe strada Tsamadou. Venea u în fi eca re zi

c ump e r e, şi multi d int re guste ceva, de vre me ce era

clienti şed ea u să bea şi să şitavernă.

Mi-am pus În adâncul inimii să mă fac pustnic

Într-o z i au venit

la băcănie doi b ă trân i. Mi-au

ce rut două sa rdele şi o jumătate de oca de vi n . Le-am

doi

dus

îndată. La un

moment dat,

unul

d i ntre

ce i

bătrâni a zis:

Und e

Sfâ ntul Munte!

-

vi nul

Vinul ă la nu l-am

mai

afl i

pe care

l -am

băut în

mai găsit nică ie ri.

-Ai fo st în Sfântu l Munt e? 1-a într ebat celălalt.

19

dus în

-Da. Am plecat din Mitilini, din Kalloni, şi m-am Sfântul Munte. Ce v in am băut acolo! L-a întrebat din nou celălalt:

-Te-ai dus t e călugăreşti?

- Da, am vrut

să mă fac monah, dar n-am putut,

n -a m răbdat. Cât de rău mi-a părut că n-a m rămas

acolo!

în

Eu ascultam c u luare aminte, căc i cu ceva timp monahi

viata

Sfântului Ioan Colibaşul, pe care o buchisisem când

O

citisem din nou în mansarda mea, la lumina unui felinar, cu greutate- căci nu ştiam multă carte. Atât m-a

înflă că rat v iata Sfântului, încât am vrut să - I urmez şi eu, dar nu ş ti a m nimic despre Sfântul Munte. Între timp, bătrânul a continuat:

- M-am du s să mă călugăresc, dar apoi am

broşurele. Într-una dintre ele

scria

despre

v-am

păşteam oile în

satul

meu,

precum

spus.

plecat. Ce frumos era acolo! Am văzut nevoitori,

pustnici, oameni

pe Dumnezeu, l uptându-se în pustie cu posturi, rele

pătimiri ş i rugă ci uni. Le-am lăsat însă pe t oate şi m-am

întors în lu me, und e m-a m încurcat cu mii de chinuri.

Mi-adu c aminte mereu

acolo; am venit în lume, să m ă ch inui esc atât de mult

M-au îngenuncheat

necazurile vieţii. M i-ad uc aminte . Peste puţin ti mp au plecat bătrâneii, dar mintea mea rămăsese la cele auzite. M-a cuprins, din acea

clipă, un dor merg şi e u acolo und e fusese ace l

cu familie, copii, atâta hărmălaie

sfinti care se st răd ui au să-L iub ea sc ă

şi-mi pare rău că n-am

rămas

bătrân. Mi s-a lipit de minte gândul

că aş putea să-m i

20

1tnplinesc visul - să-I urmez pe Sfântul Ioan Colibaşul.

M i s-a făcut un dor fierbinte.

După două zile a venit din nou acel bătrân. Era v )cin cu noi. M-am apropiat de el şi l-am întrebat pe

.1sc uns de ceilalţi:

- Spune-mi, nene Anton, e bine acolo sus, în 4.1fântul Munte?

- Ei, ai auzit data

trecută, nu pot să-ti mai zic

nimic acum. Şi nu mi-a sp u s nimic. A plecat. Eu însă nu

mai puteam

i nimii să mă fac pustnic. Cum, însă? Nu ştiam cum se

.1junge în Sfântul Munte. Nu aveam bani. Nici nu ştiam

te să-i spun stăpânului.

A venit d in nou nenea Anton pe l a băcăni e. Tot

gând i la altceva. Mi -am pus în adâncu l

pe ascuns l-am întrebat din nou despre Sfântul Munte, ~i mi-a vorbit d es pr e toate. Cum oare putea plec?

Ce sp un ce lorlalţi ?

Hoinar din iubire pentru Hristos

Zi l e

în

ş

ir

a m

fost

po somo r â t

şi gânditor.

Stăpânul şi-a dat seama de ceva, s-a apropiat de mine

şimi-a zis:

-

De ce eşti aşa? Ce ti s-a întâmplat ?

Ei

, şi atunci am fost nevoit spu n o minciună.

l-am spus că, atunci câ nd am coborât la subso l după

aflat de la un oare ca r e sătean de-al meu

bolnavă, şi aş vrea merg s-o văd. M-a

c rezut şi mi - a dat bani de drum, merg l a mama; mi-a

alime nte,

mama

am

era

21

·

dat şi ceva al im ente

până afară.

să-i duc,

şi m-a

co ndu s cu

milă

Am alergat la vapor. Am pornit spre Sfântul

Munte! Începu se se împlinească visul meu. Vaporul

prin

urma

să treacă pr in

Halkida,

Voios,

apoi

şi

Thesalonic. La puţin t im p după plecare, însă, am simt it lăuntric o strângere de inimă. Vo i am ajung la

destinatie, dar temeam

mei ca r e,

N-am putut răbd a ş i, atunci câ nd vaporul a ajuns în

întor s la

portul

şi mi-era milă de părintii

se vor

ne căji mult.

ne şt iind unde aflu,

a l

Evvi e i ,

am

Limni

c oborât şi m-am

Pireu cu alt vapor.

s-a

făcut bine. Astfel,

înainte. Dar nu înto c mai ca înainte. Eram

rugam neîncetat, mâncam puţin, făceam metanii. Din pricina unei astfe l de vieţuiri am slăbit, m-am schimbat. -Ce ai , Anghele, întrebau, ce ai ? Te vedem că eşti p e gânduri şi ai slăbit mult, copile. Noi te iubim şi vrem te avem aici, dar nu cu m va vrei mergi l a

părintii tăi?

Aici

l e-am

spus stăpâni lor mei

mi - am co ntinuat

mama

ca

lu cru l ,

şi mai

gândi tor,

- Da, vreau merg, le-a m sp us.

- Mergi, dacă vre i, să-i vez i,

iar când te întorci

aduci vreun copi l bun ca şi tine, pentru m agazin.

Astfel mi -au dat din nou ban i, alimente,

du lc iuri , ceva sticl e

dus până la vapor şi mi -a luat bi let pentru Halkida. Era

un vapor

numea Athena.

cu lichior şi altele. Stăpânul m-a

ce făcea cursa Halkida - Ai dipsos - Voios -

fhesa lon ic- Sfântul Munte. Vaporul se

Am urcat. Vaporul a plecat. Era noapte când am plecat 1.1 drum. Am că lătorit toată noaptea. La un moment dat

''"' ajuns la Halkida. Când vaporul a oprit, marinarii au •.Iri gat:

-C ine- i pentru Halkida? Cine-i Eu tăceam mâlc, nu spu n eam

am ajuns

pentru H alkid a?

nimic. Prinsesem

'' dăcini într-un co lt şi nu scoteam un cuvânt. Vaporul

,, părăsit H alkid a. Când

lllclrinarii m-au găsit,căcifăceau controlu l bi letelor. -D e ce n-ai co borât la Halkida? mi -au zis.

la A id ipsos,

însă

- Dormeam, am răspuns.

- Ac um ce -o faci? m-au întrebat. Tr ebuie

pl:\teşt i.

-A, n-a m decât câţiva bănuţi, le-am spu s.

- Bin e, mi-au răspu n s.

M-au luat aşa, fă ră bani. Monedel e erau atunci

ti(• ci nci bani,

v rC'o drahmă şi ceva. Când am aj uns la Voios, m-a

dor. Plângeam, plângeam mult. gâ n deam voi

pl ec a pentru totdea un a din

pierde,

< Pva s trângea de gât, voiam să mă întor c înapo i. La Vo ios vapo rul stătea câteva ore; am coborât. Apo i a

~ ui e rat şi a pornit spre Th esa lonic.

v r â nd să mă întorc înapo i . Noaptea am petrecut-o pe un munte. Pl ângeam şi mă rugam.

Î n ziua următoare m-am urcat în vaporul care

lc1cea aceeaşi cursă, sp re Thesalonic. Banii

.,(ârşise ră, aşa că, neavând bilet, m-am ascuns la pupă,

<el nu mă găsească. La un moment dat, marinarii mi- .1u cerut biletul. Neavând, m-au certat.

Şedeam pe o bancă, pe partea stângă a

va porului, şi priveam în larg. Rosteam un irm os înv ătat

de zece ban i . fi

av ut c u tot ul

poate

cuprins un mare

lume şi părintii mă vor

l a fraţi i

vor

fi

necăjiţi. Mă gâ nd eam

Eu a m

rămas jos,

mi

se

de la tatăl meu, ca r e e r a câ ntă reţla biseri c ă, şi pe care îl cânta la pomenirea morţilor. lrm osul acesta spunea:

Marea vieţii v ăzând-o înă lţându-se d e vifo rul i s pit e lor ,

s tri g că tre Tin e , scoa te

i'a limanul Tău c el lin alergând

din stricăciune viat a m ea , Multmilostiv e" 5 Z icea~:

"Dumnezeu l meu, viaţa este o mare furtunoasă şi Iti

cer ca, aşa cum s unt ş i e u că lător p e această m a ~e furtunoasă, să icon o mi sească dumn ez ei asca T a pron1e

af lu un lim a n, se liniştească suf l e tul meu aco l o, l a

Tu, p acea". Şi z i ce am acestea, sa u

lim anu l ca r e ve i

fi

m ai degr a bă l e câ n tam în ce tişor, ş i pl â ng eam, că ci

simtăm â ntul că p ă răse a m lum ea, adică pe p ărinţi,. e r~

adâ n c.

num a i

Nu - mi păsa de lume , ci de părinţi. Er a m m1 c Ş I

l a

e i

î mi

era

mint ea;

eram

tri s t fiindcă îi

părăseam.

A sosit ora prânzului şi oamenii

mâncau pe

a şa era

punt e;

familii . În

copii

moment dat a v e nit o

în

E u

vr e m ea acee a . Se

aşeza u

fa~ilii~

ce 1 tre1 L a . un

fat a m ea e ra o fem e ie c u sotu l şi c u

şi priv ea m. m a r :a.

ai

lor .

stătea m

doamnă - sos 1se ră mtr e t1mp

m ari narii să-mi ceară biletu l şi văzuseră

sunt copi l sărac- m - a tr as d e umăr şi mi -a

dat o bu cată

n -am,

de pâine

c u trei

legăture le d e plev u şcă . D~m~ lt, aş~

prăjea u în ti ga i e ple vu şca , tr e i cât e. tr e i p~şt1ş~ n lega!~

cu

tăvăleau prin făină şi îi prăjeau. Nu ştiu dacă voi

făceati aşa.

un

pai

pe

care îl

treceau pnn

och1şoru lor,

Il

Îi zic:

-Multume sc, mulţumesc mult!

A lt e câteva doamne, ca r e era u al ă turi, i -a u sp us:

:lt
:lt

( o UI IIIIIII f llVH'IÎÎ, glasu l a l şas elea, irmO S Uf Câ nt ăr ii a şas ea.

 

Bravo, foarte bin e! Cum de te-ai gândit ? Nouă nu ne-a trecut prin minte. Ea însă s-a întors şi l e-a z is:

-

 

-

L a aseme n ea co pii vagabonzi

nu tr e bui e se

 

uite nimeni,

ni c i

 

l e

d ea

ceva,

d a r

ce

 

face m ?

Suntem oameni

 
 

Eu,

să rm ă ne lul, cân d

a m

a u z it

c u vâ ntul

 

"vagabon z i" m-a m bu c urat în ad ânc ul sufl etului , căci

m-am gând it s unt c u adevăra t vaga b o nd. hoinar din iubi re pentru Hri stos. Am z i s:

M -a m făc u t

 

-

Hri s toase a l me u , m ân tuieş te-m ă , că lă u zeş te-m ă!

 

~m ajuns l a Thesa l on ic . Am co borât din vapor. Nu ştiam unde m e r g . M -a m du s la Sfâ ntul Dimitri e 1

rn-am

în ch in at.

Am

în genun chea t

am

p lâns,

r ugâ n . du - 1 p e Sfân t

să mă a jut e să mă fa c pu s tni c; aces t a

Pra v rsul

meu. Apo i am mers sus,

pe un

deal,

şi am

. 1juns l a o biser ic uţă. E r a înc hisă , în să avea o ba n că

 

otfară. Aco l o a m ră m as toată no ap t ea . Am

pl â n s mult

v~ iam iarăş i să m e r g acasă, l a părinti . E r a ispită pentr~

 

rnm e asta: de trei

 

or i

m-am

în to rs înapo i. Aco lo,

pl ângând, rosteam şic uvintele Paradi sului Preac uratei

 

fl {\ c are le învăţasem de la tată l m e u. R e petam într-una ~

nu trece

rugă c iunil e no a stre, ci

le d e folo s " 6

O

•.puneam

neînceta t

 

şi pl ângeam.

Astfel

m-a

luat

•.omnul.

 
 

Am

ui t at

z i c

d a ruri l e

p e ca r e

mi

l e

 

1.1cuseră stăpânii mei , ca mer g c hipuril e acasă l e

lrnpărţisem pe vapor un o r so ldaţi. Am împărţit

 

'roco late l e, sticl e le c u

li

chior, şi astfe l m-a m uşurat.

"lo ldaţ ii s-a u mirat de unde ave am e u atâtea l e dau l11nd aşade mic. Au primit, însă.

'

1

l',uaclisul M aicii Domnu lui, troparele de dupăSfânta Evanghelie

 

25

Deci ,

precum

lân gă bisericuţă. M-am

v-am

spus,

m-a

furat so~nul

trezit dimi~e~ţă, ~m cob~rat l a

mar e , l a vapor -

l a Pireu. C e să v ă z i c, pov este mare!

n -a m

re z i sta t i sp 1te1 -

ŞI m-am mtors

Am luat hotărârea de a pleca fărăîntoarcere

Dup ă

to a te

aceste

pre umbl ă ri ş i înto a r ce ri

înapoi, trecând ceva t imp, am luat hotărâre~de a ple~a

-U nde mergi, cop ile? m-a î ntrebat.

- Merg în Sfântul Munte, i-am răspuns.

- Ce vrei faci ac olo?

Eu i-am ascun s adevărul şi i-am zis:

- Merg lu c r ez.

- Hai la Kavsoka livia, îm i zise. Aco lo trăiesc eu

împre un ă cu

Vi n o,

copilul meu, aco lo, să-L slăvim împreună pe Dom nul nost ru. Ce că rţi citeşti, cop ile? m -a într e b at.

frat e l e m e u

la o co libă, în

pustie.

Ş i eu i-am răsp un s:

pentru

totd eau n a. M-am

hotărât să nu

ma1 cobo r dm

- Epistolia lui Hristos, Visul Ma ici i Domn ului,

vapor.

Am pornit iarăşi din Pi reu, fără întoarcere, sp re

Sfântului I oan Co libaşul. Nu ştiu mu ltă ca rte.

Sfântu l Munt e. Era a trei a oară când p l eca m la drum,

ultima după atâtea chinuri.

N-a spus nimi c despre că rţi, dacă e ra u bun e sa u

llU.

Când

am

ajun s

la Th esalon ic

era sâm~ătă.

-

H

ai

c u

m in e,

m i-a sp u s,

avem

de

l u c ru

Th esalonicul se afla atunc i sub stăpânirea evre il or.

. \ c o lo

t e

vom

poate-o

te

facem

Oamen ii nu lucrau sâmbăta.Toate erau înch ise. Nici

 

vapoare nu ci rculau, nimi c. Aj unsesem de cu seară. Toţi au coborât din vapor să-şi cumpere. c~va de

Îndată ce a m a u z it acest c uvânt , a m zâ mbit. Apo i mi-a zis:

mân c are. Eu n -a m coborât,

t e m ea m c a nu c umva mi s e înt âmple ceva şi să nu

pot ajunge l a destin aţie. Am dat însă c ~iv~

c i ncis pre zece bănuţi şi mi -a a du s pâin ·eA şi sc ru ~ .b u , ~ ~

am m â nc at. Toti a u aşteptat întreaga z 1 m port prec um am sp us, nu se lu cra.

fundca,

t e m ea m de 1sp1tă. Mă

Dup ă-amiază au în ce put să vină şi să ur ce pe

vapo r călugări. Î i priveam c u uimir e . P e ntru prim a dată

v<•dca m că lu gă ri în r ase. Eu e r am lâ n gă sca ră. Aşa cu m

-.t :'l l<'am,

nlonwnt dat a urcat un bătrân înalt, cuvios, cu barba l1111g:i , încărcat cu desăgi. S-a aprop iat de min e. S-a

îi

ved ea m

pe

toţi ce i

care treceau.

La

un

··~ •· t o~t I H' o ban c ă şi mi-a spus să şe d şi eu.

- Asc ultă , copilu l m e u , nu

te n ecă jeş ti pentru

<e-ţivoi spune. În Sfâ ntul Munte nu sunt primiţi copi ii. 1 şt i mitite l ş i nu ţi se p oa te îngădui să intri. Ch ipul mi s-a posomorât.

- Nu te teme, în să, m i -a z i s. Vom sp un e o mică

minciu nă şi Dumn eze u

re

a

ne-o

iert e. În

faţa lui

Dumnezeu nu va fi o minciună,va fi un adevăr, căci tu

11 iubeşti pe H risto s şi vre i m e r g i în

Sf â ntul Munte

'iă-L slujeşti, Deci, ci ne te întreabă - " Cin e-i Bătrânul

:\ s ta care e cu tin e?", să răspun z i: "Este un

l ,t r eu me le.

c hiul meu ".

voi spune că eşti nepotul meu, co pilul surorii

Au mai urcat pe vapor multi călugări. A venit se ara. A u şezut toti căl ugării aproap e unu l d e celălalt,

ş i şi-a sc os fi eca r e mâncar e a sa. Am aproape de ei. B ătrânul mi-a d at pâin e să mănânc.

c in e- i copi lul ac e sta care e

cu tine? întreba u toţi.

noi

şez ut

ş

i

- Păr inte du h ov ni c,

- Est e cop ilul s urorii mel

e, e nep oţe lul m e u . A

murit

sora mea şi, pent ru că-i orfan, l-am luat c u mine.

S-a făcut o mare minune a proniei lui Dumnezeu

 

Am călătorit toată noaptea. Dimineata, la ora

ze ce ,

a m ajuns

l a

Dafni.

luat

de săg il e plin e cu

pentru

rucod e li e.

bătrânul m e u I -au

lucrurile c umpărat e de l a T hesalonic

Pe

scara

lăsa t înainte, că ci e r a duhov ni c. Am

Am

coborât

vaporului.

urcat cei dintâi în

barcă şi am ajuns la scările din

Dafn i. Am coborât. D ar ce

s-a

îndepărtat puţin, pentru

s-a întâmplat aici ? Bătrânul a-şi lăsa desaga mai în colo,

iar

în clipa aceea a venit un politai înalt, c u f es ro ş u şi

n eag ră, m-a tr as ş i m -a aruncat în ba rca ce pleca

s pr e a ad uc e ş i alţi căl u găr i.

- Ce treabă ai

aici?

co piilor! Mer gi la c orabie.

mi-a pl ec i!

z is.

Este

interzis

· Eu pl â ngeam; barca a

În acea clipă, însă, Bătrânul

~ia strigat:

în ce put se înde părteze .

a pr ins de veste, a al ergat

p11l1l•"'

- Opreşte, întoarce co pilul în apoi, este al meu! Barca s-a în tors. Am fost e libe rat.

S<-rd a rul

- <;f:\ntului Mu nte ; pu rtau

aşa

erau

a tu nci

paznicii,

numiţi

fustanelă a lbă şi fes

'li

roşu, erau prezenţi la toa te

Bătrânului:

slujbele peste tot - i-a spus '

-

Este interz is să-Iiei

pe copil cu tine.

 

-

O

să-1. i au.

E ste

nepot e lul

m e u ,

i -a

sp u s

Bătranul. E co pilul su rorii mel e şinu-l pot lăsa. Este orfa n, o se piardă.

- Da, dar p e mine a u

- Nu , as upra mea Stareţii c a nu fii pedeps it.

să m ă pedepsească .

f i e. O

vorbesc eu

cu

. ~ A~tfe l, !m preună c u bătrân ul meu "unchi", ca re

ma1 tarz 1u_ m1 -a deveni t

numele Jur -

şi Bătrân -

Pantel im o n era

Vrea u s pun c u ast a

am

urcat la sch it.

că~ Dumnezeu a făcut mult e m inu ni c u mine, s m e ritul. ~a~na Sa mă o;rote~ pretutindeni în c hip vădit. A s tf e l, ŞI m această ImpreJurare, mâna lui Dumnezeu m-a aşezat în m â inil e unui b ătrân duhovnic s fânt , care

~rma să mă ocrotească . Dumne ze u î l t rim isese să mă

IZbăvească. ~-a făc ut o m a re minun e a pronie i

Dum ne z~ u. In multe

m -a aju t at,

a m M unt~ fun~ a~ât d e mic, d e

ma r e le

~Jutor a fo s t

izbut it

int ru

lu i

da r , înainte d e to ate,

în S fântul

vreme ce nu e ra îngăduit.

~u şt;am n1m1 c d es pr e călugărie. Dumnez e u însă m -a tlJUtat .

Prec um v-a m spu s, am ajun s la schit. D e atun c i

ti

urmat_ o

altă viaţă. Viata în

Hristos.

Slujbe,

pavecernJte, utrenu, vecern ii, privegheri. Viaţăplinăde har!

'

C uviosu l

Bătrân acce ntua

t o td eaun a

i

ntrarea sa în S fântul

Munt~, la o vâ~st:i a_tâ t de mi că, a fos t u n

eve niment exc eptional şi

t.lr,

0 mtervenţle mmun a tă a p r o ni ei şi a harului lui Dumnezeu în

vl,lta sa.

29

Sfântul Munte

Kavsokalivia

(1918-1925)

"Viaţa m ea În Sfântul Munte

a fos t r ugik iun e, buc urie,

asc ult are faţă d e B ătrâ nii

m e i . "

Când am ajuns în Sfântul Munte,

eram mic

şi neştiutor de carte

C a

să v ă i s t o ri ses c

a c um

d es pr e

vi a ţa m ea

în

Sfântul Munte, iubirea mea, dăruirea mea, nu-mi va

ajun ge

mă înd eamn ă să vă p o v es t esc câ t e- mi a mint esc.

Deci, când am ajun s în Sfântul Munte eram,

prec um v - am s pu s, mic ş i n eştiutor de c art e.

cite s c

(Evr. 11, 3 2). Iubirea mea pentru voi

Nu ştiam

d ec ât pe

s il a b e .

B ă trâ nii mei

- P a nt e limon

c are erau şi

şi

fra ţ i după trup,

b ă trâ nul duhovnic

ieromonahulloanichie - m-au întrebat:

-

-

Ei , şt iu puţin, l e - a m răs pun s .

Era sâ mb ă tă sea r a . M-au

pu s c it esc Cati s ma.

R u ş in a t, am în c eput c i t esc P sa lmul întâi:

tu/

- Fe

fe

ri

Si l abiseam.

-

Bine, copilul

n

cit băr

meu,

las'

băr ba

c ite sc

eu,

ba

a

zis

părintele lo anichie, şi citeşti tu în altă zi. Şi-a pus

ochelarii şi a început:

-Fericit bărbatul carele

n-a

.(Ps. 1, 1).

Îmi înţelegeţi ruşinea. Asta mi-a fost o lecţie.

"Trebuie să învăţ să citesc", m-am gândit. Am pus-o repede în faptă. Când găseam timp (şi aveam mult timp liber) luam şi cit ea m Psaltirea, Sfânta Scriptură a Noului Legământ, ca noan e, ca mi se dezlege limba şi astfe l, din multa citire, am învăţat Psaltirea pe de rost. Studiam şinoaptea.

Am simJit ·.nu aflu pe pământ, ci în cer

Într-o

noapte s-a făcut priveghere în

biserica

mare ·a Sfintei Treimi. Era în primele zile după sosirea mea. Schitul nostru prăznuia. Seara, Bătrânii au plecat

la biserică, iar p e mine m-au lăsat să dorm la ch ilie.

Eram

re z ist

micut

şi s-au

gândit ca nu

cumva

nu

până dimineaţa, la sfârşitul privegherii.

Părintele loanichi e a venit după miezul nopţii şi m-a trezit.

- Scoală-te, mi-a zis, îmbracă-te, să mergem la

bise ri că .

L-am ascultat de îndată. În trei minute am ajuns

1.1 S fânta Treime. M-a lăsat să intru primul. Era pentru

1nt :\ i,t oa ră câ nd intram înăuntru. M-am pierdut!

1'

l li s e rica era pl in ă d e călugări stând în · p1c1oare c u t·v l avi e şi luar e-a minte. Policandrele îşi împrăştiau lumina pretutindeni, l uminând i c oan e l e de pe pereţi şi ciP la iconostase. Candelele aprinse, mirosul de tămâie,

p c; a lmodii le răsunând în nepământeasca frumuseţe a

M-a cuprins o frică sfântă. Am s imţit că nu

nopţi

.1fl u pe pământ, ci în cer.

'>P mn

Părintele loanich ie mi-a făcut

la icoane. Eu, nimic.

Mi-e

înaintez şi să mă închin

- Ţine -m ă, ţine-mă! am început st ri g.

lrică!

M-a luat

de mână şi, ţinându-1 strâns, m-am

.1prop iat şi m -a m închinat. A fost cea dint â i experienţă " mea. S-a întipărit adânc înlăuntrul meu. Nu o voi uita

niciodată.

Pentru o vreme am trecut printr-o ispită

Am fost foarte bucuros şi entuziasmat de viaţa mea acolo. Pentru o vreme însă, la început, am trecut

print r-o

me i. Îi îndurerasem. Îmi e ra milă

unde af lu. mai gândeam şi

ele-o vârstă cu mine. S-a născut în mine, deci, dorinţa

de a înto a rce în sat şi de a- 1 ad uce pe vărul meu în

Sfântul Munte,

viaţă. Simteam am datoria de a-1 aduce l a Hristos ,

clar nu spuneam nimic Bătrânului meu. Am început,

deci,

ispită. Am început să m ă gândesc l a părinţii

de ei, căc i nu ştiau

la un văr de-al meu;

pentru a trăi şi el această minunată

nu

mai

am

poftă de

mâncare,

îngălbenesc la faţă, să tânjesc

33

Bătrânul ş i-a dat seama. M-a chemat într-o z i ş i mi-a spus cu iubi re părintească:

-Ce ai, copi lul meu? Ce ti se întâmp lă? l-am spus totul. Asta a fost, m-am slobozit! A trecut ispita. S-a întors iarăşi pofta de mânca re, inima

mi

s-a umplut de bucurie.

 

Am continuat fac asc ultare de Bătrânii mei. Îmi strălucea fata, m -a m făcut tot mai f r umos. În v r e m e

ce

la încep ut eram neputincios, cu timpul m-am făcut

f rum os. Fata mi -a deveni t înge rească. Cum mi-am da t seama? Mersesem la Bătrânul şi, cum bătea soarele în

geam, acesta s-a fă c ut ca o oglindă. Văzându-mi faţa,

am zis întru sine-mi: "0, ho, ho! Cum m-a schimbat

harul! ". Mai

în ai nte

 

gâ nd ea m

la părintii mei ,

iar

gândul

la ei

ch inuia . Apoi

nu m -a m mai

gând it l a

ei . Îi aveam numai în rugăciunea mea, să-imântuiască

Domnul.

L a în cep ut t ân j ea m după e i . P e urm ă, num a i

dup ă Bătrânii m e i. Îi

pomeneam

pe

păr in ţii m e i , da r

altfel,

num ai

în

iubir ea lui

Hri stos.

Am început

po stesc mai

mult

 

nevoie sc

mai

mult , dar

aveam şi o mai m are nebunie ş i înflăcăra re. Doream

m ă a flu neîn cetat în

bi se rică şi vo i am fac tot ceea ce

vo i au

Bătrâ nii, să l e ad u c mulţumire. lată ce

sch

imb are, ce prefa ce re, ce mutat i i săvâ rşeşte ha r ul lui

Dumnezeu!

 
 

Îi iubeam pe Bătrâniimei

 

Precum

am

spus

deja,

Bătrânii mei

erau

p:1rin t <' l l? Pa n telimon şi f r atele său, pă rintele lo anic hi e.

11

tii i H't\m, deşi erau foarte aspri.

Eu nu - mi dădeam

'><'a ma de asta a tun c i. Nu socoteam se poartă aspru

respect

aşa precum

Pvlavie

v<•dea m i coa n a lui

era u

o

B ::\ trânii. Erau preoti amândoi , i ar de f e l erau din părt ile

1\drditsei, dintr- un sat de sus. Îi sp un ea c umva satului

< u mine,

căc i îi

iubeam şi aveam

ei .

Evl avia

mea

era

mare

ş

i

fată de

d e

Hr istos, o asemenea te amă s fântă şi

aveam.

După Dumn eze u

astfel

evlavie

E sa tul

Mesen ik o l as a l K a rditsei. De acolo av e am pătura cu c.tre am dormit până de curând.

Făceam deplină ascultare de ei. A scultare! Ce v.~ spun, o ştiam! M-am dăruit e i cu bucu r ie, c u iubir e. Această asc ultar e desăvâ rşită m-a mântu it. Pent ru ea

rni -a dat Dumn eze u darul.

Bin e

ar

fi

n e

amintim

Mi-am am i ntit!

Da,

v-o

repet,

făceam Nu ascu ltare silită ci

dPplinăascultare de Bătrânii mei.

1

~

cu bucurie şi iub ire. l i iubeam c u adevărat. Şi, p entru

c :1 - i

tnt e leg ce voiau. Cu noşteam , înainte d e a-mi s pune, ce

iube a m,

această iubir e m ă făcea să s imt

şi

fiecare e r am

.tceasta, sufletu l meu zbura de bucurie lângă ei. Nu

vo iau

mergeam

şi cum

voiau

Le

lucru.

Mergeam

totul.

aici, P e ntru

din co lo.

dăru it c u

mai gând eam la nimeni. Au t recut părintii, au trecut < unoscutii, au trecut pri etenii, a trecut lumea. V iata

rn ca era rugăciune, bucur i e, ascul tar e de Bătrân ii mei.

O s ingură dată sp u neau ceva, şi e u păzeam. De

pildă, mi-a s pu s odată B ătrânul:

-

Cop i lul

meu, să-ti spe li

m â ini le

şi în a inte

de

m asă, dar şi de fiecare dată

n d mergem la biserică,

l oc sfâ nt şi toate

lt< )b uie fie curate. I ar noi su ntem amândo

o., lujim; trebuie ave m c urate atât mâinile, câ t şi toate cc•lelalte ale noastre.

P<'ntru că urmează să in trăm într-un

i preoti, şi

35

N-a fost

nevoi e să-mi sp un ă şi a dou a oară. În a inte să mănânc, le săpuneam. Dacă mergeam pentru ceva la biserică, le

săpuneam. Dacă atingeam ceva, le săpuneam. La

le

toate lucrurile, Ţineţi sea ma aveam do i

împotri vesc înlă untrul meu.

săp un eam. Asta făcea m cu

Astfel îmi

spă la m c u să pun mâinile.

rucod eli e,

dacă era

ceva

mai

fin

de

lu c rat,

fără să mă

Bătrâni şi de mult e o ri

unul celuil alt. Într-o zi îmi spu ne părintele loan ic hie:

îmi ce reau

ş i lu c r u r i potrivnice

- l a p i e tr e l e astea d e a i c i şi du-le acolo! Le-am dus î n locul pe care mi 1-a arătat. A ve nit

Bătrânul ce l m a r e.

mi-a spus:

Înd ată ce

le-a văzut, s -a

m ân i at şi

-

Ce om sucit!

D e ce-a i

făcut asta? Aco lo

ne

trebuie pi e trel e? l e du c

i l a l oc, unde l e-a i găsit!

"Om suc it" - aşa m ă ce rta câ nd se mânia.

În z iu a urm ătoa re a

t r ec ut pe aco lo

p ă rinte le loani c hi e. A vă z ut pietr e l e l a l ocul lor , s- a mâniat ş i mi -a

zis:

-Nu ti-am

Eu

m -a m

s pu s l e muti aco lo?

ru ş in at, m-am înroşit, i -am

met a ni e şi i -am z i s:

pus

- P ă rinte, ia rtă-mă, l e duse se m a pro a pe pe to a t e,

la loc,

dar Bătrânul m-a văzut şi mi-a spus: "Să le duci

ac olo ne tr ebuie", şi l e-am du s

înapoi.

Mi-a tinut ac u m mor ală păr intele loani c hi e. M -a u s u p u s multor a lt e î n ce rcă ri de felul acesta.

Eu nu aveam deloc viclenie;

nu z i cea m:

"Oa r e

in rC'a rcă?". Nu - mi dădusem sea ma că m ~ în cea rcă,

firesc. Este important

c v:i " pun , p e nt ru că, at un c i câ nd c inev a ştie că este

fii ndd l lucruril e cu rgeau cumva

inev a ştie că este fii ndd l lucruril e cu rgeau cumva c Nu rn

c

Nu

rn ce rcat,

p oa t e să facă şi cea mai grea mun că

~

nu

se poate

1

arat e

nu

<:\es te asc ultător. lnsă câ nd nu ştie că este încercat ş i îl

se

V<'de pe ce lălalt mâniindu-se,

c ltJtine în lă untrul său şi să z ică: "M ăi, m ă i, ce- i as ta ?

DC' atâtia

ani

călugăr şi se mân ie?

Se

poate

lu c rul

.tt csta? Poat e monahul fie

nu

mânio s şi să se ro age?

ăştia sunt

ta re

se

fi

izbăvit de mân ie? Oamenii "

rwclesăvârşiti

Eu însă nu gâ nd e am aşa, ni c i nu ştiam dacă m ă

In< ea rcă. Dimpotrivă, mă bu c ur a m

mu l t

d e

as t a

1

fH'ntru că-iiubeam. Dar şi ei avea u multă iubire fată de

c hip

d eosebit

sprijin eam

1111ne, deşi nu mi-o arătau. Îi iubeam pe amândoi

de

H.11rânii, dar în

duhovnic, părinte le Pante lim on. Pr ec um sp un e D a vid

sp rijini;

llpitu-s-a s ufl e tul m eu de Tine şi pe min e m - a

tfn•apta Ta (Ps. 62, 8), tot aşa s-a lipit şisufl etul m e u de

U.~!'rânul. Adevă ra t vă sp un! Şi inim a m ea e ra împre ună

11

inima lui.

Îl

vedea m , îl s im team.

lu a afară şi

iar de aco lo pentru treburi

m -a m

mult, s-a lipit inima m ea

s fin ţ it mult faptul

s punea nrmrc.

nic i

d a r

rrH•rgea m 1~ bi seri ca mare, 1111pre un ă. Il s imţeam! M -a

lipi t de e l. As t a m -a a jut a t

ele• a lui. M are sfânt a fost!

C u t oa t e astea,

nu m a i

nu

sp un ea

B ă trânul nu - mi

de unde

se t rage,

11ume l e lui de familie, nici altceva

Niciodată nu a

.pu s "în patri a mea", sa u "părinţii mei", "fratii mei" ş.a.

era

tăcut

şi întotdea un a

se

ruga

şi

Dac ă se mâni a v reo d ată, m â ni a

l111otdeaun a

1111otdeau n a e r a blând.

'· .t şi tot ceea ce spu n ea e r a u toa t e prefăc ute. Îl iub eam

p e ntru

asc ult a rea

p e

ca r e

am

făcut-o şi

~~ c red

pPntru iubirea pe care o aveam faţăde el m-a cercetat ~~ pe mine h ar ul.

37

Er a m atent a vea m

l a

el,

să-I imit ,

l a

e l ,

îl

iau

de

l a

şi

el.

Îl

iub e am,

ev l av i e

p ri vea m

fol oseam. Îmi aj ungea numai să-I văd. M ergeam mult

împreună . Urcam d e la Kavs o kali v ia s u s , p e munt e~ să

. amint esc d e Bătrâ nul , cum îmi ară ta c e t a i. Indată ce

Imi

tăi e m co p ăce i. T ot d rumul

n u sco t ea m

o

~ rbă

v

tăiam unul, stri gam:

- P ă rinte, l -a m tă iat!

Zicea:

- Vin o ai c

i, du - te cu u n fie răs trău aco l o.

lui. Ş i ~fântu l ~i~ eo n N oul T eo l og s pun e acelaş i lu c ru .

Mărtunseşte ca ŞIel a pri mit harul de la Bătrânul său.

Tot ce făceam, făceam cu bucurie

Bă!r ~n ii r:ne i n u

pun ea u

l a

mun c i

g r e le.

Uda m g ~a?ma ŞI. făcea m ru co d e li e , ce v a sculptură în

l<'m ~. NICI. nu-m1

cu e1la sluj be, nim ic altceva.

tin ea u pr ed i c i.

La în ce put m e rg e am

C ură ta m de j u r î m p r e jur , să încapă fie răstră u!.

.

~ a i multe

m- a c h e m a t

B ătrânul m e r gea să-mi găsească a ltul. Îl tă ia m " dintr-o

1111 -a

dat un

ş1rag de

z il e , m eta n i i

şi mi -a

z i c

în

suflare". Îndatăstrigam:

IIP

Ca re seară rugăciunea " D oa mne

s pu s li s u se

Hri

s to as e

- Părinte, l - am tă iat!

C u bu c urie.

A stea nu er a u

lu c ruri

fireşti. Era

iubirea mea, era haru l lui Dumnezeu care lucra asupra

mea prin Bătrânul.

Ad e v e re sc mergeau la un

felurit e

vorbea.

pu stnic şi, înconjurându-1, îi puneau

ş

i

e u

ce

se

s pun e :

c ă ni şte mon a hi

i nu

într e b ă ri . Unul

dintr e ei

ş ăt rânului. T o ti î ntr e b a u, e l nu vo rb ea. Şi

şed e

a

Privea la fat a B

îi zice pustnicul :

-

Pentru

ce,

copilul

meu,

tu

nu

întrebi

nimic? Nu ai ni c i o nelăm urire? Îi răspu nde :

- Eu nu vreau nimic altceva; îmi ajun ge numai

t e văd, Părinte 8

A

di

a ce st a

se

b u c ura d e

p ă rinte prin

h a r,

îl

"so rbea" , prim ea harul lui

Dumn ezeu prin m ijl oc irea

11 Vl'll / ', l! Nint /, Pent ru avva Antoni e, 29, Editura Reîntregirea,

\li t.l ht il .l,

1I)C)<), p . 11.

IJUI l ui Dumne ze u, milui eşte-mă ". Nimic a lt ce v a . Nici

o învăţă tură, n ic i o lămu rire. M a i în tâi mi - a dat

meta niil e şimi-a spu s:

- Fii a t e nt! Pun e m e tani e , sărută-mi m â n a , sărută

c r u c e a d e p e m e t a ni i,

te bin ec u v ân tez ca t e a jute

 

l

)um neze u.

 

De a t un c i a m în văţat să

m ă rog c u m e taniile.

 

La în ceput nu trimiteau în afa ra Chil iei

la

l

r Pb uri e xt e ri o ar e.

T oa te t reburil e

le făceam în

tă iam iarba,

1111 ce puteam. Apoi am început ru codeli a. După ce

iar

Merge am

a p o i î n g ră din ă. Săpa m , ud a m,

t•.prăveam tr e buri l e, pune a u c ite sc l a Psaltire

''

'

~.un ceau m a i

depa rt e.

S in g urul

lu c ru

d e ca re'

lngnJe~m e~a Ac um s lu jesc, c um să-i mul ţum esc pe

11.11rân11 me 1 mtru to ate. Tot

ti

uwă tam ca. p e o

De

l eq i e .

11

c e-mi spune au făceam. să fiu s i g ur, îl rep e tam şi

pun e am

e ra

în

mint e

sc ulptura.

şi

1'.1~ea m c u vân tu l î nt oc m ai. CAa

îl

Eram

.l l l'nt c um lu c r a u B ă trân ii me i , i a r sea r a, c ând intram în

l11c r a m.

p ildă, ru co d e l i a mea

aşternut, repetam în minte "lectia":

tăiem, îl punem în

apă să se îmbib e;

luăm lemnul,

îl

apoi îl scoate m

afa ră şi

îl

lăsăm să se

u s u ce, îl

c i opl im ,

îl

tragem

l a

rindea, îl

Apoi îl ca r e es t e ca

urmă facem

aşa

n e te z i m cu g l aspa pir, luăm raşpa, facem aşa,

n etez i m c u o piatră de m a re , c ri sta li zată,

un diamant şi face lemnul

schite ş.a. Toată rucodelia o treceam prin

lucea scă; pe

mint ea m ea, ca nu uit ni ci ce l mai mic lucru şi să o

fac

plin esc întocmai c um voiau ei. temeam

nu

vreo greşeală şisă-inecăjesc. De aceea învăţam pe de

rost tot ce-m i spuneau.

M ă lămureau şi pentru ce tr eb uie să învăţ

ru codelie. Îmi zicea u:

-

Fi i

ate nt ,

nu - i

să înveţi r ucode l ie.

Aic i

nu

poţi să mâ n ăs tire, ad ică c h i n ov i e, ca . avem

sta i a ltf el;

grădini, vii, s t af i de, fru c t e. T r e buie să mun ceş ti, ca să-ţi

cumperi posmagii. Acest ea îmi z i cea u,

arătându-mi ru c od e lia . Ca

nu - i

n ecăjesc, studi a m

şi no aptea,

precum v-am

spus, îndată ce intram în aşternut. Astfel, dimin eata

e r a m pr egă tit pentru bucuri e. Z i ceam: "O

asta, să văd ce noimă are" . Aveam c urio

o ri ce lu c ru în întreaga lui adâ n c im e şi lăţime. Voiam

l e învăţ pe toate, nu gândindu-mă că voi deven i mai t ârziu predicator şi voi avea n evo ie de ele, ci din iub i re pentru H ristos. Am lua t binecuvâ nt a r e de la B ătrân

c it esc s lujb a tund e rii în m o nahi s m , şi în c in c i sp r ezece

mun că. Tot ce făce a m , făcea m c u

să mă fac mon a h! Tr e buie să învăţ

z it atea afl u

z ile o ştiam p e de r ost.

M - am obişnuit să nu-mi mai las mintea slobodă,

ca dobândesc curăţia minţii

Aco l o

unde

l ucram,

unde făcea m

ce l e

ale

· ·< ulptu rii , aveam şi Sfânta Scriptură. O de sc hid ea m ş i

111eam. Aveam Evanghel ia şi citeam de la început, de

1.1 înce putul ce lei după Matei: Cartea naşterii lui Iisus

1/ristos,

fiul

Citeam,

o r epeta m în mi nte. De mult e ori r e petam

lui

David,

fiul

.(Matei

1,

1).

lllunceam şi

1 11vintele Evanghel i e i, ş i chiar şi acum mi l e a m i nt esc.

"- 1~ îngrijeam am în mintea mea cuvinte sf int e . Nu

Iu beam c uvint e l e

111.1 obosea

l e repet de

mu l te or i.

1l11mnezeieşti, le simţeam, m ă adânceam în e le. Nu

11uram l e spu 1111 oboseam. Aveam

o

ll.î lr â n ii mei ple cau dimin ea ţa şi se întorcea u sea r a, eu,

câ nd

n întreaga z i. Ş i z ilni c dacă l e z iceam,

m are

at un c i

în f lăcă ra re

ş

i,

III>N fiind, mergeam la bisericuţă, la Sfântul Gheorghe,

1 mă dărui a m ru găc iunii. M ă du cea m aco l o . Da

1

111n

e r a!

Atât

d e

mult

buc

ur am, nu mai

111.încam.

Nu-mi

plăcea să mă de sprind

d e

aco l o.

litlPiegeti?

Spuneam

rugăciunea, cântam,

citeam.

~1Ngeam aco lo singur. Avea m un g l as foarte frumo s.

\ ·'

sp un,

avea m un glas foarte,

foarte

fr um os!

Nu

1c

ac um

ca

laud

pe mine

însumi,

c i aşa

lllllcam eu. Aveam un glas foarte frumos şi, aşa cum

cântece de

Ce Tot ce vre i ! De-as tea de-astea povestesc.

• • ntam,

semăna cu

nişte bocete.

Erau

ltthire pentru Hristos, tot ce vrei h1jbe de înm ormân tare, ce

• IIP.lm.

Ei,

ce să vă fac

Uit e,

Înţelegeţi? Măi

' t •V,l prin care-a m trecut. Înţelegeţi?

- Mâine frământăm, aşa că pregăteşte-te să

mergi aduci cev a c răc i.

Luam

sfoara ş i pl eca m în munte , după cră c i, pe

drumuri mai

uşoare sa u

mai anevoioase . Nu numai de

ace stea îmi amintes c , ci şi că de multe ori

trim it eau

Bătrân ii m e i

l e

aduc buturugi

sau l emne, pe care

puneam

p e min e ca o sa rc ină d e m ăga r. Şi aşa cu m

eram în că rcat şi b o ln av de mijlo c, şed ea m pe cărărui e

să m ă odihnesc . D acă vreodată mi-era prea greu ,

ziceam întru sine-mi: "Ţi-arăt eu, măgar bătrân!". Nu

cunoşteam ce-i len ea . Ei, într-adevăr, nu-mi era milă de

trupul

îmi

meu.

Pentru

că mă dureau

ge nunchii, eu

răzbunam. Adică, c u câ t dureau şi se "răzvrăteau"

mai

mult , e u luam

o

p ova ră

ş i mai

m a re.

"Ţi-arăt e u ,

măg ar bătrân!", ziceam din nou. Mă răzbunam, mă

răzbun am pe răul d e mine. D e necr ez ut este eu, un

copil de şaptesprezece ani, mă împovăram cu o

greutate de şaptezec i d e oca le,

de pild ă, din Omonia până în vârful Li cavitosu lui. Nu exista nici un pic de lene. Mă mulţumea să

pe o di stanţă cum ar

fi,

r og,

c hi a r

şi câ nd

e ram

obo s it.

Îl

căutam pe

Dumnezeu mai mult în osteneală. A s ta trebuie o

credeţi şi să înţeleg eţ i că , într-adevăr, se poate i z bândi.

Este un lucru care ţine d e iubir e. Nu es te pur şi simplu faptul mergi rep ede. Faci o treabă, a poi începi a lt a,

te întorci, faci

altă treabă şi iei s eama

la toate

l e

isprăveşti, să u zi, sa pi, aduci pământ şi crengi,

urei pe munte, aduci lemn pentru rucodelie. Prin

a tunci cum fug

iubir e devii veşn ic mi şcăto r. Să vezi

p~<\ltrle! Amorţesc toate. Auziţi? Aceasta este o viaţă

c 11 t~d<'vărat străină, o