Sunteți pe pagina 1din 198

T.H.

Drumul către
Sfântul Munte

"Visul meu - s~-1 urmez


pe Sfântul Ioan Colibaşul. "

Mă trag din satul Sfântul Ioan

În Evvia ex i stă un sat, Sfântul Ioah; din acest sat


111.~ trag eu. Pă rinţii mei erau sărac i, pentru aceasta tata
. 1 plecat din sat ş i s-a dus în America. Acolo a lucrat ca
IIHtncitor la Canalul Panama. Noi, copiii, lucram în tă
el<· mici în sat. Udam g răd in a, copacii, pă şteam vitele,
.tlprgam pretutindeni unde ne· spuneau cei mari . Eu de
rni c păşteam vitele pe munte. Eram pro stă n ac şi
r11 ~ inos. La şcoa lă am fost numai în clasa întâi ş i n-am
tnvătat aproape nimic, căci în văţător ul era bolnav.
A< olo unde păzeam oile am citit, pe silabe, viata
~fc1 ntului Ioan Colibaşul , şi m-a cu prins dorul de a
plrca să mă fac monah. Fără să şt iu nimic. Nici că lu gă r
nu văzusem, nici mânăstire. Nimic.
Când am împlinit şa pte ani, mama m-a trimis în
llcl lkida, să lucrez la un magazin. Vindeau acolo de
loate. În acea vreme aveau la magazine unelte, chei,
l ,l că te ş i sfori, dar şi za h ă r, orez, cafea şi piper, tot ceea
< ' are o băcă nie. Era mare magazinul. Şi mai erau

'17
acolo doi copii. Am mers ş i eu. Tot ce-mi ziceau ei, - Erau împrăştiate pe podea, zic. Le-am adunat
făceam. Toti îmi porunceau mie, iar eu alergam şi mă duceam să le arunc în sacul cu cafea.
pretutindeni. Mai înainte, cei doi îşi râ ndui se ră când să Aşadar, a început stăpânu l meu să le tină o
ude florile doamnei de pe balcoane. M ergeau cu întreagă învătătu ră. Ce se făcea acolo! R is i pă cu
schimbul. Unul într-o zi, ce l ăla l t în urm ătoarea. Ţin ea u duiumul. Arunca u una, arunca u alta ... Şi zice:
rândul. Când m-am dus eu, m-au pus pe mine la toate. - Ascultati acum; de azi înai nte o să puneti o
Şi la măturat, ş i la flori. Eu în să nu bănuiam nimic. Le rânduială aici înău ntru. O să ptămână Aristos, o
făceam pe toate. Unde îmi ziceau, acolo mergeam. săptămână Tasos, următoarea Anghelos. Ş i la flori, ş i la
Într-o zi, măturând în magazin, în grămăjoara toate, la fel.
de gunoi pe care o strânsesem erau şi n işte boabe De atunci mă iubeau, deci, stăpân ii mei. Mă
nemăci n ate de cafea. Se vărsaseră pe jos mai mult de chemau sus, în casă, ş i mă puneau să le cânt troparele
cincisprezece boabe. Eu m-am aplecat, le-am adunat şi pe care le ştiam. Au pretuit fapta mea, căci mai înainte
le-am luat în mână să le duc la sacul în care era nu mă c unoşteau.
cafeaua. S tăpâ nul era în biroul să u. Avea geamuri de După doi ani am mers în Pireu, să lucrez la
jur împrejur şi m-a văzut când m-am aplecat, ş i apoi băcănia unei rudenii. Băcănia era şi tavernă. Avea şi o
când m-am dus la sac. A stri gat: mansardă în ca re dormeam noaptea. M agazinul se afla
- Anghele - adi că eu, aşa mă strigau când eram pe un deal, pe strada Tsamadou. Veneau în fiecare zi
mic - vino'ncoace ! să cumpere, ş i multi d intre clienti şedea u să bea ş i să
M-am dus acolo. guste ceva, de vreme ce era ş i tavernă.
-Ce-ai în mână, ce-i asta?
Zic:
- Cafea. Am găs it boabele pe jos şi le-am Mi-am pus În adâncul inimii
adunat. să mă fac pustnic
A început să strige:
- Tasoo, Ari stoo, lannii, lorguu!!! Într-o zi au venit la băcănie doi bătrân i. Mi-au
Unu l era în depozit, altul altundeva. Stăpânul a cerut două sardele şi o jumătate de oca de vin. Le-am
continuat să strige. S-au adunat toti acolo. Apoi mi-a dus îndată. La un moment dat, unul dintre ce i doi
deschis mâna. băt râni a zis:
-Ce vedeti? i-a întrebat. Ce-s astea? - Unde să mai afl i vi nul pe care l-am băut în
- Boabe de cafea, au zis. Sfântul Munte! Vinul ăla nu l-am mai găsit nicăieri.
- Unde le-ai găs it, Anghele? -Ai fost în Sfântul Munte? 1-a întrebat celăl alt.

19
-Da. Am plecat din Mitilini, din Kalloni, şi m-am 1tnplinesc visul - să-I urmez pe Sfântul Ioan Colibaş ul.
dus în Sfântul Munte. Ce vin am băut acolo! Mi s-a făcut un dor fierbinte.
L-a întrebat din nou celălalt: După două zile a venit din nou acel bătrân. Era
-Te-ai dus să te călugăreşti? v )cin cu noi. M-am apropiat de el ş i l-am întrebat pe
- Da, am vrut să mă fac monah, dar n-am putut, .1scuns de ceilalţi:
n-am răbdat. Cât de rău mi-a părut că n-am rămas - Spune-mi, nene Anton, e bine acolo sus, în
acolo! 4.1 fântul Munte?
Eu ascultam cu luare aminte, căc i cu ceva timp - Ei, ai auzit data trecută, nu pot să-ti mai zic
în urmă trecuseră nişte monahi ş i împărţiseră nimic acum.
broşurele. Într-una dintre ele scria despre viata Şi nu mi-a spus nimic. A plecat. Eu însă nu mă
Sfântului Ioan Coli başul, pe care o buchisisem când mai puteam gândi la altceva. Mi-am pus în adâncul
păşteam oile în satul meu, precum v-am spus. O inimii să mă fac pustnic. Cum, însă? Nu ştiam cum se
citisem din nou în mansarda mea, la lumina unui .1junge în Sfântul Munte. Nu aveam bani. Nici nu ştiam
felinar, cu greutate- căci nu ştiam multă carte. Atât m-a te să-i spun stăpânului.
înflăcă rat viata Sfântului, încât am vrut să- I urmez şi eu, A venit din nou nenea Anton pe la băcănie. Tot
dar nu şti am nimic despre Sfântul Munte. pe ascuns l-am întrebat din nou despre Sfântul Munte,
Între timp, bătrânul a continuat: ~i mi-a vorbit despre toate. Cum oare aş putea să plec?
- M-am dus să mă călugăresc, dar apoi am Ce să spun ce lorlalţi ?
plecat. Ce frumos era acolo! Am văzut nevoitori,
pustnici, oameni sfinti care se st răd ui au să-L iubea scă
pe Dumnezeu, luptându-se în pustie cu posturi, rele Hoinar din iubire pentru Hristos
pătimiri ş i rugăci uni. Le-am lăsat însă pe toate şi m-am
întors în lume, unde m-am încurcat cu mii de chinuri. Zi le în ş ir am fost posomorât şi gânditor.
Mi-aduc aminte mereu ş i-mi pare rău că n-am rămas S tăpâ nul ş i-a dat seama de ceva, s-a apropiat de mine
acolo; am venit în lume, să m ă ch inuiesc atât de mult ş i mi-a zis:
cu familie, copii, atâta hărmălaie ... M-au îngenuncheat - De ce eşt i aşa? Ce ti s-a întâmplat?
necazurile vieţii. M i-aduc aminte .. . Ei, şi atunci am fost nevoit să spun o minciună.
Peste puţin timp au plecat bătrâneii, dar mintea l-am spus că, atunci când am coborât la subsol după
mea rămăsese la cele auzite. M-a cuprins, din acea alimente, am aflat de la un oarecare sătean de-al meu ·
clipă, un dor să merg şi eu acolo unde fusese acel că mama era bolnavă, şi aş vrea să merg s-o văd. M-a
bătrân. Mi s-a lipit de minte gândul că aş putea să-m i crezut şi mi-a dat bani de drum, să merg la mama; mi-a

20 21
dat şi ceva alimente să-i duc, şi m-a condus cu milă ''"' ajuns la Halkida. Când vaporul a oprit, marinarii au
până afară.
•.Irigat:
Am alergat la vapor. Am pornit spre Sfântul -Cine-i pentru Halkida? Cine-i pentru Halkida?
Munte! Începuse să se împlinească visul meu. Vaporul Eu tăceam mâlc, nu spuneam nimic. Prinsesem
urma să treacă prin Halkida, Voios, şi apoi prin '' dăcini într-un co lt ş i nu scoteam un cuvânt. Vaporul
Thesalonic. La puţi n timp după plecare, însă, am simtit ,, părăsit Halkida. Când am ajuns însă la A idipsos,
lăuntric o strângere de inimă. Voiam să ajung la lllclrinarii m-au găs i t, căc i făcea u controlul bi letelor.
destinatie, dar mă temeam şi mi-era milă de părintii -De ce n-ai coborât la Halkida? mi-au zis.
mei ca re, neşt iind unde mă aflu, se vor necăji mult. - Dormeam, am răspuns.
N-am putut răbd a ş i, atunci când vaporul a ajuns în - Acum ce-o să faci? m-au întrebat. Trebuie să
pl:\teşt i.
portul Limni al Evviei, am coborât şi m-am întors la
Pireu cu alt vapor. -A, n-am decât câţiva bănuţ i , le-am spus.
Aici le-am spus stăpâni l or mei că mama s-a - Bine, mi-au răspu n s.
făcut bine. Astfel, mi-am continuat lucru l, ca şi mai M-au luat aşa, fă ră bani. Monedele erau atunci
înainte. Dar nu întocmai ca înainte. Eram gânditor, mă ti(• ci nci bani, de zece bani. Să fi avut cu totul poate
rugam neîncetat, mâncam puţin, făceam metanii. Din vrC'o drahmă şi ceva.
pricina unei astfel de vieţuiri am s lăbit, m-am Când am ajuns la Voios, m-a cuprins un mare
schimbat. dor. Plângeam, plângeam mult. Mă gândeam că voi
-Ce ai, Anghele, mă întrebau, ce ai? Te vedem pl eca pentru totdeauna din lume şi părintii mă vor
că eşt i pe gânduri ş i ai s lăbit mult, copile. Noi te iubim pierde, că vor fi necăjiţi. Mă gândeam la fraţi i mei. ..
şi vrem să te avem aici, dar nu cu mva vrei să mergi la < Pva mă strângea de gât, voiam să mă întorc înapo i. La
părintii tăi? Voios vaporul stătea câteva ore; am coborât. Apo i a
- Da, vreau s ă merg, le-am spus. ~ ui e rat şi a pornit spre Thesalonic. Eu am rămas jos,

- Mergi, dacă vre i, să-i vez i, iar când te întorci vrând să mă întorc înapo i. Noaptea am petrecut-o pe
să aduci vreun copi l bun ca şi tine, pentru magazin. un munte. Pl ângeam şi mă rugam.
Astfel mi-au dat din nou bani, alimente, În ziua următoare m-am urcat în vaporul care
du lciuri, ceva sticle cu lichior ş i altele. Stăpânul m-a lc1cea aceea ş i cursă, sp re Thesalonic. Banii mi se
dus până la vapor ş i mi-a luat bi let pentru Halkida. Era .,(â rşiseră, aşa că, neavând bilet, m-am ascuns la pupă,
un vapor ce făcea cursa Halkida - Aidipsos - Voios - <el să nu mă găsească. La un moment dat, marinarii mi-

fhesalonic- Sfântul Munte. Vaporul se numea Athena. .1u cerut biletul. Neavând, m-au certat.
Am urcat. Vaporul a plecat. Era noapte când am plecat Şedeam pe o bancă, pe partea stângă a
1.1 drum. Am că l ătorit toată noaptea. La un moment dat vaporului, şi priveam în larg. Rosteam un irmos învătat

23
de la tatăl meu, ca re era câ ntă reţla biseri că, şi pe care - Bravo, foarte bine! Cum de te-ai gândit? Nouă
îl cânta la pomenirea morţilor. lrmosul acesta spunea: nu ne-a trecut prin minte.
Marea vieţii văzând-o înăl ţându-se de vifo rul ispitelor, Ea însă s-a întors ş i le-a zis:
i'a limanul Tău cel lin alergând stri g către Tine, scoate - La asemenea copii vagabonzi nu trebui e să se
din stricăciune viata mea, Multmilostive" • Zi cea~:
5
uite nimeni, nici să le d ea ceva, dar ce să facem?
"Dumnezeul meu, viaţa este o mare furtu noasă şi Iti Suntem oameni ...
cer ca, aşa cum sunt ş i eu că lător pe această ma~e Eu, să rmă nelul, când am auzit cuvântul
furtunoasă, să icon omi sească dumnezeiasca Ta pron1e "vagabonzi" m-a m bucurat în adâncul sufletului , căci
să aflu un liman, să se lini ştească sufletul meu acolo, la m-am gândit că sunt cu adevărat vagabond. M-am făcut
limanul care vei fi Tu, pacea". Şi ziceam acestea, sau hoinar din iubire pentru Hristos. Am zis:
mai degrabă le cântam încetişor, şi pl ângeam, căci - Hristoase al meu, mântuieşte-mă, că lăuzeşte-mă!
simtământul că părăseam lumea, adică pe părinţi,. er~ ~m ajuns la Thesa lonic. Am coborât din vapor.
adânc. Nu-mi păsa de lume, ci de părinţi. Eram m1 c Ş I Nu ştiam unde să merg. M -am dus la Sfântul Dimitrie1
numai la ei îmi era mintea; eram tri st fiindcă îi rn-am înch inat. Am îngenuncheat şi am plâns,
părăseam. rugân.du-1pe Sfânt să mă ajute să mă fac pu stni c; acesta
A sosit ora prânzului ş i oamenii mâncau pe Pra vrsul meu. Apo i am mers sus, pe un deal, ş i am
punte; aşa era în vremea aceea. Se aşezau fa~ilii~ .1juns la o biseri cuţă. Era închisă, însă avea o ban că
familii . În fata mea era o femeie cu sotul şi cu ce1 tre1 otfară. Aco lo am ră mas toată noaptea. Am plâns mult
copii ai lor. Eu stăteam ş i priveam. mar:a. La . un v~iam iarăş i să merg acasă, la părinti . Era i spită pentr~
moment dat a venit o doamnă - sos1 se ră mtre t1mp rnme asta: de trei ori m-am întors înapo i. Aco lo,
marinarii să-mi ceară biletul şi văzuseră că n-am, că plângând, rosteam ş i cuvintele Paradisului Preacuratei
sunt copi l sărac- m-a tras de umăr şi mi-a dat o bucată fl{\ care le învăţasem de la tată l meu. Repetam într-una~
de pâine cu trei l egăturele de plevuşcă. D~m~lt, aş~ •... nu trece rugă ciunile noastre, ci le fă de folos" 6 • O
prăjeau în tigaie plevuşca, trei câte. trei p~şt1ş~n lega!~ •.puneam neîncetat ş i plângeam. Astfel m-a luat
cu un pai pe care îl treceau pnn och1şoru lor, Il •.om nul.
tăvăleau prin făină şi îi prăjeau. Nu ştiu dacă voi Am uitat să vă zic că daruri le pe care mi le
făceati aşa. 1 .1cuseră stăpânii mei, ca să merg chipurile acasă le
Îi zic: lrnpărţisem pe vapor unor so ldaţi. Am împărţit
-Multumesc, mulţumesc mult! 'rocolatele, sticlele cu lichior, ş i astfel m-am uşurat.
Alte câteva doamne, care erau al ături, i-a u spus: "lo ldaţii s-au mirat de unde aveam eu atâtea să le dau
l11nd aşa de mic. Au primit, însă. '

l',uaclisul M aicii Domnu lui, troparele de după Sfânta Evanghelie


1
( oUI IIIIIII fllVH'IÎÎ, glasul al şaselea, irmOSUf Cântării a şasea.
:l t 25
Deci, precum v-am spus, m-a furat so~nu l -Unde mergi, cop ile? m-a întrebat.
lângă bisericuţă. M-am trezit dimi~e~ţă, ~m cob~rat la - Merg în Sfântul Munte, i-am răspuns.
mare, la vapor - n-am rezistat isp1te1 - ŞI m-am mtors - Ce vrei să faci acolo?
la Pireu. Ce să vă zic, poveste mare! Eu i-am ascuns adevă rul ş i i-am zis:
- Merg să lucrez.
- Hai la Kavsokalivia, îm i zise. Acolo trăiesc eu
Am luat hotărârea de a pleca fără întoarcere î mpre un ă cu fratele meu la o co libă, în pustie. Vi no,
copilul meu, acolo, să-L slăvim împreună pe Domnul
După toate aceste preumblări şi întoarceri nostru. Ce că rţi citeşt i , copile? m-a întrebat.
înapoi, trecând ceva timp, am luat hotărâre~ de a ple~a Ş i eu i-am răsp un s:
pentru totdeauna. M-am hotărât să nu ma1 cobo r dm - Epistolia lui Hristos, Visul Maicii Domnului,
vapor. Am pornit iarăşi din Pireu, fără întoarcere, spre Viaţa Sfântului Ioan Co libaşul. Nu ştiu mu l tă carte.
Sfântul Munte. Era a trei a oară când plecam la drum, N-a spus nimic despre că rţi, dacă erau bune sau
ultima după atâtea chinuri. llU.
Când am ajuns la Thesalonic era sâm~ătă. - Hai cu mine, mi-a spus, că avem de lucru
Thesalonicul se afla atunci sub stăpân i rea evreilor. .\colo şi te vom pl ăti . Şi ... poate-o să te facem şi
Oamenii nu lucrau sâmbăta. Toate erau înch ise. Nici că lu gă r!
vapoare nu ci rculau, nimic. Aj unsesem de cu seară. Îndată ce am auz it acest cuvânt, am zâmbit.
Toţi au coborât din vapor să-ş i cumpere. c~va de Apo i mi-a zis:
mâncare. Eu n-am coborât, mă temeam de 1sp1tă. Mă - Asc ultă, copilu l meu, să nu te n ecăj eşti pentru
temeam ca nu cumva să mi se întâmple ceva ş i să nu < e-ţi voi spune. În Sfântul Munte nu sunt primiţi copi ii.
pot ajunge la destinaţi e. Am dat însă c~iv~ 1şti mititel ş i nu ţi se poate îngădui să intri.
cincisprezece bănuţi şi mi-a adus pâin·eA şi scru~.b u, ~~ Chipul mi s-a posomorât.
am mâncat. Toti au aşteptat întreaga z1 m port fundca, - Nu te teme, în să, mi-a zis. Vom spune o mică
precum am spus, nu se lucra. minciună şi Dumnezeu are să ne-o ierte. În faţa lui
După-amiază au început să vină şi să urce pe Dumnezeu nu va fi o minciună, va fi un adevăr, căci tu
vapor călugări. Îi priveam cu uimire. Pentru prima dată 11 i ubeşti pe Hristos ş i vrei să mergi în Sfântul Munte
v<•dcam călugări în rase. Eu eram l ângă scară. Aşa cum 'iă-L s luj eşti, Deci, ci ne te întreabă - "Cine-i Bătrânul
-.t:'ll<'am, îi vedeam pe toţi cei care treceau. La un :\sta care e cu tine?", să răspunz i : "Este unchiul meu".
nlonwnt dat a urcat un bătrân înalt, cuvios, cu barba l,tr eu voi spune că eşt i nepotul meu, copilul surorii
l1111g:i, încărcat cu desăgi. S-a apropiat de mine. S-a mele.
··~•· to~t IH' o bancă şi mi-a spus să şed şi eu.

27
Au mai urcat pe vapor multi călugări. A venit roşu, erau prezenţi la toate slujbele peste tot - i-a spus
seara. A u şezut toti căl ugării aproape unul de celă lalt, Bătrâ nului: '
ş i şi-a scos fi ecare mâncarea sa. Am şez ut ş i noi - Este interzis să-I iei pe copil cu tine.
aproape de ei. B ătrânul mi-a dat pâine să mănânc. ~ - O să-1. iau. Este nepotelul meu, i-a spus
- Păr i nte duhovnic, cine-i copi lul acesta care e Bătranul. E copilul surorii mele ş i nu-l pot lăsa. Este
cu tine? întrebau toţi. orfan, o să se piardă.
- Este cop ilul surorii mele, e nepoţe l ul meu. A - Da, dar pe mine au să mă pedepsească .
murit sora mea ş i , pentru că-i orfan, l-am luat cu mine. - Nu, asupra mea să fie. O să vorbesc eu cu
Stareţii ca să nu fii pedepsit.
. ~ A~tfe l, !m preună cu bătrân ul meu "unchi", care
S-a făcut o mare minune a ma1 tarz1u_ m1-a devenit şi Bătrân - Pantelimon era
proniei lui Dumnezeu numele Jur - am urcat la schit. Vrea u să spun cu asta
că~ Dumnezeu a făcut multe minuni cu mine, smeritul.
Am călătorit toată noaptea. Dimineata, la ora
~a~na Sa mă o;rote~ pretutindeni în chip vădit. Astfel,
ŞI m această ImpreJurare, mâna lui Dumnezeu m-a
zece, am ajuns la Dafni. Toţ i că lugăr ii şi-a u luat
aşezat în mâinile unui bătrân duhovnic sfânt, care
desăg il e pline cu lucrurile c umpărate de la Thesalonic
~rma să mă ocrotească . Dumnezeu îl trim isese să mă
pentru rucodelie. Am coborât scara vaporului. Pe IZbăvească. ~-a făcut o mare minune a proniei lui
bătrânul meu I-au lăsat înainte, căci era duhovnic. Am
Dumnez~u. In multe m-a ajutat, dar, înainte de toate,
urcat cei dintâi în barcă ş i am ajuns la scări l e din marele ~Jutor a fost că am izbutit să intru în Sfântul
Dafni. Am coborât. Dar ce s-a întâmplat aici? Bătrâ nul M unt~ fun~ a~ât de mic, de vreme ce nu era îngăduit.
s-a înd epărtat puţin, pentru a-ş i l ăsa desaga mai încolo, ~u şt;am n1m1c despre călugărie. Dumnezeu însă m-a
iar în clipa aceea a venit un politai înalt, cu fes roş u şi tlJUtat .
fundă n eag ră, m-a tras ş i m-a aruncat în barca ce pleca Precum v-am spus, am ajuns la schit. De atunci
spre a aduce ş i alţi căl ugări. ti urmat_ o altă .. viaţă. Viata în Hristos. Slujbe,
- Ce treabă ai aici? mi-a zis. Este interzis pavecernJte, utrenu, vecern ii, privegheri. Viaţă plină de
har!
copiilor! Mergi la corabie. Să pleci!
· Eu pl ângeam; barca a în ceput să se înde părteze .
În acea clipă, însă, Bătrânul a prins de veste, a alergat
~ i a strigat:
- Opreşte, întoarce copilul înapoi, este al meu!
Barca s-a întors. Am fost eliberat. ' Cuviosul Bătrân accentua totdeauna că intrarea sa în Sfântul
S<-rdarul - aşa erau numiţi atunci paznicii,
Munt~, la o vâ~st:i a_tât de mică, a fost un eveniment exceptional şi
t.lr,
0
mtervenţle mmunată a proniei şi a harului lui Dumnezeu în
p11l1l•"' <;f:\ntului Munte; purtau fustanelă a l bă şi fes vl,lta sa.
'li
29
Sfântul Munte
Kavsokalivia
(1918-1925)

"Viaţa mea În Sfântul Munte


a fost rugikiune, bucurie,
ascultare faţă de Bătrâ nii mei."

Când am ajuns în Sfântul Munte,


eram mic şi neştiutor de carte

Ca să vă istorisesc acum despre vi aţa mea în


Sfântul Munte, iubirea mea, dăruirea mea, nu-mi va
ajunge timpul ... (Evr. 11, 32). Iubirea mea pentru voi
mă înd eamn ă să vă povestesc câte-mi amintesc.
Deci, când am ajuns în Sfântul Munte eram,
precum v-am spus, mic ş i n eştiutor de carte. Nu ştiam
să citesc decât pe silabe. Bătrâ nii mei - care erau şi
fraţ i după trup, bătrâ nul duhovnic Pantelimon şi
ieromonahulloanichie - m-au întrebat:
- Şti i să c iteşt i?
- Ei, şt iu puţin, le-am răs pun s .
Era sâ mbătă seara. M-au pus să citesc Cati sma.
R u ş in at, am în ceput să citesc Psalmul întâi:

31
- Fe ... fe ... ri ... n ... cit băr... băr... ba ... ba ... lliserica era pl in ă de călugări stând în · p1c1oare cu
tu/ ... t·v lavie şi luare-aminte. Policandrele îşi împrăştiau
Silabiseam. lumina pretutindeni, luminând icoanele de pe pereţi şi
- Bine, copilul meu, las' să citesc eu, a zis ciP la iconostase. Candelele aprinse, mirosul de tămâie,
părintele loanichie, şi citeşti tu în altă zi. Şi-a pus pc;almodii le răsunând în nepământeasca frumuseţe a
ochelarii şi a început: nopţi i. .. M-a cuprins o frică sfântă. Am s imţit că nu mă
-Fericit bărbatul carele n-a umblat. ..(Ps. 1, 1). .1fl u pe pământ, ci în cer. Părintele loanichie mi-a făcut
Îmi înţelegeţi ruşinea. Asta mi-a fost o lecţie. '>Pmn să înaintez şi să mă închin la icoane. Eu, nimic.
"Trebuie să învăţ să citesc", m-am gândit. - Ţine-m ă, ţine- mă! am început să stri g. Mi-e
Am pus-o repede în faptă. Când găseam timp (şi lrică!
aveam mult timp liber) luam şi citeam Psaltirea, Sfânta M-a luat de mână şi, ţinâ ndu -1 strâns, m-am
Scriptură a Noului Legământ, canoane, ca să mi se .1propiat şi m-am închinat. A fost cea dintâi experienţă
dezlege limba ş i astfel, din multa citire, am învăţat " mea. S-a întipărit adânc înlăuntrul meu. Nu o voi uita
Psaltirea pe de rost. Studiam ş i noaptea. niciodată .

Am simJit că ·.nu mă aflu pe pământ, Pentru o vreme


ci în cer am trecut printr-o ispită...

Într-o noapte s-a făcut priveghere în biserica Am fost foarte bucuros şi entuziasmat de viaţa
mare ·a Sfintei Treimi. Era în primele zile după sosirea mea acolo. Pentru o vreme în să, la început, am trecut
mea. Schitul nostru prăznuia. Seara, Bătrânii au plecat printr-o ispită. Am început să m ă gândesc la părinţii
la biserică, iar pe mine m-au lăsat să dorm la ch ilie. mei. Îi îndurerasem. Îmi era milă de ei, căci nu ştiau
Eram micut şi s-au gândit ca nu cumva să nu rezist unde mă aflu. Mă mai gândeam şi la un văr de-al meu;
până dimineaţa, la sfârşitul privegherii. ele-o vârstă cu mine. S-a născut în mine, deci, dorinţa
Părintele loanichie a venit după miezul nopţii şi de a mă întoarce în sat şi de a-1aduce pe vărul meu în
m-a trezit. Sfântul Munte, pentru a trăi ş i el această minunată
- Scoală-te, mi-a zis, îmbracă-te, să mergem la viaţă. Simteam că am datoria de a-1 aduce la Hristos,
bise ri că . clar nu spuneam nimic Bătrânului meu. Am început,
L-am ascultat de îndată. În trei minute am ajuns deci, să nu mai am poftă de mâncare, să mă
1.1 Sfânta Treime. M-a lăsat să intru primul. Era pentru îngălbenesc la faţă, să tânjesc ...
1nt:\i,t oa ră câ nd intram înăuntru. M-am pierdut!

1' 33
Bătrânul ş i -a dat seama. M-a chemat într-o zi ş i '><'ama de asta atunci. Nu socoteam că se poartă aspru
mi-a spus cu iubi re părintească: < u mine, căci îi iubeam şi aveam mare respect ş i
-Ce ai, copi lul meu? Ce ti se întâmp lă? Pvlavie fată de ei. Evlavia mea era ... aşa precum
l-am spus totul. Asta a fost, m-am slobozit! A v<•deam icoana lui Hristos, o asemenea teamă sfântă şi
trecut ispita. S-a întors iarăşi pofta de mâncare, inima o astfel de evlavie aveam. După Dumnezeu erau
mi s-a umplut de bucurie. B::\trânii. Erau preoti amândoi, iar de fel erau din părtile
Am continuat să fac ascultare de Bătrânii mei. 1\drditsei, dintr-un sat de sus. Îi spunea cumva satului ...
Îmi strălucea fata, m-am făcut tot mai frumos. În vreme Bine ar fi să ne amintim ... Mi-am am intit! E satul
ce la început eram neputincios, cu timpul m-am făcut Mesenikolas al Karditsei. De acolo aveam pătura cu
frumos. Fata mi-a deveni t înge rească. Cum mi-am dat c .tre am dormit până de curând.
seama? Mersesem la Bătrânul şi, cum bătea soarele în Făceam deplină ascultare de ei. Ascultare! Ce să
geam, acesta s-a fă cut ca o oglindă. Văzându-mi faţa, v.~ spun, o ştiam! M-am dăruit ei cu bucurie, cu iubire.
am zis întru sine-mi: "0, ho, ho! Cum m-a schimbat Această ascultare desăvârşită m-a mântuit. Pentru ea
harul!". Mai înainte mă gândeam la părintii mei, iar rni-a dat Dumnezeu darul. Da, v-o repet, făceam
gândul la ei mă ch inuia. Apoi nu m-am mai gândit la dPplină ascultare de Bătrânii mei. Nu ascultare silită 1 ci
~

ei . Îi aveam numai în rugăci unea mea, să-i mântuiască cu bucurie şi iubire. li iubeam cu adevărat. Ş i, pentru
Domnul. La început tânjeam după ei. Pe urm ă, numai c:1-i iubeam, această iubire mă făcea să simt şi să
după Bătrânii mei. Îi pomeneam pe părinţii mei, dar tnteleg ce voiau. Cu noşteam, înainte de a-mi spune, ce
altfel, numai în iubirea lui Hristos. Am început să vo iau ş i cum voiau fiecare lucru. Mergeam aici,
postesc mai mult şi să mă nevoiesc mai mult, dar mergeam dinco lo. Le eram dăru it cu totul. Pentru
aveam şi o mai mare nebunie ş i înflăcăra re. Doream să .tceasta, sufletul meu zbura de bucurie l ângă ei. Nu mă
mă aflu neîncetat în bi se rică ş i voiam să fac tot ceea ce mai gândeam la nimeni. Au trecut pă rintii, au trecut
voiau Bătrâ nii , să le aduc mulţumire. l ată ce < unoscutii, au trecut pri etenii, a trecut lumea. V iata
schimbare, ce prefacere, ce mutatii săvâ rşeşte harul lui rnca era rugăciune, bucurie, ascultare de Bătrân ii mei.
Dumnezeu! O singură dată spuneau ceva, şi eu păzeam. De
pildă, mi-a spus odată Bătrânul:
- Copilul meu, să-ti speli mâinile şi înainte de
Îi iubeam pe Bătrânii mei masă, dar şi de fiecare dată când mergem la biserică,
P<'ntru că urmează să i ntrăm într-un loc sfânt şi toate
Precum am spus deja, Bătrâni i mei erau lt<)buie să fie curate. Iar noi suntem amândoi preoti, şi
p:1rint<'ll? Pantelimon ş i fratele său, pă rintele loanichie. o., lujim; trebuie să avem curate atât mâinile, cât şi toate
11 tiii H't\m, deş i erau foarte aspri. Eu nu-mi dădeam c c•lelalte ale noastre.

35
Astfel îmi spă l a m cu să pun mâinile. N-a fost rncercat, poate să facă şi cea mai grea muncă1 să arate
~

nevoie să-mi sp ună ş i a doua oară. Înainte să mănânc, <:\este ascultător. lnsă câ nd nu ştie că este încercat ş i îl
le săpuneam. Dacă mergeam pentru ceva la biserică, le V<'de pe ce lălalt mâniindu-se, nu se poate să nu se
săpuneam . Dacă atingeam ceva, le săpuneam. La c ltJtine în lă untrul său ş i să zică: " Măi, mă i, ce-i asta ?
rucodelie, dacă era ceva mai fin de lucrat, le DC' atâtia ani căl ugăr ş i se mân ie? Se poate lucrul
săp un eam. Asta făcea m cu toate lucrurile, fără să mă .tt csta? Poate monahul să fie mânios ş i să se roage? Să
împotrivesc înl ă untrul meu. Ţineţi seama că aveam doi nu se fi izbăvit de mân ie? Oamenii ăştia sunt tare
Bătrâni şi de multe ori îmi cereau şi lucruri potrivnice rwclesăvârşiti ... "
unul celuilalt. Eu însă nu gândeam aşa, nici nu ştiam dacă mă
Într-o zi îmi spune părintele loan ichie: In< ea rcă. Dimpotrivă, mă bucuram mult de asta
1
- la pietrele astea de aici şi du-le acolo! fH'ntru că-i iubeam. Dar şi ei aveau multă iubire fată de
Le-am dus în locul pe care mi 1-a arătat. A venit 1111ne, deşi nu mi-o arătau . Îi iubeam pe amândoi
Bătrânul cel mare. Îndată ce le-a văzut, s-a mâniat şi H.11rânii, dar în chip d eosebit mă sprijineam de
mi-a spus: duhovnic, părinte le Pantelimon. Precum spune David
- Ce om sucit! De ce-a i făcut asta? Acolo ne llpitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijini;
trebuie pietrele? Să le duci la loc, unde le-ai găsit! tfn•apta Ta (Ps. 62, 8), tot aşa s-a lipit ş i sufletul meu de
"Om sucit" - aşa m ă certa când se mânia. U.~!'rânul. Adevărat vă spun! Şi inima mea era împre ună
În ziua urm ătoa re a trecut pe acolo părinte le c 11 inima lui. Îl vedeam, îl simteam. Mă lua afa ră ş i
loanichie. A văz ut pietrele la locul lor, s-a mâniat ş i mi-a rrH•rgeam 1~ biseri ca mare, iar de acolo pentru treburi
zis: 1111preună. Il s imţeam! M-a sfinţit mult faptul că m-am
-Nu ti-am spu s să le muti acolo? lipi t de el. Asta m-a ajutat mult, că s-a lipit inima mea
Eu m-a m ru ş in at, m-am înroşit, i-am pus ele• a lui. Mare sfânt a fost!
metanie şi i-am zis: Cu toate astea, Bătrânul nu-mi spunea nrmrc.
- Pă rinte, i a rtă-mă, le dusesem aproape pe toate, Nu numai că nu spunea de unde se trage, dar nici
dar Bătrânul m-a văz u t ş i mi-a spus: "Să le duci la loc, 11umele lui de familie, nici altceva ... Niciodată nu a
acolo ne trebuie", şi le-am dus înapoi. .pus "în patria mea", sa u "părinţii mei", "fratii mei" ş.a.
Mi-a tinut acum morală părintele loanichie. l111otdeauna era tăcut ş i întotdea una se ruga ş i
M-au supus multor alte î n cercări de felul acesta. 1111otdeauna era blând. Dacă se mânia vreodată, mânia
Eu nu aveam deloc viclenie; nu ziceam: "Oare mă '·.t şi tot ceea ce spunea erau toate prefăcute. Îl iubeam
i n rC'a rcă?". Nu-mi dădusem seama că m~ în cea rcă, ~~ cred că pentru ascultarea pe ca re am făcut-o ş i
fii ndd l lucruril e cu rgeau cumva firesc. Este important pPntru iubirea pe care o aveam faţă de el m-a cercetat
c .. v:i "pun, pentru că, atunci când cineva ştie că este ~~ pe mine harul.

37
Eram atent la el, să-I imit, să iau de la el. Îl lui. Ş i ~fântu l ~i~eon Noul Teolog spune acelaşi lucru .
iubeam, aveam evlavie la el, îl priveam şi mă Mărtunseşte ca ŞI el a primit harul de la Bătrânul său.
fol oseam. Îmi ajungea numai să-I văd . Mergeam mult
împreună. Urcam de la Kavsokalivia sus, pe munte~ să
tăi em copăce i. Tot drumul nu scoteam o v~rbă. Imi Tot ce făceam, făceam cu bucurie
amintesc de Bătrânul, cum îmi arăta ce să tai. Indată ce
tăiam unul, strigam: Bă!r~n ii r:nei nu mă puneau la munci grele.
- Pă rinte, l-am tă i at! Udam g~a?ma ŞI. făceam rucodelie, ceva sculptură în
Zicea: l<'m ~. NICI. nu-m1 tineau predici. La în ceput mergeam
- Vino ai ci, du-te cu un fie răstrău acolo. cu e1 la slujbe, nim ic altceva.
Curătam de j ur împrejur, să încapă fierăstră u!. . După ~a i multe zile, m-a chemat Bătrânul şi
Bătrânul mergea să-mi găsească altul. Îl tăiam "dintr-o 1111-a dat un ş 1 rag de metanii ş i mi-a spus să zic în
suflare". Îndată strigam: IIPCare seară rugăci unea " Doamne lisuse Hristoase
- Părinte, l-am tă i at! IJUI lui Dumneze u, miluieşte-mă" . Nimic altceva. Nici
Cu bucurie. Astea nu erau lucruri fireşti. Era o învăţătură, nici o lămu ri re. M ai întâi mi-a dat
iubirea mea, era harul lui Dumnezeu care lucra asupra metaniile ş i mi-a spus:
mea prin Bă trânul. - Fii atent! Pune metani e, sărută-mi mâna, sărută
Adeveresc şi eu ce se spun e: că ni şte monahi crucea de pe metani i, să te binecuvântez ca să te ajute
mergeau la un pustnic şi, înconjurându-1, îi puneau l )umneze u.
felurite întrebări . Unul dintre ei şedea şi nu vorbea. De atunci am învăţat să mă rog cu metaniile.
Privea la fata Bătrânului. Toti întrebau, el nu vorbea. Şi La început nu mă trimiteau în afara Chiliei la
îi zice pustnicul : lrPburi exterioare. Toate treburile le făceam în c~să.
- Pentru ce, copilul meu, tu nu m ă întrebi Mergeam apoi în grădin ă. Săpam, udam, tă iam iarba,
nimic? Nu ai nici o n e l ăm urire? 1111 ce puteam. Apoi am început rucodelia. După ce
Îi răspu nde: t•.prăveam treburi le, mă puneau să citesc la Psaltire iar
- Eu nu vreau nimic altceva; îmi ajunge numai ''' ~.unceau mai departe. Singurul lucru de care' mă
să te văd, Părinte 8 • lngnJe~m e~a Acum să slujesc, cum să-i mulţumesc pe
Adi că acesta se bucura de părinte prin har, îl 11.11rân11 me1 mtru toate. Tot ce-mi spuneau făceam.
"sorbea", primea harul lui Dumnezeu prin mijlocirea 1'.1 ~eam cuvântu l întocmai. CAa să fiu sigur, îl repetam şi
ti uwătam ca. pe o leqie. 11 puneam în minte şi îl
l11c ram. De pildă, rucodelia mea era sculptura. Eram
11 Vl'll /',l! Nint/, Pentru avva Antonie, 29, Editura Reîntregirea, .l ll'nt cum lucrau Bătrân ii mei, iar seara, când intram în
\li t.l htil.l, 1I)C)<), p. 11.
39
aşternut, repetam în minte "lectia": luăm lemnul, îl
tăiem, îl punem în apă să se îmbibe; apoi îl scoatem M-am obişnuit să nu-mi mai las mintea slobodă,
afară şi îl lăsăm să se usuce, îl ciopl im, îl tragem la ca să dobândesc curăţia minţii
rindea, îl netezim cu glaspapir, luăm raşpa, facem aşa,
aşa ... Apoi îl netezim cu o piatră de mare, cri sta li zată, Aco lo unde lucram, unde făcea m ce le ale
care este ca un diamant şi face lemnul să lucească; pe ··< ulpturii , aveam şi Sfânta Scriptură. O deschideam ş i
urmă facem schite ş.a. Toată rucodelia o treceam prin 111eam. Aveam Evanghel ia ş i citeam de la început, de
mintea mea, ca să nu uit nici cel mai mic lucru şi să o 1.1 începutul ce lei după Matei: Cartea naşterii lui Iisus
plinesc întocmai cum voiau ei. Mă temeam să nu fac 1/ristos, fiul lui David, fiul .. .(Matei 1, 1). Citeam,
vreo greşea lă şi să-i necăjesc. De aceea învăţam pe de lllunceam şi o repetam în minte. De multe ori repetam
rost tot ce-m i spuneau. 111vintele Evanghel iei, ş i chiar şi acum mi le amintesc.
Mă lămureau şi pentru ce trebuie să învăţ "- 1~ îngrijeam să am în mintea mea cuvinte sfinte. Nu
rucodelie. Îmi ziceau: 111.1 obosea să le repet de multe ori. Iubeam cuvintele
- Fii atent, să înveţi rucodelie. Aici nu poţi să 1l11mnezeieşti, le simţeam, m ă adânceam în ele. Nu mă
stai altfel; nu-i mânăstire, ad ică chinovie, ca să .avem .. 11uram să le spun întreaga z i. Ş i zilnic dacă le ziceam,
grădini, vii, stafide, fructe. Trebuie să munceşti, ca să-ţi 1111 oboseam.

cumperi posmagii. Aveam o mare în f lăcă ra re ş i, atunci când


Acestea îmi zicea u, arătându-mi rucodelia. Ca ll.îlrânii mei plecau dimin ea ţa ş i se întorceau seara, eu,
să nu-i n ecăj esc, studiam ş i noaptea, precum v-am III>N fiind, mergeam la biser i cuţă, la Sfântul Gheorghe,
spus, îndată ce intram în aşternut. Astfel, dimineata 1 mă dărui a m ru găc iunii. M ă duceam acolo. Da ...
eram pregătit pentru muncă. Tot ce făceam, făceam cu 1 111n era! Atât de mult m ă bucuram, că nu mai
bucurie. Ziceam: "O să mă fac monah! Trebuie să învăţ 111.încam. Nu-mi plăcea să mă desprind de acolo.
asta, să văd ce noimă are". Aveam curiozitatea să aflu litlPiegeti? Spuneam rugăciunea, cântam, citeam.
ori ce lucru în întreaga lui adâncime şi lăţime. Voiam să ~ 1Ngeam acolo singur. Aveam un glas foarte frumos.
le învăţ pe toate, nu gândindu-mă că voi deveni mai \ ·' spun, aveam un glas foarte, foarte frumos! Nu vă
târziu predicator şi voi avea nevoie de ele, ci din iubire 1c acum ca să mă laud pe mine însumi, ci aşa
pentru H ristos. Am luat binecuvântare de la Bătrân să lllllcam eu. Aveam un glas foarte frumos şi, aşa cum
citesc slujba tunderii în monahism, şi în cincisprezece • • ntam, semăna cu nişte bocete. Erau cântece de
zile o ştiam pe de rost. ltthire pentru Hristos, tot ce vrei ... Înţelegeţi? Măi ... Ce
h1jbe de înmormântare, ce ... Tot ce vrei! De-astea
• IIP.lm. Ei, ce să vă fac .. . Uite, de-astea vă povestesc.
' t•V,l prin care-am trecut. Înţelegeţi?

41
- Mâine frământăm, aşa că pregăteşte-te să
mergi să aduci ceva c răci. Eram o sălbăticiune a pădurii
Luam sfoara şi plecam în munte, după crăci, pe
drumuri mai uşoare sau mai anevoioase. Nu numai de Nu pot să vă aduc exemple despre ce înseamnă
acestea îmi amintesc, ci şi că de multe ori Bătrân ii mei o ascultare adevărată. Nu este ca ş i când am vorbi
mă trim iteau să aduc buturugi sau lemne, pe care le acum despre ascultare ş i, deodată, să-ti spun "Du-te, fă
puneam pe mine ca o sarcină de măgar. Şi aşa cu m o tumbă", iar tu să asc ulţi. Nu-i asta ascultarea. Trebuie
eram încărcat şi bolnav de mijloc, şedea m pe cărăruie să fii fără de grij ă, ad i că să nu te gândeşti deloc la
să mă odihnesc. Dacă vreodată mi-era prea greu, îmi problema ascultăr i i, şi dintr-o dată să îti cer ceva, iar tu
ziceam întru sine-mi: "Ţi-arăt eu, măga r bătrân!". Nu c;ă fii gata să o faci cu bucurie. Să te afl i desprins de
cunoşteam ce-i lenea. Ei, într-adevăr, nu-mi era milă de muncă în clipa aceea, să nu fi i în stare de veghe ş i
trupul meu. Pentru că mă dureau genunchii, eu mă pregătire, ş i chiar atunci să te sme reas că. Prin purtarea
răzbun am. Adică, cu cât mă dureau şi se "răzvrăteau" ta vei arăta atunci dacă faci ascultare sau nu.
mai mult, eu luam o pova ră şi mai mare. "Ţi-arăt eu, Eu păzeam după literă poruncile Bătrânilor mei.
măgar bătrân!", ziceam din nou. Mă răzbunam, mă Îmi zicea u:
răzbunam pe răul de mine. De necrezut este că eu, un - N-o să vorbeşti, n-o să spui ce facem şi ce
copil de şaptesprezece ani, mă împovăram cu o rând uială avem la Chilie. Dacă întâ ln eşti pe drum
greutate de şaptezeci de ocale, pe o di stanţă cum ar fi, vreun călugăr ş i îţ i spune "Binecuvântează!", să
de pildă, din Omonia până în vârful Licavitosu lui. răspunz i cu evlavie ş i iubire în Hristos
Nu exista nici un pic de lene. Mă mulţumea să "B inecuvântaţi! ". Fireşte, dacă este un Bătrân, să îi
mă rog, chiar şi când eram obosit. Îl căutam pe "oă ruti ş i mâna. Dacă te întreabă "Ce fac Bătrânii tăi?",
Dumnezeu mai mult în osteneală. Asta trebuie să o "oă spui "Bine, cu rugăciunile voastre", şi să pleci îndată
credeţi şi să înţelegeţi că, într-adevăr, se poate izbândi. rnai departe. Fără alt cuvânt. Iar dacă vine din spate, se
Este un lucru care ţine de iubire. Nu este pur şi simplu ~ 1propie şi te întreabă ceva, nu sta ş i nu răsp unde,
faptul că mergi repede. Faci o treabă, apoi începi alta, pentru că nu toti că lu gă rii sunt buni ş i este nevoie de
te întorci, faci altă treabă şi iei seama la toate să le luare aminte. Ori ce te întreabă, să zici: "Nu ştiu ,
isprăveşti, să uzi, să sapi, să aduci pământ şi crengi, să mtrebati pe B ă trâ nul, nu şt iu". Să spui
urei pe munte, să aduci lemn pentru rucodelie. Prin " Binecuvâ ntează!" şi să pleci. Să nu-ti zică: "Sculptura
iubire devii veşn ic mişcăto r. Să vezi atunci cum fug voastră nu-i aşa de bună, hai să-nveţ i pictură, muzică
p~<\ltrl e! Amorţesc toate. Auziţi? Aceasta este o viaţă ~.a." . Nu asculta nimic, tine-ti drumul.
c 11 t~d<'vă rat străină, o viată cuvioasă, sfântă, viaţă Mi s-a întâmplat odată să mă trimită la Sfântul
p oli oldl ... i41( ~. Nifon. Pe drum, deci, am întâlnit trei mireni -aşa li se

11 45
spune în Sfântul Munte celor care nu sunt monahi -şi, picioarele mele să facă "opincuţe" , "tălpici" de la
după obiceiul meu, le-am spus "Binecuvântaţi!" şi am 1~ padă ş i de la ger.
trecut. Părându-le a fi un "sălbatic", unul d intre ei a zis: Văzându-mă aşa, B ătrânii râdeau de mine. Mă
- Să rm a nul copil, nu pare a fi prea bine. m G~ i smereau, mă mai certau; ch iar ş i când făceam bine
Eu trecusem deja de ei, dar aveam un auz foarte 11ni ziceau că am făcu t rău . Fireşte, nu mereu, dar
bun. Auzind acestea, m-am bucurat pentru o asemenea vo iau "să m ă afle", ad ică să mă prindă acolo unde nu
smerire. Am zâmbit în sinea mea. "Are dreptate, am 1ntelegeam.
spus, are mare dreptate, dar de unde să fi ştiut de Bătrânii mei erau s finţi. Se îngrijeau de c reşte rea
nebunia mea!?" mea în multe ch ipuri, ch iar aspre. Niciodată nu-mi
Nu i eşeam prea des afară, nici la hramuri nu mă '> puneau "Bravo!", sau "Ai făcut bine". Niciodată nu
luau Bătrânii mei. Adică, dacă se p răznuia vreun sfânt, mă lăudau. Întotdeauna mă sfătu iau cum să-L iubesc
ei mergeau şi pe mine mă lăsau acasă. p<' Dumnezeu şi cum să m ă smeresc. Cum să- L chem
În Sfântul Munte, Bătrânii aprindeau focul la pe Dumnezeu să-m i întărească sufletul, şi să-L iubesc
chilii. Eu nu voiam să stau aproape, nu mă apropiam mult. Asta am î nvăţat. De "Bravo!" n-am ştiut ş i nici nu
deloc de foc. Cei mai bătrâni şedeau l ângă foc, eu 1 am căutat vreodată . Nici acasă la părinţi nu mă

şedeam mai departe. Mi-era frică. Mi-era fri că să nu mă mvăţase ră cu "Bravo, ce bine ai făcut!". Mama mă
vatăme focul; le-am spus Bătrânilor mei ş i ei, să raci i , < erta. Tata lipsea, era în America, a muncit ani de zile
mă l ăsa u. Este şi o problemă de obişnuinţă. Dacă te l...l Canalul Panama. Asta m-a ajutat mult. Cel ce învaţă
obişnuieşti să stai l â n gă foc, nu te mai poţi că li. Dacă "merenia atrage harul lui Dumnezeu . D acă nu mă
vreodată mă prindea guturaiul, beam un ceai fierbinte, re rtau Bătrânii , mă necăjeam ş i ziceam în sine:
făceam cinci-şase sute de metanii, transp iram, mă "Mânca-ne-ar raiul, n-am găsi t Bătrân i buni". Voiam să
schimbam. Apoi cădeam la pat şi mă făceam bine. mă încerce, să mă certe, să se poarte aspru. Acum
Eu eram în tr-adevăr un om "sălbatic". Eram ca o Inteleg ce aspri erau. Atunci nu-mi d ădea m seama, căc i
să lbăticiune a pădurii . Vă spun si ncer. Alergam desculţ ii iubeam. Niciodată n-am vrut să m ă despart de ei.
prin zăpadă, pe stânci. Să fi văzut cum mi se înroşea u
gleznele, picioarele! Se înroşea u în zăpadă. Nu
B ătrâ nii mei m-au pus să umblu desculţ, ş i nici ei nu Din marea mea râvnă, câteodată
erau d esculţi. Eu singur am vrut. Dar nici nu-mi zicea u alunecam pe alături
să nu-mi scot încălţările. În biserică, însă, purtam
ciorapi ş i pantofi, nu opinci. Mi-aduc aminte de ceva Din marea mea râvnă, în să, câteodată alunecam
foarte frumos. Era primăvară şi B ătrâ nul m-a trimis la pe a lături. Râvna mă împi ngea către exagerări. Făceam
Kc-rasia. Alergând, mi-am scos opincile, căc i voiam ca
şi nevoinţe fără binecuvântare. Dar asta este egoism. Să ll.ltrânii mei trebu iau să se poarte mai aspru, să m ă
vă dau un exemplu. Ascultaţi. III'( l<'psească".
Bătrânii mei lipseau întreaga zi cu treburi ş i mă Altăd a tă, în să , am făc ut o neascultare cu bună
lăsau singur la Chilie. Eu făceam rucode lie. Rucodelia llmtă. Într-o zi, înainte de a pleca Bătrânii pentru
noastră era, precum v-am spus, cioplitul în lemn. Mie lwburi, mi-a spu s Bătrâ nul cel mare:
încă nu-mi arătaseră în întregime cum se face lucrul, - Vezi acolo sus, pe raft, acea ca rte? Să n-o
de teamă să nu pl ec. tllngi. N-are rost, eşti mic. Mai încolo, când o să te faci
Într-o zi, deci, am luat un lemn alb, frumos, şi 111.1i bun, mai smerit, os-o citeşti .
am făcut pe el o schită. Era o mier lă foarte frumoasă, Aceasta era pentru mine lege. Nici nu priveam
cu aripi le date pe spate, ci ugulind un strugure. c .)1 1(' partea aceea. Într-o a ltă zi, pl ecând Bătrânii la
Ciorchinele era atârnat de o vită cu două-trei frunze. A ,.,..r,tsia, m-a ajuns curiozitatea. M-am dus ş i am
ieşit foarte frumos. L-am ş i netezit bine. Când s-au 111 t>put s-o privesc. Era sus, eu eram mic ş i nu
întors Bătrân ii, m-am dus să le pun metanie. Am luat 1j11ngeam la ea. M -am tot învârtit, m-am învârtit. .. "Ei,
cu mine şi ceea ce lucrasem, ş i-am zis părintelui .u11 zis în sine-mi, cel puţin să văd ce spune". Deci, am
loanichie: 1'' ' '~ un scaun, m-am suit, am ajuns la ea ş i am coborât-o.
- Uite ce-a m făcut! t P păcat! Literele erau toate amestecate, ca o lim bă
Îndată ce-a văz ut-o, a făcut ochii mari şi a •. lr :\ ină. Era sc ri să de m ână . O carte mare, foarte mare,
strigat: )\IOilSă. Erau cuvinte din greaca veche pe care nu le
-Cine ti-a spus s-o faci? Ai întrebat pe cineva? lnt<'legeam, le-am învăţat mai târziu . Ş i ni şte litere .. .
A apucat-o, a aruncat-o jos, a făc ut-o bucăţele. t~1~t e "s"-uri, ni şte .. . mă i , măi! Ce să vă spun! Era un
-Să mergi r.epede la B ătrâ nul să- i spui, mi-a zis. ,,,,muscri s. Era ca rtea Sfântului Simeon Noul Teolog.
Eu m-am n ecăj it mul t ş i le-am cerut iertare. Nu 1>.1r era o carte foarte mare, cu foi groase. Oho!
mi-am dat seama ş i i-am s upă rat. 1 .1ntă rea mu lte ki le. Deci, hai acum s-o citesc! N-am
- De ce faci lucruri şi nu întrebi? Mergi repede p11tut. Am suit-o la loc.
la Bătrânul, arată-i bucăţ ile ş i s povedeşte-te. Însă d upă aceea m-a cuprins necazul,
M-am dus îndată la B ătrâ nul , i-am arătat 111lburarea, amărăci unea. Nici muncă, nici rugăciu ne.
bu căti l e, iar el mi-a spus: Nunic. Alte d ăţ i, câ nd lipseau Bătrân i i, mergeam în
- Copilul meu, nu trebuia să faci asta. Fără III'>Nică ş i, având glas frumos, cântam. Rosteam ceva
binecuvântare nu se face nimic. Altfe l, poţi să cazi în 11 opare, era un fel de tângui re. Era ca o străp ungere a
în şe l a re ş i să pierzi harul lui Dumnezeu. Am pus lttunii, îmi pl ăcea şi mă m i şca mult. După această
metanie, am cerut iertare cu simplitate şi fără patimă. IH'.tscultare, însă, n-am mai mers în bi seri că. Am i eş it
N u numai că nu m-a tu lburat certarea, dar mi-am zis: d.1ră, m-am aşezat pe bordură şi priveam necăjit M area
Egee. Şedeam şi mă uitam la mare. Nu voiam să zic Mi-a citit dezlegarea. Hop! Ce credeti? Au trecut
nici măca r "Doamne lisuse". Oh, mă înţe l egeţi? Mare loate! Aveam ceva bun: îndată ce mă spovedeam
mohorâre. Deci, nu m-am dus la biseri că, n-am spus B ă trânu lui meu - s l avă Ţie, Dumnezeule! - treceau
"Doamne lisuse". M-a cupri ns o mare tristeţe . Ei, toate, îndată. De fiecare dată când mă spovedeam, îmi
aveam credin ţă în Dumnezeu, dar nu voiam să calc venea o mare bucurie ş i m ă dăruiam rugăciun ii.
porunca Bătrânilor. Pe Dumnezeu Îl simţeam, dar nu Credeam că le-am spus pe toate lui Dumnezeu Însuşi.
voiam să-I necăjesc pe om. Nu voiam să fiu pri ci na Că sunt iar cu Dumnezeu. Ei, cât de puternic aveam
întristării nim ă nui. Ce să fac ... Oh! ... lucrul acesta în mine! Nici nu vă în chipuiţi! Ş i văd
Seara au venit Bătrânii. Ce să fac eu, sărma nul? t~ c um pe unii zicând: "Fii atent, să nu afle Bătrânull"
Gândeam să le spun. N-am putut. Am mers la bi serică Ati înţeles ... În vreme ce la noi, Bătrânul era până în
fiindcă trebuia să fiu cu ei. Am făcut vecernia, am făc ut .1dâncurile inimii.
pavecerniţa. N-am spus nimic. Am urcat la chi lie. Îi iubeam mult pe Bătrâni; în acea vreme toţi
N-am făcut metaniile, nici canonul, nici ru găciunea cu ucenicii îşi iubeau Bătrâ nii. După Dumnezeu, al doilea
şiragu l de metan ii. M-am întins în pat şi mă închipuiam lucru era pă rerea Bătrânului. Dacă făceai ceva
cum voi fi, când am să mor, în sicriu. Ei, ş i m-am îm potrivă, neascultare, nu trebuia nici să te
necăjit. Dimineata a sunat clopotelul, am coborât, am î mpărtăşeşti , nici, nici ...
citit la s lujbă. Am sfâ rşit utrenia, s-a spus "Pentru
rugăciunile .. .". Am ieşit afară. Am plecat de la bi serică
ca să mergem în trapeză . N-am mai răbdat. L-am tras Taina vietii duhovniceşti
puţin de mânecă pe Bătrânul, duhovnicul, şi i-am spus: este ascultarea
-Am nevoie de tine putin, părinte.
S-a întors îndată, am intrat din nou în bi seri că. În Sfântul Munte, multi au trăit ascuns. Au murit
- Sunt necăjit, i-am zis. Am făcut neascultare. (ără să-i ştie nimeni. Ş i eu am vrut să tră i esc aşa,
Mi-ai spus să nu ating cartea, iar eu m-am uitat la ea şi neşt iu t. Nici predicator n-am vrut să ajung, nici nimic
din acea clipă nu pot să mai aflu lini şte. Nici "Doamne oltceva. Nici nu m-am gândit vreodată să ies din
lisuse", nici canon, nici rugăci un e, nici metanii. Sfântu l Munte. Un copi l în desăvârşita pustietate!
- Ei, copilul meu, nu ti-am spus? De ce-ai făcut Pentru a înţelege pustia şi lipsa de ajutor, urcam pe
asta? munte, rămâ n eam câteva ceasuri acolo ş i voiam să
- Părinte, iartă-mă, m-a pus ispita ş i sunt foarte trăiesc ca un pustni c. Mâncam buruieni, ca să mă
n ecăjit. Iartă-m ă ş i, cu rugăciunile tale, voi lua aminte nevoiesc. Voiam să tră i esc singur, precum Sfântul pe
pe mai departe, să nu-ti mai fac neascultare. care îl iubeam de pe când eram mititel - Ioan
Colibaşul. Acesta este sfântul meu iubit. Pe el l-am

51
urmat. M-a uimit cum a răbdat să stea acolo, lângă M -am aplecat asupra a sc ultării. Au venit singure
părinţii lui, locuind în colibă, fără să se descopere, 1 c-lelalte, pe care Dumnezeu le-a rânduit în viaţa mea.

întărindu-i neîncetat: "Ţi-ai ridicat co liba înaintea ~ ~ darul prorociei, tot pentru ascultare mi 1-a dat
porţilor părinţilor tăi". Aşa spune troparul său: 1>omnul. Ascultarea vădeşte iubirea pentru Hristos. Iar
Din pruncie dorind fierbinte după Domnul,
11
llristos îi i ubeşte în chip deosebit pe cei ascultători.
lumea şi cele frumoase ale lumii ai părăsit I'Pntru aceasta zice: Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi
1 1•i ce mă caută vor afla h ar . În Sfânta Scriptură se află
9
şi ai s ihăstrit În chip desăvâ rşit.
Ţi-ai ridicat coliba Înaintea porţilor părinţilor tăi, "' rise toate, dar acoperit.
zdrobit-ai cursele demonilor, preafericite;
pentru aceasta pe tine, Ioane, Hristos după
vrednicie Aveam multă râvnă
te-a proslăvit. '' pentru cele duhovniceşti
Şi luminânda:
11
Sărac asemenea unui alt Lazăr B ătrânii mei nu mi-au rânduit niciodată ce să
ai răbdat la porţile părinţilor tăi, cuvioase părinte, 1.1c. Mi-au dat un ş irag de metan ii şi mi-au spus:
Într-o colibă mică strâmtorat, preaÎnţe/epte. -Să zici ru găciun ea .
Iar acum ai aflat locaş desfătat În ceruri, Nimic altceva. Mă vedeau că sunt habotnic şi
Împreună cu În gerii şi cu toţi sfinţii, preacuvioase nu-mi spuneau multe, nici ce să citesc. Nu mă lăsau să
Ioane." tit se nimic din Părinţii mari. Adică nu mă lăsau să-I
Bătrânului meu îi spuneam totul. Da, tot ce ci tesc pe Sfântul Efrem, pe Sfântul Isaac, pe Sfântul
gândeam; iar el, văzând unele exagerări, îmi spunea lo.m Scărarul, pe Sfântul Simeon Noul Teolog,
când şi
când: 1 v rghetinosul ş.a. Mă opriseră de la acestea. Astfel,
- În şelare, copi lul meu. 1.1când ascultare, citeam n umai vieţi de sfinti, Psaltirea,
Întreaga mea viaţă era un rai. Rugăciune, slujire, Mineiele, Octoihul; din ele am învăţat să citesc, căci
rucodeli e, ascultare de Bătrâni. Dar ascultarea mea era nu ştiam. Dar aveam multă râvnă pentru cele
rodul iubirii, nu al silniciei. Această bi necuvântată duhovniceşti. Deseori mergeam în biserica Sfântului
ascultare m-a folosit mult. M-a schimbat. M-a făcut mai Cheorghe, la a că rei zidire am ajutat ş i eu, şi cântam
înţelept, mai limpede, mai tare la trup şi la suflet. M-a multe. Cel mai mult îmi p lăceau Canoanele Treimice.
făcut să le cunosc pe toate. Trebuie să dau sl avă lui )i îm i plăceau cele despre iubirea dumnezeiască. Erau
Dumnezeu zi şi noapte, căci m-a învrednicit să trăiesc t.,nguitoare, cântece de dragoste, spuneţi cum vreti. Şi
tlStfel în această v i aţă. plângeam mult, dar nu erau lacrimi de tristete, ci de

'Pildele lui Solomon 8, 17 (Septuaginta).


'l.
bucurie, dumn eze ia scă bucurie. Eram mi şcat. Le 1 11 care urmau să mă îmb race, cât de frumoase, cât de
rosteam frumos! Asta era viata mea. Trăiam în harul ltoi vor fi... Dar, când a sosit ceasu l, ce să văd!
Domnului, nu prin puterea mea. Toate erau prin /drentuite, peticite. M -am necăjit un pic, ci nci minute.
dumnezeiescul har, nu erau nici prin întelepciunea It, eram ş i mic, paisprezece ani... Însă n-am spus
mea, nici prin ştiinta mea - fii nd că nu o aveam - nici, llttnic, nu m-am vă itat. Când am văzut rasa, am simtit o
nici ... Erau din haru l lui Dumnezeu. w<·utate, precum v-am spus, dar am întors-o repede
Câteodată, însă, alunecam pe alături. Fără să-i .pr<' bine.
întreb pe Bătrâni i mei, luam ceva initiative. Ascu ltati. -Să fie binecuvântatl am spus şi am luat-o.
Pentru c urăt ia mintii am început să învăt pe de rost d in Nu m-am mai gândit decât la nevoitorii care
Sfânta Sc riptură. Am început cu Evanghelistul Matei. purtau dulame de păr şi nu şi le scoteau niciodată, nici
Într-o zi mi s-a dat pri lejul şi le-am spus pe de rost '"' le spălau. Dumnezeu mi-a dat pentru asta mare
primul capitol din Ioan. Când au auzit, m-au certat că tn.,ngâiere. M-am dus la Psaltire. Am citit şi Epistola lui
am făcut-o fără binecuvântare. ln.m. Şi, în aceeaşi zi, Dumnezeul meu, mi-ai vorbit!
1>umnezeul meu, mi-ai vorbit mult. ..

Am aşteptat cu emotie acel ceas


Doi-trei ani mai târziu
Ce să vă spun, copiii mei, despre cum am am devenit schimnic
devenit monah? E mare poveste viata mea în Sfântul
Munte. Doi-trei ani mai târziu am devenit schimnic.
Împlinisem pai sprezece ani, când Bătrânul m-a Cu o zi înainte am avut parte şi de o
chemat ş i mi-a spus: lnnecuvântare cu totul deosebită. Trebuia să mergem
-Ce-o să faci, ce program ai? O să ră mâ i aici? 1 11 Bătrânul la Marea Lavră, să luăm încuviintarea

- Rămân ! am spus plin de multumire şi bucurie. pPntru tundere. Egumenul care a dat binecuvântarea
- Pune metanie. ,.,,, foarte sfânt. Pe drumul către Lavra, trecând pe
Am pus metanie. Atunci mi-a adus o rasă de-a 1. ngă sihăstria Sfântului Nil lzvorâtoru l de Mir, am
lui, veche, pe care o folosea la lucru. Era atât de ""ntit pentru întâia oară aroma cerească. Mireasma s-a
peticită, încât nu se mai vedea pânza de la început, iar n•vărsat asupra mea, şi i-am spus Bătrânului. El a
la gât era foarte unsuroasă din pricina năduşel ii . Îi ,,.,rultat cu simplitate şi a trecut mai departe, fără să
văz u se m pe că l ugăraşi i care veneau la bi serica mare, "pună nimic. Aşa trebuie să le vedem, simplu. A doua
frumos îmbrăcati, ş i o asemenea rasă îmi închipuisem t ,,,ră am simtit aroma la moaştele Sfântului
ş i cu. Ca un copil ce eram, m ă gândeam la veşminte le l l.tralambie.

55
În seara tunderii mele, toţi părinţii s-au adunat voiam ca somnul să-m i fure mintea nici măcar o clip~.
în biserica mare a Schitului, a Sfin tei Treimi, au făcut Nu motăi am, ci urmărea m slujba cu dragoste.
priveghere, au câ ntat cu străpu ngere; şi eu, desculţ, în ca teodată, dacă stătea m în stra n ă, nu mă sprijineam cu
şosete albe, eram pli n de străpungere. Am pus metanie o,patele, ca să nu aţipesc. Ş i nici după Dumnezeiasca
tuturor, m-am închinat la icoane, iar mai-marele a 1 iturgh ie nu voiam să dorm. Stăpânea iubirea, de
început să-m i pună întrebările tunderii. Ochii îmi erau oi( cea rămâneam treaz.

plini de lacrimi de umilinţă. După ce s-a sfâ rş it


privegherea, am mers la Chilie. Eram foarte bucuros,
dar şi tăcut. Voiam să fiu singur cu Dumnezeu. Când Harul pe care il avea acel sfânt
eşti într-o astfel de stare, nu vrei nici să cânţi , nici să strălucea şi În sufletul meu
vorbeşti. Cauţi liniştea, ca să auzi limpede glasul lui
Hristos. La biserica cea mare a Schitul ui, mergând
pPntru slujbe şi privegheri, am cunoscut multi oameni
.,fi nţi. Ascu ltaţi, să vă spun despre un sfânt ascuns.
Mult Îmi plăceau privegherile Deasupra Colibei noastre, foarte sus, vietuia
În Sfântul Munte msingurat într-o colibă să rman ă un rus, bătrânu l
Dimas. Era foarte evlavios. Bătrânul Dimas a ră m as
Viaţa Sfântului Munte este o viaţă de .1proape necunoscut în toată viaţa sa. Nimeni nu
priveghere. La priveghere, când se săvârşeşte după pomeneşte despre numele sau despre darul lui. Plecase
cuviinţă, adică toti cei ce iau parte sunt uniţi în din Rusia. Cine ştie câte zile a mers. Le-a l ăsat pe toate
împreună-slujire, se n aşte o atmosfe ră duhovnicească ( (' să vină în acest co l ţ de lume, la Kavsokalivia, ş i
în care pătrund toţi cu uşurinţă ş i care aduce mare toată viata lui a trăit aici. Şi a murit necunoscut. Nu era
fo los. Se subţi ază sufletu l şi se ivesc cele mai potrivite nicidecum egoist. Nu, nu, era nevoitor. Şi să nu aibă
temeiuri pentru înălţarea duhovnicească ş i pentru o p<' nimeni lângă el să- i spu nă: "Astăzi am făcut ci nci
adâncă împărtăşire cu Domnul. În Sfântul Munte, la o., ute de metanii. Am s imţit asta ... ". Era un nevoitor în
ora două se face o adevă rată răscoală. S im ţeam o t.lină.
teamă sfântă în ceasul acela. Rugăc iunea cutremura Da, da, ăsta-i un lucru desăvârşit. Desăvârşit,
acel loc, lumea duhovnicească . lată ce înseamnă wrtfeln ic. Li psă de grijă, slujire, sfinţenie, petrecere fată
iubirea pentru Hristos. t :\tre fată cu Domnul, fără a plăcea oamenilor. Robul

Mie îmi pl ăceau mult privegherile în Sfântul "l l~pânului. Cu desăvârş ire nim ic altceva. Nici egumen,
Munte. Deveneam alt om. Eram întotdeauna foarte nici "Bravo!", nici "De ce asta-i aşa?" Am văzut un
atent. Iubeam mult să ascult cuvi ntele slujbei. Nu .,f( nt în v iaţă. Da, un sfânt necu noscut. Sărmanu l ,

57
dispretuit. Când a murit, cine ştie după câte zile sau " trălucea în lumină. Asta era! Mi s-a împărtăşit şi mie
luni I-au găsit, dacă nu cumva o fi fost şi iarnă. Cum să 1ndată rugăci unea lui. Am pătrun s într-o clipită în acea
ajungă cineva acolo sus, la coliba lui de piatră!? Nu-l .11mosferă. Nu mă văzuse. Ascultati. Am fost mişcat şi
vedea nimeni. De multe ori îi aflau pe aceşti pustnici la .un început să plâng. A ven it harul lui Dumnezeu la
două-tre i luni după adormirea lor. mine, smeritul şi nevrednicul. Cum să vă spun? Mi-a
Revărsa rea ş i prisosul harului s-au pogorât 11npărtăşit harul. Ad i că, harul pe care îl avea acel sfânt
asupra mea, smeritul, câ nd l-am văzut pe acesta, pe ,, strălucit şi în sufletul meu. Mi-a dat harismele sale
bătrânul Dimas, făcând în bi se ri că metanii şi cluhovniceşti.
presărându-şi r ugăciunea cu suspine. Cu metaniile lui, Deci, bătrânul Dimas căzuse în răpire. Fără să
atât de mult îl adumbrea harul, încât s trălucea până şi vr~a o făcuse. Nu s-a putut stăpâni. Nici ce zic acum
· în mine. Atunci a covârşit şi în mine harul. Adică exista 11u-i bine. Nu pot s-o pun în cuvinte. Asta este să fii
şi înainte, prin iubirea pe care o aveam fată de Bătrânu l luat în stăpâ nire de Dumnezeu. Acestea nu se
meu, în să atunci am simtit ş i eu harul foarte puternic. 1.1muresc prin graiuri. Nu se ex pli că deloc, şi dacă le
Să vă spun cum mi s-a întâmplat. c•xplici, cazi foarte pe dinafară. Nu, nu se exp l i că, nici
Într-o dimineaţă, pe la trei şi jumătate, am mers 111 cărţi nu sunt înfăţişate, nici nu se fac înte lese.
la bi serica cea mare, la Sfânta Treime, pentru slujbă. l1 ebuie să fii sfânt ca să intelegi.
Era devreme, în că nu bătuse toaca. Nu se afla nimeni
în bise ri că. M-am aşezat în pronaos, sub o scară. Mă
rugam nevăzut de nimeni. La un moment dat s-a Bătrânul Dimas m i-a Împărtăşit
deschis uşa bi sericii şi a intrat un monah înalt, în harism a rugăciunii şi p e cea a străvederii
vârstă. Era bătrânul Dimas. Îndată ce a intrat, a privit în
dreapta ş i în stânga, dar n-a văzut pe nimeni . Atunci, La ora patru s-au tras clopotele. Îndată ce a auzit
tinând în m ână un şi rag mare de metan ii, a început să < lopotele, bătrânul Dimas a mai făc ut câteva metanii ş i
facă metanii mari, multe ş i iuti, zicând necontenit: ,, încetat rugăciunea. A şezut pe bordură - mi se pare
"Doamne lisuse Hristoase, milui eşte-mă .. . Preasfântă t ~ era zid i tă în pronaos - şi a venit M akaroudas, aşa îl
Născătoare de Dumnezeu, mântui eşte-ne pe noi". În .1lintau pe Macarie. Era iute şi dulce la vorbă. Era ca un
curând a căzut în răpire. Nu pot, nu găsesc cuvinte să 1nger. Ce frumos aprindea candelele! Ce frumos
înfăţ.i şez purtarea lui d inaintea lui Dumnezeu; m işcări .1prindea policandrul! Ce frumos le stingea apoi, una
de iubire ş i slujire, mişcă ri ale iubiri i d umneze i eşti , ale < i\te una! Ce frumos făcea metan iile! Cerea iertare în
dă ruirii de sine. L-am văzut stând cu mâinile desfăcute, dreapta şi în stânga, lua cărti le şi făcea pe canonarhul.
în chipul crucii, precum a făcut Moise la Marea Măi, măi , ce-l mai iubeam! Era vrednic, căci avea harul
Roşie... Ce era asta? Petrecea î n lăunt ru l harului. lui Dumnezeu.
Deci, a intrat în biserică Macarie, Makaroudas. rnei, singure. Nu le voiam, dar era o cutremurare
Urmându-1, bătrânul Dimas a trecut ş i el în naos şi a pricinuită de cercetarea lui Dumnezeu. Nu s-au oprit
intrat în stra nă, pregătindu-se pentru s lujbă ş i socotind p:ină seara. Nu puteam să cânt, să gândesc, să vorbesc.
că nu a fost văzut de nimeni. Am i eş it ş i eu din umbra ~i dacă s-ar fi aflat altul acolo, nu i-aş fi vorbit. Aş fi
scării şi, pe ascuns şi cu teamă, am intrat în naos. Am plecat, ca să fiu singur.
mers şi m-am închinat la icoana Sfintei Treimi. Apoi Un lucru este neîndoielnic. B ătrânul Dimas mi-
m-am întors ş i am stat mai departe. La "Cu frica lui ·' împărtăşit hari sma rugăciunii ş i a străvederii în ceasul
Dumnezeu... ", mulţi părinţi s-au împă rtăşit. Am pus ş i 111 care el în s uş i se ruga în biseri ca Sfintei Treimi,
eu metanie ş i m-am împărtăş i t. Din clipa împărtăş i rii biserica cea mare a Kavsokaliviei. Ceea ce mi s-a
m-a cuprins o foa rte mare bucurie, o în s ufleţire. llltâmplat - nu mă gândisem niciodată la aşa ceva, nici
După s l ujbă am plecat în pădure singur, plin de nu-mi dorisem, nici nu aşteptam. Bătrânii nu-mi
fericire ş i bucurie. Nebunie! Spuneam în minte \torbiseră niciodată despre aceste harisme. Aşa aveau
rugăci un ile de mulţumire de după Sfân ta Împărtăşa nie, pr~dania. Nu mă învăţau prin cuvinte, ci numai prin
mergând spre co libă . Alergam vârtos prin pădure, •.t .~rea lor. Citind vieti le sfi nţilor ş i ale c uvioşilor,
să ream de bucurie, deschideam în extaz mâinile cu wdeam harismele pe care le dăruia lor Dumnezeu.
însufl eţ ire, cu putere, şi stri gam: "Slavă Ţie, l'.~rintii nu ispJteau, nu cereau semne, nu căuta u
Dumnezeuleee! Slavă Ţi e, Dumnezeuleee!" Da, ll.trisme. Credeţi-mă, eu nu mi-am spus niciodată: "Ce-ar
mâinile îmi în c remeni seră, în l e mnise ră în ch ipul l1 să-mi dea Dumnezeu vreo harismă?...". Nu m-am
crucii. Adi că, dacă mă priveai din spate, ai fi văzut o g.~ndit vreodată la aşa ceva. Iar acest lucru, la care nu
cruce. Capul meu ridicat spre cer, pieptul ş i el în afa ră, 111 am gândit ni ciodată, s-a petrecut pe n eaşteptate şi eu
parcă voia să plece împreună cu mâinile spre cer. 11u i-am dat n iciodată vreo însemnătate.
Inima voia să zboare din piept. Ceea ce vă spun e În după amiaza aceleiaşi zile am ieşit din
adevărat, am pătimit-o . Cât timp am fost în această ltl o,erică. Am şezut pe bordură şi priveam spre mare.
stare, nu ştiu. Când mi-am revenit din starea în care ', ,, apropiat vremea ca Bătrâ nii să se întoarcă. Privind
eram, mi-am coborât mânuţele ş i, tăcut ş i cu ochii în tl.tdi nu cumva vin, i-am văzut ca într-o proiecţie,
lacrimi, am mers mai departe. ' nborând nişte scă ri de marmură. Însă acest loc era
Am ajuns la Ch il ie. N-am luat gustarea, precum tndepărtat, în chip firesc n-aş fi putut să-I văd. l-am
obiş nuiam. Nu puteam vorbi. M-am dus în bi serică, '. 1ut pe Bătrân i prin harul lui Dumnezeu. M-am
dar n-am putut să cânt nim ic din cele ce cântam l nfl~cărat. Era întâia oară când mi se întâmpla aşa ceva.
înainte. Am şezu t în strană şi ziceam "Doamne lisuself. \m zburat afară, am alergat la ei şi le-am luat desăgile.
A continuat acea stare, dar mai liniştit. Eram foarte -De unde ai ştiut că venim? zice bătrân ul.
mi şca t. Am sfârşi t în lacrimi. Curgeau nesilit din ochii

61
Eu n-am spus mm1c. Însă, când am ajuns la ,1d i că nu aveam dreptul să o spun, nu aveam
Chilie, m-am apropiat de marele Bătrân, părintele ,,înc redinţare". Le vedeam pe toate, luam aminte la
Pantelimon, şi, pe ascuns de părintele loanichie, i-am toate, le şti a m pe toate. De bucurie, nu păşeam pe
zis: p~ mânt. Mi s-au deschis ochii, urechile, mirosul.
- Părinte, nu ştiu cum să-ti explic. În vreme ce Intelegeam de departe. Animalele, păsă ril e, le
vă aflaţi dincolo de munte, eu v-am văzut încărcaţi şi deosebeam pe toate. Şti am du pă tril dacă este mierlă,
am alergat. Muntele era ca un geam şi vedeam prin el. ..,,w vrabie, dacă este cinteză, dacă este privi ghetoare
- Bine, bine, a zis Bătrânul, nu da nici o ori sturz. C unoşteam după viers toate păsărelele.
însemnătate, şi nici să nu spui cuiva, căci ·vicleanul Noaptea, către zori, mă bucuram de concertul pe ca re
urmăreşte. ti dădea u privighetori le, mierlele, toate, toate ...
Am devenit altul, nou, diferit. Tot ceea ce
wdeam, prefăceam în rugăciu n e ş i o întorceam astfel
Trăiam printre stele, În nemărginite, În cer c ~tre sine-mi. De ce pasărea cântă ş i s l ăveşte pe
1 ~cătoru l ? Voiam s-o fac ş i eu. La fel cu florile.
Precum v-am spus, nu-mi dorisem niciodată <' unoştea m florile după miros, iar aroma le-o s imţea m
darul străvede rii. Nici când l-am primit nu m-am de~ la jumătate de ceas depărtare. Priveam ierburile,
străduit să înaintez, adică nu l-am cultivat. Nu i-am dat copacii, apele, stâncile. A! Cu stâncile vorbeam. Câte
vreo însemnătate. N-am cerut niciodată şi nici nu cer VJZ useră! Le întrebam şi-m i istori seau toate tainele
de la Dumnezeu să-mi descopere ceva, pentru c~ 1\~_wsokaliviei. Iar eu eram mişcat ş i dobândeam
socotesc că aceasta este potrivnic voii sale. Dup~ •, tră p unge re a inimii. Le vedeam pe toate prin harul lui
întâmplarea cu bătrânul Dimas, m-am schimbat cu Dumnezeu. Vedeam, dar nu vorbeam. Deseori
desăvârşire. Întreaga mea viaţă era numai bucurie şi rnergeam în pădure. Mă bucura mult să merg printre
fericire. Trăiam printre stele, în nemărginire, în cer. La pietre şi ierburi , printre copaci mari şi mici.
început nu fusesem aşa.
De când am s imţit harul lui Dumnezeu, toate
harismele s-au înmulţit. M-am înţelepţit. Am învătat Iubeam privighetoarea şi ea
canoane treimice, Canonul lui Iisus, alte canoane. mă insufla
Numai ce le citeau sau le cântau în biserică, şi le
învăţam pe de rost. Psaltirea o spuneam pe dinafară. Într-o dimineaţă, m-am dus de unul singur în
Eram atent şi la anumiţi psalmi, ale căror stihuri se l••cioreasca pădure. Toate, răcorite de roua diminetii,
asemănau, ca să nu-i încurc. M-am schimbat cu •,c·ânteiau în soare. M-am aflat pe o vale înverz i tă. Am
adevărat. "Vedeam" multe lucruri, dar nu vorbeam; ~c· L: ut pe o stâncă. Lân gă mine curgeau liniştit ape reci,

63
iar eu rosteam rugăci unea. Linişte desăvârşită. Peste Nu sunt bine cu sănătatea, ca să le spun pe
puţin, am auzit în acea lini şte un glas dulce, îmbătător, 11 1.\te după cum le simt. S-ar putea scrie o carte
cântând, lăudâ~d pe Făcătorul. Am privit, dar n-am 111treagă. Am îndrăgit mult acea privighetoare. O
desluşit nimic. In cele din urmă, după o ramură, am 111beam ş i ea mă insufla. Cugetam: "De ce ea, ş i eu nu?
văzut o păsărică; era o privighetoare. Ascultam 1)p ce ea se ascunde şi eu nu?" Ş i mi-a venit în minte
privighetoarea cântând, învârtoşându-se, umflându-şi , ,, trebuie să plec, să m ă pierd, să nu mai exist. Am zis:
pieptul. Această pasăre mititică îşi dădea aripile pe De ce? Avea lume în faţa ei? Şti a că sunt eu ş i o
spate, ca să aibă putere să slobozească acele sunete .tuzeam? Cine o asculta? De ce a mers în locuri atât de
prea dulci, acel glas frumos. Măi, măi, măi! Să fi avut .t .. cunse? Dar celelalte privighetori d in desiş, de pe
un păhărut cu apă, să bea şi să se răcorească!... 1tt.1luri, care cântă ziua ş i noaptea, seara şi dimineata,
Mi-au venit lacrimi în ochi. Aceleaşi lacrimi ale , me le ascultă pe toate? De ce fac asta? De ce merg în
harului, care curgeau nesilit şi pe care le dobândisem locuri aşa de ascunse? Scopul este închinarea, cântarea
de la bătrânul Dimas. Era a doua oară când le /tditorului lor, slujirea lui Dumnezeu". Aşa îmi
încercam. ttceam.
Nu pot să vă împărtăşesc ceea ce simţeam. Pe toate aceste păsări care .Îl slăveau pe Domnul
V-am descoperit, însă, taina. Mă gândeam: "De ce să It• socoteam îngeri ai lui Dumnezeu, ai Făcătoru lui
scoată privighetoarea aceste sunete? De ce aceste tuturor. Da, se ascundeau ca să nu le a udă nimeni,
triluri? De ce să cânte această preaminunată cântare? t redeti-mă! Nu le păsa dacă le aude cineva, dar
De ce, de ce ... Cu ce scop? Nu cumva aşteaptă s-o t:\njeau după singurătate, după lini şte, după pustie,
laude cineva? Nu, de bună seamă, acolo nimeni n-o să după tăcere, ca să le a udă - cine altul, dacă nu
facă asta". Filosofam de unul singur. Aceasta am 1~cătoru l şi Ziditorul tuturor, Cel ce le-a d ă ruit v i aţă, şi
deprins-o după întâmplarea cu bătrânul Dimas. Înainte .. uflare, ş i glas? Veţi întreba: "Aveau minte?" Ce să vă
de asta n-o făceam. Câte nu mi-a spus privighetoarea! ..pun, nu ştiu dacă o făceau co nştie nt sau nu. Nu ştiu .
Şi câte nu i-am spus în tăcere: "Mica mea l)e aceea sunt păsărele. Poate că acum sunt în viată,
privighetoare, cine ti-a spus că voi trece pe aici? Aici tM apoi n-au să mai existe, precum spune Sfânta
nu se apropie nimeni, este un loc nestrăbătut. Cât de l:>criptură. Noi nu trebuie să cugetăm diferit de Sfânta
frumos îţi împlineşti, fără răgaz, îndatorirea ta, '-!criptură. Dumnezeu poate să ne arate că toate acestea
rugăci unea ta către Dumnezeu! Câte îmi spui, ..rau îngeri ai Săi. Noi nu ştim asta. Oricum, ele se
privighetoarea mea, câte mă înveţi! Dumnezeul meu, .1scundeau ca să nu audă nimeni doxologia lor.
sunt mişcat. Privighetoarea mea, cu cântecul tău îmi Tot astfel şi viaţa monahilor acolo, în Sfântul
arăţi cum să-L laud pe Dumnezeu, îmi spui mii de Munte, este n ec un oscută. Tră i eşti împreună cu
lucruri, multe, foarte multe ... " 13ătrâ nul tă u, îl iubeşti . M etaniile, nevointele, toate se

65
fac, dar nici nu le ţi i minte, nici nu zice nimeni despre 1111rti pentru lume şi pentru Biserică, iar apoi pentru ei
tine: "Ce-i cu ăsta?" Îl trăieşti pe Hristos, eşti · al lui
Hristos. Trăieşti în toate şi în Dumnezeu, în Care şi în mine, deci, a prins rădăcini scopul acela al
prin Care toate viază şi se mişcă 10 • Intri în Biserica cea pli vighetoarei. Cu ce scop să cânte înlăuntrul pustiei?
nez idită ş i trăieşti acolo ca un necunoscut. Şi, în vreme Inchinarea, lauda, slavoslovirea lui Dumnezeu,
ce te mistui în rugăc iun e pentru semenii tăi, rămâi t rcatorul. Pentru ce, deci, să nu merg. în pustie, să
necunoscut tuturor oameni lor, fără ca ei să te cunoască •.lujesc lui Dumnezeu în tăcere, pierdut de lume şi de
poate niciodată. ..ocietate? Există vreun lucru mai desăvârşit? Toate
.u este noime le căpătasem de la privighetoare. Măi,
111;'\i, măi, ce de planuri îmi făceam! Cum aş merge în
Mi-a venit În minte să plec la pustie,
pustie, cum m-aş bucura, cum aş muri! O ho, aş mânca
. să fiu singur cu Dumnezeu
ll'rburi, aş face una, alta! Aş merge ca ur necunoscut
·drentăros la vreo mâ năstire, mi-ar da vreun posmaş şi
Mintea îmi era la plecare. Să cer voie de la
.1~ mânca, fără să spun unde stau şi cine sunt. Imi
Bătrânul, să iau un săc uleţ cu pesmeţi şi să mă pierd,
tocmisem un plan întreg. Asta era taina mea.
ca . să-L laud ş i să-L s lăvesc neîncetat pe Dumnezeu.
Dar m ă gândeam: "Unde să merg? N-am învăţat în că M-am întors la Chilie plin de. toate ~c~ste
bine rucodelia". Nu mă învăţaseră. Poate se temeau să •,imtăminte şi vise. M-am spovedit. Bătrânului, care a
nu plec. Această teamă stăpânea în Sfân tul M unte. Nu-l 1~m bit.
învăţau pe ucenic să isprăvească rucodelia, ca să nu le .- înşelare, mi-a spus, scoate astea di n mintea ta,
plece. Pentru că rucodel ia este aer pentru monah, căci ~ ~ să nu te mai gândeşti vreodată la ele, căci vei pierde
prin ea îşi poate agonisi posmagul. •Ji rugăciunea din pricina lor. .
Mi-a intrat, deci, în minte acest lucru - să plec Ş i , precum v-am spus' de multe ori , ayeam u.r
în pustie, singur cu Dumnezeu. Dezgolit de sine. Fă ră lucru tare bun. Tot ceea ce spovedeam la Bătrânu l lua
mândrie, fără egoism, fără slavă deşartă, fără, fără ... Mă .. r~rşit ch iar în acea clipă, şi simţeam înlăuntrul meu o
credeti? De acolo mi s-a născut negrijirea de sine. bucurie mare. Era, se pare, binecuvântarea Bătrâ.nului.
Desăvârşirea au izbutit-o an umiţi nevoitori care s-au Astfel trăiam ca ucenic în raiul pământesc al
pierdut îhlăuritrul pu sti ei. Nu doreau nici lume; nici ~fâ ntu lui Munte. N-aş fi vrut să plec · ni Ciodată de
altceva, nimic, nimic ... Se topeau de lacrimi către o~rolo. Dar planul lui Dumnezeu era altul. '
Dumnezeu şi se rugau pentru Biserică . Se osteneau

w VP/i antifonul întâi de la utrenia Învierii, glasul al treilea.


(,(, 67
1wnunchi. Era cu neputinţă să înaintez. Încărcat cum
Dumnezeu m-a izbăvit ,. 1,1m, în primejdie să mor, am strigat: "Preasfântă
N~~cătoare de Dumnezeu!" Într-o clipită am fost
Era o zi ploioasă. Când s-a oprit ploaia, am 11vârlit de o putere nevăz ută 20 de metri mai departe,
văzut din atelierul în care lucram mulţi părinţi de la pt• malul celăla lt al râpei, deasupra unor stânci care
alte Chilii mergând către Sfântul Nifon ca să adune ,.,,1u şi ele gata să plece la vale. În acea clipă prin
melci. Părinte l e loanichie i-a văzut şi s-a întristat. Ar fi p.trtea de jos treceau părinţii, întorcându-se de la
vrut să merg şi eu. l-am zis: 'lfi'\ntul Nifon, de la culesul melcilor. Au văzut
- Bătrânul mi-a spus să nu merg. Pornisem, dar tvulanşa, toată primejdia, şi au început să strige: " Hei!
m-a intors înapoi. Dar dacă vrei să merg, eu o să fac N ,, fost nimeni pe-acolo?" Eu eram în afară de orice
ascultare şi plec. 11 , imejdie, nu păţi sem nimic. Numai pantofii mei,
Atunci mi-a spus şi el: .uli că opincile, rămăseseră sub pietre, iar picioarele îmi
- Du-te. Azi sunt multi melci. ,.,,1u pline de sânge. Părinţii au strigat din nou, dar eu
Ei, şi smulg eu o de sagă şi alerg. La început nu 1111 vorbeam. Voiam, dar nu puteam. Mă speriasem rău
alergam, ca să nw mă vadă Bătrânii mei. După ce mă dt' tot. Îi auzeam, dar nu răspu ndeam. Desaga din
îndepărtam, o luam la goană. Am ajuns sus, pe ni şte •.pate, care nu pătise nimic, cântărea mai mult de 80 de
stânci abrupte, unde nu ajungeau mistretii, căci porcii ocale. Când mi-am revenit, am început să mă caţăr şi
sălbatici, atunci când p l ouă, se adu nă ş i aleargă să .,,, mă agăt de stânci, până ce am ajuns jos. Îndată ce
mănânce melci. Trei ore am adunat. Am adunat multi, .un coborât, altă primejdie: am văzut un şarpe căruia îi
am umplut desaga. Eram n ăd uşit tot, ş i la coborâre - •.pune gal ata. M-am speriat foarte tare .. .
era după amiază şi se răcori se atmosfera - m-a îngheţat Dumnezeu m-a izbăvit. Am ajuns la Chilie
un vânt rece care cobora de pe vârful Athonului către 111fricoşat. M-am prăbuşit. Am povestit Bătrânilor toate
mare. Desaga, îmbibată cu ceea ce cursese din melci, c :\te mi se întâmplaseră. Mă îngrozisem: avalanşa,
mi-a îngheţat şi ea spatele. pierderea opincilor, picioarele pline de sânge, şarpele.
Coborând prin locuri greu de străbătut, trebuia U~trânu l s-a necăjit foarte tare ş i 1-a pedepsit pe
să trec ş i peste un povârniş. Când am ajuns la p~rintele loanichie. 1-a dat canon să nu mai sluj ească
jumătatea lui, a încep ut avalanşa: întreg povârnişul multe luni, iar el plângea pentru toate câte se
aluneca asemenea unui râu, trăgând după sine din 11etrecuse ră.
vârfu l muntelui pietre, stânci şi altele. Lăţimea era de
15-2 0 de metri. Picioarele mi se afundaseră până la

69
.1 i l<•mându-se ca nu cumva să mor. La fel şi păr intele
, M-a sărutat pe frunte şi 1\ntonie.
'i.' ne-am · despărJit p/ângând. - Copilul trebuie să plece, a spus părintele
. ;
1\ntonie, n-o să reziste, e nevoie de medicamente pe
. De la acea răceală m-am îmbolnăv it în să de
i . • •
care nu le avem aici. Nici nu poate mânca orice. Cu
p,leurezi.e şi mă durea rău. Nu aveam poftă de nimic, d .\t stă mai mult aici, cu atât va merge mai rău.
n'u mâricam . • '8ătrânii' au dat d~ şti re şi a ven it un Gândiţi-vă că am luat o îngh i ţ i tu ră de migdale
prieten, un nevoitor sfânt; .părintele Antonie. Biseri<:a pisate şi mi-a făcut ră u . Aşa de tare îmi s l ăbise
Chiliei sale era închinată Cuviuşilor Părinti ce . s-au "'lomacul.
nevoit îh Sfântul Munte, ca re au străl ucit prin nevoinţă. Bătrâni i mei m ă voiau tare mult, dar s-au văz ut
El ·făcea putin şi · pe doctorul. A venit, m-a văzut, s-a n evoiţi să mă trimită afară, în lume, căci acolo nu se
întors la e l · acasă· ş i mi-a adus un fel de piele pe care g~sea nici lapte, nici carne. Şi astfel au luat aprobare
m·i..:a · pus-o · pe spate. Toată noaptea, acea piele a de la conducerea Schitului să mă întorc în satul meu
absorbit lich idul d in mine; făcându-1 ca o pern i ţă sub pentru vreo două luni, ca să-mi revin. Şi am plecat.
pielea spinării mele, de care era lip ită. În cealaltă zi, pe M-a luat părintele loanichie şi m-a dus la Dafni cu
la or~zece, părintele a lwat o foarfecă, a dezinfectat-a barca cu vâsle. Pe atunci nu aveam în Schit nici bărci
cu al<;:ool şi a t~ i at acea piele. Durerea mea din clipa cu motor, nici mulari. Ascetii cărau pe umăr sau în
aceea a fos.t cu nep1.1tinţă de purtat. Eram foarte istovit. -.pate tot ce aveau de urcat sus. Am ajuns, deci, la
Âm leşi nat. Ş i , când mi-am revenit puţin, am si mţit 'o Dafn i. Nu puteam să stau drept, aşa că m-au întins într-o
mare bucurie înlăuntru l meu, căci puteam să mă rog. ca meră, unde era adăpostită poşta. În curând m-au
Am început să cânt: "Pentru păcatele . mele cele multe .1pucat dureri înfricoşătoare de rini chi. Plângeam de
mi se bolnăveşte trupul,'slăbeşte şi sufletul meu ... " 11 • durere. Plângea ş i păr i nte l e loan ichie. Eu am găs it, cu
Auzindu-mă, p·ă ri ntele loanich ie a ven it lângă mine, l oată durerea, putere să-I mângâi:
m-a îmbrăţişat, m-a săru tat pe frunte Ş i mi-a zis: - Nu plânge, părinte, o să mă fac bine, n-am
· · · .. Copilol meu, să mă i erţi! nimic.
; · . · Vi.ne Bătrâ'nul. Îi zice cu · sălbăticie: Iar el mă mângâia pe mine, printre lacrimi,
·oi A, omul cel rătăcit! l'icând:
Eu nu aveam . poftă de mâncare, nu voiam , să - Nu plânge, copilu l meu, o să te faci bine.
mănânc; mâncam foarte puţin, în fiecare zi tot mai. r~ u; A venit vaporul, m-a urcat, m-a să rutat pe frunte
mergeam spre moarte. Bătrânii s-au înfricoşat, ~ i ne-am despărţit plângând.

11
P.Haclisul Maicii Domnului.
70 71
Evvia
(1925-1940)

"Li se înmu iau inimile ş i cereau ei singuri


să pos tească, să se nevoiască,
să vrea a-L cunoaşte pe Hristos."

Nu-mi Închipuisem niciodată


că mă voi Întoarce În lume

Nu-mi închipuisem ni c iodată că mă voi întoarce


fn lume. Patria mea era Kavsokalivia. Fireşte, Îl
rugasem pe Dumnezeu să-mi dea o boa l ă. Ş i mi-a dat
boa l ă. Dar zic: "Bine, Dumnezeul meu, mi-ai dat-o,
d.tr nu să mă şi scoţi din Sfântul Munte". Însă m-a scos.
1>in pricina bolii am plecat. Adică m-au trimis afară.
1>umnezeu a ascultat voia mea, dar nu prea bine.
Ad i că mi-a dat ş i ceva ce nu voiam, fiindcă din pricina
bolii am plecat din Sfântul Munte. Şi astfel, după atâţia
.mi, m-am întors iarăş i la casa mea!. .. Ceasuri nesfârşite
pc corabie. Toate erau ciudate pentru mine. Nu
v~zusem de ani de zile copii, femei.
Am trecut prin Halkida, prin Aliveri. Am ajuns
Tn satul meu, Sfântul Ioan. Mai întâi am trecut pe la
Perivolia. Am găs i t pe cineva, anume pe cumnatul Ce-a fost în cl ipa aceea! Bucurie împre un ată cu
meu, pe Nicola, tatăl Elenei. Îl întreb: 1.1crimi. Ne-am îmbrăţişat şi, mişcaţi, am pornit spre
- Cine mai e pe-aici? c c1Să, s-o găsim pe mama. Mama, însă, era aspră. Când
- Ei, zice, puţin mai încolo este Leonida m-a văzut, m-a certat mult. Socotea o mare jignire să
Bairaktaris, tatăl tău, iar mai jos altii - le-a spus .1jungă copilul ei că lugă r.
numele.
Cu in ima bătându-mi cu putere, am plecat să-I
întâlnesc pe tata. Nu-l văzusem de multi ani. Precum Lumea venea să mă vadă
v-am spus, fusese multi ani în America. L-am
recunoscut îndată. El, însă, de unde să-şi dea seama! A aflat lumea. Veneau feluriţ i oameni să mă
Eram că lu gă r, cu ba rbă ş i plete. M i-era ru şine, îmi vadă . . Eram tânăr flăcău. Înainte de a mă îmbolnăvi
vârâsem părul sub du l amă; eram numai piele ş i oase Nam foarte frumos, roşu. Dar fata mea nu avea o
din pri cina bol ii !. .. frumusete lumească, ci una dumnezeiască. Venind în
l-am dat bună ziua. Îmi zice: lume, toti vo rbeau de mine şi de pletele mele. Di n
- Cine eşti? Şi de unde? < lipa când am intrat în Sfântul Munte nu-mi mai
- Sunt călugă r, i-am răspuns. Aveti fam ilie, l~iasem părul. Acesta crescuse până mai jos de m ijloc.
copii ? Câti copii aveţi ? S-a făcut mu l tă zarvă în sat. De aceea ş i eu, ca să nu-l
-Am avut patru, d.ar un fiu de-a l meu s-a pi erdut l<li, am fiert o oa l ă cu a pă, am băgat părul în ă untru ş i
cu mulţi an i în urm ă. L-am pierdut. Muncea în Pireu şi l-am clocotit mult. Atunci s-a stricat şi mi-a căzut. Am
s-a pierdut. fdcut chelie.
-În Pireu? Şi cum îl chema? Ş i veneau în sat, precum v-am spus, ca să mă
- Vangheli . vadă. S-a împrăşti at vestea că bă iatul lui Leonida
- Vangheli ? A fost prietenul meu. Bairaktari s, pe care îl socoteau pierdut ş i mort, s-a
- Spune-mi, şt ii unde e? intors din Munte, unde fusese ascet. Şi venea lumea să
-A, din nenorocire a murit. .. mă vadă, din curiozitate. Eu nu vorbeam, mi-era foarte
-A murit? ruşine. M-am dus la biserica satului. Toţi mă luau peste
Inima tatălui meu s-a frânt. A început să p lâ ngă. picior. Mamei îi era ruşine, plângea ş i se jeluia. N u
Atunci n-am mai putut răbda. Ş i de fier d acă eram, tot voia nici să mă vadă; nu m ă voia, să rm a n a, ş i m-a
m-aş fi înmui at. Plângeam şi eu. Îmi bătea inima. N-am izgonit de acasă.
mai răbdat să-i văd in ima de părinte sf~ş i ată şi i-am La în ceput m-a luat la ea mătuşa mea. Acolo am
cicstă inuit: inceput cu mânca re bună - lapte, brânză, ouă, carne,
- Eu sunt, tată! Evanghelos. ca să-mi revin. Dar n-am putut să stau acolo, că ci eu

75
voiam aşa ... alt mediu. Ce să fac acasă? Ei, deja mă '''el cântăret la stra n ă ş i se învrednicise să-I cunoască pe
ruş in a m , căci eu nu oferisem nimic alor mei ... Şi acum "r~ntul Nectarie. Avea multă cred intă şi evlavie.
să vreau să- mi poarte ei de grijă? Când m-am simtit mai bine, am alergat i a răşi
•.pre Sfântul Munte. Ce bucurie pe Bătrâni i mei! Dar în
/!'Ce-do uăsprezece zi le m-am prăbu ş it iar. Mi s-a tăiat
Când m-am simţit mai bine, am alergat pofta. Am devenit palid, m-am istovit, am s lăbit de la
iarăşi În Sfântul Munte lldea ş i de la cele asemenea. Vedeţi, mă îmbolnăvisem
1.1u. Iarăşi , o nou ă aprobare pentru a pleca, ş i i arăş i la
La patru-cinci ore de mers pe jos de satul meu 'l(3ntul Haralambie. A ici din nou ouă, brânză, unt şi
era o mânăstire, Sfântul Haralambie. l-am spus tatei 'Plelalte, ca şi mai înainte. Mi-am revenit iarăşi, m-am
într-o zi să mă du c~ acolo, dar nu ca să rămân. Nu 111tărit. Apoi i a răş i trei luni în Sfântul Munte. De trei ori
ştiam ce va fi acolo, dacă m-ar primi. Între timp l-am 111 am dus şi m-am întors, dar dup~ câteva luni păteam
întâlnit din întâmplare în Aliveri pe părintele Ioan 1., fel.
Papavasiliou. Acesta i-a dat telefon vlădicăi - exista A treia oa ră B ă trânii m ei mi-a u spus:
atunci o linie telefonică din Aliveri la Kimi - - Suntem răspunzători pentru să nătatea ta, nu
spunându-i că a sosit un monah din Sfântul Munte. putem să te tinem. Te iubim, te vrem, dar Dumnezeu
Vlădica i-a zis: .11t1tă că trebuie să pl eci, ca să nu mori.
- Părinte Ioan, să- I pă zeşti , să nu plece! Chiar au adăugat:
Mitropolitul de Kimi, Pantelimon Fostinis, îi - Noi te iubim şi, dacă vreodată Dumnezeu te
iubea pe că lu gări. v.t învrednici - şi credem că te va ajuta să te faci bine
Tata m-a luat, am vrut să sărut mâna mamei, dar ~ i vei voi să vii aici, să mai găseşti un copil, tot aşa ca
ea, săraca, ş i -a tras-o înapoi. Tata m-a luat, deci, şi am tme. Te vrem.
mers la Sfântul Haralambie. Egumenul m-a primit cu Şi m-a u trimi s cu aprobare. Mi-au spus:
bucurie, m-a îndrăgi t, a stat de vorbă cu mine. Când - Ne temem să nu ne judece fraţii dacă mori
i-am spus de greutăti , mi-a zis: ·"< i, copil tânăr. Nu ne place că te trimitem afară, dar
-Să răm â i aici. Avem ş i ouă, ş i lapte, şi carne de 11u putem face altfel. Cu toată iubirea noastră, nu mai
pui, avem de toate. .tvem ce să facem. De trei ori ai plecat şi te-ai întors,
Şi am rămas acolo. Egumenul mă iubea într-atâta d.tr n-ai putut rămâne aici.
încât îmi gătea ş i mâncare deo se bită. La început nu Mi-au dat ş i o pătură pentru drum, pe care am
aveam poftă de mâncare, dar încet-încet mi-am revenit. p.1strat-o ş i este cea mai bună pătură a mea. O aveam
Tata a stat cu mine o vreme, ca să-mi poarte de grijă. El 111 chilie, pe ea făceam metaniile, pe ea mă întindeam,
pt• ea aţipeam, stând în picioare. Adică dormeam

7h 77
iepureşte! Pe această pătură mi-am . săvârşit toate 1<.'gă mânt, ru găciuni ... Psaltirea o şt iam de ani de zile,
nevoinţele mele duhovniceşti. toti psalmii. Ştiam să leg versetele unele de altele.
Astfel am plecat de tot din Sfântul Munte, şi am l''ialtirea era hrana cugetului meu. Precum v-am spus,
mers la Sfântul Haralambie. Aici toată lumea mă vo ia, lr~iam căl u găreşte în mânăstire. Eram un că lugăraş
mă iubeau şi s-au bucurat că m-am întors. Am început rmbrăcat în haine vechi. Pentru că nu se citea acolo la
din nou să mănân c lapte, unt, ouă. Psaltire, noaptea ieşeam afară ş i mă rugam rostind
Să vă spun şi un lucru însemnat de care-mi aduc psalmi. Ajutam la treburile mânăstiri i, alergam în sus şi
aminte. Un · călugăr din Sfântul Munte, părintele 111 jos. Îmi dăduseră şi cheile de la lăptăria mânăstirii,
Ioachi m, care v ieţu ia la Chil ia Sfântului Nil (acum • ~c i erau numai doi-trei călugări bătrâni şi aveau
trăiesc acolo ucenic ii lui), a scris mamei o scrisoare IIPvoie de ajutor. Îmi arătau multă încredere, săracii ...
care a rănit-o tare, foarte tare. 1-a scri s că până şi fiarele 1>ar nici la treabă nu-mi l ăsam mintea s lobodă; o
să lbati ce îşi iubesc proprii copii . Multe lucruri , foarte •.trâmtoram. Adică nu o strâmtoram, căci făceam lucrul
frumoase, dar dureroase, foarte grele. Mama a fost .u esta din iubire. Cum să vă zic, ca o fată care deş i
foarte zdrobită. c•ste bolnavă, să spunem, de pleurezie, în mintea ei
Mai târziu, să rmana, s-a schimbat. S-a dăru it ~'"te tot cel de care e îndrăgostită. Înţe legeţi? Cel iubit.
Bisericii. Când slujeam, ea stătea în faţă, cu mâinile 1>;\ruire faţă de Cel iubit, faţă de Hristos. Acolo m-au
încrucişate şi rugându-se. Mă privea tot timpul, nu mă l.kut preot. Ascu ltati să vă povestesc.
slăbea deloc. "Părintele meu!", spunea cu. mândrie. Vlădica Fostini s se îngrijea mult de teologi. A
Într-un sat în care am mers şi am stat o vreme după lll<'rs la el la Kimi un student teolog aflat în ultimul an
hirotonia mea, la Tsakeous, îi spuneau mama- • .1 să studieze pentru li cenţă. În timp ce şedeau la
presv iteră. Îi sărutau şi mâna, iar ea se mândrea, rn.lsă, v l ăd i ca şi toti ceilalţi căl ugă ri au început să
sărmana. A muri t l ângă mine. "Copile, de i-aş fi avut vorbească despre felurite lucruri duhovniceşti . Adică,
pe toti călugări! îm i zicea. Apucasem pe căi rătăcit la ,,'\vă dau un exemplu. V l ăd ic a întreba:
început. Ce bine ar fi fost să se facă toţi copiii mei - Copii, spuneti-mi, care este cea mai mare
călugăr i! " ' 11 tute?
Apoi veneau părerile monahilor. Erau cu totii
\ rt'O cincisprezece la masă. Temele erau d iferite: din
Porfirie a/III-lea m-a făcut pr.eot l,t riptu ră, despre religie, despre monahism. Într-o
,,•,1 ră, venind vorba despre monahism, vlădica a
La Sfântul Haral ambie am petrecut în aceea~i .rrspinat ş i a zis:
r~nduială a vieţii călugăreşti. Îmi p lăcea mult să citesc
viPţi de sfi nţi, canaane ş. a . Învăţam pe de rost din Noul

7B 79
- Ah, aduceţi-mi monahi! Nu vreau nimic plăcut mult cuvintele sale. Nu mai auzisem niciodată
altceva. Monahi buni, credincioşi, răbdători. Nu vreau 11n predicator. Vlădica . acesta întemeiase un aşezământ
nimic altceva. Numai aceasta. Şi voi putea face multe. l tl ngă Kimi, numit "Ordi nul Sfântului Pantelimon".
În acea clipă a sărit teologul - era din Kokla (âteodată vlădica venea la mânăstire cu copiii de la
Thivei - şi i-a zis: .acest ordin.
- Stăpâne, ce să vă spun ... Strigaţi după călugări, Altă dată, vlădica a venit împreună cu
iar un călugăr moare încet la Sfântul Haralambie, fără Arh iepiscopul Muntelui Sinai, Porfirie al 111-lea. Şi s-au
să prindeti de ştire. pornit ei să mă facă preot. Eu nu voiam, întelegeti?
-Ce spui? întrebă vlădica. ~ tiam că este bine să vrei să ajungi monah, dar nu să
- Da, a venit un copilandru, sărmanul, din vrtnezi preotia sau episcopia. Trebuie să fugi când ti se
Sfântul Munte. Este foarte bun, dar neputincios, numai propune. Asta ştiam eu. În cele din urmă, Porfirie m-a
piele şi oase. Iar egumenul îl pune să facă şi treburi. l.kut preot şi mi-a dat numele lui. Ei, îl entuziasmasem.
A venit cu scrisoare la egumen, cerându-1 pe 11 descoperisem prin har ceva personal, în timp ce
Nichita - atunci aşa mă chema, era numele meu de rnergeam spre munte, şi i-a spus vlădicăi:
călugăr. Am mers, deci, la vlădica, şi când am ajuns -Să nu-l pierzi!
lângă el mi-a pus mâna pe cap, zicând: Aveam atunci douăzeci de ani. N-am vrut să
-Copilul meu, cum eşti? .1jung preot, dar n-a fost cu putintă. Vlădica a stăruit
M-a luat şi am şez ut împreu nă. rnu lt, iar vlădica este modelul lui Hristos. Nu-l poti
-De unde eşti? Cum ai ajuns aici? rt'fuza pe episcop la nesfârş·it. Nu poti să strici legătura
În scurt, i-am spus cât Îl iubeam pe Hristos şi 1 u episcopul, căci rugăciunea ta nu mai urcă la cer,
viata ascetică, i-am povestit cum am mers de mic în r~mâne fără roadă. Astfel, m-au făcut diacon în ziua
Sfântul Munte, cum m-am îmbolnăvit, iar Bătrânii mei praznicului Sfintei Paraschiva, ş i preot în z iua
m-au trimi s în lume, să mă fac bine. Măi, măi, ce-a fost praznicului Sfântului Pantelimon.
atunci! A adus pe cel mai bun doctor din Kimi. M-a
vizitat, m-a consultat, mi-a dat o grămadă de
medicamente. Voia să mă oprească acolo, dar mi-era Spovedeam neÎncetat ziua şi noaptea
ruşine să rămân cu vlădica. Mie îmi plăcea pădurea,
tăcerea, simplitatea. M-am întors înapoi la Sfântul După doi ani m-au făcut ş i duhovnic. La o·
Haralambie. .,:1rbătoare mare, fiind ş i lume, mi-au citit rugăciunea
Vlădica cerceta des mânăstirea. Era un om sfânt. d(' hirotesie întru duhovnic. Eram tânăr, de unde să
Eu l-am cunoscut prin harismă. Într-o zi venise la ~t iu! Eram şi prostănac ... nu ştiam încă bine carte, nici
Sfântul Haralambie. L-am ascultat cu m vorbea şi mi-au '.moanele. Ce să vă spun, foarte prostănac ... Ce să fac?

no 81
Am plecat capul şi am făcut ascultare. Acum o înţeleg. rnă uitam în carte, acolo scria: "Optsprezece ani să nu
Atunci n-o prea înţelegeam. Cât mă iubeau monahii şi '>P împărtăşească". Nu şt iam, n-aveam experienţă. Îi
lumea care venea pentru spovedanie! Acolo d~deam canonul de acolo. Ce scria în carte era lege.
spovedeam fără încetare ziua şi noaptea. Adică Veneau oamenii şi anul mmător; veneau din fe.lurite
începeam dis de dimineaţă, continuam toată ziua, locuri, mai îndepărtate, mai apropiate. ii întrebam:
toată noaptea, şi în ziua următoare, şi în cealaltă -De cât timp nu te-ai mai spoved it?
noapte - fără întrerupere. Adică două zile ş i două ·- De anul trecut, tot pe vremea asta. M-am
nopţi fără mâncare. Din fericire, Dumnezeu o lumina '> poved it tot la sfinţia voastră.
pe sora mea şi-mi aducea puţin lapte să beau. Exista -Şi ce ti-am spus atunci?
către locul unde spovedeam o scară cu multe trepte, - Să fac o sută de metan ii în· fiecare sea ră.
pe care oamenii urcau la spovedanie. Aşteptau toată - Le-ai făc ut?
noaptea acolo ca să prindă rând. Când plecau, ziceau - Nu.
unul altuia: "Ehee, un preot cu no scător de inimi!". Am - De ce?
rămas acolo cincisprezece ani. - Ei, mi -aţi spus ;,Optsprezece ani să nu te
Când veneau, aveam obiceiul să-i întreb. Adică rrn părtăşeşt i". Eu m-am gândit "Oricum sunt pierdut",
întrebam: "Câti ani ai? Cu cine stai?" Unul zicea: "Cu . 1 şa că le-am lă sat pe toate.
soţia mea". Altul spunea: "Cu părinţii mei". Altul - Înţelegeţi? Apoi venea altul. Se întâmpla la fel.
"Stau singur". Şi continuam: "Ce-ai studiat? Ce serviciu Mi-am zis: "Ce fac eu aici?" Atunci m-am deşteptat.
ai? De când nu te-ai mai spovedit? De când nu te-ai Duhovnicul are puterea de a lega ş i a dezlega. Îmi
mai împărtăşit?" Ceva de felul ăsta. Apoi, în funcţie de ,1mintesc pe deasupra un canon de-al Sfântului Vasi le
ce-mi spusese, îi vorbeam puţin şi, întrucât afară se cel Mare. Pe el m-am întemeiat şi am schimbat tactica
aştepta la coadă, îi ziceam: la spovedanie. Spune canonul:
- Copilul meu, ce-ti aminteşti acum? Ce s imţi "Toate acestea în să le. scriem ca să se cerce
că-ti îngreuiază sufletul, conştiinţa? Ce greşeli ai făcut, rodurile pocăinţei; căci, n egreşit, nu după timpul de
ce păcate? Şi începea acesta să-şi mărturi sească p enitenţă le judecă m pe unele ca acestea, . ci · tinem
greşelile, iar eu îl aj utam cumva acolo unde era "ieama de felul pocăinţei. Iar dacă cu greu se vor
nevoie, deşi la început îi spusesem să le zică aşa cum d espărţi de năravurile lor, şi. vor voi să slujească mai
poate. mult plăcerilor trupului decât Domnull:li, ş i nu vor
Pe cei care veneau la spovedanie îi cam primi viaţa cea după Evanghelie, cu aceştia nu avem
"opăream" la început. Aveam lângă mine cartea despre nici ·o cauză comună. Căci noi în privinta poporului
spovedanie a Sfântului Nicodim Aghioritul. De pildă,
r ei care se spovedea îmi descoperea un păcat greu; eu

BJ 83
nesupus ş i împotri vă g ră i tor, ne-am învătat a auzi că : I-ram aghiorit. Voiam s i ngurătate ş i Psaltire. Dar şi
Mântuind, mântuieşte-ti sufletul (1 Moise 19, 17)." 12 • "Doamne lisuse... ". Mă rugam acolo ceasu ri în şir, în
Astfel am început să-i îndemn pe oameni să patul meu de crengi, printre florile de vită.
c i tească ru găciuni mici, canoane de-ale sfi ntil or, să Într-o seară, după ce m-am cătărat în patul meu
facă metanii, să citească Sfânta Sc ri ptură. Şi aşa au plin de flori, îmi făceam rugăci unea. Era noapte,
început să dea în semn ătate lucrurilor legate de religia pustietate. Natura era scăldată de lună. Mă i nsoteau
n oastră. Li se înmuiau inimile ş i cereau ei singuri să privighetorile, care numai ce se deşteptaseră şi
postească, să se lupte, voiau să-L cun oască pe Hristos. începuseră trilurile. Am zis multe din Psaltire, apoi
Una am i nteles: că dacă cineva Îl cun oaşte pe Hristos, HDoamne lisuse ... H. La un moment dat, m-am ridicat în
Îl i u beşte ş i este iubit de El, toate sunt d u pă aceea picioare şi am spus pe de rost pavecerniţa. Apoi,
bune, ş i sfinte, ş i fericite, ş i u şoa re. rugându-mă Maicii Domnului, mi-a apărut chipul
Preacuratei Născătoare de Dumnezeu, aşezată pe tron
~~ înconjurată de cetele îngerilor, arhanghelilor,
În faţa acelei măreţii, '>erafimilor, mucenicilor, cuvioşilor, prorocilor. În fata
am îngenuncheat ca un nevrednic .tcestei măretii, am îngenuncheat ca un nevrednic ş i
.tm început să rostesc cu putere: "Nepătată, neîntinată,
Îmi amintesc multe întâmp lări din viata mea la nestricată, fără pri hană, Preacu rată Fecioară, a lui
Sfântul Haralambie. Să vă spun ceva frumos. V-am mai Dumnezeu Mireasă, Stăpână ... ". M-a cuprins o fri că
spus că-mi plăcea mult pădu rea. Mă obişnuisem cu -.fântă atunci când o rază lum i noasă, venin d de la
s ingurătatea şi-m i p lăcea să fiu singur. Îm i plăcea pe Preasfânta, mi-a atins capul pe care-I plecasem smerit,
afară, mai ales noaptea. Mă urcam într-un copac, la pentru marea mea nevrednicie.
mai mult de doi metri ş i jum ătate. Îmi împleteam un În cl ipa în care am sfârşit rugăciun ea către
pat de ramuri, puneam o pătură şi mă înfăş uram în ea. Preasfânta şi am tăcut, am auzit pe cineva sub copacul
Era foarte frumos. Urcam pe o scară pe care mi-o meu. Era un bărbat care mi-a spus:
făc u sem singur ş i , când ajungeam sus, o trăgeam ş i nu - O mule al lui Dumnezeu, coboară-te jos, am
mă mai deranja ni meni. "Patu l" era înconjurat de o v ită nevoie de tine.
să lbat i că, ale că re i n en um ă rate flori mirosea u foarte Am coborât. M-a salutat şi mi-a zis:
frum os. Sub copacul meu, la vreo doi-trei metri mai - Mi-e foame ră u .
încolo, era un arbust mare de mastic. M ă urcam în pat - Alerg să-ti aduc.
căţă râ ndu-m ă. Acolo eram pe de-a-ntregul rugăci une. - Ascu ltă-mă. M-am întors din America, am
omorât-o pe sotia mea. Mă u rmăreau şi am luat calea
11
Arhidiacon prof. dr. Ioan N. Floca, Canonul 84 al Sfântul ui muntilor ca să nu mă aresteze, dar mor de foame.
V. t ~i l<• cel Mare, Canoanele Bisericii Ortodoxe, p. 387, Sibiu, 1992.
H4 85
M-am dus ŞI 1-am adus trei prescuri. Mi-a ,\juns la casa ei. Am văzut copilul care, într-adevăr, nu
explicat că femeia lui îşi luase pe altul, iar el, când a vorbea. l-am zis:
auzit, a venit şi a făcut răul. Se pocăise apoi, dar ce -Hai să facem sfeştanie.
făcuse - făcuse. A aşezat pe un scaun o farfurie cu apă şi un
- Te rog, omule al lui Dumnezeu, să nu spui ~e rvet. Am început să citesc. Copilul tăcea. Deci, am
nimic despre mine, mi-a zis şi s-a pierdut în întuneric. i sprăv it sfeştania şi am început să stropesc cu
Când s-a luminat de ziuă, a venit poliţia ş i îl Jghiazmă, zicând: "Mântuieşte, Doamne, poporul
căuta. Mi I-au descris. fă u ... " Când l-am atins pe frunte cu crucea şi
-Nu, le-am spus, n-am văzut nimic. busuiocul, cop ilul mi-a spus:
A fost harul Maicii Domnului că acel om s-a -Îţi multumesc mult.
spovedit .la mine. După aceasta copi lul m-a iubit mult. Mai târziu
Adevărat vă spun, era Născătoarea · de c\ botezat un cop ilaş şi i-a pus numele Porfirie. A venit
Dumnezeu în faţa mea şi a trimis acea rază luminoasă după aceea şi mi-a zis:
spre mine, smeritul! Eram călugăraş, preot, în jur de -l-am pus numele tău.
douăzeci ş i unu de ani. Îi zic:
-M-ai întrebat?
- Eu, zice, te iubesc şi am vrut să-i pun numele
"Hai să facem sfeştanie" tău.
Mai ascultati una. S-a întâmplat şi asta tot în
Pentru o vreme, am fost rânduit slujitor într-un rvvia.
sat din Evvia. Din multele întâmplări, o să vă povestesc Odată m-a căutat o doamnă cu fata ei. Copila
una singură. Într-o zi a venit la biserică o femeie f călare
A
Na mută.
Mama mi-a zis:
pe •măgăruşul ei. Indată ce m-a văzut, a coborât, s-a - Părintele, am mare necaz cu fata mea. Nu
apropiat şi mi-a zis: vorbeşte de o 1ună.
-Părintele, am un copil bolnav. Îi zic:
-Ce are? - Ce-a păţit?
- 1-a pierit glasul. - Legasem o capră la râpă. Erau acolo multi
-De multe aşa? mărăcini. Fata s-a dus să ia de acolo capra. Era noapte.
- Da. Nu vorbeşte deloc. Când s-a întors, era mută.
Era an băieţandru cam de optsprezece ani. Am l-am făcut sfeştanie. Mama era chiar preoteasă.
luat deci epitrahilul şi am coborât cu ea în sat. Am Îi zic:
-A cărui preot eşti?

87
-Sunt a preotului din ... am alergat în braţele Tatălui meu Cel ceresc. Simţeam
-A, eşti a părintelui Hristou? căldu ra lui Hristos, unirea mea cu Dumnezeu. Am
- Da, părintele. simtit mare bucurie, fericire şi uşurare adăpostindu-mă
Am citit sfeştania şi fetita părintelui s-a făcut în cele dumnezeieşti. Nu-mi păsa de furtună, de
bine; fireşte, cu harul lui Dumnezeu. vijelie, care sunt ale acestei lumi . Sufletul meu căuta
ceva mai înalt, mai desăvârşit. Mă s im ţeam odihnit,
ocrotit, în bună pază. Am petrecut zile de aur. Am tras
Am mers la Vatheia Evviei, foloase din vremea foarte rea.
la Mânăstirea Sfântului Nicolae Aşa trebuie să cugetăm mereu. Aşa trebuie să
lrecem prin greutăţi şi nenorociri. Pe toate să le
După an i de zile, şi pe când mă aflam în Evvia, socotim prilejuri bune pentru rugăciune, pentru
căutam un nou loc de retragere, ca o păsărică prigonită c1propiere de Dumnezeu. Aceasta este taina: cu m omul
ce dorea să aj un gă în sânurile lui Dumnezeu prin lui Dumnezeu face din toate rugăciune. Asta vrea să
rugăciunea minţii. Eram singur ş i stingher. s pună Apostolul Pavel, când zice Mă bucur În
Am mers la Vatheia Evviei, la Mânăstirea pătimirile mele (Col. 1, 24), pentru toate necazurile
Sfântului Nicolae, şi am rămas acolo zece zi le. Avea prin care trecea. Aşa se săvârşeşte sfinţirea. Să ne
câteva chilii pustii, pline de şobolan i. Ce s-a întâmplat? invredn i cească Dumnezeu. Eu o cer mult în
Două zile a fost mare vijelie şi furtună. A plouat fără rugăc iunile mele.
încetare; ploaia bătea în zid uri, în geamuri, parcă ar fi La Vatheia, la Sfântul Nicolae, am rămas destul
fost grindină. Vântul sufla vijelios pe deasupra marelui trei ani întregi. Am plecat mai înainte de a începe
platan. Auzeam crengile lovindu-se unele de alte le. t ~z boiul cu Italia.
Sfârşit de lume în această pustietate ... Toate stihiile
naturii mugeau. Iar eu, săracul, în bisericuta Sfântului
Nicolae cea pictată pe dinăuntru, sfinţită de sufleţelele
pe care le "vedeam" cum ani în şi r se plecaseră
înaintea sfinţilor şi-şi deschiseseră inimile.
Parcă eram în pustie, în plin crivăţ, ca o
păsărică a cerului prigonită. Gândeşte-te, ce-ar putea
face o păsărică în mijlocul unei asemenea furtuni? N-ar
că uta un cuib, o peşteră în care să se vâre? Acelaşi
lucru l-am făcut şi eu în mijlocul larmei şi al furtunii,
înfricoşat de stihii le naturii. Am alergat să aflu adăpost,

nn 89
În Athena, la policlinică
(1940-1973)

"Am trăit acolo treizeci şi trei de an i.


Ani binecuvântaţi, dăruiţi omului ş i durerii."

Am trăit acolo treizeci şi trei de ani


ca pe o singură zi

O dată cu declararea războiului am venit în


Athena. Am fost rânduit preot sl ujitor la Sfântul
f .herasim, la Paraclisul Policlinicii Athenei, exact la
tnceputul răz boiului. Aveam înlăuntrul meu o mare
dori nţă să lucrez la o fundaţie. Dumnezeu mi-a
1111plinit această dorinţă şi am fost numit la bisericuta
l'oliclinicii, spre marea mea bucurie. Precum m-am
tthi şnuit să vă spun mereu câte ceva din vi aţa mea, aşa
' um le-am trăit şi le-am s imţit, ascultaţi să vă spun
.wum istoria de la început.
Odată, pe când eram la Schit, la Kavsokalivia,
.un ascultat la biserica mare tâlcuirea lui Nichifor
1heotokis la Evanghelia duminicii de rând. Spunea
dt•ci Theotokis cât de mare bine face omul care
111~ ngâie sufletele îndurerate, pe cei ce pătimesc de
'.mcer, de l ep ră, de tuberculoză. Eu, când am auzit,
.1111 fost mişcat şi m-a cuprins o râvnă pornind de la

91
cele pe care le zicea atât de viu cel ce citea, aşa cum poi au început iar să năvălească gândurile pe care le
mă însufleteam eu din orice. Ş i am început să vise/. 'vusesem şi în Sfântul Munte, adică ~oi~m să merg ~ă
Dacă aş fi putut şi eu, să fi studiat, să fi ştiut să vorbes<, llu rez la un sanatoriu. Şi m-am gandlt să merg In
să merg la un aşezămâ nt! Undeva unde să fie leproşi, l't•ndeli. Un cu noscut de-al meu îmi spuse~e că au
la un sanatoriu de tuberculoşi ... Cam la astea m~ llt•voie de un preot. Sanatoriul din Pe.ndell e~a ~e
gândeam. Şi, când doream ceva, voiam să ş i trăiesc. .ttlmci plin de tubercu loşi. M-am dus la director ŞI mi-a
De câte ori mă apuca râvna să trăiesc la pustie, trăiam
pustniceşte acolo unde mă aflam. Era osteneal~ -Am luat, părinte, am luat preot. . .
zadarn ică, dar o trăiam. Adică mă simţea m ca şi când l-am vorbit despre dorul meu, iar el mi-a ZIS:
aş fi fost sus, pe Carmel, la Sfântul Vasile, mai sus de - A, şi eu tot dorul acesta l-am avut! Iar
Kerasia, unde este locul cel mai pustnicesc al Sfântului 1>umnezeu m-a adus aici. .
Munte. Simteam că sunt pustnic, şi ziceam: "Aşa o să Am coborât apoi în Athena. Aici am întâlnit un
citesc, aşa o să-mi aprind opaiţul, aşa o să spun .tghiorit care slujea în Spata: la ~ruce. l-am spus:
noaptea «Doamne lisuse», o să fac atâtea metani i, o să - Părinte Matei, am ravmrea asta, ce să fac.7
mănânc pesm eţi şi buruieni". Şi făceam visu l realitate. -A îmi zice, ascultă-mă. Au voit să mă pună pe
Osteneală zadarnică! Dar eram mulţumit, iar după tnine la u~ spital, la Policlinica Athenei, dar n-am vrut.
aceea îmi trecea. Şi în ceasurile mele de neputinţă- de Am preferat aici, la Cruce. Vrei să vorbesc cu domnul
obicei, atunci când se afl ă în neputinţă, omul primeşte Amilkas Alivizatos' 3 să te ia acolo?
gânduri nu tocmai bune - cugetam la astfel de lucruri Zic:
pe care sufletul meu le dorea foarte tare ş i le trăia. -Mergem să vedem.
La fel am făcut ş i atunci: visam că merg pe o Am mers, am văzut. Măi, măi! Am văzut lume,
in s ulă cu l eproşi, vorbeam cu ei, le slujeam şi le .1glome raţi e,zgomot ...
purtam de grijă, îi ajutam pe cei infirmi. Am trăit, să - Părinte Matei, îi spun, nu sunt eu pentru locul
zicem, cu cei leproşi în închipuire. Mai apoi am uitat ttcesta ...
de asta. S-a întâmplat însă să mă îmbolnăvesc, iar -De ce să nu fii? îmi zice.
Bătrânii mei m-au trimis de trei ori în lume ca să mă Aşa că am mers la domnul Am.ilkas. şi i-am
fac bine. Dar nu mă făceam bine ş i, la sfârşit, mi-au dat vorbit. Părintele Matei a plecat, iar m1e m1-a spus
binecuvântarea lor să trăiesc în afara Sfântului Munte, domnul profesor:
precum v-am povestit, acolo unde aş fi avut şi lapte, şi -Veniţi mâine.
carne, şi toate cele ce erau de trebuinţă pentru boala
mea. Pentru aceasta am plecat la Sfântul Haralambie, I l Amilkas Alivizatos (t1969): academician, profe~or ~e ~re~t
în Evvia, şi am rămas acolo vreo cincisprezece ani. canonic şi pastorală la Facultatea d e Teologie a Untversttăţu dtn
Athena, preşedinte al Policlinicii din Athena.
92
Am mers în cea l a ltă zi ş i l-am întâ lnit pe putea acum să prefac în faptă această închipuire după
profesor la el acasă. Slujnica m-a dus în salon şi am '.~re tânjeam.
aşteptat, căci ieşise puţin. Am scos Dumnezeiasca Atunci profesorul s-a dus în ă untru şi a telefonat
Scriptură a Noului Legă m ânt - îl aveam în format mic, 1.1 M itropolie, la Kimi , căc i mă întrebase:
şi citeam, ca să nu pierd timpul. Când a apărut domnul -Ce vlădică v-a hirotonit?
profesor, l-am închi s. S-a apropiat, m-a salutat ş i .mi-a l-am zis:
zis: -Mitropolitul de Kimi.
- Ce carte era aceea, părinte? Precum am aflat mai târziu de la protosinghel ul
Îi spun: " piridon, care ţinea de Mitropolie şi se afla acolo când
-Noul Legământ, domnule p~ofesor. ,, telefonat profesorul, v l ădica a spus despre mine lui
Îmi zice: Al ivizatos:
- Sunteţi teolog? -Policlinica şi-a găsit preotul!
-Nu. Am ilkas mi-a spus:
- Ce studii aveţi? - Trebuie să mergem să liturgh i s iţi .
- Clasa întâi prim ară, ş i n1 c1 pe aceea n-am Îi zic:
isprăvit-o bine. Carte am învăţat în Sfântul Munte, la - Domnule profesor, nu pot să slujesc, mi-e
Kavsokalivia. Am avut doi Bătrâni cu care am trăit l<'amă. Nu pot să slujesc fă ră aprobarea Arhiepiscopiei.
împreună. Îmi zice:
-Ştiţi să cântaţ i ? - Asta-i treaba mea! Treaba dumneavoastră este
- Ştiu să ş i cânt. "~ liturgh i siţi.
- Am o bi serică, ş i n-am preot. Am tot primit, Îi zic:
dar pleacă. - Trebui e să avem aprobare de la Arhi epi scopi e.
Îi spun: - Nu, zice, o să liturghi s iţi. N-o să luăm
- Domnul e profesor, nu ştiu , cum voiţi. Eu am o .1probare.
dorintă, să slujesc la o fundaţie. Această dorintă o am M -a necăjit, dar în cele din urmă am ascultat.
de pe vremea când eram la pustie. Cu toate acestea, nu M-au pus să slujesc zilnic Dumnezeiasca
voiam să plec din Sfântul Munte. Vă spun sincer! Nu 1 iturghie la Sfântul Gherasim, la Policlinică.
m-am gândit să ies din Sfântul Munte ş i să lucrez într-o -O să vă luăm ca preot, mi-a zis la sfârşit.
leprozerie. Numai pentru că mi-a plăcut ca idee atunci Şi aşa s-a şi făcut. Dar ce s-a întâmpl at? La
când am auzit-o, voiam să o tră i esc, şi am trăit-o astfel Sfântul Gherasim voia să meargă şi un teolog,
în închipuire. Însă m-a învrednicit Dumnezeu şi aş .Mhimandrit, care studi ase la Londra, dar domnul
Am ilkas s-a îngrijit ş i m-a pus pe mine. Acela, Veletsas,

94 95
s-a mâniat. Vorbise cu protosinghelul, părintele oamenii, să-i înveţe, căc i acolo este un centru în care
Ghervasie Paraskevopoulos, şi fusese rânduit să oamenii sunt plini de stricăciuni . Însă domnul profesor
meargă el. Apoi, însă, au aflat că eu liturghiseam acolo 1<' vrea pe tine. Eu aş zice că, nefiind cultivat, măca r un
şi atunci părintele Ghervasie m-a chemat la cuvânt bun dacă poti să ţii; s-ar putea ca acest cuvânt
Arhiepiscopie. Îndată ce m-a văzut, a început să strige. .11 tău să fie mai bun decât al unui teolog, care ar
-O să te trimit în surghiun, mi-a zis. Ce-ai făcut? predica lumii cu graiuri ritoriceşt i .
Eşti nătâng? Nu şt ii că trebuie să ai aprobare de la Îi spun:
ranguri le îna lte? - Preafericite, cu rugăciunile voastre!
M-a certat mult timp; m-am dus la Am ilkas şi Aşa s-a şi făcut. l-am pus metanie ş i am plecat.
i-am spus: A rămas profesorul cu Preafericitul.
- M-a certat rău protosinghelul. În ziua următoare am avut Liturgh ie. Mi-am
Îmi zice: K·~sit iar belele, căci am avut şi parastas. A aflat-o şi pe
-Veniti încoace. •• .,la părintele Ghervasie şi s-a mâniat că am făc ut
M-a luat Amilkas şi am urcat la Arhiepiscop. Pe p.trastasul, căci nu era voie fără hârtie scri să. Poveste
atunci era Hrisant al Trapezundei. Era în 1940, când a 111are... Toate astea, în să, nu mă deranjau, am trecut
început războ iu l cu Alban ia. Preafericitul mi-a spus: pPste ele. Cu nep utintă de răzbit a fost altceva, o să vă
-Ce studii ai? povestesc mai târziu.
Îi zic: L-am iubit mult pe Sfântul Gherasim, dar şi pe
- Preafericite, nu ştiu carte. Am învăţat în pustie bolnavi. Într-adevăr, nu treceam cu vederea pe nimeni.
să citesc. c Prcetam toti bolnavii. După Dumnezeiasca Liturghie
-Cât ai mers la şcoa l ă? vuitam toate saloanele. Când nu aveam Dumnezeiasca
-Numai în clasa întâ i primară. 1 ilurghie dimineaţa, îi spovedeam pe ce i ce aştepta u.
L-a privit pe profesor. Apoi mergeam să- i cercetez pe bolnavi. Am t ră it acolo
- Ei, domnule profesor, acolo e Omonia, ce să lrl'izeci şi trei de ani ca pe o singu ră zi. Am petrecut o
facem? O să ne interpreteze lumea g reşit. "'·'\ă plină de har. Eram atât de necunoscut şi de
-Nu, zice Ami lkas, eu pe dânsul îl vreau. tll'băgat în seamă în Pofi clinică, încât la prânz, când
-Cum o să facem? r•r.1m foarte ostenit, şi după amiaza aveam multă treabă
Îmi zice Preaferi citul: ~1 de aceea nu plecam acasă, ci rămâneam acolo şi
- Părintele meu, şt ii să cânţ i ? 111rncni nu-mi dădea nici o atentie. Mă ascundeam într-o
-Ştiu aşa, practic. • .1 mă rută, înşiruiam nişte scaune ş i cădeam cu faţa în
- Ascultă, copilul meu, în acel loc vrem să ...,, ca să nu răcesc, şi dormeam puti n, fără să prindă
punem un cleric cultivat, care să poată vorbi cu llllllC'ni de veste. Nu prea făcuse m cu noştinţă cu
nimeni, şi pentru aceasta eram foarte dispreţuit. Eram to.1gă-te să te întărească Domnul, şi după atâtea zile să
prost, neînsemnat, sărac. În Bi serică stăpâneau alţii; eu tHNgi să te împărtăşeşti .
nu ştiarn nimic. Ş i totuşi am trăit acolo treizeci şi trei Fără să accentuez înadins acel lucru. Are mare
de ani. Ani binecuvântati, dăruiţi bolnavilor, durerii. 1"<'1 asta. De altfel, nu este numai omul acela singurul
S-a împrăştiat faima că sunt duhovnic bun, astfel că t.hpunzăto r pentru g reşea l a sa.
veneau multi să se spovedească. Veneau multe suflete
sfâşiate să-şi verse acolo, la Sfântul Gherasim,
lacrimile. Şi cu ce credinţă se spovedeau! În zgomotul Omoniei trăiam
Precum v-am spus, spovedesc de mai bine de ca În pustia Sfântului Munte
cincizeci de ani. Îl lăsam mai multă vreme pe cel ce se
spovedea~ să spu nă ce vo ia el, iar la urmă spuneam şi În aglomeratia, în zgomotul şi între oamenii
eu ceva. In timp ce el spunea multe, ş i nu numai din <)rnoniei, eu ridicam mâinile căt re Dumnezeu ş i
cele personale ale lui, eu vedeam ce fel de suflet este rr:liam înlăuntru l meu ca în pustia Sfântului Munte.
acela. Din întreaga lui aşezare îi înţelegeam starea, iar .,Ah, ziceam înlăuntru l meu, eu nu sunt pentru lume,
la sfârşit îi spuneam ceva care să-i fie spre folos. Chiar ''li sunt pentru pustie. Acolo, tot ce faci, nu ţe şti e
şi cele· care nu erau ale sale personale, aveau ş i .acestea nrmeni". Ş i cu toate acestea am rămas în lume. Acolo
o oarecare legătu ră cu el, cu sufletul său. Şi toţi mă 11nde mă adusese Dumnezeu. ·
iubeau, pentru că nu le vorbeam şi îi lăsam să spu nă Îi iubeam pe toţi, mă durea pentru toţi, mă
slobod tot ce voiau ei. Iar dacă venea cineva care nu mişcau toate. Aceasta mi-o dăduse dumnezeiescul har.
avea vreo legătură cu religia, sau îmi mărturi sea vreo Vedeam asistentele cu tinuta lor a lbă, ca ni şte îngeri
greşeală ceva mai însemnată, nu-i accentuam prea mult rnveşmâ ntati în alb, coborând la bi seri că, ş i lăcrim am
acel lucru . Când îl faci pe om să-ş i si mtă mult greşea la, < ~ nd le vedeam. Le iubeam mult pe asistente. Iar când
îi vine o anume împotrivire, ca să n-o poată tă ia după v deam o so ră medicală în uniformă, mă gândeam că
aceea. Şi spuneam la sfârşitul spovedaniei ceva legat c•ste soră a milei, soră a iubirii, care merge să sl ujească
de greşeala lui cea mare, pe care ş i el se silise să o rn biseri ca iubirii lui Dumnezeu, adică în spital, să
mărturisească. Astfel, nici eu nu mă arătam cu totul o,lujească celor bolnavi, fraţi_lor. Îngerul , îngerul alb.
nepăsător, dar nici nu o accentuam. Cumpăneam Câte lucruri trecem cu vederea! Eram mişcat, iarăş i ,
lucrurile. Poate mă a rătam câteodată nepăsător. când vedeam o mamă alăptându-ş i pruncul. Când
Iar la sfâ rşi t spuneam: vedeam o femeie însărcinată, lăcrimam. ~edeam
- Copilul meu, pe toate câte le-ai spus, învătătoarel e ducând copiii la biseri~ă ş i l ăcrimam
Dumnezeu le-a iertat. Ei, ia aminte pe mai departe, pentru lucrarea iubirii. · ,,
Cea mai mare mulţumire o simteam, de bună
c;eamă, în timpul Dumnezeieşti! Liturghii. Când citeam
98 99
în tihna bisericii. Îmi ieşeam din sine. Liturghiseam cu - Nu, nu, îmi zice, nu pot, nu pot, n-o mănân c!
multă dăruire, căci îm i pl ăcea să liturghisesc. Dar ş i -Vă rog, îi zi c.
oamenii se însufleteau din felul simplu în care slujeam. - Nu, nu se cade.
Fiindcă nu şt i am carte, făcea m multe strădanii. Mi s-a făcu t ru ş ine. Am i sprăvit ce aveam de
Veneau la Sfântul Gherasim să cânte oameni foarte 111văţat la clape, iar la sfârş it i-am zis:
învătaţ i. Mulţi erau profesori la Universitate, precum - M-am necăjit.
fraţii Alivi zatos, profesorul de religie Leonidas Filipidis Şi a luat, să raca, prescura.
ş.a. Acolo, alături de Po li cl inică, era Odeonul Athenei. Însă nu voiam nici s-o necăj esc din pncma
Veneau ş i de acolo profesorii cu famili ile lor la lt·c tii lor. Ce m-am gândit eu? Seara, du pă ce-mi făceam
biserică. La strană cântau cei de la Teatrul Regal. Îmi
.merita mea rugă c iun e, întindeam mâinile ca ş i când
era, în să, greu să m ă armonizez cu glasurile ş i cu toate
··~ fi cântat la pian ş i repetam în minte lecţia: "do, si,
celelalte, aşa că m-am hotă rât să merg la Odeon. Nu
It~, sol, sol, sol, mi". Ş i aşa învăţa m l ecţi a. De ce-o
pierdeam ceasurile ca re-mi rămân ea u. Mergeam şi
învăţam mu z i că ore în ş ir, cu râvn ă ş i stăruintă. Am
1.1< eam? Ca să n-o n ecăjesc pe profesoara mea. Am
lnvăţat lucrul acesta din Sfântul Munte. Adică nu pot
făcut-o ca să-i uş urez pe cântăreti. Nu voiam să
stânjenesc cântarea în bi serică. Voiam să iau bine ..1 1 necăjesc pe ce l ă l a lt, căci am învătat de mic să fac
tonul, ca să nu-i obosesc ş i să nu-i n ecăj esc. Am fost ,,.,< uitare. Aşa am făc ut ş i greşe l i în viaţa mea. Când
nevoit, deci, să merg la Odeon, să învăţ muzică. v.,d, ad ică, pe cineva n ecăjit care s tărui e ş i mă roagă să
Ascultati, însă, nebunia mea. I.IC ceva sau să spun ceva, mi-e milă şi o fac, chiar şi
Voiam să învăţ ş i orgă, ba în că având un tel .elunci când nu vreau.
înalt. Mă gândeam că atunci când o să fac o mânăsti re,
o să avem o orgă la arhondaric, astfel încât, atunci
când ne-am fi aflat acolo şi am fi stat de vorbă despre Când am fost rânduit acolo, la Început,
multe învăţături bune ş i frumoase, să fi folosit la cântări am trecut printr-o mare isp~tă
şi orga. Dar la Odeon nu aveau orgă, aşa că m-au pus
la pian. Am învăţat deci şi pian, dar ca instrument îmi Dar încă nu v-am spus prin ce i spită mare am
plăcea mai mult orga. Cum le rând ui eşte Dumnezeu 1u•cut la început, când am fost rânduit acolo, însă m-a
pe toate! Ce să vă spun! La Odeon m-au îndrăgit ş i
·•Jutat Dumnezeu.
mi-au dat o profesoară care era sfântă.
Tn prima duminică m-am dus să slujesc cu multă
Într-o zi, deci, când liturghiseam, am luat o
lt11curie. Dorinta mea de a lucra într-o fundaţie se
prescură frumoasă pe care mi-o ad usese ră. Ce alt dar
lrnplinea. Îmi dăduse Dumnezeu acest dar. Dar ce-am
mai de pret putea fi în acea vreme de foamete - eram
sub ocupaţie ... l-am dus-o ş i , zâmbind, i-am zis:
p.1lit! În ceasul în care trebuia să încep slujba la Sfântul
< .herasim, am auzit afară foarte tare un gramofon cu
- Mi-au adus o prescură frumoa să.

100 101
cântece de dragoste: "Te iubesc, te iubesc. .. " ş.a. Am 1~r ke ia, Peristeri, din Pireu. Trecea u şi se întorceau,
continuat... mmrc, aceleaş i. Eu rugăc iunilE-, 'l.txonând. M-am gândit să plec. Dar cum să le spun?
Dumnezeiasca Liturghie. Afară cântecele, înăuntru M ,\m întors acasă întristat, nu ştiam ce să fac ...
biserica plină de lume. Ieşeam să spun "Pace tuturor" Locuiam atunci l â ngă Likavitos, pe strada
din Uşile Împărăteşti, dar Liturghia era foarte tulburată. 1)oxapatri. M-am întors, deci, aca să, şi mă gândeam,
Când am isp răvit, deznădăjduit, am potrivit Sfi ntele 111:\ tot gândeam ... Nu voiam nici să mănânc. Eram tare
Taine, am împachetat veşminte le şi am ieşit îndată rwcăj it. Ce-o să fac? Ş i mă bucurasem că voi merge la
afară. Peste drum de biserică era un magazin de ·.pital, voi vedea bolnavii, îi voi îngriji, le voi vorbi, îi
gramofoane ş i ·de plăci de gramofon. Am mers cu voi spovedi şi împă rtăşi. . . Acum ·ce să fac? Singur
noblete la proprietar, la domnul Koureta, şi l-am rugat, 1>umnezeu mă putea scoate din situ aţi a asta grea. Am
dacă este cu putintă, cel putin la vremea t.hpuns înlăuntrul meu acestei probleme înfricoşate
Dumnezei eşti i Liturghii, să oprească gramofonul. •·..• t "Ce va zice Dumnezeu!" Zic: " Dumnezeul meu,
Îmi zice: 1111 vreau să-mi vorbeşti, nu vreau să-mi arăţi semne.
- Eu vreau să-mi scot pâinea. Ce voiti \~tl, cu a Ta iubire, a rată-mi ceva simplu din care să
dumneavoastră nu se poate. Am copi i, plătesc chirie. Inteleg că trebuie să plec sau să rămâ n. Ceva foarte
- Vă rog, i-am spus, mă n ecăjesc, e păcat ce se '·llnplu. Nu cer vreo minune, mi-e ruş ine". Şi m-am
petrece. hotărât să postesc trei zile, fără să pun nici apă în gură,
- Părinte,- tu cu treaba ta! mi-a zis. ~~ să petrec aceste trei zi le în des ăvârş ită tăcere şi
Eu acum ce să fac? M-am gândit să plec de la rrt găc iune, aşteptând răsp uns de la Dumnezeu.
biserica asta, să caut alta. lată, însă, că făgăduisem şi Şi răspu nsul a venit. În vreme ce mă aflam la
mi se dăduse acest post, deşi nu aveam ca lităti le ~ (;\ntul Gherasim, veneau feluriti închinători să aprindă
cerute, adică nu aveam certificat de absolvire nici " lumânare. La un moment dat, a intrat o doam nă cu
măcar a unei singure clase. Ce să-i spun Preafericitului, 1 opil ul ei. Copilul părea a fi în clasa a cincea. Ţinea în

care a fost atât de îngăduitor şi m-a aşezat acolo din mână câteva cărţi de şcoală. Una dintre ele era
dragoste? Ce să spun domnului Alivizatos, care a făcut manualul de Fizi că. 1 l-am cerut ca să arunc o privire.
totul ca să fiu ·rânduit acolo? Am căzut astfel într-o Ob işnuiam să fac lucrul acesta, · din dragoste de
mare am ărăciune. Stăteam în Sfântul Altar şi mă rnvătătură. Răsfoind cartea, am ajuns la pagina unde
gândeam. Ce să fac? Socoteam că trebuie să plec, nu Pra înfăţişat un experiment: dacă într-un lac liniştit
mai poteam rămâne . .Cum să trăiesc acolo, cum să .trunc o piatră, apa va forma "unde" pe o întindere
liturghtsesc? Eram un om venit de la pustie, dintr-o mică. Dacă arunc o piatră mai mare, "undele" se
linişte desăvârş ită, în mijlocul unui tărăboi drăcesc. Pe formează mai mari ş i pe o întindere mai mare,
la uşa bisericii treceau toate autobuzele din cartierele "înglobând u-le" pe ce lelalte. În acea clipă mi-a venit

102 103
răspu nsul la dilema mea. A fost o luminare de la •11 durerea s ufl etească mă făcea să împre ună-pătime sc,
Dumnezeu. M-am gândit aşa: " undele" mici ale v~zând adâncul sufletului lor prin harisma străvederii.
cântecelor d in afara bisericii pot fi absorbite de l)acă venea cineva şi-mi vorbea despre o durere
intensitatea duh ov ni cească a marilor ru găc iuni care se 11 upească, făceam din ea te mă de rugăci une. Acest
fac înlăuntru l bi sericii. În aceeaşi clipă mi-a venit în lucru mă mişca ş i spre studiu. "Văzând" o parte a
minte cu tă ri e: "Ş i dacă tu li turgh i seşti aici ş i ai mintea lrupului bol navă, voiam să cunosc denumirea ştiintifică
la Dumnezeu, cine te poate vătă m a?" " bolii, dar ş i pozitia pe care o au organele în trup,
M -am pregătit, deci, să fac aşa. Să m ă d ă ruiesc llcrea, pancreasul ş i ce lelalte. Pentru aceasta am
mult - în Liturghia mea - iubirii lui Hristos, sâ 1 umpărat cărti de medicină, anatomie, fiziologie ş.a.,
săvâ rşesc cu mare râv nă ş i mare intensitate .l'>tfel încât să studiez ş i să mă pot orienta. Pentru o mai
duh ovnicească drama Dumnezeieşti i Liturghii, bună instruire, am urmat pentru o vreme chiar câteva
înfricoşata dramă a Golgotei. Bucu ria mea era foarte cursuri la Facultatea de Med i cină. Aveam această
mare. Credeam că Dumnezeu mi-a găs i t dezlegarea. dragoste de studiu pentru orice lucru. Voiam să le învăţ
Într-adevăr, dum in ică dimineata am ajuns la bi serică pP toate, în toată adâncimea şi lăţi mea. Vizitam o
plin de năd ejde. Am început. Mintea mea era 1.1bri că? Voiam să cu nosc toate a m ănunte le, cum
co n centrată doar la dumnezeiasca slujire. Simteam că lunctio n ează. Vizitam un muzeu? Ore în ş ir examinam
sunt în cer, împre un ă cu cei din bi serică, oi le cele Pxponatele. Aici o să vă spun o întâmp lare.
cuvântătoare ale lui Dumnezeu. Am s imţit că toti Într-o dumin ică, la prânz, treceam pe lângă
suntem în harul dumnezeiesc. Afară gramofonul cânta Muzeul de Arheologie. Aveam puti n ti mp ş i m-am
furios. Nu auzeam nimic. Trăiam pentru prima dată o g~nd it să intru. Am străbătut sălile, privind statuile. Într-
asemenea Dumn ezeiască Liturghie. A fost cea mai o sală era un grup . O doamnă ghid le dădea explicatii.
frumoasă din viaţa mea. Ş i de atunci toate au fost la fel. 1 ra linişte deplină. M-am apropiat putin. Când m-a
v~z ut, în să, ghida le-a spus şopt it:
- A venit un preot. Eu pe preoti nu-i înghit, dar
Voiam să le Învăţ pe toate, o~cesta nu-mi pare ca ceila lţi .
În toată adâncimea şi lăţimea M -am apropiat mai mult. Am zis:
-Bun ă ziua!
Am trăit multe în acei an i, la Policl i nică. Grecia, - Bun ă ziua, a răspuns ghida.
şi mai cu seamă Athena, sufereau d in pricina - Pot să urmăresc ceea ce spuneţi? i-am zis.
ti căloşiilo r răz boiului, a ocupatiei, a foametei ş i a - Bineînteles.
morţii, care îi secerau în fiecare zi pe oameni. M ergeam de la o statuie la alta. La un moment
Împărţeam cu ei prescuril e şi tot ce mi se aducea. Dar d~\t, am ajuns la statuia lui Zeus. Zeus era pe tronul său

104 105
ş i arunca un fulger spre oameni. După ce le-a spus câte
ştia, ghida s-a întors la mine şi mi-a zi s:
Voiam să mă nevoiesc,
- Dumneavoastră ce sp uneţi, păr inte? Cum vi se
pare statuia? fie şi În mijlocul Athenei
- Eu nu ştiu lucruri de felul acesta, am zis.
Numai aşa, precum văd, mă minunez atât de lucrarea În acei ani, însă, întâia · mea lucrare a fost
artistului, cât şi de făptura lui Dumnezeu care a creat-o ~poveda ni a. Ceasuri nesfâ rş ite, zile ş i nopţ i, câte
atât de desăvârşit. Şi înţeleg că artistul'care a fă~ut-o douăzeci şi patru de ore spovedeam, fi e că m-am aflat
avea o adâncă simţi re a dumnezeiescului. Îl vedeţi pe IJ Sfântul Haralambie· în Evvia, fie la Sfântul Gherasim,
~e~s: deş i aruncă fulgere peste oameni, fata sa este fie · la Sfântul Nicolae în Kallisia, ori acum, aici la
lrmştrtă. Nu este mânios. Este nepătimaş. mânăst ire. Chiar ş i când eram bolnav - ·multe ş i
Ghida a fost foarte mulţumită de comentariul îndelungate boli am avut - primeam cu iubirea lui
meu, ca de altfel întregul grup. Ce ne spune acest 11ristos sufletele pe care mi le trimitea Dumnezeu.
l~cru ? ~e spune? Că Dumnezeu este nepătimaş, chiar Voiam să mă nevoiesc, fie ş i în mijlocul
ş r atuncr când pedepseşte. · Athenei; pentru aceasta m-am ascuns la Tourkovounia.
Aveam spre toate o mare dragoste de învăţătură, rră iam acolo cu părinţ ii mei, cu sora ş i nepoata mea,
precum v-am spus. Astfel, odată am mers să studiez intr-o căs uţă din pl ăc i prefabricate. N opţil e munceam
despre creşterea păsărilor. Da, vă spun adevărul! 7n tăcere ş i ru găciune. Aveam maş ini ş i împleteam
Altădată am mers la un profesor care preda apicultura. pulovere ş i veste, şi le vindeam. Cu economiile făcute
Profe~oru~ era din Kerkyra. Erau feluriti în clasă: băieţi, doream să z idim o mân ăstire .
fete, tmerr, bătrâni. Când s-a sfârş it lecţia, profesorul s-a
De asemenea, făceam ş i tămâi e. Tămâie foarte
apropiat ş i mi-a zis:
bună. Fabricată după reţetele mele, compoziţiil e mele,
. - Părinte, ştiţi ce-am înţeles? Că o să reuşiţi în
chrp excepţional în apicu ltură. din cincizec i de substante aromate. Cunoşteam tămâia
Zic: după mireas m ă, da·r şi după co ncentraţie. Umplusem

-Cum v-ati dat seama? un caiet întreg cu compozitiile pe care le făcusem. Un


V • V: am vă-::ut din felul în care aţi prrvrt, ati
-
caiet plin de reţete ale aromelor pentru tămâie.
urmarrt, ca s unteţr bun de apicultor. Veţi excela. Vă Aşezam un rând cu toate substanţele aromate pe care
veţi înţelege cu albinele, . le veţi vorbi şi ele vă vor le aveam. Vreo cincizeci de flacoane: rutinol, rinanol,
vorbi. rinalil ş.a. Lucru minunat: c unoşteam toate aceste
Îi zic: flacoane, cunoşteam mireasma şi concentraţia
- Aşa este. O să merg la stup, o să vorbesc cu fiecăr uia. Ştiam că, dacă d in acela trebuiau zece părţi,
albinele, o să le ascult, o să le Jnţeleg, o să înnebunesc elin acesta trebui au două, sau trei, sau una, şi făceam
după ele, dar o să "pierd" rasa şi cam ilafca! ni şte compoziţii foarte bune, rare. Le-am avut pe toate

106
107
scrise pe un cai et, precum v-am spus, dar mi I-au furat. -Taci, taci!
Ştiu cine 1-a furat, dar nu vreau să spun, nu se spune ... Peste puţin:
-Nu tine lingura bine.
Bre, săracul de mine, ce-am păţit! M-am uitat şi-am
Eram foarte simplu t.1c ut şi eu ca ei. Apoi nu ştiu ce-au mai pus, trebuia să
rrt:\nânc cu furculiţa.
Eram foarte simplu şi fără cunoaşterea celor Ei, sare cea mică:
lumeşti, a comportamentului care se cere în societate. -Nu tine bine furculita.
Nu cunoşteam prea mult despre modul de a te purta, O h, ce-am pătit! Vedeti cât de simplu eram .. .
căci crescusem la munte. Ceva, putin, dobândisem la
Pireu, dar ş i acolo mă îngrijisem singur de mine.
Mâncare îmi puneau fetele stă pânului, mâncam singur, Bastonul Sfântului Gherasim
dormeam în pod. Astfel că nu ştiam cum se tine la
masă furculita, li ngura ş i ce lelalte. Ascultaţ i , să vă zic La Tourkovou nia, unde locuiam, aşez area era
ceva. Eu nu mergeam unde eram invitat. Dar odată m-au le~.trte povârnită. Mă sculam dis de dimineată, plecam
chemat să citesc Paracli sul unei bolnave care lucra lo1 biseri că, la Sfântul Gherasim, şi mă întorceam seara.
lângă Policlini că , aproape de Primărie. O doamnă 1>r umul spre casa noastră era greu şi cobora abrupt.
foarte bună, credin cioasă. Până am ajuns acasă, până Intr-o dimineaţă am căzut şi mi-am rupt piciorul. Era
i-am citit, a trecut timpu l ş i au început să stă rui e: duminică dimineata, nu se luminase bine de z iuă, era
- Răm â n eti să m â n căm. linişte. Astfel au auzit gemetele mele nişte oameni, a~
-Nu, zic, nu pot. Trebuie să plec. ll'~it afară şi au chemat îndată salvarea. A vemt
Bărbatul doamnei zise: .,,,lvarea, m-au dus la spital. Ruptura era la gamba
- Îl socotim un semn de mare dispret, de vreme p1c iorului stâng. Oasele erau sfărâmate. Durerile er~u
ce eşti şi flămâ nd . O să ne necăjim, părinte. Fă-ne el.- neînd urat. Am ajuns la Pol iclinică, m-au coborât dtn
bucuria asta. Suntem şi cu fetita noastră. .. 11vare şi m-au aşezat pe un pat. Doctorii au hotărât
Aveau o fetită, erau căsătoriti de cu rând. Era c ..1 mi pună piciorul în ghips. Lumea aştepta să
fetită foarte bun ă . ltturghisesc. Au fost nevoiti să plece.
Deci, arr, primit. Am făcut rugăciunea, am După cincisprezece zile, fiind încă întins în pat,
binecuvântat masa şi am început să mâncăm. Văzându­ .un aruncat o privire către piciorul meu. Am văzut,
mă cum măn â n c, fetita zise: dPr i, prin harul lui Dumnezeu, că pi~iorul fus.ese pus
-Mam ă: nu tine bine lingura. o.tr :'lmb în ghips. Le-am cerut doctonlor să-m1 scoată
Iar ei: Hhipsul. Când a aflat, profesorul a zis râzând:

108 109
, . .. rvL ::,a-Ş I Vadă
de biserica lui, _ Ei, bre părinte, o să-ti iert eu păcatele, dar
acolo unde-şi are competenta, vrea să ne verifice pe 1111gă ale tale au să fie iertate şi ale m~le ..
noi? Am făcut treaba bine, am trecut piciorul pe la Îmi rupeau osul. Se sudase puţm ŞI ~ă durea de
raze. Ce vrea acum, să ne tot sâcâie? IH''>Uportat. Îmi strângeam buzele. ~n ~ele~~~ urm~ I-au
N-a dat nimeni nici o atentie. Eu aşteptam să-mi 111pt. M-au întins iarăşi la raze, au ~ ntms p1c1o~u l Ş I I-au
vadă piciorul. Ei - nimic. Când mi-au adus mâncarea la 1 ~t~Iat drept. Apoi mi-au pus dm nou gh1psul, cu
prânz am refuzat-o, zicând că cer să mă ducă la raze. lh'nţie, şi m-au trimis la pat. . .
Insist să se facă asta, căci oasele se vor suda strâmb şi Două-trei luni - nu-mi ammtesc bme - am
piciorul va rămâne aşa pentru totdeauna. Profesorul a t.îmas întins la pat. După acest răstimp m-au ridicat şi
trimis vorbă: 1111-au dat să ţin două cârje, ca să pot păşi . Eu nu le
-Să-ş i vadă de preoţia lui! Piciorul este bine. "oiam. Îmi zice profesorul: . .
A venit seara. Mi-au adus mâncarea, dar iarăşi • Să le iei, să te poţi ridica, fi indcă te-a 1stov1t
n-am mâncat, stă ruind să-m i vadă piciorul. În cealaltă ~t•pausul. . . A
zi, de dimineaţă, a venit profesorul şi a zis mânios: N-am ţinut mult câqele, căCI am mceput să mă
-Ce-i asta, bre părinte? Ce ne tot sâcâi aici? ,,,răsc singur. Mă temeam de cârje, nu cumva să mă
Până la urmă m-a u coborât la.raze. Au văzut că, nl>işnu iesc cu ele şi apoi să nu le mai pot l ăsa.
într-adevăr, picioru l fusese pus strâmb, şi deja Atunci profesorul mi-a spus:
începuseră oasele să se sudeze. Profesorul şi-a pus -Să te îngrijeşti să cumperi un baston.
ochelarii. . - Nu, îi zic, nu-l vreau.
- Bre părinte, zice, eşti foarte păcătos. Acum - Eşti preot, îmi zice, şi eşti neascultător? Să
mi-am dat şi eu seama. O să vezi ce-o să tragi acum! ,,.,culţi, altfel cazi şi-ti rupi toate oasele. ..
Trebuie să-ţi rupem piciorul şi să-I punem din nou Am fost nevoit atunci să-i spun suron1 mele:
bine. -Să-mi cumpăraţi un baston. Suntem săraci , dar
Au început să lovească cu putere gh ipsul, ca să trPbuie să-mi cumpăraţi un baston. Să pot arunca astea,
se spargă. Eu nu zicea m nimic, îmi făceam smerita mea r ~ci mă strâmtorează .
rugăciune. Era ora unsprezece dimineata şi am coborât în
- A, acuma nu vorbeşti, îmi zice. Dar acuma o c 3rje la biserica spitalului. Sora mea s-a pregătit îndată
să-ti iert eu păcate l e. -,:\ meargă pe strada Eolou, ca să cumpere Aun ba.ston.
La un moment dat au tras, au scos ghipsul. Mă C:lnd să plece, o doamnă cu un baston în mană a mtrat
::lurea tare. Doi doctori m ă trăgeau de picior, iar 111 biserică.
)rofesorul, cu podul palmei, mă lovea peste gambă cu -Sfântul Gherasim e aici?
>utere, ca să rupă oasele.

10 1 11
- Da, cop ilul meu, aici este, i-a zis bătrâna care Vin, îmi zice, din cartieru l Prombona, din Pati sia.
îngrijea biserica. '\colo locuiesc. Acolo l-am văz ut pe Sfântul în vis.
-Ş i unde e icoana Sfântului? . l-am mulţumit. Am luat bastonul şi l-am folosit
- Uite-o, a răs pun s, şi i-a a rătat-o. lllclată, după ce mai întâi am aruncat cârjele. Am numit
Atunci acea doa mnă necunoscută a căz ut în faţa .u·est baston "al Sfântului Gherasim", şi l-am îndrăgit
icoanei Sfântului ş i, cu lacrimi, i-a spus tare - că am tnult. Am g rijă să nu-l pierd. Dar este ş i făcător de
auzit ş i noi: ttllnun i: dacă pe ci neva îl doare ceva din tru p, îl lovesc
- Sfinte al meu, eu nu te cunoşteam. Nici nu putin cu bastonul ş i se face bine. Cu adevărat, este
auzisem vreodată de tine. Nici de numele tău nu 1.1< ător de minuni. Ce lucru! Sfântul să se îngrij ească de
auzisem, şi totuşi m-ai cinstit şi m-ai cercetat şi mi-ai tnine, cel mai mic! S-a a rătat viu doamnei, care nu
cerut bastonul pe care l-am cumpărat de la Ierusalim, 1111ise nici de Sfântul Gherasim, nici de mine. Tare
ca să îl aduc la casa ta. Ş i uite, sfinte al meu, l-am adus. 1111nunate lucruri mai fac s fin ţii ... Pentru aceasta trebuie
Mi-ai spus: "Vreau să-m i aduci bastonul mâine "' i ci nstim. Ş i eu mă închin Sfântu lui Gherasim, care
dimineaţă!" Eu nu ştiam unde te afli şi, întrebând, am .... te sprijinul celor bolnavi, prin sfintenia ş i haru l să u.
aflat ş i te-am găsit.
Eu cu sora mea ş i cu paraclisera stăteam în
străn i , lângă pangar. S-a apropiat ş i ne-a zis: ,, Plouă
peste cei drepţi şi
- Ce lucru e acesta? De ce mi-a cerut Sfântul peste cei nedrepţi"
bastonul? De ce-l vrea?
Ş i paracl isera i-a spus: La bi serica Sfântului Gherasim, la Po l iclinică,
-Ascultă să vezi de ce vrea Sfântul bastonul. Nu vc•neau mul ţi închinăto ri să aprindă o lumânare. Unii
are nevoie el însuşi de baston, dar Sfântul îl are ş i pe t.îmâneau pentru spovedanie, unii luau numai
slujitorul său, pe părintele pe care-I vezi aici. Şi-a rupt l11necuvântare, în vreme ce alţii aprindeau o lumânare,
piciorul şi a suferi t luni de zile, în să astăzi s-a rid icat şi 1·11 făceau cruce ş i pleca u. Veneau tot fe lul de oameni-
doctorii i-au spus să poarte baston. Ş i uite, sora lui era lt.,rbaţi, femei, m1c1, mari, cu ltivaţi, simpli . În
pregătită să plece pe strada Eolou, să-i cumpere llltprejurimile Omoniei locuiau oameni de toate
baston ul. Hai, ia bastonul de la Sfântul şi adu-1 aici, la • .1tegoriile.
slujitorul lui. Mai demult obi şnuia m ca la praznicul Botezului
Mişcată, doamna mi-a adus bastonul şi mi-a 1>nmn ului să sfi nţim case le. Vreme de câţiva ani am
să rutat mâna. IIIPrS şi eu cu botezul. Băteam la u ş il e apartamentelor,
- Luati-1, pă ri ntele meu, şi iertati-mi păcatele. 1111i deschideau şi intram cântând: ,Jn Iordan
L-am cumpărat la Ierusalim. E de la Sfântul Mormânt.

112 113
botezându-te Tu, Doamne ... " 14 • Mergând pe str -La mulţi ani, copi ii mei! Dumn~zeu n~ i~beşte
Mezonos, văd o poartă de fier. Deschid, intru în curtue 1"' toti. Este foarte bun şi plouă p~ste cel drepti ŞI p~ste
plină de mandarini, portocal i, l ămâ i , şi inaintez spre •• , nedrepti (Matei 5, 45). Toţi Il ~vem ca Tat~ şr de
scară exteri oară. Am urcat, am bătut la uşă şi a apărut o 1••\1 <;e îngrijeşte Dumnezeu. Numar să ne s.ârgUJ~ să-L
doamnă. După ce mi-a deschis, eu am început ca dt ' unoaştem, să-L iubim şi să ne fa~~m mar buni. Să-L
obicei: "În Iordan botezându-te Tu, Doamne ... ". M nrbi\i şi 0 să vedeţi ce feri~ite o să flt1. în
oprit brusc. Între timp, din dreapta şi din stânga holulul Priveau nedumente. Ceva au primit
au ieşit, din camere, fete tinere. "Am inteles, am , ,rnanele lor sufletele. . A •

nimerit într-un bordel", mi-am zis întru sine-mi. Femeia - M-am bucurat, le-am zrs la sfarşrt, că m-a
a ieşit în fată, ca să mă oprească. "'vrednicit Dumnezeu să vin astăzi şi să vă botez. La
- Să plecati, mi-a spus. Ele nu pot să sărute rnulţi anii . .
crucea . Sărut eu crucea şi plecati, vă rog. - La multi ani! au spus şr ele, şr am plecat.
Eu am luat o înfătişare serioasă şi dojenitoare, şi
i-am zis:
- Nu pot să plec! Eu sunt preot, nu pot să pleci Rugăciunea aceasta a fost
Am venit aici să botez. foarte înălţătoare
- Da, dar nu se cade să sărute ele crucea.
- Nu ş tim dacă se cade să să rute ele sau tu Câteodată în afară de Bobotează, mă chemau
crucea. Căci, dacă mă întreabă Dumnezeu şi-mi cere .,,, fac sfeştani e ~e la case, cu diferite prilejuri. Odată
să-I spun cine-i vrednic să sărute crucea, tu sau ele, aş rni s-au întâmplat acestea:
putea să zic că ele sunt vredn ice, iar nu tu, căci Era pe vremea ocupaţiei, iar eu eram ~~
sufletele lor sunt mai bune decât al tău. Policlinică. A venit un oarecare reprezentant al Crucu
În acea clipă s-a înroşit putin. Îi zic deci: Roşii ca să mă ia să facem sfeştani e.. .
- Lasă fetele să sărute crucea. - A îi zic trebuie să îl luatr pe pănntele de la
Le-am făcut semn să se apropie. Am cântat mai ",fântul C;nstanti~ - aceea era parohia lui. .
melodios decât la început "În Iordan botezându-te Tu, - Nu zice mergeţi dumneavoastră. Exrstă o
Doamne ... ", căci mă bucuram înlăuntrul meu că pricină anu~e şi , ~reti-nu vreţi, o să mergeţi pe strada
Dumnezeu a iconomisit aşa lucrurile încât să merg ş i la \ Septembrie! .
aceste suflete. - Iar eu, sărmanul, l-am urmat, luâ~d cu mme
Au să rutat toate crucea. Erau îngrijite, îmbrăcate culionul şi rasa cea bună. Când . am .aJuns, m-a~
în fuste colorate. Le-am zis: . dutl Mă aflam în fata unei lumr cu lttvate, domnt,
pter . l d fi f
doamne, rectorul Universităţii, care pre a 'oso ta -
14
Troparul Praznicului Botezului Domnului.
11 r;
114
Veis mi se pare că se numea. Îndată ce am intrat, m-am l1n1ecuvântat ş i le-am zis: "Bună ziua, copii!" Şi erau
prezentat curajos, salutându-i. Dar carte nu luasem, iar profesori la Universitate!
eu, cum eram prost... - Rugăciunea aceasta a fost foarte înălţătoare, a
-Să facem sfeştania, le-am spus. •.pus domnul rector, am fost foarte mulţumit. M-a
Mă apucase tremuratul văzându-i binP ltucurat sfeştan i a; le-ai spus pe toate aşa de bine, şi din
îmbrăcaţi, cu platourile pline cu deserturi, şi asta în 111inte! Eşti teolog? Ai făcut în să o greşeală la
vreme de ocupaţie. 1 vanghel ie: ai spus să se facă sănătos, dar este se
Mi-am pus rasa, cu lionul, am luat crucea. Am
/.1cea.
început sfeştania fără carte, am prins îndrăzneală şi le
-Vă mulţumesc, îi zic. Nu sunt cărturar.
rosteam pe toate limpede, cuvânt cu cuvânt. Încet-încet
Această Evanghel ie se citeşte în Duminica
am început să zic mai bine, dar priveam numai în
•, l ;ibănogului, când prăznuim minunea l egată de
lighean.
,1< esta. Evanghelia spune aşa:
"Pace tuturor!" "Capetele voastre Domnului s~
În vremea aceea S-a suit Iisus la Ierusalim, iar În
le plecaţi." "Pleacă, Doamne, urechea Ta şi ne auzi pe
noi Tu, Cel ce ai primit a Te boteza în Iordan şi ai /r•rusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare care se
sfinţit apele; ş i ne binecuvântează pe noi pe toţi, care numea pe evreieşte Vitezda, având cinci pridvoare. În
prin plecarea capului nostru arătăm semnul supunerii. .westea zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi,
Şi ne învredniceşte a ne umple de sfinţenia Ta prin uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un Înger al
gustarea şi stropirea cu apa aceasta. Şi să ne fie nouă, f)o mnului se cobora la vreme În scăldătoare şi tulbura
Doamne, spre sănătatea sufletului şi a trupului. Că Tu .tpa, şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea
eşti sfinţirea sufletelor şi a trupurilor noastre, şi Ţie •..1nătos, de orice boală era ţinut (Ioan 5, 1-3).
slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Vă amintesc şi condacu l zilei, care zice:
Celui fără de început al Tău Părinte, şi Preasfântului şi "Ridică, Doamne, cu dumnezeiescul Tău ajutor,
Bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh ... " sufletul meu cel slăbănogit
Când am i sprăvit sfeştania nu m-am dus să-i prin tot felul de păcate şi prin fapte netrebnice,
stropesc cu aghiazmă - mulţi nu doresc asta - ci am precum odinioară ai ridicat pe slăbănogul;
luat crucea în mână şi i-am aşteptat să vină. Cel dintâi ca mântuit fiind să strig Ţie:
a venit ministrul, apoi ceilalţi. l-am şi binecuvântat: Slavă puterii Tale, Hristoase, Tndurate!"
"Dumnezeu să binecuvânteze, să lumineze, să dea Este bine să ne aducem aminte de acest condac
putere". Aveam în să neîncetat simtământul că sunt ~1 să-I spunem ca rugăciune.
prost. Înainte de a pleca am făcut o cruce în aer, i-am

116 117
Îl vedeam pe Hristos Ce face iubirea şi
foarte viu pronia lui Dumnezeu

[a biserică, înţeleg ad ică la Sfântul Gherasim Anii de după război au fost foarte gre1, 1ar
eram foarte mişcat. Ascultam Evanghelia şi era:~ ,,,tmenii se luptau să trăiască. Eu, precum v-am spus,
mişcat. "'"Pătimeain asta pentru că 11 vedeam" icoana 1 pe l'r.lm în acea vreme la Policlinică. Îmi amintesc multe
Hristos lnsu şi. 111lâ mplări de atunci. Ascultaţi una dintre ele.
Într-o zi, în Vinerea Mare, mă aflam la slujbă. Efi avea şaptesprezece ani şi vara locuia cu
Biserica era plină de lume. Ce-am păţit! Citeam p.'lrinţii şi fratele ei la Boghiati. Aveau şi livadă, şi
Evanghelia şi, când am ajuns la Eli, Eli, lama g1~d ină de legume, ş i vindeau ceea ce scoteau din ele.
sabahtani? adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, l11tr-o seară mama a trimis-o pe Efi la un magazin,
pentru ce M-ai părăsit? (Matei 24, 46), n-am putut să .tproape de ei, să cumpere gaz pentru lampă. Gândiţi-vă
mai sfârşesc. N-am mai spus pentru ce M-ai părăsit? ','\ atunci nu aveau curent. Înto rcându-se acasă, Efi a
Am fost .cuprins de o cutremurare sfântă. Mi s-a tăiat tnlâlnit un băiat, coleg de-al ei. Vorbeau despre lecţii.
glasul. Dinaintea mea aveam întreaga scenă tragică. ) e opriseră însă în spatele unui camion ş i, trecând
Am văzut faţa aceea. Am auzit acel glas. Îl vedeam pe !ratele ei pe acolo, i-a văzut şi s-a smintit, bănuind-o de
Hristos foarte viu. viclenie, ş i a pârât-o mamei.
· . ~u~ea aşte~ta. Eu - nimi~; îmi era cu neputinţă - Efi ne face de ruşine, a zis, stă la taclale în
să contrnur. Am lasat Evanghelia pe analog ş i m-am drum cu un băi a t.
întors în Sfântul Altar. Mi-am făcut · cruce am sărutat Când Efi a ajuns acasă, mama a certat-o mult şi
Sfâ~ta Masă. Am aşezat în mintea mea ;ltă imagine, ,, ş i bătut-o. Principiile erau foarte aspre atunci. Efi s-a
ma1 frumoasă. Adică nu mai frumoasă. Mai frumoasă .tmărât mult. S-a răzvrătit pentru nedreptatea şi
decât aceea nu exista, dar mi-a venit în minte Învierea. bănu ielile fratelui ei.
":1-am l.iniştit îndată. Apo i am ieşit în Uşile Împărăteşti În ziua următoare s-a întors acasă şi tatăl, care
ŞI am ZIS:
lipsise. El s-a purtat însă diferit, cu înţelegere adică, şi
- Iertati-mă, copiii mei, m-am lăsat purtat. .. cu bunătate.
Am citit Evanghelia de la început. - Eu aşa ceva nu cred, i-a spus. Hai să udăm
. Au plâns atunci toţi cei·din biserică dar n-a fost grădina. Tu stai acolo şi, când vezi că s-a udat un rând,
bine. Fiecare poate să gândească ce vrea. Nu e bine să 7mi spui, iar eu mut apa la următorul.
ne lăsăm aşa, trebuie să ne stăpânim. Aşa au făcut. Efi, însă, nu dormise toată
noaptea. Necazul şi nedreptatea o înăbuşea u.
118
119
Deznădăjduită, a hotărât să-ş i pună capăt vietii. Când a Însă, când au ajuns la locul unde trebuia să
plecat deci cu tatăl în g răd ină, ş i -a făcut un plan: să ia aştep te preotul, nu era nimeni.
o substanţă toxică pentru stropit grăd ina şi seara, după Pentru multă vreme Efi n-a putut să-şi explice
udat, să o bea şi să moară. Se gândea: "O să văd toate câte se întâm plase ră în acea seară. Nu -ş i putea
atunci, or să mă iubească?" A luat deci acea s u bstanţă, C'Xplica aparitia preotului. Îşi dorea să-I întâlnească . Îi
a pus-o în buzunar şi aştepta să se însereze, să o poată o,alvase viata.
lua. Ceasul cel greu n-a întârziat să vină. Fără grijă, În fiecare iarnă întreaga familie cobora în
tatăl i-a spus:
Athena. Efi mergea de multe ori la naşa ei, care era
-Mergi la capătul grădinii şi înch ide apa.
roarte credincioasă, şi rămânea multă vreme lângă ea.
S-a dus repede. Nu o vedea nimeni, era si ngură.
Naşa ei ob i şnu i a să primească ş i să găzduiască în casa
Tată l era destul de departe. Tremurând, a băgat mâna
Pi teo logi, preoti, monahi. Odată, deci, când Efi era la
în buzunar. În acea clipă a auzit paşi. N-a apucat să se
naşa ei, aceasta avea pe cineva în vizită, în sa lon. Efi
mişte, şi în fata ei a apărut un preot necunoscut. A
salutat-o şi i-a zis: nu ştia cine este. La un moment dat naşa a intrat în
- Efi, ştii cât de frumos este raiul!. .. Lumină, bucătărie şi i-a zis Efei:
bucurie, fericire. Hristos este în întregime lumină, şi - Efi, pregăteşte du l ceaţă şi cafea pentru oaspete,
răspândeşte bucu rie ş i fericire tuturor. Ne aşteaptă în ~ i adu-le în salon.
cealaltă viaţă, să ne dăruiască raiu l. Există însă şi iadul, Efi le-a pregătit. A întârziat însă putin ş i, când
care este întreg întuneric, tristete, necaz, chin, Pra gata să le du că, a venit naşa, care i-a spus:
amă răci une. Dacă iei ce ai în buzunar, o să mergi în - Nu tava asta. Pune-o pe cea de argint, căci
iad. Arunc-o de îndată, ca să nu pierdem frumuseţea olvem un oaspete de seamă.
raiului. Efi s-a întors la bucătărie, a schimbat tava ş i a
La început Efi s-a pierdut, dar peste puţin timp mers în salon. Dar, ce să vadă! În fata ei era acel preot
ş i-a revenit şi, după ce a aruncat, fără să-şi dea seama, pe care îl văzuse în acea seară grea, la ei în grădină.
ce avea, a zis: -Sunt părintele Porfirie, i-am zis zâmbind.
-Aşteptaţi puţin să-I chem şi pe tata, să vă vadă. Aşa ne-am cunoscut şi, de atunci, su ntem buni
A alergat prin grădină, rătăci ndu-se printre prieteni. Efi are acum o familie cu mulţi copii. A
cocen ii de porumb. În cele din urmă 1-a găsit pe tata şi l>inecuvântat-o Dumnezeu. Vedeti ce căi poate
i-a spus:
rneşteşugi Dumnezeu, când vrea să mântuiască un om?
- Tată, hai repede să vezi un preot care a venit
la capătu l grădinii noastre!

120 121
În Kallisia,
la Sfântul Nicolae
(1955-1979)

"Câte o mare durere, sau vreo problemă,


Îi silea să străbată drumul nepietruit către
Sfântul Nicolae."

Ne-am aşezat, pentru mai bine


de douăzeci de ani,
În pustie

Dumnezeu mi-a împlinit dorinta de a lucra la


un aşeză m ânt: am lucrat treizeci şi trei d e ani la
Po liclinică. Aveam, în să, în l ău ntru l meu ş i o a l tă
dori ntă adân că: să găsesc o proprietate şi să înalt o
mânăsti re. Căutând, am aflat biserica Sfântului Nicolae,
Tn Kall isia, metoc al Sfintei Mânăsti ri Pendeli.
Cu harul lui Dumnezeu am aj uns într-o bu n ă zi
.lColo. Bisericuta se vedea de departe. Am ajuns, am
intrat în ă untru . Era veche, cu puţine icoane, şi insufla o
dtmosfe ră d e st răpun gere. Afară erau câteva chil iute
~l fumate. Î ntre timp s-a înse rat. Eram si ngur, nu mă
puteam î ntoarce în Athena. M-am culcat în biseri că.
Peste p uţi nă vreme am auz it o lovitură î n zidul de
deasupra capu lui meu. Acolo era agăţată icoana

123
Sfântului Nicolae. Lovitura era din i coană. Am simtit 1l ''" ll ' ll, şi o spun şi acum: "Să munceşti până la moa~te,
Sfântul vrea să mă statornicesc acolo. 1 .. trăieşti ca şi când ai fi pe patul de moarte". Adr că
Am mers, i-am adus pe părintii mei, pe sor,1 t nouăzeci de ani şi să plantezi nuci, smochini şi
. 11

pe nepoata mea. Eu, ca ş i că lugăr ce eram, mi-am d.tl "' .lini. Cum să nu-ti tresalte inima în ceasul în ca re îi
seama că monahii care rămân singuri în "lume" , I'IIIIIPzil Dacă trece cineva şi te vede ostenindu-te, să
pierd. Acolo am avut lini şte. Trăiam frumos, chiar d,11 1 .. ,,"
11 ,\: " Nef ene~tu .
în conditii primitive. Ne-am aşezat, pentru mai bine d Ca să păzim copacii de boli, îi stropeam cu
douăzeci de ani, în pustie. Atunci era cu adev~r.lt 1''" roasă şi piatră v~nătă. Căram în spate de la Pendel~
pustie. Tot p ă m â ntul dimprejurul Sfântului Nicolae <•r• u 11 cu puieti. li îngrijeam mult. Foloseam şr
plantat cu pini mai bătrâni sau mai tineri, cu platani, tu "'"ncitori, căci nu aveam mult timp; lucram încă la
arbuşti din loc în loc, cu c imbri şo r ca re-şi răspândt­ I'••IH linică şi datoria mea era să fiu la Sfântul Gherasim
buna mireas mă, cu ciclamen ce se ivea printr 11, de dimineată, aşa că plecam spre Athena de cu
crăpăturile stâncilor, anemone ş i alte flori sălbatice, in 1 .u;\. Însă, atunci câ nd venea cineva să stăm de vorbă
functie de anotimp. Era foarte frumos, un adevărat r111 1 111~ tinea până târziu, plecam şi la miezul noptii de la
Acolo voiam eu să zidesc mânăstirea, dar Dumnez(•U ,1,\ntul Nicolae.
n-a îngăduit. Apă pentru grădină aveam din belşug la Sfântul
Sfântul Nico lae nu e departe de Pendeli, d,Jr lll< olae. jos, într-o văi oagă plină de platani, era un
atunci nu exi sta drum. Trebuia să mergi pe jos sau cu t·vor; am pus acolo o pompă care împingea apa sus,
măgăru ş ul vreme de un ceas pe un drum greu dt~ 1" ' deal, şi acolo am făcut un bazin. Apa era potabilă,
străbătut, ş i în că vreo douăzeci de minute pe o lttiiPînţeles. Vara, fiindcă voiam puţină apă rece, iar
cărărui e folos ită de capre, pentru a ajunge la Sfântul u olo nu aveam frigider, foloseam un ulcior mare, cu
Nicolae, care era înăltat pe un deluşor stâncos. Încet· H· 1 lung, pe care îl adusesem din Eghina şi care tinea
încet am deschis ş i un drumeag, ca să putem să ne ·'1'·' rece. A

mişcăm ş i să că răm cele necesare traiulu i, ce nu Făceam şi comert cu pui de găină. lnchiriasem
puteam scoate din grădin a noa stră. " proprietate a Mânăstirii Pendeli, vi zavi de
Mi-a plăcut grădina. Am c umpărat ş i un c >l>servatorul astronomic, şi am pus acolo vreo mie de
tractoraş, ca să se facă treaba cât mai bine cu putintă. \• ini. Nu puteam avea mai multe, căci terenul era mic.
Grădina avea de toate: roşii, vinete, dovleci, ceapă, ltni pusesem în minte să înalt o mânăstire, precum
usturoi ş.a. Marea mea iubire erau copacii. Mă \ .1m spus, şi căutam căi de a strânge bani.
bucuram văzându- i. Am plantat patru sute de copaci: La Kalli sia eram izolaţi , de aceea am fi vrut să
nuci, corcoduşi, peri, meri, caiş i, migdali, alun i, rodii. .~ ..rultăm la vreun post de radio o slujbă sau
Aveam mare dor de muncă. Pentru aceasta spuneam 1>umnezeiasca Liturghi e, vremea, ştiri l e, să aflăm ce se

12 4 125
petrece în lume - ca să ne rugăm. Aşa m-am hotărât şi - Da, îmi zice.
a.m făcut eu un aparat de radio, inventia mea. Am put - Şi te apucă o tri steţe, care-ş i face lucrarea ei.
Ş I o ~nt.enă într-un pin, la cincisprezece metri înălţimt-, c liră, la început te apucă sufocarea, apoi îţi vine
am 1~tms un cablu între zidul biserici i şi un p:lr 111tlistarea şi nu poti să te mai mişti . Te mi şti , poti să şi
să lbat1c. Acest aparat de radio improvizat nu av('ct , n, dar l ăuntri c trăieşti această stare.
buton ca să-I închizi. Functiona douăzeci şi patru df' - Da, m-a încredintat.
ore fără întrerupere, dar îl reglasem să se audă încet, Cd Deci, i le-a m zug răvit pe toate aşa de frumos! Ea
să nu ne deranjeze.
"'·'bucuroasă. Apo i i-am pus din nou mâna la gât.
Când nu era nevoie de mine la Sfântul - Să nu socoteşti că ai ceva. Acum nu ai nimic
Gherasim, liturghiseam la Sfântul Nicolae. Încet-încet
din toate astea.
au început să vină şi aici oameni la slujbă sau la
Mâna o aveam tot acolo şi deodată i-am zis:
spovedanie. Cu toţii am devenit o mare familie fam ilia
Kall isi ei. ' - Uite, au plecat toate!
Căci văzusem; gâtui ei nu avea nimic.
Mi-a zis:
Îl slăveau pe Dumnezeu - Mi s-a dus totul şi simt o bucurie lăuntrică.
pentru minune Apoi îi spun:
- Îngenunchează.
Veneau oamenii. Câte o durere mare, sau vreo A îngenuncheat, i-am pus o mână pe gât şi una
problemă, îi silea să străbată drumul nepietruit către 1.1 ceafă, am început cu "Doamne lisuse Hristoase,
Sfântul Nicolae. mi lui eşte-mă", ş i am continuat cu puţină tăcere. Apoi,
. A.stfel: într-o zi a venit o doamnă, cu sotul .1şa cum era îngenuncheată, a stri gat "Ah!" de uşurare .
dâ~s~1 ŞI . ce1 ~atru copii. Oameni tineri, căsătoriti de - Bine, mergi, mergi, ridică-te, i-am zis, căci
putm~ an1. La mceput nu voiau copii; după aceea s-au .1cum aşteaptă ş i a lţii .
~otărat.: "Să _facem". Şi au avut la o naştere doi copii, Mi-a să rutat mâna ş i a plecat. S-a dus ceva mai
1ar ~a1. apo1 altă naştere, cu alti doi copii, şi aşa au departe şi i-a răscolit pe toţi. Şi bărbatul ei era pe
doband1t patru. Această familie, deci, venise la mine. de-a-ntregul numai bucurie. L-au slăvit pe Dumnezeu
Tânăra, în vârstă de treizeci de ani, mi-a zis: pentru minun e.
: Părinte, sufăr foarte tare, nu sunt bine.
. 1~ _timp ce-mi vorbea, eu o priveam cu luare
ammte ŞI 1-am pus mâna la baza gâtului.
-Ai ci, i-am spus, simti o strângere aşa şi aşa.

126 127
Într-o zi un comandant de vapor m-a dus î1
Să vedeţi ce durere t ltnpos, pe ţărm. Am mers pe dig, şi acolo era cinev.
au unii oameni! '"' pescuia. Îi zic comandantului:
- Du-te să-m i aduci un peşte din cei pe care i-<
Altădată au venit de la Xilokastro părinţii lui 1''•' uit acel om.
Kostas. Să vedeţi ce durere au unii oameni! Aceşti• Pescarul, însă, a răspuns:
erau oameni buni, dar amândoi copi ii, Kostas ş i Mari,, - Coşul e gol. De azi dimineaţă mă străduiesc,
au devenit adepţi fanatici ai indianului Sai Baba. KostJI lu n-am făcut nimic. Mergeţi, lăsaţi-mă în pace ...
era student la medicină. A plecat împreună cu sora sa Îi zic:
de acasă în ajun de Paşti. În ceasul plecării, tatăl i-a 71 -Aruncă undiţa în mare.
fetei sale: - Plecaţi! ne-a zis necăjit.
- Bună Înviere, Maria mea! Am plecat. În acea clipă, aruncând undiţa în
- Învierea a venit, tată, dar lumea nu a cunoscut-o tllll', pescarul a simţit că a prins ceva. A tras, şi în
i-a răs puns ea. !lttl tl~ se zbătea un peşte mare. Ne-a strigat:
Înainte, părinţii le dădeau mereu bani. Acum dU - Nu plecaţi! Veniţi, nu plecaţi. Am prins un
încetat, căc i copiii îi foloseau acum pentru ..
dumnezeul lor. Kostas a mers la Thesalonic să fa<~ Comandantul a sp us:
p~opagan.?ă,. şi ~a fost ş.i ~ătut acolo. A mers să atrag~ - Şti u, părinte, de ce s-a întâmplat asta. S-a
nt şte cop11, a1 caror pănnţ1 I-au prins şi I-au lovit. ltt1.1rnplat pentru a crede eu în dumneavoastră, care
Aşadar, aceşti oameni buni mi-au adus un tllliCţi al lui Dumnezeu, şi ca să creadă şi pescarul.
periodic, şi urmau să-mi ad ucă şi altele. Pe copert3 1' 11:\ acum am crezut în noul hristos, în Sai Baba.
avea o fotografie a lui Sai Baba. Acesta întocmise o ' 11111 cred în Cel adevărat.
nouă religie; el era noul hristos, care venise în lume sa
o mântuiască, să o că lăuzească la adevăr. Se spunea ca
este "noul dumnezeu". Sai Baba trăieşte acum, este Rămâneam ceasuri Întregi
însurat şi are ş i doi copii. În partea de jos a fotografiei în lumina dumnezeiască ...
se v~deau mulţi tineri care îl urmau, mulţi dintre ei cu
stud11. Cum au mers acolo aceşti copii cultivaţi? La o La Sfântul Nicolae, în Kallisia, cele mai multe
altă pagină, în altă fotografie, îi sărută picioarele. '''"')uri le dăruiam spovedaniei. Exista, fireşte, ş i mult
"Celălalt Hristos - adică Cel adevărat- a trecut", li se llttlp pentru rugăci un e, mai ales seara. O să vă
spune. Altă eră. Toate se schi mbă. Seamănă cu un 1111vestesc ş i o întâmplare l egată de asta.
basm. S-ar putea ca Sai Baba să fie nebun. Se spune că Odată - era seară - m-am înţeles cu sora mea să
a adunat şi mulţi bani. ttll'rgem împreună în bi se rică, la Sfântul Nicolae, să ne
Să vă spun şi altă întâmplare, care are o legătură 111g:lm. Am zis să mâncăm mai întâi, să se liniştească
cu asta. "'li, apoi ne-am sculat ş i am mers pe ascuns în
ltl 't <'rică. Am închis uşa. Am început rugăciunea,
128 129
"Doamne !isuse ... ". După puţin timp ne-a inundat o
lumină, o lumină dumnezeiască. Am continuat ni
"Doamne !isuse ... " şi simteam o bucurie de negrăit
Am rămas ceasuri întregi în lumina dumnezeiască, care
încet-încet a plecat; am continuat cu "Doamne lisuse
Hristoase, miluieşte-mă", apoi ne-am întors la chilie Mi Iesi
Mama era trează şi ne aştepta. Îndată ce am deschis Mănăstirea Schimbării la Fată a Domnului
uşa, a zis:
(1979-1991)
- Unde-ati fost? De-asta m-ati pus să mă culd
Ati socotit că nu v-am văzut? V-am văzut de la geam
Am văz ut tot. Am văzut o lumină care a coborât din
cer ş i a intrat în biseri că. M-am uitat ş i am plâns. Uite, \ s fi vrut ca mânăstirea să fie centrul fa care să caute
ochii mei sunt plini de lacrimi. ' adăpost oamenii îndurerati şi necăjiţi, şi să afle
Bătrâna era necăjită. Deşi uşa era închisă, a mângâiere, întărire şi tămăduire."
văzut lumina care se revărsase în biserică.
Altădată, pe când locuiam în Pendeli - era o
sărbătoare mare, Crăciunu l sau Paştile, nu-mi mai aduc Aveam dorinţa lăuntrică de
aminte- bătrâna s-a sculat ş i a zis: a înălţa o mânăstire
- Mă duc la Sfântul Nicolae, că sunt candelele
stinse, aşa simt.
O oră ş i jumătate de mers pe jos, o oră şi Visul meu mai vechi, precum v-am spus, era să
jumătate ca să se întoarcă. S-a dus şi a găs it bi serica malt o mânăstire. Să fie un atelier duhovnicesc unde să
plină de lumină, iar toate cande lele erau aprinse. -,e sfintească şi să se cultive sufletele, şi să se slăvească
necontenit numele lui Dumnezeu. Aş fi vrut ca
mânăsti rea să fie centrul la care să caute adăpost
oamenii îndurerati şi necăjiti, şi să afle mângâiere,
întărire şi tămăduire .
Ani de zile, deci, pe când locuiam la
Tourkovounia împreună cu sora şi nepoata mea,
aveam maşini şi lucram. Da, împleteam flanele. Banii îi
adunam pentru acest scop. Făceam mare economie la
mâncare, la haine, la toate. Astfel, primele proprietăţi
aşa le-am cumpărat, cu banii ăştia. Mai apoi, au

131
130
început să dea şi creştinii care au pretuit această h.lte soarele, aşa încât iarna să nu fie camere fără
lucrare, ajutând şi cu bani şi cu muncă personală. lumină. Luni de zile am mers şi am urmărit soare!e la
Ani de zile am căutat să găsesc un loc potrivit.
1 :\sărit, la miezul zilei, la apus, aşa încât construcţia să
Niciodată n-am recurs la intermediari pentru • 1 ibă în cel mai desăvârşit chip, lumină de la soare,
proprietăti. M-am dus în multe locuri. Voiam să fie mce~ând cu răsăritul şi până la ultima rază înainte de
adăpostit de vânturi, dar să fie şi o privelişte frumoasă. , 1pus. Toate acestea erau favorabile, aşa că am în~eput
Mă rugam, după obicei, ca să mă călăuzească demersurile pentru acte. Am cumpărat terenul ŞI am
Domnul. Voiam să mă încredinteze harul lui tnceput lucrările.
Dumnezeu pentru asta. Ziceam neîncetat rugăciunea
"Doamne lisuse ... ". În ce le din urmă, Dumnezeu ne-a
înştiintat despre locu l din Milesi, sus pe deal, ca să M-am aplecat şi am băut
zid im acolo mânăstirea. Un cioban mi-a spus că locul apă ... cu mintea
se numeşte "Sfânta-Mântuitorul". Mi-a pl ăcut acest loc.
Am întrebat dacă e de vânzare. Am început săpăturile şi zidirea fără apă. Nu a
-Da, mi-a zis, eal lui Baloka din Mi Iesi; terenul fost deloc u şor. Am con struit un bazin mare, de şase
e trecut pe numele fetelor lui, Elena ş i Spiridoula. Cu -,ute patruzeci de metri cubi, şi îl umpleam c~ a~ă de
ele trebuie să stai de vo rbă. ploaie. Cu toate astea, apa nu ne ajungea. Ctno-şase
M-am dus lângă acea proprietate şi m-am rugat. .mi am cumpărat din Kifisia. Dădeam în fiecare an
Doream să aflu dacă are apă. Am "văzut" că avea apă, mulţi bani pentru apă. Plantasem copaci şi îi udam cu
şi încă foarte bună. Asta m-a mulţumit mult. Dar am , 1 pă de cumpărat. Trebuia, deci, să săpăm după ~pa P~
"văzut" că era la mare adâncime şi m-am gândit: "Cum care o "văzusem" . Era nevoie, însă, de mulţ1 bant,
să fie scoasă apa asta?" Am "văzut" ş i în alte locuri apă; fiindcă era la mare adâncime şi trebuia găsit omul
era aceeaşi. M ai jos, la un kilometru şi jumătate de potrivit pentru asta. Problema mă frăm~nta. Trebui ~ să
vârful dealului, apa nu era la aşa de mare adâncime. -,e găsească solutia, şi Dumnezeu a găs1t-o. Ascultati ce
Aşa că m-am gândit să cumpăr şi acolo un teren, să sap o,-a întâmplat.
o fântână şi să aduc apa pe terenul unde voi înălta Într-o zi a venit să se sfătuiască cu mine un
mânăstirea. Am asigurat, deci, apa, prin luminare de la domn. Despre famil ia . lui, Hristos mi-a descoperit
Dumnezeu. .mumite lucruri. Uimit şi mişcat, mi-a zis:
Apoi am fost atent dacă se poate face drum, -Cele pe care mi le-ati spus nu le ştie nimeni în
dacă se poate trage curent, telefon. M-am uitat dacă ,\fară de soţia mea. Sunt luc ruri de taină.
este un loc deschis, dacă este ferit de vânt, dacă nu Plin de entuziasm, mi-a mai zi s:
bate crivăţul, dacă are umezeală. Voiam să văd cum -Ce vreti să vă aduc, pă rinte?

132 133
111ceput să socotesc zece metri la un .băţ: i~răşi. în
-Nimic. n1inte: zece, dou ăzec i , treizeci, patruzeci, CtnCIZeCI,. o
-Apă aveţi la m â n ăstire? •• 11 tă ... Am s imţit o mare bucurie. Am găsit apa, ch1ar
-Nu, nu avem. d, 1 că aşa de adânc! Am simţit o fericire de nespus.
- Atunci o să rezolv eu. Am maşină de forat. 1 11 dată m-am gândit să o încerc, dacă este bună. M-am
- Cât o să coste? îl întreb. , 1plecat şi am băut apă .. . cu mintea. Era foart:~ foarte
- Nimic, îmi răsp unde. Eu o să suport toate bună! Multumit şi înflăcărat, m-am întors la ch1lta mea.
cheltuielil e forajului, o să aduc pompă ş i ce mai I'Pste putin l-am chemat pe Nicolas. ~itas ~ acesta era
trebuie. numele ce lui ca re avea instalaţia- Ş I 1-am z1s:
- Ei, bine, îi zic, dinaintea lui Hristos ai spus. - O să mergeţi foarte adânc.
Şi a plecat. Îm i zice:
Peste puţine zile a adus instal aţ ia de forat. A - O să fie stâncă, părinte, nu ex i stă apă. Nu am
săpat până la treizeci şi opt de metri adâncime, dar a ,,tatea tevi. Plec! . .. .
dat de o stâ n că dură ş i nu mai voia să înainteze. L-am - N-o să plecaţi, îi zic. Să mergeţi să găs 1ţ1 ţev1 .
rugat ş i a adus o instalati e mai bună, cu care a ajuns Nu vă las să pl ecaţi!
pân ă la optzeci de metri adâncime. Nu a găsit apă. Din în ziua următoare a adus ţevi şi a forat adânc
nou au dat de stâ n că ş i nu se mai putea înainta. Mi-a ,\colo unde-i spusesem. Acolo a găsit izvor, apă bună
spus deznădăjduit: din belşug. S-a bucurat şi el, ne-am bucurat şi noi, toţi .
- Părinte, nu găsesc a pă. Plec. 1 ra binecuvântarea Domnului, apă sfinţită. Am făcut
-N u trebuie să pl ecaţ i, îi zic. Paracl isul la Schimbarea la Faţă, ca să mulţumim
-Trebuie să plec, a repetat. Domnului pentru marea minune. Era minunea
Atunci ş i eu, deoarece eram orb, am rugat pe o t;chimbării la Faţă a Domnului.
soră să mă ducă la vreo d o u ăzec i ş i cinci de metri mai
departe de locul unde forau, între ni şte pini, ca să nu
mă vadă. Aici m-am rugat, am mers ş i am aflat cu La " Universitatea Bisericii"
mintea izvorul. M-am închinat şi iarăş i am făcut
rugăciune. De acolo am mă s urat în minte la ce Atunci când mă gândeam la construirea
adâncime este apa, d upă cum obi şn ui am. Şi a ltădată, mânăstirii de maici, îmi treceau multe gânduri prin
când eram mai tâ năr, găsi sem apă pentru oamenii care minte. Foarte multe. Cel mai important era să adun
îmi cereau, ş i o i ncercam cu mintea dacă este sălcie, ni şte maici, să fie toate lângă r:nine şi s~ le iubesc în
dulce sau sărată. Am luat un băţ de un metru şi Hristos, şi să m ă iubească în Hnstos. Aş f1 vrut ca t~ate
măsuram în jos, în minte. Am măsurat: unu, doi, trei ... !lă fie monahii adevă rate, să aibă duh de vtată
Apa era la foarte mare adâncime, pentru asta am
135
134
monahală, fără invidii, fără lucruri de felul ăsta, pe care nnp reună, oriunde ne-am afla, ca un singur om, să ne
de obicei le au femeile. Să aibă iubire între ele, şi unim în ru găc i unea minţii cu Hristos, iar apoi munca
rânduială. De asemenea, aş fi vrut să facem şi o .,~ meargă mai departe. Trebuie să ne fi e în să ca o
rucodelie, să avem un meşteşug care să ţină două-trei ~coa lă, altfel nu se poate face. Şcoală, înţelegeţi ce vrea
ore pe zi, dimin eaţa. .,ă sp ună şcoală?
Centrul de greutate, însă, aş fi vrut să fie Să avem purtare de grijă. Nu putem dormi . Şi
"Universitatea Biseri ci i". Mă gândesc la imne, f~ră carte, şi oricu m ai fi, să vii acolo, la citit. Una,
canoane, m iezonopti că, mij loceasuri, Psaltire, Octoih, două, trei, ci nci, zece ... te vei d eşte pta. Ei, încet-încet
Mineie, canoanele Maicii Domnului 1 Triod1 o să înveţi "Tatăl nostru", "Crezul". O să ai o altă soră
Penticostar. Aş fi vrut să le citim pe toate, pe cât este 'iă-ţi arate. Într-un an, doi, trei trebuie să înveţi . Însă aş
cu putinţă, aşa cum prevede tipicul. Iar catismele să le vrea să c i tească toate frumos, adică limpede şi din
citim înainte de prânz, pentru uşu rarea programului. Să inimă.
nu le citim noaptea, să nu obosească surorile.
Dăruirea, grija pentru cântări ş i citiri este pentru mine
lucru mare, căc i îl sfinţeşte pe om fără ca acesta să-ş i Cred că Domnul ar face multe minuni
dea seama. Omul dobândeşte ş i iubire, ş i smerenie, pe prin iubirea noastră
toate, ascultând cuvin tele sfinţilor, ale Mineielor, ale
Octoihului şi ale celorla lte. Să ne adânci m în ele. Am visat un ad evărat rai pentru m â n ăst ire . Să se
Aceasta trebuie să fie desfătarea noastră de fieca re zi în facă slujbe şi spovedanie douăzeci şi patru de ore. Să
biserică. Şi iarăşi , în fiecare zi, să şedem un ceas sau fie mu l ţ i preoţi ş i duhovnici, să se înlocuiască unii pe
un ceas şi jumătate înainte ori după m asă, ş i să citim alţii, aşa ca la spitale, unde se fac gărzi. La orice oră
din Părinţii cei mari. Înţelegeţi? După ami aza, citire toţi din zi şi din noapte să poată afla scăpare oameni i răniţi
împreună. Şi iarăşi, la ch il ie, la ora rându ită. Trebuie de păcat şi de felurite necazuri, trupeşti şi sufleteşt i. Să
că va fi frumos. existe, de asemenea, un telefon la care să răspundă
Mulţi au un obicei: la o anumită oră s ună ziua şi noaptea maici le ce pot mângâia atâţia
clopotul de trei ori şi, vreme de zece minute, deznădăjduiţi de viaţă din pricina feluritelor traume, şi
îngenunchează fiecare - oriunde s-ar afla - şi z ice să-i căl ăuzească prin cuvintele lor la Mângâietorul Cel
"Doamne lisuse ... ". În faptă e greu aşa ceva, dar ia Mare, la Hristos; să se mântuiască astfel sufletele şi să
gândiţi-vă, ce frumos este să uzi grădina şi, îndată ce primească l umină cerească de la dumnezeiescul har.
auzi clopotul, să îngenunchezi? Sau toţi să iasă afară şi Ş i eu aş vrea să spovedesc lumea care va veni.
să îngenuncheze în rugăciune? Adică să zicem zece Când va veni cineva bolnav, să-I spovedesc, iar apoi să
minute cu înflăcărare "Doamne lisuse ... " toţi vină surorile ş i să-i cânte Paraclisul cu evlavie. Adică,

136 137
l -aş pune pe bolnav să îngenu ncheze, iar eu, aşezat 1• tiH' însă să vorbim mult. Găzduirea să se f~că prin
scaun ş i cu epitrahilul la gât, să-i citesc, în vreme ,,, ,,.,,că; adică, să-I ducem pe oaspete la rugă~tune, la
toate monahiil e, cu evlavie ş i cu o s ingură gu ră, si . n'te la pavecernită. Se va citi totul foarte limpede.
11 d ' l 'tă
"''' cânta cuviincios, va stăpâni râ~ .Ula a Ş I cer~a:
'' 1 !
cânte Paracli sul. Cred că Domnul ar face multe minuni
pri n iubirea aceasta a n oastră. Multi bolnavi s-ar face '"'' spune şi câteva cuvinte spre ztdt re. Vom o~e~t ŞI
bine, prin harul lui Dumnezeu. Vine, de pi ld ă, un tat:l , ' l•· materiale, vreun ceai şi celelalte; va st~pân t m:ă
îndurerat ş i zice: "Pe copi lul meu îl cuprinde ameţeala 1 ••·rea şi va vorbi exemplul. Mai mul~e va ~~v~ta d~n
~i se prăbuşeşte". Îl tii câteva ceas uri în mânăstire. ntndul nostru de vieţuire. Nu e nevo.te să teştm dm
ln ge nun ch ează toate surorile, care sunt un duh, un ,.\nduiala noastră. Mai mult se va ~olost. de ea decât~~
suflet, o inim ă cu B ătrâ nul , ş i rugăciunea tutu ror , 11Vt nte •Dacă avem o bună rândUială ŞI suntem dărLIItt
. f' · ă A a
i n fluenţează starea aceluia. Un sobor de surori care se 1111 Hristos, toată mânăstirea va ft s mttt ..' .sta se v
roagă influenţează, face minuni, şi asta cer şi doresc şi l,u <' însă simplu, fără siliri şi strădanii dm .partea
eu cu ardoare. "'''icilor. Acesta socotesc că este cel mat bun
Şi în că ceva aş mai vrea pentru mân ăstire. Aş nllsionarism. .
Foarte curând vor începe să vină la mânăsttre
vrea să înalt o b i se ri că mare şi fr u m oasă. S-ar putea ca
într-o zi să vin ă multi aici pentru spovedanie, pentru p:\sărelele. Vor auzi clopoţelul şi vor veni să mănânc~:
împă rtăşa ni e , pentru ru găc iun e, să înveţe ru găc iunea Vor sta afară şi vor asculta vecernia.. Ele s~nt tovarăŞII
mintii . Visul meu este ca la subsolul bisericii să se noştri din pădure, care vor vem să ta parte la
adune pă rinţi din Sfântul Munte, care în mijlocul 1ugăciunea noastră.
pustiei s-au deprins cu tă rie în cele ale teologiei
mistice, ca să învete ş i pe altii ru găci unea minţii. Să
vină fie şi numai pentru o zi. De bună seamă, sunt " Hristos a înviat!"
multi care nu vor nici să iasă, nici să se vădească. Îi
M-au cercetat astăzi 15 la chilie nişte fi~
putem aduce ş i pe aceş ti a pentru o zi, iar în ziua
u rmătoare să plece. Câtă u ş urare ar afla astfel toate duhovniceşti de-ai mei şi am cântat împreună de tret
sufletele chinuite de patimi ş i de ce lelalte necazuri ale . Hr'tstos a înviat!" l-am binecuvântat aşa: "Mă rog
on " . H .t ă
v ietii! ca Praznicul Învierii Domn ului nostru IIsus ns o~ s .
M ănăstirea trebuie să primească întru frica lui învieze în sufletele noastre orice simţământ ~obt~ ŞI
Dumnezeu sufletele, ş i să însufle nu cu în văţătura ş i cu frumos. Să ne călăuzească pe toti spre sfin~en.'e ş~ să
predicile, ci cu rugăc iunea, cu frica lui Dumnezeu ş i biruiască omul cel vechi, dimpreună cu patimile ŞI cu
cu exemplul. Acesta este un lucru foarte delicat. De poftele lui (Gal. 5, 24). ·Aceasta cere Domnul. Pentru
pildă: v ine cineva la mâ n ăstire? Să-I găzd uim. Nu este
•s întâmplarea s-a petrecut în anul1989. 139
138
,, ~lab şi cu viaţă scurtă şi puţin destoinic să Înţeleg
11 1
aceasta ne rugăm să ne ajute Praznicul Învierii Sale, sa iltdc•rata şi legile (Înţ. Lui Sol. 1-5). .
binevoiască a ne ajuta să omorâm pe omul nostru cel M-am dăruit cu tot sufletul acestor cuvmte
vechi (Rom. 6, 6), să devenim vrednici de Biserica Sa. .hunnezeieşti. Am uitat de timp ...
Aşa ne rugăm, ca Domnul să ne ajute. Cea mai marP. Ascultati mai departe pe înţeleptul Solomon:
minune pe care a făcut-o Domnul este Învierea Lu i. Sa Cu Tine este înţelepciunea care ştie faptele Tale
1 c o~ re era de faţă când ai făcut lumea şi care ştie . c:
nu uităm asta ni c iodată . La multi ani!"
Cineva spunea că a stăzi toate se roag~: , le' plăcut Înaintea ochilor Tăi şi ce : ste dre~t, potn~1t
pământul, cerul, stelele, florile care împrăştie buna .,
1 111
mcilor Tale. Trimite această mţele~cJUne, dm
m i reasmă, pâraiele ce s u s ură , apele înspumate, ltntele Tale ceruri, de lângă tronul slave1 Tale, ca să
privighetorile ca re câ ntă, fluturii în zbor, toate cânta 1 1,1 ajute în ostenelile mele şi ca să c~nosc ce este
,
«Hristos a înviat! ». Ş i atât de mult se însufletise, încât l riiH'p lăcut îna intea Ta. Fiindcă _î~ţelepcJUne~ toate .te
111 • şi le fnţelege, şi mă va povăţ~' mţel~pţeşte tn lucrănle
striga de bucurie, c u putere - «Hristos a înviat!».
11 11'/e, şi prin slava sa mă va păzt (lnţ. Lut Sol. 9, 9-11 ):
Aşa am pă tit ş i eu în Sfântul Munte. Erau Paştile.
Am urcat singur pe munte, către vârful Athonului, pe la înţe legeţi ce noimă aveau ace~tea pe~tr.u mme?
opt sute de metri înă l t i m e . Aveam cu mine Scriptura Ce este plăcut înaintea och1for Tă1 şt ce este
Vechiului Legământ, ş i priveam cerul albastru ş i li/neplăcut înaintea Ta. Pe acestea să le cereţ~, în ele să
limpede, marea n etărm u r ită, fără sfârş it, copacii, v.~ desfătaţi, după ele să doriţi . Fără să vă datt seama, o
păsări l e, fluturii, frumusetile toate, şi am strigat cu ...1 vă îndrăgostiţi de Hristos.
putere, plin de in sufletire: " Hristos a înviat!" În timp ce
strigam, fără să-mi dau sea ma, mi-am deschis braţele şi
le-am t inut aşa; încremcnisem acolo. Mă cuprinsese un
fe l de nebunie! Pest0 putin timp am deschis Vechiul
Legământ la cuvintele acestea din Înţelepciunea lui
Solomon:
Dumnezeule al părinţilo r şi Doamne al mi/ei,
Cel ce ai făcu t toate cu cuvântul Tău, şi cu
înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească
peste zidirile cele făcute de Tine şi să cârmuiască
lumea cu cuviinţă ş i cu dreptate şi cu suflet drept să
facă judecată, dă-mi mie Înţelepciunea care stă
aproape de scaunul Tă u ş i nu mă lepăda dintre
slujitorii Tăi. Căci robu l Tău sunt eu şi fiul roabei Tale,
14 1
140
Kavsokalivia
1991

"Vă rog pe toţi să mă iertaţi


pentru toate cu câte v-am necăjit."

Kavsokalivia, 4/17 iunie 1991

Iu biţi i mei fii duhovniceşti,

Acum, când mintea mi-e încă întreagă, voiesc să


vă dau câteva poveţe.
De mic copil mă aflam tot în păcate. Când mă
trimitea mama să păzesc vitele pe munte - căci tatăl
meu, fiindcă eram săraci, plecase în America să
lucreze - acolo unde păşteam vitele citeam si labisind
viata Sfântului Ioan Colibaşul. L-am îndrăgit foarte mult
pe Sfântul Ioan şi mă rugam îndelung, ca un copil ce
eram, de doisprezece-cincisprezece ani, nu-mi mai
amintesc prea bine. Vrând să-I urmez pe Sfânt, cu
foarte multă luptă am plecat de la părinţii mei pe
ascuns şi m-am dus la Kavsokalivia în Sfântul Munte,
unde am intrat în ascultare la doi Bătrâni ce erau frati
buni, Pantelimon şi loanichie. Mi s-a întâmplat ca ei să
fie foarte evlavioşi ş i plini de virtuţi, aşa că i-am

143
îndrăgit foarte şi de aceea, cu rugăciunile lor, făceam ltntilor noştri, ş i mă rog ca şi voi să faceti acel aşi
deplină ascultare. Acest lucru m-a ajutat foa rte mult. ltu ru .
Simteam o mare iubire ş i pentru Dumnezeu, şi Vă rog pe toti să mă iertaţi pentru toate cu câte
petreceam foarte bine. Însă, cu îngăduinta lui .un necăjit.
Dumnezeu, pentru păcate l e mele, m-am îmbo ln ăvi t
tare, iar Bătrânii mei mi-au spus să mă duc la păr intii leromonah Porfiri e,
6
mei, în satul meu, la Sfântul Ioan din Evvia. Kavsokalivia, 4/17 iunie 1991'
Şi, d eşi de mic copil săvâ rşisem multe păcate,
când m-am întors în lume am stăru i t în păcate, care
s-au înmultit foarte mult până astăzi. Lumea însă m-a
luat de bun ş i toti st ri gă că sunt sfânt. Eu simt însă că
sunt cel mai păcă to s om din lume. Câte păcate mi-am
am intit, fireşte că le-am mărturi s it ş i ştiu că Dumnezeu
mi le-a iertat pe ce le spovedite, însă acum simt că şi
păcatele mele cele s ufleteşti sun t foarte multe, aşa încât
vă rog pe voi, cei care m-aţi cunoscut, să vă rugati
pentru mine, fiind că ş i eu, cât am trăit, m-am rugat cu
multă smerenie pentru voi. Însă acum, că mă îndrept
spre cer, am s imtăm â ntul că Dumnezeu îmi va spune:
"Ce cauti tu aici?". Eu însă am să- I spun un singur
lucru: "Nu sunt vrednic, Doamne, de acest loc, ci,
ceea ce iubirea Ta va voi, aceea să mi se facă mie.
Mai departe nu ştiu ce va fi. Însă îmi doresc să lucreze
iubirea lui Dumnezeu.
Ş i întotdeauna mă rog ca fii mei duhovniceşti
să-L iubească pe Dumnezeu Cel ce este totul, ca să ne
înv rednicească să intrăm în nezidita Sa B iserică de pe
păm ânt. Fiindcă de aici trebuie să începem. 1" Simţindu-şi sfârşitu l, Cuviosul Bătrân a mers în anul 19~1 în
Eu întotdeauna am încercat să mă rog ş i să 'lfântul Munte, unde a adorm it î n Domnul pe 2 decembn.e, la
citesc imnele Bi seri cii, Sfânta Scriptură ş i vieţile Coliba sa, la Sfântul Gheorghe- Kavsokalivia. Epistola de .ma1 su.s,
pc care a lăsat-o ca moşteni re duhovnicească, a fost d1ctată tn
iunie unuia dintre monahii o bştii sale.
144 145
--
I.U
0:::
u.
<
::::> _,
I.U 0:::
oo ~
o
Q..
1.1.1

< 1- ::::>
z _,
< ::::>
w
t- >
::::> z
c.:::
< u (~
0:::
0...
~
)~
c:Q
Despre Biser ică

"lntrând in Biserica cea nezidită,


venim către Hristos, pătrundem in nezidit."

"Mare este taina dreptei credinte"

Biserica este fără de început, fără de sfârş i t,


veşn i că, precum întemeietorul ei, Dumnezeu Cel în
1reime, este fără de în ceput, fără de sfârşit, veşnic.
Hiserica este nezidită, precum Dumnezeu este nezidit.
1:a exista mai înainte de veci, mai îna inte de îngeri, mai
inainte de crearea lumii. În ainte de Întem eierea lumii
(Efes. 1, 4), spune Apostolul Pavel. Este aşezământ
dumnezeiesc în ca re locuieş te toată plinătatea
dumnezeirii (Col. 2, 9). Este întruchiparea în ţe l epciu n ii
celei de multe feluri a lui Dumnezeu. Este tai na
tainelor. Ea exista în chip nevăd it, ş i s-a făcut vădită În
tlnii cei mai de pe urmă (1 Petru 1, 20). Biserica rămâne
neclintită, deoarece este înrădăcinată în iubirea şi în
înţe leapta pronie a lui Dumnezeu.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treim i alcăt uiesc
Biserica cea veşnică. În gândirea şi în iubirea
Dumnezeului Celui în Treime existau de la început şi
îngerii şi oamenii. Noi, oamenii, nu ne-am născut

149
acum; înlăuntru l atotc un oaşterii lui Dumnezeu existam nostru lumesc de gândire, să murim după omul cel
mai înainte de veci. vcchi 17 şi să ne îndumneze im. Când tră im în Biserică,
Iubirea lui Dumnezeu ne-a p l ăsmuit dup~ 11 trăim pe Hristos. Aceasta este o temă foarte del icată,
ch ipul şi după asemănarea ei. Ne-a cuprins în Biserică, n-o putem întelege. Numai Duhul Sfânt ne poate
deşi cunoştea dinainte lepăda rea noastră. Ni le-a dat pc 111văta.
toate, ca să ne facă şi pe noi dumnezei după har şi în
dar. Cu toate acestea, noi, folosi nd rău libertatea
noastră, am pi erdut frumu seţea cea dintâi, dreptatea În Biserică suntem toţi una,
cea dintâi, şi ne-am rupt de Bi seri că. În afara Bisericii, iar Hristos este capul
departe de Sfânta Trei me, am pierdut Raiul, totul. Însă
în afara Bi seri cii nu există mântuire, nu există vi ată. Capul Bisericii este Hristos, iar noi oamenii,
Pentru aceasta, milostiva inim ă a lui Dum nezeu-Tatăl c reştinii, suntem trupul. Spune Apostolul Pave l: El este
nostru nu ne-a l ăsa t afa ră de iubirea Lui. A deschis capul trupului, al Bisericii (Col. 1, 18). Biseri ca ş i
i a răş i pentru noi u ş ile Raiului, în ani i ce i mai de pe Hristos sunt una. Trupul Bisericii se hrăneşte, se
urmă, ş i S-a arăta t în trup. sfinteşte, tră i eşte cu Hristos. Acesta este Domn ul,
Prin dumnezeiasca întrupare a Fiului Cel Unul- atotputerni cul, ato tc unoscătorul, Cel ce pretutindenea
născut al lui Dumnezeu, s-a descoperit oamenilor din este ş i pe toate le plineşte, sprijinitorul nostru,
nou planul ce l ma i înainte de veci al lui Dumn ezeu prietenul nostru, fratele nostru. Stâlpul ş i temelia
pentru mântuirea omu lui. Spune Apostolul Pavel către Bisericii . El este Alfa ş i Omega, începutul şi sfârş i tul,
Timotei: Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: temelia, totul. Fără Hristos nu ex istă Bi serica. Mirele
Dumnezeu S-a arătat în trup, 5-a îndreptat În Duhul, a este Hristos, iar mireasă - fieca re suflet.
fost văzut de Îngeri, 5-a propovăduit Între neamuri, a Hristos a unit trupu l Bisericii cu cerul şi cu
fost crezut În lume, 5-a Înălfat întru slavă (1 Tim. 3, 16). pământul; cu îngeri i, cu oamenii ş i cu toate făpturile,
Cuvi ntele Apostolului Pavel sunt bogate în no ime, cu întreaga zidire a lui Dumnezeu, cu animalele ş i cu
cuvinte dumnezeieşt i , ce reşt i! păsările, cu fiecare florici că să lbatică, cu fiecare
Dumnezeu, în n eţărmurita Lu i iubire, ne-a unit insectă. Astfel, Bi seri ca a deven it plinirea Celui ce
iarăş i cu Biseri ca Sa în persoana lui Hristos. lntrând în plineşte toate Întru to{i (Efes. 1, 23), ad i că a lui Hristos.
Biseri ca cea nezidită, ven im către Hristos, pătrundem Toate în Hristos şi cu Hri stos. Aceasta este taina
în nezidit. Adi că, suntem chemaţi şi noi, credincioşii, Bisericii.
să devenim neziditi prin har, să ne facem părtaşi ai Hristos Se d escoperă în unirea dintre noi ş i în
dumnezeieştilor lucră ri ale lui Dumnezeu, să iubirea Lui, în Bi serică . Bi serica nu sunt numai eu, ci şi
pătrundem în taina Dumnezeiri i, să depăşim modul
17
Col. 3, 9; Rom. 6, 6; Efes. 4, 22 .
150 151
voi împreun ă. În trupul Biserici i sunt cuprinşi toţi. ră suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roagă Tatălui
Suntem toti una, iar Hristos- capul. Un trup, trupul lui ca toţ i să fie una. O spune ş i o repetă, iar Apostoli i
Hristos: Voi sunte_ţi trupul lui Hristos şi mădulare -.tăruie asupra acestui lucru pretutindeni. Este
fiecare În parte (1 Cor. 12, 27). Suntem toti una, pentru .1dâncimea cea mai mare, cel mai înalt înţeles pe care
că Dumnezeu este Tatăl nostru şi este pretutindeni. d are Biserica. Aici se a flă taina: să se unească toti
Când tră im aceasta, suntem înlăuntrul Biseri cii. precum un singur om în Dumnezeu. O a ltă asemenea
Aceasta cere Domnul în rugă ciunea Sa a rhierească, ca rel igie nu ex i stă . Nici o religie nu spune astfel de
toţi să fie una , pentru toate măd ularele Biseri cii. Ei,
18
lucruri. Spun ceva, dar nu această taină, această
aceasta numai prin har o poate înţelege cineva. Trăim -.ubtirime a tainei pe ca re o cere Hristos, zicându-ne că
bucuria un ităţii, a iubirii. Ş i devenim una cu toti .tşa trebuie să devenim, că v o i eşte să fim ai Lui.
cei lalţi. Nu exi stă ceva mai frumos! Suntem una chiar ş i cu oamenii care nu sunt
Lucrul de căpătâi este să intrăm în Biseri că. Să .tproape de Bis e rică. Ei sunt departe din n eşt iinţă. Să ne
ne unim cu semenii noştri, cu bucuriile ş i cu tristetile rugăm ca Dumnezeu să-i lumineze şi să-i schimbe, ca
tuturor. Să- i simtim ai n oştri , să ne rugăm pentru toţi, -.:\ vină şi ei la Hristos. Noi vedem lucrurile omeneşte,
să ne doară pentru mântuirea lor, să ne uităm pe noi ne mişcăm în alt fel ş i socotim că Îl iubim pe Hristos.
înşine.:. Să facem totul pentru ei, precum Hristos pentru ln să Hristos, Care p louă peste cei drepţi ş i peste cei
noi. lnlăuntrul Biseri cii devenim una cu fiecare nedrepţi (M atei 5, 45), ne spune: Iubiţi pe vrăjmaşii
nenorocit ş i îndurerat ş i păcătos. voş tri (Matei 5, 44). Să ne rugăm să fim toţi împre un ă,
Nimeni nu trebuie să vrea să se mântuiască de loti împre un ă în Dumnezeu. Atunci, d acă trăim
unul singur. Este o greşeal ă a se ruga ci neva pentru .tceasta, vom dobândi roade pe măsură, vom fi toti în
sine, ca să se mântui ască el. Pe ce ilalti trebuie să-i dragoste şi în unire.
iubim, şi să ne rugăm să nu se piardă nimeni, să intre Pentru oamenii lui Dumnezeu nu există
toti în Biserică . Acest lucru este de pret. Cu dorirea d<\pă rtare, chiar dacă se afl ă la mii de ki lometri uni i de
aceasta trebuie să plece cineva din lume, pentru a .lili i. Oriunde ne-am afla, suntem toti împreună. Oricât
merge la mânăsti re sau la pustie. dr. departe s-ar afla aproapele nostru, trebuie să- i
Când ne sepa răm pe noi în ş ine, nu suntem vPn im în ajutor. Pe mine mă s un ă ni şte semeni de-ai
creştini . Creştini adevăraţi suntem atunci când simtim noştr i dintr-o local itate de pe ţă rmul Oceanului Indian;
adânc că sun tem mădulare ale taini cului trup al lui localitatea se nu meşte Derban - dacă o pronunt bine -
Hristos, ale Bisericii, într-o necurmată legătură a iubiri i. 11 '>IC în Africa de Sud, la două ore depărtare de
Atunci când trăim uniti în Hristos, adică atunci când Johannesburg. Au trecut pe aici chiar zilele acestea;
trăim unitatea înlăuntrul Bisericii Sale, cu simtământul Insoteau un bolnav care trebuia dus în Anglia, ş i au
w nit să le citesc o ru găc iun e. Am fost foarte mişcat.
16
Ioan 17, 11 ş i 22.
152 153
Atunci câ nd ne leagă Hristos, nu mai existi 11ki o spa i mă. Nici moarte, nici diavol, nici pierzanie
distanţe. Când voi pleca din această viaţă va fi m.tl 1tltlte acestea există pentru oamenii care se am
bine. Voi fi mai aproape de voi. dt•parte de Hristos, pentru ce i ce nu sunt creşt i n i
l'•·ntru noi, creş tinii, ce i ce facem voia Lui, acestE
III< ruri nu ex i stă. AdicJ există, dar atunci când uciden
În Biserică Înaintăm 111 noi pe omul cel vechi, dimpreună cu patimile şi o
către nemurire pl)(tele lui (Gal. 5, 24), nu mai dăm însemnătate nic
tlt,wolului, nici răului. Nu ne mai preocupă. Ceea CE
Biserica este viafă nouă în Hristos. În Biserici III' preocupă este iubirea, slujirea lui Hristos ş i <
nu există moarte, nu ex istă iad. În Evanghelia lui Ioan .tproape lui să u. Îndată ce ajungem la măsura de a simt
se spun e: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fără de nici <
vedea moartea În veac (Ioan 8, 51). Hristos IP,Imă, atun ci putem să spunem: Nu mai trăiesc eu, c
desfiinţează moartea. Cel ce intră în Bise rică se 1/ristos trăieşte În mine (Gal. 2, 20). Nimeni nu nE
mân tuieşte, devine veşni c. Viata este una, o curgere 1111piedi că să pătrundem această taină.
fă ră de sfârş it în ca rf' nu există moarte. Cel ce urmeaza
poruncilor lui Hristos nu moare n i ci odată. Moare dupâ
trup, du pă patim i, clar se învredn i ceşte a trăi încă din Biserica este Raiul pămân tesc
această vi ată în Rai, în Biserica noastră, iar apo i în
veşni ci e. Cu Hristos, moart·ea devine puntea pe care va Prin slujirea lui Dumnezeu tră ieşti în Rai. Îndati
trebu i să o trecem câ ndva pentru a continua să trăi m în , P-L cunoşti ş i-L iubeşt i pe Hristos, t ră i eşt i în Rai
lumina cea neînse ra t ă . l lristbs este Raiul. Raiul începe de aici. Biserica estE
Şi eu, după ce m-a m făcut monah, am crezut că Rcliul pământesc, aidoma cu cel ceresc. Rai~l, care estE
nu mai există moarte. Aşa am s imţit ş i simt mereu, ca "' cer, acelaşi este ş i aici pe pământ. In el toatE
sunt veşnic ş i nemuritor. Cât de frumos! .. ufletele sunt una, precum Sfânta Treime este tre
În Bise ri că, prin Tainele ca re ne mântuiesc, nu Persoane, Care sunt însă unite şi astfel sunt una.
există deznădejde. Chiar dacă suntem foarte păcătoşi, Întâia noastră grijă este să ne dăruim lu i Hristo!
~e .spovedim, ne citeşte preotul şi aşa suntem iertati, .,i să ne unim cu Biserica. Dacă intrăm în iubirea lu

mamtăm către nemurire fă ră nici o frământa re, fă ră nici llristos, i ntrăm în Biserică. Dacă nu int răm în Biseri că
o tea m ă. d acă nu devenim una cu cea de aici, cu Bi seri cc
A Când Îl iubim pe Hristos, trăim viaţa lui Hristos. pă mântească, exi stă teama că o vom pierde şi pe cec
I ndată ce izbândim aceasta, cu harul lui Dumnezeu ce rească. Ş i câ nd spunem cerească, să nu socotiti c~
trăim o al tă stare, una de invidiat. Pentru no i nu ex istă vom afla în cea la ltă via!ă grădini cu flori, munţi , ape ş
păs.ări. Nu sunt acolo frumuseţi l e pământeşti; estE
1')4
15:
altceva, ceva mult mai înalt. Dar pentru a ajunge 1
acel Aaltce_va, ~rebuie să trecem prin acestea, pri~
Să ne doa ră pentru B iserică. Să o iubim mu lt. Să
pămanteştll e pnve l1şt1 Ş I frumuseţi. 1111 îngăduim a fi judecaţi reprezentanţii ei. În Sfântul
. ~el care-L t~~ i eşte pe Hristos se face una cu El, Munte duhul pe ca re l-am învăţat a fost cel ortodox,
c~ B_1s~enca L_UI. Tra 1 eşte o nebunie! Această viaţă est<• .ulflnc, sfânt, tăc ut, fă ră dezbinări, fă ră certuri şi
d1fe:1t~ de v1ata_ ~el o rl a lt1 oameni. Este bucurie, est<• llu l e căţi. Să nu-i credem pe cei ce judecă cele sfinte. Ş i
l~m1~a.'. es~e fen c1re, es~e . în__ă lţa re. Aceasta este viata , hiar de am vedea cu och ii noştri vreun lucru rău
~1se~1 c11~ v1at~ Evanghel1 e1, l mpărăţia lui Dumnezeu. ••.'\vâ rş it de un sfin _ţ it slujitor, să nu o credem, să nu ne
{mparătta lw Dumnezeu este Înlăuntrul vostru 19 g,1ndim la asta, ni ci să o transmitem mai departe.
lnl~unt~ul Anostr:' vin ~ Hristos, iar noi suntem înlăuntrui Ace l aşi lucru este valabil ş i pentru mădu l arele laice ale
LUI. Se 1 ~tampla ~a ŞI cuv o bu ca tă de fier care, aşezat în lli sericii, pentru fi eca re om. Toţi suntem Biserica. Cei
f?c, Adevme foc ŞI lum1na. Scos afară d in foc, este iarăşi , P j ud ecă Bi serica pentru g reşelile reprezentanţi l or ei,
f1er mtunecat, întuneric. , hipurile pentru a ajuta la îndreptare, fac o mare
A În Biseric~ se săvârşeşte dumnezeiasca weşea lă. Aceştia nu iubesc Bi serica . Ş i , fireşte, nici pe
Impreunare, devennn îndumnezeiţi . Când suntem cu ll ristos. Iubim Bi seri ca atunci când îmbrăti şă m fi eca re
Hnstos, s unte~ vîn Alumin~, iar când tră im în lumină, m ădular al ei ş i facem to t ceea ce face Hri stos. Ne
acol~ nu ex1 s_ta 1ntunenc. Lumin a, însă, nu este
V
1ertfim, priveghem, facem totul ca ş i Ace la, Cel care
veşn1ca; de no 1 depmde. Se întâmplă ca ş i cu fieru l
ocă rând fiind, nu răsp undea cu ocară; suferind, nu
care_ în afara foc_ului_ ~evine î~tun ecat. Întunericul şi
d meninţa (1 Petru 2, 23).
lum m~ nu ~ot ~~ eru1 . ~~~~reuna. Ni ciodată nu putem
Să lu ăm aminte ş i la râ ndui a lă. S ă tră im Tainele,
av~a Am_tune:1c Ş I IAumma ~~ a~el aş i timp. Ori lumină,
o n mtunen c. Cand apnnz 1 lumina, se m 1 ·st u1e
· tndeosebi Taina Sfinte i Împă rtăşani i . În ele se află
A .
mtunencu.1 O rtodoxia. Hri stos Se ad uce pe Sine Biserici i prin
f aine, şi mai ales prin Sfânta Împărtăşan ie. Să vă spun
despre o vizită pe ca re Dumn ezeu mi-a făcut-o m ie,
Să iubim mult Biserica smeritului, ca să vedeţi cât har au Tainele.
Cu mult timp î n urmă, îm i ieşise pe spate un
Pentru a păstra unitatea dintre noi trebuie să coş care mă durea foarte tare. Era foa rte mic, ca o
facem ascultare de Bise ri că, de episcopii ei. Ascult' d gămăl i e de ac. Durerea s-a întins pe partea stângă a
d_; ~iserică, a;cultăm de Hristos Însuşi. Hristos voi:;e spatel ui. Era cu neputinţă de purtat. Mi s-a făc ut Sfântul
sa f1m o tu rma, cu un păstor 20 . Maslu la ch il ie, în Mi Iesi. Aşa, cum rnă durea, m-au
uns cu untdelemn sfinţit şi îndată s-a stins durerea! Atât
19
Cf. Luca 17, 21.
de mult m-a bucurat această cercetare a lui Dumnezeu,
° Cf. Ioan 1O, 16.
1 încât oricui venea, îi ziceam:
156
157
- la din mirul acesta. Orice durere ai, să pui din ••1
Iertaţi-mă că v-am spus, dar este spre slava lui
Dumnezeu.
ru•l•,rusiti nu pol pătrunde înţelesul tainei lu
l••unnezeu. .
Mai jos se spune: Şi tot sufletul era cupnns dE
1·· 11 nă... (Fapte 2, 43). Această teamă nu era teamă, ere
,, ...s-au umplut tofi de Duhul Sfânt" tii• t•va ceva stră in, ceva neînţe les, ceva ce nu poate f
sfântă,
flll 'i. Era frica era umplerea, era. h~rul.. Ere
La Cincizecime s-a revărsat harul lui Dumnezeu , nplerea de că tre harul dumneze iesc. La Cmc1zec1me.
11

nu numai peste Apostoli, ci şi peste întreaga lume o• ,,, 11 nenii s-au aflat într-o asemenea stare dE
se afl~ împrej~ru~ lo_r. 1-a înrâurît şi pe cei credincioşi şi 11u lumnezeire, în cât s-a u pierdut pe sine. Astfel, at_unc
P~ ce1_necredmciOŞI. Ce spun Faptele? Şi când a sosit •.1nd harul dumnezeiesc i-a adumbrit, i-a înnebun1t pE
z~ua Cm cizecimii, erau toţi Împreună În acelaşi loc. Şi tn l l - în înţei E'sul cel bun - i-a înflăcărat. ~sta m-:
dm ~er, fără făcut
_d e veste, s-a un vuiet, ca de suflare 1111 presionat mult. Era ceea ce numesc eu cateodat~

d~ van~ ~mece şirepede... s-au umplut toţi de Duhul '> Iare". Era în flăcă rare. Starea une1 nebun1
SfantŞI să vorbească
au mceput În limbi, precum le duhovniceşti. .. .
dădea D~h_ul grăi şi
lor a ... s-a adunat mulţimea şi s-a Şi, frângând pâinca În casă, luau 1mpreunc.
tulburat, căCJ fieca re Îi auzea p e ei vorbind m limba sa hrana Întru bucurie şi întru curăţia inimii, lăudând PE
(Fapte 2, 1-6). Dumnezeu şi având har la lot poporul. Iar Domnul adăug<
1 ilnic Bisericii pe cei ce se m ântuiau (Fapte 2, 46-4~). .
În vreme ce Apostolul Petru vorbea în limba lui
a~eastă limbă se prcschirn__ba chiar în acelaşi timp î~ "Frângerea pâinii" era Sfâ nta l mpărtăşame. Ş1 SE
mmtea celor ce-l ascultau. In chip tainic, Duhul Sfânt îi inmulţeau necontenit ce i ce se mântuiau, de ~re~~ ~~
făc~a s_ă înţeleagă cuvintele sa le în limba lor, tainic, pe vedeau pe creştini întru bucurie şi întru cur~fJa ~n~m11.
nes1mţ1te. _:-.cest~ lucruri minunate se săvârşesc prin lăudând pe Dumnezeu. Acest întru bucune ŞI mtn
lucrarea SfantulUI Duh. De pildă, cuvântul "casă" ar fi curăţia inimii este asemenea cu acel şi tot sufletul ere.
fost auzit de cel ce ştia franceză "maîson". Era un fel cuprins de tea mă. Aceasta este înflădlrar~, du~ă curr
de străvedere; auzeau în propria lor limbă. Sunetul este şi nebuni e. Eu, când tră iesc asta, o s1mt ~~- pl~ng
lovea în ureche, însă lăuntric, prin lumînare de ta Acesta este dumneze iescul har. Aceasta este ŞI 1ub1re<
Dumnezeu, cuvintele se auzeau în limba celor care către Hristos.
ascultau. Părinţii Bise ricii nu descoperă foarte vădit Ceea ce trăia u Apostolii între ei, şi simteal
tâlcuirea Cin cizecimii, temându-se de răstălmăciri deplin această bucurie, s-a petrecut mai departe cu toţi
Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Apocalipsa lui Ioa n. Cei prin înrâurire. Adică se iubeau, se bucurau u~ul ?E
altul, se uni seră unu l cu altul. Acest fel de v1eţum
străluceşte, şi îl trăiesc ş i cei lalţi.
158
1.')<
Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crc;ut 1 hl11uri şi de frăm â ntări, şi este purtat de duhul ce l rău.
erau una, şi nici unul nu zicea că este al său ceva dut 1 " 1' metanii, plânge, strigă, chipuri le se smereşte, şi
averea sa, ci toate le erau de obşte (Fapte 4, 3ll lntrPagă această smerenie este o lucrare drăceasc~.
Faptele vorbesc despre viaţa de obşte. Aici este tain,1 .c•menea oameni tră i esc religia ca pe un fel de iad. In
lui Hristos. Este Biserica. Mai bune cuvinte pentru l• t.Pri că fac metanii, cruci, zic "suntem păcătoşi,
Biserica cea d intru în ceput nu există. " ' •vrednici", ş i înd ată ce ies afară încep să hul ească
cc•lt' dumnezeieş ti d acă cineva îi n ecăjeşte puţ in. Se
c•de limpede că la mijloc este un diavol.
Religia creştină Îl preschimbă În realitate, religia creştină îl preschimbă şi îl
şi Îl tămăduieşte pe om t.1rnăduieşte pe om. Întâia temelie pentru ca omul să
dt•s luşească şi să d eosebească adevă rul este smerenia.
1 goi smul întun ecă mintea omului, îl încurcă, îl duce la
_Religia noastră este religia religiilor, sau, prin
111 ~e l a re, la erezie. Este important ca omul să cunoască
reve laţre~ adevărata religie. Celelalte religii sunt
. td evă rul.
omeneştr , găunoase . Ele nu cunosc măretia
Mai demult, oamenii, care erau într-o stare
Dumnezeului Celui în Treime. Nu cunosc că telul, primitivă, nu aveau nici case, nimic. Intrau în peşterile
chemarea noastră este să devenim dumnezei după har f:\ră ferestre, închideau ş i intrarea cu pietre şi crăci, aşa
să ne asemănăm cu Dumnezeu cel în Treime să rncât să nu pătrundă aerul. Nu înţe legea u că afară este
devenim una cu El ş i în mij locul nostru. Aceste lu~ruri viaţa, oxigenul. În peşteră omul se strică, se
nu su_n~ ~unoscute de celelalte religii. Cel mai înalt tel îmbolnăveşte, se nimiceşte, în vreme ce afa ră prinde
al relrgrer noastre este ca toţi să fie una. În aceasta se viaţă. Poţi să înţelegi adevă rul? - atunci eşti în soare, în
!ntr~geşte lucrarea lui Hristos. Religia noastră este lumină, vezi toate măreţiile; altfel, eşti în peşteră
1ub1re, este dragoste, este înflăcărare, este nebunie, întunecoasă. Lumin ă ş i întu neric. Ce este cel mai bine?
este dorire a rzătoctrE' a celor dumnezeieşti . Toate Să fii blând, smerit, liniştit, să ai înl ăuntrul tă u iubi re,
acestea sunt înlăuntrul nostru. Dobândirea lor este o sau să fii nervos, necăjit, certat cu toţi? Fără îndoi a l ă,
sete a sufletului nostru. cea mai înaltă este iubirea. Religia n oastră are toate
~entru multi, însă, religia este o luptă, un chin şi aceste bunătăti şi este adevărul. Însă mu lti se călăuzesc
o ~rămantare. De aceea, ei îi socotesc pe m u lţi dintre după altceva.
c~1 "credi ncioş i " n en o rociţi, căci văd în ce hal se află. Cei ce n eagă acest adevăr sunt bolnavi
Jl de fapt aşa ş i este. Pentru că, dacă cineva nu sufleteşte. Sunt ca şi copii i bolnavi care, fiindcă au fost
rnJelege a~âncimea religiei şi nu o trăieşte, religia lipsiţi de părinţi, ori s-au despărţi t, ori s-au certat, au
sfa!şeşteAprr~ a ~eveni boa lă, şi încă una înfricoşătoare. devenit inadaptabili. Şi la erezii se duc toti rătăciţii.
Atat ~~ rnfrrcoşatoare, încât omul îş i pierde stăpânirea Copii rătăci ţi ai unor părinţi rătăciţi. Însă toti aceşti
propr11lor fapte, devine nehotărât ş i slab, este plin de rătăciţ i şi inadaptati au o putere ş i o stăruinţă ... şi
1(,()
161
izbândesc în multe lucruri. Îi supun pe oamenii
normali ş i lini şt i ţi, deoarece îi influenţează ş i pe altii
asemenea lor ş i slujesc ş i lumii, fii ndcă aceşti a sunt cei
mai mulţi, şi îş i află adepţi. Există şi alţii care, deşi nu
tăgădui esc adevărul, sunt totuşi rătăciţi şi bolnavi
s ufleteşte.
Despre dragostea dumnezeiască
Păcatul îl face pe om foarte încurcat s u fleteşte.
Rătăcirea nu se r i s ipeşte prin nimic. Numai prin lumind
lui Hristos vine izbăvirea. Cea dintâi mişcare o face "Cel ce iubeşte putin, dJ putin;
Hristos: Veniţi la Mine toti cei osteniţi... (Matei 11, 28). ce/ ce iubeşte mai mult, dJ mai mult.
Pe urm ă, noi, oamenii, primim această lumină prin Iar cel ce iubeşte foarte mult, ce are vrednic de dat?
buna noa stră intenţie, pe care o vădim prin iubirea Se dJ pe sine insuşi!"
noastră faţă de El, prin rugă ciune, prin părtăşia la viaţa
Bisericii, la Sfintele Taine.
De multe ori, nici osteneala, nici metaniile, nici Hristos este iubirea noastră,
crucile nu· atrag harul. Există taine. Cel mai însemnat dragostea noastră
lucru este să te fe reşti de formă ş i să ajungi la
substanţă. Tot ceea ce se face, să se facă din iubire. Hristos este bucuria, lumina cea adevărată,
Iubirea pe toate le înţe l ege şi se j ertfeşte pe fericirea. Hristos este nădejdea noastră . Legătu ra cu
sine. Sufletul se împotriveşte tuturor celor ce se fac din Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este
constrângere. Iubirea atrage harul lui Dumnezeu. Când dorintă arzătoare după cele dumnezeieşti . Hristos este
vine harul, atunci vin ş i darurile Sfântului Duh: Jar
totul. El este iubirea noastră, El este dragostea noastră.
roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,
Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate
indelungJ-rJbdarea, bunJtatea, facerea de bine,
pierde. De acolo izvorăşte bucuria.
credinţa, blândeţea, infrânarea, curJţia (Gal. 5, 22-23).
Bucuria este Hristos Însuşi. Este o bucurie ce te
Acestea sunt ce le pe care trebuie să le a ibă un suflet
să n ătos în Hristos.
face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în
Cu Hristos, omul se umple de har ş i trăieşte Hristos. Acest vin duhovnicesc te îmbată precum vinul
astfel deasupra răului. Pentru el, răul nu există. Există ce l cu rat. Aşa cum spune David: Uns-ai cu untdelemn
numai binele, Dumneze u. Nu poate exista răul. Adică, capul meu, şi paharul Tău este adJpându-mJ ca un
atâta vreme cât are lumina, nu poate avea întuneri cul. puternic (Ps. 22, 5). Vinul duhovnicesc este curat,
Nici nu-l poate cuprinde întunericul, pentru că are adevărat, foarte tare, şi când îl bei, te îmbată. Această
lumina.

162 163
beţie dumnezeiască este darul lui Dumnezeu ce se d~ Acestea toate doreşte sufletul nostru să le
ce lor curaţi cu inima 21 • dobândească. Dacă ne pregătim cum se cuvine, harul
Postiţi
cât puteţi, faceţi câte metanii puteţ i, . le va da. Nu este greu. Dacă agonisim harul, toate
desfătaţi-vă de câte privegheri puteţi, numai să fiti "o,unt
' . ~ t at e de
uşoare, ad ucătoare de bucurie şi bm~cuvan
bucuroşi. Să aveţ i bucuria lui Hristos. Este bucuria can• Dumnezeu. Dumnezeiescu l har bate nemcet~t 1~ u~a
ţine veşnic, care p oa rtă într-însa veşnica fericire. Este .,ufletului nostru ş i aşteaptă să deschidem, ~a sa. v~nă m
bucuria Domnului nostru, care aduce liniştea cea mima noastră cea însetată ş i să o plineasca. P.lmatatea
neclătinată, bucuria cea lini ş tită şi lini ştea cea ferici tă. I'Ste Hristos, Maica Domnului, Sfânta Tre1me. Ce
Este bucuria cea plin ă de tot harul, care covârşeşte lucruri frumoase! . . ..
ori ce bucurie. Hristos voieşte ş i simte multumire dacă Atunci când iubeşti, trăieşti în Omonta ŞI nu ştu
răspândeşte bucuria, d a că îi îmbogăţeşte pe cei
1
ă te afli în Omonia. Nu vezi nici maşinile, nici lumea,
credi n c ioş i ai Să i cu bucurie. Mă rog ca bucuria nimic. Eşti înlăuntrul tău împreună cu persoana pe care
0 iubeşti. O trăieşti, te bucuri de ea, te însufleteşte. Nu
noa stră să fie deplină (1 Ioan 1, 4).
Aceasta este religia noastră. Într-acolo trebuie să o.,unt acestea adevărate? G ân diţi-vă că persoana ~e ca~e
mergem. Hristos este Raiul, cop iii mei. Ce este Raiul?
0
iubiţi este Hristos. Hristos în mintea . ~a, Hnstos In
Este Hristos. Raiu l începe de aici. Este exact ace laşi inima ta, Hristos în întreaga ta f1mţă, Hristos
lucru: cei care Îl trăiesc aici pe pământ pe Hristos, pretutindeni. . .. .
trăiesc Raiul. Aş a este, întocmai cum vă spun. Este Hristos este viaţa, izvorul v1eţ11, 1zvorul
adevărat, c redeţi-mă! Lucrarea noast ră este străda ni a de bucuriei izvorul luminii celei adevărate, totul.. Cel
a afla ch ipul în care să intrăm în lumina lui Hristos. Să care-L i~beşte pe Hristos ş i pe ceilalţi , ac~sta tră1eşte
se deştepte sufletul ş i să-L iubească pe Hristos, să viaţa. Viaţa fără Hristos este m?arte, ~ste tad , nu. este
devină sfânt. Să se predea dragostei d umn eze i eşti. vi aţă. Acesta este iadul - neiub~rea. ~~~t~ es~e Hn.stoAs.
Astfel şi El ne va iubi, şi atunci nimeni nu ne va mai Iubirea este vi aţa lui Hristos. F1e ve1 f1 1n v1aţă, f1e In
putea răpi această bucurie. Aceasta voieşte cel mai moarte. De tine atârnă al egerea. .
mult Hristos, să ne umple de bucurie, fiindcă El este Una este ţinta noastră - iubirea lui Hnstos, a
izvorul bucuriei. Acea stă bucurie este darul lui Hristos. Bisericii, a aproapelui. Iubirea, slujirea lui ~u~nezeu,
În această bucurie Îl vom cunoaşte pe Hristos. Nu-L dorul fierbinte, unirea cu Hristos şi cu Btsen~a ~ste
putem cunoaşte, dacă El nu ne cunoaşte. Precum zice Rai ul pământesc. Iubirea lui Hristos es~e A1ub1rea
David: D e n-ar zidi Domnul casa, În zadar s-ar osteni aproapelui, a tuturor, a v răjmaşi:or. :e creşt1~ 1l doare
cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, În zadar pentru toţi , vrea ca toti să se mantUi ască, tot1 ~ă. guste
ar priveghea cel ce o păzeşte (Ps. 126, 1). din împărăţia lui Dumnezeu. Acest~ est~ creştm 1.sm~l.
Prin mijlocirea iubirii către fratele, tzbuttm să-L 1ub tm
Ji Cf. Matei 5, 8.
1()4 165
pe Dumnezeu. Harul dumnezeiesc vine prin mijlo< 1r 111 111o.,ului meu, şi la viata veşnică. Nu voiam să am
aproapelui, atunci când o dorim, când o vrem, ( ,,rtd 11 .\ Voiam să merg la Domnul şi să mă gândesc la
suntem vrednici. Atunci când îl iubim pe fratele, iuhll'ft tu1.\ltttea Lui, la iubirea Lui. Iar acum, când se apropie
Biserica, pe Hristos. Înlăuntru l Bisericii suntem şi n01 1 1 ~tlul vieţii mele, nu am frământări, nici ch inuri, dar
11 g:indesc că, atunci când mă voi înfăţişa la A Doua
re şi Domnul îmi va spune: "Prietene, cum ai
1 11 1

lt •lr.tl aici, neavând ha ină de nuntă?" , îmi voi pleca


22
Una vreau, una doresc, una cer,
Hristoase al meu "d.1tă capul şi voi zice: "Ce vrei Tu, Doamne, ce
• lll'şte iubirea Ta; sunt vrednic de iad. Şi în iad dacă
. .. Să-~ iubim pe Hristos şi singura noastră nădeJde 11 ,,, aşezi, mi-ajunge să fiu împreună cu Tine. Eu una
ş r grrJă să fre El. Să-L iubim pe Hristos numai pentru El ,,.,,u, una îmi doresc, una cer: să fiu împreună cu
Niciodată pentru noi. Să ne aşeze unde voieşte. Să nP IHH', unde şi cum voieşti Tu".
dea orice voieşte. Să nu-L iubim pentru darurile Lui. Mă străduiesc să mă dăruiesc iubirii şi slujirii lui
Este egoism să spunem: " 0 să mă aşeze Hristos într-un 1>umnezeu. Am simţământul păcătoşeniei, dar trăiesc
!ocaş frumos, pe care mi 1-a făcut, mi 1-a pregătit El , ,, nădejdea. Este rău să deznădăjduieşti, fiindcă ce l
lnsuşi, precu m spune Evanghelia: În casa Tatălui Meu cl<'znădăjduit se amărăşte şi îşi pierde bunăvoi rea şi
multe locaşuri sunt. .. ca să fiţi şi voi unde sunt Eu puterea, în vreme ce acela care nădăjduieşte înaintează
(Ioan 14, 2-3). Corect este să spunem: " Hristoase al lllereu. Întrucât simte că este să rac, se străduieşte să se
meu, ce voieşte iubirea Ta îm i ajunge ca să trăiesc în 11nbogăţească. Ce face, săracul ? Dacă este grijuliu, se
dragostea Ta". ..trăduieşte să găsească un chip de a se îmbogăţi.
Eu, sărman ul, ce să vă spun. .. sunt foarte Deşi mă simt atât de neputincios şi n-am
ne~utincios. N-am izbutit să-L iubesc atât de mult pe izbândit ceea ce-m i doresc, totuş i nu deznădăjduiesc.
Hrrstos, să-L dorească fierbinte sufletul meu. Simt că Ceea ce mă mângâie este că nu contenesc a mă
sunt mult în urmă. Aşa simt. Nu am ajuns acolo unde strădui. Însă nu fac ceea ce voiesc. Să faceti rugăci une
vreau, nu trăiesc această iubire. Dar nu pentru mine. Problema este că nu-L pot iubi deplin pe
9eznădăjduiesc. Mă încredinţez iubirii lui Dumnezeu. Hristos fără harul Lui. Hristos nu-Şi lasă vădită iubirea,
li zic lui Hristos: "Ştiu, nu sunt vrednic. Tri mite-mă dacă sufletul meu nu are ceva care să-L atragă.
unde voieşte iubirea Ta. Asta vreau, asta doresc. Ţi-am Ş i s-ar putea ca tocmai acest "ceva" să-mi
slujit toată viata mea". lipsească, de aceea mă rog lui Dumnezeu ş i zic: "Sunt
Când am fost grav bolnav ş i era să plec spre foarte slab, Hristoase al meu. Numai Tu ve i izbând i,
ceruri, nu voiam să mă gândesc la păcatele mele. prin harul Tău, să mă învredniceşti aşa, ca pe Apostolul
Voiam să mă gândesc la iubirea Domnului meu a
' 22
Matei 22, 12.
166 167
' ave• "-dre se oucura ş i se mândrea, să pot zice şi PU 11 iubească pe Hristos, să devină sfânt. Să .se ~redea
împreună cu el: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte tn 11111nai dragostei dumnezeieşti. Aşa şi El îl va 1ub1. .
mine (Gal. 2, 20)". Când vine Hristos în inimă, viaţa se sch1mbă.
Cu acestea m ă îndeletnicesc. Mă străduiesc .. a llt i<;tos este totul. Cel ce trăieşte în. Hristos,. trăi.eşte
aflu ch ipuri de a-L iubi pe Hristos. Această iubire nu .,t' It~~ ruri despre care nu se vorbeşte, lucrun sfmt~.
satură vreodată. Cu cât Îl iubeşti pe Hristos, cu atât ţi .,o ,,,,ieşte în bucurie. Ele sunt adevărul. Le-au tră1t
pare că nu-L iubeşti şi tânjeşti în întregime, tot mdl 11.1meni, asceti din Sfântul Munte. Fără î~cetare," cu dor
mult, să-L iubeşti. Însă, fără să-ti dai seama, urei tot mdl llt'rbinte şopteau rugăciunea: "Doamne l1 suse ... ·. .
sus, tot mai sus! Când intră Hristos în inimă, patimile se miStUie.
Nu mai poti nici să înjuri, nici să urăşti, nici să. te
1,1tbuni, nici, nici ... Unde să se mai găsească ur~le,
Când vine Hristos În inimă, .llltipatiile, osândirile, egoismele, . fră~ântănle,
viaJa se schimbă mtristările? Stăpâneşte Hristos ş i dorul f1erbmt~ d.upă
lumina cea neînserată. Acest dor te face să s1mţ1 că
Când Îl afli pe Hristos, este de-ajuns, nu vrei moartea este numai puntea pe care o vei trece cândv~
n1m1 c altceva, te l ini şteş ti. Devii alt om. Trăieşti pentru a continua viaţa cu Hristos. Aici pe păm~nt al
pretutindeni unde este Hristos. Trăieşti în stele, în de înfruntat o piedică, de aceea ~este nevo1e de
nemărginire, în cer împreună cu îngerii, cu sfinţii, pe credinţă. Această pi edică este trupul. In vreme ce după
pământ împreun ă cu oamenii, cu animalele, cu toti ş i moarte credinta dispare şi Îl vezi pe Hristos aşa precu~
cu toate. Acolo unde ex i stă iubirea lui Hristos1 vezi soarele. În veşnicie, fireşte, le vei tră i pe toate ma1
singurătatea se ri s ip eşte . E şti liniştit, bucuros, plin. Nici intens. . . A

melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, însă atunci când nu trăieşti cu Hristos, tră 1eşt1 m
nici tristete, nici iad. melancolie în necaz în frământare, în strâmtorare; nu
Hristos este în toate gândurile tale, în toate trăieşti co;ect. Atu~ci apar multe anomalii şi. în
faptele tale. Ai harul ş i poti suferi toate pentru Hristos. organism. Este i nfluenţat trupul, glandele endocnne,
Poti chiar să ş i pătimeşti pe nedrept. Să rabzi ficatu l, fierea, pancreasul, stomacul. Ţi se spune: "C~
nedreptăţi pentru Hristos, ba chiar cu bucurie. Precum să fii sănătos ia de dimineaţă lapte, un ouşor, unt ŞI
El a pătimit, tot aşa poti şi tu poti să pătimeşti pe doi-trei pesmeţi". Însă, dacă trăieşti corect, dacă-~
nedrept. L-a i ales pe Hristos ca să nu pătimeşti? Ce zice iubeşti pe Hristos, cu o portocală sau cu un măr eşt1
Apostolul Pavel? Mă bucur În pătimirile mele (Col. 1, 24). foarte bine. Marele medicament este ca omul s~ se
Aceasta este religia n oastră. Să se deştepte sufletul ş i dăruiască slujirii lui Hristos. Toate se tămădu1 esc.
Toate lucrează după rânduială. Iubirea lui Dumnezeu

169
168
le preface pe toate, le sfinţeşte, le îndreaptă, In
schimbă. ,1 himbă. Iubirea lumea scă durează putin ş i încet-încet
,, stinge, în vreme ce iubirea dumnezeia scă se m ă reşte
Mult se va mângâia sufleţelu l nostru când von
dori fierbinte după Domnul. Atunci nu ne vom m.u 11 'ie adânceşte. Orice a ltă dragoste poate să- I aducă pe
1

îngriji de cele zilnice şi ticăloase, ci de cel«• deznădejde.


, 11 n la Dragostea dumnezeiască în~ă. ne
duhovniceşti şi de:> sus, vom trăi în lumea C<'cl rn.Jiţă către tă râ mul lui Dumnezeu,_n_e dărui eş~e l1n1şte,
duhovnicească. Când tră ieşti în lumea duhovniceasc~ bucurie, pl i n ăta te. Celelalte p l ăcen 1stovesc, 111 vreme
trăieşti într-o altă lume, în aceea după ca re tânjeşt~ 1 ('aceasta nu se satu ră ni c iodată. Este o plă ce re fă ră de

sufletul tău şi ca re îi place sufletului tău. Nu eşti îns,1 ... ,liu, de ca re omul nu se îngreuiază vreodată. Este cel
nepăsător faţă de om; vrei să-ş i afle şi el mântuirea mai înalt lucru ca re poate fi dorit. .
lumina, sfinţirea. Să intr0 toti în Biserică. ' Doar într-un si ngur punct în cetează donrea:
1 ~nd omu l se un eşte cu Hristos. Iubeşte,. iubeşte,

1 ub eşte, ş i cu cât iubeşte, cu atât vrea ma1 m~lt _s~


Iubească. Vede că încă nu s-a unit, nu s-a predat 1ub1_r11
Iubirea lui Hristos nu se
satură niciodată
lui Dumnezeu. Are mereu imboldul, dorinta, bucuna,
"ipre a izbuti să ajungă la ce l mai înalt lucru ca ~: poate
. Hristos este ce l mai îna lt lucru care poate fi
fi dorit, la Hristos. Tot pos teşte, tot face metan11, tot se
dorrt. Ceva mai înalt nu există. Toate cele simţite duc roagă, ş i totu şi nu află mulţumire . Nu_-şi dă sea ma că a
la o săturare, numai Dumnezeu nu. El este totul. ajuns deja la această iubire. Nu s1mte ~ă ceea ce
D~r:nnezeu este ce l mai înalt lucru care poate fi dorit. doreşte 1-a umplut, a prim it-o deja, o tră 1eşte. _Du~ă
N1c1 o altă bucu rie:>, nici o altă frumuseţe nu se poate această dragoste dumn ezei ască, după această 1ub1re
dumneze i ască tânjesc fierbinte toti ascetii. Ei se îmbată
compara cu El. Ce altceva ar putea sta alătu ri de lucrul
cel mai înalt? Dragostea pen tru Hristos este altceva. Ea cu o betie dumneze iască. În această beti: t~upul poat~
nu are sfârşit, este nesă tura tă. Dă viaţă, dă putere, dă îmbătrân i, poate trece, însă duhul mtmereşte Ş I
sănătate, dă, dă ... Şi cu cât dă, cu atât mai mult omul înfloreşte. .
vrea să se îndrăgostească . În vreme ce dragostea lmnele ş i troparele Bise ricii noastre sunt plme
omen:ască îl poate strica pe om, îl poate înnebuni. de dragoste dumnezeiască. Auziţi ce spune canonu l
Când Il iubim pe Hristos, toate celelalte iubiri rămân în
Sfântului Apostol Timotei:
u~bră. Celelalte iubiri au o săturare, numai iubirea lui 11 Dorind fierbinte desăvârşirea celor ce stau În
Hns~os nu are. Iubirea trupească ajunge la acest saţi u. putin{a noastră
A~o1 poate începe gelozia, nemulţumirea, până şi şi Înfrânându-te, prin dragoste
ţi-a i petrecut viaţa potriyit doririi tale, cugctătorule
t nma. Se poate preface în ură. Iubirea în Hristos nu se
de Dumnezeu,
170
171
căutând totdeauna către ţinta dragostei tale Căci Tu eşti, într-adevăr,
şi umplându-te de cugetarea la dânsa. " 23 mai dulce decât mierea cea mai bună,
O, cuvinte mari! Să cugetaţi la astfel de cuvin!c• mai desfătat decât laptele cel mai ales,
care vădesc iubirea dumnezeiască, nebuni.; si mai străluc itor decât toată lumina.
~

dumnezeiască . Nu te mai satu ri de ele! Da, iubin•t~ De aceea eşti, pentru mine,
pentru ~ristos nu se satură niciodată. Cu cât Îl iubeşt 1 , rnai de pret decât aurul, şi argintul, ş i nestemate le ...
socoteitl că nu-L i ubeşti şi vrei să-L i ubeşti tot mdi
mult. In ace laş i t imp însă, se umple sufletul tău de c), iubire, care totdeauna eşti mai presus de orice ardere,
pre~enţa Lui ş i de bucuria cea în Hristos, nerăpită. Nu Ş i niciodată nu devii că ldicică!
vre1 atunci să mai tânj eşti după nimic. Cevd Aprinde-mă!
asemănător scrie Sfântul Isaac Sirul:
,~Bucuria cea în Dumnezeu este mai putern ica Iubi-Te-voi, Doamn e, căc i Tu m-ai iubit Cel dintâi.
decât v1aţa de aici. Iar cel ce a aflat-o pe ea nu numdi Şi unde să aflu cuvinte din destul spre a înfăţi şa
că nu mai caută spre patimi, ci nu se mai î~toarce nici toate cele pe care marea Ta iubire le-a făcut pentru
. l
către ~iaţa sa; şi nu mai are vreo al tă simtire a ei, daca mme ....
bucu na ac:asta i-a venit din adevăr. Dragostea e mai
dulce ca v1aţa. Căci e mai dulce înţelegerea cea după M -a i în ă lbit
Dumnezeu, din care se naşte dragostea cea mai dulce În că ş i cu lumina feţei Tale,
ca mierea ş i ca fagu rele. Dragostea nu se întristează pe ca re ai pu s-o ca pecete
~ând trebuie să primească moartea pentru cei pe care îi la poarta inimi i mele ... "
~ubeşte. . . iar cunoaşterea de Dumnezeu este
1mpără~easa tuturor doririlor. Ş i sufletul ce o primeşte
n_~ m a1 ~re_ nevoie de vreo dulceaţă pământească. Prin iubirea dumnezeiască, toate
F1~ndcă n1m1c nu este asemenea dulcetei cunoaşterii devin Hristos, devin Rai
lUI Dumnezeu. " 24
Şi la Fericitul Augustin c itim: D espre iub irea dumnezeiască vorbeşte foarte
" Te iubesc, Doamne Dumnezeul meu, ş i doresc fru mos canonul Sfântulu i Pahom ie, pe care 1-a scri s
să te iubesc pururi şi tot mai mult. Teofan.
"Fiind cuprin s, părinte, cu căldură de dragostea
23 nepătimirii, ai veştejit pricinuirile cele materialnice ale
Canonul Sfântului Apostol Timotei, troparul al treilea din
cântarea a patra. patimilor, Pahomie, ş i Într-aripându-te prin dragoste, ai
Isaac Sirul , Cuvinte despre nevoini~, Cuvântul XXXVIII,
24
_Sfânt_ul
Ftlocalia, voi. X, pp. 205-206, E.I.B.M.B.O.R., 1981.
172 173
luat toată lumina cea din izvorul dumnezclfll tubirii lui Hristos, cu atât mai mult vrei să te dăruieşti.
prea fericite. l'r El trebuie să-L iubim din tot sufletul, din toată
Pentru dragost~a . lui Dumnezeu ai grăit 1 11 111ima, din toată vârtutea, puterea şi cugetul nostru. Să
Învăţăturile Duhulw, dm care luminându-te, ai ajuns 1• punem "pri za" inimii noastre în iubirea lui, ca să ne
desăvârşirea virtuţii, s lobozindu-ţi sufletul de patimi. 11nim cu El. Aceasta o cere Domnul, şi nu pentru El,
Împungându-te de dragostea Stăpânului, ai stin din egoism, ci pentru noi, pentru a ne dărui totul -
prin Înfrânare bu~a-pă_timire a trupului, Pahomie, ~/ bucuria, fericirea.
toată viata ta ai aheros1t-o Lui, ca o jertfă cu preabun' Poetul a izbutit asta. L-a iubit pe Hristos şi a fost
mireasmă. " 15 tubit de către El. A aflat ta ina iubirii dumnezeieşti. Nu
A, acestea sunt o comoară de mult pret. Mttrt I'Ste greu; dimpotrivă, este atât de u şor să o
poet e Teofan! "Capătu l virtutii" este iubirea lui descoperim ... Depinde de mod şi de pregătire, căci
Dumnezeu, care este desăvârşită şi absolută. Când I'Ste nevoie de duh ortodox.
sufletul nostru este• mistuit de dorul dumnezeiesc 1 Această iubire, această dragoste, această
atunci buna-pătirrme. ~ trupului se veştejeşh•. msufletire te duce până ş i la mucenicie. Te face să te
Dumnezeiescul dor bt ruteşte orice durere, şi astft>l jertfeşti, să nu mai tii seama de nimic. Să nu te temi de
orice durere se preface în iubire a lui Hristos. lubiti-l nimic. Să pleci departe, în peşterile ş i crăpăturil e
pe Hristos şi vă va iubi şi El. Toate durerile vor trece pământului. Această nebunie dumnezeiască o avea şi
vor fi biruite, vor fi preschimbate. Atunci toate devi~ Sfântul Ioan Colibaşul, cel ce m-a însufletit. De la
Hristos, toate devin Rai. Dar, ca să trăim în Ra i, trebuie dCeastă nebunie dumnezeiască pornindu-se, sfinţii ş i
să murim, să murim pentru toate. Atunci vom trăi într· mucenicii nu s-au îndărătnicit de la nimic, au alergat la
adevăr, vom trăi în Rai. Dacă nu murim omului celui mucenicie cu bucu rie şi înflăcărare. Cel ce iubeşte
vech i, nimic nu se face. putin, dă puţin; cel ce iubeşte mai mult, dă mai mult.
Îmi place rflult poezia lui Veritis, Alături de Iar cel ce iubeşte foarte mult, ce are vred nic de dat? Se
Hristos: dă pe sine însuşi!
"Alături de Hristos tânjit-am a trăi 1 Din pricina acestei iubiri a lor pentru Hristos,
iubirea Lui fierbinte în pieptu-mi să închid. sfinţii nu si mţeau durerile muceniciei, oricât de
Şi strâmtul piep~ deschide-se şi se lărgeşte, cumplite ar fi fost. Amintiţi-vă de Sfinţii Trei Tineri în
Iară pe cât iubesc mat mult, pe-atât nu mă mai satur". cuptor: lăudând şi slavoslovind, erau răcoriti în
Pe-atât nu mă mai satur. Cu cât bei mai mult vin cu mijlocul văpăii. Am intiţi-vă de Sfântul Dimitrie, de
atâta vrei să bei mai mult. Cu cât mai mult te dăruieşti Sfântul Gheorghe, de Sfânta Ecaterina, de Sfânta
Varvara, de Sfânta Paraskevi, de cei Patruzeci de
25
Canonul Sfântului Pahomie, tropare la cântări le întâi, a cincea şi
a patra.
174 175
Mucenici în lacul îngheţat. Un nor de mărturii (Evr. 12, 1), , .tre ne-o va da simti rea de prieten. Să-I spunem:
aşa cum zice Apostolul Pavel. 1>oamne, am făcut-o, am· căz ut, iartă-mă" . Dar, în
Toţi aceşti sfinti şi mucenici, precum aici p<• .u <' l aşi timp, să simtim că ne iubeşte, că ne prim eşte cu
pământ, tot astfe l ş i cu mult mai vârtos în cer, Îl laud~ 1:mgăşie, cu iubire, ş i ne i artă. Să nu ne despart~
şi-L s lăvesc acum pe Domnul. Sunt în Rai şi-L văd pe po~catul de Hristos. Când credem că ne iubeşte şi 11
Dumnezeu faţă către faţă (1 Cor. 13, 12). Ş i aceasta 111bim, atunci nu ne simţim străini şi despărţiţi de El
este totul. Cum zice în prima rugăciune de mulţumire 111ci când păcă tuim . Ne-am încredin ţat de iubirea Lui
de după Sfânta Împărtăşanie? " ... văd frumusefea cea
11, oricum ne-am purta, şt i m că ne iubeşte .
nespusă a feţei Tale". lată Raiul! Rai este să vad~ Dacă Îl iubim cu adevă rat pe Hristos, nu există
cineva pururi faţa lui Dumnezeu. Este mai presus decât ll'.lma de a pi erde cin stirea pe care 1-o dăm. Pe aceasta
florile, decât păsările exotice, decât apele susurânde, .r• spr ij i nă cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va
decât trandafirii ş i decat toate ce le frumoase care există rll•spărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
pe păm â nt, decât toate micile iubiri . trfimtorarea .. . Căci sunt Încredinţat că nici moartea,
Când Îl iubeşti pc Hristos, în ciuda neputinţelor tuei viaţa ... nici În ă lţim ea, nici adâncul ... nu va putea
şi a si mţământu l ui că le ai, dobâ ndeşti încredinţarea că •.•1 ne despartă de iubirea lui Dumnezeu, cea Întru
ai biruit moartea, fiindcă te afli întru împărtăşirea /lristos Iisus, Domnul noslru 26 . Este o legătură îna ltă,
iubirii lui Hristos. Pentru aceasta mă lupt şi eu, dar... 11nică, l egătura sufletului cu Dumnezeu, pe care nu o
Domnul să mă milui ască l De acestea mă îngrijesc zi ua tl<'sface nimic ş i nici nu o înfricoşează, nici nu o
şi noaptea. Aşa este, câ nd îl iubeşti pe Hristos, vrei să c l inteşte nimic.
suferi pentru Hristos. Fireşte, Evanghel ia sp une în cuvi nte simbolice
Să ne rugăm să ne învrednicească Dumnezeu să d<'Spre cel nedrept că se va afla acolo unde este
vedem faţa Domnului ş i aici, pe pământ. plfingerea şi scrâşn irea dinţilor 27 , căci departe de
1>umnezeu a şa este. Şi dintre pă rin ţ i i trezvitori ai
Bi sericii, mulţi vorbesc despre frica mortii ş i despre
Hristos este prietenul nostru 1,1d. Spun: "Să ai necontenit pomenirea mortii". Aceste
cuvinte, dacă le cercetăm adânc, nasc frica de iad.
Pe H ristos să-L privim ca pe prietenul nostru. c)m ul, strădu indu-se să fugă de păcat, cugetă la
Este prietenul nostru. O adeve reşte El Însuşi când zice: .1cestea, aşa în cât sufletul său să fie stăpânit de frica de
Voi sunteţi prietenii Mei... (loan 15, 14). Ca la un moarte, de iad ş i de diavol.
prieten să ne uităm ş i să ne apropiem de El. Cădem?
Păcătuim? Să a le rgăm către El cu iubire şi încredere; nu
cu teamă că o să ne pedepsească, ci cu îndrăznea la pe .,, Rom. 8, 35 şi 38-39.
'' Cf. Matei 8, 12; 13, 42.
176 177
~ Toate au însemnătatea, timpul şi locul lor. t11 •l>uie să ajungem. Nu sunt atât rânduielile, cât faptul
Intelesul fricii este bun pentru primele trepte. Este bun dt • ,1 trăi cu Hristos. Când i zbândeşti asta, ce altceva
pentru î~cepători, pentru cei în care trăieşte omul cel 11 ·i? Ai câştigat totul. Îl trăieşti pe Hristos, i~r Hristos
vechi. l ncepătorul, care încă nu s-a subtiat, se t 1 , 11 eşte înlău ntrul tău. Pe urmă toate sunt ma1 uşoare -
înfrânează de la rău prin frică. Şi frica este 10,1 uitarea, smerenia, pacea ...
trebu i ncioasă, dE> vreme ce suntem oameni
materialnici ş i ticăloşiti. Dar aceasta este o altă măsură1
o treaptă joasă el legături i cu cele dumnezeieşti. Hristos este Mirele sufletului
Mergem ca la schimb, spre a câştiga raiul sau a scăpa
de iad . Asta, dacă o cercetăm bine, arată un oarecare Din această slăvire a lui Hristos izvorăşte
interes personal, către un anumit avantaj. Mie nu-mi 1 .1ntarea Cântărilor, a înţeleptulu i Solomon. Cartea
place fe lul acesta. Atunci când omul înaintează şi intră .u easta cultivă dorul dumnezeiesc, slăvi rea şi trezvia în
în iubirea lui Dumnezeu, la ce-i mai trebuieşte frica? lt·g~itura omului cu Mirele ceresc. Ce cuvinte frumoase,
Tot ceea ce face, face din iubire, iar aceasta are o pline de iubire, de înflăcărare, ?e dragoste
valoare cu mult mai mare. A deveni ci neva bun din dumnezeiască ! Par cuvinte omeneşti, dar sunt
dumneze ieşti. "Căci m ă rănesc de iubirea Ta" , spune
26
frică de Dumn ezeu şi nu din iubire nu are atâta
valoare. un tropar. Adică "pătimesc, sufăr, T~ cau~ă sufl_etu l
Pe măsură ce înaintăm, ne dă şi Evanghelia să meu Te doreşte pe Tine, Care eşt1 lumma, viata,
înţelegem că Hristos este bucuria, adevărul, că Hristos l)u~nezeu, Domnul meu şi Dumnezeul m~u".
este Raiul. Precum spune Evanghelistu l Ioan: În iubire Cu osebire în Cântarea Cântărilor 11 vedem pe
nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru tl ristos ca Mire. Hristos este Mirele sufletul ui nostru.
că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu ',ufletul nostru, mireasa Lui, Îl urmează în toa~e: şi la
este desăvârşit În iubire (1 Ioan 4, 18). Străduindu-ne mucenicie, şi pe Golgota, şi pe Cruce, dar şi la Inviere.
prin frică, încet-în cE>t intrăm în iubirea lui Dumnezeu. Când ajungem la această iubire, atunci Hristos Se va
Se duce atunci iadul, se duce frica, se duce moartea. .,ă lăşlui întru noi şi ne va umple sufletul.
Ne îngrijim numai de iubirea lui Dumnezeu. Facem Să priviţi neîncetat către cele de sus, către
totul pentru această iubire. Tot ceea ce face m irele Hristos să deveniţi casnici ai Lui, să lucrati cu Hristos,
pentru mireasă . să trăiti cu Hristos, să respirati cu H ristos, ~ă vă doa~ă
Dacă vrem aceasta şi-L urmăm, vedem că cu Hristos1 să vă bucuraţi cu Hristos. Hnstos •să f1e
această viată cu Hristos este bucurie, fie şi în mijlocul pentru voi totul. Sufletul nostru să caute, să-L stnge pe
greutătilor. Precum spune Apostolul Pavel: Mă bucur
În pătimirile mele. Aceasta este religia noastră, acolo
lll Cf. slava de la laude, slujba Sfintei Eufi mia.
178 179
Mire: " Pe Tine, Mirele meu, te doresc ... '129• Hristos este lt•qie pe care copilul o citeşte ca să meargă la şcoală.
Mirele, este Pă rinte le, este totul. Nu există lucru mai 1 '!le ca dragostea dintre doi oameni, dar mai înaltă/
înalt în viaţă decât a-L iubi pe Hristos. Tot ceea ce cluhovnicească.
vo im . est: în Hrist?~· Hristos este totul. Întreaga Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc,
bucur~e, mtr~aga fenCire, întreaga viată plină de rai. , .1re se zvârco leştc şi strigă în durerea ei, aşa am fost şi
Atunc1 când 11 avem pe Hristos înlăuntrul nostru avem noi, Doamne, in fa(a Ta! Zămislit-am, dureri de facere
toate măretiile. Sufletul care este înd răgostit de Hristos 11n avut ş i am născut vânt. .. (Isaia 26, 17-18), spune
~ste totdeaun a bu curos ş i fericit, oricâte osteneli şi l.,aia.
Jertfe I-ar costa asta. Tot astfel şi sufletul nostru strigă către
. Nimeni nu . poate tăgădui că Hristos este Dumnezeu din pricina durerii pe care o simte atunci
plmătatea. Cei ca re l ăgăduiesc acest adevăr su nt , :'Ind Îl caută. Şi face ş i o oarecare osteneală, o
bolnavi sufleteşte, su nt stăpâniti de un duh rău o.1recare strădaniE'. Ce înseamnă durerea naşterii şi
Tăgăduiesc ceea ce le lipseşte. Diavolul află sufletullo; plânsul? N u su nt durerea ş i suferinţa, până ce Hristos
pusti u şi intră în ei. Ş i, precum copilul este adânc rănit ',c va săl ăş lui în l ăun trul nostru? Această durere este cea
da~ă e:te lipsit de tata şi de mama, tot astfel, ş i cu mult mai mare. O cunosc cei ce au încercat-o. Este o
ma1 v artos, dacă omul este lipsit de Hristos şi de mucenicie de nepurtat...
Preasfânta Fecioară.
. În Cântarea Cântări/ar, mireasa Îi spune Mirelui
Hns.tos: De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Cel ce voieşte să devină creştin
Auz1 glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide- trebuie mai Întâi să devină poet
mi.. .(Cântarea Cântări lor 5, 2).
Mireasa priveghează şi visează la El. Deşi Sufletul cresti r'lUiui trebuie să fie del icat,
~

?o~ rme, .suflet~! ei se înto~rce către El. Îş i arată, astfel, "ensibi l, să zboare, să tot zboare, să tră iască printre
1ub1rea ŞI deplma dăruire. Il are totdeauna în minte în visări. Să zboare în nemă rginire, în stele, în măreţiile
ini mă, chiar şi în somn. Îl adoră. Ati inteles? Ado ra,rea lui Dumnezeu, în tăce re.
să se facă din tot sufletul ş i din toată inima. Ce vrea să Cel ce voi eşte să dev ină creştin trebu ie mai întâi
spu nă asta? Singurul vostru sens să fie Dumnezeu. N u 'lă devi nă poet. Asta e! Trebuie să te doară. Să iubeşti ş i
precum celelalte se nsuri. Acest sens este diferit. Este un 'lă te doară. Să te doară pentru cel pe care îl i ubeşti .
f~l de ad.orare a lui Hristos. Acesta este sensul care Iubirea se osteneşte pentru ce l iubit. Aleargă toată
u.1 m~şte ŞI atrage. Nu este ceva care se face cu silnicie. noaptea, priveghează, îşi însângerează picioarele ca să-I
S 1mţ1 bucurie şi plăcere duhovnicească. Nu este ca 0 mtâlnească pe cel iubit. Se jertfeşte, nu ia nimic în
"eamă, nici amen i nţări, nici greutăţi, d in pricina iubirii.
l'' Troparul de obşte al sfmtelor
. mucenite.
IRO 181
Iubirea pentru Hristos este alt lucru, nemărginit mc~i doisprezece ani departe de Dumnezeu. Atât de mulţi
înalt. .,
.1111....
Şi când zicem iubire, nu este vorba de virtuţilt~ Ascultaţi ce zice undeva Sfântul lgnatie
pe care le vom dobândi, ci de inima iubitoare cătrt• 11riancian i nov:
Hristos şi către ceila lţi. Toate să le întoarcem către "Toată lucrarea cea trupească şi duhovnicească
aceasta. Vedem o mamă cu copilaşul în brate, , <' nu are durere sa u oste neal ă niciodată nu aduce
sărutându-1 şi răsfăţându-1? Îi vedem chipul lumino!i tnadă, căci Împărăţia cerurilor se si leşte, şi cei ce se
atunci când îşi ţ in e în braţe îngeraşul? Omul lui ~.i l esc o răpesc pe ea, întelegând prin silire nevointa
Dumnezeu vede toate acestea, îl impresionează şi, c Pa trupească cu durere".
însetat, zice: "Să fi avut ş i eu această dragoste fierbinte Atunci câ nd Îl iubeşti pe Hristos, te osteneşti,
pentru Dumnezeul meu, pentru Hristosul meu, pentru d.tr e o osteneală bine c uvântată. Suferi, dar cu bucurie.
Maica Preac urată, pentru s finţii noştri!". Da, aşa trebuie 1.tci metanii, te rogi, fiindcă acestea sunt dor, dor
să-L iubim pe Hristos, pe Dumnezeu. O doreşti, o vrei dumnezeiesc. Şi durere, ş i dor, ş i dragoste, ş i tânjire
şi o dobândeşti prin harul lui Dumnezeu. lt<'rbinte, şi fericire, ş i bucurie, ş i iubire. M etaniile,
Noi, însă, avem o asemenea înflăcărare pentru privegherea, postul sunt osteneli ce se fac pentru Cel
Hristos? Alergăm, atunci câ nd suntem osteniţi, să ne lltbit. Osteneală, ca să-L t răieşti pe Hristos. Dar această
odihnim în ru găciu n e, în Ce l iubit, sau o facem ca pe o n.,Le neală nu se face de nevoie, nu eşti silit. Tot ceea ce
corvoadă şi zicem: "Oh, acum am de făcut rugăciunea LICi ca şi corvoadă naşte un mare rău atât în fiinţa cât şi
ş i canonul. .. "? Ce ne lipseşte, de simţim asta? Lipseşte "' lucrarea ta. Silirea, înghiontirea, aduc împotrivire.
dragostea dumnezeiască. O astfel de rugăciune nu are ( >steneala cea pentru Hristos, dorul adevărat este
valoare. Ba, s-ar putea să facă şi rău. 111birea lui Hristos, este jertfă. Asta simţea şi David:
Dacă sufletu l se z bârceşte şi devine nevrednic 1Joreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile
de iubirea lui Hristos, atunci Hristos rupe legăturile, /)o mnului (Ps. 83, 2). Doreşte fierb inte şi se topeşte
căci El nu vrea lâ ngă Sine suflete "grosolane". Sufletul •,u fletul meu după iubirea lui Dumnezeu. Ce spune
trebuie să-şi revină, pentru a deveni vrednic de Hristos, ~ 1>avid se potriveşte cu poezia lui Veritis:
se pocăiască de şaptezeci de ori câte şapte (Matei 18, 22). "Alături de Hristos tânjit-am a trăi,
Adevărata pocă intă va aduce sfinţenia. Să nu z ici "trec până în clipa cea mai de pe urmă, a ieşirii
ani i, nu sunt vrednic", ci "mi-amintesc că am avut şi eu •,ufletu 1ui ".
zile deşarte, când nu trăiam aproape de Dumnezeu ... ". Este trebuinţă de l uare aminte şi de străduinţă,
Şi în viaţa mea trebui e că au fost zile deşarte. Eram de p<'ntru ca cineva să înţeleagă cele pe care le învaţă şi
doisprezece ani când am plecat în Sfântul Munte. Ăştia ..,:i le însuşească. Va cunoaşte apoi, fără să se
nu sunt ani? Bin eînţe l es, eram mic copil, dar am trăit n., te nească, starea aceea de fierbinte străpungere,

182 183
însoţită de lacrimi. Acestea urmează, sunt darurile lui Pe H ristos nu-L vom putea cunoaşte dacă El nu
D umnezeu. Dragostea are nevoie de strădu in ţă? Prin llP cunoaşte. Nu pot să le explic pe acestea exact, sun~
înţelegerea troparelor, a canoanelor ş i a Scripturilor t.tine. Auz iti pe Aposto lul Pavel: Acum, după ce aţt
intri în adevărata desfătare. Dat-ai veselie În inima mea runoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi
(Ps. 4, 8), precum spune David. Astfel intri pe dată în fost cunoscuti de Dumnezeu (Gal. 4, 9). Nici nu putem
starea de străpungere, fără de sângerare. Aţi înţe l es? .,~-L iubim, dacă El Însuşi nu ne iubeşte. Pentru a ne
Eu, sărmanul, doresc să aud cuvintele Pări nţilor, 1ubi, trebuie să găsească în noi ceva deosebit. Vrei,
ale ascetilor, ale Vechiului şi ale Noului Legământ. ceri, te străduieşti, rogi , dar nu primeşti nimic. Te
Întru ele vreau să mă desfăt. Acestea cultivă dragostea pregăteşti să dobândeşti cele pe care le vrea Hristos, ca
dumnezeiască. Le doresc ş i mă străduiesc, dar nu pot. .,~ vină înlăuntrul tău harul dumnezeiesc, dar el nu
Sunt bolnav şi duhul este osârduitor, dar trupul poate intra atunci când nu există ceea ce omul trebuie
neputincios (Matei 26, 41 ). Nu pot face metan ii. .,;1 aibă . Ce este aceasta? Este smerenia. Dacă nu există
Nimic. Doresc, am râvnă ş i dragoste să fiu în Sfântul .,merenie, nu put(-'m să-L iubim pe Hristos. Smerenie şi
Munte ş i să fac metanii, să m ă rog, să liturghisesc ş i să negrijire de sine în ddorarea lui Dumnezeu. Să nu ştie
mai fi u împreună cu în că un nevoitor. Este mai bine să stânga ta ce face dreapta ta (Matei 6, 3).
fie doi. A spus-o În suş i Domnul: Unde sunt doi sau N imeni s~ nu vă vadă, nimeni să nu-şi dea
trei, adunaţi În numele Meu, acolo sunt ş i Eu În seama de mi şcări le adorări i voastre către dumnezeiesc.
mijlocul lor (M atei '18, 20). Toate pe ascuns, în ta ină, precum ascetii . Vă amintiti
ce v-am spus desp re privighetoare? Cântă în mijlocul
pădurii . în tăce re. Să spună că o. aude Aci ne~~, că
Smerenie şi negrijire de sine cineva o l audă? Nimeni. Ce tril mmunat m miJlocu l
În adorarea lui Dumnezeu pustiei! Ali văzut cum i se umflă gâtui, pi eptul.? Aşa se
întâmp lă ş i cu cel ce se îndrăgosteşte de Hnstos. Se
H ristos stă afară de u şa sufletu lui nostru şi bate duce într-o peşteră, într-o vâlcea, şi-L trăieşte pe
ca să-I deschidem, nu intră înăuntru. Nu vrea să ne Dumnezeu tainic, întru suspine negrăite (Rom. 8, 26).
silu i ască libertatea pe care El însuşi ne-a dat-o. O Semn că-L trăieşte pe Dumnezeu, "întru Carele toate se
spune în Apocalipsă: lată, stau la uşă şi bat; de va auzi mişcă şi viază" 30 ; căci În El trăim şi ne mişcăm şi
cineva glasul Meu şi va deschide u şa, voi intra la el şi suntem (Fapte 17, 28) . . .
voi cina cu el ş i el cu mine (Apoc. 3, 20). H ristos este Ei când ajungi la o asemenea smere n1e, 1ar
nobil. Stă afară de u şa sufletului nostru ş i bate lin. harul l ~i Dumnezeu este "nevoit" să l ocuiască
Dacă Îi deschidem, va veni în l ău ntrul nostru şi ne va înlăuntrul tău, atunci le-ai câştigat pe toate. Când ai
dărui totul, pe Sine, ta inic, fără zgomot.
'o Primul antifon al glasului al treilea.
184 185
smerenie, când devii un inrobit al lui Dumnezeu, /.u :t judecată, dă-mi mie Înţelepciunea care stă
inrobit în intelesul cel bun, ad ică vas al harulUI 1proape de sca unul Tă u şi nu mă lepăda dintre
dumnezeiesc, atunci poţi să spui împreună cu lujitorii Tăi. Căci robul Tău sunt eu şi fiul roabei Tale,
~post?lul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte• wn slab şi cu via~ă scurtă şi puţin destoinic să Înţeleg
m mme. Este foarte uşor să se împlinească lucrul Judecata şi legile (Înt. lui Sol. 9, 1-5).
acesta, să facem, c1dică, cele pe care le voieşt(' Vedem aici pe in teleptul Solomon cerând în
D umnezeu. Nu simplu, uşor, ci foarte uşor. Aju nge s~ 1 hip atât de smerit de la Dumnezeu înţelepciunea Sa.

punem începutul. Atunci când punem acest început 'J1 Dumnezeu i-a dat-o cu atâta îmbe lşugare! Toate
pentru a primi ce le dum nezeieşti, devenim vred nici de ,',reste lucruri înţe lepte pe care le scrie nu sunt ale sa le.
Dumn ezeu, pentru a Se sălăşl ui înl ăuntru l nostru '-lunt însuflate de ace laşi duh ca şi cuvintele canoanelor
Hristos. Şi dacă Hric;tos Se să lăş luieşte întru noi nt- p<' care le-au scris imnografii. De aceea şi eu le iubesc
dăruieşte libertatea. Cum să găseşti cuvinte p~ntru tnult. Pe ele să le citiţi , cu ele să vă desfătaţi. Astfel veti
astfel de tain e!. .. Într<'aga ta ină este iubirea, dragostea dobândi dragostea dumnezeiască. Ascultati ceva dintr-un
către Hristos; dăruirea către cele ale lumii 1 .mon trei mic:
d uh ovni ceşti. Omul nu mai si mte atunci nici H Lăudăm trei lpostasu ri dumnezeieşte-incepătoare
s ingurătate, nici altceva. Trăieşte în al tă lume. Acolo ale unei fiinţe, pe un chip neschimbat,
unde sufletul se bucură, este fericit ş i nu se satură pe Bunul Dumnezeu, Cel iubitor de oameni,
Care dăruieştc nouă curăţire de greşeli. H
31
ni ciodată.
Spune-mi, cum dE' le şti u? Am aşa o nebunie, o
beţie, dumneze iască beti e ... Nu mă satur de ele. Spune
Sfânta Scriptură şi SfinJii PărinJi ~i în prima rugăciune de m ulţumi re de după Sfânta
cultivă dragostea dumnezeiască Împărtăşanie: "Ş i aşa, i eş ind dintru această vi ată întru
nădejdea vieţi i celei veş nice, să ajung la odihna cea
Din Sfânta Scriptură izvorăsc toate. Trebuie să o de-a pururi, unde este glasul ce l neîncetat al celor ce
~iti~i ~eîncetat,A ca să aflati tainele luptei du hovniceşti. laudă şi dulceaţa cea fără de sfârşit a ce lor ce văd
In 1ub1ta mea Intelepciune a lui Solomon, în capitolul frumuseţea cea nespusă a fetei Tale. Că Tu eşti dorirea
al nouălea, scrie: cea adevărată şi vesel ia cea nespusă a ce lor ce Te
Dumnezeule al părin!ilor şi Doamne al mi/ei iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi pe Ti ne Te
Cel ce ai făcut toate cu cuvântul Tău, şi c~ l a udă toată fă ptura în veci".
Înţelepciunea Ta ai rânduit pe om ca să stăpânească Praznicu l şi miezul întregii bucurii este
peste zidirile cele făcute de Tine şi să cârmuiască Persoana lui Hristos. Ce este exact nu putem înţelege
lumea cu cuviinţă şi cu dreptate şi cu suflet drept să
11 Canonul Treimic t:~ l glasului al şase lea, cântarea întâi.
l l36 187
în adâncime, căci Dumnezeu e nemărginit, este tain~. Hristoase al meu, eşti iubirea mea!
este tăcere. Dumn ezeu este foarte tainic, dar exist~ Nu mă gândesc la moarte. Ce va _voi. D~~nul:
peste tot. Îl trăim pe Dumnezeu, Îl respirăm Pl' 1 11 vreau să mă gândesc la Hristos. Desch1deţ1-va Şl_vol
Dumnezeu, dar nu putem s imţi măreţia Sa, pronia Sd.
111 :\inile şi aruncaţi-vă în braţele lui Hristos .. At_u_nCI va
Deseori El ascunde lu c rările proniei Sale dumnezeieşti.
11 :\i înlăuntrul vostru. Şi veti socoti că nu-L 1ub1ţ1 mult,
Însă, când dobândim sfânta smerenie, atunci pe toate , 1 veti voi să vă ap ropiaţi mai mult şi să fiţl una cu_ El.
le vedem şi le trăim; Îl tră im pe Dumnezeu vădit, în ; >ispreţuiti patimile, nu vă îngriji1i de diavol. l~toar;et1~v~
chip deplin, şi simtim tainele Lui. Atunci începem să-l
1 :\ tre Hristos. Pentru a se face asta, trebu1e _ sa. vma
iubim. Şi acesta este un lucru pe ca re îl cere El Însuşi. l Dumneze iescu l har, care pe cele neputmCJoase
Il 1\ru • 11 33
Este primul lucru pe care îl cere pentru fericirea It• vindecă şi pe cele cu li psă le plineşte" .
noastră, precum spune: Să iub eşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău
şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi Întâia
poruncă (Matei 22, 3 7-3 8).
O asemened iubire aveau sfintii. O asemenea
iubire avea şi Sfântul al că rui nume îl port, Sfântul
Porfirie, Episcop dl Gaze i. Cel dintâi tropar al cântării a
şasea a canonului să u spune:
"La dori rea cea ade vărată ai ajuns,
Înfrângându-{i patimile prin postire;
şi, bucurându-te, te-ai apropiat de Dumnezeu
şi stai Înaintea doririi celei desăvârşite, fericite
Porfirie,
dreptarul cel desăvârşit al ierarhilor şi al
păstorilor. '132
"La dorirea cea adevărată ai ajuns. .. şi
bucurându-te, te-ai apropiat de Dumnezeu". Dorirea
cea adevărată este Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Sfântul
Duh. Toate Persoa nele sunt una între ele şi una cu
Biserica.

32
Canonul Sfântului Porfirie al Gazei, troparu l întâi al cântării a
şasea . 33 Rugăciune la hirotonie.
188 189
Despre rugăciune

H Să vă rugaţi lui Dumnezeu cu dor fierbinte şi iubire,


În linişte,cu blândeţe, lin, fără constrângere"

Domnul Însuşi ne va
ÎnvăJa rugăciunea

Omul ca ută în cer bucuria şi fericirea. Caută


V<'şnicia departe de toţi ş i de toate, caută să găsească
bucuria în Dumnezeu. Dumnezeu este taină. Este
t ~cere, este n emărginire, este totu l. Aplecarea către cer
o are întreaga lume; toţi cau tă ceva ceresc. Către El se
mtorc toate fiinţel e, fi e ş i in conşt ient.
Către El să vă întoarceţ i mintea voastră la toată
vremea. Iubiţi ru găciunea, vorbirea cu Domnul. Iubirea
este totul, dragostea de Domnul, de Mirele Hristos. Ca
~iă nu trăiţi în întuneri c, întoarceţi butonul rugăciunii,
dŞa încât lumina dumnezeiască să vină în sufletul
vostru. În adâncu l fiinţei voastre vi Se va descoperi
Hristos. Acolo, în adânc, este Împărăţia lui Dumnezeu:
Împărăţia lui Dumnezeu este Înăuntrul vostru (luca 1 7, 21 ).
Rugăciu n ea se face numai prin Duhul Sfânt.
Acesta învaţă sufletul cum să se roage. Căci noi nu
ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se

191
roagă pentru noi cu suspine negrăite (Rom. 8, 26). Noi 11 toarcerea către Hristos, împreun ă-vorbirea,
nu trebuie să facem vreo strădani e. Să ne îndreptăm tttv~tătu ra, cân tarea, căn de luţa, tămâi a toate
spre Dumnezeu cu cuvânt de rob smerit, cu gla., tlr;:itu iesc atmosfera potr iv i tă, astfel încât toate să se
rugător. Atunci rugăc i unea n oastră este binepl ăcută lut 1.11 ;1 simplu, întru simplitatea inimii 34 • Psalmodiind,
Dumnezeu. Să stăm cu evlavie înaintea Ce lui Răstign it 1 tiind slujbele cu dragoste, ajungem sfinti fără să ne

ş i să z icem: "Doamne li suse Hristoase, milui eşte-mă". d. m seama. Ne veselim de cuvintele dumnezeieşti.
Asta le cuprind e pe toate. Când mintea omului SI' \c <'astă vesel ie, această bucurie este strădania noastră
mi şcă spre rugăci une, într-o cl ipită vine dumnezeiescul dt• a intra cu u ş urinţă în atmosfera rugăciunii,
har. Atunci omul se umple de har şi le vede pe toate lltră l z irea", cum se spune. Această strădanie este lină,
cu alti och i. Totul este să-L iubim pe Hristos, tii'IIWâ rtoşată. Dar să nu uită m ce a spus Domnul: Fără
rugăciunea, învăţătura. Luăm un milion şi-1 tăiem într-un ~lllle nu puteţi face nim ic (Ioa n 15, 5).
milion d e bucăte l e. Cât o astfel de bucăţică este Domnul Însuşi ne va învăţa rugăciunea. Nu o
străd a ni a om ului . ••1n învăţa singuri, ş i nimeni altcineva nu va putea să
înainte de ru găc iune, omu l trebuie să se ,,,.invete. Să nu spunem: "Am făc ut atâtea metanii, m-
pregătească prin rugăc iune. Rugăc iune pentru "" asigurat acum de har", ci să că utăm să stră lucească
rugăciune. Ascultati ce z ice preotul în tai nă, în timp n• tttl:1untrul nostru lumi na cea n estricăcioasă a
se c iteşte Apostolul la Dumnezeiasca Liturghie: • 11110aşterii dumnez e i eşti, ş i să se deschidă ochii noştri
1/
Stră lu cec.:te
-s în in imil e noastre, lubitorule de ••·1 duhovni ceşti, spre a înţe l ege dumneze i eşti le Lui
oam eni, Stăpâni?, lumina cea cu rată a cunoaşteri i , uvinte.
Dumnezeirii Tale, ş i deschi de ochii cugetului nostru În acest chip, fără să ne dăm seama, Îl iubim pe
spre înţe l egerea evanghe liceşti l or Ta le propovăduiri , 1hunnezeu fă ră silnicie, străduinţă şi luptă. Cele ce
Pune în noi ş i fri ca feri cite lor Tale porunci, ca toate ' ''"' grele pentru oameni sunt foarte uşoare pentru
poftele trupului că l câ nd, vi eţuire duhovnicească sa 1ltunnezeu. Pe Dumnezeu Îl vom iubi dintr-o dată,
petrecem, cugetând ş i săvârş ind toate ce le ce sunt spre 1'"d harul ne va adumbri. Dacă Îl vom iubi mult pe
bun ă-plăce rea Ta. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea 1ll ro,tos, rugăciunea se va rosti singură. Hristos va fi
sufletelor şi a trup urilor noastre, Hristoase '"'' ontenit în mintea ş i în inima noastră.
Dumnezeule, şi Ţ i E' sl avă înă lţăm, împ reună şi Celui Pentru a rămâne, în să, în această stare şi a nu o
fără de încep ut al Tă u Părinte, ş i Preasfântului ~1 p1t•1de, este trebuinţă de dragoste dumnezeiască, de
bunului ş i de v i a1ă făcătorulu i Tău Duh, acum ~1 rul1lrc d umneze iască arzătoare către Hristos. Dragostea
pururea ş i în vecii vecilor". poartă către o fiinţă mai înaltă. Cel iubit,
În rugăciune pătrundem fără să ne dăm seama l111111nezeu, doreşte d upă cel iubit, şi cel iubit doreşte
Este trebuinţă să ne aflăm ş i într-o atmosferă potrivit~
'1 lnt. lui Sol. 1, 13.
192 193
să ajungă la Cel iubi t. Dumnezeu, Care îl iubeşti ''"'·' ..,camă, ce lor două pietre de temelie- smerenia şi
om cu o iubire dumnezeiască ş i desăvârş ită, nu .l!ltt•.t Cu aceste temelii, sufletul comunică cu
la ale Sale. 1• 1111 ulezeu, aude glasul Lui, primeşte cuvâ~tul Său,
Iubirea către Dumnezeu este mai înaltă ""'"şte putere şi har dumnezeiesc,. se transftgurează.
1
când se manifestă ca recunoşti ntă. Este nevoit' , ltltoarce lin către Dumnezeu ŞI se străpunge la
iubim, nu ca o datorie, ci aşa precum este nevoif' ,,,, 11 ,:1. Când există mai puţină iubire şi smerenie, pe

mâncăm . De multe ori ne apropiem de Dumnezeu .. •·,tul 2, comu ni căm mai puţin bine cu cele
1
nevoia de a afla un reazem, pentru că cele dimprej hunnezeieşti. Când sufletul trece pe postul 3, ~u se
nostru nu ne odihnesc, ş i ne simtim singuri. r11 t' deloc o comunicare bună, întrucât este plin de
p.1t11ni, ură, vrăjmăşii, nu poate prinde f~ecve~ta.
Pentru ca Hristos să Se sălăşiUiască tnl ăuntrul
Pentru ca Hristos să Se sălăşluiască ,,.,..,tru atunci când Îl chemăm cu "Doamne lisuse ... ",
înlăuntrul nostru, trebuie ca t 11 •1>ui~ ca inima să fie curată, să nu întâlnească nici o
inima să ne fie curată pu•dică, să fie liberă de ură, de ego!sm, de răutate.
lt<'buie să-L iubim şi să ne iubească. lnsă, dacă avem
Harul dumnezeiesc ne învaţă care este datorii tnlăuntrul nostru vreo osândă, se petrece iarăşi ceva
noastră. Ca să-I atragem, e nevoie de iubire, de dor t.dnic. Şi taina este să cerem iertare şi :ă o spun~m
fierbinte. Harul lu i Dumnezeu voieşte dragostea duhovnicului. Dar pentru asta trebu te smeren1e,
dumnezei ască. Iubirea este de-ajuns pentru a ne aduce precum am spus. Când împlineşti cuvintele lu~
în "forma" potrivită pentru rugăc iune. Hristos va veni Dumnezeu şi nu ai mustrări de conştiinţă, şi ai pace ŞI
singur ş i se va să l ăşlu i în sufletul nostru; este de-ajuns ..,ăvârşeşti fapte bune, intri în rugăciune lin, fără s~-ti
să găsească anumite lucruşoare care să-L mulţumească : dai seama. Apoi aştepti simplu, încet-încet, până vme
bun ăvoinţă, smerenie şi iubire. Fără astea nu putem harul.
spune " Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă". În tot ceea ce se întâmplă, să aruncati povara
Avem, de pildă, un aparat de radio. Când avem, asupra voastră. Să vă rugati cu smerenie, să nu vă
să z icem, antena lui întoarsă către postul 1, pentru care îndreptăţiţi pe voi înşivă. Vedeţi, de pildă, împotrivire
există mai multe emitătoa re, atunci emisiunea se aude de ceal altă parte? Să vă rugaţi voi cu iubire, ca să
mai bine. Pe postul 2, care nu are atâtea em i tătoare, se aruncaţi iubire peste împotrivire. Auziţi o clevetire
aude mai slab. Pe postul 3 nu se aude deloc bine. În împotriva voastră? Rugaţi-vă. Luaţi aminte, căci ~
ace laşi chip se face şi com unicarea cu cele ureche geloasă aude totul şi sunetul şoapte/ar nu-1
dumneze ieşti. Când sufletul este întors către 1, scapă (Înt. lui Sol. 1, 20). Cel mai mic ~urmur
comun icarea se face foarte bine. Asta se datorează, de îm potriva aproapelui vă înrâureşte sufletul ŞI nu vă

194 195
puteti ruga. Duhul Sfânt, atunci când află astfel sufletul Avem de luptat cu ce l ce răcneşte ca un leu 35 • Nu este
nu îndrăzneşte să Se apropi e. ' 111găduit ca în această luptă să birui ască vicleanul ce l
11reaiscusit.
Asta presupune lacrimi, pocă intă, rugăci une,
Să cerem de la Dumnezeu să se rnilostenie, cerere, toate însoţite cu încredere în
facă voia Lui În viaJa noastră llristos, iar nu cu pu ţ inătate de credintă. Numai Hristos
ne poate scoate d in l aţul singurătătii. Rugăciune cu
Rugăciun ile noastre nu sunt ascultate, pentru di pocăintă şi milostenie. Daţi fie şi numai un pahar cu
nu suntem vrednici. Trebuie să devii vrednic pentru a .lpă, dacă nu averi bani. Şi să ştiţi că, cu cât vă sfi ntiti,
te ruga. Nu suntem vrednici, fiindcă nu-l iubim pe cu atât sunt mai bineprimite rugăci unile voastre.
ap~oapele nostru ca pe noi înşine. O spune însuşi Să nu-L constrângem cu rugăciunile noastre pe
Hr~stos: Dacă .Îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo Îţi Dumnezeu. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne scape
ve1 aduce ammte că fratele tău are ceva Împotriva ta, de ceva, de boa l ă sau altele, sau să ne rezolve
~asă darul tău acolo, Înaintea altarului, şi mergi intâi şi problemele noastre, ci să cerem de la El putere ş i
1mpacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău întăr ire, ca să le răbdă m pe toate. Precum El bate cu
(Matei 5, 23-24). Să mergi întâi să te împaci cu fratele noblete la u şa sufletulu i nostru, tot astfel ş i noi să
tău, să ierti, ca să devii vrednic. Dacă nu eşti vrednic cerem cu nobl eţe ceea ce dorim, ş i dacă Domnul nu
nu poti face nimic. Abia d upă ce le-ai limpezit p~ ne răspunde, să contenim a mai cere. Atunci când
toate, mergi şi du darul tău. Dumnezeu nu ne d ă un 1ucru pe care îl cerem cu
. . V~ednici se fac cei ce doresc fierbinte să devină stă ruintă, în seamnă că are el ratiunea Lui. Are şi
a1 lUI Hnstos, cei ce se predau voii lui Dumnezeu. Să Dumnezeu "tainele" Lui. De vreme ce credem în buna
nu ai nici o voi e, acesta este lucrul de mare pret, Sa pronie, de vreme ce credem că El c unoaşte toate ale
aceasta este totul. Robul nu are nici o voie. La a nu
vietii noastre şi voieşte totdeauna binele, de ce să nu
~ve.a nici. o ~oie ~e poate ajunge în chip lin: prin arătăm încredere? Să ne rugăm simplu şi lin, fără
1ub1rea lUI Hnstos ŞI păzirea poruncilor Lui. Ce/ ce are
patimă ş i constrângere. Ştim că trecut, prezent şi vi itor,
~oruncile mele şi le păzeşte, acela este care Mă
toate sunt goale, descoperite şi cunoscute înaintea lui
Iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl
Meu, şi-/ voi iubi şi eu şi Mă voi arăta lui (Ioan 14, 21). Dumnezeu. Precum zice Apostolul Pavel, ... nu este
~ste nev?.ie de luptă . Avem de luptat impotriva nici o făptură a scun să ina intea Lui, ci toate sunt goale
mce~ă~on~lor, impotriva stăpâniilor, impotriva şi descoperite pentru ochii Lui (Evr. 4, 13). Noi să nu
stăpamtonlor intunericului acestui veac (Efes. 6, 12). stăruim; strădania aduce rău în loc de bine. Să nu

35
Cf. 1Petru 5, 8.
196 197
că utăm cu tot di nadinsul a dobândi ceea ce cerem, c 1
să le l ăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci, cu c,,, Trebuie să mergem singuri
"vânăm" lucrul pe care îl dorim, cu atât el .,,. către Dumnezeu, Întru smerenia

îndepărtează. Aşadar - răbdare, credintă şi linişte. )1 şi simplitatea inimii


chiar dacă noi u ităm, Domnul nu uită n iciodată ŞI,
d acă este pentru binele nostru, ne va da ceea u• Când avem cu Hristos o legătură de încredere
d•·..~vârşită, atunci suntem fericiţi, avem bucurie. Avem
trebuie şi când trebuie.
h11c uria Raiului. Aceasta este taina. Şi atunci strigăm cu
Să cerem în rugăciu n e numai mântuirea
\postolul Pavel: C~ci pentru mine viaţa este Hristos şi
sufletelor noastre. N-a spus Domnul: C~utaţ i mai Întâ i
~r~oartea un câşt ig (Filip. 1, 21 ), şi Nu mai tr~iesc eu, ci
Împ~r~ţia lui Dumnezeu ... şi toate acestea se vor
1/r istos trăieşte În mine (Gal. 2, 20). O, ce sunt
ad~uga vou~ (Matei 6, 33; Luca 12, 31)? Uşor, foartf'
u Psteal ... Nebunie! Toate să se facă simplu, lin.
uşor poate Hristos să ne dea tot ceea ce dorim. lată
Trebuie să mergem singuri către Dumnezeu,
taina: să nu vă puneti deloc în minte să cereti un 1ntru smerenia şi simplitatea inimii. Ce spune înteleptul
anumit lucru. Secretul este să cereti unirea voastră cu \olomon? Este trebuinţă de simplitate. Cugetaţi drept
Hristos în chip dezinteresat, fă ră să spuneti: " Dă-mi ti<'spre Domnul şi c~utaţi-L cu inim~ smerit~; c~ci El Se
asta, dă-mi ... " . Este de-ajuns să spunem "Doamne /.1~~ g~s it celor care nu-L ispitesc ş i Se arat~ celor care
!isuse, milui eşte-mă". N-are trebuintă Dumnezeu să- L .111 credinţ~ În El (Înţ. lui Sol. 1, 1-2). Simplitatea este
înştiin tăm noi despre fel urite le noastre nevoi. El le .,fanta smerenie, adi că desăvârşită încredere în Hristos.
cunoaşte pe toate mult mai bi ne decât noi, şi ne ~~ dăm lui Hristos întreaga noastră viată. Spunem la
dărui~şte iubirea Sa. Totu l este să răspunde m acestei C.,fânta Liturghie - " toată v iata noastră lui Hristos
iubiri prin ru găciun e ş i prin păzirea poruncilor Lui. Să Dumnezeu să o dăm", ş i , în alt loc, "Ţie, Stăpâne,
cerem să se facă voi a lui Dumnezeu. Acesta este lucrul lubitorule de oameni, Îţi încredinţăm toată viata ş i
cel mai folositor, ce l mai sigur pentru no i şi pentru toti nădejdea noastră, şi cerem şi ne rugăm ş i cu umilinţă
cei pentru care ne rugăm. H ri stos ni le va da pe toate cădem înaintea Ta"36 •
din be l şug. Când există fie ş i cât de putin egoism, nu Cu mult timp înainte, a ven it un v l ădică ş i am
se face nimic. stat de vorbă despre rugăciune. Îi zic:
- Ce înseamnă să ne rugăm Întru smerenia şi
simplitatea inimii?
-Cu simplitate.

36
Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Hrisostom; rugăciun ea
preotului înainte de Tatii/ nostru.
198 199
~ ~ ...,. ·-~"·" a~.-e::>Li:l, t'rea Sfinţite?
Cheia pentru viaţa duhovnicească
- Inteleg. ·
este rugăciunea
prin harul dumnezeiesc.' es e tamă. Asta se face num.al
- Ei, eu nu înţeleg t ·
Să vă rugaţi lui Dumnezeu cu mâinile deschise.
- A, nici eu nu înţele A . .
că îmi spui că numa· . hg, tmt ztce. lţt mulţume"l
A. \teasta este taina sfintilor. îndată ce-şi întindeau
mţelege şi izbândi s·tmp
A ' pnn arul dum
1. .
· 111~inile, îi cerceta harul dumnezeiesc. Părinţii Bisericii
tolosesc - ca fiind cea mai aducătoare de roade -
nezetesc se pol
ttatea ş t c urăţia
Aşa să vă luptati în vi t d h ·. 1ugăciunea scurtă: "Doamne !isuse Hristoase,
lin, fără siluire Acesta t a a u ovmcească: simplu,
uhovniceşti · es e un chip · fA miluieşte-mă". Cheia pentru viaţa duhovnicească este
'
dar n
u es
t
e cu puti ţă
mat s ant al vietii
ă A . 1ugăciunea. Nimeni nu te poate învăţa rugăciunea: nici
de rost. Trebuie să pătrundă în n . s ... t~veţt aşa, pe
d 1
( ~rţile, nici Bătrânul, nimeni. Singurul dascăl este
tău, aşa încât sufletu l tău să~l îmbcht.p tamt~ înlăuntrul dumnezeiescul har. Dacă v-aş spune că mierea curge,
Dumnezeu. Însă d r~ţtşeze pnn harul lui t>ste dulce, este aşa şi pe dincolo, n-ati înţelege, dacă
·
tzbândim, prinde de v
' e multe on d ·
. .' eşt vrem să~l n-ati gusta-o. La fel şi cu rugăciunea: dad v-aş spune
Atunci să punem în faepsttăe potlnvnt cul şi ne împiedică. "este aşa, simţi aşa" ş.a.m.d., n-aţi înţelege, nici nu
ace să nu şt" A
ace dreapta ta (M atet. 6, 3) Cand A Al te· stanga ta ce v-aţi putea ruga, decât în Duhul Sfânt (1 Cor. 12, 3).
1 vret, cand sileştt
f. A

ucrul dumneze iesc n . . Numai Duhul Sfânt, numai harul lui Dumnezeu
, u vme Va ve ·
1
aşteaptă şi poate să însufle rugăciunea. Nu este greu să spuneti
A •

se În ceasul . nt tn zwa când nu


o taină· pe care nu-l cunoaşte37 A..
' nu pot săv-o lămu . ICI e rugăciunea; dar n-o puteţi spune aşa cum trebuie,
întâmplat în Patmos. resc. Aşa cum mi s-a fiindcă se împotriveşte sinele vostru cel vechi. Dacă nu
pătrundeţi în atmosfera harului, nu veţi putea face
nimic. Să vă continua i v· umn~zetesc,
Când pierdeţi harul d .
să nu faceţi rugăciunea. Îndată ce auziţi un cuvânt de ocară, vă
simplu, până ce fără b t . tata ŞI lupta voastră lin şi îndată
întristati, ce vi se spune un cuvânt bun, vă
şi ă ~em ta~ăşt şi bucurati şi străluciţi? Prin aceasta arătaţi că nu sunteţi
' z UCIUm VO . . . . '
dragostea dorul fierbinte du' r tubirea
vor merge bine At . h p Hnstos. Şt atunci toate pregătiţi, că nu aveţi temeiurile- smerenia şi iubirea -
ucura. O altă taină
· unet arul vă v
a ump e ŞI vă veţi
1 . şi astfel se naşte împotrivirea. Ca să intraţi în "formă",
acestora, şi harul lui D sunt slujbele: să vă dăruiţi
b veti începe de la ascultare. Trebuie ca mai întâi să vă
umnezeu va veni în cht·p t amtc.
.. dăruiti ascultării, să vină
ca smerenia. Văzând
smerenia, Domnul trimite harul dumnezeiesc, iar m.li
apoi rugăciunea vine singură, nesilit. Dacă nu f,H ('\'
ascultare şi nu aveţi smerenie, rugăciunea nu vi1w ~~
37 Cf. matei. 24, 50. Luca 12 461

200 •
există primeJ.dia înselav r··
~
sva
vă pre Vt· . A
11
Ş i să faceţi rugavc 1· • ~ga rţr rncet-încet 11 l"' 1. c ~torii, nu ca să câ ştigi ceva. Chiar dacă faci mii
unea rn mrnte T '
minte este ş i în inimă . · ot ceea ce este 1• lll<'tanii ca să intri în Rai, ele nu au valoare. Să le
111 1 din iubire ş i , d acă Dumnezeu vrea să te aşeze în
1d, o~lunc i s ă facă precum voieşte. Asta însea mn ă să nu
Când vine harul 111~1 la ale tale. N-a re valoare să faci o sută de metanii
. , SP_une numele "Hristos" 1 '~ ·~ nu simti nimic. Fă douăzeci sau cinci sprezece cu
ŞI se umple ŞI mintea ş . . . ,
, 1 m1ma
llnlire şi cu iubire pentru Domnul, şi cu ascultare de
Numai în harul dumnezei . ,!lu nnezeieştile Lui porunci. Astfel, încet-încet patimile
o rugăciune nu se poate f fă ;se te poţr ruga. Nid J•lt•, 1că, păcatel e se risipesc şi, lin-lin, fără sforţări,
Aduceţi-vă amin te de În ace . ra haru_l dumnezeiesc l1111:\m în ru găc iune. Iar dacă eşti gol, adică dacă nu ai
Întru Înţelepciune s ţe/e!!.ounea IUJ Isus Sirah: CI tul!ire, ş i metanii ş i ru găc iun e dacă faci, nimic nu faci.
indrepta pe ea (Înt
A 1
·t. vi a gr s~' lauda, şi Domnul o va
! · Ul sus lrah 15 10) Ad 'că
lu dacă ajungi în ori ce chip la străpungere, să nu
ce a care stăpâneşte în ele . ' . ' ' numai piPrzi pri lej ul de a spune ru găc iun ea ş i astfel, încet-
poate să-L slăvească d! ăPCi u~~a cea dumnezeiasca li!! ct, ea devine felul tă u de vi eţ uire . Când înaintezi,
N umar· Domnul dă h, up cuvrrnţă' pe o umnezeu. 1111 mai este cugetul ru găc iunii cel care se aude în
spune numele Hrl·staors'pentru asta. Când vine harul 111 inte, ci este altceva. Este ceva pe care îl simti
· · " • Ş I se um 1 · '
rnrma. Această iubire ş · . ' . d . pe şr mintea, şi rn l ă untrul tă u , dar fă ră ca tu să te străduieşti în vreun
Când trăieşti aceasta~ .~ ab~est or fierbinte au şi trepte. 11'1. Acest "ceva" este harul dumnezeiesc, pe care ti-I
c
d o b ândeşti ce le duh 1u 1re nu num · v d
. '. ar ca oreşti să d :\ ruieşte Hristos.
d ar pe aceleaşi le veziovn1 ch.
ceş tr atunc·1 A d
. can eşti treaz,
A •
Străpun ge rea este pătimire sfântă ; suferi fără să
în iubire. Din iubire să f la.r Ş I rn VIS. Pe toate să le faci lP s ileşti. Eu pe toate le tâlcuiesc prin Sfânta Scriptură:
:ă si~ţi iubire, recunoşti~~ ~;:~n~ala, orice osteneală. Ci unul din os ta ş i cu s uliţa a Împuns coasta Lui, şi
m m rntea ta că trebuie să d Ae u'Ţlnezeu, fără să ai Tn dată a ieşit sânge şi apă (Ioan 19, 34). "Străpungere"
preţ este să spui rugav . obandeştl ceva. Lucrul de ele la asta vine, de la "împungere". Fiind vorba de
· · Clunea cu delicat t
~u. rubrre, cu dor fierbinte i . el~ a sufletului, liuflet, asta înseamnă că mă rănesc de iubirea lui
rstovitoare· tot aşa p ' ş atu~cr nu ţr se va părea Dumnezeu: 11 . . . m-am rănit de dragostea Ta"38 • Fete din
' recum atuncr când .
mea ... tatăl meu", simţi deplină odihnă spur "mama Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i
Aşadar, fără siluire în d bA ·. spuneţi lui oare? Că-s rănită de iubire. Adică, mireasa
Nu: "mă voi lupta ca să o andrrea rugăciunii/ ca ută să-L afle pe Mirele Hristos: Sunt rănită de iubirea
câştig Raiul". Să nu t ~ob~ndesc rugăciunea şi să
A

mea pentru El. Cum să-L uit? Cum să trăiesc fără El? Sufăr
primi însutit Să . ~ gan eştr la faptul că în cer vei
• ZICI rugăciunea fără socoteli &v V

, tara
202 38
Slava de la laude, slujba Sfintei Eufimia.
203
adânc când El este departe (Cântarea Cântărilor 5,
Străpungerea este o durere adâncă. Pătimire sfânt~. '"•' pe toate. Cu ce să ne mândr_i~? N-avem nimic
Hai să luăm o imagine din cele omeneşti . ''''"'tru. Lu crurile acestea.sunt.s~b~ln. . ._
îndrăgostit nu poate trăi departe de persoana iul Să vă rugati fără Jmaglnl m ~mte. Nu. VI ~
nici nu-i nevoie să-i adu că chipul din minte în in 1 ltlpuiţi pe Hristos. Pă!i n ţ ii au stăr~lt as_upra lipse ~

ci îndată ce-o vede pe iubită, îi tresaltă inima. tiiHini lor în ru găc iun e. lmp reună cu lmagl_nea ~ste Ş I
este departe şi se gândeşte la ea, iarăşi îi tresaltă ini ' !lunecos căc i este cu putin ţă ca o lmagme să
Nu este nevoie să facă vreo strădanie. Tot astfel este It•·; n~re altă 'imagine. Se poate ca şi diavolul să se
cu Hristos. Dar, fireşte, acolo toate sunt dumneze· 111, ..,t<'Ce ş i astfel să pierdem harul.
Dragoste dumneze iască, iubire dumnezeiască Rugăc i un ea să se facă înlăunt~ul _ no~tru c~
trupească. Este l iniştită, dar ş i mai arzătoare, 1 •llllf'tl, nu cu buzel e, ca să nu se îm praş tl e m_mtea AŞ I
adâncă. Şi, precum în iubirea firească, atunci când lll<'argă pe ici-colo. Să-L punem lin pe Hnst~s m
vezi chipul iubi t, suferi, tot aşa suferi şi aici. P llllllt'a noastră, rostind uşor-u ş?r: _"_Doa~n : llsusAe
atunci când eşti aproape de persoana iubită, suferi IIJI'•Ioase, miluieşte-mă". Nu vă ?andl ţl la ~~~IC, de~~t
iubire şi lăcrimezi, tot aşa şi aici suferi din iubire j, 1 uvintele "Doamne !isuse Hnstoas~~ mdUI ~Ş~e-ma ~
fără să-ţi dai seama, te topeşti în lacrimi de iubire, lllllic altceva. Nimic. Lini ştit, cu ochii d~s:hiŞ I , ca sa
străpungere, de bucurie. Aceasta este străpungerea. '"' vl:l primejdui ţi de închipuiri ş i rătăcm, cu l~ar~
sunt însă totdeauna lacrimile un semn. Deseori dl...lt:::>u, • n IIJdnte şi dăruire să vă întoarceţi .la Hris_tos: Să Zl~eţ~
sunt doar o s lăbiciune femeiască. '"11:"\Ciunea lin ş i nu continuu, CI atunci cand exiSt~
•pi,Pcare şi duh de umilinţă, care este da_r . al h~rulu~
dlunnezeiesc. Fă ră har te laşi pradă n ~luc mlor ŞI poţi
Să-L punem lin pe Hristos În '.1dca în "lumini", în în şe lare, în nebume.
mintea noastră, rostind rugăciunea Rugăc iun ea să nu se facă silit. Forţarea poate s~
ulucă o împotriv ire în l ău ntru l nostru, s~ facă rău. Mulţi
Rugăci u nea mintii se săvârşeşte numai de ditre .. ni îmboln ăvit de la rugăciun e, căCI ~u !ăcut-o c~
cel ce a dobândit harul lui Dumnezeu. Nu trebuie si lllltare. Ceva se întâmplă, bineînţeles, ŞI . ~and o !ac~
se facă sub înrâ urirea cugetului: "Să o învăţ, să o ·,llit, dar nu e sănătos. Ş i nici să nu fo_lo.slţl modalităţi
izbândesc, să ajung la ea!", căci poate duce la egoism l••hn ice. Nu-i nevoie nici de scăunel, nlc~ d: aplec~rea
şi la mândrie. Este nevoie de experienţă, de dor • o~pu lui, nici de închiderea oc~ilor. Mulţi ZIC: "~,eZ I pe
fierbinte, dar întru cuminţenie, cu băgare de seamă şi ăunel ghe muieşte-te Ş I co n ce ntrează-te . Dar
1111 se , · să vă
înţelepciune. Un singur gând - "Sunt sporit" - lf' llllde.. . Încercaţi să vedeţi. Nu este n:vole .
'oncentraţi în mod deosebit ca să spuneţi r~gă:lunea:
Nu e nevoie de nici o străd uinţă, atunci cand al
204
205
ne lisuse
t la picioarele Lui, zic " D oam
dragoste dumnezeiască. Oriunde v-ati afla - tuw ·nunchea . "
scăune l, pe scaun, în maşină, pe drum, la şcoal a, lld'>IOase, milu.leşte-m.ă .. tea în inimă?
birou, la mun că - puteţ i să s puneţi rugăci - Şi nu-ţi cobon mln
"Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă" lin, - Nu, îi zic. ~ . . Mintea trebuie să fie
fortare. Să nu vă l egaţi de loc. Dragostea pentru Hri - Eşti în înşe~~re,.lml ziCe. rugăciunea inimii".
este totul. Sufletul nu se satură repetând cu dăruire, III inimă, de-aia 11 ŞI spune "
dor, cuvintele "Doamne lisuse Hristoase, milui 111 •1t•lare!
Sunt cuvinte de care nu te poţi sătura! Să le rostiti A pornit să p~~ce. . ltă-mă. Când spun
- p ănn e,
. t 11 ZIC ascu d .
întreaga voastră viaţă . Ascund atâta sevă! , te bucuria cân ZIC
~ . t câteodată creş 1
~~~~ăciunea m mm e, . . t cum mintea tresa tă
1
l)oamne \isuse ... ", ~ 1 ~ s .m · tea căzând în i!,l_il],ij
· · Ad1ca s1mt mm .... --· ·
Să aveJi mintea la Dumnezeu, şi inima unpreună cu mima. tă bucurie, zicând rugăc,~nea:
saltă de bucurie de la sine '1 acolo simt toată ac~as . coboară singură atunci
~ minte apOI mmtea
Incep m '.
Ascultaţi să vă spun ce mi s-a întârnplat cu ' :'Ind vine bucuna. ~ . . Iartă-mă că am spus
- A, aşa, asta e! Imi ZICe.
câteva zile înainte. Venise din Sfântul Munte un
monah care se grijeşte de rugăciunea minţii. Îmi zice: înşelare". u etă Inima nu cugetă.
-Cum faci rugăci unea? Şezi pe scăune l , îţi pled " Mintea este cea care c ?. · ~a saltă de bucur.ie
. . 1 Dumnezeu, ŞI !ni ~ · · ă
capul ş i te concentrezi? Să aveţi mmtea a C ă ·nă Hristos m mim '
. S t ă unge. a s VI ă
- Nu. Zic limpede în minte "Doamne lisuse de la sme. e s r P ~ L . b'ti trebuie ca El să v
Hristoase, miluieşte-mă", ş i sunt atent la cuvinte. trebuie să-L iubiţi. Ca sa~ IU 1! '.întâi să vă cunoască
. ~ tA' Trebuie ca mal El S
"Doamne lisuse Hristoase, milu ieşte-mă... Doamne I ubească mal m a1. A t Dacă Îi cereţi, e
. e randu 1 vos ru. d ..
lisuse ... ". Aşa o fac, în minte. Şi sunt atent numai la Dumnezeu, apoi ~ . b V trebuie să fiţi vre ntct.
va să l㪠1u1.
. Ca să va 1U easca,
cuvinte. . . . să faceţi pregătirea.
- Părinte, nu zici bine, foarte rătăcit le spui. Ca să fiţi vre~nl<_:l.' trebuie departe cu interesul.
Mintea trebuie să fie în inimă, de-aia îi spune Mai mtal de t~ated, . teresată. Toate să se
b . să fie ezm .. ă
"rugăc iun ea inimii". Rugăciunea tre .Uie dică să nu vă gâ~d~ţl c ~
- Să-ţi mai spun ceva. Câteodată, când se facă tainic, dezlnteresa~. A harul va veni în tmmă şt
întâmplă să am ispite, pun în mintea mea imaginea lui dacă v-aţi concentrat mintea, vă rugaţi cu aceas~~
Hristos răstignit, cu mâinile şi picioarele ţintuite, o va face să tresal.te. ~ă nu . smerenie. Să ţinttţt
· u s1mpl1tate Ş 1 pus
şiro ind sânge, cu cunună de spini pe fru nte, iar eu, socoteală, CI c 1 . Dumnezeu. Ce v-am s
întotdeauna către slava Ul
207
206
nrrr.
... enr· Aş
- ~ f"--· · ~ . . . u l....d flt d r"'ra"
a s" f
lui O . a sa rţr, dez interesaţi . S" a re Văzut.l 1d.,ncurile sufletului o mului, care sunt închise pe
umnezeu în ta ină. a Vă dăruit;
l . . l s1' 1ntregul, cunoscute numai lui Dumnezeu. Astfel
• uaţr am rn te însă ' p
stanga t · recum am dr•nr ceva mi şcăto r : oameni care se preschimbă în
ra"u s~ a c~ face dreapta ta. Să nu . spus, s~ nu
· a tră rt· • R · Prrndă d •ttll ,li lui Dumnezeu, d eş i ajun seseră în adâncurile
Piz,-,.., . " ! r rn ar fără ca cel ra" e Veste• c t• r: .1rii de sine.
·••Urasca N · · u Să ·
.. u urtaţr că există ş i piz ştre şi s.'l
Ş i eu, sărmanul , sunt un hârb, dar fac această
lui D Pregătrre este încă şi să învăta';a celui Potri
h.s
umnezeu 1 11 a ă · 11 d.mie. Nu m ă las dus de ru găciune aşa, vădit, ci mă
a '.zgonrţr patimile iud P ZI PorurH
y • • • •

cele/a/te • •H 111 ta in ă . Aţi în ţe l es? Vine harul lui Dumnezeu şi vă


dispr .' rn c rp lm. Adică nu /; vi . ecata, 111âni,J r l 11r11b reşte ş i pe voi. Vă d ă o răcorire, un har şi vouă,
Durneţurnd patima, să vă întoarce)' direct răul 11 1 .~re locui m îm p re un ă , m â n căm împreună, vorbim,
nezeu Să ă • d ! r c . b" '
sfinti/ · v rn eletn iciţi cu in-. u ru rre cJ ' ru gă m, ne p urtă m simplu. Aţi înţe les ? Numai un
1 or, a/e m . . ... nete
studiaţi Sfânt S u~en lc~1o~, cu psalrni; t ' _cu troparel ' f llibzuit, un "grosolan", pe care rugăciunea nu 1-a
fel sufletul a crrp tura Ş I pe Părinţii B; ur_ .f?ayrd. SI '"1' .1t, rămâ ne străi n de har. Să vă rugaţi să vă
îndurn . vostru se va înm uia se serrcrr. In ac.- t
,, ..,ropere D umnezeu toate cele nevăzute . Sunt multe
Dumne
nezer va f
.zeu.
,
'
r gata să primeasc>< s rnţr, se
va f ·
ct vestiri de ;
v• 1 nu le ştim . Să sp uneţi lui Hristos: "Ce voieşti Tu, ce
Incet-încet vă v 4 '' '" iubirea Ta, Doamne" . El vă va călăuzi. Spre El să
bucurie V . • a cerceta harul .. priv iti.
aceea . ~ţr rncepe să tră iţi în pace . Veţr rntra in
veţr de · , aşa • •
dumn . veni mai puter . . rncat dup;J
ezeresc. Nu " .· • . nrcr .
veţi răstă / " . va VeJI manra, nu Vă \1 . prrn harul Rugăciunea minţii nu se face
iubire. V~~cr,_ nu veţi j udeca, îi vet; p : tr ~prinde, nu fără povăţuitor duhovnicesc
e!r aJlmge /· J rrrn, t
'Jragostea • a ce spune Apa pe oţ; cu
)inevo . mdelung rabdă· d stolul Pavel· Pentru a vă îndeletnici numai cu rugăciunea
ltoare, dra . ' rag0 ·
e trufe gostea nu PIZmuieşte stea est(\ t nin ţi i , trebuie să aveţi povăţuirea duhovnicului.
Şte. Dragost / nu se 1 d~
aută 1 ea nu se poartă c au a, nu Rugăciun ea minţii nu se face fără povăţuitor
fu. Na e sale, nu se aprinde de mâ u_ necuviintă, nu
u se buc ă d nJe n • duhovnicesc. Exi stă primejdia ca sufletul să se
ievăr. To ur e nedreptate/ ci ~ u gandeşte t :ităcească. E nevoie de luare aminte. El vă va învăţa să
fdăjduie t ate le suferă, toate le cre e bucură de I n traţi în rânduiala ru găciunii, căci, dacă nu intrati în
ciodată f, ~ toate le rabdă. Dragost de, toate le ra nduială, ex i stă teama de a vedea lumina cea
păzeşte m· or. 13, 4-8). Rugăciunea cur:a nu cade potrivnică, de a tră i în înşelare şi de a vă întuneca, aşa
rntea. lucrarea cea mai desăv}e~te sufletul
i ncât cel ce trăieşte astfel începe să se sălbăticească, să­
B .:trşrtă se face
ş i schimbe purtarea ş.a. Aceasta este dezbinarea

209
personalitătii. Ati văzut cum se naşte rătăcirea? Î - Unde te duci, în şel atul e?
dacă inaintati în rugăciune prin povetele Bătrânul Atunci acela s-a mâniat, 1-a bătut şi 1-a lăsat
veţi vedea lumina cea adevărată. •1110ape fără simtire.
Duhovn icul trebuie să fie deprins în rugăci unttt După ceva vreme îl î n tâlneşte pe Bătrân. Avva
m inţii. Dacă se roagă mecanic şi nu a simtit el însut' ~ \,, arie, purtător de Dumnezeu cum era, văzându-1
rugăci unea prin haru l lui Dumnezeu, nu poate ~ ••1.1 de .tu lburat, i-a zis:
spună celuilalt cum să se roage. Îi va spune, fireşte -Omule al lui Dumnezeu, unde te duci?
d upă cum a citit în cărti ş i după cum spun Părintii. S-au Acela, îndată ce a auzit aceste cuvinte, s-a
scris cărti întregi care vorbesc despre rugăci une. Atât11 Inmuiat, s-a oprit brusc ş i i-a spus:
şi atâţia le citesc, ş i nimeni nu ştie să se roage. O s1 -Cuvântul tă u m-a îndulcit.
spui: " Le citim, învătăm, ne pregătim, ş i Dumnezeu - Da, i-a zis părintel e Macarie. Te văd că alergi,
binecuvântează şi ne trimite harul Său şi le înţelegem• 1111mai că nu ştii unde alergi.
Da, dar e ta ină . Rugăci unea, şi mai presus de toattt Dar i le-a spus într-un ch ip smerit şi cu frăţească
ru găci un ea inimii, estE' taină, 1lragoste.
Prin rugăciunC'a mintii se poate naşte o Z ice idolatrul:
înfricoşătoare rătăcire. Celelalte rugăci un i le facem - Cuvintele tale, când grăieşti , îmi deschid
cumva cu creieru l nostru. Le spunem simplu şi le Inima, în vreme ce altul aici, cu puţin mai înainte, mi-a
auzim cu urechile noastre; au un alt mod. Dar vorbit potrivnic ş i l-am umplut de bătai e.
rugăci unea mintii este altceva. Tocmai de aceea, dac:i 1-a vorbi t atât de frumos Sfântul Macarie, încât
avântul mintii este legat nu de sinele cel bun al tău ci 111eet-încet şi-a schimbat cred i nta, s-a făcut monah şi s-a
de cel ălalt, cel egoist, vei începe a vedea luminile, îns:i 1nântuit. Întru bunătate, Sfântul i-a împărtăşit duhul cel
nu lum ina lui Hristos, şi ve i începe să simti o fals~ bun. 1-a împărtăşit lucrarea cea nez idită, care a pătruns
bucurie. Dar în afară, în viata ta, în relatiile ta le, vei fi Tn sufletul idolatrului. În vreme ce ce lălalt, ucenicul, a
mai să l batic, mai mânios, mai nervos, mai nelin iştit. Ei, 1 mprăştiat duhul mâniei şi al tu l bu rării, din ceea ce
iată aşadar harisma celui înşelat. Este fanatizat şi face lwea înlăuntru 39 •
rău . Aşa cum se întâmplă cu zel otiştii, care au râvnă, Vedeti ce înseamnă înşe la re? Când ai Bătrâ n , nu
dar nu întru cu noşti ntă. Ascultati un exemplu. treci prin primejdia în şe lării . Când ai Bătrân bun,
Bătrân ul, Sfântu l M acarie, mergea la un praznic pu rtător de Dumnezeu, inveti tainele rugăci unii. Te
oarecare cu ucenicul să u . Ucen icul mergea îna inte. Era rogi împreu nă cu Bătrânul ş i , încet-încet, intri în viata
încă începător, şi avea râvna de început. Aşadar, pe
drum, cum mergea, a întâ lnit un idolatru, un preot al
idolilor. 1-a vorbit urât, zicându-i: Vezi Patericul, Pentru awa Macarie, 37, Editura Reintregirea,
l9

Alba Iulia, 1999, p. 149.


2 10 2 11
duhovnicească ş i înveţi cum se roagă Bătrânul. El 11 u
~oate să-ţi spună: Jă aşa şi aşa .. .". Orice vezi la el, 11 Revărsarea iubirii dumnezeieşti umple
ŞI. tu:. Mergi la Bătrânul, îţi spune despre rugăciune•• sufletul de bucurie şi veselie
~1n11_1. Trebuie să cunoşhti că, dacă nu o trăieşte c•l
msuş1: nu va face nimic. lnsă, când el a trăit şi trăi eşttt Să-L iubim pe Hristos. Atunci numele Lui va ieşi
rugăCJun~a minţii, există o ta ină: cel ce este învăt, 1 t dinlăuntrul nostru cu dor fierbinte, cu căldură, cu
aude cuvmtele Bătrânului, dar vede ş i ch ipul cum i w dt.tgoste dumn ezei ască, vom striga numele Său în
deschide inima şi cu m mintea aceluia vorbeşte cu l.tină, negrăit. Să stăm înaintea lui Dumnezeu cu
Dumn~zeu. Sufletul lui îl vede. Nu doar atât, ci şi d:\ruire, cu smerenie, deasupra urmelor paşilor lui
comun1că. sufletele între ele, un suflet îl simte p1a llristos. Să ne s lobozească Hristos de fiece cută a
ce.lălalt. S1mte cum ia naştere "forma", starea aceastJ omului cel ui vechi. Să ne rugăm să ne vină lacrimile
pnn harul dumneze iesc. tllainte de rugăciune. Dar, atentie! Să nu ştie stânga ta
A Nu este un lucru simplu. Aceasta est(' c <' face dreapta ta. Să vă rugati cu zdrobire: "Sunt eu

mvăţătura. Fiindcă zicem că rugăciunea nu se învaţă, vrednic să-m i dai atâta har, Hristoase al meu ?" Şi
d.ar .ea cu adevărat se învaţă, atunci când trăieşti lângă ,11unci aceste lacrimi se fac lacrimi de rec uno ştinţă.
c~ne~a care se roagă cu adevărat. Atunci când iei şi Sunt mişcat; n-am făcut voi a lui Dumnezeu, ci cer mila
l.ui.
;rteşt1 _o. c~rteA despre rugăciune, s-ar putea să nu
Să vă ruga ţi lui Dumnezeu cu dor fierbinte ş i
mtelegr n1m1c. ln să, când îl ai pe Bătrânul lângă tine şi
iubire, în linişte, cu bl â ndeţe, lin, fără silire. Şi, când
:e roa~~'. :ot ceea ce îţi spune despre rugăciune
1iceţi rugăciunea "Doamne !isuse Hristoase, miluieşte-mă",
mt~legr,_ 1ţ1 m suşeşti, intri în rugăciune, te rogi şi tu fără să o sp un eţi rar, smerit, lin, c u dragoste dumn eze i ască.
s~~11 da1 seama, comunici. Nu este cartea, nu este Cu dulceaţă să rostiţi numele lui Hristos. Să z iceţi
Ştiinţa, este simţămâ ntul, este chipul, este deschiderea cuvintele unul câte unul, "Doamne... lisuse ...
este îmbrăţişa rea. '
Hristoase .. . miluieşte-mă", lin, delicat, iubitor, tainic,
Nu cumva chiar şi acestea pe care vi le zic in minte, în tăcere, dar şi cu avânt, cu dor fierbinte, cu
acum, nu sunt ele o rugăciune? Căci le zic din inima dragoste, fără forţare, siluire sau încrâncenare
mea şi simţim acea tresărire ş i tânjire fierbinte. Dacă n ecuviincioasă. Cum vorbeşte mama care-şi iubeşte
nu este aşa, cum se explică atunci că avem atâta· dor copilul? "Copilaşul meu!... Fetiţa mea! ... ". Cu dor
fierbinte? fierbinte. Dor fierbinte! Aceasta este taina. Aici grăieşte
inima. "Copilaşul meu, sufletul meu!" "Domnul meu,
lisuse al meu, lisuse al meu, lisuse al meu!..." Ceea ce
ai în inima ta, în mintea ta, aceasta o rosteşti din toată
2 12
213
i~ima ta şi din tot sufletul tău şi din toată p uterea lei 11 Ziceam "Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă"
dm tot cugetul tău (Lu ca 10, 27). 1 'le deschideau noi ori zonturi . . Lacrimi de bucurie şi
Câteodată este bin e să z iceţi cu glas t.me lt•dcire curgeau din ochii mei pentru iubirea ş i jertfa pe
"D~a~n~ lisu_ se Hristoase, milu ieşte-mă", pentru a 11 • 111ce a lui Hristos. Dor fierbinte! Aici se ascunde
auz1 ŞI s1mţunle, pentru a o auzi ş i urechea! Sunt<•rn 111~ reţi a, Raiul. Întru cât Îl iubeşti pe Hristos, rosteşti
trup şi suflet, şi exi stă o influenţă a unuia asupr1 oii 'Ste cuvinte CU dor fierbinte, din in im ă. Şi încet-încet
celuilalt.. 1 11vintele se pierd. Inima este atât de plină, încât

~ Însă.'
când te îndrăgosteşti de Hristos, preferi .qunge să spui ) isuse al meu!" şi nici un alt cuvânt.
tacerea Ş I rugăciu nea m inţii. Atunci cuvintele lttbirea se exprim;;l mai bine fără nici un cuvânt. Când
c_ontenesc. Este tăcerea lăuntrică ce premerge, însoţeşte 1111 suflet se îndrăgosteşte cu adevărat de Domnul,
ŞI urmează cercetarea dumnezeiască unirea preferă tăce rea ş i ru găc iunea minţii. Revărsarea iubirii
dum~~zeiască ':sufletu lui cu cele dumneze{eşti. ·Când dumnezei eşti umple sufletu l de bucurie ş i veselie.
te afl1 m aceasta stare, nu mai este nevoie de cuvinte. M ai întâi, un astfel de suflet este înfătişat în
Acesta este un lucru pe care îl tră ieşti . Ceva ce nu Sfl Psaltire, în Octoih, în Mineie ş.a. Acum au încetat
e~plică. Numai cel care trăieşte această stare înţelege. < uvintele. Trăi eşte în adâncul său smeren ia
S 1 mţămâ~tul iubirii te copleşeşte, te uneşte cu Hristos. dumneze i ască. Acolo Se să lăşluieşte Hristos, înlăuntru l
; e umpl1 de bucurie şi vese lie, care arată că ai 'iă u, şi simte glasul dumnezeiesc. Se afl ă în lume ş i în

dmlăuntrul tău. iubirea dumnezeiască, ' ub·1rea


1 ttfara lumii, în Rai, adică în B i se rică, în Raiu l nezidit.
~ .
.esăvarş1tă. lub1rea dumneze iască este dez interesată, Spune Sfântul lgnati e Briancianinov:
S im plă, adevărată. "Mult dorită este rugăciunea inimii, mult dorită
~~~ mai · desăvârşit mod al rugăciunii este cel este tăce rea inimii, mult dorit este să tră im în cea mai
tăc~t. L1mştea. "Să tacă tot trupul omenesc"40 . Acolo se îns ingurată pustie, căci. acestea slujesc în chip osebit
săvarşeşte îndumnezeirea: în l i nişte, în tăcere, în taină. rugăciu n ii inimii ş i tăcer ii ini mi i" . .
Acolo se săvâr~eşte adevărata adorare. Însă ca să trăiti Tăcerea ·inimii înseamnă a nu fi împrăştiat de
ace~sta, trebu1e să aj ungeţi la măsuri.. . Atunci nimic. Să tră i eşt i si ngur cu Dumnezeu.
cuvmtele se mistuie. Aduceţi-vă aminte: "Să tacă tot Dumnezeu este pretutindeni ş i pe . tdate le
tru~ul ome~e~c". Acest mod, al liniştii tăcute, este cel pli n eşte. M ă strădu i esc să mă arun c în nemărginire; în
m~l desă_varşlt. Aşa te îndumnezeieşti. Pătrunzi în stele. Mintea mea se avântă în măreţia atotputerniciei
tamele lUI Dumnezeu. Nu trebuie să vorbim noi mult lui Dumnezeu, -socotind d i stanţele miliardelor de ani
Să lăsăm harul să vorbească. · lum ină. Îl simt dinaint ea mea pe . Atotputernicul
Dumnezeu şi-mi deschid mâinile şi sufletu l, să mă
unesc cu El, să mă împărtăşesc de Dumnezeire .. .
40
Heruvicul din Sâmbăta Mare.
214 215
It•' 1,1ce o blestemăţie şi-şi ridică mâna asupra cuiva,
1 ,,, • .,;\transm ită răul.
În rugăciune, însemnătate are intensitatea
Cineva mi-a zis:
- Vrem să ne faci o rugăciune.
. . În rugăciune, însemnătate are d
Să vă rugaţi u~at~ l-am răspuns:
A

ct Intensitatea. fi . nu. m O să mă rog în ini ma mea, cu smerenie,


dar să vă dă ru itl. 1 . D e ŞI numai CinCI mi
u1 umnezeu c · b' . să mă rog "cu înţelegere".
u tu tre ŞI
. 1 ltp11111ului. O
f1erbinte. Unul se oate r
altul numai ci nci minute .uga o noapte întreag;i, Zice:
. , Ş I această rugăci d -Ce înseamnă "cu înţe legere"?
mmute să
fie mai înaltă
D b
· e un seamă aă une t e - Ad ică rugăciune întru cunoştinţă, cu mintea
tamă, dar aşa este. Ascultati- ... ' ~eas a este
·
1• hmată. Uite! Odată se adunase lumea în piaţă şi
1 mă, copiii met, să vă
,.,pau Prorocului David să le vorbească, căci se
un exemplu.
Un monah că l ăto rea pri 111t,,mplase un oarecare eveniment însem nat şi întreaga
n pustie ŞI a întâlnit Uft
· .
alt monah. S-au salutat. lume striga. Şi a ieşit Prorocul şi le-a zis:
- De unde vii ? îi zice. Cântati Dumnezeului nostru, cântaţi;
- Din satul cutare. cântati Împăratu lui nostru, cântaţi.
Că Împărat a tot pământul es te Dumnezeu;
-Cum petreceti acolo?
cântaţi cu întelegere (Ps. 46, 7-8).
- E.o ~ecetă cumplită. Suntem necă''t'
-E l Ş I fă Jl!l. A fost mul ţumit şi mi-a zis:
' ce-ati cut? V-ati rugat? - Unde se află în Sfânta Scriptură, să merg să-I
o

-Da.
-A pl ouat? găsesc? Care psalm este?
- Îmi pare că începe aşa:
- N-a plouat. Toate noroadele bateţi din palme,
-Se pare că nu v-ati rugat c
şi aici o .rugăciune către D umnezeu, um tre ute. Să facem
b . strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie...(Ps. 46, 1).
să ne ajute
A Şl, aşa cum erau acolo A
Indată a venit un nori or ca ' au m~eput să se roage.
·

coborât şi, iată! A slo~ozit ~~~~~ măn~, s-a întunecat, a


Omul lui Dumnezeu pe toate
Rugăciune
·A
adevărată · p u.1t'.1 nă rugăc1 pl?ale. Ce se făcuse?
une ·s ~ .
le preface în rugăciune

P1ouat.
1
IAnsemnătatea intensităt" l ll ..
o
-a cut, ŞI
a Toate problemele noastre, cele materiale, cele
" ntru durere ş i cu tări "
Macarie. Sfântul Macarie s e ' : um spune Sfântul trupeşti, toate să le încredinţăm lui Dumnezeu. Precum
inima şi din tot suflet 1 . ~- ruga mdelung din toată spune în Dumnezeiasca Liturghie "şi toată viata noastră
şi
trup suflet adorării. ~ut~la als~f~ft ăcu_g~~l. Se dăruise lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Toată viaţa noastră o
să le tină până i se făcea . s -ŞI n ICe mâinile şi
216 u ca nişte lemne. Dimpotrivă, 217
lăsăm în seama Ta, Doamne. Ce voieşti Tu. Fac~,, . 1v<'m o problemă se ri oasă sau o nedumerire, să punem
voia Ta, precum in cer aşa şi pe p ămâ nt. 11 1.1i întâi multă rugăciune şi post. Şi eu aşa am făcut de
Omul lui Dumnezeu pe toate le preface în lllulte ori.
rugăciune. Şi greutatea, şi necazul, le preface in Iarăşi, când înă lţă m cereri pentru lume, să le
rugăciune. Ori ce i s-ar întâmp la, îndată încep<• ~punem tainic, prin rugăciunea care se face intru
"Doamne lisuse Hristoase ... ". Dragostea este• ,,.,cuns (Matei 6, 6) ş i nu se vede. Multa împrăştiere nu
folositoare la orice, ş i la ce le mai simpl e lucruri. Dt• 11 ~urează rugăciunea. Lăsaţi telefoanele, comun icări le
pildă, suferi de in somni e: să nu te gândeşti la somn. S~ . i multele cuvinte cu oamenii. Dacă Domnul nu ajută,
te scoli, să ieş i afa ră, să v ii iar în came ră, să te aşez i în : c să facă strădaniile noastre? Rugăciunea, rugăciunea
pat ca şi prim a dată, fă ră să te gândeşti dacă o să dorm1 < u iubire. Îi ajutăm mai bine de departe cu rugăci un ea.

sau nu. Să te concentrezi, să spui doxologia şi apoi de It ajutăm în cel mai bun, în cel mai desăvârşit chip.
trei ori "Doamne li suse Hristoase .. .", ş i aşa o să vina
somnul.
Toate se pun în rând uia l ă prin rugăciune. Dar Când ne rugăm pentru ceilalţi, să spunem
trebuie să ai iubire, înfl ăcă ra re în rugăciune. Să nu ai 11
Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă"
nelinişte, c i încredere în iub irea ş i în pronia lui
Dumnezeu. Toate sunt înl ă untrul vi etii d uhovniceşti. Să ne rugăm pentru B i seri că, pentru lume,
Toate se sfinresc, ş i ce le bune, şi cele grele, ş i cele pentru toti. Toată creştindtatea se află înlăuntrul
materiale, şi ce le duh ovniceşti , şi toate câte le faceti, rugăciunii. D acă vă rugaţi numai pentru voi, asta
spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. Cum spune ascunde interes. Pe câ nd, dacă vă rugaţi pentru
Apostolul Pavel? Ori de mâ ncaţi, ori de beţi, ori Biserică, înlăuntrul Bisericii sunteti şi voi. În Bi serică
altceva de faceţi, toate spre sla va lui Dumnezeu să le este Hristos unit cu Bi se ri ca, dar şi cu Tată l şi cu Duhul
faceţi (1 Cor. 1O, 3 1). Când eşti în rugăciune, toate se Sfânt. Sfânta Tre ime şi Bise rica sunt una. Dorul vostru
fac cum trebuie. De pildă, speli fa rfuriile şi nu spargi fierbinte trebui e să fi e îndreptat spre aceasta, ca lumea
niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău haru l lui să fie sfinţită, ca toti să d evină ai lui Hristos. Atunci
Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără intraţi în Bise ri că, tră iţi în bucuria Raiului, în
osteneală. Dumnezeu, pentru d i întreaga plinătatea Dumnezeirii
Când săvârşim neîncetat rugăciune, ne va sălăşluieşte în Bise ri că .
lumina Dumnezeu ce să facem de fiecare dată, şi în Suntem toţi un trup, având cap pe Hristos. Toti
cele mai grele împrejurări. Ne va înştiinţa Dumnezeu suntem Biseri ca . Religia n oas tră are această măreţie ,
înlăuntrul nostru. Va găs i Dumnezeu mijloace. Fireşte, uneşte lum ea în minte. Puterea rugăciunii e mCJr<',
putem însot i rugăc iunea cu postul. Adică, atunci când foarte mare, mai ales când este făcută de către multt

218
fraţi. În rugăciunea comună se unesc toţi. Să-I simtim 1111 1 uieşte-mă" şi o să-i aveţi totdea~n~ înlăuntrul vostr~
pe aproapele nostru ca pe noi înşine. Acesta este vi.lll 1 pc ceilalţi. Toţi suntem fiii acelu1aş1 Tată, sunten:' to~1
noastră, bucuria noastră, comoara noastră. Toate sunt 1111, 1; pentru aceasta, când ne rugăm pe~tr~ ced alţ~,

uşoare în Hristos. Hristos este centrul; toţi tind d\trtt 1111 tcm zice "Doamne iisuse Hristoase, md~1:şt~-mă ,
centru şi se unesc într-un duh ş i într-o inimă. Aşa ~, • 1 nu miluieşte-i " . Astfel, îi facem una cu n01 m şme.
întâmplat la Cincizecime. Când toţi aud în acelaşi cea,., " Rugăc iun ea pentru ceilalţi, atunci. când est~
în acelaşi loc, Psaltirea ş i toate citirile, se unesc prin 1. l ută lin şi cu iubire adâncă, este dezmtere~ată ş~
auzire cu harul lui Dumnezeu, pentru că ceea ce este 1duce un mare folos duhovnicesc. Aduce har ŞI ce~UJ
spus de către citet este auzit şi împărtăşit tuturor. , 1• se roagă, ş i celui pentru ca re se roagă. Când a~eţ1 o
Puterea ce lor multi se înmulteşte, ca şi când ar vedea 111 bire mare, iar această iubire vă mişcă spre rugăc1une,
un lucru frumos şi I-a r privi toti cu ardoare. Ei, privirea • 1tunci valurile iubirii voastre merg şi-1 influenţează pe

lor, care se întâlneşte pe acest lucru frumos, îi uneşte. 1 t•l pentru care vă rugaţi; creaţi în jurul lu.i un scut de
De pildă, izbăvirea Apostolului Petru din temniţă: ...se , 1 părare şi-1 înrâuriti, îl că lăuziţi spre bme. ~ăzând
f~cea necontenit rug~ciune c~tre Dumnezeu pentru el, ..td1dania voastră, Dumnezeu vă dă har bogat ŞI vouă~
de c~tre Biseric~ (Fapte 12, 5). Această rugăciune 1-a ~i aceluia. Dar trebuie să murim pentru noi înşine. Aţ1
slobozit pe Petru din legăturile temniţei. mteles? . .

Iubirea, dăruirea către Dumnezeu1 ardoarea, Voi sunteţi necăj i ţi atunci când cedalţ1 nu sunt
un1rea cu Dumnezeu, unirea cu Biserica sunt Raiul cel buni, în vreme ce ar trebui să vă dăru iţi rugăciunii, c~
de pe pământ. Dacă dobândim harul dumnezeiesc, .,ă se împlinească ceea ce dorim prin harul IUJ
toate sunt uşoare, feri cite, şi devin binecuvântare a lui Dumnezeu. Voi vă faceti cunoscuţi pri n înţelepci unea
Dumn ezeu. Hai, ia găseşte-mi a ltă re ligie care să-I facă voastră dar asta nu-i chiar aşa de bine. Taina este alta,
pe om desăvârş it şi fericit. Şi este păcat să nu înţelegem nu ce :om spun e sau ce vom arăta celorlalti. Taina este
această m ă reţi e ! dăruirea noastră, rugăciunea către Dumnezeu,. pent~u
Când avem vreo probl emă oarecare noi sau ca fraţii noştri să aibă parte de ceea ce tr:bUJe, pnn
altci neva, . să cerem ş i de la alţii rugăci u ~e şi să-l harul lui Dumnezeu. Asta este. Ceea ce no1 nu putem
~ugăm . tot' . P: D~mneze u cu ~credintă şi iubire. Să fiti face o va face harul lui Dumnezeu.
mcredmţat1 ca IUJ Dumnezeu li sunt bineplăcute aceste ' în viaţa mea, locul ce l dintâi îl are rugăciunea:
ru~ăci~ni ş intervine, făcând minuni. Asta n-am înţeles-o Nu mă tem de iad şi nu mă gândesc la Rai. Cer numa1
no1 ~me. Am luat-o aşa, simplu, şi zicem: "Fă 0 lui Dumnezeu să miluiască întreaga lume şi pe mine.
ru găc 1une pentru mine". Dacă rostesc cu ardoare "Doamne !isuse Hristoase,
Să .vă rugaţi mai mult pentru cei lalti decât miluieşte-mă" , chiar şi atunci când mă vizitează lume~~
pentru vo1. O să ziceti "Doamne lisuse Hristoase nu mă rup de rugăciune. Este acelaşi lucru. Mă rog, "
1

220 22 1
primesc pe toti cu Duhul lui Hristos, ş i sunt mereu ,,llt•t<•lul vostru şi se sfinţeşte de către harul
să mă rog pentru lume. Mă strădui esc să- L iubC!>I d1111mczeiesc. Acest meşteşug vreau să-I învăţaţi .
Hristos. Acesta este scopul meu. Din pricina mulh• Dumnezeu vrea să ne asemănăm îngerilor.
mele boli, nu pot vorbi mult. Însă mai mult dc•c lnw·rii nu fac altceva decât să slavoslovească pe
cuvintele, aju tă ru găc iun ea . tt 11 tnnezeu. Numai aceasta este rugăciunea lor -
Mă rog pentru probl emele voastre, dar ast.1 n 1 tvoc;lovia. Slavoslovia este un lucru delicat, scapă
ajunge. Trebu ie ca rugă ciunea mea să afle şi de 1.1 v • lor pămâ nteşti . Noi suntem oameni foarte
un ră s pun s . Dumnezeu, Care ne trimite harul ,,,.,tPria l işti şi tică loşiti , pentru aceea ne şi rugăm lui
trebuie să afle bratele noastre deschise spre a-L pr t lt11nnezeu cu interes. Îl rugăm se ne pună în bună
Şi tot ce va î n gă dui El va fi spre fo losul nostru sufl
, \itduială problemele, sănătatea, copiii. Ne rugăm
Însă nu noi să ne rugăm , iar vo i să dormiti.
Unii m ă învinovăţesc deseori, dar eu ca un '' 1 ntl'neşte, interesat. Slavoslovia este o rugăciune
lt·/tnteresată. Îngerii nu se roagă pentru a câştiga ceva,
nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa (Ps. 37, 1
Să vă rugaţi pentru ce i ce vă ju decă. Să spun..U
'"'' dezinte resaţi. Dumnezeu ne-a dă ruit şi nouă
u t •,lstă putintă - să ne fie rugăciunea o necontenită
"Doamne lisuse Hristoase, m il uieşte-mă", şi rn1
"miluieşte- 1 ", ş i va fi în această ru găc iune şi cel ce vi .l.tvoslovie, o rugăciune îngerească. Ai ci se afl ă A marea
judecă. Vă spune altul vreun necaz? Şti e Dumne7c•u t.lltli1. Când vom pătrunde în această rugăciune, 11 vom
Voi să deschideti mâini le către Dumnezeu, zidmd l.~vi pe Dumnezeu neîncetat, l ăsându-le pe toate în
"Doamne lisuse Hristoase, milu i eşte-mă". Să-I farc•tl 1111 jJ Lui, precum se roagă Biseri ca noastră: " ... toată
una cu voi în ş i vă. Domnul c un oaşte ce îl ch inuieşte ln lt~la noastră lui H ristos Dumnezeu să o dăm". Acestea
adânc pe acela ş i , văzâ nd iubirea voastră, grăbeşte spre 11nt " matematici le superioare" ale religiei noastre!
ajutor. Domnul cerce tează doruri le inimii. Ce spunft
Apostolul Pavel că tre romani ? Iar Cel ce cercetea1J
inimile ştie care este dorirea Duhului, căci dupiJ
Dumnezeu El se roagă pentru sfinţ i (Rom. 8, 27).
Să vă rugati pentru curătirea fi ecărui om, ca s~
vă faceţi următo ri chi pului îngeresc în viaţa voastr!\.
Da, îngerii nu se roagă pentru ei î n ş i ş i. Eu aşa mă roM
pentru oameni, pentru Bi se ri că, pentru trupul Bisericii.
În ceasul în ca re vă rugaţi pentru Biseri că, vă izbăvit!
de patimi . În ceasul în care slavosloviti, se linişteştfl

222 223
Despre lupta duhovnicească

"Ceea ce-/ face pe om sfânt


este iubirea, adorarea lui Hristos."

Când vine Hristos În sufletul nostru,


le va preface pe toate cele dinlăuntru

Omul este o ta in ă. Purtăm înlăuntrul nostru o


lrroşteni re de veacuri, tot binele pe care I-au trăit
prorocii, sfinţii, mucenicii, apostolii şi, mai cu seamă,
1>om nul nostru Iisus Hristos; dar, de asemenea, purtă m
1 răul care ex i stă în lume de la Adam ş i până astăz i.

1oate sunt înlăuntrul nostru, ş i instinctele şi totu l, şi se


l l'r hrănite. Dacă nu le hră nim, cândva se vor răz buna,
1.1ră numai dacă le îndreptăm altundeva, mai sus, la
1>umnezeu.
Pentru aceasta, trebuie să murim după omul cel
Vl'chi şi să ne îmbrăcăm în cel nou. Aceasta mărturisim
111 Taina Botezului. Prin botez intrăm în bucuria lui
llristos. Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi
ltnbrăcat (Gal. 2, 27). Al doilea botez este spovedania,
prin care se face curăţirea de patimi, ridicarea din
1110rţ i. Astfel vine harul dumnezeiesc prin mijlocirea
1.1inelor.

225
Domnul a spus ucenicilor Să i: Când va v1 lttiiJ), spinii, pentru că nu sunt udaţi , se usucă şi pier. Ş i
Duhul Sfânt, vă va invă{a toate 4 ' . Duhul Sfânt IIIVI'rS .
învată toate. Ne sfi nţeşte. Ne înd umnezeieşte. Nu-i nevoie, deci, să vă îngrijiţi de spini. Nu vă
avem Duhul lui Dumnezeu, nu mai putem săvârşi nt< 1'"·'\i prinşi de urmă rirea răul ui . Aşa ne vrea Hristos, să
un păcat. Având pe Duhul Sfânt, nu mai putem f,u ''" ne îngrijim de patimi şi de vrăjmaşul. Îndreptati
ră ul. Nu ne mai putem mânia, urî, gândi răul. .. 1p.1, adică toată puterea sufletu lui vostru, către flori, şi
Să devenim plini de Duhu l Sfânt. A ici tliiiKi vă veti bucura de frumusetea, mireasma şi
cuprinsă fiinta vieţii duhovniceşti. Aceasta este 1 u odrea lor.
meşteşu g. Meşteşugul meşteşugur ilor. Să ne desch· Nu ajungeti sfinti vânând ră ul. Lăsaţi răul. Să
mâinile ş i să ne aruncăm în bratele lui Hristos. p11viţi către Hristos, iar El vă va mântui. În loc să stati
vine Hristos, am câştiga t totu l. Hristos le va preface 11 .1fara uş ii ş i să al ungaţi răul, mai bin e dispreţuiţi-!,
toate cele dinlăuntrul nostru. Va aduce pacea, bucu lll'i>:'lgându-1 în seamă. Năvăleşte asupra voastră rău l ?
smerenia, iubi,rea, rugăciunea, înă ltarea. Harul Vo t dăruiţi-vă toată puterea l ăuntri că binelui, adică lui
Hristos ne va înnoi . Dacă ne întoarcem către El cu llll">tos. Rugaţi -vă: "Doamne lisuse Hristoase,
cu înflăcărare, cu dăruire, cu dragoste, Hristos ne va ttuluieşte-m ă" . Şti e El cum să vă miluia scă, în ce chip.
totu l. '•1, câ nd vă umpl eţi de bine, nu vă mai întoarceţi spre
Fără Hristos este cu neputintă să ne îndrep "1 1. Deveniţi, prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să
P: no~ înşine; nu ne vom putea dezlega de patim "'"' afle ră ul loc atun ci? Se risipeşte!
Stngun nu putem să ne facem buni. Fără Mine 1 Toate sunt cu p utinţă împre un ă cu Hristos.
puteti face nimic (Ioan 15, 5). Oricât ne-am 1lnde sunt osteneala şi strădania de a te face bun?
nimic nu vom izbândi. Un singur lucru trebuie ltu rurile sunt simple. Chemaţi-L pe Dumnezeu ş i El va
face m: să ne întoarcem la El şi să-L iubim din pt•·f.lce totu l spre bine. Dacă- 1 daţi Lui inima voastră,
sufletul (Marcu 12, 30). Cea mai bună tămăduiri:' 1111 va rămâne loc pentru celelalte. Când vă veţi
patimi lor este numai iubirea lui Hristos. 111hrăca în Hristos, nu veti mai face nici o strădanie
Dumnezeu a pus în sufletul omului o putere· 1u·ntru virtute, căci v-o va da El. Vă apucă frica şi
om atârnă felul cum o întrebuinţează, pentru bine' tl• ·l.tmăgirea? Întoarceţi-vă către Hristos. lubiti-L
pentru rău . Dacă asemănăm acea putere cu apa, bi lrnplu, smerit, fără pretenţii, şi vă va izbăvi El Însuş i.
cu o grădină plină de flori, copaci ş i ia rbă, iar răul cu •.1 v;I întoarceţi la Hristos ş i să spuneţi cu smerenie şi
grădină plină de spin i, atunci se poate în ,,,ult•jde, ca şi Apostolul Pavel: Cine mă va izbăvi de
aceasta: când îndreptăm apa spre grădina cu fi tlllptJI motţii acesteia?(Rom. 7, 24) Vă veţi mişca, deci,
atunci toate înverzesc, cresc, înfloresc, învie; în acel , ·'''"Hristos, iar El va veni îndată. Îndată va lucra harul
41
Cf. Ioan 14, 26. '''"'
226 227
lllr..,tosul nostru. Să le citiţi cu bucurie, cu iubire şi
, .. lie. Când vă dă ruiţi acestei strădanii cu înflăcărare,
În viaţa .duhovnicească să vă luptaţi Hth•tul vostru se va sfinti în chip lin, tainic, fără să vă
s1mplu, lin, fără siluire
1lli -.eama.
Vieţile sfintilor, şi mai ales viaţa Sfântului Ioan
noastră este desăvârşită, ad~
. . Religia , ,,libaşul,
m-au impresionat. Sfinţii sunt prietenii lui
fr!osofrcească .. Lucrul simplu este şi cel mai de pret. '" 111unnezeu. Z iua întreagă vă puteţi îndulci şi desfăta de
v.rat~ duhovmcească să vă luptati simplu, lin, f~rl h:'lnzile lor, şi să le urmaţi viaţa. Sfinţii s-au dăruit în
s du~re. Suflet~! ~e sfinteşte şi se curăteşte prin stu 1
rrrtr('gime lui Hristos.
c~vr~te lor Părr~rrl~r'. prin învătarea psalmilor, a vieti Prin acest studiu veţi dobândi încet-încet
sfrnţrlor, a psaltr chrer, a rugăciunii.
111. ndeţea, smerenia, iubirea, şi sufletul vostru va
. Dăruiţi-vă, aşada r, lucruril or duhovniceşti, t ,J,•veni bun. Să nu al egeţi mijloace negative pentru
lăsatr-le pe toate ce lelalte. La slujirea lui Dumnezeu
dreptarea voastră. N u-i nevoie nici să vă temeţi de
p.utem ajunge uşor, fără chinui a l ă. Sunt două căi de a 111
dr.tvol, nici de iad, nici de nimic. Acestea nasc
ajung~ la Dumnezeu: cea crânce nă şi istovitoare <u
potrivire. Am şi eu o mică experienţă în ast~~·
~ăl~atrcel~ năvăliri împotriva răului, şi cea uşoară, 'prin vopul nu este să şedeţi, să vă răniti şi să vă trudrţr,
1111
rubrre. Ex~stă mulţi care au ales ca lea cea anevoioasă şi .,pre a vă îndrepta. Scopul este să trăiti, să studiaţi, să
"au dat. sange, ca să ia Duh", până ce au ajuns la o v,\ rugaţi, să înaintati în iubire, în iubirea lui Hristos, în
~are vrrtute. Eu găsesc că drumul mai scurt şi mdi
srgur este acesta, prin iubire. Pe acesta să-I urm aţi ~i rubirea Bisericii .
Acesta este lucrul cel sfânt şi frumos, acela care
voi.
INiceşte şi izbăveşte sufletul de ori ce rău - stră~ania
. .Văv puteţi dărui, adică, unei alte strădanii. S~ de a se uni cineva cu Hristos. Să-L iubească pe Hrrstos,
~tu~r atr , s~ vă rugati şi să aveti drept tel înaintarea în ..~-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum
rubrrea .l~r Du~nezeu şi a Bi serici i. Nu vă luptati să Apostolul Pavel care zice: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos
alungat.' rvntunerrcul di~ cămara sufletului vostru. Faceti trăieşte în mine (Gal. 2, 20). Aceasta este ţinta noastră.
o găurrca, p ~ ntru a rntra lumina, şi întunericul va
Celelalte strădanii să fie tainice, ascunse. Ceea ce
pl eca .. Acelaşr lucru est~ valabil ş i pentru patimi şi trebuie să stăpânească este iubirea lui Hristos. Aceasta
n epu tr~ţe. ~~ vă luptatr cu ele, ci sârguiţi-vă să le
'iă existe în minte, în cuget, în imaginaţie, în inimă, în
preschrmbaţr rn putere, dispretuind răul. Să vă griji ţi de
voinţă. Această strădanie să fie cea mai arz.ă~oare -
tropare, canoane, de slăvirea lui Dumnezeu de cum să-L întâlniţi pe Hristos, cum să vă unrţr cu El,
d~ag~s~~a dumnezeiască. Toate sfintele cărţi ' ale cum să-L îmbrătişaţi înl ăuntrul vostru.
Br~e rr.c rr noastre - O ctoihul, Ceaslovul, Psaltirea
Mrnerele - cuprind cuvinte sfinte, de dragoste, cătr~
229
228
Lăsaţi toate neputinţe le, ca să nu pri ndă dtl tr oparele, psalmii. Fără să-mi dau seama, studiul şi
;este duhul cel potrivnic şi să vă afunde, să vă doboare d{'Sfătarea aceas~a duc mintea mea către Hristos ş i-mi
?i să vă zvârle în necaz. Să nu faceti nici o strădanie ca 111dulcesc inima. In acelaşi timp, mă rog deschizându-mi
;ă scăpaţi de astea. Să vă luptaţi lin şi simplu, făr~ rn.îinile cu ardoare, cu iubire, cu bucurie, iar Domnul
1e linişte ş i siluire. Nu ziceti: "Acum o să mă trudesc o rnJ înaltă către iubirea Lui. Acesta este ţelul nostru: să
;ă fac rugăciune să dobândesc iubire, să devin bun.'.. " .1jungem acolo. Ce ziceţi, calea aceasta nu este oare
\Ju este bine să te trudeşti şi să te loveşti, vrând sa ru• sânge roasă?

::levii bun. Aşa o să vă poticniţi mai rău. Toate să se Există şi multe alte ch ipuri, cum ar fi, de pildă,
:acă în chip lin, nesiluit şi liber. Nici să ziceti pomenirea mortii, a iadului, teama de diavol. Astfel,
,Dumnezeu l meu, scapă-mă de asta!", de pildă d din socotea lă şi din teamă, ocol eşti răul. Eu, cel mai
11ânie, de tristeţe. Nu este bine să ne rugăm aşa nuc, n-am pus în faptă în viata mea aceste chipuri care
~â nd indu-ne la o patimă anume; s-ar putea să r-.tovesc, aduc împotrivire şi, de multe ori, roade
·ntâmple ceva în sufletul nostru şi să ne încurcăm ma potrivnice. Sufletul, mai ales dacă este sensibil 1 se
·ău. Năvăleşte asupra patimii ca să o biruieşti şi ll11cură de iubire şi se înflăcărează, se întăreşte şi
.redea atunci cum te va îmbrătişa, te va strânge şi nu jlf('face în bune toate ce le rele şi urâte.
.rei putea să faci nimic. Pentru aceasta prefer eu "calea cea uşoară",
Nu luptati nemijlocit cu .uli că aşezarea aceea pe care o izbândim prin studierea
:>lece, nu ziceţi: "Ridic-o de la mine, DumnF>u•uu• '.1noanelor sfinţilor. În canoane vom găsi toate cele pe
11eu!", căci aşa îi daţi însemnătate ş i ispita are să • .rrc> le-au deprins sfintii, cuvioşii, asceţii, mucenicii.
·mpresoare. Pentru că, zi când " Ridic-o de la m· 1 ,Jp bine să facem acest "furti şag". Să facem ş i noi ce
Dumnezeul meu!", de fapt îi dati însemnătate, luâ '" făcut ei. Aceştia s-a u aruncat în iubtrea lui Hristos.
:~m inte la ea. Fireşte, dorinţa de a scăpa de ea tre '11 .tu dăruit toată inima. Să furăm meşteş ugul lor.
;ă existe, dar nu trebuie să se vadă; să fie
:lelicată ş i tainică. Amintiti-vă ce spune Sfa
3criptură: Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. T Lucrarea duhovnicească pe care
:>uterea voastră să se îndrepte către iubi rea o faceti În adâncul sufletului vostru
Dumnezeu, către slăvirea Lui, către alipirea de să nu fie văzută
A.stfel, izbăvirea de rău şi de neputinţe se va (
:ainic, fără să prindeţi de veste, fără osteneal ă . Lu crarea duhovnicească pe care o faceti în
Această străduintă o fac ş i eu. Am găsit că ul.\ncul sufletului vostru să fie tainică, să nu fie s imţită
:el mai bun chip de sfinţire, nesângeros. Mai b 111r doar de ceilalti, dar nici de voi înşivă. Tot ceea ce
:1d i că, să mă arunc în iubire, să studiez canoa l1• t• sinele vostru cel bun să nu fie cunoscut de către

230 23 1
cel rău. Să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. ~1 "''··'ciunea "Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă",
este sinele vostru cel potrivnic care, atunci când prl \ ,, 1iceţi lin, lin, şi să nu vă gând i ţi la nimic altceva în
de veste, le va strica pe toate. Potrivnicul este ..,, l11,, de rugăciune. Acestea sunt lucruri foarte delicate
nostru cel rău - îi spunem aşa din nobleţe. Nou ''"•h' nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
sinele nostru cel în Hristos, iar celălalt este cel V<'< hl Inima voastră să fie simp l ă, nu cu două feţe şi
nevoie de meşteşug, ca să nu prindă de veste cel vr r .lnceră; bună, iar nu vicleană şi interesată. Sufletul
E nevoie de meşteşug şi, întâi de toate, de harul l11tp lu ş i bun este căutat de toţi, toţi se odihnesc întru
Dumnezeu. 1 "" apropi e de el fără team ă, fă ră bănuieli. Acest
~ Există câteva secrete. Evanghelia şi Hri ''''" trăieşte cu pace lăuntrică ş i este într-o relaţie
lnsuşi ne îndeamnă cum trebuie să ne ferim ""'' cu toţi oamenii ş i cu întreaga zidi re.
anumite lucruri, ca re altfel ne vor îngreuia în 1 Cel bun, cel bun ş i frumos, care nu are gânduri
duhovnicească. Pentru aceea zice: Să nu ştie ,, lt•flP, atrage harul lui Dumnezeu. Întâi de toate,
ta .. . De pildă, vreţi să gustaţi o bucurie dr• llt.llt~tea ş i simplitatea atrag harul lui Dumnezeu; sunt
Dumnezeu? Care este aici secretul? Chiar şi c ltu•rurile pentru ca Dumnezeu să vină şi să-Şi afle
credeţi şi cereţi acea bucurie, ş i z iceţi: "Nu se po.Jt,. '·'~ în noi . Dar ce l bun trebuie să cunoască ş i
42

nu mi-o dea Dumneze u", cu toate acestea El nu o 1• IPni ile diavolului şi ale oamenilor, deoarece mult se
Iar pricina sunteţi voi înşivă. Nu că Dumnezeu nu 1' binui.
să-ţi dea această bucurie, dar tot secretul În Sfânta Scriptură cuvântul lui Dumnezeu ne
simplitatea şi delicateţea noastră. Când li "du·~te limpede despre simplitate şi delicateţe: Iubiţi
simpli tatea şi ziceţi "0 să fac asta ş i Dumnezeu o '"'l'l.rtea, judecători ai pământului; cugetaţi drept
dea ceea ce cer, voi face aia, voi face ailaltă ... ", nu t /'t<' Domnul ş i căutaţi-L cu inimă smerită. Căci El
împlineşte. Da, să fac asta, cealaltă, dar atât de , /,r,tf găsit celor care nu-L ispitesc şi Se arată celor
cu atâta simplitate, atât de lin, încât nici măcdr ,,, . .ru credinţă În El. Într-adevăr, cugetele viclene
însumi, care cer, să nu prind de veste. llt,lfl<'ază de Dumnezeu, şi puterea Lui, când Îl
Simplu, lin să le faceţi pe toate. Să nu f l'''''~ti, mustră pe cei fără de minte. Înţelepciunea nu
nimic cu scop. Să nu spuneţi "0 să fac aşa, ca să tttltlde În sufletul viclean şi nu sălăşluieşte În trupul
acest rezultat", ci să lucraţi aşa, lin, fără să o ştiţi . 11'11' păcatului (Înţ. lui Sol. 1, 1-4).
să vă rugaţi simplu şi fără să vă gândiţi la ce vă vad Simplitate ş i bunătate. Asta-i totul, pentru a
Dumnezeu înlăuntrul sufletului. Nu faceţi j,l,,irtd i harul dumnezeiesc. Câte taine se ascund în
Ştiţi, fireşte, ce dăru ieşte Dumnezeu atunci când vii 1utl.t Scriptură! "Sufletu l viclean" este cel ce
atingere cu El, dar e ca şi când n-aţi şti . Să nu 1• 1 1t·~ ugeşte răul. Nici nu vine, nici nu sălăşluieşte
despre asta nici măcar cu voi înşivă. Astfel, când z
' 1 lo.tn 10, 9; 14, 23.
232 233
înţelepciunea cea dum neze iască într-un <~..,, ., 111111rn. Atunci dobândim ş i o credin ţă mai adâncă, şi
suflet. Aco lo unde există stricăciune ş i vicleni<• 111 1
11npli neşte ceea ce spune Înţelepci unea lui
haru l lui Dumnezeu.
th 11non: .. .Se a rată celor ca re a u credinţă în El.
Celor în do i ţi în c redintă, cel or neî n tăriţi şi
1.11orn ici, ca re gândesc numai raţio n al ş i nu su ~t
"Poporul care stătea În Întuneric
tllişi lui Dumnezeu, El nu li Se de scope ră. In
a văzut lumină mare"
tllt'IP încuiate, Dumnezeu nu i ntră; nu silui eşte, nu
•1\•'dlă. Di mpotri vă, celor ce au o c red inţă s impl ă,
V-am spus de multe ori: să vă dăruiti """
Sfintei Scri pturi, al psalmilor, al scrierilor patri.,ltc '·' c l ătinări , Dumnezeu li Se arată ş i le dă ruieşte
vă dăruiţi studiului cu dragoste. Că utaţi în dtcl lflllllcl Sa nezid i tă. O dă î m b e l şugat ş i în această vi aţă,
fiecare cuvânt şi citiţi corect, limpede ş i cu în(t•l 1 11 mult mai mult, în cea vi itoare.

ce rcetaţi de câte ori se afl ă un cuvânt în Să nu socotiţi, însă, că aici toţ i văd la fel de
Scri ptură, de pildă cuvântul " simplitate", ş i d<· c, t "''"·de lumina adevă rului. Fiecare o vede d upă
altul. Lumina lui Hristos se va revărsa în sufletul 11 ·llrd sufletului să u , a duhului să u , a fo rm ă rii sale, a
Astfel se va împlini ceea ce spune Evanghelistu l 1l111 lui s ufl eteşti . Aţ i înţe l es? De pild ă, mulţ i văd o
Poporul care stătea în în tuneric a văzut lum in.l tll.tgllle, dar nu au toţ i ace l eaş i s im ţă min te . La fel este
(Matei 4, 16). , ' ' lumina dum neze i ască. Ad evă rata lumin ă nu
Lumin a aceasta este lumina cea nez id tt~ 1• dt treşte în toate inimile o m e n eş ti la fel. Adi că,
Hristos. Dacă dobândim această lumină, vom <'" 1 ,,,•le natural are aceeaş i lumin ă pentru toţi , dar în
adevă rul. Ş i adevă rul este Dumnezeu. Dumnl '/11 1 ·' cu geamuri negre vor pătrund e puţin e raze. Aţi
cunoaş te pe toate. Pen tru El toate sunt CLIIH 11•-lf>c;? De-asta spun că ace l aş i lucru se petrece şi cu
luminoase. Lumea este lucrarea lui Dumn<''''" lllltltlcl n ez idită : sunt negre geamurile noastre, nu ne
l uminează această lume cu lumina Sa rll' / " ', urată inima, nu-i în gădui e negreala să intre.
Dumnezeu este El Însuş i lumină . Este luminJ, 1 Chiar ş i sfinţilor ş i prorocilor noştri li s-a
că Se cunoaşte pe Sine. Noi nu ne cunoaştem p11 111. ttlf)lat ace l aş i lucru. Chiar ş i ei s imţeau lum ina
înşine, de aceea suntem în întuneri c. Când 1~ l•ttiiiH~z eiască du pă m ăs ura curăţ iei lor. Nu sunt toate
lumina să ne îmbibe, atunci avem pă rt:\~11· 1 ·,h•J în dre ptăţ ite teologic?

Dumnezeu. Dacă nu se întâmpl ă aşa, atunci awm


lumini, mii de lumini, dar nu avem Lumind. (
suntem uniţi cu El, Hristos ne face luminoş i . I t
cea mare o dă ruieşte fiecăruia dintre noi. M~< '"
234
235
hrplă, luptă duhovnicească. Cu cât mai n<'chil>1uij
Trezvia este dragostea rmteti, cu atât veţi fi mai chinuiţi. Dimpolriv:l~ r.u ( ~
pentru Dumnezeu r•ti fi mai ev lavioşi şi mai atenti, cu atât velr fr md
l•·r iciţi.
Să aveti neîncetat pomenirea lui Dumnr11•11 În Sfântul Munte, la chilia mea, uşa are o ci,Hl\;
Astfel mintea voastră va dobând i tărie. Tări a minţii v111 r•che. Trebuie apăsată bine ca să se deschidă uşa, ş
din trezvie. Trezvia este dragostea pentru DumnC/t'll ttunci face un zgomot foarte puternic. De fiecare dat;
Este să ai întotdeauna în mintea ş i în inima td ,., , • nd venea cineva, făcea "craaaac!". Se auze.
Hristos, chiar şi când te îndeletn iceşt i cu alte treburi gomotul la o sută de metri. Nu puteau deschide făr~
Este nevoie de dragoste către Hristos, de ardo.ttr ,) facă gălăgie. Deşi era uşo r, şi le arătam, şi încercal
Pomenirea mortii o veti dobândi prin rugăciune• r <'i, iarăşi făceau zgomot.
" Doamne lisuse ... ", prin rugăciun il e Bisericii, pnn Aceste lucruri par simple, dar au legătură CL
imne, aducându-vă în minte lucră ril e lui Dumnezeu )1 111treaga noastră viată. Cu cât vă apropiati de
fragmente din Sfânta Scriptură şi din alte c~rtl 1>umnezeu, cu atât sunteti mai atenti, fără să urmărit
duhovni ceşti. Asta, de bună seamă, ce re o aplee<m• ""ta, în toate lucrurile, dar şi în cele duhovniceşti
către bine; nu se face din constrângere, ci întâi de toall• 1 iind atenti la sufletul vostru, deveniti prin haru .
prin harul dumnezeiesc. Însă harul dumnezeiesc Clrt' dumnezeiesc mai intelepti.
nevoie de temeiuri, de iubire şi de smerenie. Creştinul nu trebuie să fie mo lâu, nu trebuie s~
D acă tră i ti în har, ră ul nu vă va lovi. Dacă nu doarmă. Oriunde ar merge, trebuie să zboare, şi cu
tră iţi cele dumnezeieşti, răul vă va înconjura, vă v.1 rugăciu nea şi cu imaginatia. Şi, într-adevă r, creştinul
cuprinde moleşea l a şi vă veţi chinui. Dacă vedetr , .1re Îl iubeşte pe Dumnezeu poate să zboare cu
moleşeală, omul nu este bine sufl eteşte . De multe ori, rmaginatia sa. Să zboare în stele, în taină, în veşn i cie,
când vedem un om lini ştit, discret, părând a avea chicu "' Dumnezeu. Să fie "astronaut". Să se roage şi să
discernământ, zicem: "Un om foarte bun, un sfânt". El, o.,imtă că devine şi el D umnezeu după har. Să devină
însă, s-ar putea să fie doar un molâu. Molâii 1 leneş ii 1 puf şi să zboare cu cugetul său . Acest cuget nu este o
puturoşii nu sunt plă c uţi înaintea lu i Dumnezeu. l.mtezie pură. Când spunem "zboară", nu este vorba
Lenevia este un lucru tare rău. Moleşeala este boală, ele fantezie, este realitate, nu născocire. Creştinu l nu
este păcat. Dumnezeu nu ne vrea molâi. "Am uitat să t r ~i eşte "în nori", cum se spune de obicei. El surprinde
fac treaba asta", sau "Am uitat să închid uşa când am rt'al itatea şi o trăieşte. Cele pe care le citeşte în
~e şit". Ce în seamnă "am uitat"? Să nu uiţi! Să fii atent! 1vanghelie şi la Părinţi le îmbrăţişează, le tră ieşte, intră
In vreme ce multa străda nie, mi şca rea, osteneala, rn amănunte, le adânceşte, face din ele viaţă. Devine
făptuirea - sunt virtute. O steneala duhovnicească este un fin primitor al vestirilor de la Dumnezeu.

236 237
1 11robeşte omului celui vechi, atunci este stăpân it de
Când cineva devine un "rob" th thul cel ră u şi nu poate săvârşi binele, se umple de
al binelui, păca tul Înce tează lolUtăţi, ju d ecăţi, mânie ş . a.
şi trăieşte Hristos Când năvă leşte asupra voastră răul, să alunecaţi
1 să vă întoarceţi spre bine. Să prefaceţi, să
Înlăuntrul nostru avem două lumi: cea bun;'! )l preschimbati orice rău în bine. Această schimbare se
cea rea. Amândouă îşi sorb puterea din acel aşi izvor ,,vârşeşte numai de către har. Apa, de pildă, se preface
Această putere este ca o baterie. Dacă la ea '" 111 vin la nunta din Cana Gali leei. Uite prefacere!
co n ectează rău l , ne duce la dezastru. Dacă se folosc~t• \resta este un lucru mai presus de fire. Bineînţeles, se
de ea binele, atunci toate în viaţa noastră sunt poate face vin, sau unt, şi din elemente chimice, şi să
frumoase, lini ş tite, dumneze i eşti . Deci, aceeaşi putN liP identice cu cele naturale. Dar acesta nu este un
poate alimenta fie sinele ce l bun, fie sinele <t•l .tdevăr. Adevărata prefacere o lucrează dumnezeiescul
potrivnic. Suntem rob i unuia dintre cei doi -celui bun l~tlr. Pentru ca aceasta să se petreacă, trebuie ca omul
sau ce lui ră u . Să urm ă rim să fim ai ce lui bun, nu Jl •..~ se predea din toată inima şi din tot sufletul (Marcu 12, 30)
ce lui ră u. lui Hristos.
Să vă mai dau un exemplu. În toate părţilt• Am intiti-vă de în tâi ul mucenic Ştefa n . Era
lumii ex istă undele hertziene, dar nu le sesi zăm. Îndat:\ ~,t ăpânit de Dumn ezeu ş i , pe câ nd era urmă rit ş i bătut
ce deschidem receptorul , le s imţim , le auzim. , u pietre, se ruga pentru prigonitorii lui : Doamne, nu
Acelaşi lucru se întâmp l ă ş i când pătrundem în 1<• socoti lo r păcatul acesta (Fapte 7, 60). De ce s-a
lumea duhovnicească. Îl trăim pe Hristos, zburăm! purtat aşa Sfântul Ştefan? Pur şi simplu pentru că nu
Atunci s imţim mari bucurii şi avem frumoase tră in putea să facă altfel. Era rob al binelui. Socotiti că-i uşo r
duhovniceşti. Atunci, încet-încet, devenim robi tll ~,ii fie a runcată asupra ta o grămadă de pietre? la să
binelui, robi ai lui Hristos. Şi, când cineva devine rob .1runce cu o piatră în tine! Bun-bun, dar când te-ajunge
al binelui, atunci nu mai poate grăi de rău, nu ma1 piatra, o să începi să strigi: "Ah! Răule! " ş.a. Asta arată
poate urî, nu poate minţi. Nu poate, chiar de-ar voi. < ă suntem sub stăpânirea unui duh rău. Şi atunci, unde
Cum să vin ă în sufletul său vicleanul, să-i aducJ o,il intre Hristos, unde să stea? În noi toate sunt ocupate.
deznădejde, dezamăgire, mol iciune şi altei<' lnsă îndată ce pătrundem în viaţa duhovnicească,
asemenea? Harul dumnezeiesc îl umple ş i acelea nu md;tă ce pătru ndem în Hristos, toate se sch imbă. Şi
au putere să intre în ă untru. Nu pot intra atunci când hoţ de-ar fi fost cineva, încetează să mai fure; şi ucigaş,
că m a ra sa e p l ină de prieteni i ce i du h ov ni ceşti - ~i însetat de sânge, şi rău , şi pomenitor de rău ... Toate
înţeleg prin asta pe îngeri, sfinţi, mucenici şi, mai cu încetează. Încetează păcatu l şi trăieşte Hristos. Astfel
sea m ă, pe Domnul. Dimpotrivă, când cineva se

238 239
zicea şi Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu ci Hri~tm Se întâmplă, de pildă, să vi se rânduiască o
trăieşte În mine. ' · m uncă în plus faţă de datoriile voastre. Nu-i bine să vă
. Lib:rtatea nu se câştigă dacă nu ne slobo7trll r nâ niaţi şi să vă împotriviţi. Aceste tulburări aduc rău în
lăuntr.ICdm l~gături şi din patimi. Iar asta, fire~h ·. om. Să le socotiţi pe toate prilejuri de sfi nţire. Şi încă
nu~a1 cu Hnstos se face. La Hristos este bucun,, ceva. Există şi un alt câştig: încredinţându-v i -se multă
Hnstos preface patima în bucurie. 1reabă, învăţaţ i modul cum se face întreaga muncă,
. Aceasta este Biserica noastră, aceasta esh• s lujiţi la mai multe ascultări, deveniţi mai responsabili.
bucuna noastră, aceasta este totul pentru noi. Şi omul P rimiţi cunoştinţe care mai târziu s-ar putea să vă
pe a~e:sta o caută astăzi, şi ia otrăvuri şi narcotice, <,1 fol osească. Dacă vi se încredinţează treburi mai presus
să. v.ma asupra lumii bucurie, dar e o bucurit• de puteri le voastre, puteţi să sp uneţi totuşi - cu
mmcmoasă. Ceva simte el în clipa aceea dar mâine 1• nob l eţe, fireşte: "Iertaţi-mă, nu voi putea face această
rupt. Această "bucurie" îl zdrobeşte, îl' mănâncă îl treabă". Dar, puteţi ş i să nu spuneţi, şi să vă iasă bine
ru~e, îl frige, în vreme ce cealaltă, adică darul 'lui toată această osteneală.
~nstos~ î~ d~ viaţă, bucurie, îl face să se bucure df> Aşa ş i eu, precum v-am spus, când eram mic,
v1aţă, sa Simta putere, măreţie. tata s-a du s în America, să lucreze la Canalul Panama.
Ace.asta est~ religia noastră . În ălţime, măreţie, Eu mic, părinţii mei săraci. Mama m-a trimis la un
har,. bucun~, vese l1e! Cât le trăia pe acestea prorocul magazin în Halkida. Erau acolo alţi doi copii. Toţi îmi
Dav~d! El. z1cea: Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu porunceau, iar eu alergam pretutindeni. Făceam tot ce-mi
dupa curţt!e Domnului (Ps. 83, 3). Ce frumos! spuneau, fără vicleşug. Şi asta m-a dus la ceva bun.
Într-o zi, pe când măturam magazinul, am găs it nişte
boabe de cafea nemăcin ată. M-am aplecat şi le-am luat
Pretutindeni se poate sfinti cineva în mână, ca să le arunc înapoi în sac. Stăpânul era în
biroul lui, m-a văzut, a înţeles ce voiam să fac şi m-a
E~te un mare meşteşug să izbândiţi sfinţirea strigat. 1-a strigat şi pe ceilalţi copii şi i-a dăscălit. Acolo
:ufletuiUI. vostru. Pretutindeni se poate sfinţi cineva. Şi se făcea mare risipă, iar eu i-am făcut o impresie bună.
m .Omon1a .se poate sfinţi, dacă vrea. În munca voastră Din acea zi am împărţit treburile şi am pus rânduială în
o:1care ar_ f1. ea: puteţi să deveniţi sfinţi. Prin blândeţe: magazin. Munceam la toate cu sârguinţă şi fără să
rabdare ŞI 1ub1re. Să puneţi în fiecare zi un început grăiesc împotrivă. Am păţit vreun rău?
nou, . o n~u~ dispoziţie, cu înflăcărare şi iubire, Să munciţi cu trezvie, simplu, lin, fără
r~găoune ŞI tacere. Nu să aveţi nelinişti şi să vă doară frământare, cu bucurie ş i veselie, cu bună dispozitie.
p1eptul. Atunci vine dumnezeiescul har.

240
241
•• linişti le voastre, pentru toate şi pentru toţi. Nu priviti
Pe toate să le înfruntaJi cu iubire, cu bunătate, cu 1 1 <('ea ce vi se întâmplă, ci la lumină, la Hristos, aşa

răbdare şi cu smerenie 111 t·c um pruncul priveşte către mama atunci când i se
,,,,, mp lă ceva. Să le vedeţi pe toate fără frământare,
Se întâmplă de multe ori ca cineva să simtă 1111 1''·' strâmtorare, fără apăsare. Nu este nevoie să vă
necaz peste măsură din pri ci na stării acestei lumi. "·' tr.iduiţi şi să vă forţaţi. Întreaga voastră strădanie să fie
suf:r~ văzâ~d că voia lui Dumnezeu nu se împlinc~h i priviţi spre lumină, să cuceriţi lumina. Astfel, în_lo~
astaz~ de catre oameni, şi nici de către el însuşi. $,) 1 .1 vă predaţi strâmtorării, care nu este a Duhului lUI
doara cu durerea trupească şi sufl etească a celorlalt 1 1>umnezeu, vă veţi preda slavos lovi rii lui Dumnezeu.
Această sensibilitate este un dar de la Dumnezeu. 1.1 Toate cele neplăcute, care locuiesc înlăuntrul
femei o întâlnim mai des. Sufletele care au aceast.l ,,fletului vostru ş i ad uc nelinişte, pot deveni pricini
subţirime sunt în chip deosebit primitoare ale vestirilor p<'ntru adorarea lui Dumnezeu, încetând astfel să vă
şi ~le vaii lui Dumnezeu. Aceste suflete sensibile dll llldi istovească. Să aveţi încredere în Dumnezeu.
~utrnta de a spori mult în viaţa cea întru Hristos, căci 11 ,\tunci scăpaţi de griji şi deveniti organe ale Lui.
1ubesc pe Dumnezeu ş i nu vor să-L întristeze. Au elco ',trâmtorarea arată că nu ne-am încred inţat viata lui
străbătut însă o primejdie. Dacă nu Îi predau cu llristos. Nu sp une Apostolu l Pavel - în toate pătimind
î~credere lui Hristos viata lor, este cu putintă ca duhul necaz, dar nefiind_strivifi (I l Cor. 4, 8)?
v1clean ~ s~-şi _tragă ~oloase din delicatetea lor şi să-i Pe toate să le înfruntati cu iubire, cu bunătate,
arunce rn rntnstare Ş I deznădejde . cu răbdare ş i cu smerenie. Să fiţi stânci. Toate să se
. Această sensibilitate nu are îndreptare. Poate fi -,pargă deasupra voastră şi să se întoarcă înapoi p~ec_um
numa1 transformată, preschimbată în iubire1 bucurie1 val uri le, iar voi să rămâneţi netulburaţi. Dar veţ1 z1ce:
ad orare dumnezeiască. Cum? Prin întoarcerea către "Ei, se poate asta?" Da, se poate întotdeauna prin harul
c~le d~ sus. Să întoarceti orice necaz către cunoaşterea lui Dumnezeu. Dacă le judecăm omeneşte, nu se
lUI Hnstos, către iubirea Lui, către slăvirea Lui. Iar poate. În loc să vă înrâurească spre rău, toate _po; să ~v~
H ri stos, Care aşteaptă totdeauna cu ardoare să ne facă bine să vă întărească în răbdare, în credmţa. CaCI
ajute, v.ă va da harul şi puterea Sa, ş i va preface pentru n~i sunt exerciţi i de încercare toate împotrivi~le
necazul~ în bucurie, în iubire pentru fraţi, în adorare mediului şi greutăţile dimprejurul nostru. Ne exersam
către El lnsuş i . Aşa va fugi întunericul. Să vă amintiti de pe noi înşine în răbdare, în stăruinţă. Ascultati un
Apostolul Pavel. Ce spunea? Acum mă bucur În exemplu.
pătimirile mele (Col. 1, 24). A venit unul la mine ş i-mi spunea despre
Sufl~tulvostru să se dăruiască rugăciunii necazurile cu soţia lui. Îi zic, deci:
"Doamne l1 suse Hristoase, miluieşte-mă" pentru toate - Eşti un om atât de n eghiob ...

242 243
-Ce spun eu acum sunt neghiobii? llică sufletul. Atunci când există smerenie, nu exi~l :'i
-Mari nerozii, z ic. Soţia ta te iubeşte mult. llllristare. Cel egoist este strâmtorat din orice. Cel
1 nerit este liber şi independent de toţi şi de toate.
-Da, dar îmi face ...
- Ţi le face ca să te sfinţească, dar pe tine nu t \( easta se face numai prin unirea cu Hristos. Toate
duce mintea. Te mânii şi, în loc să te sfinţeşti, te picr11 rmturile să lucreze potrivit legii Domnului. Să fiti gata
Dacă avea, însă, răbdare şi smerenie, nu .1 vă dezgoliti de voi înşivă dinaintea oricui. Aceasta
pierdea prilejuri le de sfinţire. ,•.,te libertatea. Unde este iubire, acolo este libertate.
Răbdarea este mare lucru, o virtute mt~r" 1r~ind înlăuntrul iubirii lui Dumnezeu, trăiţi în
Hristos a zis: Dacă nu averi răbdare, o să vă pierc/111 lrbertate.
sufletele; ca să le câştigari, trebuie să averi răbdan• 41
Răbdarea este iubire, ş i fără iubire nu poţi awa
răbdare. Este însă ş i o problemă de credinţă. Într-adev:\r Prin ardoarea pentru Hristos,
suntem necredi n cio ş i, căc i nu ştim cu m le rânduie~ttt puterea sufletului scapă de cursele potrivnicului
Dumnezeu şi ne scapă din necaz uri şi strâm torări. S~ n
ru gaţ i pe Preacurata: Multi oameni, şi chiar creştini, nu primesc
"Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângen•,, deloc existenta diavolului. Pe diavol, însă, nu-l poţi
mea, l ~gădui. Cred că diavolul există, şi chiar zic că dacă
izbăveşte-mă de robia ce lor ce mă războie~c 'iCOţi din Evanghelie cred inţa în existenta diavolului, ce
neîncetat .,e întâmpl ă? Se duce Evanghelia. Căci pentru aceasta a
şi mă învred niceşte luminii celei neînserate". venit Fiul lui Dumnezeu, ca să strice lucrările
Dispoziţia spre a-L iubi pe Dumnezeu are în e,t cliavolului (1 Ioan 3, 8). Mai spune Sfânta Scriptură: Şi
şi o oarecare durere. Când vrem să trăim duhovniceşte, demonii cred şi se cutremură (Iacov 2, 19). Iar
ne doare, căci trebuie să tăiem orice legătură care ne ,\ltundeva: ... ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are
uneşte cu materia. Însă, atunci când vrem să satisfacem ~tăpânirea morţii, adică pe diavolul (Evr. 2, 14). Aceste
sinele nostru sau pe cei lalti, ceea ce dăruim este o fragmente ce arată? Nu ~vorbesc despre surparea
iubire, o lucrare; este o putere a sufletului nostru, pe diavolului de către Hristos ln suşi? Nu putem trece cu
care în parte o "cheltuim" astfel. Trebu ie băgare de vederea existenta diavolului, ale cărui lucrări a venit să
seamă, ce rânduială vom pune în viaţa noastră, pentru le surpe Hristos.
cine se va face "cheltuia la". Eu însă vă spun: în loc să vă îngrijiţi de diavol şi
Necazul cel după Dumnezeu are în el bucurie. de vicleni ile lui, în loc să vă îngrijiţi de patimi, să vă
Prin el se îna in tează. Nu l asă înăuntru întristarea care întoarceţi către iubirea lui Hristos. Să vedem ce zice
poetul în canonul Sfântul Onisim:
43
Cf. Luca 21, 19.
244 245
Cu cugetul tău cel vitejesc, fericite Onisim,
11 tncepătoriilor, Împotriva stăpân ii lor, Înlpoltt\"
ai călcat măiestriile înşelăciunii, 'tăpânitorilor Întunericului acestui veac, Împotn v.l
surpându-le pe ele cu organele dreptei credinic duhurilor răutăţii, care sunt În văzduhuri. PcrHttr
Înţelepţitule de Dumnezeu ... 1144• ' t~ceasta, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să putc(i
Aici te poţi minuna de duhul poetului, <.tril sta Împotrivă în ziua cea rea, ş i toate biruindu-le, să
?u~e meşteşug în alcătuirea troparului. Vrăjma~ul rămâneţi în picioare· (Efes. 6, 12-13). Când ne
rntmdea curse şi capcane, iar Sfântul Onisim îl pur11•4 îmbrăcăm cu toate armele lui Dumnezeu, le izbândim
P~ f~gă cu "cuhget vitejesc". Cu acest cuget vitejes< fi pe toate; ş i chiar foarte u şor. Toate sunt uşoare când
brrura pe toţi. 11 s l ăvea, era plin de înflăcărare pentru pătrundem în harul dumnezeiesc. Atunci suntem mai
Hristos. liberi, mai puternici. Ne ocroteşte harul dumnezeiesc .
. Satana meşteşugeşte urzeala înşelăciunii. F~rl Dacă ne luptăm, dacă ne îndrăgostim de Hristos,
ca noi să ne dăm seama, vicleanul meşteşugeşte curst• atunci dobândim harul dumnezeiesc. Într-a rmaţi cu
Prin înflăcărarea pentru Hristos, puterea sufletului harul dumnezeiesc, nu întâmpinăm nici · o primejdie,
scapă de curse şi merge la Hristos. Alt lucru e!ltt' iar diavolul ne vede şi pleacă.
acesta. Mai nobil. A te lupta cu vrăjmaşul tău este o Şi eu, sărmanu l, smeritul, de mic aşa lucrez şi
străduinţă cu îmbrânceli ş i încordări. În iubirea lui am o mică expe ri e nţă. Nu voiam să iau seama la curse,
Hristos, însă, nu ex i stă îmbrânceli. Aici puten•d le treceam cu vederea. La început, în să, am por.nit
sufletului se preschimbă fără osteneală. Nu trebuie s;t altfel. M ă întindeam jos şi ziceam că sunt mort. Mă
vă împotriviţi cu aceleaşi organe. Fiţi nepăsători! si leam pe sine-mi cu siluirea morţii. Veneau dracii şi,
Această nepăsare faţă de vrăjmaşul este un mare' cuprins de fri că, ziceam: "Ţine pomenirea morţii
meşteşug. Meşteşugul meşteşugurilor. Se lucrea7~ mereu, ţine pomenirea iadului". Le-am părăs i t. Le-am
numai pr.in harul dumnezeiesc. Înfruntarea răului prin trăit şi pe ele. Bune sunt şi acelea pentru începători.
harul · lur Dumnezeu se face nesângeros şi făra Dar ce/ ce se teme nu este desăvârşit În iubire (lloan 4, 18).
osteneală. Fără îmbrânceli şi încordări. Fericitul Augustin scrie undeva că meditaţiile îl
Ce am spus? N-am spus că diavolul esh' preocupau, şi se încurca în discuţii. Vedeţi, aici discuta
multmeşteşugăreţ? Meşteşugirile diavolului sunt omul ce l vechi cu cel nou, cu omul cel în Hristos.
v~clen.e. ~roază! De aceea trebuie să înţesăm şi noi Discuta. Mie nu-mi place să discut cu omul cel vechi.
b~ne~rn~tr.toare meşteşugiri de apărare, fără vicl eşug, ca Adică, mă trage pe la spate de rasă, dar îndată întind
sa nrmrcrm puterea curselor lui. Nu spune aşa şi mâinile către Hristos şi astfel îl dispreţuiesc prin
Apostolul Pavel către efeseni? Căci lupta noastră nu dumnezeiescul har, nu mă gândesc la el. Precum
este Împotriva trupului şi a sângelui, ci Împotriva pruncul deschide mâinile şi se aruncă în braţele mamei
sale, aşa fac şi eu. Este o taină, nu şt iu dacă aţi înţele s
Canonul Sfântului Onisim, cântarea a şaptea.
44

246 247
subţirimea ei. Când vă străduiţi să fugiţi în lipsa haruht ~tllc• tul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos şi
de omul cel vechi, îl trăiţi. Prin har, însă, nu vă rn• '"t putea să cugete sau să poarte înlăuntrul să u nimic
preocupă. Există în adânc. Toate rămân înlăuntrul clic t•va.
nostru, şi cele urâte; nu se pierd. Prin har, înSd, Prin harul dumnezeiesc toate se pot izbândi.
prefac, se preschimbă. Nu spune rugăciunea Ceasulu l'eltl harul dumnezeiesc mucenicii lui Hristos nu-ş i mai
al nouălea "ca lepădând pe omul cel vechi, întru , ti 1ldPau seama de chinurile pe care le ad ucea
nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânulu ~~~'" Pnicia. Prin harul dumnezeiesc toate devin
nostru"? ...dureroase. De chipul acesta lin să vă slujiti . Nu vă
Hristos voieşte să ne unim cu El ş i aşteaptă .1f l11pl.1ţi să alun gati întunericul, răul. Nu izbâ ndiţi nimic
de uşa sufletului nostru. De noi atârnă să primim h.nul lt~vmd întunericul. Vă aflaţi în întuneric şi vreţi să
dumnezeiesc. Numai dumnezeiescul har poate s.1 .IJMti? Ce faceţi voi ? Alungaţ i cu putere întunericul, îl
schimbe. Noi, singuri, nu putem nim ic. Harul ne v.1 , t\t, dar el nu pleacă. Vreţi lumină? Faceţi o
totul. Noi să ne străduim să împuţinăm egoismul l•• .c hizătură şi va pătrunde o rază a soarelui, va veni
iubirea de sine. Să fim smeriţi . Să ne dăruim lui Hri"t huntna. În loc să alungaţi întunericul, în loc să izgoniţi
şi toate cele împotrivitoare, trupeşti ş i sufleteşti, V(J 1" vr~jmaşul , ca să nu intre înlăuntrul nostru, mai bine
pleca. In< hideţ i mâinile către braţele lui Hristos. Acesta este
Amintiţi-vă de Apostolul Pavel care spunea: c)m ••·1 mai desăvâ rşit ch ip: anume de a nu lupta nemijlocit
nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul mof11 11 t:iul, ci de a-L iubi pe Hristos, lumina Lui, şi răul se
acesteia? (Rom. 7, 24). Zicea acestea pentru c.1, 1 1 •.pulbera.

început, îşi s imţea sufletul neputincios în a face binPI


Săvârşea răul pe care nu-l voia, ş i pentru ac('·"'
mă rtu risea: Căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, <, f Să ÎnfruntaJi fiecare atac
ceea ce urăsc (Rom. 7, 15). Venea duhul cel ui rău ,A al vicleanului prin dispreJ
abată de la ~trădania sa. Venea ş i-1 înfricoşa, zicândul
" Vei muri". lnsă, când s-a sălăşluit harul lui DumnP/f'\1 Cea mai însemnată armă asupra diavolului este
înl ăuntrul său, atunci au plecat toate greutăţile ş i o., triM 1 tll..,l ita Cruce, ca re îl înfricoşează. Crucea să fie în să
cu în sufleţi re: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăic~t" tn 1,. 11 t ă corect. Adică cele trei degete anume de la mâna
mine... Căci pentru mine viaţă este Hristo~, '' lf tt •.t p tă să atingă fruntea, pântecele, umărul drept şi, la
moartea un câştig . A i văzut, nici moarte1 nici iad nic
45
lltlll:i, umărul stâng, în forma crucii. Crucea se poate
~ 1

diavol! In vreme ce la început nu putea săvârşi bint•l• tt~tl>~ n a cu metaniile.


apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voi Părtăşia cu Hristos, atunci când se lucrează
ttnplu, lin, fără siluire, îl face pe diavol să fugă. Satana
45
Cf. Gal. 2, 20. Filip. 1, 21.
248 249
nu pleacă prin siluire, prin constrângere. Acestea nu sunt simple cuvinte, vorbe, ci Cuvântul viu
îndep ărtează prin blândeţe şi rugăciune. Se risipe~t .11 lu i Dumnezeu.
când vede sufletul dispreţuindu-1 ş i întorcându-se c Când vedeţi duhul ce l potrivnic venind să vă
iubire că tre Hristos. Nu poate suferi dispreţul, fiindc mşface, voi să nu vă lăsaţi stăpâniţi de teamă, nici să-I
este trufaş. Însă, când îl îmbrânciţi, duhul rău prinde d priviţi, nici să vă străduiti a-1 scoate din l ă untrul vostru.
veste ş i vă luptă. Nu vă îngri j iţi de diavol, nici nu vi Ce faceţi? Cel mai bun mijloc este d i spreţul. Ad i că
rugaţi să plece. Pe cât vă rugaţi să pl ece, pe atâta vi deschid eţi-vă braţel e, d eschid eţi-vă mâinile către
împresoa ră. Pe diavol să-I di sp reţui ţi. Nu-l înfrun tl ristos, precum copilaş ul care vede o fiară sălbatică şi
nemijlocit. Când lupţi cu pizmă împotriva diavolul nu se teme, căci a lături d e el este tată l lui şi-i sare în
atunci năvăleşte şi el ca un tigru, ca o pi s i că sălbat" braţe. Chipul acesta, ad i că dispreţul, să-I folosiţi la
Când îi arunci un glonţ, el îţi aruncă o g renadă. Când orice năvă li re a vicleanului şi la orice gând.
arunci o bombă, îţi aruncă o rachetă. Nu priviţi la În acea clipă în ca re sufletul vostru are nevoie şi
Să priviţ i către braţe l e lui Dumnezeu, să cădeţi v~ luptaţi , să strigaţi : " Doamne lisuse Hristoase,
braţe l e Lui, ş i să înaintaţi. Să vă dăruiţi Lui, să-L iu 111iluieşte-mă". Pe toate să le primiţi prin rugăciune.
pe Hristos, să tră i ţi cu trezvie. Trezvia este trebui,vm·- Acesta este un mare secret. În ceasu l ispitei, când îl
omului ca re Îl iubeşte pe Dumnezeu. di spreţuiţi, vicleanul vă cufundă, vă coboa ră ş i vă
Lucrurile sun t simple şi u şoa re în vi •,lrânge, şi le face pe ce le ale lui, iar nu pe cele pe care
du hovni ce a scă, în v i aţa în Hristos; ajunge să 1<• vreti voi. Trebuie să ap ucaţi să faceţi acea
di sce rn ă mânt. Când vă stânjeneşte ceva - un gând, deschizătură către Dumnezeu. Însă, pentru a izbândi
i s pită, o năvălire, atunci di spreţuindu- le pe .1ceasta, trebuie să vă lumineze dumnezeiescul har.
acestea, să vă întoarceţi luarea aminte, privirea c~t Dacă asta nu se face îndată, atunci vă răpeşte vicleanul
H ristos. Acela vă va lua de m â n ă ş i vă va d o,i în vreme ce vă străduiţi să-I a lungaţi, el deja v-a
'1
îm bel ş u gat dumnezeiescul Său har. Voi să faceţ i puti prins. Ascultaţi-mă, să vă dau un exempl u.
strădu inţă. Luăm un milion, îl tăiem într-un milion Am ce rut de la un om să-mi facă ceva. Acesta
p ă rti ce le; o milionime dintr-o asemenea părticică nu se învoia, zicând că ştiinţa le spune altfel. Am
străduinţa omului, adică puţină di spoz iţie. Mi.,~a ,,.-... ..,tăruit eu, dar celălalt nimic. Am început să mă
către Dumnezeu, şi într-o clip ită vine dumnezei mdignez. Mi-am dat seama. În acea clipă, m-am întors
har. O c u getaţi, şi îndată vi ne Duhul Sfânt. Nu c~tre Hristos şi am apucat înaintea rău lui .
nimic. Mi şcaţi-vă către cele de acolo, ş i vine degra Acesta va fi modul nostru. Vom în ălţa mâinile
harul dumnezeiesc. Îndată ce suspinaţi , vine, lu ciltre Hristos, iar El ne va da harul Său.
Ce spune Apostolul Pavel: ... Se roag~ pentru noi Să vă mai spun.
suspine negrăite (Rom. 8, 26). M are înţelepci u

250 25 1
Odată eram pe drumul către Tourkovounid 1 du mneze iască, vom trăi veşnic, câtă vreme sufletul
unde locuiam. Drumul era foarte povârnit, trebuia s~ nostru Îl va iubi cu înflăcărare pe Dumn ezeu. Astfel,
cobori vreo două sute de metri. În partea de sus ertl prin harul lui Hristos, toate cuvintele lui Hristos sunt
mai drept. Acolo, sus, mama lui Nikos stătea de vorb~ uşoa re ş i adevărate: Căci jugul meu este bun, iar
cu alte două femei, vecine. Jos, la capătu l drumului, povara mea este uşoară (Matei 11, 30).
cop ilul ei, Nikos, se juca cu alţi copii. La un moment Ş i încă ceva. Să nu dăm drepturi diavolului.
dat, Nikos a urcat alergând şi, îndată ce a ajuns, t1 Ad ică eu nu las nici un cuget de ţinere de minte a
căzu t în şorţul ei plângând. ră ului, nici un cuget egoist, ca să nu găsească satana
-Ei, îi zice, ce ai? nici o fereastră. Fereastra este dreptul. Când te
-M-a lovit băiatul lui Manolias! îndep ă rtez i de Dumnezeu, te primejduieşti, pentru că
Aflând scăpare la mama, plânsul i-a încetat satana te găseşte "gol" ş i se înstăpâneşte asupra ta.
îndată. Asc ultaţi -mă ş i pe mine, căci am puţină experienţă în
Ce vreau să spun cu asta? În ceas ul ispitei, astea.
lucrul uşor este să vă întoarceţi către Dumnezeu, să
priviţi cu vioiciune şi dorire, şi îndată vă va veni
puterea, va veni binele. Adică, în vreme ce vedeţi răul Sfânta smerenie este Încrederea
venind să vă cuprindă, îndată ce-l zăriţi de departe, desăvârşită În Dumnezeu
dispretuiti-! şi a lergaţi în braţele lui Dumnezeu. Ajunge
să apucaţi să vă întoarceţi mai întâi către Domnul. Aşa În cred inţarea desăvârşită în mâinile lui
încât, atunci când veţi merge spre bine, nu vă mai Dumnezeu - aceasta este sfânta smeren ie. Ascultarea
amintiţi răul. Dar nu puteti face asta dacă nu vă desăvâ rş ită faţă de Dumnezeu, fără nici un fel de
întoarceţi către Hristos. Zicem câteodată: "Dispreţuiţi împotrivire, chiar ş i d acă anumite lucruri par iraţionale
ră ul!" Ei, e uşor să o spunem, dar nu-i uşor să o facem. ş i greu de împlinit. Predarea în mâinile lui Dumnezeu.
Acest dispret are un mare meşteşug. Ceea ce rostim la Dumnezeiasca Liturghie spune totul:
Dispreţu irea duhului ră u se face numai prin "toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".
harul lui Dumnezeu. Întoarceţi-vă către Hristos, Acelaşi lucru şi în rugăciunea pe care o zice preotul în
alergaţi către Hristos, străd uiţi-vă să-L cu noaşteţi pe taină: "Ţie, Stăpâne, lubitorule de oameni, Îţi
Hristos, să-L iubiţi pe Hristos, să-L simţiţi pe Hristos, şi, încredinţăm toată viaţa şi nădejdea noastră, şi cerem şi
în această străduinţă a voastră, pornirea voastră fiind ne rugăm ş i cu umilinţă la Tine cădem ... ". Ţie,
curată şi limpede şi si nceră, harul deschide sufletul Doamne, Ţi le lăsăm pe toate. Aceasta este încrederea
vostru şi zice: Deşteaptă-te, cel ce dormi, şi te va în Dumnezeu. Aceasta este sfânta smerenie. Aceasta îl
lumina Hristos (Efes. 5, 14). Acolo, în lumina preschimbă pe om. Îl face dumnezeu-om.

252 253
Cel smerit este con ştient de starea sa l ăuntric ;\ ' 11 sta rea asta în care am ajuns? Cum de m ă port aşa? ",
ş i, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi t, pic1dtt I.Îr;l să întelegeti de unde izvorăşte această stare. Pe
personalitatea. Cunoaşte că este păcătos' şi "" 1 .lnd aceasta este răzbunarea instinctelor.

întristează din prici na asta, dar nu dez nădăjduieşte, 1111 Atunci când omul trăieşte fără Dumnezeu, fără
se mi stuie pe sine. Ce l ce are sfânta smerenie nu ll11işte, fără încredere, ci cu frământare, zbucium,
vorbeşte d eloc, ad ică nu se împotriveşte. Primeşte "·' 1 rtr lristare, dez n ădejd e, dobândeşte boli trupeşti ş i
se facă observatii, să-I controleze ceilalţi , fără să .,,. ttfl eteşt i . Astenia psihică, neurastenia, schizofreni a
mânie şi să se îndreptătească. Nu -şi pierde echilibrul rrrll stări demonice. Diavol este şi vorbi rea "sme rită". 1
Celui egoist, comp lexat, i se întâ mpl ă contrariul: ltt 1• '>pune complex de inferioritate. Adevărata smereni e

început sea m ă n ă cu ce l smerit în să, d acă îl deranjc•,r/1 1111 vorbeşte, nu rosteşte cuv inte "smeri te", ad i că "s unt
puţin c ineva, în dată îş i pierde pacea, se mânie, l•·tc ;ltos, nevrednic, ultimul dintre toţi ... ". Cel smerit se
tulbură . •~·111 e să nu cumva să cadă în s l avă deşartă prin
Cel smerit crede că toate depind de Hri sto.., rrvintele cele "sme rite". Aici nu se apropie harul lui
că Hristos îi dă harul Să u, ş i astfe l înaintează. C<•l c 1hrmnezeu. Dimpotrivă, harul lui Dumneze u se afl ă
are sfânta smeren ie tră ieşte de acum în biserica c''" "nlo unde ex i stă smerenie adevă ra tă, smereni a
nezidită de pe pămâ nt. Are întotdeauna bucuria lui tlr rrnn eze i ască , d es ăvârş ita încredere în Dumnezeu.
Hristos, ch iar şi în cele n eplăcute. Vedem aceasta ~ ~ In llt • p end e nţa de El.
vi eţile sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi 11111 Asta are mare valoare, să fii că l ă uzit de
Dar ce s-a făcut? S-a făc ut organ al lui Dumnezeu, v.1 flt11nnezeu, să nu ai nici o voie. Robul nu are nici o
al alegerii. M ărturisesc cuvintele lui : Nu mai trăie.sc 1111 •III': ce vrea domnul său. Tot astfel ş i c red inciosul rob
ci Hristos trăieş te În mine ... Căci pentru mine v,.,,. •l hri Dumnezeu. Devii rob al Lui, dar în Dumneze u
este Hristos, iar moartea un câştig. Ardea de iubin•.r lut •llr .,loboz ire. Aceasta este adevărata libertate. Să arzi
H ristos. Smerenia 1-a ridicat acolo. Să arzi pPntrv IW111ru Dumnezeu. Asta-i totul. Am mai spus-o. Dacă
Dumnezeu, aceasta-i totu l. 11 biruit de Dumnezeu, eşti robit Lui ş i trăieşti în
Dacă aveti iubire către Dumnezeu şi ci\trt ltlu•rtatea fii lor lui Dumnezeu: ... ceea ce te biruieşte,
aproapele, Dumnezeu va dărui smerenia, va d.,ru , 1'''•1 te şi stăpâneşte (1 1 Petru 2, 19). Se întâmplă ca şi
sfinţirea. Dacă nu aveti iubire către aproapele şi c ,1fr1f '' ucenicul ca re are desăvârşită încredere în Bătrânul
D umnezeu, dacă vă leneviti, are să vă chinur.r c '' rM Dumn eze u îi dă harul. Amintiţi-vă de Prorocu l
satana, o să se răz bun e pe vo i omul ce l vechi, or .,,, vi llr ... 1. A luat cojocul ş i a lovit apele râu lui, dar nu le-a
greşească toţi ş i toate, o să câ rtiti zicând: "DC' c" l• .p:\ rţit în două, precum făcuse Prorocul Il ie, căci tot
l ăsat asta aici? De ce acolo?" Şi o să socotiţi c~ c• din • 1'•' ce făcea, făcea fără smerenie, din egoism. Apoi,
pricina trebu rilor, a ostenelii. O să z iceţi: "Ce-o .,,, fi urei s-a smerit ş i a văzut că singur nu poate face

254 255
nimic, a cerut cu smerenie ajutorul Bătrânulu1 p11ne, înţelege să se mândrească mai mult. Se
Prorocul Ilie, şi a primit har. Apele s-a u despărlit ~~ 1111\fijeşte şi se învârte numai în jurul propriului sine.
făcut drum ca să treacă 46 .
llitnpotrivă, păcătosul care se pocăieşte ş i se
Trebuie, fireşte, şi puţină străduinţ:i, l 111.11turiseşte iese din sine însuşi. Atunci când se
smerenia cea mai înaltă nu se dobândeşte num411 ,
1 11 1 .î rturi seşte, nu se mai întoarce înapoi.
strădui nţe ş i luptă. Este roada harului. O spun c
Sufletu l bolnav de slavă deşartă este înstrăinat
experienţă: tot ce am, am de la har. De n -c11
d1• viaţa cea veşnică. În cele din urmă, egoismul este
Domnul casa, În zadar s-ar osteni cei ce o 1
(Ps. 126, 1). Pe toate le dă Hristos. , 1 11 t1 tă nerozie! Slava deşartă ne face găunoş i. Când
. tv5 rşim ceva doar ca să fim văz uţi de ce il a l ţ i, atunci
Să fim în toate smeriţi: în cuget, în cuvinte
purtare. Niciodată să nu ne înfăţişăm înaintf'.t r.1 rnânem deşerţi sufl eteşte. Tot ce facem, să facem
Dumnezeu zicând: "Am virtuţi". Dumnezeu nu p1<' a-1 mulţumi lui Dumnezeu; dezinteresat, fără slavă
trebuinţă de virtutea noastră. Întotdeauna -,n dP~artă, fă ră mândrie, fără egoism, fără, fără, fără ... Să
înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca păcătos, îm,1 111 câ ntăreţ în biserică, la mână stire. Să ai glas îngeresc
deznădejde, ci "îndrăznind la mila milostivirii S.tlt• 1 o,ă-1 cânţi lui Dumnezeu, fără să şti i că atâţ i a oameni

Ajunge să aflăm secretul. '' ' ...tscultă, adică fără să te gâ ndeşti la asta. Se poate?
Secretul este iubirea lui Hristos şi sm<'lf'l1 r~ u -i uşor. E greu. De-asta mulţi câ ntăreţi s-au rătăcit.
Hristos ne va da smerenia. Noi, cu neputinţele no.t\1 1)p obicei, toţi cântăreţii buni au mare egoism.
nu-L putem iubi. Să ne iubească El. Să-L rugăm mull l l 1neînţeles, nu toţi, dar cei mai mulţi. Însă, când ai
ne iubească El şi să ne dea râvnă să-L iubim şi noi. ,Jlterenie, chiar dacă citeşti sau cânţi frumos, nu eşti
Dacă vrei să filosofez i, atunci pe toate le• 11 d l ue nţat de cei care te ascultă. Ce este- ai să-mi spui
arunca sinelui tă u celui rău şi te vei smeri totd<•.t d acă ci teşti sau cânţi frumos, şi te aude Băt rânul tău?
Este smerenie să crezi că toţi sunt buni. Şi dac:\ '\-,la nu-i nimic, dacă ai smerenie.
ceva rău despre ci neva, să nu crezi. Pe toţi să-i iul Trebuie, cu ori ce jertfă, să devenim buni. Asta
să nu te gândeşti la nici un rău şi să te rogi pentru 111.1 st rădui esc ş i eu, sărmanul. Dar vine osteneala pe
N-ai nevoie de altă fi losofie. Inima cel ui bolnctv ,tiei, mă zdrobeşte boala pe dincolo, şi nu pot să fac
slavă deşartă nu se poate smeri . Când este corect.tl 1111nic. Însă mă lupt. Vreau să devin mai bun, vreau să-L
sfătuit, el răspunde cu tărie împotrivă, iar când .1,1vesc pe Dumnezeu cu iubire, cu înflăcărare, mă
lăudat ş i linguşit se poartă necuviincios. Oritc• 1 •,lr:1duiesc, dar nu iese nimic. Însă aceasta îmi dă
IH1curie şi mulţumire că, în sfârşit, mă străduiesc să- L
46
Cf. IV Regi 2, 8-15 (Septuaginta).
111besc pe Hristos. N-am izbândit-o, dar o doresc.
Tropar după Sfânta Evanghelie, în duminicile Triodului .
47

256
257
de Dumnezeu. Îl ispitim când ce rem ceva, dar via1cl
" lspititorii" lui Dumnezeu noastră nu este potrivi tă cu voia Lui -adică e plină de
sunt cei ce se Îndoiesc lucruri potrivnice lui Dumnezeu; pe de-o parte -
< hinuri, frământări, iar pe de cea laltă- Îl rugăm.
Spune înţeleptul Solomon că Hristos Se la,.l
g~sit celor ce nu-L ispitesc pe El (Înt. lui Sol. 1, 2)
" lspititorii" lui Dumnezeu sunt cei ce se îndoiesc, e1 rtJ "Pântecele gras nu naşte
sau, încă şi mai rău, se împotrivesc atotputerniciei ~~ minte subtire"
atotînţelepciunii Lui. Sufletul nostru nu trebuie să ""
împotrivească, zicând "de ce a făcut Dumnezeu .~,,_. Nu deveniţi sfinţ i vânând ră ul. Lăsaţi ră ul. Să
aşa, de ce pe cea la ltă altfel, nu putea să ftt< J priviţi la Hristos ş i El vă va mântui. Ceea ce-l face sfânt
altcumva?" Toate acestea dovedesc o micime de suflt 1 pP om este iubirea, s lăv irea lui Hristos, care nu se
şi o împotrivire lă untri că. Ele arată părerea înaltă u• u poate pune în cuv inte, nu se poate, nu se poate... Şi
avem despre noi înşine, mândria şi marea nod.,tr~ 11rnul se străduieşte să facă nevoinţe, să facă astfel de
iubire de sine. Aceste "de ce"-uri îl chinuiesc mult 1"' lucruri şi să se i stovească pe sine pentru iubirea lui
om, dând naştere la ceea ce lumea numt·~ttt 1>umnezeu.
~,complexe"; de pildă, "de ce să fiu foarte înalt?", "·'" Nici un ascet nu s-a sfinţit fără nevointe. Nimeni
mvers, " foarte scund?". Şi se roagă cineva, şi f.u " " a putut să ajungă la duhovnicie fără să se n evo iască.
privegheri, dar se împlineşte tocmai contrariul. $1 1rrbuie să fie nevointe. N evoin tă sunt metaniile,
suferă şi se răzvrăteşte fără folos. În vreme CP , u prr vegherile ş .a., dar fără siluire. Toate să se facă cu
Hristos, cu harul, toate pleacă. Ex istă acest "cevd" rn IHrcurie. Nu atât metani ile pe care le vom face, nu
adânc, ad ică "de ce"-ul, dar harul lui Dumnezeu 11 r11găci unile, ci dăruirea, dragostea pentru Hristos,
adumbreşte pe om şi , deş i rădăcina este un compl•• pr•ntru ce le duhovniceşt i . Sunt mulţi care le fac pe
1~ s uprafată răsare un trandafir cu flori frumoase ş i, , u .u t•stea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru
cat este udat cu credi ntă, cu iubire, cu răbdare, y lnlosul trupesc, însă oamenii duhovni ceşti o fac pentru
smerenie, cu atâta încetează să a ibă putere r.1ul le 1losul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se foloseşte
încetează să existe; ad i că nu dispare, dar se veştejt·~llt rr111lt şi trupul, nu se îmbolnăveşte. Vin multe bunătăţi.
Cu cât nu este udat, trandafirul se veştejeşte, se u!>w A Între nevointe - metanii, privegheri ş i celelalte
se pierde, şi îndată răsa r spinii. ~e • l <• pătimiri - se află şi postul. "Pântecele gras nu
~ Însă nu numai împotrivirea ş i "de ce"-ul arat.1, 11.1~te minte s ubţire". Eu şt iu asta de la Părinţi. Toate
11 ispitim pe Dumnezeu. Îl ispitim pe Dumne7PII •. rtile patristice vorbesc despre post. Părinţii stărui e să
când cerem ceva de la El, dar viata noastră este d<'11.1rt 1111 ne hrănim cu mân căruri greu d igerabile sau grase,

258 259
căci ele fac rău ş i trupului, dar şi sufletului. Ei spun '1 , .î le face bine la sănătate. Dar trebuie să crez i că nu
oita mănân că ·numai ierburile pământului, şi este .11:t1 t•i păţi nimic dacă nu mănânci carne. Bineînţel es,
de liniştită. Aţi văz ut cum z ic, "ca o oa ie". În vrem<• '• 1lunci când omul este bolnav, nu-i un păcat să
câinele, pisica ş i toate ce lelalte carnivore su nt anim.1ltt 11 ,,,nânce şi mâncăruri care nu sunt de post, spre
să lbati ce. Carnea face rău omului. Fac bine ierbunlt• lllldrirea organ ismului.
fructele ş.a. Pentru aceasta Părintii vorbesc despre pml Sarea este necesară organismul ui uman. Există
şi osâ ndesc multa mâncare şi pl ăcerea pe ca re o simll' 1111 zvon că sarea ar face rău. Nu-i corect. Este un
cineva din mâncăruri l e cele bogate. Să fie mai simplet t•ll'ment necesar. Şi chiar sunt unii care au mare nevoie
mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim aşa de mult det
.j,. ea. Altii n-au nevoie, iar altora le face rău. Este o
ele.
problemă de structu ră a organismului. E nevoie de
Nu mânca rea, nu traiul bun as i gură să nătatea, c1
t' .tmen microbiologie.
viaţa sfâ ntă, viaţa lui Hristos. Cunosc nevoitori ct~r
Ce vis am eu! Adică despre Sfântul Munte. Am
posteau mult ş i nu au avut nic i o boa l ă. Nimeni nu s .a
, nrnandat grâu, ca să măcinăm şi să facem noi pâine.
îmbolnăvit din pn cma postului ; · Mai mult ""
'JI mă gândesc să luăm, să măcinăm ş i să amestecăm
îmboln ăvesc cei ce se hrănesc cu cărn uri şi ouă ~~
lapte, decât cei cu un regim frugal. S-a observat as1.1. 11 r,\u cu orez, soia, făină de soia cu linte ş.a. Apoi, mai
Ch iar · şi ştii nţa m edicală spune asta acum. Postitori1 o~v<•m dovlecii, roş iile, cartofii ş i toate ce lelalte legume.
postesc ş i nu păţesc nimic; nu numai că nu păţesc, dt~r lnl aşa visam ş i c u Părintele lsihie să trăim în pustie,
se ş i vind ecă de bo li. .t•rnănându-ne singuri grâul. Nu aşa făcea oare ş i
Însă, ca să le faceti pe acestea, trebuie să aveti ~\.~rele Vasi le, pe când era în pu stie? Dar nouă acum
credinţă. Altfel vă · ia ameteala. Postul ţine şi dt> '" .,e pare nep lăcut.
cred intă. Nu vă face rău postul, atunci când vă digerati
bine mâncarea. Nevoitorii tra nsformă aerul în
albumin ă şi nu sunt afectaţi de post. Când avetr
dragoste de ce le dumnezeieşti, puteţi posti cu
mulţumire şi toate sunt u şoa re; altfel par un munte. Cei
ce ş~-au d ă rui t inima lui Hristos ş i spun rugăciunea cu
iubire fierbinte au devenit stăpâni ş i au biruit lăcomid
pântece lui ş i neînfrânarea.
· Exi stă astăzi mulţi oamen i care nu pot posti nici
măcar zi, iar acum tră i esc cu regim vegetarian nu din
motive de c redinţă, ci ·pur ş i simplu pentru că socotesc

260 261
Despre vieţuirea călugărească

În mânăstire toate sunt sfinţite; atâtea suflete care se


roagă, care se nevoiesc, care trăiesc viaţa lui
Dumnezeu.''

Viaţa călugărească este


o viaţă preaminunată

Este lucru mare viata că lugă rească! Foarte mare.


il~ dumnezeiască, poetică, înaltă, măreaţă. Este o
l·~ preami nun ată. Monahul se poate afla pe pământ,
că lăto reşte prin stele, în nemărginire. Tr~ieşte cu
riPa în Dumnezeu, în cer. Trăieşte o viaţă
•. rminunată. Acestei vi eţ i i se spune îngerească, şi
,. înge rească. Aşa este cu adevărat.
Însă, pentru ca monahul să o trăiască după
1 1in!ă, trebuie să aibă şi conşt iinţă monahqlă. Iar
'd'>1a o va izbândi prin întoarcerea în întregime către
111111ezeu şi către ţelul pe care şi 1-a rânduit. Trăieşte
lilcere, cu rugăciunea minţii, cu asceză, cu
rdtc1re. Trebuie să moară pentru toate, ca să trăiască
llristos. Se trezeşte cu ardoare, îşi face canonul,
o~rg:1 la slujbe, la ascultări. O s in gură grijă are: cum
1 pl acă lui Dumnezeu, cum să-I slujească lui
111111ezeu, cum să se slăvească numele lui Dumnezeu
prin el. Are întotdeauna în minte făgăduinţele pe carP Bucuria monahului este să pătrundă în iubircd
le-a pus atunci când s-a făcut monah, înainte,, lui Dumnezeu, în Biserică, în Hristos, în Sfânta Treime.
Dumnezeului Celui în Treime. Pentru aceasta deseon ~<' uneşte cu· Hristos, îi tresa ltă in ima, se umple de har.
citeşte cu luare aminte canonul de la slujba tunderii în l lristos este bucuria lui, este în s ufleţire, este nădejd e,
monahism. Nu strică rânduiala mânăstirii, ci păzeşt1• ,..,te iubire. Ce să vă spun! Eu, prin harul lui
toate canoanele. l)umnezeu, când m-am dus acolo, în Sfântul Munte ...
Pentru ca să sporească cineva în mânăstir<•, '1' v i aţă, ce iubire, ce evlavie, ce înflăcărare, ce
trebuie să se lupte fără a fi silit de nimeni. Toate cu .\..,Cultare, ce rugăc iune! Cum trăiam unul cu altul, ce
bucurie şi bunăvoinţă, nu de nevoie. Monah nu est(• '~ m bet, ce iubire! Măi, măi, ce vi eţuire ce rească!
acela care se sileşte să facă ceva mecanic şi este plin Nevo itorul care se duce în pustie le jertfeşte pe
de nelinişti. Tot ce face, face numai din iubire cătrfl tn ~tte, pâ n ă ş i odihna sa, ş i ajunge să dobândească acel
Mirele ceresc, din dragoste dumnezeiască, nu • hip de a simti harul lui Dumnezeu, ajunge să se afle
punându-şi în minte iadul şi moartea. Monahismul nu 111 dragostea lui Hristos, în braţele lui Hristos; să se
trebuie să fie o fugă negativă, ci o fugă a dragostPI 1 111 ească, s ă s imtă tovărăşia lui Dumnezeu, unirea sa cu
dumnezeieşti, a adorării dumnezeieşti. 1>umnezeu, să devină una cu ceilalţi, precum Sfânta
Întregul secret este rugăciunea, dăruirea, iubirea lr <'ime, precum cele trei Persoane ale Sfintei Treimi
către Hristos. Viaţa monahală este o viaţă dăruit~ ' .1re sunt Una. Astfel părăseşte această lume
Monahul trebuie să se îndulcească de rugăciune, să fip r lt'deznădăjduind. Şade acolo, se chinuieşte, dar nu
atras de iubirea dumnez e iască. Nu poate rămâne în p i Pa că deznădăjduit. Pleacă foarte mângâiat şi într-o
monahism dacă nu se îndulceşte de rugăciune. Da<a .u l evărată întovărăş ire. Tovărăşia sa este întreaga
asta nu se întâmplă, gata, nu poate sta în mânăstire. tt.t lură, animal ele şi păsările, dar şi toţi sfinţii,
Dar ceea ce îl ţine în mânăstire, împreună cu lllliCenicii şi îngerii. Şi, mai ales, tovărăşia lui sunt
rugăciunea, este şi rucodelia. Nu este ceva munca, ic~r l'rt>asfânta Fecioară şi Fiul ei.
altceva rugăciunea. Munca nu împiedică rugăciun ec1,
ci dimpotrivă, o întăreşte şi o face mai bună. Este o
problemă de iubire. Munca este chiar ca şi când s-c1r ViaJa călugărească izvorăşte
ruga cineva, ca şi când ar face metanii. Munca este din Sfânta Scriptură
binecuvântare. Pentru aceasta vedem că pe uceni<il
săi, dar şi pe proroci, Hristos îi chema în ceasul în care Toate îşi au temelia în Cartea cea veşntca, rn
aceştia lucrau, de pildă atunci când pescuiau sau îşi d. nta Scriptură. Viaţa călugărească izvorăşte din Sfânta
păşteau oile. •,, 1 iptură, din Evanghelie. Ce zice Vechiul Legământ?
l· ·~ i din pământul tău, din neamul tău şi din casa

264 265
tatălui tău, şi vino În pământul pe care ţi-I voi arătfl 111 11tuti ale monahului, se află înlăuntrul inimii omu lui.
(Facerea 12, 1). Iar Hristos, nu sp une oare: Ce/ c l'nt~te cineva să fie fecior cu tru pul, iar în suflet să fi e
iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe M111tt , ,, o desfrânată stricată de patimi şi de răutăţi. Poţi să ai
nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori,,. blocuri întregi, iar lăuntric să fii liber de materie şi să
fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de M111 lr.iieşti ca un neagonisitor. Poţi, însă, să fii sărac şi să
(Matei 1O, 37-38)? 11.\ieşti ca un agonisitor. Nu mulţimea bunurilor îl face
Şi cele pe care le spun Sfintii Părinţi despr p1• om agonisitor sau neagonisitor, ci alipirea inimii de
monahism sunt toate însuflate din Sfânta Scriptură. Nu
poţi tăgădui nici un Părinte. Dacă-1 tăgăduieşti Are o deosebită însemnătate faptul de a-şi
Sfântul Simeon Noul Teolog, îl tăgăduieşti JJI "'' unoaşte ci neva chemarea. Mulţi vor să devină
Apostolul Pavel, căci ce le pe care le-a spus şi le-a tr 1110nahi din împotrivire. Să vă dau un exemplu.
Sfântul Simeon, le spune ş i Aposto lul Pavel. O fată s-a dus la o mânăstire şi a rămas acolo.
1',1rinţi i au plâns şi au strigat, dar fata nimic. Se
rnvârtoşa din împotrivire. Au venit la mine ş i i-am
Are o deosebită Însemnătate .l.îluit să nu se poarte aşa, c i să o lase liberă. Să meargă
faptul de a-şi recunoaşte 1.1 slujbe la mânăsti re, să se roage, să vorbească frumos
cineva chem area 1 11 toţi, cu Stareţa. .. Aşa încât, pri n bine, a plecat

1111potrivi rea. Peste puţin , fata a ce rut de la Stareţă să


Dacă voieşte cineva să înainteze în monahism lll<'argă să se înscrie la Teologie. Aşa a şi făcut. A urmat
trebuie ca pentru el toate să fie deschise, todtt 1.1< ultatea şi, îndată ce şi-a dat l icenţa, a lăsat
posibilităţile, şi să hotărască liber, mişcat numai d r11.înăst i rea.
dragostea dumnezeiască, fără interes personal. Nu
bine să te chinuieşti ş i să te loveşti, ca să devii monah
Să studiezi, să te rogi şi să ai drept ţintă înaintarea căt rt Străină viaţă este viaţa monahului...
iubirea lui Dumnezeu şi a Bisericii. Astfel, petrecând
înlău nt rul iubirii lui Dumnezeu, ai să tră i eşti in Străină viaţă este viaţa monahului ... Aceasta stă
libertate, căci unde este iubire, acolo este libertate. SI .1 ris şi pe schimă. Un "S" mare este unit cu un "V", pe
te mişti numai înlăuntrul dragostei dumnezeieşti. .c hima pe care o poartă monahul. Sunt iniţialel e
Înaintea ochilor lui Dumnezeu, cel 1 11vintelor "Viaţă Străină". Am trăit această înstrăinare.

este la fel cu cel necăsătorit, ajunge să tră c 1' să vă spun!... Departe de toţi şi de toate. Să
poruncile lui Dumnezeu, ajunge să trăiască viaţa 1 tnunceşti, să te rogi şi să te vadă numai Dumnezeu.
Dumnezeu. Fecioria, neagoniseala, sărăcia, care Mi a plăcut mult pustia. Ş i acum îmi place. Bine ar fi

266 267
fost să fi putut merge la Kavsokalivia. Mă cuprinde o t u harul Domnului, am trăit-o. Ştiu ce lucru minunat
mare bucurie atunci când merg la Kavsokalivia. t•o., te, ce desăvârş it şi l·ipsit de griji . Să asculţi de
Este foarte frumos ca un ascet să tră i as<,, 1)umnezeu, să te dăruieşti s l ăvi rii lui Dumnezeu ş i să
împreun ă cu unul, doi sau trei de un suflet şi de un o~o.,cu lţi de Bătrân! Ascultarea este foa rte însemnată. Este
cuget cu el, aşa încât tot ce do reşte unul, să dorească ~~ o mare virtute, este smerenia în săş i. Ascultare cu
celăl a lt. Unul să s porească în cele duhovniceşti, şi !1~ lil tCurie, cu mulţumire. Chiar de-ar fi ş i strâmb ceea ce
s porească ş i ce il a l ţ i. Se nevoiesc toţi împreună şi st• • l're B ătrânul. Şi această ascultare are mare preţ.
buc ură cu duhovniceasca bucurie pe ca re o dă Hristos, \ceastă ascultare Îl mişcă pe Dumnezeu. Eu iubesc pe
1 1•i ce mă iubesc, iar cei ce m ă caută vor afla har .
48
Au muri t pentru întreaga lume. Astfel ascetu l nu s"
vatăm ă. Se întăreşte. Cu ascultarea te schimbi în toate. Devii treaz,
Ceea ce a ales ascetul este lucrul cel mai mare, 1111elept, devii în toate nou. M-a iubit Hristos şi mi-a dat
cel mai sfânt. Ajunge să se îngrijească să-L iubească pe l1 o~ rul de a face asculta re. Iar eu, smeritul, puţin am
Hristos. Dacă Îl iubeşte, atunci se va dăru i lui Hristos tlll ţit-o, ş i tot ceea ce am, de la ascultare am. S imţeam
cu toată răspunderea, va înainta, ca să 1 se dăruiascl ·~'·<'uitarea de Bătrâni i mei ca pe un rai. Şi chiar nu
Domnului din tot sufletul. Însă, dacă nu izbuteşte, ••1.1m mulţumit, ci ceream ca ei să fie mai aspri. Acum,
atunci nu este ră u să lucreze altfel în Biserică . 111 ... ă, când am crescut, văd că erau cu adevărat aspri .
\ tunci nu-mi dădeam seama.
Ascultarea, ş i m ai ales la un bătrâ n
Simţeam ascultarea de dtthovnicesc, este lucru mare. Când trăiţi împreună cu
Bătrânii mei ca pe un rai 1111 sfânt, vă sfi nţiţi şi voi. L uaţi ceva din obiceiurile lui
linte, din cuvintele lui, d in tăce rea lui. Rugăc i unea lui
Într-o mânăstire poate să fi e rânduial ă, dar viata . 1 înrâureşte. Chiar ş i da că nu vorbi ţ i, ceva se
căl ugă rească să fie i nexistentă . Mânăstirea trebuie si l flt,implă, vi se împă rtăşeşte şi vouă, fă ră să vă daţi
pună deasupra tuturor ascultarea şi epitrah ilu l. M ie, de • ·o~ma, ceva sfânt, dumnezeiesc. Da, Sfântul Prohor,
fiecare dată când mă spovedeam, îmi venea mare •, j,)ntul Proclu şi alţii au trăi t lângă dascăli sfinţi, au fost
bucurie ş i mă d ă rui am mult pe sine-mi rugăciunii. Nu l ll'• llflaţi de către sfinţi şi au devenit şi ei sfinţi . La fel s-a
numai atunci, ci şi acum, când mă spovedesc, simt lltt.îrnplat şi cu Simeon Noul Teolog, cu Grigorie
bucurie, m ă u şu rez îndată. Am primit aşa, cu credinta, l', d.una şi cu alţii asemenea.
această taină_. Din ea trebuie să izvorască toate. T B ăt rânul joacă un rol însemnat în viaţa noastră.
în ascultare, în sfi n ţen ie. II.Hr[\ nul este căl ăuz itor. N u e pur şi simplu un om
Mare şi înţe.l ept lucru este ascultarea ... tdlivat care a devenit Bătrân, pentru că este teolog ş i
taina vieţii duhovniceşti. N-o putem înţelege . Eu,
l'lidcle lui Solomon 8, 17 (Septuaginta).
268 269
are carte. Să des lu ş im ce este B ătrânul. Bătrânul poat" Aşadar, ascultarea de Bătrân este o mare virtute.
fi ş i necă rturar, poate să nu aibă multe c unoştinţe, "a 1•,te totul. Trebuie să fi trecut prin ascultare ca să fii
nu aibă dar ritoricesc, să nu fi studiat tratate, dar să fi dt>pl in, aşa încât să înfrunţi gre utăţ il e oamenilor. Dacă
ajuns la înălţimi mai mari decât cel cultivat, dacă a trM 1111 ai smerenie, nu ai ascultare, atunci nu ai harul lui
ca ucenic şi a dobândit harul lui Dumnezeu. Un astfl'l 1>umnezeu. Dacă nu treci prin smerenie ş i, deci, prin
de Bătrân poate să-i folosească foarte mult pe uceninl ,,·,cultare, o păţeşti foarte urât. M are lucru este
săi, d acă aceşti a fac ascultare de dânsul. .merenia! Egoismul, mândria au născ ut neascultarea, şi
Fireşte, ce le pe care ţi le spune Bătrânul ţi le ,,.,tfel am plecat din Rai. Niciodată un egoist nu poate
spun şi cărţil e. Însă nu-i ace l aş i lucru. Bătrânul care 1.1ce ascultare. Vrea totdeauna să cerceteze ce i se
trăieşte ce le duhovniceşti şi nu-ţi spune "Părintelt~ •,pune, dacă este bine sau nu, dacă-i aşa sau altfel, şi
cutare zice asta, în cutare carte scrie asta", ci trăieşte el unplineşte doar în parte. Sau face cum i se spune, dar
în s u şi vi aţa lui Hristos ş i îţ i grăieşte din expe ri e nţă, ţi le , u obiecţii ş i gră iri împotrivă, socotind că prin această
va transmite ş i ţie, ţ i le va pune în suflet, iar tu ve1 purtare îşi dovedeşte libertatea. În să omul află
învăţa a l ături de el cum să atragi harul lui Dumnezeu. o~cl evărata libertate în ascultare, în vreme ce robie este
Când îl ai ş i îl trăi eşti pe Bătrânul, îl iubeşti. Iar .1ceea care îl s il eşte să nu asculte. Atunci când ascultă,
când Bătrânul te iubeşte şi el şi sunteti de un suflet, 111tră în libertatea fii lor lui Dumnezeu.
atunci deven iţi una. Că unde sunt doi sau trei a dunaţi in Ş i cei ce trăie sc în peşte ră, le tră i esc pe acestea.
numele Meu, acolo sunt şi Eu in mijlocul lor (Matei 18,20). 1 ()te îndumnezeirea, care le cuprinde pe toate. Ei se

Aco lo este Hristos. În această stare nu ex istă distanţe. unesc cu Dumnezeu. Cultivă duhul, iar această
Oriunde ne-am afla, suntem uniţi în Hristos, ne rugăm, cultivare nu c unoaşte sfâ rş i t. Dumnezeu este plinirea
şi astfel harul lui Dumnezeu ne ce rcetează ş i ne celor desăvâ rş ite, bunul cel mai înalt. Pe toate acestea
întă reşte totdeauna. Astfel trăim unitatea înlăuntrul 1' afli în unirea cu Dumnezeu. Această unire aduce o
Biseri cii . Avem s imţ irea că toţi suntem "una". Aşa d e plină mulţumire. Nici o a ltă bucurie nu este mai
trăiau în trecut bătrânii ş i ucenicii. presus decât cea pe care o aduce unirea cu
Astea nu sunt basme. Le-am văz ut şi eu de Dumnezeu. Este bucuria care cuprinde toată mintea.
multe ori. Când m-am dus în Sfântul Munte, au trecut l.ste bucuria celor ce s-au d ă ruit lui Dumnezeu. Toate
toate - şi lume, ş i rude, ş i stăpânitori ai lumii acesteia .tcestea se fac prin ajutorul dumnezeiesc. D acă
- toate au devenit ascultare de Bătrânul meu, au l ucrează harul, atunci toate se săvâ rşesc mai presus de
devenit rugăciune, au devenit bucurie. Străbătând fire.
Kavsokal ivia, toate deveneau cer. În să, îndată ce Să vă rugaţi ca Dumnezeu să ne învredni cească
începeam să arăt puţină oboseală, mă năpădeau iarăşi să s imţim şi să trăim, fie chiar şi în parte, aceste
aducerile aminte de părinţi şi de lume. mă reţii.

270 271
lt.uul lui Dumnezeu, aşa încât îl sfi nţeşte Însu~ 1
Prin studiul cuvintelor dumnezeieşti 1>1nnnezeu. Fără harul dumnezeiesc, oricâte strădanii
puteti ajunge sfinţi fără osteneală 1111 face, nu ne putem sfinti. În vreme ce prin studiul
1 11vintelor dumnezei eşti putem lesne, fără multă
Să vă desfătaţi de Scripturi. Să i ub iţi studiul. fu ""teneal ă, să deven im sfinţi.
cu cât aud mai des Psaltirea şi canoanele, cu atât nu Mie mi-au p lăcut şi îm i plac, de asemenea,
mă _ mai s~tur. Sunt atât de vi i ş i de îmbietoare, că nu,,. 1 ,,rţi le scrise de Sfi nţii Pă ri n ţi - Hrisostom, Vasile,
mat satun. Să citiţi limpede, cuvânt cu cuvânt. Să It 1 .rigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, G~igorie Palama
rostiţi şi să le ascultaţi; asta ajută mult. Ş i unde afl,tll ~ ...l. Dar, sincer vă spun, nu i-am studiat. li ştiu, în să, pe
mult miez, să citiţi d in nou, ca să înţel egeţi mai bintt toti fericitii ...
Eu ce să vă spun!. .. Ascult cu sete iară şi iară. Îmi În vech ime, în Sfântul Munte nu te lăsau să
îndulcesc sufletul. , tteşti Filocalia şi celelalte lucrări asceti ce; numai
Deci, de vreme ce doriţi fierbinte, de vreme <e ',(ânta Scriptură şi Vieţile sfinţilor. Să nu mă înţelegeti
citiţi, de vreme ce ascu ltaţi în b iserică cuvintelfll greşit. Pentru aceste lucruri trebuie să aveti ş i duhovnic
Mineielor, ale Psaltirii şi ale tuturor cărţilor Bisericii care să le fi trăit, şi aşa să le cititi, altfel este cu putinţă
noastre, de vreme ce le simţiţi, să a lergaţi îndată n• ">ă vă încurcaţi. Ş i asta pentru că ele trebuie în soţite de
t~acă, să auziţi "Sculându-ne din somn, cădem cătrt• .tscultare. Fără ascultare, o păţeşti ră u. Aceste că rţi
Ţme, B_unule... " , cu iubire ş i cu în flăcărare. Astfel alt
49
cuprind lucruri foarte înalte, lumînări dumnezeieşti, de
tzbândtt ceea ce doreaţi. Sufletul se întoarce la pe urma că rora, d acă nu există ascultare de Bătrân,
~trăl_ucirea cea dintâi, la starea cea d intru început, la trage foloase duhul cel ră u. Dar să fie ascultare curată,
mtâta frumuseţe. Ce spune Dumnezeu? Spre cine voi nu ego i stă, nu numai ca să-I mulţum eşti pe Bătrânu l, ci
căuta, dacă nu către cel blând şi liniştit, şi carf> s imp lă, fără interes personal.
tre"7ură la ~uvintele Mele? 50 . Celui care iubeştf> Pentru aceasta vreau să vă dăruiţi mai mult
cuvmte le LUI, Hristos îi dăru ieşte har, şi toate cele studiului Scripturii Vechiu lui ş i Noului Legământ,
bune devin pentru el uşoare. precum şi Psaltirii ş i canoanelor. Cu aceeaş i poftă cu
Precum vedeţi, ne sfinţim fără război ş i făr~ care cititi troparele şi canoanele, să cititi şi pe Părin ţii
lupte sângeroase. Se bucură sufletelul nostru, se desfat~ Biseri cii; dar întâi de toate Sfânta Scriptură. Cititi
~ uzul nostru ascultând troparel e, şi ceva se în tâmplă Evanghelia, Vechiul Legământ. Este mare bogăţie, de
mlăuntrul nostru. Această mulţumire aduce înflăcărare vreme ce pe acestea s-au sprijin it toţi Părinţ ii. Este
dumneze iască ş i sufletul nostru devine vrednic a primi izvorul, temelia. Ni ciodată nu te saturi. Fără îndoial ă,
veţi simţi şi voi cuvi ntele Psalmistului: Cât sunt de
49
Din Rugăciunile dimineti i. dulci limbii mele cuvintele Tale, mai mult decât
° Cf. Isaia 66, 2.
5

272 273
mierea În gura mea! (Ps. 118, 1 03). Nu spune c 1
1imic prin siluire. Dimpotrivă, ne adânceşte starea~cea
mierea", ci "mai mult decât mierea în gura mea", C1; ,1 t<'a şi ne nimiceşte. "Strânge-te, concentrează-te, fa ce
arate negrăit de marea dulceată a cuvintelor lui ., 0 coteşti; eu, omul cel vechi, te am în mână, o să te
Dumnezeu. .,1râng şi, dacă mai poţi, înaintează!" ~ . V V

Tot ceea ce faci din co rvoadă t!t vatama sufletu ~


Am spus asta de multe ori. Am vă:_u: şi_ m?n~hi ş~
Slujbele Bisericii să se facă oameni de toate vârstele părăsind desavarştt ~tsenca Şt
Întotdeauna nt dragoste pe Dumnezeu, nerăbdând strânsoarea lă~ntr~că sa_u pe
(ea a altor persoane. Din pricina ace:te t_s~ranson, n~
Slujbele Bi seri cii sunt cuv inte prin care fi numai că se împotriveşte Bisericii, c t ntc t nu o mat
vorbim l~i Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirr vrea. Nu îl mai înrâureşte spre bine. Nu rodeşte. O
noastră. lnlăuntrul bisericii, împreună cu toti frtttll face silit, fireşte, pentru că a spus-o Bătrânul, a sp_us;>
~uând a~inte la dumnezeiasca învăţătură, cântâ nd duhovnicul. Şi zice: "Acum trebuie să merg, de ptlda,
tm părt~şmdu-ne - acestea sunt cele mai înă lţăto,~r• la pavecernită". Da, toate se _fac, dar când se fac doar
ceas un ale noastre. Când toti împreună urmănm fiindcă aşa cere tipicul, atu nCI vatămă, _n u_folosesc.
sfintele slujbe, cuvi ntele Domnului, Evangheli.t, Eşti nevoit de multe ori să faCI bmele. Dar nu
Apostolul, canoane le ş i troparele Octoihului, t~lfl Lrebuie să se facă cu strânsoare, nu fo loseşte, nu
Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unin•d .z:ideşte. De pildă, ceea ce spunem des~re " D_oamn~
1.ISU se ... " • Dacă îti sileşte sinele să o facă, tn curand
noastră cu Hristos. vet
} .
Dar cursele satanei sunt multe pentru oamentl fi strâmtorat, îl vei arunca în l ături şi mai târ~tu_ ce. v~
:are-L slăvesc pe Dumnezeu. Ispita ne îndeamnă aic 1 fi? Dacă 0 faci de corvoadă, te sileşti , te chtnUJeştt Şt
;~ n~ ~im del?c cu luare aminte. Deseori m~rgem 1.1 izbucneşte în rău. Se poate, chiar, ca_ ~ ase_me~ea
) tSenca numat pentru a ne continua somnul. I ndată <r• împresurare să te facă să nu ':'ai ~e rgi m_ct la bt:~r.tcă:
tuzim cuvi ntele, cân tări le, ni se închid ochii. Ajungem Ad .tcav la biserică nu trebute sa mergtă cu ~ stltn t~
Şt
1
a o stare de moleşeală şi nu putem urmări cuvintelt>, îmbrânceli, ci cu mulţumi re. Pentru ca s se _m _amp e
roparele, imnele; un lucru satanic, ca re se vădeşte 1)(1 aceasta trebuie să iei aminte şi să te desfeţt ~~ s_ă te
le-a-ntregul în această motăială. bucuri de slujbe, de tropare, de citiri, de _r~găCi unt.. Să
. . C~t de mult pierdem aflându-ne neatenţi în iei aminte la fiecare cuvânt, să urmăreştt mţelesunle.
1
1 Sencă! In vreme ce pe di nafară spui "o să fiu atent, Aţi priceput? De acolo începe fericire~. . .
-o să mai fac, o să mă străduiesc", nu izbuteşti. Acest însă există încă o altă mare pnmejdte. Dacă nu
o să fiu atent" şi celelalte, sunt toate lucruri silite, carr luăm aminte, este cu putinţă ca pe toate acestea s~ 1:
e tulbură sinele, îl fac să se împotrivească. Nu se fact• ascu ltăm şi să le cântăm după tipi c. Să le spunem ş t sa

74 275
51
le a5cultăm pentru că trebuie. Monahul merge, d• 1 >umnezeul nostru, Cel ce îndelung ai răbdat. .. " în
pildă, la slujba de seară şi aude: Cât de iubite sunt l.1(a Celui Răstignit, o citeam ş i o trăiam. În ziua
ldaşurile Tale, Doam.1e al puterilor! Doreşte şi " ' 111 mătoare, la chirurgie, profesorul mi-a spus în fata
s~rşeşte sufletul me·. după curţile Domnului... (Ps. 83, 11 1 opii lor, adi că a studenţilor:

t'e aude azi, aude mâine, aude poimâine, tot anul - Pă rinte, ce frumoasă a fost ru găciun ea! Tu
,\li mic altceva; a ce l eaşi ş i ace l eaş i? Când la aude, d.u a l1<•buie să fii sfânt.
nu pa rtic ipă, atunci oboseşte, doarme, nu se adânce~lt - Nu sunt sfânt, îi z ic, dar întrucât vreau să
ajunge la saturaţie, iar apoi vine împotrivirea. Pe urrn~ dPvin sfânt, ceream mila lui Dumnezeu ca să mă facă
nic i un folos, nici o bucurie. Începe deznădejdea, ,,,, .t,mt, şi sufletul meu a fost mi şcat. Eu sunt foarte
diavolu l nu pierde prilejul să facă rău. p.lcătos şi aceasta a fost numai o lucrare a lui Hristos.
Slujbel e sunt o mare temelie. Slujbele sunt Această ru găci un e este o capod o pe ră, nu-i aşa ?
totul. Am tră it asta. Este de-ajuns ca totdeauna să ~ 1><•-asta vă spun iar ş i iar să o c iti ţ i.
facă cu dragoste, cu mărime de suflet, cu o sino·r~ R u găc iunil e liturgice, care sunt după rân d uia l ă,
aplecare spre s lăvirea lui Hristos. Nu de corvoadă )1 , .ind sunt spuse cu noimă ş i trezvie, devin ale voastre.
mecanic. E nevo ie de dragoste, de însufletir.- l·'~nd uia la Sfintei Împărtăşanii, chiar şi atunci când este
dumneze iască. Dacă nu s imţim astfel, nu au valoan• 1 1tită de ce l mai păcătos om, îl sfinţeşte mult pe acesta.
Nu numai că nu au valoare, dar fac şi rău. O să-mi Aşa se l u crează cultivarea, fără să ne dăm
ziceţi: "Atu nci să nu le facem?" Nu, fireşte. Însă, pe c,,, •,P.Jma. Adică omu l scoate din folosinţă sinele cel
poate cineva, să fugă de form ă şi să privească miezul w chi. Îl scoate din folosinţă fără război. Nu îl mânie,
Adică să o vrea, să o poftească, să afle mulţumire în 1 1 îl scoate din folos inţă, iar atunci cre şte omu l cel nou
rugăciune, în împre un ă-vo rbirea cu DumnezC'u 111 l ă untrul să u.
Saturaţia este nenorocire pentru monah.
Eu, ce să vă spun, despre asta nu ştiu. Ma
desfătam de slujbe. Nu mă strâmtoram pe sine-mi, nu Rugăciunea de noapte
ştiam să fac ceva de corvoad ă . Dimpotrivă, dacă estto este mai folositoare
cu putinţă, să aud în fieca re zi ace l eaş i , azi ş i mâine ~~
poimâine. Tot ace leaşi ; dar asta are valoare. Nu m:\ Să a l egeţi oboseala trupească. Să o urm ă ri ţ i , să
satur să le rostesc întreaga zi. Ş i cred că toate astea nto v.1 deprind eţ i trup şi suflet. Viaţa noastră atârnă de vo ia
folosesc mult. Au atâta suc, încât răcoresc sufletul şi-1 noastră .
Tot ce voim şi întocmai precum voim, putem
hrănesc. Aşa şi voi, să vă dă ru iţi din inimă lui Hristos. ·..1 trăim. Cel ce face mai multă ostenea l ă pentru
Într-o Vineri M are, la Policlinică, ziceam llristos - ş i asta se face, de bună seamă, din dragoste
rugăci unea "Stăpâ n e Doamne li suse H ristoast',
1
R u găc iun ea Ceasului al nouă l ea.
276 277
dumnezeiască - atrage mai mult har. Şi când zi< ,.," În afară de linişte, noaptea se mai întâmplă şi
osteneală, înţelegem, în afară de altele, şi rugăciunt • .dtceva. M-am încredinţat de un lucru ciudat. Există
de noapte. Mult fo loseşte să vă sculaţi noaptea pentru 'IPosebi ri între cele douăzeci şi patru de ore şi
rugăci une. Auzim şi pe Isaia: Sufletul meu Te-a dom'" 111fluenţa pe care o au asupra organismului uman.
vreme de noapte, duhul meu n~zuieşte spre 11111 V<~deţi, de pildă, în vreme ce rana rămâne în aceeaşi
(I saia 26, 9). Şi pe David: Priveghea t-am şi am ajum c,. ."tt~re, febra oscilează. Dimineata este scăzută, la prânz
o pas~re singuratic~ pe acoperiş (Ps. 1 01, U) 'r~şte, după amiază şi seara creşte mai mult, la miezul
"Di min eaţa auzi glasul meu .. ." 52 ..• Dimineaţa vei ,111 1 11opţii se schimbă. Aceasta depinde de mişcarea
glasul meu, dimineaţa voi sta inaintea ta şi m~ v p.1mântului. Precum este influ enţat trupul de ore, astfel
vedea (Ps. 5, 4) ... Dumnezeule, Dumnezeule, pe lm ,.~te influenţat ş i sufletu 1.
Te caut dis de diminear~ (Ps. 62, 1). Cât de frumo., 1 Cel_ ce priveghează noaptea în rugăciune, în
spune David! Nu le spune, ci le trăieşte, se bucuri\ d • Palaltă zr poate munci m ai bine, pentru că îl
el e. Are harul lu i Dumneze u. Duhul Sfânt. 111/estrează Dumnezeu cu har ş i se reînnoieşte
În Sfântul Munte mulţi se roagă z i şi noapte. S, .ufleteşte. Dimpotrivă, cel ce nu are aplecare spre
întâmplă să se roage cineva de seara până dimineat•• ti wrtfă pentru iubirea lui Hristos, el însuşi se închide pe
să nu-ş i dea seama când trece tim pul. În iubirea lui .rne harului.
Dumnezeu, ceasurile fug cu altă repeziciune: O, < t 1
în Sfântul ~unte noaptea! Mireasmă, tămâie, îngNI
rugăciuni ... Ingerii poartă rugăciunile sfinţilor şi le du La slăvirea lui Dumnezeu
la Dumnezeu. Ce taină! participă omul Între& suflet şi trup
Noi la Sfântul Munte ne trezeam fără c•··•
Când venea ora, îndată ne sculam. Şi obosit de-<~r ti Osteneala trupească face trupul să se
fost seara, şi chiar dacă ai fi adormit târziu, când vcn_.. \ .1rcărească, să bombăne ş i să se împotrivească, însă
ora, zburai în picioare. Este o obişnuinţă, îndată c<• t 1111 poate să facă sufletul trândav pentru rugăciune. Pur

trezeşti, să zbori în picioare. Bineînţe les, se poate ş i \1 ·' .,implu dai aparatul de radio mai-tare, ascu lţi muz ică,
te întorci pe cealaltă parte şi să te ia somnul pân~ 1 It• desfeţi de ea şi nu mai auzi bombănelile. Adică
prânz. Foarte rău! De aceea, îndată ce te trezeşti, s~ t• lrtl:lrind ~rugăciunea, osteneala trece pe planul al
ridici din pat. Să alegi ceasurile de noapte. Intri rn.t dodea. Inainte de a bombăni pentru osteneala
uşor în rugăci une. Chiar ş i întâmplător dacă te tre7ttt" lrupească, începe rugăciun ea, căci , atunci când
noaptea, nu te culca îndată la loc; este un prilej pt lu11nbăn i, pleacă harul ş i rămâ i cu puterea ta. Dacă
care ţi-I dă Dumnezeu să te rogi, cât poţi, în linişte. pui de trei ori "Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă",
111.1intezi cu bucurie. Te vede Dumnezeu, întinde
52
Tropar la Ceasul întâi.
278 279
mâna şi te apucă. De aici înco lo va începe acl(•v.l v1t1 prin dumnezeiescul har ş i apoi se fo l oseşt<' ~ ~
împ ărtăşire cu El.
tt11pul.
. Când osteneala trupească - metanii, priv1 Cândva existau stăpâni şi robi. Pentru a-ş i arălcl
Jertfe - se face cu iubire, cu dragoste, nu v 11punerea ş i respectul, robii îngenuncheau în faţa
trupul. Când se face liber şi cu iubire către 1irt to~pânilor. Tot astfel ş i noi, prin metanii arătăm că
aceasta arată cât de mult Îl iubeşte ci neva. Nim<•nt 111Hem smeriţi robi ai lui Dumnezeu. Ne arătăm
socoteşte osteneala pentru cel pe care-I iubeşte. t 1111< imea, dar şi respectul, într-un chip s imţit. Prin
de pildă, un munte.. se osteneşte, se trudeşte, ,,, IIH'lanii se întâmplă ceva: creştinu l se smereşte şi asta
~, Pentru ce o faci?", este întrebat. " Pentru cel pe 1 ' " ' .tJlllă ca harul lui Dumnezeu să vină înlăuntrul să u.
rubesc, răspunde, căci am înte les că asta rl c , nd vine harul, atunci inima lui devine foc. Focul
~ul~um_i". _Omul, credinciosul, îşi arată ş i cu miJI< 111l>irii naşte jertfe. J ertfă şi prinos sunt metanii le. La
srmtrte rubrrea sa, dăru irea, adorarea lui către H l.wirea lui Dumnezeu partic ipă omul întreg, suflet şi
lată temeiul ostenelii trupeşti, iată temeiul metdnt trup.
Nu ca să câştigi ceva, ci pentru că nu te lasă iul Să nu c ruţaţ i trupu l. Să- I ce rtaţi. Nu puteţi
dragostea pentru Hristos, să faci altfel. '"lelege ce este focul iubi rii. Trebuie să faceti jertfe,
S-ar putea ca cineva să spună: "Iubirea o .un nl'vo inţă . N evo in ţă duhovni cească ş i trupească. Fără
inimă". Da, dar metaniile ş i toate nevointele sunt , IH'voinţă nu se face nimic. Să pă z i ţi programul
trebuintă, fiindcă sunt forme, dar prin mijloc,,.. duhovnicesc: cano n, slujbe ş i ce lelalte, ş i să nu-l luati
a~estor forme izb utim să ajungem la esenţă. Dac,, n 111 râs. Nu amânaţ i pentru mâine. Nici boala să nu-l
aJungem acolo, toate astea sunt zero. Aşa este. s,, 1 -.tri ce, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic
ac_um tumbe, să vadă Dumnezeu, să fie mulţumit( N l.iceam trei mii de metanii pe zi şi nu oboseam, eram
pnn astea este Dumnezeu mulţumit. Nici nu adăuK,1 foarte călit. Mă pedepseam, nu luam în seamă
ceva lui Hristos prin sl ăvi rea pe ca re 1-o aducem. N osteneala. După ce mă întorceam istovit de pe munte,
r?dim, noi avem această nevoie. Acum au apărut o rn de• la că rat lemne, în Sfântul Munte, Bătrânii mă
ŞI o s ută _~~ e~ezii . .-:ti văzut de ce sunt în stare? Aju"l puneau să sap grădina. Mă pedepseam şi dispreţuiam
la exercrţ11 grmnastrce, cu picioarele drept în su' trupul, însă eram foarte p uternic. Dar aveam şi atâta
stând în ~ap. lzb~tesc înfricoşătoare exercitii trupeştr, ~ loc în l ău ntrul meu! Atâta foc!
se străduresc să rnfluenţeze prin ele sufletul. Noi nu Să vă arăt cum făceam metanii le: le făceam
sp~nem aşa, ci atunci când metaniile se fac pentru tntinse ş i repede, fără să ating cu genunchii podeaua.
Hns;?s, harul l ucrează nemijlocit în suflet, adue1 Mai întâi făceam crucea lovind puterni c cu degetele
poca rnţă, aduce linişte, pace ş i bucurie. Dar ace~ilf't fruntea, brâul ş i umerii, simetric. Apoi atingeam cu
mâinile podeaua ş i mă ridicam repede, s prijinindu -mă
280
28 1
mâna ş i te apucă. De aici încolo va începe adev.lr .. vin prin dumnezeiescul har şi apoi se fol oseşlc ~~
împărtăşire cu El. lillpU f. .
. Când osteneala trupească - metanii, priveghc Cândva existau stăpân i şi robi. Pentru a-ş1 arălJ
Jertfe - :e face cu iubire, cu dragoste, nu vat.1rn •.upunerea şi respectul, robii îngenuncheau în fala
trupul. Cand se face liber ş i cu iubire către Hri, to .. t~pânilor. Tot astfel şi noi, prin metanii arătăm că
aceasta arată cât de mult Îl iubeşte cineva. Nimeni ,1 .,untem smeriti robi ai lui Dumnezeu. Ne arătăm
soco~eşte osteneala pentru cel pe ca re-I iubeşte. UH micimea, dar ş i respectul, într-un ch ip simţit. Prin
de prldă, un munte, se osteneşte, se trudeşte asucl rnetani i se întâm pl ă ceva: creşti n ul se smereşte şi asta
~~ Pentru ce o faci?", este întrebat. " Pentru cel p~ cc~rt• .1jută ca harul lui Dumnezeu să vină înlă untrul său.
1ubesc, răspunde, căci am înte les că asta îl v Când vine harul, atunci inima lui devine foc. Focul
~ul~um.i " ..omul, credinciosul, îşi a rată şi cu mijlo.1c 1ubirii naşte jertfe. jertfă şi prinos sunt metaniile. L~
s1m11te 1ub1rea sa, dăruirea, adorarea lui către Hrish ,lăvirea lui Dumnezeu participă omul întreg, suflet Ş I
lată temeiul ostenelii trupeşti, iată temeiul metaniilor trup.
Nu ca să câştigi ceva, ci pentru că nu te lasă iubire• Să nu crutati trupul. Să-I certaţi . Nu puteti
dragostea pentru Hristos, să faci altfel. înţelege ce este focul iubirii. Trebuie să faceti jertfe,
. . "S-ar putea ca cineva să spună: " Iubirea o am fn nevoinţă. Nevoi ntă d uh ovn icească şi trupească. Fără
m1mă · Da, dar metaniile şi toate nevointele sunt dtt nevoi ntă nu se face nimic. Să păziţi programul
trebuintă, fiindcă sunt forme, dar prin mijlocire•.. duhovnicesc: canon, slujbe şi ce lelalte, ş i să nu-l luaţi
a:estor forme izbutim să aj ungem la esenţă. Dacă nu în râs. Nu amânaţi pentru mâine. Nici boala să nu-l
aJungem acolo, toate astea sunt ze ro. Aşa este. Să l.u stri ce, doar boala cea de moarte. Eu când eram mic
ac.um tumbe, să vadă Dumnezeu, să fie multumit? Nu făceam trei mii de metanii pe zi şi nu oboseam, eram
pnn ast~a e.ste Dumnezeu multumit. Nici nu adăugc'rn foarte călit. Mă pedepseam, nu luam în seamă
cev~ IUJ Hnstos prin slăvirea pe ca re 1-o aducem. Noi osteneala. După ce mă întorceam istovit de pe munte,
r?d1m, noi avem această nevoie. Acum au apă rut 0 mJc• de la cărat lemne, în Sfântul Munte, Bătrânii mă
Ş I o sută. ~~ e~ez ii. ~ti văzut de ce sunt în stare? AjunM puneau să sap grădina. Mă pedepseam şi di spr~ţui~m
la~ ex:rCJtu g1mnast1 ce, cu picioarele drept în sus )1 trupul, însă eram foarte puterni c. Dar aveam ŞI atata
stand rn ~ap. lzb~tesc înfricoşătoare exercitii trupeşti, )1 foc înlăuntrul meu! Atâta foc!
se strădu1 esc să rnfluenteze prin ele sufletul. Noi nu Să vă arăt cum făceam metaniile: le făceam
sp~nem aşa, ci atunci când metaniile se fac pentru întinse ş i repede, fără să ating cu genunchii podeaua.
Hnst?s, harul lucrează nemijlocit în suflet, adu<c• Mai întâi făceam crucea lovind puternic cu degetele
pocămtă, aduce linişte, pace şi bucurie. Dar acestPcl fruntea, brâul şi umerii, simetric. Apoi atingeam cu
mâinile podeaua ş i mă ridicam repede, sprijinindu-mă

280 281
uşor în genunchi. Ati văzut cum participă trupul
Înrâurirea rugăciu~ii e~te
sufletu l la s l ă virea lui Dumnezeu? Mintea, inim.r
făcătoare de mmum
trupul că tre Hristos. Să faceti metaniile cu evlavu•
iubire, şi să nu le num ă rati. Mai bine să faceţi zc< ., ti . . A mânăstire sufletelul vostru să se
bune, decât multe şi fă ră râv nă, fă ră cinstire şi drago' t Când mtraţ1. m 'A. ci toate sunt sfinţite;
. b' .. lUI Dumnezeu. 1
dum nezeiască. Faceti câte puteti, pe măsura râvrlt'l dt•.,chidă 1u !ni ă care se nevoiesc, care
dar nu false metanii ş i fal se rugăciuni. Nu lucruri ,,,,tea suflete care se roag ' Sufletele sfintite sunt
. 1 · Dumnezeu.
tipiconale pentru Dumnezeu. Dumnezeu ce re ca tot l n ll.iiesc vl~ta ~~.. S fletul are puteri înfricoşătoare, p~
se face pentru El să fie din tot sufletul şi din to.1t.t nr.\reţia man~stml; u t cele înconjurătoare. Astfel ŞI
inima53 • ' •re le răsfrange m toa e . Analtă Când mă aflu
• A A esc Ş I ne 1 ~ ·
Ru găc iun ea să se fa că întreaga zi cu iubirt• lllcurile sfi nţite ne mra~r ă puc a mă ruga, îndată
1 ri înamte s a ' ldă
rugă ciune, tropare, metanii -cu schimbul. Şi metaniile '" astfe1 d e oc~ ' 1 1 cereşti precum, de p1 '
pe care le facem către Preasfânta sunt închinate tot lui locul sfinţit mă malţă a ce e '
Hristos, căci Preasfânta noastră Îl aduce pe Hristm Ptltmosul, Sfântul Munte ş.a., ra a fi nelumesc şi chiar
înlăuntrul nostru. Hristos este Mântuitorul sufletelor Monahul le pare mu to . A sufletul său că nu
. p ă priveşte numai m ' A.
noastre, iar Preasfânta M aica noastră - marea noastr:\ ,mtisoetal. are c . . .. 1 mii Nu-i aşa. Dacă atatla
mijlocitoare. dăruieşte nimic BlsenCII, u . sta se datorează
. . păstrat, acea .
M etaniil e sunt ş i g imnasti că . Şi- deşi nu trebuit• ,mi Blsenca s-a .
V A maA năstire şi le dărUieşte
. 1 · Cel ce mtra .n ă
deloc să ne gândim la asta - nu ex i stă o mai bun:\ monahlsmu .UI. . . tră în Biseri că . S-ar putea. s
gimnastică pentru stomac, intestine, piept, inimă, e toate lUI Hnstos, In ri în peşteri, ajută
P . c· v' •
ce tra1esc s1ngu , . A
coloana vertebra l ă. Este foarte folositoare, de ce să n-o spună cmeva: " ~ . .. A peşteri ajută Bisenca ~~
1

facem? Când această asceză se face întru slava lui Biserica?" Da. Vleţu~~orll ~n e teră nu face grădini ş~
Dumnezeu, sufletul se umple de bucurie, se lini şteşte. chip tainic. Cel ce traleştel m P. ş care a)'ută vieţii ŞI
. · alte ucrun
Aceasta este totul. Bineînteles, se folo seşte apoi şi liveZI, op~re. ŞI 1 înlăuntrul peşterii , plăm.ădeşt~,
ce lă lalt, adică trup ul. Ati înteles? În suflet vine pace şi ProgresulUI,· CI aco o, . te Ascetii locuiesc m
Andumneze1eş · } .
lini şte, iar în trup buna functionare a tuturor sistemelor sporeş.te ŞI se 1 nu-i despărţi nimeni . de .vlaţ~
organi smului nostru, precum este cel circulator, cel peşten pentru a. . a lor curată şi fierbmte, ŞI mal
digestiv, respirator, endocrin, care au o legătură duhovnicească. Pnn .vlaţ 1 . a)·ută Biserica. O să vă
· ~ c1unea or, el
nemijlocită cu sufletul nostru. cu seamă pnn ruga t Este vorba despre
ă vă pară exagera . .
spun ceva ~are. _os h lui Ascultati-mă cu atenţie .
jertfa rugăciunii mona u .

'" Cf. Marc u 12, 30. Luca 1O, 2 7. 283


JB2
d•· părinţii care v-au născut şi de soţii şi de fraţi şi d<•
. Să presupunem că avem a te
teolog1, care sunt sf· . ş P predi< ,, 11111'\eni şi de rudenii, de averi şi de case, şi primi~i
mt' m viaţa lo s
A

A 54
lt'dnicia apostolilor Mei" .
nemtrecuti. Fiecare are h. .
enoriaşi. În fiecare zi asc~~~o la AIUI, cu zece nlll
r. unt "
Ascultaţi ce s-a întâmplat cu un ascet în Pateric:
mii de oameni Ml··l le d cuv~ntul lor şaptez<'<' c Singurul născut al unei familii foarte bogate a
mişcate, pocăiesc ascult~
· e oamen 1 ca A"

,,wrs în pustia Nitriei. Ai ci a sporit mult. Au trecut anii.


se se t . re " '"
l'.,tintii lui au murit. Nu exista moştenitor şi au venit
1
familii întregi Însă' ~~ore
A

a Hnstos, se mântui"
ve e nimeni
· un smgur monah
ac:ez t pe care nu ,, 1 caute câţiva oameni din acea cetate. Averea era
. fid
A ,

, a mtr-o pec:te
m uentează cu mult
-t V

. . -t ra oar<'< ·• 1n.1rte mare. I-au zis:


smerită. Aduce roade m~l ~uit pnn rugăcium'•' - Am venit să-ţi spunem să vii, dacă vrei, să iei
Văd asta. Sunt încredi n;~' ~~~;os decât ~eilalti Ş.lpte IVUţia părinţilor tăi care au murit.
rugăciunii monahulul·· Se. afi ax smgur ~are este msemnăt.tt Atunci acela şi-a plecat capul şi a zis:
- Eu mai înainte de ei am murit lumii, şi cum
rugăciunii ~- ~a
în h T
va 1urile lui a·un 1 1 sa, el
dacă sunt departe p _J g a ~01 1 oamen11, f1e1 chi.tr 1 ••, ,e cu putinţă ca mort pe mort să moştenească?
.

părtaş tuturor
· rrn rugăc 1une
proble
h
' . mona u se (,u
Dacă nu ucidem omul cel vechi, nimic nu se
l.tce. Să-L iubim pe Hristos şi ne va iubi şi El. Toate
1
. . me or oamenilor ş· ă
1 s _varş<'~'"
A

mlnunJ. Drept aceea, jertfa lui .


ce lui mai vredni c predicat este mal mare ŞI dec:'lt • durerile vor trece, vor fi biruite, se vor preschimba.
or. l'ri ntre alţii, şi Sfântul Simeon Noul Teolog a spus ceva
loarte frumos:
"... fii ai luminii ... copii ai lui Dumnezeu,
"Să-L iubeşti pe
V • Domnul Dumnezeul precum este scri s, dumnezei prin har... câţi tăgăduiesc
tau dm toată inima ta... " lumea cea deşartă şi care duce în rătăcire, câţi urăsc
1:\ră ură părinţi şi fraţi ... "
55

Ce lucru frumos e acesta! Marea taină este


neliniştiţi pentru mântu~e~u ~~~Ilie vv~astre fără_ să v:\


Să vă rugati pentr d ..
com unicarea voastră c H . , . caCI altfel plerdPti ,.ieşirea". Există un filtru m atern, unul patern, iar dacă
u nstos Ş I d d. · · monahul nu este atent, "ieşi rea" se face prin acestea.
de cred intă. Să le încred· 1 . o~e lţl puţmătatc•
lui Dumnezeu, şi să vă m ati. pe toate Iubirii şi proni('l Dacă, într-un fel, ai înlăuntrul tău cinci trepte ale iubirii
părinţi şi de frati . Toate acestea
rupeţi de lume, de rudenii , dP ~i cheltuieşti două pentru părinţi, două pentru fraţi, ce
sunt scrise în canon ul de la si .b
pe care le t
~~~_:se ascetil
v•
r~mâne pentru Dumnezeu? În vreme ce în Dumnezeu
Mare: UJ a tunden1 m Schim,,
Sedealna de la slujba tunderi i In Schi ma Mare.
"Cei ce voiţi - zice Domn 1 -
lepădati-vă ~-. Sfântul Simeon Noul Teolog, /mne, Epistole şi Capitole, Imnul 8,
'' 4
A

veni, cu osârdi e de paut.1m1


.lm urmla
e ce Mea
e lum eşti,''
p. 70, Editura Deisis, 2001. 285
284
viază toate iubirile lumii. Dacă Îl . b
Dumnezeu, le iube ti IU <'~11
ş pe toate, cac1 mlăuntrul
V • h

O umnezeu ex i.stă toate . O


iubeşti. El Î . Ş I umn~zeu aşa voieşti •
Dum vnsuş.l spune: Să tubeşti pe O(
nezeu/ tau dtn toată inima t d.
din tot cugetul tă . d. V a, tn tot sufletul
u Şt tn toata puterea ta (Marcu 12 Despre taina pocăinţei
. Aceasta
. . este //matematica· superioară// a n•l'
creştme. NI CI o a ltă religie n-a desi .t
pentru că 1 UŞ I aceste no "Pocăinţa adevărată
. 1 d ee n.u sunt născociri omeneşti. Dumn
n1 e-a escopent. va aduce s finţirea. "

Pocăinţa adevărată
va aduce sfinJirea

Nu există lucru mai înalt decât ceea ce se


'lwJmă pocăinţă ş i spovedanie. Această ta in ă este
d.uul iubirii lui Dumnezeu către om. În acest chip
dr• .,clvârşit se i zbăveşte omul de rău. M ergem, ne
povedim, simtim împăcarea cu Dumnezeu, vine
ln1curia înlăuntrul nostru, pleacă vinovăţia. În
c )l todoxie nu ex i stă pi edică de netrecut. Nu ex i stă
poticnire, pentru că există ce l ce primeşte spovedan ia,
• t•l ce are puterea de a ierta. M are este duhovnicul!
Încă de mic copi 1, atunci când mi se întâmpla să
l'·icătuiesc, o mărturiseam şi plecau toate. Zburam de
IH•curie. La fel şi acum. Sunt p ăcătos, neputincios; caut
'•< ;\pare la milostivi rea lui Dumnezeu, m ă mântuiesc,
111~ liniştesc, le uit pe toate. În fiecare zi mă gândesc că
p :\căt ui esc, dar doresc ca tot ce mi se întâmplă să
prefac în rugăc iune şi să nu-l în chid înlăuntrul meu.
Păcatul îl încurcă pe om s ufleteşte. Această
11K âlci re nu pleacă prin nimic. Numai prin lumina lui
286
287
Hristos se face descâlcirea. Prima mi şca re o f1 1 1111 1 dumnezeiesc. Se întâmplă atunci să mergem "~
Hristos. Veniţi la Mine toţi cei osteniţi .. . (Matei 11 , 2 1.....povedim, şi să nu si mţim uş urare. .
Apoi noi, oamenii, primim această lumină prin Pocăinţa este un lucru foarte subţire. Pocăm1a
noastră dispoziţie, pe ca re o dovedim prin iubirt .. ~t·vărată va aduce sfinţirea. Pocăinţa ne sfinţeşte.
noastră faţă de Domnul, prin rugăci une, prin Taine.
Pentru ca sufletul să se pocăiască, trebuie să "
trezească. Ai ci, în această trezire, se săvâ rşe~l Când omul se spovedeşte,
minunea po că inţe i . Ş i aici se afl ă i nte nţia omului harul Îi tămăduieşte
Trezirea, în să, nu atârnă numai de om. Omul nu poc.11 rănile sufleteşti
de unul singur. Intervine Dumnezeu. Atunci ,
pogoară harul dumnezeiesc. Fără har omul nu se poc.11 Nu este numai omul singur răspunzător pentru
pocă i. Iubirea lui Dumnezeu va face totul. Poate ,~ :.derile sale. Greşelile, păcatele ş i patimile nu sunt
rând uiască ceva - o boală sau altceva, depinde - ca s:\ 1 dnt~r faptele personale ale celui ce se. s~ove~eşte:
aducă pe om la pocă intă. Aşadar pocăi nta ,p, lll'care om ia în lăuntrul său şi faptele pănnţdor~ ŞI ma1
i zbândeşte prin harul dumnezeiesc. Noi vom face o .tll's ale mamei, ad ică felul cum a trăit mama lUI cât 1-a
mi şcare către Dumnezeu în chip simplu şi lin, iar dt• purtat în pântece, dacă a fost necăj ită, ce a făcut, da:ă
acolo mai departe vine harul. 1
fost obosit sistemul ei nervos, dacă a avu! bucune~
Poate o să- mi spuneţi: "Atunci prin har se fa( d~~eă a avut tristeţe, dacă a avut melancolie. Intregul e1
toate". Se întâmpl ă şi aici întocmai ceea ce spun. Nu , 1.,tem nervos a influenţat sistemul . nervos al
putem să-L iubim pe Dumnezeu, d acă Dumnezeu nu ··mbrionului ei. Aşa încât, atunci când copd.ul se naş~e
ne iubeşte . Aposto lul Pavel zice: Acum însă, după C(' ~ 1 creşte, ia înlăuntrul său şi fa~t:le mame1 sale. r:>m
aţ i cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după C(' pricina părinţilor săi, se creeaz~ m sufl~tul omul~ 1 o
aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu ... (Gal. 4, 9). La fel S(' -,tare pe care 0 poartă împreuna cu el mtrea~a Av1aţă,
întâmplă ş i cu pocă inta. Nu ne putem pocă i, dad I<ISă urme înlăuntrul lui şi multe fapte care .se mtamplă
Domnul nu ne dă pocăinţă. Ş i aceasta este valabil m viata sa sunt urmarea acestei stări . Purtănle sale au o
pentru toate. Adică se adevere şte prin cuvântul: Fără l('gătură directă cu starea părinţilor ~ă ~. El se măreşte,
mine nu puteţi fa ce nimic (Ioan 15, 5). D acă nu există o.,e formează, dar nu se îndreaptă. AICI se afl~ o mare
temeiuri pentru a Se săl ăş lui Hristos înlău nt rul nostru, parte din răspunderea pentru starea duhovmcească a
pocăi nta nu v ine. Temeiurile sunt smereni a, iubirea, omului. .
rugăciunea, metaniile, osteneala pentru Hristos. Dacă Există, însă, o taină. Există un ch1p anu~e
simţămâ ntul nu este curat, dacă nu ex istă simplitate, pentru ca omul să scape de acest rău . Este spovedan1a
dacă sufletul are un interes viclean, atunci nu vine

J. t38 289
b'- "c•a•d, care se tace prin harul lui Dumnezeu. Ac .. ,.J.Işi timp, harul vi ne ş i îi tă mădui eşte răni l e
duhovnicul îţi poate spune: 11IIPteşti, care de an i de zile îl chinuiesc, fără a le
- Cum aş fi vrut să ne fi aflat noi într-un 11110aşte priei na.
!iniştit, să nu fi fost ocupat şi să-mi spui viaţa ta dt• Poti să-i vorbeşti duhovnicului întocmai cum
m ce~ut, de câ nd ai început să-ţi s imţi sinele. 1 0 ,1tt il ltli, dar asta nu are atâta însemnătate câtă are faptul
~ven1mentele pe care ţi le am inteşti şi cum It• 'preotul prive şte înlă untrul sufletului tă u, rugându-se,
mfruntat, .nu numai ce le neplăcute, ci ş i cele plă< ut 1 vede cum eşti ş i îţi tra nsmite haru l lui Dumnezeu.
nu nu~a1 păcatele, ci şi cele bune. Şi reuşitei(•, ·'dovedit că în această privire sunt raze duhovn iceşti
nere uş1tele. Toate. Toate câte alcătuiesc viaţa ta. , .uC' te uş urează ş i te vindecă. Să nu socotiti că sunt
De multe ori am meşteşugit o astfel t.lt<' fi reşti. Aceste lucruri sunt adevă rate. Ş i cu Hristos
spovedanie gene ra lă, ş i am văz ut minuni prin ea. , ,. o.;-a întâmp lat? A prins mâna ce lei ce-i curgea sânge
ceasul în care le spui duhovnicului, vine 1 .1 zis: Am simţit o putere care a ieşit din Mine
du~nezeiesc şi te scapă de toate fapte le cele urâte, ltKa 8, 46). O să zici: " Da, dar era Dumnezeu!"
răn1, d: metehnele s ufleteşti şi de vinovăţi i; căci, I IH'şte, Hristos era Dumnezeu, dar nu au făc ut şi
ceasul 1n. care le spui, duhovnicul se roagă fierbmtt •postol ii la fel?
Domnului pentru izbăvirea ta din ele. Toti duhovnicii au acest har şi , când se roagă, îl
Înainte cu ceva vreme a venit o doamnă cart• 11 .1nsmit ca ni şte cab luri. D e pildă, vrem să aprindem
~ăcut acest fel de spovedanie şi a aflat mare folos. 5 11< i un reşou, iar dacă băgăm cablul în priză, curentul
lm.bu~ătăţit starea ei sufletească, fii ndcă mai înainte 0 , tne prin cablu îndată ce face contact. Acestea sunt
chmUia ceva. A trimis, aşadar, pe o prietenă de-a ei t lucrurile duhovn iceşti ale religiei noastre. Vorbim de
1
~m mers afară, pe o stâ~că, la Kallisia. Am şezut şi 1 , .tblu, dar în realitate este vorba despre lucruri
1nceput să-mi vorbească. li zic: 1 h1mn ezeieşti.
- Să-mi spui tot ce s imţi. Dacă te întreb eu
despr~ ceva, să-mi spui. Dacă nu te întreb, să co ntinut
să SpUI după cum simţi. Dumnezeu le iartă pe toate
Toate cele pe care mi le spunea le urmăream nu prin spovedanie
doar cu atentie, ci "vedeam" în lăuntrul lumii ~1
sufl eteşti influenţa rugăciunii . O urmăream în lăuntrul Să nu ne întoarcem înapoi, la păcate le pe care
s~fletului ei şi "vedeam" că harul pătru ndea înlăuntrul lt>-am spovedit. Amintirea păcate l o r pri c inui eşte rău.
e1, aşa acum o priveam eu. Căci în d uhovnic exist~ Ati cerut iertare? S-a i sprăvit. Dumnezeu le iartă pe
har, şi în preot există har. Înţelegeţi ? Adică, în vreme toate prin spovedanie. Nu trebuie să ne întoarcem
ce omul se spovedeşte, preotul se roagă pentru el. În 111apoi şi să ne închidem în dezn ădejde. Să simtim

~90 29 1
bucurie şi recu noşti ntă pentru iertarea păcatelor Apostolul Pavel: ...uitând cele ce sunt În urma mea, ş i
noastre. tinzând c~ tre cele dinainte (Filip. 3, 14).
Nu este sănătr · s să se întristeze ci neva pe~tc Pe Apostolul Pavel 1-a cercat duhul temerii spre
mă s ură pentru păcC~tele sale ş i să se răzvrătea'ic ~ .1-i tăia strădania către Hristos, dar el a prins
împotriva sinelui celui rău, ajungând până l.a tndrăznea l ă şi a zis: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos
deznădejde. Deznădejdea ş i dezamăgirea sunt lucrul rr~ieşte În mine (Gal. 2, 20). Şi ce lelalte: Cine ne va
ce l mai rău . Sunt cursa satanei, ca să-I facă pe om s~ )1 dcsp~rţi p e noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sa u
piardă bunăvoirea sa către cele d uh ovn iceşti şi "·' 1 ,trâmtorarea, sau prigoana, sa u foametea, sau lipsa de
aducă la deznădejde, la n epăsare şi mo leşeală. Aturu 1 11nbr~c~minte, sa u primejdia, sau sabia? Precum este
omul nu poate să facă nimic; este scos din folosinll ,<ris: "Pentru Tine suntem omorâţi toat~ ziua, socotiţi
Zice: "Sunt păcătos, întinat, sunt asta, sunt aia, n-.un .1m fost ca nişte oi de junghiere" (Rom. 35-36). Ş i
făcut asta, n-a m făcut aia ... Trebu ia atunci, n-am f~< ut Impăratul Proroc David: N u voi muri, ci voi fi viu, şi
atunci, acum nimic ... Se duc anii mei, s-a u pierdut, nu , oi povesti lucrurile Domnului (Ps. 11 7, 17). Să vă
sunt vredni c". Îi creează un complex de inferioritatt•, < dPsfătaţi de Scripturi . Amintiţi-vă de acel cuvânt
neroditoare nimicire de sine; toate pentru el ~unt ltumos: Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă
cocioabe. Ştiţi ce lucru greu e acesta? Este f~ti"A 1 .wt~ vor afla haf5 •
6

smerenie.
Toate acestea sunt semne ale unui om
d ez nădăjduit asupra că ru ia s-a înstă pânit satana. Omul La Hristos sunt toate cele frumoase,
aj unge în pun ctul de a nu vrea nici să ,.e cele sănătoase
împă rtăşească, socotind că este nevrednic de toat<•. ~
străduieşte să-şi nim i cească activitatea, sinele, dt•vtn• Dacă-L iubim pe Hristos, toate sunt uşoare. Eu
nefolositor. Aceasta este cursa pe care satana o înt111d ,, .1m izbândit încă. Acum mă străd uiesc să-L iubesc. La
pentru ca omul să-ş i piardă n ădej dea în iubire(' lui llr istos sunt toate; toate cele frumoase, cele sănătoase.
Dumnezeu. Sunt lucru ri înfri coşătoa re, potrivnu ·,1rfletul să nătos trăieşte daruri le Sfântul ui Duh, care
duhului lui Dumnezeu. .1mt dragostea, bucuria, pacea, Îndelung~-r~bdarea,
Ş i eu mă gândesc că păcătuie sc. Nu merg tun lumătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea,
În să tot ceea ce mă necăj eşte prefac în rugăciun<•, n 111frânarea (Gal. 5, 22-23). Omul lui Dumnezeu trăieşte
înch id înlăuntru l meu, merg la duhovnic, rnl 1111 d şi toate câte le spune Apostolul Pavel în imnul
spovedesc, s-a i sprăv it! Să nu ne întoarcem înapoi ~~ dr.tgostei: Dragostea Înde lung rabd~, dragostea este
spunem ce n-am făc ut. În semnătate are ce-o să f.tc ""'
acum, din această clipă ş i mai departe. Precum '-PUUt
l 1ddele lui Solomon 8, 17 (Septuaginta) .
292 293
binevoitoare... nu gândeşte răul.. . toate· le suferă, to,rtfl - Tot ce mi-ai spus, mi-a zis şi doctorul.
le crede ... dragostea nu cade niciodată (1 Cor. 13, 4-11) Vedeţi, deci, ce se întâmplă? În vreme ce prin
Le aveţi pe acestea? Aveţi fericirea, pe Hristm "lpovedanie şi Dumnezeiasca Împărtăşanie s-au
R~iul. Şi chiar şi organismul trupesc funcţionet~~l l~mădui t mulţi oameni.
mmunat, fără anomalii. Harul lui Dumnezeu ft Când cineva este gol de Hristos, atunci vin o
schimbă pe om, îl preface sufleteşte şi trupeşte. Se du mie şi o sută de altele care îl umplu: pizmă, ură,
atunci toate bolile. Nici colită, nici tiroidă, nici stomt~ plicti seală, melancolie, îm potri vire, cugetare lumească,
nimic. Toate funcţionează normal. Este frumos 11 bucurii lum eşt i . Străd u iţi -vă să vă umpl eţ i sufletul de
păşeşti, să munceşti, să te mişti şi să ai sănătate. llristos, ca să nu-l aveţi gol. Sufletul nostru seamănă ~ u
mai întâi să ai sănătate s ufletească. Temelia 1111 bazin plin cu apă.· Dacă verş i apa către flori, ad ică
sănătatea sufletească; cea trupească îi urmează ~r"'"t... .,pre virtuţi, spre ca lea binelui, ve i t ră i a devărata
Aproape toate bolile izvorăsc din lipsa încrederii bucurie, iar răutăţile, spinii se vor ofili. Însă, dacă verşi
~umneze u, iar aceasta naşte neliniştea. Nelinişt .1pa către spini, aceşti a vor creşte, te vor înăbuşi, iar
rzvorăşte din nimicirea simţământu lui religios. Dacă
toate flori le se vor veşteji .
aveţi drag?ste yentru Hristos, dacă nu vă îndeletnicl-
Să tindeţi totdeauna către ce le de sus. Astfel veti
cu lucrurr sfrnte, neîndoielnic vă veţi umple dt
tr ~ i bucuria, prin harul lui Dumnezeu. Toate le pot
melancolie, de lucruri rele. Ce se întâmplă însă rn
lume? Ascultaţi, să vă dau un exemplu. 1111ru Hristos, Cel ce mă Întăreş te ... (Filip. 4, 13). Nu
·. puneţi că veti izbândi ceva. Să nu vă ·în c hipuiţi
O 9omn işoa ră s-a dus la doctor şi acesta i-a dlt
hormoni. li zic: · ni c iodată asta. A spus-o Domnul : Fără Mine nu puteţi

-Copilul meu, nu-i lua! Nu sunt doctor, însă /,tce nimic. Nu se face altfel. Ni c i odată omul nu
dau seama că nu trebuie să-i iei. Bine-ar fi să lr<'bu ie să se încreadă puterilor sale, ci milei ş i
măcar la un endocrinolog. Problema ta ţine 111ilostivirii lui Dumnezeu. Omul va face o mică
degrabă Ade un endocrinolog. Ţi se trage de la n.::>t-~7· o., tr ~dan i e, dar Hristos o va încununa. Este înşelare să
- Intr-adevăr, am trecut prin nişte necaz uri. 1 r<'deţi că ati izbândit ceva voi singuri. Omul, cu cât

Ei, asta el Linişteşte-te, lllt~intează ş i se apropie de Hristos, cu atât simte mai


împărtăşeşte-te şi se vor rândui toate. rnult că este nedesăvârş it. În vreme ce fariseul care
A mers, deci, la un endocrinolog ş i i-a spus 'IC P: "Eu ! Eu sunt bun, fac asta, aia, cealaltă ... ", se află
ce i se întâmplase. 111 în şe l a re .
- Măi, măi, măi! zice doctorul. Să nu iei
medicamentele astea! Aruncă-le! Au să-ti facă mult
Apoi mi-a telefonat:

294 295
Această stare se tămăduieşte prin har. Sufletul
Rugăciunea, adorarea lui Dumnezeu \tt•huie să se întoarcă la iubirea lui Dumnezeu.
preface Întristarea 111decarea se va face prin a-L iubi pe Dumnezeu cu
şi o Întoarce În bucurie 11 doare. Mulţi sfinti de-ai noştri au prefăcut întrista~ea
''' bucurie prin iubirea către Hristos. Luau ad1că
A • Se întâmplă de multe ori ca astăzi omul să simti u I'JStă putere sufl etească, pe care diavolul voia s-o
rntnstare, deznădejde, moleşeală, lenevie, şi toate o•ltt drobească, şi o dădeau lui Dumnezeu, prefăcând-o în
demonice. Să fie întristat, să plângă, să fie melancolit: luwurie şi veselie. Rugăciunea, adorarea lui Dumnez:u
să nu dea importanţă fami liei lui, să cheltu iască 0 prt•face încet-încet întristarea şi o întoar_c~ în bucun:,
grămadă de bani pe tratamentele psihanaliştilor. Pe- 1111ldcă lucrează harul lui Dumnezeu. A1c1 este nevo1e
toate acestea oamenii le numesc "nesiguranţă". Religit~ , ai putere, aşa încât să smu lgi harul lui Dumn~zeu,
noastră crede că ele sunt ispite.
1 • 11 e te va ajuta să te uneşti cu El. Este nevo1e de
Durerea este o putere sufletească pe cart• 1 ,u•şteşug. Când te dărui eşti lui Dumnezeu şi devii una
Dumnezeu a pus-o înlăuntrul nostru, cu menirea de a 1 11 El atunci vei uita de duhul cel rău, care te trăgea de

lucra binele, iubirea, bucuria, rugăci unea. Împotriva 11 sp~te, iar acela, dispreţuit, va pleca. Apoi, cu ~ât t~
acesteia, diavolul izbuteşte şi ia această putere din l'i dărui Duhului lui Dumnezeu, cu atât nu ve1 ma1
bateria sufletului nostru şi o foloseşte spre rău privi în urma ta, ca să-I vezi pe cel ce te trage. Când t~
P_refăc~nd-o î~ înt~ist~re şi aducând sufletul la moleşi r~ .11rage harul, te uneşti cu Dumnezeu. Şi câ nd te uneşt1
ŞI nepasare. 11 chrnUJeşte pe om, îl face robul lui, îl 1 u Dumnezeu şi te dăruieşti Lui, toate celelalte se duc,
îmbolnăveşte sufleteşte. It• uiţi şi te mântuieşti. Marele meşteşug, deci, marele
Exi stă un secret: să prefaceţi lucrarea demonică ..,•cret spre a scăpa de întristare şi de toate ce le rele
într-u na b ună. Este greu şi e nevoie şi de o oarecare ,..,te să te dăruieşti iubirii lui Dumnezeu.
pregătire. Pregăti rea este smerenia. Prin smerenie Un lucru care-I poate ajuta pe ce l întristat este
smu lgeţi harul lui Dumnezeu. Vă dăruiţi iubirii lui 111unca, grija pentru viaţă. Grădina, plantele, florile,
Dum_nezeu, adorării Lui, rugăci unii . Dar şi dacă le 1 opaci i, plimbarea în natura de la ţară, călătoria, toate

faceţ1 ~e toate, ~ot nimic n-aţi izbutit dacă n-aţi .1cestea îl scot pe om din lâncezeală şi îl însufleţesc.
dobândit smeren1 e. Toate simţămintel e rele - lle acţionează ca medicamente. Preocupare~ pe~tru
nesiguranta, dez nădejdea, dezamăgirea, care vor să tt'hnică, muzică şi celelalte face foarte mult brne. ln.~ă
stăpânească sufletul, se risipesc prin smerenie. Cel ce lucrul cărui a îi dau cea mai mare în se mnătate este gnJa
nu are smeren ie, egoistul, nu vrea să-i tai voia să-I pentru Biserică, pentru studiul Sfintei Scripturi, ~entr~
atingi, să-I mustri. Se necăjeşte, se mânie: se -.lujbe. Studiind cuvintele lui Dumnezeu, te vrndeo
răzvrăteşte, se împotriveşte, îl stăpâneşte întristarea. fdră să-ţi dai seama.

296 297
. Să vă povestesc despre o fată care a· ventt
mme, smeritul. Pătimea de o înfricoşătoare
N-a izbândit. ~imic cu medicamentele. Le-a părăsit
toate - s~rvrcru, casă, toate preocupările. Şi eu
spus ce ştru. l-am spus despre iubirea lui Hristos
robeşte sufletul, căci harul lui Dumnezeu ~
sufletul şi îl sch imbă. l-am explicat că este de
Despre iubirea de ap roapele
această putere care cuprinde sufletul şi preface p
sufletească în .întristare, o azvârle jos, o chinuieşte "Iubirea către Dumnezeu şi către aproapele-
face nefolosrtoare. Am sfătuit-o către · a acestea a lcătu iesc o pereche, nu se despart."
preocupări, muzica, de pildă, căci îi plăcuse la
ş ..a. Am stăru.it în să mai mult asupra întoarcerii şi iu
er pentru Hnstos. l-am mai spus că în Biserica Iubirea către fratele cultivă
există tămăduire prin iubirea pentru Dumnezeu iubirea către Dumnezeu
rugăciune, ca re se fac însă cu ardoare.
Acesta este taina vindecării. Pe acestea toatfl Unul este lucrul spre care tindem în viaţa
le însuşeşte Biserica noastră. llll.t 'itră:iubirea, adorarea lui Hristos ş i iubirea către
''tllcni i noştri. Să fim toti una, având drept cap pe
1111-,los. Numai aşa vom dobândi harul, cerul, viaţa
\ ' "J nică.
Iubirea către fratele c ultivă iubirea către
llttrnnezeu. Suntem fericiti atunci când îi iubim în
Lllfl d pe toţi oamenii. Vom simti atunci că toti ne
IIIIH•sc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu
'"'' e prin oameni. Căci ce/ ce nu-l iubeşte pe fratele
.111, pe care 1-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a
1 .1 1ut, cum poate să-L iubească? (1 Ioan 4, 20). Să
ltthim, să ne jertfim pentru toţi dezinteresat, fără să
• .1111 ă m răsplată. Atunci se pune omul în rânduială. O
111hire care cere răsplată este interesată. Nu este curată,
uh•vărată, sinceră.
Să- i iubiţi şi să- i compătimiţi
pe toţi. Şi dacă un
ut.1clular suferă, toate mădularele suferă Împreună ...
298
299
Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecan• "1h11e, cea în H ristos. Nu încape acolo nici o rupturd,
parte (1 Cor. 12, 26-27). Aceasta este Biserica· eu tu 1111 i o teamă. Nici moarte, nici diavol, nici iad. Numai
ce lăla lt, să simţim că suntem mădu lare ale l~i Hris;c h1llire, bucurie, pace, adora re a lui Dumnezeu. Poti să
că suntem una. Iubirea de sine este egoism. Să nu •11111gi atunci să spui împreună cu Apostolul Pavel: Nu
cerem "Eu. să stau, eu să merg în Rai", ci să simlim ",,1i trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20).
pentru . toţ1 această iubi re. Ati înţe les? Aceasta e~ott Putem ajunge foarte uşor la această măsură. Este
smeren1a. lwbuintă de bună vrere, iar Dumnezeu este gata să Se
• . A~tfel, dacă trăim uniţi, vom fi fericiţi, vom tr3 .11:'\ş lui ască înlă untrul nostru. Bate la uşă şi noi le
1n Ra1. F1ecare dintre ce i de lângă noi, fiecare aproa , 11 cm pe toate59 , precum scrie în Apoca lipsa lui Ioan.
~ 1 n.~stru este trup din trupul nostru57 . Pot să nu mi ,,. preschimbă cugetarea noastră, scap~ de ră utate,
mgnJesc de acesta, pot să-I amărăsc, pot să-I urăsrl d1•vine mai bună, mai sfâ ntă, mai ageră. lnsă, dacă nu
Aceas~a este cea mai mare taină a Bisericii noastre. sa dl'schidem Celui ce bate la uşă, dacă nu avem cele pe
deven1m toţi una în Dumnezeu. Dacă facem asta , o~re le vo ieşte El, dacă nu suntem vrednici de El,
de~enim ai Lui. Nu există nimic mai bun decât aceasta ,Jtunci nu intră în inima noastră. Dar spre a deveni
un1tate. Aceasta este Biserica. Aceasta este Ortodoxid. \ 1ednici de El, trebu ie să murim după omul cel vechi,
Acest~ este R~ iul. Să citim de la Evanghelistul Ioan ,,, să nu mai murim nic iodată. Atunci vom tră i în
r~găCJunea arh1erească. Luaţi aminte la versete: ... ca 5,1 llristos, intrând în trupu l Bi se ricii. Astfel va veni harul
fte una prec~m su.ntem şi. Noi.:. ca toţi să fie una, dupJ dumnezeiesc. Şi dacă va veni harul, ni le va da pe
cum Tu, Pănnte, mtru Mme ŞI Eu întru Tine .. . ca să fi<• toate.
~na, pre~um Noi una suntem ... ca ei să fie desăvârşi{i Am văzut cândva la Sfântul Munte ceva care mi-
m~ru umme... ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu ·' plăcut tare mult. Într-o barcă, pe mare, nişte monahi
Mme ş i aceia ... 5 6 . \ineau felurite vase sfinte. Fiecare venea din altă parte,
. _ .. Vedeţ.i ? O .spune şi o repetă. Stăruie asupra dar cu toate acestea nu spuneau "acesta este al meu",
un1taţ11. Să f1m tot1 una, având drept cap pe Hristos! ci "al nostru".
P~e~um una este Hristos cu Tată l şi cu Duhul Sfânt.
A.ICJ .s~. ascunde cea mai mare adâncime a tainei
Bl.senCJ.' noastre. N ici o a ltă religie nu spune aşa ceva. Să răspândim iubirea noastră
N1~en1 nu cere această subtirime pe care o cere tuturor, dezinteresat
Hnstos, să devenim toti una împreună cu Hristos.
Acolo se află plinătatea. În această unitate, în această Mai presus de toate este iubirea. Lucrul de care
treb uie să ne îngrijim, copiii mei, este iubirea pentru
57
Cf. Efes. 5, 30.
Ioan 17, 11 şi 21-24.
58
"9 Cf. Apoc. 3, 20 şi 21, 5.
300 301
celăla lt, sufletul său. Tot ceea ce facem - rugăci un• 1l.î rnă mântuirea. Dumnezeu o voi eşte. Precum spune
sfat, mustrare - să facem cu iubire. Fără iubir .t.\nta Scriptură: Care vo ieşte ca toţi oameni să se
rugăciunea nu foloseşte, sfatul răneşte, mustrared d "'"ntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (1Tim. 2, 4).
vatămă şi-1 nimi ceşte pe cel ăl alt, care simte dac~ Il
iubim sau nu, ş i răspu nde pe potrivă . Iubire, iubirtt
iubire! Iubirea fratelu i ne pregăteşte să-l iubim m.11 "Nimănui cu nimic nu fiţi datori,
mult pe Hristos. Nu-i frumos? decât cu iubirea unuia faţă de altul"
Să răspând im iubirea noastră tuturor
dezinteresat, fără a căuta la starea lor. Când vini Când cineva ne nedreptăţeşte în oricare chip -
în l ău ntrul nostru harul lui Dumnezeu, nu ne va m•l ' 11 clevetiri, cu ocări, atunci să ne gândim că este
păsa dacă ne iubesc sau nu, dacă ne vorbesc cu r,.,tele nostru pe care 1-a cuprins vrăjmaş ul. A căz ut
bunătate . Vom simti noi nevoi a de a-i iubi pe toti. Est p1.1dă potrivnicului. De aceea trebuie să ne doară
egoism să vrem ca ceilalti să ne vorbească cu bunătate pt•ntru el şi să-l rugăm pe Dumnezeu să ne m il uiască
Să nu ne strâmtoreze ce le potrivnice. Să-i lăsăm pe toll 1 pe noi ş i pe el; iar Dumnezeu ne va ajuta pe
să ne vorbească aşa cum simt. Să nu ce rşim iubirea. SI unândoi. Însă dacă ne mâniem asupra lui, atunci
urmărim a iubi şi a ne ruga din tot sufletu l pentru acei• potrivnicu l va sări de la el şi asupra noas tră, ş i ne va
Atunci vom vedea că toţi ne vor iubi fă ră să urmărim l1,1ljocori pe amândoi. Cel care-i judecă pe ceilalţi nu-L
aceasta, fă ră să le cerşim deloc iubirea. Ne vor iubi Iubeşte pe Hristos. Egoismul greşeşte. De la el în cepe
liber ş i sincer din adâncul inimii lor, fără să- i silim Jlldecarea. O să vă dau o mică pildă.
Atunci când iubim fără să urm ă rim a fi iubiti, se vor Să presupunem că un om se afl ă singur în pustie.
ad una toti împrejurul nostru ca albinele. Asta este Nu mai există nimeni altcineva. Deodată aude pe
valabil pentru noi toti. , 1neva departe plângând şi strigând. Se apropie şi
Dacă fratele tău te stâ nj e neşte, te oboseşte, ':\reşte o înfri coşătoare privelişte: un tigru ~fâşie cu
atunci să te gândeşti: Acum mă doare ochiul meu, turie un om. Ace la, d eznădăjduit, cere aj utor. In câteva
mâna mea, piciorul meu; trebuie să-I îngrijesc cu toatcl 111inute urmează să fie rupt în bucăţi. Ce să facă să-I
iubirea mea 60 • Să nu ne gândim însă că vom fi răsplătiţi .qute? Să alerge l ângă el? Cum? Asta este cu neputinţă.
pentru cele chipurile bune, nici că vom fi pedepsi ţi t.,.1 strige? Pe cine? Nu mai există nimeni acolo. N-ar fi
pentru ce le rele pe care le-am făc u t. Vii la c un oaşterea n1.:1i bine să ia o piatră şi să-I zdrobească de tot pe acel
ad evă rului când iubeşti cu iubirea lui Hristos. AtunCI ...h man? " Bineînţe les că nu!", vom spun e. Ş i totuşi se
nu ce ri să fii iubit; aceasta este ră u . Să i ubeşti tu, s~ poate întâmpla aceasta at unci când nu înte legem că
dăru i eşti iubirea ta; aceasta este după dreptate. De noi , Plălalt care se poartă urât cu noi este stăpân it de
dic.wo lul, de tigru. Ne scapă faptul că, atunci când îl
60
Cf. 1Cor. 1 2, 2 1 .
302 303
î~fruntăm fără iubire, este ca ş i când am arunca 1 u 1 , nd răul vine de departe, nu puteti să-I ocoliţi. Marei '
p1etre în rănile lui, făcându-i mult ră u, iar "tigrul" ~. 1 lt1 (1Şteş u g, în să, este să-I dispreţuiţi. Cu harul lui
asupra noa~tră şi facem şi noi ca acela, ba chiar rn 41 1>umnezeu, deşi o să-I vedeţi, el nu vă va influenţa,
rele. Atunc1 care este, aşadar, iubirea pe ca re 0 awrn t .ici veţi fi plini de har.

pentru aproapele nostru şi, cu mult mai mult, pentru În Duhul lui Dumnezeu toate sunt altfel. În el
Dumnezeu? · lnt~te ce le ale ce lorl a lţi sunt îndreptăţite. Toate! Ce am
. Să simţim răutatea celuilalt ca pe o boa lă carp 11 .pus? Hristos . plouă peste cei drepţi ş i peste cei
chmui eşte şi îl favc: să. s~fere şi din ca re nu poate sc~p• twdrepţi (M atei 5, 4 5). Eu îţi găsesc ţie g reşea la, oricât
~entru aceasta sa-1 pnv1m pe fraţii noştri cu bunăvoirt 111i-ai spune tu că greşeşte cutare sau cutare. În cele din
Ş~ să ~e purtăm cu nobleţe, zicând înlăuntrul nostru cu 111mă g reşeşt i în ceva, ş i - 1 afli atunci când îţ i spun.
s1mpl1tate "Doamne lisuse .. . ", ca să se întăreasr. •\cest discernământ trebuie să- I dobândiţi în viaţa
~ufletul nostru prin harul dumnezeiesc şi să nu voastră. În orice trebu ie să vă adânc iţi, să nu priviti
Jude;ă~ ~e nimeni. Pe toţi să-i vedem sfi nţi. To~ doar la s uprafaţă. Dacă nu mergem spre Hristos, dacă
p~rt~m mla.untrul nostru ace laşi om vechi. Aproapelt• IHI răbdăm când pătimim pe nedrept, atunci vom fi
oncme ar f1, este "trup din trupul nostru " este frateh• 1 hinu iţi neîncetat. Secretul este să înfrunţi împrejurările

~os~ru ş i nimănui cu nimic nu fiţi dato~i, decât c11 duhov ni ceşte. Ceva ase m ă nător scri e Sfântul Simeon
1Ub1rea unuia faţă de altul, potrivit Apostolului Pawl Noul Teolog:
(R?m .. 1 3~ ~) .. Nu ~utem n i ciodată să-i judecăm ptt "Pe toti c redin cio şii, noi, c redin ci oş ii , trebuie
ced a lţ1, caCJ n1mem vreoda tă nu şi-a urât trupul St1U •.:\-i vedem ca pe unul, ş i în fiecare din ei trebuie să
(Efes. 5, 29). v<!dem pe Hristos ş i să avem atâta dragoste faţă de el,
• . Când cineva are o patimă, să ne străduim să-I 11K ât să fim gata să ne punem sufletul pentru el. Nu
avzv~rllr:' r~ze de iubire şi de milostivire, pentru a 5(~ lrebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe
tamadUJ ŞI a se elibera. Numai prin harul lui l oţ i să-i vedem, cum am spus,· ca buni. Chiar dacă ai
Du~nezeu se fac a~estea. Să vă gândiţi că el sufer~ vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăşti pe
ma~ mult decât voi. In obşte, când cineva greşeşte, sa !ratele, ci patimile care-I războ iesc . Iar dacă îl vezi
nu-1 spunem că greşeşte. Să stăm cu luare aminte liranizat de pofte ş i de gânduri greşite, să ai şi mai
r:spect_ş i rugăc iune. Noi să ne străd uim să nu săvârşi~ multă milă de el, ca nu cumva să fii şi tu ispitit (cf. Col.
raul. Cand răbdăm grăirea împotrivă a fratelui, aceasta h, 1), ca unul ce te afli supus materiei nestatornice."
se socoteşte mucenicie. Să o facem cu bucurie. Iubirea pentru fratele te pregăteşte să-L iubeşti
V ~reş.tin~l este nobil. Să preferăm a fi nedreptătiti. tnai mult pe Dumnezeu. Aşadar, secretul iubirii către
Daca vme. mlauntrul nostru binele, iubirea, uităm răul Dumnezeu este iubirea către fratele. Căci, dacă nu-l
pe care n1 I-au făcut alţii. Aici se ascunde secretul. 1 ubeşti pe fratele tău, pe care îl vezi, cum este cu

304 305
putinţă să~L iubeşti pe Dumnezeu pe care nu-L ve1ll Precum un ascet care, fără să-I vadă cineva,
;,Cel ce nu-l iubeşte pe fratele său, pe care 1-a văzut, pt l o l oseşte întreaga lume, căci valul ru găci unii sale îl
Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate s~ L 111râureşte pe ce l ă lalt, împărtăşeşte lumii Duhul Sfânt,
iubească?"» 61 •
lot astfel şi voi să vă răspând i ţ i iubirea, fără să aşteptaţi
,.1 s p lată; cu iubire, răbdare, zâmbet...
Iubi rea trebuie să f ie s in ce ră. Şi numai iubirea
Să ne luptăm să răspândim
lui Dumnezeu este iubire s in ce ră. Persoanei care ne
buna noastră dispozitie
nboseşte ş i ne îngreuiaz ă, iubirea trebuie să i se
d~ruiască în chip lin, fă ră ca ce l ă l a lt să-ş i dea seama că
Să avem iubire, blândeţe, pace. Astfel îl ajutam
IH' străduim să-I iubim. Şi să nu ne ma nifestă m mult în
pe semenul nostru, atunci când este stăpân it de rău
,, ra ră, căci atunci îl facem să se împotri vească. Tăcerea
Exemplul străluceşte tai nic, nu numai când ce lălalt
prezent, ci ş i când lip seşte. Să ne luptăm să răspândim 1nântuieşte din toate re lele. Înfrânarea limbii este mare
buna noastră dispoziţie. Chiar şi atunci când spunem l11cru ! În ch ip tainic, tăcerea iradiază către aproapele.
cuvinte despre viaţa celuilalt, pe care n-o în c uviinţăm, ~.~ vă povestesc o întâmplare. .
el · îşi dă seama ş i ne îndepărtăm astfel de dânsul. în O monahie, care ţinea mult la rânduială, a spus
vreme ce dacă suntem milostivi ş i îl i e rtăm, fi H ~ trâ nului ei:
infl uenţăm chiar dacă nu ne vede. -Cutare so ră ne tulbură mânăstirea cu gre utăţile
Să nu ne luăm la ceartă cu cei hulitori, ~i fe lul ei de a fi. N-o putem răbda.
potrivni ci lui Dumnezeu, prigonitori ş.a. Răzvrătirea Ş i Bătrânul a răs puns:
face rău. Să urâm cuvintele ş i· răutatea lor, însă pe - Tu eşti mai rea decât ea.
omul care le-a rostit să nu-l urâm, nici să ne răzvrătim La început, monah ia s-a mirat ş i s-a împotrivit,
împotriva lui. Să ne rugăm pentru el. Creştin ul are dt~r după lămuririle Bătrânului a înţeles şi a fost foarte
drţ1goste ş i nobl eţe, şi se poa-rtă pe măsură. tnulţumită. Adică, Bătrânul i-a zis:
-În vreme ce pe ea o stăpâneşte duhul cel rău ş i
'•" poa rtă urât, acela te stăpâneşte şi pe tine, care
61 1 hipurile eşti într-o stare mai bună, şi-şi bate joc de
Cf. Sfân tului Simeon Noul Teolog, "Capete teologice '' .nnândouă. Sora aceea ajunge în acea stare fără să vrea,
practice", Filocalia voi. VI, p. 57, Editura Human itas, 1997. Legdt
de textul acesta, care co nţin e fragmente de la Sfântul Simeon t1.1r şi tu, prin împotrivirea ta şi prin lipsa iubirii, faci
Noul Teolog ş i cuvinte de-ale sa le, Bătrânul ne-a rugat: "Sll-1 .1< e l aşi lucru. Astfel că nici pe ea n-o folo seşti, iar pe
scrieţi cu litere mari, u şor de citit, să-I pun eţi în ramă ş i sll-1 lllle te vatăm i.
atârnaţi în chilia mea. Să faceţi multe copii şi să le daţi la lume,
spre folos".
306 307
Să nu deznădăjduim, nici să ne grăbim, nici ~o,;i
Prin tăcere, Îngăduinţă şi rugăciune twlecăm după lucrurile mărunte din afară. Dacă, d<•
il folosim pe celălalt in chip tainic prldă, vedeţi o femeie goală sau necuviincios
l r nbrăcată, să nu ră mâneţi la cele din afară, ci să
Când îi vedem pe semenii noştri că nu-L iubt•llt p.itrundeţi în sufletu l ei. Poate este un suflet foarte bun
pe Dumnezeu, ne întristăm. Cu întristarea nu fa< t•rn .,1 are căutări ex i stenţial e, pe care le manifestă prin
absolut nimic. Şi nici cu mustrările. Nici asta nu-i biru .u pa înfăţişare exce ntrică . Are o putere lăuntrică,
Există un secret; dacă îl înţelegem, vom ajuta. Secrt•lul .u castă putere a provocării, vrea să atragă privirile
este rugăci unea noastră, dăruirea noastră ccll,.., 1 (•lorla lţi. Din neştiinţă, însă, a strâmbat lucruri le.
Dumnezeu, aşa încât să lucreze harul Său. Noi, pnn < , ;,nd iţi-vă, d acă L-ar cunoaşte ea pe Hristos... Va
iubirea noastră, prin înflăcărarea noastră în iubirea lui 1 rcde, ş i tot acest imbold al ei îl va ·întoarce spre

Dumnezeu, vom atrage harul, aşa încât să se revero; llristos. Va face totu l ca să atragă harul lui Dumnezeu.
peste ceilalţi - peste aproapele nostru, să-i trezeas< ~ Vd deveni sfâ ntă.
să-i ridice la dragostea dumnezeiască. Sau, m.ll Este un fe l de provoca re a sinelui nostru să
degrabă, Dumnezeu va trimite iubirea Sa ca s:\ 1 •.t~ruim ca cei la lţi să devină buni. În realitate, Roi vrem
deştepte pe toţi. Tot ceea ce noi nu putem, va fau• •,:i devenim buni şi, fi indcă nu putem, o cerem de la
harul Său . Prin rugăci un ile noastre îi vom ·face pe toti r eila l ţ i şi stăruim în asta. Ş i , în vreme ce toate se
vrednici· iubirii lui Dumnezeu·. rndreaptă prin rugăciune, noi de multe ori ne supără m
Să mai cunoaşteţi şi altceva. Sufletele îndureralt-, ~ i ne răzvrătim ş i judecăm.
chinuite de patimile lor, acestea câştigă mult iubirea ş1 De multe ori, noi, cu frământările şi temerile ş i
harul lui Dumnezeu. Unii de felul acesta devin sfinţi ŞI -,tarea noastră sufletească urâtă, fără să vrem şi fără să
de multe ori noi îi judecăm. Amintiţi-vă de Apostolul ne dăm seama, facem rău celuilalt, chiar şi dacă îl
Pavel care spune: Iar unde s-a Înmulţit păcatul, a iubim foarte mul t, precum, de pildă, mama pe copil ul
prisosit harul (Rom. 5, 20). Când vă aduceţi amin te de l'i. Mama transmite copilul ui toată neliniştea ei pentru
asta, veţi s imţi că aceştia sunt mai vrednici ş i decât voi viata lui, pentru să nătatea lui, pentru creşterea lui,
ş i decât mine. Îi vedem neputincioşi, dar când sE> chiar dacă nu-i vorbeşte, chiar dacă nu lasă să se vadă
deschid lui Dumnezeu, devin pe de-a-ntregul iubire şi ce are înlăuntru l ei. Această iubire, adică iubirea
dragoste dumnezei ască. Deşi se ob i şn ui seră altfel, firească, poate uneori să vatăme. Nu se întâmplă însă
toată puterea sufletului lor o dau mai apoi lui Hristos şi tiCe la şi lucru cu iubirea Lui Hristos, care se află într-o
devin foc din iubirea lui Hristos. Astfel lucrează ~trânsă legătură cu rugăci unea ş i cu sfinţenia vieţii .
minunea lui Dumnezeu înlăuntrul unor asemenea Această iubire îl face pe om sfânt, îl lini şteşte, pentru
suflete, pe care le numim "bune de aruncat". că iubire este Dumnezeu.

308 309
Iubirea să fie numai în Hristos. Pentru a-i folc 1111tgur, liber, să-I primească, tot astfel să stăm şi not
pe ceila lţi, trebuie să tră ieşti în iubirea lui Dumn l!n.1intea ori căru i suflet.
altfel nu-l poţi folosi pe semenul tău . Nu trebuie În strădania de propovădu ire să existe subţirime,
si leşti pe celă la lt. Va sosi ceas ul lui, va veni clipt, ..tfPI încât sufletele să pri mească tot ceea ce dăruim,
ajunge să te rogi pentru el. Prin tăce re, îngăduintă tf , 11vinte, cărţi, fără să se împotrivească . Ş i în că ceva.
rugăciune îl folosim pe celă lalt în chip tainic. Harul lut l'llline cuvinte. Cuvintele răsună în urechi şi, de multe
Dumnezeu limpezeşte ză ril e m i nţii lui ~~ 0111, tulbură. Rugăci unea şi viaţa au răsunet. Viaţa mişcă,
încredinţează de iubirea Sa. Aici este punctul del" lt'rlJŞte şi preschimbă, în vreme ce cuvintele rămân
Dacă va înţe lege că Dumneze u este iubire, atunci nt•roditoare. Cea mai bună propovădu ire se face prin
lumină îm belşugată, pe care n-a mai văzut-o nici l'dda cea bună, prin iubirea ş i blândetea noastră.
se va pogorî asupra sa. Va afla astfel mântui rea. ,.,<uitaţi un exemplu legat de asta.
Cândva un preot a mers la o conferi nţă unde
f·r.tu mulţi oameni cul tivati; îl luase cu el un văr.
Cea mai bună propovăduire se face Vorbitorul a spus multe legate de o temă marxistă.
prin pilda cea bună, prin iubirea şi blândeJea noastrl \uditoriul a fost en tuziasmat, iar la sfârşit 1-a aplaudat.
1>.~r, pe când era încă la tri bu nă, 1-a văzut pe preot şi a
Să fim râvnitori. Râvnitor este acela care ti
iubeşte din tot sufletul pe Hristos şi în numele Lui - Avem şi un preot la conferi nta n oastră. Dacă
slujeşte omului. Iubirea către Dumnezeu şi către om poate, să ne vorbească despre tema noastră dintr-o
acestea sunt pereche, nu se despart. Patimă, dor, 1u•rspectivă re ligi oasă şi filosofi că.
lacrimi, cu străpungere, nu cu un anume tel. Toate din A spus-o ironic, socotind că-I va smeri şi astfel
inim ă ! v.t nimici Biserica. Preotul s-a ridicat şi a zis:
Habotnicia n-are l egătură cu Hristos. Să fii -Ce să-ti spun eu, copilul meu, nu ştiu, dar am
creştin adevărat. Atunci nu vei răstălmăci pe nimeni el .tuzit; cutare întelept spune aşa şi aşa la pagina cutare,
iubirea ta pe toate le va suferi 62 . Şi pe cel de altă reli~ie 1 utare spune aşa şi aşa la pagina cutare .. . ş i tot aşa.

Adică să-I cinsteşti fără legătură cu religia lui, într-un Moise spune aşa şi aşa la pagina cutare, Isaia, David,
chip nobil. Poţi să îngrijeşti un musulman, când are llristos ... A continuat spunând acest paragraf de la
nevoie, să-i vorbeşti, să te întreţii cu el. Să existe Apostolul Pavel: Unde este Înţeleptul? Unde e
1 .1rturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a
respect pentru libertatea ce luilalt. Precu m Hristos st~ la
dovedit Dumnezeu nebun~ Înţelepciunea lumii
uşă şi bate, fără să s ilească, ci aşteptând ca sufletul
.rccsteia·? .. .Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale
lumii, ca s~ ruşineze pe cei Înţelepţi .... Ca nici un trup
62 ,,1 nu se laude inaintea lui Dumnezeu (1Cor. 1, 20; 27; 29).
Cf. 1 Cor. 13, 7.
310 3 11
"Înţeleptului" i s-a închis gura. Însemnătate ,, 1ubirea lui Hristos, cât de mare este şi cum poate să-i
avut faptu l că preotul le-a spus cu blândeţe ş i făr.1 preschimbe, să-i tran sfigureze. Iubirea este deasupra
egoism. Era episcop la Patriarhie. Când a i s prăvit, ,, tuturor. O să vă dau un exemplu.
spus: Era un ascet care avea doi ucenici. Se străd uia
-Eu nu şt iu nimic. Judecaţi voi ce este adevă rat. rnult să-i folosească şi să-i facă buni. Avea, însă,
Ruşi n at, vorbitoru l a spus la urmă: neliniştea de a afla· dacă aceştia înaintează sau nu,
- Foarte bine ni le-a zis părintele! Le-a co mbătut dacă sunt pregătiţi pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
pe toate ale mele. Aştepta pentru aceasta un semn ~de la Dumnezeu, dar
A avea ş i pregătire este un lucru însemnat, nu a primit nici un răspuns. Intr-o zi urma să fie
atunci când se îmbină cu blândeţea, bunătatea ~~ priveghere la biserica unui alt schit, aflat la depărtare
iubirea. Acestea sunt valabile în toate împrejurările. S~ de multe ceasuri de al lor. Călătoria trebuia să se facă
vorbiţi, când aveţi o pregătire în legătură cu tem.1 prin pustie. Şi-a trimi s ucenicii de dimineaţă, ca să
Dacă n~ aveţ i, atunci să vorbiţi prin chiar pilda voastr~ .
,\jungă devreme, spre a pregăti biserica, iar Bătrânu l
In discuţii - puţine cuvinte despre religie şi veti urma să plece după-amiaza. Ucenicii înai ntaseră destul,
birui. Lăsaţi-1 pe cel ce are altă păre re să izbucneasdi,
când deodată au auzit gemete. Era un om grav rănit,
să spună, să spună ... Să simtă că are de-a face cu un
om li ni ştit. Să lu craţi prin bunătatea ş i rugăciunea care cerea ajutor:
- Luaţi-mă, vă rog, le spunea, căci aici prin
voastră, iar apoi să-i vorbiti puţin. Nu veţi izbuti nimir
pustie nu trece nimeni. Cine-ar putea să mă ajute? Voi
dacă vorbiţi cu putere, dacă spuneţi, de pildă, "Ai
minţit!" . Ş i ce-o să iasă? Sunteţi ca niş te oi În mijlocul
sunteţi doi. Ridicaţi-mă ş i duceti-mă la primul sat.
lupilor (Matei 1 O, 16). Ce să faceţi? Să fiţi nepăsători în - Nu putem! i-au spus. Ne grăbim să mergem la
afară, dar să vă rugaţi înlăuntrul vostru. Să fiţi pregătiţi, priveghere, avem poruncă pentru pregătiri.
in st ruiţi, cu ~ îndrăzneală, dar ş i cu sfintenie, blândeţe, - Luati-mă, vă rog! Dacă mă lăsaţi, o să mor, au
rugăciune. ln să, ca să faceţi asta, trebuie să deveniti să mă mănânce fiarele.
sfin ţ i . - Nu putem! Ce să facem, trebuie să mergem la
ascultarea n oastră.
Şi au plecat. După-amiază a pornit şi Bătrânul la
Iubirea este deasupra tuturor priveghere. A luat-o pe acel aşi drum. A ajuns la locu l
unde era cel rănit. L-a văzut, s-a apropiat şi a zis:
Iubirea către Hristos nu are hotare, la fel şi - Ce-ai păţit, om ul lui Dumnezeu? Ce ai? De
iubirea către aproapele. Să se întindă pretutindeni, când eşti aici? Nu te-a văzut nimeni?
până la marginile pământului. Pretutindeni, la toti - Au trecut dimineaţă doi monahi şi i-am rugat
oamenii. Eu am vrut să merg să trăiesc împre ună cu să mă ajute, dar se grăbeau să meargă la priveghere.
hipioţii la Matala, b i neînţe l es fără păcate, ca să le arăt
312 313
-O să te ~au eu. Nu te nelinişti! i-a zis .
. - Nu poţJ, eşti bătrân, nu mă poţi ridica, e cu
n eputmţă !

-Nu, o să te iau! Nu te pot lăsa!


-Dar nu poţi să mă ridici.
- O să mă aplec, tu apucă-te d 1 . Despre pronia dumnezeiască
puţin câte puţin, o să te duc la vreun e spate. e meu. ŞI,
Un pic ~zi, un pic mâine, o să ajunge~~t ma' apropiat.
"Dumnezeu este iubire;
ş , 1-a luat cu mare greutate Şi a A

p~şea~c~ prin pustie cu acea greut~te. Era'~~~:u\:~


El nu este un simplu privitor al vieţii noastre.
Poartă de grijă ca Tată al nostru, dar ocroteşte ş i
P.nn nJsJp. Sudoarea curgea râuri. Se gânde . g
~Jung, fie şi în trei zile". Însă a a cu a. :M~car sa libertatea noastră."

~:~'Ja~~,'~ s~~~t~;·~~ :~i u~~:~ăştot m:i ~~~~~~~, ş~


întors să vadă ce se întâmplă şi cu ~'~'c. At~nCJ s-a Dumnezeu cunoaşte mai dinainte,
înger care i-a zis: ' Uimire, a vazut un dar nu rânduieşte mai dinainte
- M-a trimis o
doi ucen· . . . umnezeu să te înştiinţez că cei Cunoaşterea lui Dumnezeu este de nepătruns
D ICI va'. tăJ sunt nevrednici Împărăţiei lui
umnezeu, caCJ nu au iubire. de către mintea noastră. Este nemărgi nită, cuprinde
toate făpturile, văzute ş i nevăzute, ·de la ce le dintru
început până la cele mai de pe urm ă. Dumnezeu le
c unoaşte pe toate cu amănunţime, în toată adâncimea
ş i lăţimea lor. Domnul ne c unoaşte, înainte. de a ne
c unoaşte noi sinele. Cunoaşte pornirile noastre ş i cel
mai mic cuget, gândurile, hotărârile noastre, chiar
înainte de a le lua noi. Dar ş i mai înainte de zămis li rea
noastră, şi mai înainte de facerea lumii ne-a cunoscut.
Pentru aceasta David se minunează şi st ri gă :
Doamne, cercatu-m-ai şi m-ai cunoscut, Tu ai
cunoscut şederea mea ş i scularea mea; Tu ai priceput
gândurile mele .de departe. Cărarea mea şi firul vieţii
mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte
le-ai văzut. Că Încă nu este cuvânt pe limba mea ş i
3 14
315
iată, Tu le-ai cunoscut pe toate, şi pe cele din w 111 ,1 ru,ttc sunt goa le şi descoperite pentru ochii Celui tn
pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus pest<' 11111 tt(.l Căruia noi vom da socoteală (Evr. 4, 13). C 1
mâna Ta (Ps. 138, 1-5). 1totc unoscător, c unoaşte ş i binele şi ră ul. De vreme ce
Duhul Sfânt pătrunde pretutindeni. p,. 11 , 1 , . •ti' străi n de rău , cum este cu p utinţă să ne
aceasta, cel ce este purtat de Duhul Sfân t are .,, ptPdestineze către acesta? Dumnezeu le-a creat pe
cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşte trec ;Hul ltt,tle bune foarte, şi i-a hă răzit pe toti spre bine, spre
prezentul ş i viitorul. 1 le descoperă Duhul Sfânt. N 1111 1 ltntenie.
d_in faptele noastre nu este necunoscut lui Dumn<•11u Ră ul este problema; religia noastră îl expli că
CI toate sunt scri se. Se scri u ş i totuşi nu se scriu. 1111r-un ch ip minunat, faţă de care al tul mai bun nu
nasc ş i există, dar nu se nasc. Ceea ce ştiţi voi a< un 1'\i stă. Exp li caţi a pe care i-o dă este următoarea: Răul
Dumnezeu şti e mai înainte de facerea lumii . V ,. istă şi izvorăşte de la diavol. Înlăuntrul nostru purtăm
am int:sc ce spune Sfântul Simeon Noul Teolog ," 1 duhul rău şi duhul bun, luptându-se unul cu altul.
rugăo u ~ea de dinainte de Dumnezeiasca Împărtă~.tfll '~.tu pe unul N va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de
Ascultaţr: "Cele în că nesăvârşite de mine l1• ,1y unul se va lipi şi pe celă la lt îl va dispreţ ui; nu puteţ i să
cunoscut ochii Tăi, ş i în ca rtea Ta se află scrise şi <,.,,. ,fujiţi ş i lui Dumnezeu ş i lui mamona (Matei 6, 24).
încă nefăcute de mine". lnl ă untrul nostru, ad i că, se dă o lu ptă între bine ş i rău .
Aceste cuvinte sunt răstălmăcite de unii Ş I let ln să, în această luptă omu l este liber să hotărască şi să
în~urc~. "De vreme ce Dumnezeu le are pe toate so r~tfl . lleagă. Deci nu este Dumnezeu Cel ca re predestinează
- z ~c er - atunci există destin, noroc, ursită. Era ursit ,, ~ i hotă răşte, ci voia libe ră a omului.
sens să săvârşeşti, de pildă, ucidere. Te-a predestir~o~t Dumnezeu, în atotştii nta lui, cunoaşte cu toată
pentru asta Dumnezeu". O să-mi spui: " Dacă este se rr .unăn untimea nu doar mai înai nte de a se petrece, ci
că eu o să te omor pe tine, sunt eu răspunzător sau nut , hiar mai înainte de facerea lumii, că cineva va săvârşi,
Dacă «în cartea Ta se află scrise ş i cele încă nefăcut" de pildă, o crimă la vârsta de treizeci ş i trei de ani. Dar
de mine», de ce să fim noi, oamen ii, răspunzătorrt omul, în libertatea voinţe i lui - ca re este un dar al lui
Acum spune-m i tu, care zici că Dumneze u este bu 11 Dumnezeu pe care 1-a strâmbat - lucrează după cum
de ce a scris şi nu m-a împiedicat s-o fac?" ' voieşte. Nu este Dumnezeu pri ci na, nici nu este omul
.. Aici este taina. Dumnezeu, în atotputernicia ~~ predestinat pentru acest scop. Atotştiinta lui
atotşt11n1a Sa, le cun oaşte pe toate, ş i pe cele <1• Dumnezeu nu ne sileşte. El păzeşte libertatea noas tră,
urmează să se întâmple, dar nu este El răspunzător nu o nimiceşte. Ne iubeşte, nu ne face robi, ne
pentru rău . Dumnezeu cunoaşte mai dinainte dar nu preţui eşte . Dumnezeu nu calcă libertatea n oastră, o
rânduieşte mai dinainte. Pentru Dumnezeu ;u exist:\ ocroteşte, ne lasă sloboz i. Deci, suntem răspunzători ,
trecut, prezent şi viitor. Precum spune Apostolu l Pawl pentru că facem ceea ce vrem noi. Dumnezeu nu ne

3 16 3 17
s ileşte. Este scris şi cunoscut lui Dumnezeu că Răspunzătoare pentru patimile noastre <''11('
omorî tu pe acest om, dar nu este rânduit ''"'ta. Dumnezeu nu vrea să ne îngrădească voinlcl,
Dumnezeu s-o faci. Cum este cu putintă ca Dumne ,,,, vrea să ne strâmtoreze, nu vrea să lucreze cu sil a.
~ar.e ne-a z idit din iubire nemă rginită şi El însuş i ,,,. noi depinde ce vom face şi cum vom trăi. Fie Îl
rubrre desăvârş ită, şi voieşte numai iubirea, să vreti 11111 trăi pe Hristos ş i vom dobândi trăiri dumnezeieşti
te că lă uzească sp re răutate şi crimă? Îti dă libertatect 1 fpricire, fie vom trăi în melancolie şi tri steţe. Stare d e
apoi ti-o ia? Tu lucrezi liber, tu h otărăşti ceea ut1Jioc, hotar de mijloc nu există. Fie ve i fi, fie nu vei fi.
Dumnezeu ştie de la în ceputuri, fără a te co III· una, fie cea la ltă. Firea se răz bună, urăşte golul.
pentru aceea tu eşti răsp unzăto r. c 111ce poate fi astfel, dar poate şi să nu fie. Sărutul, de
. Aceste lucruri sunt foarte subt iri, au nevoie pild ă, poate fi sfânt, însă poate fi şi vic;_lean. Dar aceasta
lummare dumnezeiască spre a fi înţelese de către "''valoare, ca omu l să lucreze liber. In vreme ce, dacă
Sunt taine. Firea binelui este o taină. Nu este frum 1111 fi fost făc uţi fără voi ntă şi am fi săvârşit numai ceea
? flori~ică cu fel urite c ulori, care te atrage ş i te face • ,. voieşte Dumnezeu, n-ar mai f i existat libertate.
rubeştr ? Te apropi i de ea şi are o mireasmă atât 1 1umnezeu 1-a făcut pe om să cea ră singur să devi nă
nobilă, de del icată, că te face s-o iubeşti mult mai mult. l11m, să o dorească el însuşi şi să se facă, într-un
Acesta este binele. Da, dar nu-i ş i asta o taină? Cum 11.1recare ch ip, izbânda sa proprie, în vreme ce ea
s-~u făcut aceste culori, cu m s-a făcut aceastA ltvorăşte, de fapt, de la harul lui Dumnezeu. Porn eşte
mrr~~smă? Acela~ i lucru îl putem spune şi desprt ut.li întâi de la a v rea, a i ubi, a dori, iar apoi vine
păsan, desp~e anrmale, despre vieţuitoare le din apa dumnezeiescul har ş i o izbândeşte.
Toate mă rtunsesc bunătatea lui Dumnezeu.
Spun unii : " De ce Dumnezeu mă face să mi
doară, de ce mă face să păcătuiesc uşor, de ce mi-a dat Dumnezeu poartă de grijă ca Tată,
acest caracter?" ş.a. Ia răş i vă z ic: Dumnezeu ne.a dar ocroteşte
plăsmu i~ buni. Dumnezeu i-a dăruit omului tot ce-a şi libertatea noastră
fost ~a '. frumos şi mai bun. L-a menit să ajungi
desăvarş rt. 1-a dat, în să, şi libertatea, ş i atârnă de el ~ Dumnezeu este iubire; El nu este un simplu
a leagă binele sa u rău l. De o parte este iubirea lui privitor al vieţii noastre. Poartă de grij ă ca Tată al
Dumnezeu, iar de cealaltă este libertatea omul ui 110stru ce este, dar ocroteşte şi libertatea noastră. Nu ne
Iubirea ş i libertatea se împletesc. Se uneşte duhul c~ .. trâmtorează. Noi să avem nădejde în pronia lui
Duhul. Aceasta este viata de taină. Când duhul nostru 1)um nezeu şi , de vrem e ce credem că Dumnezeu
s~ uneşte cu Duhul lui Dumnezeu, atunci săvârşim V<'ghează asupra noastră, să avem îndrăz neal ă, să ne
bmele, devenim buni.

3 18 319
aruncăm în iubirea Lui, şi atun ci Îl vom vedea me ,111 tt·dnicim de sfânta smerenie, le vedem pe toate, tW
lângă noi. Nu ne vom teme că vom păşi pe alături. l•tll urăm de toate. Îl trăim pe Dumnezeu, trăim
Trupul omului este atât de desăvârşit! 11
1, untrul nostru Raiul, care este Însuşi Hristos. O să vă
fabrică: bea apă, se duce în stomac, în rinichi , cu ",wstesc ceva- nu ştiu dacă aţi citit în Pateric- care
1
sângele. Functionarea inimii, o pompă 11 11,'\ pronia lui Dumnezeu şi puterea rugăciun ii
p lămâ n ii, ficatul, fierea, pancreasul, creierul, siste 11 lt3nului. Un Bătrân 1-a trimis pe ucenicul său, Pai sie,
nervos, simţu ril e, vederea, auzul... Ce să sp meargă la o treabă undeva departe de coli bă lui
despre puterile duhovniceşti şi cum lucrează 1 h.1~trească. Acesta a mers, a tot mers, ore în şir. Era
acestea împreună, armonizate în ace l aşi timp, sub ,,, nzul. Soarele ardea. A văz ut o stâncă mare care
1
şi pronia lui Dumnezeu! 1 , t•a umbră şi a mers să se întindă la umbra stânci i, să
Toate sunt în pronia lui Dumnezeu. V ,. odihnească, şi acolo a adormit. În somn - sau în
pinii ? Câte ace are fiecare pin? Puteţi să le numă Lll<'a de amorţeală în care se afla- îl vede pe Bătrâ nul
Dumnezeu le şti e, în să, ş i fără voia Lui nici măcar l111 ;icându-i:
nu pi că jos. Ca ş i firele de păr din capul nostru, toc1t - Paisie, Pai sie, scoală-te şi fugi de-aici!
sunt numărate. El se în gr ijeşte ş i de ce le mai miel Auzindu-1 pe Bătrânul lui strigându-1 cu putere,
amănunte ale vietii noastre, ne iubeşte, ne ocroteşte. ,1 ridicat îndată şi a plecat. Numai ce a făcut cinci-

Noi trăi m ca ş i când nu am simti mărelil ·'"c paşi, că stânca s-a prăbuşit în urma lui cu zgomot
proni ei dumnezeieşti. Dumnezeu este foarte tainic. Nu 11 1.1re. L-ar fi prins ca pe o pasăre în cursă. Adică n-ar
putem des lu şi lu cră ril e Lui. Să nu socotiti c~ "'"i fi rămas nici un oscior din el. Bătrân ul era foarte
dt•parte de Paisie, şi cu toate acestea 1-a văzut .
63
Dumnezeu a făcut ceva într-u n fel, iar apoi a îndreptat
Dumnezeu nu greşeşte. Nu îndreaptă nimic. Însă cine Aceasta este pronia lui Dumnezeu. Se
este Dumnezeu în adâncime, în fiinţă, noi nu ştim. Nu .u l 'veresc cuvintele Domnului: Iar celor ce vor crede,
putem pătrund e sfaturile lui Dumnezeu. f•· vor urma aceste semne: În numele Meu demoni vor
Căci sfaturile Mele nu sunt ca sfaturile voastre 11gon i, in limbi noi vor grăi, şerpi vor lua in mână şi
şi căile Mele ca ale voastre - zice Domnul. Şi cât de , lliar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va
departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt , .Hăma, peste cei bolnavi m âinile îşi vor pune şi se vor
căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de /.tre sănătoşi (Marcu 16, 17-18).
cugetele voastre (Isaia 55, 8-9). Putem să ne gândim şi să spunem:
Când Dumnezeu ne dăruieşte harismc1 - Dumnezeul meu, eşti pretutindeni de faţă şi pe
sm ere n~ei , atunci pe toate le vedem, pe toate le si mţim , toate le vezi, oriunde aş fi. Veghezi cu dragoste
atunci 11 trăim pe Dumnezeu foarte vădit. Când nu p:\rintească fiecare pas al meu.
avem smerenie, nu vedem nimic. Dimpot rivă, când nt>
'' 1 Din viata Cuviosului Ioan Scărarul.
320 32 1
Să repetăm împreună cu D .d
~~c:t~~~ 5~~';::~:,:ur~ a~~:a faţ:v;a •u~~~ev:::~u~
În iad de f.aţă t. O o. eşti. De ma VOI pogntf
1
eş 1. e VOI 1 . ·1
dimineaţă şi de m v • ua anp1 e mele de
acolo mâna Ta mă a VOI ~şe~a. la marginile mării, ''
(Ps. 138, 7-1 0). va povaţw ŞI mă va ţine dreapta TI Despre educatia copiilor
Bineînţeles nu-i de a·u v •
o mare tv · .' J ns ca ştrm asta, dar estt "În familie se află mare parte din răspunderea
rn arrre şr mangarere când
h A A.-

.
trărm, când o îmbrăţişăm lă pentru starea duhovnicească a omului.''
h

A 1 o credem, cand o
rn untru nostru.

Educaţia copiilor Începe


din ceasul zămislirii lor

Educaţia copiilor începe din ceasu l ză mislirii lor.


Embrionul aude ş i simte în pântecele maicii lui. Da,
aude ş i vede cu ochii mamei. Percepe mişcările şi
s imţămintele ei, deşi mintea lui încă nu s-a dezvoltat.
Se întunecă ch ipul mamei, se întunecă şi el. Se
e nervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte
mama- tristeţe, durere, teamă, nelinişte- trăieşte şi el.
Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte,
el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl
însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele
sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru
embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se
întâm plă cu copiii născuţi.
De aceea trebuie ca mama să se roage mult în
perioada sarcinii şi să iub ească embrionul, să mângâie
pântecele, să citească psalmi, să cânte tropare, să
trăiască o viaţă sfântă. Acest lucru este aducător de
folos şi pentru ea, dar este ş i o j ertfă de dragul
322
323
embrionului, ca să devină cop ilul ei sfânt, "1 trăiescviaţă sfântă, dacă nu vorbesc cu i~~i~<',
0
111 1
dobândea scă de la început trăsături sfinte. Aţi văzut {f dt!lvolul îi chi nuieşte pe părinţi prin îm?otnvmlc
lucru delicat este pentru o femeie să poarte în pânte<e , npiilor. Iubirea, unirea într-un suflet, buna mţelege:~
un copil? Câtă răspundere ş i câtă cinste! tlmtre părinţi este tot ceea ce trebuie pentru coptt.
O să vă spun ceva legat de alte fiinţe vii dJr M..tre pază şi ocrotire. .. .
neraţionale, şi o să înţelegeţi puţin. În America au făcut Purtările copiilor sunt legate nem iJlOCit de
următorul experiment: în două să li identice, cu ~ot , 1 rea părinţilor. Când cop iii sunt răniţi de fapt~l c~
aceleaşi temperaturi, acelaşi pământ şi aceea~!
umezeal ă, se plante az ă flori. Există, însă, o deosebire.
11,,rinţii se poartă rău unul cu altul, îşi pierd put:_nle_ ŞI
pornirea de a lucra spre a spori. Se plămădesc rau, ta~
într-una din să li pun o muzică liniştită, odihnitoare. , ..,a sufletului lor se primejduieşte să se prăbuşeasca
1 1
Rezultatu l? Ce să vă spun! Florile din această sala
1 l i pă de clipă. Să vă dau şi două exemple. .
prezintă uriaşe diferenţe faţă de celelalte. Au alta Au venit două fete la mine, iar una dmtre ele
putere de viaţă, cu loarea lor este mai frumoasă, iar
1
vpa nişte trăiri foarte urâte, şi m-au întrebat de unde
creşterea cu mult mai grabnică.
llvorăsc. Le-am zis:
-Sunt de acasă, de la părinţii voştri.
Ş i 1 11 privind" pe una dintre ele,• zic:
Ceea ce-i mântuieşte şi-i Înrâureşte - Tu de la mama le-ai moştentt.
spre bine pe copii _ Şi totuşi, părinţii noştri sunt oan:eni a~t de
este viaJa din casă a părinţilor dl'săvârşiţi. Sunt creştini, se spovedesc, se ~~~ă~aşesc,
.un trăit, cum se spune, înlăuntrul reltgtet. Fără
Ceea ce-i mântuieşte ş i-i înrâ ureşte spre bine pe mtmai ... dacă greşeşte religia, a răspu ns ea.
copii este viaţa din casă a părinţilor. Părinţii trebuie să
Le zic: .
se dărui ască iubirii lui Dumnezeu. Lân gă copii trebuie _ Nu cred nimic din ce-mi ziceţi. Eu un ~mgu~
să dev in ă sfinţi prin blândeţe, prin răbd are, prin iubire. lucru văd, că părinţii voştri nu trăiesc bucuna lUI
Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli,
llristos.
o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar Legat de aceasta, cealaltă a zis:
bucuria ce le va veni ş i sfinţenia care îi va cerceta vor - Ascu ltă, Maria, zice bine părinte! ~, are
revărsa har asupra copiilor. De obicei, pentru purtarea dreptate. Părinţii noştri merg la duhovntc, 1~
rea a copi ilor greşesc părinţii. Nu-i mântuiesc nici •.povedanie, la împărtăşan i e, da ... Dar am avut not
sfaturile, nici autoritatea, nici asprimea. Da că părinţii v reodată pace în casă? Tata se ceartă mereu cu m~ma~
nu se sfinţesc, dacă nu luptă, fac mari greşeli şi t otdeauna ba unul nu mânca, ba celălalt _nu v?ta sa
transmit răul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă părinţii tneargă undeva împreună. Are dreptate, deCI, pănntele.
324 325
- Lurn 11 cneama pe tata< 1ntreo. '-''-A.f tleU III '-4./ \AIV Ul '-tJ'-U.'-'-' f'J\AIItl \.\..ol\.,./ 11 \.-/ 1

Mi-a spus. 11iciodată, dar niciodată, n-am mâncat pâine "dul ce"
-Cum o ch eamă pe mama? din pricina certurilor pe care le-ai avut o viaţă întreag~
Mi-a spus. 1 u tata.

- Ei, zic, înlăuntrul tău nu eşti deloc bine c 11 - Vezi că am dreptate? Voi greş iţi, voi îi răniţi pe
mama. 1 opii. Ei nu g reşesc, ci pătim esc de pe urma voastră .

Ascultati-mă acum. În clipa în care îmi zict•.•u Se n aşte în sufletul copi ilor o anumită stare din
numele, îl vedeam pe tata, îi vedeam sufletul. În cli1• pricina părinţilor lor, stare ca re lasă urme înl ă untrul lor
în ca re îmi ziceau numele mamei, o vedeam pe marn JH'ntru întreaga viaţă. Purtarea lor în viată, l egătura cu
şi vedeam cum privea fiica pe mama ei. • t>ila lti atârnă nemijlocit de trăirile pe care le poartă
Într-o altă zi, m-au vizitat o mamă cu fiica t dtn anii co pilăriei. Se măresc, se fo rmează, dar în
Era strâm torată. Pl ângea în hohote. Se simţea ulâncime nu se sc himbă. Asta se vede ş i în cele mai
n enorocită . 1111ci manifestări ale v i eţi i. De pild ă, te apucă lăcomia
-Ce ai? o întreb. o1 vrei să mănânci. A i luat, ai mâncat, vezi altceva, vrei
1 din aceea, vrei ş i din ceal a ltă. S imţi că ti-e foame, ca
- Sunt deznădăjdui tă cu fata mea cea mare, c.1
şi-a izgonit sotul de acasă ş i ne-a spus multe minciuni 1 când n-a i fi mâncat, te ia un l eşin, un tremur. Ţi -e

-Ce minciuni ? îi zic. IP,tmă c-o să s l ăbeşti. Este ceva psi hologic, are o
- L-a izgonit de mult timp de acasă pe soţul ('i ••xp l icaţi e. Poate, să spunem, că nu l-ai cunoscut pe
nu ne-a spus nimic. O întrebam la telefon: "Ce f lo~t .t, sau pe mama, că eşti înfometat ş i să rac ş i
Stelios?" "Bine, ne răspundea, tocmai s-a dus să-şi ia IH'putincios. Iar aceasta se răsfrâ nge din plan
ziar". De fiecare dată găsea un motiv, aşa încât să dtdwvnicesc ca o n eputinţă a trupului.
bănuim nimic. Asta a tinut doi ani. Ne-a ascuns În fam ilie se află o mare parte a răspunde rii
izgonise. Am aflat ch iar de la el, întâlnindu-1 JU•ntru starea duhovn icească a omului. Pentru ca să
întâmplare în urmă cu câteva zile. 1 .1pe copiii de feluritele probleme lăuntrice, nu sunt

Îi zic, deci: d1• .1juns sfaturile, constrângerile, logica şi a menintă rile.


- Tu greşeşti. Tu ş i bă rbatu l tă u . Dar mai mult ~\.1i degrabă înrăutăţesc lucrurile. Îndreptarea vine prin
- Eu! Eu, care i-am iubit atât de mult pe ltntirea pă rinţilor. Deveniti sfinti şi nu veţi mai avea
mei, ca re nu ieşeam di n bucătări e, care nu aveam 1111 1 o probl emă cu copiii voştri. Sfintenia părinţilor îi
1 .q>ă pe copii de probleme. Copiii vor creşte alături
personal ă, ca re i-am căl ă uzit către Dumnezeu şi
Bi serică ş i i-am povăţu i t spre bine!? Cum greşesc eu? ""oameni s finţi, cu multă iubire, care nu-i înfricoşează,
Am întrebat-o pe fată, ca re era de faţă: '''' 1 nu se mărginesc la dăscălire, ci ·se fac pildă de
-Tu ce zici? lilllCnie şi ru găc iune. Părinţilor, rugaţ i-vă în tăcere, cu

326 327
- Ua, mam ă, are dreptate pă rintele, no
MI-a spus. 111 ciodată, dar niciodată, n-am mâncat pâine "dulce'
-Cum o cheam ă pe mama? dlll pricina certurilor pe care le-ai avut o viată întreag~
Mi-a spus. 1 11 tata.
- Ei, zic, înlăuntrul tău nu eşti deloc bim• \: - Vezi că am dreptate? Voi greşiti , voi îi ră niti pe
mama. 1 npii. Ei nu greşesc, ci pătimesc de pe urma voastră.

Ascu ltati-mă acum. În clipa în care îmi ziu•.a Se naşte în sufletul cop iilor o anumită stare din
numele, îl vedeam pe tata, îi vedeam sufletul. În <liPI plicina părinţilor lor, stare care lasă urme înlăuntrul lor
în care îmi ziceau numele mamei, o vedeam pe p«•ntru întreaga viaţă . Purtarea lor în viaţă, l egătura cu
şi vedeam cum privea fiica pe mama ei. · «'ilcllţi atârnă nemijl ocit de tră irile pe care le poartă
Într-o a ltă zi, m-au viz itat o mamă cu fiicd · lm anii copil ăriei. Se mă resc, se formează, dar în
Era strâmtorată. Plângea în hohote. Se simtea fc ul.încime nu se schimbă. Asta se vede ş i în cele mai
neno rocită. 1111t i manifestări ale vieţii. De p ildă, te apucă lăcomia
-Ce ai? o întreb. 1vrei să mănânci. Ai luat, ai mâncat, vezi altceva, vrei
- Sunt deznădăjduită cu fata mea cea mare, < 1din aceea, vrei ş i din ceala ltă. Simti că ti-e foame, ca
şi-a izgon it sotul de acasă şi ne-a spus multe minounl 1 t c1nd n-ai fi mâncat, te ia un leşin, un tremur. Ţi-e
-Ce minciuni ? îi zic. l••,lfnă c-o să s lăbeşti . Este ceva psihologic, are o
- L-a izgonit de mult timp de acasă pe soţul Pi • · plicaţie. Poate, să spunem, că nu l-a i cunoscut pe
nu ne-a spus nimic. O întrebam la telefon: "Ce 1 11.1, sau pe mama, că eşt i înfometat ş i să rac ş i
Stelios?" "Bine, ne răspu ndea, tocmai s-a dus să-şi i.1 •u•putincios. Iar aceasta se răsfrânge din plan
ziar". De fiecare dată găsea un motiv, aşa încât s:\ ,1J1llovnicesc ca o neputinţă a trupului.
bănu im nimic. Asta a tinut doi ani. Ne-a ascuns În familie se află o mare parte a răspunderii
izgonise. Am aflat chiar de la el, întâlnindu-1 l'''lllru starea d uhovn icească a omului. Pentru ca să
întâmplare în urm ă cu câteva zile. 1 .1pe copiii de feluritele probleme lăuntrice, nu sunt

Îi zic, deci: ,, .•1juns sfaturile, constrângerile, logica şi ameninţările.


- Tu greşeşti. Tu şi bă rbatul tă u. Dar mai mult "' '· "degrabă înrăutăţesc lucrurile. Înd reptarea vine prin
- Eu! Eu, ca re i-am iubit atât de mult pe ce lllllirea pări nţilor. Deveniti sfi nţi şi nu veţi mai avea
mei, care nu i eşea m din bucătărie, care nu aveam ''1' 1 o problemă cu copiii voştri. Sfinţenia părinţilor îi
persona l ă, ca re i-am călăuz it către Dumnezeu ş i '.tp~ pe copii de probleme. Copiii vor creşte alături
Biserică ş i i-am povătuit spre bine!? Cum greşesc eul ,J,. o.1meni sfinţi, cu multă iubire, care nu-i înfricoşează,
Am întrebat-o pe fată, care era de faţă: "'' 1 nu se m ărg inesc la dăscălire, ci ·se fac pildă de
-Tu ce zici? lltl(<'nie şi rugăc iune. Părinţi lor, rugaţi-vă în tăcere, cu

326 32 7
mâinile ridicate către Hristos, şi îmbrăţişaţi-i în tain,, 1 ltllinse, făcând ech ilibri st i că pe vârful movilei. Eu <:l tll
copiii voştri. Şi, când fac neorânduieli, să luati < tt li ni ştit-o, i-am spus să se în toa rcă cu spatele, iar eu m;1
măsuri pedagogice, dar să nu-i forţaţi. În principal ~"' 111tam pieziş către copil. Acesta, deznădăjduind că o va
rugaţi. tllc.li putea provoca iarăşi pe mama lui, înfricoşând-o ş i
De multe ori, părinţii, şi mai ales mam.1, ti 1. când-o să strige ca de obicei, încet-încet a coborât şi
rănesc pe copil pentru neorânduiala pe care a făcut f ., ,1 apropiat de noi. Asta era! Atunci a primit şi mama
şi îl ceartă peste măsură. Atunci acesta se răn<·~t l t•cţ ia unei educaţii corecte.
Chiar şi dacă nu-l cerţi în afară, dar îl cerţi înlăuntrul O a l tă mamă se văita că singurul ei fiu nu
tău, şi te răzvrăteşti şi îl priveşti sălbatic, copilul îşi dl 1nnnca toate mâncărurile, şi mai ales iaurtul. Micuţul
seama. Socoteşte că mama nu-l iubeşte. O întreab~ pe t• ra de trei anişori, şi o ch inuia zilnic pe mama. Îi zic:
mama: "0 să faci aşa: o să goleşti frigiderul de toate
-Mamă, mă iubeşti? 111âncărurile ş i o să-I umpli cu oarecare cantitate de
-Da, copilul meu. 1.1urt. O să vă ch inui ţi puţin ş i voi, părinţii, câteva zile.
Dar el nu este convins. S-a rănit. Mamt~ d A ven it ora mesei? Îi dai lui Petru iaurt. N-o să-I
iubeşte, apoi vrea să-I mângâie, dar el nu prim<·~tl 1nânânce. Seara la fel, z iua următoare la fel. Ei, o să
mângâierea, o socoteşte făţărnicie, căci a fost rănit. 11 :\ mânzească, o să încerce el să plângă, să strige. O să
t.ibdaţi . Apoi, o să mănânce bucuros".
Aşa s-a întâmplat, iar iaurtul a devenit cea mai
Ocrotirea peste măsură 1tună mâncare pentru Petru.
Iasă copiii necopţi Nu sunt lucruri grele. Şi totuşi , multe mame nu
It• izbutesc ş i dau o educaţie foarte proastă cop iilor lor.
Un alt lucru care îi vatămă pe copii este Mamele care stau neîncetat pe capul copiilor şi-i
ocrotirea peste măsură, adică grija exagerata, •,lrâmtoreai:ă, adică îi ocrotesc peste măsură, au dat
frământarea şi neliniştea părinţilor. Ascultaţi o HI CŞ în lucrarea lor. În vreme ce ar trebui să-I laşi pe
întâmplare. 'opil singur să se îngrijească de sporirea lui. Atunci vei
O mamă mi se văita că pruncul ei de cinci ani 11bândi. Când stai tot timpul pe capul lor, copiii se
nu o ascultă. Îi spuneam "Tu greşeşti", dar nu pricepea 1111potrivesc. Dobândesc moleşeală, fragilitate, şi de
Odată am mers cu această mamă, cu maşina ei, într-o nbicei nu reuşesc în viaţă. Este un fel de ocrotire peste
plimbare spre mare. Ajungând, copilul i-a scăpat din lll:isură, care îi lasă pe copii necopţi.
mână şi a alergat către mare. Era acolo un val de nisip Înainte cu câteva zile a venit o mamă
care cobora abrupt în mare. Mama s-a îngrozit, era gata dc•z nădăjduită pentru nere uşitele în lanţ ale fiului ei la
să strige, să alerge, căci îl văzuse pe micuţ cu mâinile I'Xa menele de admitere la Universitate. Strălucit elev în

328 329
în gimnaziu, strălucit în li<c•u
şcoa l a ge nera l ă, stră lu c i t 111
torcea noaptea târziu şi cu tovărăşii nu tocmai burw. 1
Apoi, nereuş ite, dezinteres al copilu lui, împotrivlrt •,ttHea lui se înrăutăţea pe zi ce trecea. M ama
ciudate. pl:\nsete şi zbucium.
"Tu g reşeşti , îi spun mamei, ş i eşti ş i cultiv.111 Îi zic:
Ce să facă bi etul copil? Împresurare, împresur.m• -Tu nimic - nici un c uvânt, numai rugăciune.
împresurare toţi anii, «Să fii primul, să nu ne faci d1 Am' pus seara de la zece la zece şi un sf~rt o
ru ş ine, să devii mare în societate .. .» . Acum nu mai vn rugăci une comună. l-am spus să nu vo rbe~scă ŞI să-I
nimic. Să pui capăt acestei împ resurări ş i ocrotiri p<''' lo~c;e pe fi ul ei să iasă la ce oră vrea, să nu mtre?e ,:La
mă s ură, ş i o să vez i atunci că ş i copilul are se aşe11 , p oră ai venit?" ş. a., ci să-i spun ă aşa, cu multă rub_1re:

Atunci va înai nta, cân d îl vei l ăsa liber. " Mănâncă lorgu ţi-am lăsat mâncare în fri gider". Ş 1 să
11
u-i spun~ nimic' altceva. Să se poarte cu iubire şi să nu
l.to;e rugăciunea. .
Copilul vrea alături de el oameni Mama a început să le pună în faptă, rar după ce
cu o rugăciune fierbinte .ru trecut vreo douăzeci de z ile, fiul i-a z is:
- Mamă, de ce nu-mi vorbeşti ?
Copilul vrea a l ături de el oameni cu o - lorgu meu, eu nu-ti vorbesc? . .
rugăc iune fierbinte. M ama să nu se m ărginească la - Mamă, ai ceva cu mine. Nu-m1 vorbeştr. .
mângâierea s imţită, ci să dăruiască în acelaşi timp ~~ - Ciudat lucru îmi spui, lorgu meu. Cum nu-tr
mângâierea ru găc iunii. Copilul simte în adâncul vorbesc? Uite, acum nu-ţi vorbesc? Ce v rei să-ţi spu~?
sufletulu i să u mângâierea duhovn i cească pe care i o Ş i torgu nu i-a răspuns. Apoi, mama a ven rt la
trimite mama lui, şi este atras că tre ea. Simte pază ~1 rnânăstire şi mi-a zis:
ocrotire atunci când mama îl îmb răţi şează în ta ină pe - Pări nte, ce este aceasta pe care mi-a spus-o
copilul ei pri n neîncetata, stărui toarea ş i fierbintea Pi < opil ul
meu?
ru găc iun e, ş i-1 e libe rează de tot ceea ce-l a pasă. - A reuşit metoda noastră!
Mamele ştiu să se n e lini ştească, să sfătuiască, s~ -Care metodă? .
sp un ă mu lte, dar să se roage n-a u învăţat. MulteiP _ Pe care v-am spus-o: să nu-i vo rbiţi, să faceţi
sfaturi ş i mustră ri fac foarte ră u. Fă ră multe cuvintP numai rugăciune în taină, şi copilul o să-şi revină.
cop iilor. Cuvintele lovesc în urechi, în vreme ce - Spuneti că asta e? . .
ru găc iun ea merge la inim ă. Este nevoi e de rugăciune, _ Asta e, îi zic. Vrea să-I mustn: "Unde a1 f?st,
cu cred~inţă lip sită de fră mâ ntă ri, dar ş i de exemplu bun. ce-ai făcut?"; iar el să strige, să se împotri vească ŞI să
Intr-o zi a veni t aici la mânăstire o mama v in ă şi mai târziu.
dez n ădăjduită de fiul ei, lorgu. Era foarte încurcat. Se - Măi, măi! zice. Ce taine se ascund!

331
330
- Tată, asta şi asta ... Acum trebuie să fac:Pm
- Ai înteles? De vreme ce ch iar faptele vorh 111 ,~~ina şi trebuie bani mulţi.
de la sine. El te chinuia, căc i voia să-I cerţ i , iar el ., Îi zice: d .. 1 c
facă mofturile lui. Nu-l certi, se strâmtorează. În loc - Copilul meu, tu ştii . Eu am atorll , e am p
te strâmtorezi tu când ş i le face el pe ale lui, a< wn tu ori le tale... Ce-o să facem ?
când nu te strâmtorezi tu şi arăt i nepăsare, _Ce să fac, tată?
· ai minte. Du-te în
strâmtorează el. - Fă tot ce vrei. Eşt• mare,
Într-o zi, acasă, lorgu i-a anunţat că pleac~, 1t 1 .mada să faci bani, să... ~
lasă lucrul ş i pl eacă în Canada. Îi spusese şi şefu lui c;,1u -Nu pot, trebuie s-o reparam acum.
"Plec, găseşte pe altu l să mă în locui ască la lucru". Întrf _Nu şti u , îi zice. Rânduieşte.
timp, eu le-am zis pări n ţilor: Deci, văzându-1 aşa pe tata, a plecat. A mers, 1-a
- No i o să facem ru găc iune . .,,1..,it pe şeful lui. Zice: . . N
- Dar e gata... 1 -arăt eu!, a spus tatăl. - Şefu le, am păţit asta ŞI asta. Nu mal P1ee. u
- Nu, să nu-l atingi, îi zic. 111.1 pe altul.
- Dar pl eacă copilul, părinte! Acela îi zice:
Z ic: _B ine, bine, copilul meu.
- Să plece. Voi să vă dăruiţi rugăc iunii, şi <'11 _D a, dar vreau bani. . .
împ re un ă cu voi. - Da, dar tu vrei să pleci. Trebuie să-mt semneze
După dou ă-tre i zile, duminică, lorgu le-a zio, t .ttăl tău. ă M' p s-o
foarte de dimin eată: - Îţi semnez eu. Tata nu se a~estec . 1-a s u .
- Eu plec, m ă duc cu prietenii mei. () să muncesc şi o să ţi-i dau înapot. .
- Bine, cum vrei, i-au zis. Nu-i asta minunea lui Dumnezeu? Când a venit
A plecat. Ş i -a luat prietenii - doi băieţi şi dou~ din nou mama, i-am spus: ~ . .
fete, au înch iriat o m aş in ă şi au pornit spre Halkida. Au - A izbutit meşteşugirea noastra ŞI rugăo unea a
mers ici, colo ... Apo i au mers la Sfântul Ioan Rusul, iar (ost auzită la Dumnezeu . Şi accidentul a fos.t de la
de acolo la M antoudi, la Sfânta Ana, la Vasilika. Au Dumnezeu, iar acum copilul va sta acasă ŞI se va
mers, au făc ut baie în Marea Egee, au mâncat, au băut, mţelepţi. ~ · t ă Sa
au chefuit. Apoi au apucat-o pe drumul de întoarcere. Aşa s-a întâmplat prin rugaounea no~s r . . :
Se înserase. lorgu conducea. Acolo, la Sfânta Ana, au .,ăvârşit o minune. Părintii au postit.cu rugăc~une ŞI. m
lovit maş ina de co lţul unei case. Au stricat-o. Ce să . . butit Mai t ârziu coptlul a venit la mme
facă acum? Au luat-o încet-încet ş i au ad us-o în Athena.
J'.
tăcere, au tzb . ~ despre' mine nimeni dintre
fă ră sa-1 vor easca
A ajuns în zori acasă . Pă rin ţii nu i-au spus nimic.
S-a culcat şi a adormit. După ce s-a sculat, le-a zis: 333
112
apropiatii lui. lo rgu a devenit foarte bun, şi acum t• , . t<•odată să se răzvrătească. De aceea este mai binP ..,,i
la Aviaţie. Şi are ş i o familie frumoasă. l•• -,pună ci neva în chip tainic, în inima ce lorl alţi, prin
1111\~ciunea taini că, decât în urechile lor. .
Ascultă-mă: să te rogi, şi apoi să vorbeşt1. Aşa să
Multă rugăciune şi l.wi copiilor tăi . Dacă le dai necontenit. sf~turi, o să
putine cuvinte copiilor d1·vii plictisitoare, şi câ nd vor creşte, vor s1mt1 un ~el ~e
1 p~sare. Să preferi, deci, rugăciunea. ~ă le vorbeşt1 p~m
Toate se fac prin rugăciune, tăcere ş i iubire 111 găci une. Să le spui pe toate lUI ~u~nezeu, 1~r
V-ati dat seama de roadele rugăciunii? Iubire fn 1>umne.z:eu le va pune înlăuntrul lor. Ad1ca, nu trebu1e
rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta foloseşte într-adev~r .•1 i sfătuieşti pe copi ii tăi aşa, cu glas tare, pe ca re .să-I
Cu cât veti iubi pe copii cu iubire omenească - ) . 111 dă cu urechile lor. Poti s-o faci şi pe asta, dar înamte
aceasta este deseori patologică - cu atât se vor încurr dP toate trebuie să-I vorbeşti despre copi ii tăi lui
mai mult, cu atât purtarea lor va fi mai rea. Însă, când Dumnezeu. Să spui: «Doamne lisuse Hristoase~
iubirea dintre voi ş i către copii va fi creştină şi sfânt;\, luminează-mi cop ilaşii . Eu Ţie Ţi-i încredintez. Tu m1
atunci nu veţi întâmpina nici o greutate. Sfinţenld 1Ji dat dar eu sunt neputincioasă, nu pot să-i pun pe
părintilor îi mântuieşte pe copii. Pentru ca asta să w 1 dle. 'Pentru aceasta, Te rog, luminează-i )). Şi
întâmple, trebuie ca harul dumnezeiesc să lucreze în 1)umnezeu le va vorbi, iar ei vor spune: «Oh, nu
sufletele părinţilor. Nimeni nu se sfi nţeşte de unul 1rebuia s-o necăjesc pe mama cu ce-am făcut!)). Ş i
singur. Acelaşi har dumnezeiesc va lumina, va încăl1i ,1ceasta, cu harul lui Dumnezeu, va ieşi dinlăuntrul
şi va da viată mai apoi sufletelor copiilor. lor."
De multe ori îmi te lefonează şi din străinătate~~ Acesta este lucrul desăvârşit. M ama să-I
mă întreabă despre copiii lor şi despre alte lucruri. vorbească lui Dumnezeu, iar Dumnezeu să-i vorbească
Astăz i, de pildă, m-a sunat o mamă din Milano şi m-a copilului. Dacă nu se face asta, atunci spui, ~pui,
întrebat cum să se poarte cu copiii ei. l-am spus: spui ... totul "în ureche"; la sfârşit de":ine un s~1 de
"Să te rogi şi, atunci când trebuie, să le vorbeşti asuprire. Şi, când cop i lul creşte, mcepe sa se
copiilor cu iubire. M ai mult să te rogi, şi mai puţine îm potrivească, adică să se r~zbune într-un fel pe mama
cuvinte să le spui ce lorlalti. Să nu devenim stânjenitori, şi pe tata, care I-au asuprit. In vreme ce .unul ~ste. lucr~l
ci să ne rugăm tainic ş i apoi să vorbim, iar Dumnezeu desăvârş it: să grăiască iubirea cea în Hnstos Ş I sfmtema
ne va încredinţa lăuntric dacă este primit de cei lalţi tatălui şi a mamei. Iradierea sfinteniei şi nu cea a
cuvântul nostru. Dacă nu-i primit, nu mai vorbim. Ne omeneşti i strădanii îi face bine pe copii. . .
vom ruga, numai, în taină. Căci şi prin a vorbi devenim Când copiii sunt răniţi şi traumat1zaţ1 de vreun
stânjenitori ş i-i facem pe ceilalti să se împotrivească, şi lucru grav, să nu vă mirati că se împotrivesc şi vorbesc

334 335
urât. De fapt, nu vor asta, dar nu pot face altfPI t •llllirc omenească a lor, şi s-a întâmplat contrariul.
clipele grele. Apoi se pocăiesc. Însă, dacă vo1 d wă, atunci când sunt mici sunt presati, iar când
enervaţi ş i o să vă mâniaţi, deveniţi una cu cel vk lt',lf\ aplllg la şaisprezece, şaptesprez ece sau optsprezece
iar acela îşi bate joc de toţi. tllt, aduc roade potrivnice. Ajung, din împotrivire, să
lqW tovă răş ii rele şi să vorbească urât.
În vrem e ce, atunci când cresc în libertate,
Sfinţenia părinţilor este cea mai bună , tand în ace laşi timp pilda celor mai mari, ajung să
educatie În Domnul "'' bucure în toate. Acesta este secretul -să fii bun, să
111 sfânt, ca să insufli, să iradiezi. Se vede că viat~
Să-I vedem pe Dumnezeu pe ch ipul copiilor, ti .npiilor este înrâurită de iradierea părintilor. Părinti'
să dăm iubirea lui Dumnezeu copiilor. Să învete 1 t.iruie: " Hai să te spovedeşti, hai să te împărtăşeşti, hai
copiii să se roage. Pentru ca ei să se roage, trebuie 111 ,, faci aia ... ". Nu se face nimic aşa. În vreme ce, dacă
aibă sânge de copii rugători. Aici mulţi cad pe de lături ,,. vede pe tine ... ceea ce trăieşti aceea şi iradiezi.
şi zi c: "De vreme ce părinţii se roagă, sunt ll.tdiază Hristos în lăuntrul tău? Aceasta i se
binecinstitori, studiază Sfânta Scriptură ş i copiii cre.,, lnlpărtăşeşte şi copi lului tău. Acolo se află secretul. Iar
Întru Învăţătura şi certarea Domnului (Efes. 6, 4), fire~' d.tcă se face asta atunci câ nd copilul este mic de vârstă,
este ca aceşti copii să se facă bine". l ată, însă, <:\ nu va fi nevoie de multă osteneală atunci când va
vedem roade potrivnice din pricina asupririi. creşte. Vorbind tocmai despre aceasta, înţele~tul
Nu este de-ajuns să fi e pă rinţii binecinstiton. •,olomon foloseşte o imagine foarte frumoasă, stărumd
Trebui e să nu-i asuprească pe copii, ca să facă binelt• ,t',upra începutului ce l bun, buna pornire, temelia bună.
cu sila. Este cu putinţă să-i a lungăm pe cop ii de 1,1 11 spune undeva: Ce/ ce se scoală pentru ea [pentru
Hristos, atunci când urmăm cele al e religiei cu egoism. mtelepciune] dis de dimineaţă, nu se va osteni, căci o
Copiii nu voiesc asuprire. Nu-i siliţi să vă urmeze la Vtl afla şezând În poarta lui (Înt. lui Sol. 6, 14). Ce/ ce
bi serică . Puteţi să spuneti: "Cine vrea, poate să vin~ \ C' scoală pentru ea este cel ce din tânără vârstă se
acum împreună cu mine, sau mai târziu". Lăsaţi să 111grijeşte de ea, de înţelepciune. Întelepciunea este
vo rbească în sufletele lor Dumnezeu. Pri cina pentru l lristos.
care cop iii anumitor părinţi, atunci când cresc, devin Când părinţii sunt sfinţi şi transmit aceasta
nes upuşi şi părăsesc şi Biserica şi totul, şi a leargă în < opilului, dându-i educatia întru Domnul, atunci
altă parte pentru a fi sati sfăcuţi, este tocmai această < opilul nu este vătămat de orice fel de înrâuriri rele

asuprire pe ca re o săvâ rşesc părinţii cei "buni". Părinţii dimprejurul său, căci afară, la uşa lui, se află
chipurile " binecinstitori ", care se îngrijeau ca pruncii lnţelepciunea, Hristos. Nu se va osteni ca s-o
lor să devină "buni creştini", i-au asuprit prin această dobândească. Pare foarte greu să ajungi bun, dar de

336 337
fapt este foarte uşor, atunci când ai pornit de mi< r dificile, să spuneţi rugăciunea "Doamne lisuse ... ".
trăiri bune. Mări ndu-te, nu este nevoie de osten<•,•ll lntrând, să îmbrăţişaţi cu privirea toţi copiii, să vă
căc i porţi înlăuntrul tău binele, pe care îl păstrezi, d.l< rugaţi şi apoi să vorbiţi, dăruindu-vă întregu l vostru
eşt i cu luare aminte la întreaga ta viaţă. .,ine. Făcâ nd această jertfă în Hristos, vă veti bucura.
Astfel vă veţi sfi nţi şi voi, şi copiii. Veţi trăi în iubirea
lui Hristos şi în Biseri că, fiindcă veţi deveni buni în
Prin rugăciune şi sfinţenie puteţi lucrarea voastră.
să-i ajutaţi şi pe copii la şcoală Dacă vreun elev creează probleme, faceţi mai
rntâi o observaţie generală, zicând:
Ceea ce se face cu pări nţii, se poate face ş i cu - Copii, aici am venit pentru lectii, pentru o
educatorii. Prin rugăciune ş i sfinţenie puteţi să-i aj uti~t muncă serioasă. Mă aflu lângă voi ca să vă ajut. Şi voi
şi pe cop ii la şcoală. Poate să-i adumbrească harul lut vă osteniţi, ca să reuşiţi în viaţă. Şi eu, care vă iubesc
Dumnezeu şi astfel să devin ă buni. Nu vă strădui ţi cu foarte mult, mă ostenesc. Pentru aceea vă rog să faceţi
mijloace omeneşti să îndreptaţi lucruril e rele. Nu V,) n linişte, ca să reuşi m în scopul nostru.
nici o roadă. Numai prin rugăc i une veţi aduce roact.- Să nu privi ţi pe cel ce s-a purtat rău. Dacă
Să ch emaţi harul dumnezeiesc pentru toţi . Să pătrundl <,tăruie, atunci să vă adresati lui însuşi nu cu mânie, ci
harul dumnezeiesc în sufletul lor ş i să- i preschimh.- serios şi ferm. Să luaţi aminte să vă impuneţi în clasă,
Asta în seamnă c reştin . a să puteţi lucra în sufletele lor. Nu e vina copiilor că
Voi, educatorii, fără să vă daţi seama, <,unt dificili. Aceasta se datorează celo r mari.
transmiteţi în chip tainic copi ilor nelini ştea şi 1 Copiilor să nu le spuneţi multe despre Hristos,
influenţaţi . Prin credinţă se ri s ipeşte neliniştea. Ce despre Dumnezeu, ci să vă rugaţi lui Dumnezeu
spunem? " ... ş i toată viaţa noast ră lui Hristot pentru copii. Cuvintele lovesc în urechi, în vreme ~e
Dumnezeu să o dăm". rugăciunea merge la inimă. Ascultaţi un secret. In
Să răsp und eţi la iubirea copiilor cu prima zi, câ nd veţi intra în clasă, să nu le tineti lectie.
disce rnământ. Astfel, dacă vă iubesc, veţi putea sa-I Să le vorbiţi frumos. Cuvânt cu cuvânt. Să vă purtaţi cu
că l ă u ziţi aproape de Hristos. Veţi deveni voi mij locul. iubire faţă de copii. La început să nu le vorbiţi deloc
Iubirea voastră să fie adevărată. Să nu-i iubi ţ i omeneşte~ despre Dumnezeu, nici despre suflet. Acestea altădată,
precum fac de obicei părinţii; nu-i ajută asta. lubirP mai târziu. Însă în zi ua în care le veţi vorbi despre
întru rugăciune, iubire în Hristos. Aceasta într-adev~r Dumnezeu, îi veţi pregăti bine şi le veti zice:
foloseşte. Să vă rugaţi pentru fiecare copil pe care TI - Există o temă despre care mul ţi se îndoiesc.
vedeţi, iar Dumnezeu va trimite harul Să u şi-1 va uni cu Este vorba despre Dumnezeu. Ce părere aveţi?
El. Înainte de a intra în clasă, şi mai ales în clasele mal Apoi di scuţie. Într-altă zi, despre tema suflet.

338 339
- Există suflet? - Copii, am un necaz. Stau departe, şi mă dor
Apoi să vorbiţi despre ră u din persp(\t 11 11 trioarele să străbat pe jos atâta cale; vreau să folosesc
filosofică. Să le spuneti că avem două feluri de sin• ••l>icicletă, dar nu ştiu să merg pe ea. Ştie cineva să mă
ce l bun ş i cel rău. Trebuie să-I c ultivăm pe cel hun Invete?
Acesta tinde spre sporire, bun ătate, iubire. Pt• tii A sărit, deci, cel neastâmpărat.
trebu ie să-I deşteptăm, ca să devenim oameni bun t In - Eu o să vă învăt!
societate. Să vă amintiti de acel "Suflete al meu, suflet -Ştii?
al meu, scoa lă, pentru ce dormi?" 64 • Dar să nu 1 -Da, ştiu .
spuneti aşa, ci cu alte cuvinte, cam aşa: "Copii, s~ fi~ Şi de atunci au devenit prieteni foarte buni, aşa
treji pentru studiu, pentru bi ne, pentru iubire. Nun,. 111cât fostul învăţător, văzând u-i, se n ecăjea socotind că
·iubirea le face pe toate frumoase, ş i viata noastr~ ,1 fost nevrednic să-I aj ute pe acel elev.

umple şi dobâ ndeşte sens. Sinele cel rău ne trage c~tre Se întâmp l ă ca de multe ori la şcoal ă să fie ş i
lenevie ş i nepăsare. Dar aceasta ne face viata searb~d~ , opii orfani. Cel ce a fost lipsit de părinţi, şi c~i a r din
fără sens ş i frumusete". 1r.1gedă vârstă, a devenit un nenorocit în viaţă. lnsă cel
Toate acestea însă au nevoie de pregătire• 1 .ue i-a dobândit drept părinţi duhovni ceşti pe Hristos

Iubi rea ce re jertfe, ş i deseori j ertfă de timp. Să d.tll • i pe Preasfânta noastră Maică, a devenit sfânt. Să vă
1
locul cel dintâi instruirii, ca să fiţi pregătiţi să vă dăruill purtati cu copii i orfan i cu iubire ş i înţelegere, dar mai
cop ii lor. Să fiti pregătiţi şi pe toate să le spunt•ll .des să-i uniti cu Hristos şi cu Bise ri ca.
copiilor cu iubire ş i , înainte de toate, cu bucurie. Să le•
arătaţi toată iubirea voastră şi să ştiţi ce vreţi şi <••
spuneti. Dar e nevoie ş i de meşteşug ca să şt iţi cum .,:\ Învăţaţi-i pe copii să ceară
vă purtati cu copiii. Despre asta am auzit ceva minundt ajutorul lui Dumnezeu
Luaţi aminte.
Un învăţător, mulţumit de toti cop iii lui, sufer<'d M edicamentul şi marele secret pentru c reşterea
din pricina neorându ielilor unuia dintre elevi, ş i voi.1 1 opiilor este smerenia. Încrederea în Dumnezeu dă o

să-I exmatriculeze d in şcoa lă. Între timp a venit un .. igurantă absolută. Dumnezeu este totul. Nu poate
învăţător tânăr şi a luat el clasa res pectivă. A fo.,l nimeni să spună " Eu sunt totul ". Aceasta vădeşte
înşti inţat şi despre elevul cu pricina. Învăţătorul cel ''goismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la
nou, aflând că acel elev era împătimit de bicicletă, .. merenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi
când a intrat în clasă a doua zi, a spus: 11nbărbătaţi pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: "Tu
vei izbuti, tu eşti important, eşti tânăr, eşti curajos, eşti
desăvârşit! ... ". Nu-l folosiţi astfel pe copil. Puteţi, însă,
64
Condacul Canonului celui mare al Sfântului Andrei Criteanul.
340 341
să-i sp u neţi să facă rugăciu ne. Să-i s pu n eţi: "Coprlul
meu, Dumnezeu ti-a dat darurile pe care le ai. RoaH·' tt Copiii nu se zidesc prin
să-ti dea Dumnezeu puteri, ca să le cu ltivi ş i să reu~··~tl laudele necontenite
Să-ti dea Dumnezeu haru l Său". Aceasta este totul. "A
înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru Copiii nu se zidesc prin laudele necontenite.
orice lucru. 1 l<•vin egoişti ş i iubitori de s l avă deşa rtă. Vor dori

Copiilor le face ră u lauda. Ce spune cuvântul 1111reaga viată să fie lăudaţi de toţi, neîncetat, chiar
d.1 că li se spun ş i minciun i. Din nefericire, astăz i toţ i
lui Dumnezeu? Poporul meu, cei ce te fericesc pe tim
oiU învătat Să mintă, iar ce i iubitori de slavă deşartă
te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi (Isaia 3, 1J)
primesc minciunile, acestea sunt hrana lor. "Spune
Cel ce ne la udă, ne înşea lă şi ne strâmbă cărări le vie(rl
rrrice, fie şi minciună, fie şi i ronie", zic ei. Dumnezeu
Cât de înţelepte sunt cuvintele lui Dumnezeu! Laud.t
nu vrea asta. Dumnezeu vrea adevărul. Din nefericire,
nu-i pregăteşte pe cop ii pentru greutăţile vieţii, ci ajunN
"' ta n-o înţe l eg toţi, şi fac cu desăvârşire ce le
inadaptabili, se pierd şi , în cele d in urmă, .,.
IH>trivnice.
nenorocesc. Acum lumea s-a stri cat. Copi lului mic i .,,. Copiii, când sunt lăudaţi mereu, fără
spun numai cuv inte de la udă. "Să nu-l ce rtă m, să nu 1 dr scernământ, sunt luati în stăpânire de cel potrivnic.
ne împotrivim, să nu-l silim pe copi l." Însă copilul ~·· 1 <' răscoleşte egoismul ş i , obi ş nu iti de mici cu laudele
î nvaţă aşa şi nu poate reacţi ona corect nici la cea mttr p~ rinţi l or ş i ale învăţătorilor, pot să înainteze în
mi că greutate. Îndată ce i se îm potriveşte cineva, SI' lllvăţătură, dar ce folos? În vi aţă vor ieşi egoişti, iar nu
ră n eşte, n-are putere m o ra l ă. r re ştini. Ego iştii nu pot să fie n iciodată c reştini . Egoiştii
Pă ri nţ i i sunt primii răspu n zători pentru nereuşit.t vor întotdeauna să fie lăudaţi de toţi, să fie iubiti de toţi,
copii lor în v iaţă, apoi învăţătorii ş i profesorii. Îi laud~ toţi să-i vorbească de bine, lucru pe care Dumnezeul
într-una. Le spun cuvinte egoiste. Nu-i aşează în Duhul nostru, Biserica noastră, H ristosul nostru nu le voieşte.
lui Dumnezeu, îi înstrăi nează de B ise ri că. Când copiii Re ligia noastră nu vrea acest chip, acest fe l de
cresc puţ in şi merg la şcoal ă cu acest egoism, fug de r•ducaţi e. D im potri vă, vrea ca de mici copii să în veţe
religie şi o d ispreţuiesc, îşi pierd respectul faţă de .1devăru l. Adevăru l lui Hristos întă reşte faptul că, dacă
Dumnezeu, faţă de păr inţi , faţă de toţi . Devin nes upuş i, rl lauzi pe un om, îl faci egoist. Omul egoist este un
r :i tăcit, că l ă u z i t de diavolul, de duhul cel ră u . Astfel,
aspri şi nem iloş i, fără respect de Dumnezeu şi de
< rescând în egoism, întâia lui îndeletnicire este să-L
religie. Am adus în viaţă egoişti, iar nu creşti n i.
t:\găduiască pe Dumnezeu şi să fie un egoist
rn adaptabi l în com unitate.

342 343
Trebuie să spui adevărul, să-I afle omul. Alllt•l ,,nde merg ş i ce fac, iar pri cina suntem noi, că i-am
întăreşti în neştiinta lui. Când spui celuilalt adcv.,rul f:\cut aşa. Nu i-am că lăuzit spre adevăr, spre smerenie,
at~nci. el sAe ~rientează, ia aminte, îi ascultă ~ ~ 1 -,pre iubirea lui Dumnezeu. l-am făcut egoişti, iar acum
cedalţr, seA mfr~nează. Astfel, ş i copi lului îi vei spun r ată roada!
adevărul, 11 ver certa, ca să-şi dea seama că ce<'" 1 Există, însă, ş i copii care provin din pări nţi
face nu-i bine. Ce spune înteleptul Solomon? ( ", smeriţi, ş i cărora li se vorbeşte de când sunt mici
~ruţ~ toiagul s~u ÎŞi ur~şte copilul, iar cel can• 11 despre Dumnezeu şi despre sfânta smerenie. Aceşti
tubeşte Îi ceart~ la vreme (Pildele lui Sol. 13, 24). D•r copii nu creează probleme semenilor lor. Nu se mânie
nu să-I baţi cu bâta, căci atun ci sărim dincolo de hot.1rt când le arăţi greşea la, ci se străduiesc să se îndrepte, şi
şi se întâmplă con trariul. se roagă lui Dumnezeu să-i aj ute să nu devină egoişti.
. Prin lauda de mici, îi purtăm pe cop iii noştri 1 Eu, ce să vă spun, când am ajuns în Sfântul
ego!sm. Iar pe ce l egoist poţi să-I înşeli, e de-ajuns ., Munte am mers la ni şte Bătrâni tare sfinţi. Aceştia
spUI că este bun, să-i umfl i eul. Şi aşa îţi spune: "A niciodată nu mi-au spus "Bravo!". Întotdeauna mă
acesta mă la udă, acesta este bun". Acestea nu sunt sfătuiau cu m să-L iubesc pe Dumnezeu şi cum să fiu
!ucruri co~ect:. Pentru că omul creşte în egoism, înu•p întotdeauna smerit. Să-L chem pe Dumnezeu să mă
m ~~rcătunle mlăuntrul său, s uferă, nu ştie ce să fac .1 întărească în sufletul meu şi să-L iubesc mult. Nici
Pr~c r.na ..f~ă~â.ntării s ufleteşti este egoismul. Chiar )1 n-am ştiut de acest "Bravo!", nici nu l-am căutat.
psrhratnr rnşrşr, dacă studiază acest lucru vor vedea ca D impotrivă, mă strâmtoram că Bătrânii mei nu mă
egoistul este bolnav. ' certau. Ziceam: "M ânca-m-ar Raiul, n-am găsit Bătrâni
Ni ~~odată ~u t.rebu.ie să-i lăudăm şi să-i linguşirn buni!". Voiam să mă mustre, să mă certe, să se poarte
P; se~e~rr no~tn, cr să-r călăuz im către smerenie ~~ aspru. Dacă aude vreun c reşt in ce vă spun eu acum, se
catre rubrrea lur Dumnezeu. Ş i să nu căută m noi să nfl pierde cu firea ş i nu le primeşte. Cu toate acestea, aşa
~ubească, lă udându-i pe ce ila lţi. Să învăţăm să iubim, este bine- smerit, sincer.
rar nu :ă cerem să fim iub iţi. Să-i iubim pe toti şi sl Nici pă rinţii mei nu mi-au spus niciodată
~acem Je.rtfe cât putem mai mari, pentru toţi fratii CE'r "Bravo!". Nici nu-l voiam. Pentru aceasta, tot ce
~ntr.u Hrrstos, dezinteresat, fără să aşteptăm laude şi făceam, făceam dezinteresat. Acum, că mă laudă
rubrre de la ei. Aceştia vor face tot ceea ce Dumnezeu oamenii, mă simt prost. Ce să vă spun ... Mă atinge
le va spune. Dacă şi ei sunt creştini, vom da slavă lui înăuntru când ceila l ţi îmi spun "Bravo!". Dar nu m-am
Dumnezeu că ne-am întâlnit şi i-am ajutat sau le-am vătămat, fiindcă am învăţat smerenia. Şi acum, de ce
spus un cuvânt bun. nu vreau să fiu lăudat? Pentru că ştiu că lauda îl face pe
Aşa să-i povăţuiţi ş i pe cop iii de la şcoală. om gău nos şi alungă harul lui Dumnezeu. Iar harul lui
Acesta este adevăru l. Altfel devin inadaptabili. Nu ştiu Dumnezeu vine numai prin sfânta smerenie. Omul

344
smerit este omul desăvârşit. Nu sunt acestea frum 0 ,1 1·• p~1 rtea duhului celui rău, adică se dezvoltă cu duhul
Nu sunt adevărate? ••lr:\u, nu cu cel bun.
Cui îi spui asta, va zice: "Ce spui, bunul e ( Asta a izbutit diavolul să facă. A făcut pământul
nu-l lauzi pe copil nici nu poate citi, nici, nici ... ~'. 1) 1 1hrrint, ca să nu ne mai putem înţel ege între noi. Ce să

aceasta se ~ntâmplă pentru că aşa suntem noi, ~ 1 11 III ' toate astea pe care le-am păţit, şi nu ne dăm seama?
facem aşa şr pe copii. Adică am rătăcit de la adc•v;\r c•deti cum ne-am înşelat? Am făcut păm~n_tul _nost~u şi
Egoismul 1-a scos pe om din Rai, este un mare r.lu , poca noastră o adevărată clinic~ de psr_h:atne! Ş1 nu
Primii oameni, Adam şi Eva, erau simpli şi sm<>r•ll 1w dăm seama de greşea lă. Toţ1 ne m1ram: "Ce-am
~entr~ aceea trăiau în Rai. Aveau, precum se spun(' rn dc•venit, unde mergem, de ce copiii noştri au apucat-o
lrmbaJ teologic, cele dintru început, adică harismele 1" 11
,. un astfel de drum, de ce-au plecat de acasă, de ce
care D~mn~zeu le-a dat la început, când 1-a zidit IH' 111 părăsit viaţa, şcoala? De ce se-ntâmp!ă ~~sta?:
~m, a~rc~ vraţa, nemurirea, conştiinta, stăpânirea pec..t 1)1,wolul a izbutit să se facă pe sine nevăzut ŞI sa-1 faca
:rne, rubrrea, smerenia şi celelalte. Apoi diavolul • P" oameni să-I numească în alte fel~ri. Docto ri i~
~zbuti~ să-i înşele prin laudă. S-au umplut de egoism ., hologii spun deseori, când un om păttmeşte: "A, at
11 1
lnsă, frrescu_l o~ului, aşa cum 1-a plăsmuit Dumnezeu, 11 nevroză! A, ai o angoasă!" ş i altele asemenea. Nu pot
este smerenra. In vreme ce egoismul este ceva nefiresc pricepe că diavolul răscole~te şi tulbură î~ o~
este boală, este împotriva firii. ' c•goismu l. Şi totuşi diavolul exr stă, este duhul rautăţ11:
Aşadar, când noi umflăm în copi 1 acest "super- 1)acă spunem că nu există, este ca şi când am tăgădui
~u" cu laudele, îi aţâţăm egoismul, îi facem mare rău. 1 vanghel ia, care vorbeşte despre el. Acesta ~ste
Il facem mult mai uşor influenţabil de lucruri!<' vrăjmaşul nostru, cel ce ne luptă to~tă ~~~ta,
diavoleşti. Astfel, crescând, îl îndepărtăm de toate potrivnicul lui Hristos, de aceea se numeşte ŞI _ant1hnst:
lu~r~rile de preţ vieţi i. Nu credeţi că aceasta este llristos a venit pe pământ ca să ne scape de d1avolul ŞI
prrcrna pentru care copiii se pierd, pentru care oamenii .,ă ne dăruiască mântui rea.
s:_ ~ăz~r~tesc? Este egoismul, pe care din fragedă vârstă Drept aceea, trebuie să-i învăţăm pe cop~i să
parrnţ11 lr I-a u sădit. Diavolul este marele egoist, marele trăiască smerit şi simplu, să nu caute lauda Şt pe
luceafăr. Adică îl trăim pe diavolul înlăuntrul nostru îl " Bravo!". Să-i învăţăm că există smerenia, care este
trăim pe luceafăr. Nu trăim smerenie. Smerenia ea lui să nătatea vieţii.
Dumnezeu, este ceva trebuincios sufletului omului. Concepţia societăţii contemporane face rău
~st~ ~e~a organic. Iar când lipseşte, este ca şi când ar copiilor. Ea are altă psihologie, altă pedago~ie, care se
!rpsr rnrma din organism. Inima dă viaţă organi smului adresează copi ilor ateilor. Această concepţie duce la
rar smerenia dă viaţă sufletului. Prin egoism, omul est~ samavolnicie. Şi vedeti roadele la copii şi la tineri.
Tinerii strigă astăzi, zicând: «Trebuie să ne înţelegeţi !».

346 347
Însă
nu trebuie să mergem noi la ei. Dimpotriv~
~?mi ru~a pentru ei, vom spune ce-i bine, vo~ ' trll
d~~eu~'. d vo~ propo~ă~ui, dar nu ne vom ad,.,,
N UJ lo.r. Sa n~ stncam măreţia credinţei noa.. trt.
fe~t~o~~v~:e c~a,
'.ncercân? s~-i .ajutăm, să dobândim
gandJ. Trebuie sa fJm cine suntem şi
x . .a
propovadwm adevărul, lumina. ' Despre gândurile inimii

P.ări~ti l~e le ':a ~ăr~~i cZd~~;~asp~:~~ni~nv~~:~ 11 Totdeauna să vă rugaţi cu iubire


rautaţJ, cum au bJruJt sfinţii răul înlăuntrul lo; Iar .... pentru fraţii noştri.11

ne vom ruga ca Du ~ . Out


înlăuntrul lor. mnezeu sa Se sălăşluiascl

Să avem În sufletul nostru


sfintenie şi iubire

Omul are asemenea puteri, încât poate răspândi


111 jurul său binele sau răul. Aceste lucruri sunt foarte
•, ubţi ri. Este nevoie de multă băgare de seamă. Trebuie
'>J vedem întru bunătate fiecare lucru. Nimic rău să nu
gândim despre ce ilalti. Chiar ş i o privire, chiar şi un
-,uspin lu c rează asupra semenilor noştri. Până ş i cea
mai mică răzvrătire face rău. Să avem în sufletul nostru
'l fi nţenie şi iubire, pe acestea să le răspândim la rându-ne.
Să fim cu luare aminte să nu ne aprindem din
pricina oamenilor care ne vatămă; numai să ne rugăm
pentru ei cu iubire. Orice ar face semenul nostru,
nic iod ată să nu gândim rău despre el. Totdeauna să ne
rugă m cu iubire. Totdeauna să cugetăm binele. Vedeţi
pe întâiul mucenic Ştefan. Se ruga: Doamne, nu le
socoti lor păcatul acesta (Fapte 7, 60). Acelaşi lucru
trebuie să-I facem şi noi.
Nu trebuie niciodată să gândim despre celălalt
că-i va da Dumnezeu vreun rău, sau că-I va pedepsi
348
349
Însă nu trebuie să mergem noi /a e·r. o·1mpotnv,1
vom
.
. ru~a pentru ei, vom spune ce-i bine vom ,
bme/e, Il vom propovădui dar nu '
d h 1· 1 ' ne vom ad,
Nu u Ul o.r. Să nu stricăm măreţia credinţei notto,f
u se cuvme ca, încercând să-i a. utăm
felul lor de a gând· T b . . J . ' să dobândi
r. re Ule să f1m cme sunt
propovăduim adevăru l, lumina. em, ş 1 Despre gândurile inimii
De la Părinti vor ~t ...
Părinţi/ ~ .t mva.ta cop11r. lnvăţălufl
A A

1
~ . or e va a~at~ cele despre spovedanie ati 1 Totdeauna să vă rugaţi cu iubire
rautăţl, cum au birUit sfinţii rău/ înlăuntrul /o;
ne vom ruga ca Du
fm
. ar n
11

pentru fraţii noştri. 11


înlăuntru/ lor. mnezeu să Se să/ăş/uias

Să avem În sufletul nostru


sfinţenie şi iubire

Omul are asemenea puteri, încât poate răspândi ·


111 jurul său binele sau răul. Aceste lucruri sunt foarte
•,ubtiri. Este nevoie de multă băgare de sea mă. Trebuie
•,:\ vedem întru bunătate fiecare lucru. Nimic rău să nu
g:\ndim despre ceilalţi. Chiar ş i o privire, chiar ş i un
">uspin lucrează asupra semeni lor noştri. Până şi cea
mai mică răzvrătire face rău. Să avem în sufletul nostru
-,fintenie şi iubire, pe acestea să le răspândim la rându-ne.
Să fim cu luare aminte să nu ne aprindem din
pricina oamenilor care ne vatămă; numai să ne rugăm
pentru ei cu iubire. Orice ar face semenul nostru,
ni c iodată să nu gândim rău despre el. Totdeauna să ne
rugăm cu iubire. Totdeauna să cugetăm binele. Vedeti
pe întâiu l mucenic Ştefan. Se ruga: Doamne, nu le
socoti lor păcatul acesta (Fapte 7, 60). Acelaşi lucru
trebuie să- I facem şi noi.
Nu trebuie niciod ată să gândim despre celăla lt
că-i va da Dumnezeu vreun rău, sau că- I va pedepsi
348
349
pentru păcatul său . Acest gând aduce foarte mult 1''" ~.rnceşte: Binecuvântat i pe cei ce v~ b/cslcm<L
fă r~ ca n ~i ~ă ne dăm seama. De multe or1 t-.t1tei 5, 44).
a~nndem ŞI z1cem ce luilalt: " Nu te temi de drept Deochiul este un lucru foarte rău. Este influenlcl
lUI Du~ne.zeu, nu te temi că are să te pedepseao,c1 11 •,1 ce se lucrează atunci când ci neva i nvid iază sau
Altădata Zicem: " Nu se poate, Dumnezeu 0 .,,, 1 ,\vneşte ceva sau pe cineva. E nevoie _de multă l.uare
pedepse~scă pentru ce-a i făcut", sau "Dumnezeul nu u , 11 ninte. Invidia face mult rău ce luilalt. Celu1 ce
să nu faCI ră u acestui om pentru ce mi-a făcut" on dc•oache nici nu-i trece prin minte că face rău . Aţi
nu păţească acest 1ucru cutare" ' • d zut ce spune şi Vechiul Legământ? C~ci vraja
. În toate aceste cazuri, ~vem în adâncul nmtrv , iciului întunecă cele bune (Înt. lui Sol. 4 , 12).
donnt~ .ca celăla lt să fie pedepsit. Însă, în lo< Însă când ce lăl alt este om al lui Dumnezeu şi
~ărt.uns 1m mânierea noastră pentru greşeala lui .,,, spoved~şte şi se împărtăşeşte, şi are a.supra ~~~
m făţ1 şăm . altfe l tulburarea noastră şi, chipurile, n ,pmnul crucii, nu se atinge de el nimic. Tot1 demonii
rugăm IVUI Dumnezeu pentru el. Însă, de fapt, no1 ti de-ar cădea asupra lui, nu izbândesc nimic.
blestemam pe fratele.
V Iar dacă, în loc de a ne ruga, zicem: "S.'III
rasplătească Dumnezeu pentru răul pe care mi 1-.al "Sunetul şoaptelor nu-i scapă"
făc~t", ş~ atunci ne rugăm să-I pedepsească Dumnezeu
Ch1ar ŞI_ când zicem "vede Dumnezeu", pornir(•.t E xi stă în lăuntrul nostru o l atură a sufletului care
sufletul_ur nostru !~crează î~tr-un chip tainic, înrâureştc• o,e cheamă "mora lă" . Această "mo ral ă", când vede pe
sufletul s~menuiUI nostru ŞI acesta pătimeşte un rău. cineva abătâ ndu-se, se răzvrăteşte, în vreme ce de
. . Cand ne gândim la rău, o oarecare putere red multe ori cel care judecă făcuse el însuşi aceeaşi
1ese dmlă~ntrul nostru ş i se transmite celuilalt, precum abatere. Nu se în grij eşte în să de sine, ci de celălalt. Iar
se tran smrte vocea prin undele sonore, ş i cu adevărat Dumnezeu nu vrea asta. Spune Hristos în Evanghelie:
ce lă la.lt p~ţeşte un ră u. Se întâmplă ceva ca un deochi, Deci tu cel ce înveţi pe altul, pe tine nu te înveţi? Tu,
atuncr cand omul are pentru cei lalti gânduri rele. cel car~ propov~duieşti: 5~ nu furi - tocmai tu furi?
Aceast~ se lucrează din tulburarea noastră. Noi (Rom. 2, 21). Poate că nu furăm, dar ucidem; îl
transm1tem în chip tainic răutatea noastră. Nu osândim pe celăl alt, iar nu pe noi. Spunem, de pi ldă:
Dumnezeu este pricina răului, ci răutatea oamenilor. Trebuia să faci asta; n-ai făcut-o, uite ce-ai pătit! " De
Nu Dum~ez:u pedepseşte, ci reaua noastră dispoz iţie fapt, dorim ca celălalt să pătească rău. Când ne g~ndim
se trans~rte m sufletul celuilalt în chip tainic ş i aduce la rău, atunci poate într-adevăr să se întâmple. Intr-un
răul. Hnstos nu vo ieşte niciodată răul. Dimpotrivă, El chip tainic şi nevăzut, mi cşorăm în ce lă lalt pu~ere.a _de
a merge spre bine, îi facem rău . Putem devem pn cmă

350 351
pentru c~re el să se ~îmbolnăvească, să-şi piardă slujiM, Există o viaţă nevăzută- viaţa sufletului. Aceac,t(l
averea ŞI celelalte. In acest chip nu facem rău num, 11 oii( 'mare putere şi-1 poate înrâuri pe celălalt, ch i~r şi
aproapelui nostru, ci şi nouă înş ine, căci rw d.1că ne despart kilometri. La fel se întâmplă ŞI cu
îndepărtăm de harul lui Dumnezeu. Şi atunci ne rugăm, blestemu l care este o putere ce lucrează răul. Iarăşi,
dar nu suntem ascultaţi. nCerem şi nu primim. 11 De Ct'l cltlCă ne r~găm pentru ci neva cu iubire, oricâtă distanţă
Ne-am gândit vreodată? Pentru că cerem rău 65 • Trebuit• 11 e-ar despărţi, binele se transmite. Nici binele nici răul
să găs im chipul de a tămădui înclinarea cea rea carP 11u sunt influenţate de distanţă. Putem să le trimitem la
există în noi, aceea de a simţi şi a gândi rău despr~ distante uriaşe. O spune înţeleptul Sol?mon: Su.netul
ce l ăla lt. )Oaptelor nu-i scapă66 • Sunetul sufletulUI nos~ru ~Junge
Se poate ca cineva să spună: "Aşa cum S(• tn ch ip taini c şi-1 influenţează pe celăl alt, ch rar şr dacă
poartă cutare, va fi pedepsit de Dumnezeu", şi sJ nu spunem nici un cuvânt. Şi fără să vorbim, putem să
creadă că o spune fără răutate. Este, însă, un lucru transmitem binele sau răul, oricâtă distanţă ne-ar
foarte subţire să poată cineva desluşi dacă are sau nu despărţi de aproapele. Ceea ce nu se rosteşte are de
are răutate. Nu se vede limpede. Este un lucru foarte obicei mai mare putere decât cuvintele.
tainic, ce ascunde sufletul nostru şi felul cum poate
aceasta să influenţeze persoanele ş i lucrurile.
Nu se întâmplă acelaş i lucru dacă spunem cu "Preasfântă Stăpâna mea,
teamă că ce lălalt nu trăieşte bine, şi ne rugăm ca fă-/ să slăvească numele tău!"
~umnezeu să-I aj ute ş i să-i dea pocăinţă; adică, nici nu
Zicem, şi nici nu dorim lăuntri c să-I pedepsească Ascultati ceva din ce mi s-a întâmplat mie.
Dumnezeu pentru ceea ce face. Atunci nu numai că nu Odată mergeam în satul meu, trecând prin Halkida.
f~cem rău aproapelui nostru, dar îi facem şi bine. Când Către statia de tren din Halkida văd un copil ~~~e era
~rneva se roagă pentru aproapele său, o putere b ună urcat într-o căruţă şi se străduia să traverseze lrn11le de
r~vorăşte din el către fratele, îl vindecă, îi dă putere şi tren. Nu-l asculta calul, şi a început să hulească pe
_:'lată. Este o taină cum pleacă de la noi această putere. Preacurata Fecioară. M-am întristat foarte tare în acea
l nsă, într-adevăr, cel care are înlăuntrul lui binele clipă, şi îndată am spus: "Preasfântă S!ăpâ~a ~e~, fă-1
t~imit~ a~eastă putere bună şi celorlalţi, în ch ip tainic şl să s lăvească numele tău, rogu-te!". In cmcr mmute
lrn. Tnm 1te aproapelui său lumină care creează un cerc căruta s-a răsturnat şi 1-a prins sub ea. S-a spart butoi ul
de apărare în jurul lui, şi îl păzeşte de rău. Când avem care era în ea1 Jar mustul din butoi curgea pe capul•
către ce_l~l a l~ b~n ă dorire şi ne rugăm, îl tămăd u im pe cop ilului. Copilul s-a apucat cu mâinile d: cap. ş~,
fratele ŞI rl aJutam să meargă spre Dumnezeu. tremurând, a început să strige: "Preasfânta M arca,
65
Cf. Iacov 4, 3. 66 Cf. Înţe l epciunea lui Solomon 1, 1O.
352 353
Preasfântă Maică, Preasfântă Maicăll!". Eu, mai Sll'l, wnble nimeni la ea, fără s-o mişte cineva, fără să "·''·'
văzându-1, plângeam şi ziceam Preacuratei noastrfl v:\ ntul!
Doamna n-a spus nimic la început. Apoi îi zice:
"Preasfântă Stăpâna mea, de ce-ai făcut aşa? Eu am '''
să s lăvească numele tău, dar nu în felul acesta". Mi 1 -Ce să-ti spun ... La ora opt beam cu sotul meu
părut rău de copi l. M-am pocăit, căci m-am făcut cafea şi, cu minunare şi bucurie, i-am vorbit despre
pricină pentru tot ce-a păţit. Eu socoteam că am spu' vaza ta. Am descris-o cu multă ardoare. Ce să spun,
cu bunătate acea rugăciune către Preacurata, când l-am , rezi c-a lucrat vreo putere rea? Asta s-ar fi întâmplat
auzit hul ind numele ei, însă în sufletul meu poate că sf' dacă nu te iubeam.
n ăscuse ta inic ş i o oarecare tulburare. însă, asta a fost. Nu şi-a dat seama că înlăuntrul
O să vă mai povestesc o întâmplare, să vi l'i avea răutate. Aceasta a fost invidie, deochi. Puterea
minunaţi. Nu-i nimic din închipuirea mea. Tot ce vi rea rea se transmite, oricât de departe am fi. Aceasta
spun e adevărat. Ascultati. l'ste o taină. Nu există distanţe. De-asta s-a spart vaza.
Cândva, o doamnă a vizitat-o într-o dupa Mi-aduc aminte şi de altceva, care s-a întâmplat tot din
amiază pe o prietenă de-a ei. În salon se găsea o
invidie.
frumoasă vază japon eză, de pret, plină de flori. O soacră era foarte geloasă pe nora ei. Nu voia
- Ce vază frumoasă! Când ai cumpă rat-o? să vadă la ea nici un bine. Într-o zi, nora a cumpărat o
:Mi-a adus-o bărbatul meu, a spus aceea.
pânză i~primată frumoasă, pentru haine. Soacra a
In ziua următoare, la opt dimineata, doamna
văzut-o şi a invidiat-o. Nora a încuiat pânza într-un
care făcuse viz ita şi-a amintit de vază în timp ce-ş i bea
cufăr, în partea de jos, sub celelalte haine, până să vină
cafeaua împreună cu soţul ei. Îi făcuse mare impresie.
ziua în care trebuia să-I dea croitoresei. A venit şi acea
Zice, deci, soţu lui ei cu minunare:
zi. Nora s-a dus să scoată pânza şi, ce să vadă! Tot
- Ce să-ti spun de prietena mea! 1-a adus soţu l ei
o foarte frumoasă vază j a poneză, în multe cu lori, cu materialul era forfecat din aproape în aproape, de
scene frumoase; împodobeşte frumos salonul. nefolosit. Şi cu toate astea, cufărul a fost încuiat!
În aceeaşi zi a mers din nou la prietena ei Puterea cea rea nu are bariere, nu se împiedică
pentru o treabă oarecare. A văzut că vaza lipsea.· Îi de încuietori şi di stanţe. Puterea cea rea poate să
z ice: distrugă şi un automobil, fără ca acesta să aibă vreun
- Ce-ai făcut cu vaza? defect.
- Ce să-ti spun ... Azi de dimineată, pe la opt,
aşa cum eram lini ştită în cameră, aud un puternic
"crac!" şi vaza s-a făcut bucăţele. Aşa, s in gură, fără să

355
~54
mine (Gal. 2, 20). O spunea, propovăduia cu tări e - " 11
Cu Duhul lui Dumnezeu, ajungem .tm în mine pe Hristos", în vreme ce înainte spuneti
să nu mai putem săvârşi "Voiam să fac binele, dar nu puteam". Unde a fugit
nici un păcat Om nenorocit ce sunt!? S-a dus! Harul şi-a făc ut
lucrarea înlăuntrul lui. Din nenorocit a devenit plin de
Aţi înţeles, deci, că gândurile noastre rele, reaua har. După ce s-a smerit, 1-a plin it harul.
noastră dispoziţie îi i nfl uenţează pe ceilalţi? Pentru Aţi înţeles? Toţi, prin Duhul lui Dumnezeu,
aceasta trebuie să aflăm chipul de a curăţi adâncul ajungem să nu mai putem săvârşi nici un păcat. Ne
sinelui nostru de orice răutate. Când sufletul nostru a rătăm neputin cioşi spre păcat, fiindcă înlăuntrul
este sfinţit, el răspândeşte binele. Trimitem atunci nostru tră i eşte Hristos. Nu mai suntem în stare decât de
iubirea noastră în tăcere, fără să rostim cuvinte. bine. Astfel vom smulge harul lui Dumnezeu, ne vom
De bună seamă, aceasta este puţin mai greu la îndumnezei. Dacă ne dăruim acelora, dacă ne dăruim
început. Ad uceţi-vă aminte de Apostolul Pavel: Căci nu lui Hristos, atunci toate se vor preface, se vor
fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc preschimba. Mânia, iuţi mea, invidia, geloziei, mânierea,
pe acela Îl săvârşesc (Rom. 7, 19). Şi mai departe: Da~ judecata, n e mulţumirea, melancolia, întristarea, toate
văd În mădularele mele o altă lege, luptându-se vor deveni iubire, bucurie, ardoare, dragoste
Împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii dumneze ia scă. Rai!
păcatului, care este În mădularele mele. Om nenorocit
ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?
(Rom. 7, 23-24). Era foarte neputincios atunci, ş i nu
putea să facă binele, deş i o dorea foarte mult.
Acestea le spunea la început. Însă, când încet-
încet,...
s-a dăruit

iubirii şi adorării lui Dumnezeu1 atunci 1
~ăzand pornrrea sa, Dumnezeu a intrat şi s-a sălăş luit
rntru el harul dumnezeiesc. Astfel a izbutit să-L trăiască
pe Hristos. A intrat Hristos Îns uşi înlăuntrul său, iar ce l
ce mai înai nte zicea " Nu pot să fac binele, deşi îl
doresc", a izbutit, prin harul lui Dumnezeu, să ajungă
neputincios în a mai săvârşi rău l. La început nu era în
stare să facă binele, iar apoi, după ce a venit Hristos
înl~untr~l lu i, a ajuns să nu mai poată face răul. Ş i
chrar strrga: Nu ma i trăiesc eu, ci Hristos trăieşte În

356 357
Despre zidire

,, Toate cele dimprejurul nostru


sunt picături izvorâte din iubirea lui Dumnezeu.''

Frumuseţile naturii sunt micile iubiri


care ne călăuzesc spre marea Iubire,
spre Hristos

Să vă bucuraţi de toate ce le ce ne înconjoară.


Toate ne învaţă şi ne că l ăuzesc spre Dumnezeu. Toate
îm prejurul nostru sunt picături care izvorăsc din
iubirea lui Dumnezeu. Cele însufleţite şi cele
neînsufleţite, şi plantele, ş i animalele, şi păsările, ş i
muntii, ş i mări l e, ş i apusurile de soare, şi ce rul înstelat.
Sunt mici le iubiri prin mijlocirea cărora ajungem la
Iubirea cea mare, la Hristos. Florile, de pildă, au darul
lor, ne învaţă prin mireasma lor, prin măreţia lor. Ne
vorbesc despre iubirea lui Dumnezeu. Îşi răspândesc
mireasma lor, frumu seţea lor, şi celor păcătoşi ş i ce lor
drepţi.
Ca să devină cineva creştin, trebuie să a i bă
suflet poetic, trebuie să fie poet. Hristos nu vo i eşte
lângă El sufletele "grosolane". Creştinul, ch iar şi numai
când iubeşte, este poet, petrece în poezie. Inimile
poetice îmbrăţi şează iubirea, o aşează înlăuntrul lor, c tuturor; în fluturi, în albine, în toate celelalte. Harul il
simt în adâncuri. 1.1ce să fie cu luare aminte. Vrea să fie împreun~ <u
Să vă folositi de cl ipele frumoase. ClipPI toate.
frumoase apl eacă sufletul spre rugăciune, îl fac subt~rtt A, ce să vă spun! Am trăit asta când m-a cercetat
nobil, poetic. Treziti-vă dimineata, să vedeti răsăutul harul dumnezeiesc în Sfântul Munte. Mi-aduc aminte
soarelui îmbrăcat în porfiră. Atunci când v-a însufiPtll de privighetoarea tril uind printre copaci, cu aripile
vreun peisaj frumos, o bisericuţă, ceva frumos, să "'' date pe spate ca să ai bă putere. Măi, măil Să fi avut un
rămâneti la acestea, mergeti mai departe, la doxoloKI• păhărut cu apă, să-i fi dat să mai bea, să-şi ostoiască
pentru toate ce le frumoase, pentru a-L tră i pe singurul .,ctea ... De ce să triluiască aşa privighetoarea, de ce?
Frumos. Toate sunt sfinte - şi marea, ş i îmbăierea, ti l nsă şi ea îşi simte trilul, se bucură de el, de aceea
mâncarea. Să vă bucurati de toate. Toate ne trilui eşte.
îmbogăţesc, toate ne călăuzesc spre marea Iubire, to,tt Mă însufleteau mult păsărel e le în pădure. Să
ne călăuzesc spre Hristos. mergeti odată la Kallisia să ascu ltati privi ghetorile.
Să luati aminte la câte a făcut omul - cas<•ltt Inimă de piatră să ai, şi tot eşti mişcat. Cum să nu simti
clădirile mari şi mici, oraşele, satele, oamenii, că eşti împreună cu toate? Să vă adânciti în telul vostru.
civilizatia noastră. Să întrebati, să vă întregit! f elul este aşezat de Făcătorul nostru. Faptul că zidirea
cunoştintele despre orice, să nu stati nepăsători are un tel arată măreţia lui Dumnezeu şi pronia Lui.
Aceasta vă aj ută la o mai adâncă cercetare 1 Această menire a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii,
minun ăţii l or lui Dumnezeu. Toate devin prilejuri dE> 1 se manifestă altfel. Avem libertate, ratiune.
ne lega cu toate ş i cu toti. Devin pricin i de multumir.. Am întocmit într-o zi un plan pentru cele de aici.
şi de rugăciune către Domnul a toate. Să trăiţi in Să fac o ciste rnă între pini şi să pun un bazin de doi
mij locul naturii, al tuturor. Natura este tain~ metri cubi de apă şi să fie automat, să dea apă. Atunci
Evangheliei. Însă, când nu are cineva har lăuntric, nu 1 vor ven i privighetorile, care tânjesc mult după apă,
foloseşte natura. Natura ne trezeşte, dar nu ne poatfl musculiţele ş i muştele ...
duce în Rai. Cândva, atunci când eram la Kallisia, mă
Negustorul duhovnicesc, cel ce are Duhul lw întorceam la mânăstire după o boală, şi doamna Maria,
Dumnezeu, ia aminte peste tot pe unde trece, este tot ciobăniţa, a ven it să mă ia cu măgăruşul. Pe drum am
numai ochi, numai miros. Toate simturile lui trăies<, întrebat-o:
dar trăiesc în Duhul lui Dumnezeu. El se osebeşte dt• - Doamnă Maria, cum sunt frumusetile acelea,
cei lalţi . Pe toate le vede şi pe toate le aude; vedt• livezile, culori le, fluturii, miresmele, privighetorile?
păsările, pietrel e, fluturii ... Trece pe undeva, simtt• - Nimic, îmi zice, nu e nimic.
totul, o mireasmă, de pildă. Trăieşte în mijlocul - Da? îi zic. Este luna mai şi nu e nimic?

360 361
-Nimic! îmi răspu nde. 111 t~care de trei ori, cu atenţie. În după-amiaza ace l<''"~'
Peste puţin am întâln it de toate- flori mirt''" th• am făcut la fel. În ziua următoare, de asemenecl, 1.1
fluturi. ' lc•l. După puţin e zile îl atingeam cu vărguţa pe . cc:1p,
-Ei, doamna M aria, acum ce z iceţi ? ti< ~nd lin "Doamne lisuse ... ". Tot timpul cu atenţ1e, să
- A, n-am fost atentă la ele! 1111 se mânie pasărea. Această mişcare n-am făcut-o
~ . Înaintând, am ajuns la Platani. Privighetorlll 1nult ti mp. După puţi ne zile, îl atingeam pe cap şi
cantau. c nboram cu vărguţa pe spate, până la coadă. Dacă n-am
- Doamna Maria, mi-ati spus minci uni! v.1z ut nici o împotrivire, am început să-i pun vărguţa la
-N u, mi-a z is. N-am fost atentă la ele deloc! K•1t şi-1 mângâiam pe piept în jos, lin,. ca să nu-1. scot
Ş i eu la început eram "grosolan", nu-mi dăd('dlft din sărite, şi rostind totdeauna rugăCiunea. Apo1 ~m
sea~a. Apoi Dumnezeu mi-a dat harul. Atunci toate '-.-.tU prins îndrăzneal ă, am lăsat ~ărguţa, a.m luat un cre1on
sch1mbat. Asta s-a întâmplat după ce am depnn 1am făcut aceleaşi mişcări. In cele dm urmă, am l ăsat
ascultarea. : reionul şi am început să fo losesc mâna. Se ivise deja
f.tmiliaritatea, aşa că l-am scos afară din colivie şi s~
urca pe umăru l meu. Ne plimbam pe hol împre ună. Ş1
Rugăciune este să te apropii de <ând stăteam la masă, venea şi mâncam împreună. Dar
fiecare făptură a lui l-am pierdut. Într-o zi a venit un preot cu mu.lţi copi i,
Dumnezeu cu iubire iar aceştia au deschis colivia şi papagalul a fugtt.
D upă ceva timp ne-au adus alt papagal, acesta
. Rugăciune este să te apropii de fiecare făptură d pe care îl avem acum. Sălbati.c şi acesta,~ca ş~ ce~ di.ntâi.
lUI Dumnezeu cu iubire şi să trăieşti împ reună cu toate în acelaşi fel, lin şi cu rugăc1une, l-am 1mblanz1t ŞI pe
ch!ar ş i cu. cele să lbatice, în armonie. Aceasta doresc şi' acesta. A început încet-încet să spună diferite cuvinte,
ma strădutesc să o pun în faptă. Ascu ltati să vă spun să stri ge nume, să iasă din colivia lui, să se urce pe
ceva care are l egătură cu asta. mine să mănânce împreu nă cu mine. Când iese afară,
Cl! câtva timp în urmă, cineva mi-a dăruit un îi pu~ zăvorul şi el stă pe colivie. Când vreau. să ~ntre
papagal. In primele zi le era foarte nesupus şi săl batic. iar înăuntru 1 îi arăt printr-un semn să coboare Ş I să • mtre.•
Nu te puteai apropia de el, era gata să-ţi taie mâna cu Atunci merge, trage zăvorul şi intră. Este însă ego1st, ŞI
ciocul. Vo iam, deci, să-I îmblânzesc cu harul lui vrea să fii atent la el, să-i vorbeşti cu dulceaţă, să nu-l
Dumnezeu ş i cu rugăciunea. Ziceam " Doamne lisuse dispreţuieşti . Este mai cu seamă gelos, şi de ace~a nu
Hristoase, miluieşte-mă", lăuntric sau cu voce tare, şi vrea să-i vorbeşti altuia, nici să iubeşti pe altcmeva.
cu o vă rgută îl atingeam pe spate, în vreme ce Altfel se mânie rău. Acum, că am dobândit mare
papagalul se afla în colivia lui. Am făcut această prietenie, a învăţat nu numai cuvinte şi nume, ci zice şi

362 363
rugăciunea: "Doamne !isuse Hristoase, miluieşte-m:\
• mi-a sărutat mâna. Voia să-I mângâi. L-am mângâiat,
1
Spune, de asemenea, "Născătoa re de Dumne11•u ~~ fost mulţumit. M-au înconj urat toate şi mă priveau în
Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, M~HI" l.l\ă. Le-am binecuvântat. Eu vorbeam, mă rugam.
Domnu l este cu tine", "Dumnezeu este bun• Cândva am avut un câine. Dacă mă vedea afară,
"Dumnezeu este foa rte bun", cântă şi "Doanm• vC'nea ... papt - îmi săruta mâna, mă umplea de bale şi
miluie şte" ş.a. fugea, ca să nu-l cert.
Acum vreau să îmb lânzesc ş i un vultu r. L-,un
găsit în nordul Evviei. Acolo unde mă duc şi mi
odihnesc, un pi c mai sus, am găsit un loc pe care 1-tlm Cel ce are înţelepciunea
numit "cuib de vultur". Nu i-am dat acest numtt cea dumnezeiască,
întâmplător. Este foarte greu să ajungi acolo. Este o le priveşte pe toate cu iubire
prăpastie stâncoasă, iar jos - Egeea. Când atmosfera
este bună, de acolo se vede Kavsokalivia din Sfântul Toate cele ce ţin de natură ne ajută mult înviat~
Munte. duhovnicească, atunci când sunt cu harul lUI
Într-o zi am văzut acolo un vultur cu aripilf' Dumnezeu. Eu, când simt armonia naturii, plâng într-una.
deschise. Doi metri ş i jum ătate! Fi a ră! Trecea pf' De ce să nu avem poftă de viaţă? Să o trăim în Duhul
deasupra noastră fără să bată deloc din aripi, liniştit.
lui Dumnezeu, în Duhul adevărului. Cel ce are Duhul
Am urzit un plan: precum am îmblânzit papagalul, să
lui Dumnezeu cel ce are înţelepciunea cea
îmbl ânzesc şi vu lturul. Ş i cred că, dacă aj ut~
Dumnezeu, vom deveni prieteni cu vulturul. O s-o
dumnezeiască, 'te priveşte pe toat: cu iubirea lu~
Dumnezeu, şi ia aminte la toate. lnţelepci un.ea lUI
facem întru sfintenie. Şi păsă ril e vor să se roage. Le
place citirea. Vu lturului îi place ş i carnea. Dumnezeu Îl face să le stăpânească pe toate ŞI să se
Să vă mai spun ceva. bucure de toate.
A ven it odată o femeie, doamna Leni, acolo
unde mă duc eu în pustie, în nordul Ewiei, şi mi-a
adus căprite l e ei. Mi-a spus:
- Poti să faci o rugăc iune şi pentru caprele mele,
că nu merg bine?
M-am ridicat. Au venit singure, n-a fost nevoie
să mi le adu că . Mi-am întins mâinile şi am citit o
rugăc iun e. Au venit lângă mine, au ridicat căpşoare l e
şi mă priveau. Un tap s-a apropiat mai mult, s-a aplecat
365
364
Despre boală

"Simt boala ca iubire a lui Hristos."

"Hristoase al meu,
iubirea Ta nu are hotar!"

Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe


67
boli • De multe ori îi spun: "Hristoase al meu, iubirea
Ta nu are hotar!". E o minune cum de mai trăiesc.
Printre alte boli ale mele, am şi cancer la hipofiză. S-a
făcut acolo o tumoare care creşte şi apasă pe nervul
optic. De-asta nu mai văd acum. Mă doare înfri coşător.
Mă rog, în să, ridicând Crucea lui H ristos cu răbdare.
Vedeti inima mea cum este? S-a mărit, nu mai este cum
era. Este tot din pri cina canceru lui de la cap. Şi cu cât
merg, o să se înrăutătească. Se va mai mări, o să-mi fie
greu să vorbesc. Mă doare mult, s ufăr, dar este foarte
frumoasă boal a mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă
străp ung la inim ă ş i multumesc lui Dumnezeu. Este

67
Cuviosul Bătrân a suferit de următoarele boli: infarct miocardic,
insuficientă renală cronică, ulcer cu ni şă (cu repetate gastroragii),
cataractă, herpes zosterial pe fată, dermatidă stafilococică pe
mână, hernie inghi n ală (cu dese strangulări), guşă endem i că
cron i că, adenom la hipofiză.
367
pentru păcate le mele. Sunt păcătos şi Dumnezeu "'" dPvin bun. Asta să vă rugaţi pentru mine. Harul lui
străduieşte să mă c urăţească. 1>umnezeu mă ţine. Mă străduiesc să m ă d ă rui esc lui
Atunci câ nd eram de şaisprezece ani, Îl rug.un llristos, să mă apropii de Hristos, să mă unesc cu
pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca'-' llristos. Asta o doresc, dar n-am izbândit-o încă - n-o
mă doară pentru iubi rea Lui ş i să-L sl ăvesc în dur<\rt• ..pun din smerenie. Dar nu-mi pierd îndrăz n ea l a. Stă rui.
Multă vreme m-am rugat aşa. Dar Bătrânu l meu mi" Mă rog să-m i ierte Dumnezeu păcate l e. Am auzit pe
spus că asta este egoism şi astfel Îl constrâng 1"' mulţi spunând: "Nu pot să mă rog". Eu aşa ceva n-am
Dumnezeu. Dumnezeu şti e ce-o să facă. Aşa că n-ttrn p~ţit. Numai în ziua n eascultă rii mele în Sfântul Munte
mai stă ruit. Vedeţi în să că Dumnezeu n-a uitat ceren•.t .un păţit asta.
mea şi mi-a dat această binefacere după atâţia ani! Nu mă frământă dacă şi cât trăiesc. Asta am
Acum nu-L rog pe Dumnezeu să-mi ia ce 1-arn 1.1sat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmpl ă de
cerut. Mă bucur că o am, ca să fiu şi eu părtaş 1.1 rnulte ori ca cineva să nu vrea să-şi adu că aminte de
Patimil e Lui, din multa mea iubire. Am certarea lui lllOarte. Este pentru că doreşte viaţa. Aceasta este,
Dumnezeu. Căci pe cine N iubeşte, Domnul Îl ceart.1 dintr-un punct de vedere, o dovad ă a nemuririi
(Evr. 12, 6). Boala mea este o deosebită bunăvoinţă .. •. ufletului. Însă, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai
lui Dumnezeu, Care mă cheamă să pătrund în taina l)omnului suntem (Rom. 14, 8). Moartea este puntea
iubirii Lui ş i prin harul Lui să mă străduiesc să-I < Me ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi

răspund. Dar eu nu sunt vrednic. O să-mi spuneti: vom deschide în veşnicie. Ne vom înfăţi şa înaintea lui
"Toate astea pe ca re ti le descoperă Dumnezeu nu It• llristos. În ceal a l tă viaţă vom trăi "mai întipărit" harul
fac vrednic?" Acestea mă judecă. Pentru că ele sunt altt lui Dumnezeu.
harului lui Dumnezeu. Nu-i nimic al meu. Dumnezeu
mi-a dat multe harisme, dar eu nu am răspu ns, m-am
dovedit nevrednic. Strădania, însă, n-am părăsit-o. Am simţit o mare bucurie la gândul
Poate că Dumnezeu o să-mi dea ajutorul Lui, ca să m~ că-L voi Întâlni pe Domnul
d ă r uiesc iubirii Sale.
Pentru aceasta nu mă rog ca să mă fac:i Cândva ajunsesem pe patul de moarte 68 •
Dumnezeu bine. M ă rog să mă facă bun. Sunt l'~ţisem o înfricoşătoare hemoragie gastrică dato rită
încredinţat că Dumnezeu ştie că mă rog. Însă mă rog 1 ortizonului pe care mi I-au dat la spital, când am făc ut

pentru sufletul meu, ca să-mi ierte păcate le. Nu iau ope raţi a la ochiul pe care, în cele din urm ă, l-am
medicamente, nici n-am mers la operaţie, nici la pierdut. Atunci locuiam într-o colibioară; în că nu
analize. O să-L las pe Dumnezeu să rânduiască. 1idisem mân ăsti rea. Din pricina istovi rii , nu şti a m când
Singurul lucru pe ca re îl fac este să mă strădu iesc să
1
"' Întâmpla rea s-a petrecut în anul1983.
368 369
e noa?.te şi când _este zi. Am ajuns la moarte şi, tolut 1111'\ ngâierea lui Hristos. Ziceam întru sine: "Dacă merg
am _tra1t.. Am s lăb1t mult. Mi s-a tă iat pofta de mân< ''"' 11 ~ în ce r ş i Dumnezeu îmi zi ce: «Prietene, cum Ji
Tre1 lun1 de z ile am tră it cu trei linguri de lapte P«' 1 1111rat aici fără h a in ă de nuntă? (Matei 22, 12) Ce cauti
Am fost salvat de-o capră! .uei?», o să- I spun: «Tot ce voi eşti Tu, Domnul meu, tot
Tră iam cu gândul plecării. Am s imţit o m.1,. , ,. voieşte iubirea Ta, unde vrea iubirea Ta să mă aşeze .
bucurie la gândul că-L voi întâlni pe Domnul. AV<'.tnt M ă predau iubirii Tale. Dacă voi eşti să mă aşezi în iad,
adânc înlăuntrul meu simţământul prezenţei lui . 1 ~cază-m ă, destul îmi este să nu pierd iubirea Ta!»."
Dumn ezeu. Ş i Dumnezeu a voit atunci să m1 Aveam s imţămâ ntul păcătoşe ni e i mele; de
întă rească ş i să mă mângâie cu ceva preabinecuvântc1t .t< eea rosteam neîncetat înl ă untrul meu rugăciunea
De fiecare dată când simţeam că-mi iese sufl(•fld ~ fâ ntului Simeon Noul Teolog:
vedeam pe cer o stea care răspândea de jur-împrt>jUI "Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit
raze preadulci. Era strălucitoare şi foarte dulce. f ii 1ie, nici a făc ut faptele pe care le-am făc ut eu. Dar şi
foarte frumoasă ! Lumina ei avea m ultă dul ceaţă. Era c1 .tceasta şti u, că mă rim ea greşe lil o r mele ş i mulţimea
un albastru deschis, ca d iamantul, ca o piatră de mult p:icatelor mele nu covâ rşesc ră bda rea cea multă a
~reţ. De_ câte ori o vedeam, mă umplea de mângâi<>M Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea
ŞI bucune, căci înlăuntrul acestei stele s imţeam că e..,tet ma ltă."
toată Biserica, Dumnezeu Cel în Treime Preasfânt.a Ceea ce spune ru găciun ea nu sunt cuvintele
Fecioară, îngerii, sfinţii. Aveam s imţămân{ul că acoln 11oastre. No i nu putem cugeta şi exprima astfel de
erau toţi ai mei, sufletele tuturor celor iubiţi ai mei dlt' 1 uvint~. Le-au scris sfinţii. Dar ceea ce au scris sfinţii
Bătrânilor mei. Credeam că, atunci când voi plec; din trebuie să fie îmbrăţişat d e către sufletul nostru, să fie
a~eas_tă viaţă, voi merge şi eu pe acea stea, nu pentru ..,imţit ş i tră it. Îmi pl ace şi altceva din rugăciune:
v1rtuţd e mele, ci pentru iubirea lui Dumnezeu. Voiam "Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne
să cred că Dumn ezeu, Care mă iubeşte, îmi arată acf'.t Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici
stea ca să-mi spună: "Te aştept! " p i cătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele
Nu voiam să mă gândesc la iad, la vămi. Nu-m1 111că n esăvâ rş ite de mine le-au cunoscut ochii Tăi, şi în
aminteam de păcatele mele, deşi aveam multe. Le-am cartea Ta se află scrise şi cele încă nefăc ute de mine.
lăsat în urmă. Îmi aminteam numai de iubirea lUI Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este ş i toate
~u~neze u ş i mă bucuram. Ş i mă rugam: "Pentru păcatel e mi le iartă, Dumnezeule a toate ..."
1ub1rea Ta, Dumnezeul meu, să fiu şi eu acolo. Însă, Repetam această rugăciun e cu îns ufleţire, ca să
dacă pentru păcate le mele trebuie să merg în iad plec cu aceste gânduri. Cu cât o repetam, cu atât se
atu~ci să mă aşeze iubirea Ta oriunde voieşte. Ajung~
A vedea mai bine acolo sus, în n em ă rginit, acea stea,
să fJu 1mpreună cu Tine". Atâţia ani am tră i t în pustie rnângâierea mea. Venea în toate zilele când aveam

3 70 371
dureri. Şi, atunci câ nd venea, sufletul meu s~ ll.1 1 >umnezeu. Acesta este secretul. Despre cel elalte nt' v.1
ziceam în sine-mi: "A venit steaua mea!" Simţc,llll tnvăţa harul, ad ică despre cum ne vom lăsa în voia lui
mă cheamă să merg la ea, plecând de . pe p~ m.lnt ll ristos. Altfel spus, noi dispreţuim boala, nu ne
Simţeam mare bucurie când o vedeam. Nu voitlm H•)nd im la ea, ne gândim la Hristos, simplu,
mă gândesc la păcate l e mele, v-am spus, căci ele m tnlperceptibil, dezinteresat, iar Dumnezeu face
fi scos din această ta in ă. O sin gură dată, num,u 111inunea Sa pentru ceea ce este de folos sufletului
singură dată am s im ţit-o goală, nu mai lumina, nu 'r ttnstru. Precum zicem la Dumnezeiasca Liturghie:
plină. Am înţe l es. Era de la potrivnicul. N-am bi!~. 11 r oată viaţa noast ră lui Hristos Dumnezeu să o dăm".
în seamă, m-am întors în a ltă parte, am vorbit cu .,o Dar trebuie să vrem să dispreţuim boala. Dacă
mea despre treburi. După puţin ti mp am văzut-o 1 1111 vrem, este greu, nu putem să spunem "o
strălu c ind din destul. A ven it iarăşi bucuria, încă ş i 111 dt.,preţuiesc". Şi aşa, în vreme ce noi socotim că o
vie, înlăuntrul meu. dt-.preţuim şi că nu-i d ă m înse mnătate, de fapt îi dăm,
În tot acest timp aveam dureri înfricoşătoart• In " .1vem mereu în mintea noastră şi nu putem dobândi
tot trupul meu. Cei l a l ţi m ă vedeau murind. Eu mi p.1ce l ău ntri că. Iar asta am să v-o dovedesc. Zicem:
predasem iubirii lui Dumneze u. Nu mă rugam să rnl < red că o să mă tămăduiască Dumnezeu. Nu iau
i zbăvească de dureri. Dorul meu era să mă mi luias< ~ lll<'dicamente. O să fac aşa: priveghez toată noaptea şi -L
M ă sprijinisem de El, aştepta m să lucreze harul. Lui. Nu tng pentru asta. O să mă asculte Dumnezeu". Ne
mă temeam de moarte. Mergeam la Hristos. Precum tl tgăm toată noaptea, cerem, i mplorăm, strigăm, Îl
v-am spus, ziceam necontenit rugăc i unea Sfântului dim pe Dumnezeu ş i pe toţi sfinţii să ne facă bine. Ne
Simeon Noul Teolog, dar nu din interes, nu ca să-mi ,!Iim zi ş i noapte. Alergăm ici ş i colo. Ei, nu a rătăm
dea să năta te . O simteam cuvânt cu cuvânt. p1 in asta că n-am dispreţuit boala? Cu cât stăruim şi- i
!Iim pe sfinţi ş i pe Dumneze u să ne facă bine, cu atâta
lt.~i m boala. Cu cât ne îngrijim s-o alungăm, cu atâta o
Secretul În boală este să te lupţi ll.~im. De aceea nu se întâmplă nimic. Şi noi avem
pentru a dobândi harul lui Dumnezeu tmpresia că ori cum se va petrece o minune; însă, de
l.tpt, n-o credem, şi astfel nu ne facem bine.
Mult folos avem din boli, este de-ajuns să le Facem r ugăci uni , nu luăm medicamente; însă
răbdăm fără cârtire ş i să- L s l ăvim pe Dumnezeu, 11u ne potolim, şi minunea nu se întâmplă. În să ve i
cerând mila Lui. Când ne îmbolnăvim, problema nu ,pune: "Dar n-am luat medicament; cum n-am
este să nu lu ăm med icamente sau să mergem să ne c t <'d inţă?" Cu toate acestea, în adâncul nostru există· o

rugăm la Sfântul Nectarie. Trebuie să cunoaştem şi 111do ial ă, o teamă, şi ne gândim: "Oare o să se
ce lă l a l t secret: să ne l uptăm pentru a dobândi harul lui 1111ample?" Aici este valabi l cuvântu i .Scripturii: Da că

372 373
veţi a.vea credinţă şi nu vă veţi indoi, veţi face nu -Când o să mă fac bine?
numat ce s-a făcut cu smochinul acesta, ci şi munt<'lul -A! îi zic. Dacă zici: "Când o să mă fac birw/",
a.cestuia de veţi zice: Ridică-te şi te aruncă in mare, vi nicioda tă n-o să te faci bine. Nu este cuviincios s~ 1
ft aşa (Matei 21, 21 ). Când credinţa este adevărată flt rogi pe Dumnezeu pentru astfel de lucruri. Te rogi din
iei medicament, fie nu iei, ea va lucra. Dumn~zf•U r:lsputeri lui Dumnezeu să-ti ia boala. Dar atunci
!ucreaz~ şi cu doctorii şi cu medicamentele. Grăie~tt .tceasta te cuprinde ş i te strâmtorează mai mult. Nu
lnţelepcrunea lui Sirah: Cinsteşte pe doctor cu cinst~ tr ebuie să ne ru gă m pentru asta.
c~ ~ se .cuvine, că şi pe el 1-a făcut Domnul. Domnult S-a înfri coşat şi a zis:
ztdtt dm pământ leacurile, şi omul inţelept nu se vt - Să nu fac rugăciune!?
scârbi de ele. Şi doctorului dă-i loc, că şi pe eli-a făcut - Aoleu! îi zic. Să faci chiar multă rugăciune, dar
Domnul; şj să nu se depărteze de la tine, că şi de el A 1 t1 să îti ierte Dumnezeu păcatele ş i să-ţi dea putere ca
trebuinţă (lnţ. lui Isus Sirah 38, 1; 4; 12). ....~- L iubeşti şi să 1 te dăruieşti. Căci cu cât te rogi să
. T~t sec~etul este Acredinţa; fără de margini, linl plece boala, cu atâta se lipeşte de tine, te îmbrăţişează,
~~~P!~ ş r ~evrnovată. ~nt~u :_merenia şi nevinovă(ll
9 1<' strânge şi nu se mai desparte de tine. Fireşte, .dacă
tntmu . Sa avem cred rnţa ca Dumnezeu ne iubeşte .,i mţi ca om o greutate lăuntrică şi o neputintă, atunci
nespus şi că voieşte să devenim ai Lui. De acePa .,.1-L rogi cu smerenie pe Domnul să-ti rid ice boala.
îngăd uie bolile, până ce ne vom preda Lui cu
încredere.
Să-L iubim pe Hristos ş i toate se vor schimba in Să ne lăsăm cu Încredere În
v~ata noastră. Să nu-L iubim pentru a primi răsplată, citt seama iubirii lui Dumnezeu
prldă sănătatea. Ci să-L iubim cu înflăcărare din
recunoştinţă, fără să ne gând im la nimic nu~ai la Atunci când ne predăm lui Hristos, se lin işteşte
iubirea dumnezeiască. Nici să ne rugăm mânati de un organismul nostru duhovnicesc, având drept rezultat
scop anume, zicând lui Dumnezeu: "Fă-1 pe cutarfl functionarea fiziologi că a tuturor organelor. Toate sunt
să~ătos, ca să vină aproape de tine". Asta nu e potrivit, rnfluentate. Ne facem bine, încetăm să suferim. Chiar
să-r arătăm noi mijloacele lui Dumnezeu. Cum să-I ~i având cancer, dacă îl lăsăm pe acesta în seama lui
spunem lui Dumnezeu: "Fă-mă bine"? Cum să-I Dumnezeu şi astfel sufletul nostru se linişteşte, harul
înştiintăm noi pe Cel ce ştie toate? Noi ne vom ruga dumnezeiesc poate ca prin această l i niştire să lucreze
dar este cu putinţă ca Dumnezeu să nu vrea să n~ t.1măduirea canceru lui şi a celorlalte.
asculte. Iar, dacă vreti să şt iti, şi ulcerul la stomac tot de
Un om m-a întrebat cu ceva timp în urmă: la nevroză se face. Sistemul simpatic, dacă este presat,
.,e strânge şi suferă, şi astfel se naşte ulcerul. Una, două,
69
Cf. Întelepciunea lui Solomon 1, 1. trei - strânsoare, strânsoare, strânsoare, strâmtorare,
374 375
1hamnezeu? Da, iar eu fac ascultare voii lui Dumn<·:t·u ,
strâmtorare, frământare, frăm:\111. 1 r
strâmtorare,
boală. îndur fără cârtire şi ... cu mustrar~ de sm<.'·,
fr~mânt~re, hop! - ulcer. Ulcer sau cancer, dep11ul
, .ki Cine ar putea să scoată ceva curat dm ceea c<
111
~and m sufletul nostru exi stă încurcături, a
,., e necurat?70 . Sunt rău, suferă şi d~hul ~eu.
mfluenţează trupul, iar să nătatea nu merge bine. 1
Îi spun unui pustnic cu care ţ1~ legatura:
Lucrul cel mai desăvârşit este de a nu ne 111 _ Roagă-te pentru mine. Eu te •ubescl lu?eşte-mă
p~ntru .să~ ătatea noa stră. Să nu ne rugăm să ne f.u cr
tu, şi miluieşte-mă - rugându-te pentru mme - ca
bme, CI sa~ ne facem. buni_. Şi eu pentru mine însumi ••t 1
mă roş, va spun. Aţ1 auz1t? Nu buni, adică virtuoş i, • : >umnezeu să mă miluiască.
-E i tu să te rogi, îmi zi ce.
deven1m asta, asta, asta ... ", ci să dobândim r~vn _ E~ îi zic, încep să am lipsuri acum în toate
dumnezeiască; să ne l ăsăm cu încredere în SC' '"'
ple pe c;re le-am făcut atâtia ani. Cum spune un
iubirii lui Dumnezeu, să ne rugăm mai degrabă pC'~ltru 1

s~fle~u~. n?stru, pe care îl înţelegem în-trupat înlăuntrul liOpar? ~ d .


" Mintea s-a rănit, trupul s-a tran ăvtt,
B1 ~:nc11, 1mpreună cu toţi semenii noştri şi cu toţi fr.tlll
ce1 mtru H nstos.
duhul boieşte; cuvân tul a slăbit, V •

viata s-a omorât, sfârşitul este fânga uş1. .


~Ş i eu .desc.hid ~âi nile şi mă rog pentru toţi. fn Pentru aceasta, ticăfosul meu suflet, ce vet fac~,71
faţa Sfant~ IUJ ~ot1r, cand mă împărtăşesc, îmi desch1cl
când va veni judecătorul să cerceteze ~le tafe?v
sufletul sa-L pnmească pe Domnul ş i -mi plec capul ~~ Pentru mine grăieşte acest tropar, tn el n:'a vvăd
~ă rog p~ntr~ vo i, pentru acela, pentru acela, pentru · ~nsum· Mă gândesc că dacă n-aş f1 facut
1
mtreaga ~1 se n că . Aşa să faceţi ş i voi. Aţi înţeles? Să nu pe mme 1 · ' . . d
aceea şi aceea, n-aş suferi acum, aş fi ma• aproape e
vă rugaţ1 pentru să n ătatea voa stră. Să nu spuneti
Hristos. O spun pentru mine, care s~ntvnec~?etat..: .
"D?amne, fă-mă bin e". Nu!. Ci "Doamn e lisusP Dacă vreţi să aveţi sănătate ŞI sa tră1ţ1 '!lulţ1 an1,
Hnstoase, miluieşte-m ă", cu negrijire de sine cu iubirP
fără :ă aştep~ati nimic .. " Doamne, tot ce voieŞte iubirea'
ascultaţi ce zice înţeleptul Solomon:. /~ceputuf
întelepciunii este frica fui Dumnezeu, ŞI pnc;perea.
este ştiinta celui sfânt. Căci prin D?mnu! se vo.r mmult~
Ta... ; numa1 astfel veţ1 lucra de acum înainte iubindu-l
pe Hr.i~tos. ş.i p~e ~ratii noştri. lubiţi-L p~ Hristos. zilele tale şi se vor adăuga tie ant de vt~tă .<Pildele IUJ
Sol. 9, 10-11). lată secretul: să.dobandl~ această
De.ven1ţ1 sfmţ1. Lasaţ1 -vă numai în sea ma prieteniei lui
Hnstos, a iubirii lui, a dragostei dumn ezeieşti.
înţelepci une, această cunoaştere, 1ar atun~1 toate v~r
Oare nu se întâmplă şi cu mine - care simt
merge bine, toate se vor rândui şi vom tră1 cu bucune
această râvn ă, această adorare - acelaşi lucru ad i că a
nu mă lăsa b.iruit în boală sau în cancer, deşi 'îmi si mt ş i sănătate.
trupul putrez1t? Nu trebuie să vorbesc dar iubirea mea
pentr.u voi şi pentru întreaga lume n~ mă lasă să tac.
Vorb1~d~ pl ă m~~ii. mei rămân fără oxigen ş i este foarte 70 Cf.lov14,4. 1· â' 1
ră u, ~aCI s ufe ~a m1ma. Am pătimit ceva mai rău decât 11 Canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul, troparu ant 1 a
un mfarct. ln să trăiesc. Nu-i asta lucrarea lui cântării a noua. 377
176
Despre harisma străvederii

"Numai cel ce are smerenie


prim eşte daruri de la Dumnezeu, le pune pe seama lui
Dumnezeu şi le foloseşte spre slava Lui."

Omului care are suflet sănătos


i se descoperă
tainele lui Dumnezeu

Omul care este vrednic de Dumnezeu devine


plin de Duhul sfânt. Are harul dumnezeiesc.
Dumnezeu, în taina lui Hristos, îi dă bucurie, pace,
blândeţe, iubire. Îi dăruieşte alte cunoştinţe, despre
care vorbeşte Apostolul Pavel: Iar roada Duhului este
dragostea, bucuria, pacea, Îndelungă-răbdarea,
bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea,
Înfrânarea, curăţia ... (Gal. 5, 22-23). Dumnezeu nu
cu noaşte trecut, prezent şi viitor. Şi nu este nici o
făptură ascunsă Înaintea Lui, ci toate sunt goale şi
descoperite pentru ochii Celui În faţa Căruia noi vom
da socoteală (Evr. 4, 13). Tot astfel, omului care are
suflet să n ătos i se d escope ră tainele lui Dumnezeu şi- i

379
sunt cunoscute sfaturile Lui, după măsura pe care o
îngăduie Dumnezeu. Sfânta Scriptură ne luminează
Este nevoie însă de temeiuri, pentru ca să vin~ spre a putea deosebi duhurile
şi să rămână harul dumnezeiesc înlăuntrul omului.
Numai cel ce are smerenie primeşte daruri de 1.1 Astăzi
se întâmplă foarte des să întâlnim oameni
sfinţi, dar şi oameni înşelaţi. Poţi merge la un pustni c,
Dumnezeu, le pune pe seama lui Dumnezeu şi IP
foloseşte spre slava Lui. Cel bun, cel smerit, c<•l la un ascet ca re, îndată ce te vede, să-ţi spună: "Bun
ven it, cutare! Cum de n-ai luat aminte şi te-ai încurcat
binecinstitor, cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, cel n•
în acea problemă?" Ţi -a spus pe nume fără să te
are harul lui Dumnezeu, nu se rătăceşte. Simtt•
c unoască, ş i ţi-a vorbit şi despre o problemă ascunsă.
în l ăuntrul său că într-adevăr este nevrednic şi că toat(l
Ş i spui: "Acesta e sfânt! Mi-a spus pe nume, mi-a
acestea îi sunt dăruite ca să devină bun, şi pentru
descoperit tainele mele". Mergi, însă, şi la un vrăjitor­
aceasta se luptă.
trebuie să ştiţi că s-a umplut lumea de vrăjitori,
Dimpotrivă, harul lui Dumnezeu nu vine la cei ~a rlatani care adună bogăţii - şi îţi spune şi el de unde
egoişti, la oameni care nu au conştiinţa a ceea ce li s<• vii şi unde mergi. Atunci îţi pierzi cu mpătul, te pierzi.
întâmpl ă. Omul care are egoism luciferic socoteşte c~ re gândeşti: "Ce se întâmplă aici? Unde este adevărul?
este plin de har dumnezeiesc, dar se află în înşelare; Mi-a spus adevărul sfântul, mi-a spus adevărul şi
este om al diavolului. Înşelarea este o stare psihologică, vrăjito ru l. Mi-a spus pe nume ... Şi el este sfânt?" l ată
o greşi tă judecată; în esenţă, înşelarea vine din egoism. r um ne încurcăm.
Omului ca re se află în înşelare i se nasc simţiri false, Sfânta Scriptură ne l uminează spre a putea
imagini înşelătoare, şi astfel este chinuit. Înşelarea est<• deosebi duhurile, ş i de aceea trebuie să o stăpânim în
foarte greu de îndreptat. Se îndreaptă numai prin harul otmăn unt. Una este beţia apostolilor care dobândiseră
dumnezeiesc. Poate să se roage altcineva, iar l)uhul Sfânt, şi altceva este cu rătăciţii, în care· se
Dumnezeu să-I miluiască pe omul care rătăceşte. Daca d es luşeşte limpede duhul satanei. Ceea ce se întâmplă
se străduieşte şi el, dacă merge la "oglindă", care este tu vrăjitorul este înşelare. Cel potrivnic se înfăţişează
duhovnicul ce l bun, şi se spovedeşte sincer, harul lui 1 a Înger de lumină · (11 Cor. 11, 14). Dacă nu-i cunoşti
1 iudăţeniile, nu vei putea să-ţi dai seama că nu este de
Dumnezeu îl va tămădui.
l.t Duhul Cel dumnezeiesc, ş i s-ar putea să te laşi târât
'J i s ă socoteşti că este o bună însufl eţ i re. Mulţi o păţesc
,~ ., tfel.
În aceste împrejurări exi stă două lucruri - binele
•1i răul. Îngerul cel bun şi îngerul cel rău - demonul,

380 381
duhul ce l rău. Tot la fel ş i înlăuntrul nostru exist:\ rău, va huli chiar şi cele dumneze ieşti. Se află înt r o
binele şi ră ul , ad i că omul cel vechi ş i omul cel dup:\ stare d emonică, care încet-încet îl va duce la spitalul
Hristos. Omu l ce l vechi este acela care se supunt' de nebuni. Adică, toate aceste stă ri , spiriti smele şi ce l(•
sinelui celui vechi. Asupra acestuia lucrează mult asemănătoare, sunt bolnăvicioase.
duhul ce l ră u, ş i devine rău. Priveşte lumea întreagă cu
och i răi, doreşte rău l tuturo r ş i b l estemă necontenit.
Astfel, un om care primeşte lucrarea duhului Celor vrednici ai Săi,
celui rău, un vrăji tor de pildă, hul eşte tot timpul. Poate Dumnezeu le face mari descoperiri
că profeteşte, spune v iitorul , dar totul spre rău. Este
întors către ce le de jos, săvâ rşeşte din răutate lucruri O să vă povestesc câte ceva, ca să înţe l egeţi că
ale sinelui cel ui vechi. Aju nge într-o stare demonie~, celor vrednici ai Săi, Dumnezeu le face mari
nu de însufl eţi re adevă rată. Iar acolo nu ex i stă descoperiri, în chip simplu ş i firesc. Le descoperă
Dumnezeu. El, în să, sustine că este al lui Hristos. Şi, evenimente ale trecutului ale prezentului, ş i ce se va
într-adevăr, poate ca în ce le din afară să aparţină întâmpla în v iitor. Le descoperă adâncul sufletului
Bisericii, să fie botezat, să cu noască Evanghelia. Dar oamenilor, dureril e şi bucu riile lor, păcatel e şi
este încurcat cu ră ul ş i are cugetarea, imaginaţia ş i harismele lor, bolile trupeşti ş i sufl eteşti , timpul şi felul
sufletul bolnave. Acest om poate rătă ci şi pe a lţii . mortii lor. Ascultati.
Spune: "l-am văzut pe Hristos, am văzut-o pe Sus, pe Sinai, sunt multe sihăstrii. Aşadar, acolo
Preasfânta F ecioa ră. Mi-a spus că va fi răz boi, că va fi locuia cândva un B ătrân cu ucenicul lui. Bătrânu l era
un asasinat sau altceva ... " Ş i cu adevărat aşa se de o s ută de ani . Avea înştii nţare de sus că o să moară.
întâmpl ă. Ati înţe l es? Dar toate astea sunt lucruri Mai jos, pe un povârniş, exista puţi n pământ. Îi spune,
încurcate. În vreme ce îţi spune că a văzut Sfânta deci, ucenicului său:
Treime, sau pe Preacurata Fec ioară, sau pe Sfântul -Să- mi sapi groapa, căci o să mor. Peste puţin o
Serafim, şi i-a zis "aşa ... ş i aşa ... şi aşa ... ", poate de fapt să te stri g.
să fie vorba de un medium. Ati înţeles? Şi cade jos, îşi Ucenicul a ascultat în dată şi a să pat groapa.
pierde simtirea, ş i face spume şi plânge. Atunci se Bătrâ nul s-a rugat. Peste puţină vreme, 1-a strigat:
vădeşte că acest om nu este al lui Hristos. Poate să -Vino, Pafnutie, copilul meu, ia-mă de mână şi
creadă că este insuflat de Hristos, de Maica Domnului du-m ă la mormânt, căci după ce mor, cum o să mă mai
ş i de sfinti , dar aceasta nu-i ad evă rat. duci singur până acolo jos? Hai, p rinde-mă de mâ nă.
Un om care este purtat de duhul ce l rău, dacă Ş i încet-încet, cu toiegelul şi cu aj utoru l
se apropie cineva vreodată de el ş i îi spune "eşti un ucenicului, a coborât povârni ş ul. Au ajuns la mormânt
şarlatan", îi dă vreo pa lm ă sau îi spune vreun cuvânt ş i i-a zis:

382 383
-Ţine-mă, ţine-mă! Între timp, la Sinai, după Dumnez<'Î ..It,< .1
Şi cu ajutorul lui a intrat în groapă, după ce m, 11 1iturghie de aici, au intrat în chilia lui diaconul ~~
întâi şi-au luat rămas bun, sărutându-se. A intrat 111 preotul, cu un monah ce ţinea o făclie şi cădelniţa, ş i
mormânt, s-a întins, a închis och ii şi şi-a dat duhul I-au împărtăşit.
rugându-se. ' La Ierusalim, când a venit ora mesei, Patriarhul
Aţi văzut? Pare de necrezut. Şi totuşi aşa s 11 il aştepta pe părintele Gheorghe. A trecut timpul, n-a u
întâmplat! rnai putut aştepta ş i au început să mănânce. Patriarhul
. Mulţi sfi nţi s-au învrednicit de la Dumnezeu s,, ~-a necăjit mult şi a trimis la Sinai trei fraţi de la
f1e pu~at~ în alte l_ocAuri, după dorinţa lor, şi să mearg:\ Ierusalim, ca să vadă de ce părintele n-a ascultat şi a
~col~ f1e_'~ trup, fie m afară de trup (11 Cor. 12, 2), şi s,, plecat, de vreme ce era atât de cunoscut pentru
f1e vazuţ1 ŞI de alţii. .1scultarea sa. Au ajuns, deci, trimişii Patriarhului şi,
Odată, egumenul Sfintei Mânăstiri a Sinaiului îndată ce au intrat în mânăstire, au zis:
era bolnav. Avea însă dorinţa de a merge să fie - A fost Bătrânul vostru la Ierusalim şi s-a
îm~~rtăşitA de_ P~triarh la Ierusalim. În acea cl ipă, la împărtăşit în biserica Învierii. L-am văz ut toţi acolo, iar
chd1a sa, m Sma1, au venit ucenicii şi I-au întrebat dacă Patriarhul i-a spus să şadă la masă, dar el a plecat. Asta
poate să vină la biserică. 1-a întristat mult pe Patriarh; s-a s imţit jignit şi ne-a
: Nu, le spune, nu pot. în credinţat sarcina de a-1 certa pentru această
ln~ată ce au plecat, Bătrânul a rămas singur neascultare.
trupeşte, m vreme ce duhovniceşte, cu mintea sa a Fraţii din m ânăstire s-au pierdut.
~ers la Ierusalim, la biserica Învierii, şi urmărea ac~lo - Ce sp un eţi? Bătrânul nostru n-a 1 eŞ 1t din
L1turghia. L-a văzut pe Patriarh intrând în Sfântul Altar. mânăstire de ci nci zec i de ani! Faceţi o greşea l ă.
Dar ş i ~oţi cei ce erau acolo, preoţi, diaconi, episcopi, -Nu, toţi l-am văzut.
1-~u v~z~t pe egumen în timpul Dumnezeieştii - Ca să vă dovedim adevăru l , ve niţi să mergem
L1turgh11, 1~r la ~remea Dumnezeieştii Împărtăşanii i-au la Bătrânul.
p~s ~n ep1trah d. El s-a apropiat de Sfânta Masă şi a Au mers acolo şi, îndată ce I-au zărit, i-au spus
pnm1t preacuratele Taine din mâna Patriarhului. Când despre întristarea Patriarhului. Bătrânul n-a răspuns
s-a sfârş~t Dumnezeiasca Împărtăşanie, toti preotii s-au nimic, însă peste puţin a zis:
dus Asă-ş~ spe~e m~inile. A trecut şi părintele Gheorghe - Să-i spu neţi Preafericitului să mă ierte, şi să-i
pe langa Patnarh, 1ar acesta i-a spus: daţi şi o veste bună: Dumnezeu mi-a descoperit că
- La prânz te aştept la masă. peste şase luni de zile ne vom întâlni; pentru aceasta,
Părintele Gheorghe n-a spus nimic, ci a făcut să se pregătească.
doar o plecăciune.

384 381
Vedeţi, egumenul Sinaiului a mers la lerus.tlllll Îl întreb:
fără ca el însuşi să ştie dacă era în trup sau în afarl\ el,. - Cum de te-ai gândit la asta?
trup, dar a fost văz ut acolo unde s-a dus. - Acum, când veneam încoace ...
A Mulţi sfinţi de-ai noştri, de asemenea, .,,, Vedeţi , pe toate le face harul lui Dumnezeu.
mţe legeau de departe şi se rugau împreună. Toate .,, De multe ori , înainte vreme, dar şi acum,
fac prin harul lui Dumnezeu. Prin harul lui Dumnez<•u "zbor" în Sfântul Munte, pe Athon, şi mă rog împreun~
nu mai există dista nţe. Să mă ierte Dumnezeu că am ..~ cu părinţii aghioriţi . Simt cu adevărat harul asceţilor ş i
vă spun, dar mai demult mă înţe legeam de multe ou tămâia cea binemirositoare, ce urcă la cer. Fumul de
de departe cu un ieromonah de la Mănăstirea Sfântul tămâie este ca un nor împrejurul Athonului! În aceste
Haralambie din Evvia, părintele Pavel. O să vă dau un locuri păşeau cândva sfinti cu mare dăruire şi
exemplu g ră itor. rugăciune către Dumnezeu. Până şi pietrele sunt
Când am mers acolo, după ce m-am întors din adăpate de harul pe care sfinţii I-au atras asupra. lor.
Sfântul Munte, aveam o problemă serioasă. Datorit.1 Aceşti oameni au fost ca nişte îngeri ai lui Dumnezeu
sănătăţii mele - mă întorsesem din Sfântul Muntf•, tri mi ş i aici, pe pământ. Au tră it o viaţă îngerească. Au
precum v-am spus, foarte bolnav - treb uia să mănân< trăit cu dragoste către Dumnezeu, cu iubire, cu dărui re.
câte un ou, puţin lapte. N-aveam voie să mănân(' Trezindu-mă noaptea aici, în mânăstire, "văd"
atunci fasole, linte şi cele asemenea. Acolo mâncau revărsându-se peste Sfântul Munte harul, datorită
mai ales fasole, bob, năut. Mie sănătatea nu-mi rugăciunilor de dimineaţă ale părinţilor. Îndată ce bate
îngăduia să rămâ n cu ce ila lţi fraţi , ca să nu-i smintesc. toaca, ei aleargă să audă începutul rugăciun ilor
Aşa simţeam eu. Mă ruşi nam, însă, să o spun, ş i mă dimineţii cu iubire, cu bucurie. Ce să vă spun! Se
gândeam să , fug din mânăstire. Într-o zi m-am aşezat deschide Raiul. Aşa le simt, cu harul lui Dumnezeu, şi
sub un copac mare. Mă apucase ră iarăşi gândurile le spun. Îngăduiţi-mi să le spun. Vreau să le spun. Din
plecă rii, când deodată înaintea mea a apărut pă rintele iubirea mea pentru voi o spun!
Pavel, ţinâ nd o carte mare. Era Sfânta Scriptură Să vă mai spun acum un secret. Noaptea
Vechiul ş i Noul Legământ. Se dusese în adâncul vorbesc prin telefon cu un ascet aghiorit. Acesta
pădurii, printre copaci, să c itească, iar apoi se ridicase studiază mult pe Părinţi şi-mi lămureşte multe lucruri.
dintr-o dată, a venit la mine, s-a apropiat şi mi-a zis: Vorbim despre lucruri duhovni ceşti. Nebunie, ce să vă
- Ce faci, pă rinte Porfirie? Ştii ce m-am gândit? spun ... Asta s-a întâmplat şi astăz i, la trei dimineaţa.
Cunosc probl ema ta, că eşti bolnav şi sufe ri de stomac Băteau clopotele la ora la care vorbeam noi. Am
căci nu se digeră mâncărurile pe care le mâncăm î~ discutat despre lucruri foarte frumoase vreo jumătate
mânăstire. Deci, m-am gândit să-ţi dăm lapte ş i ouă. de oră. Sincer, mare bucurie am simtit, mai mare decât
Eşti îndreptăţit, de vreme ce eşti bolnav, să ţii un regim. tot ce-aş putea eu spune în cuvinte. Slavă Ţie,

386 30 7
Dumnezeule! În vreme ce discutam despre acestea, Îll l l Deschideţi , într-adevăr, la acea pagină, găsiţi şi-~i ~iti\~ ·
zice: Este scris întocmai precum cum vă spusesem. Va m1rat1
-Bate toaca pentru s lujbă, alerg să ajung. de mine că sunt ciudat, căci zic: "A, nu ştiam, e prim ~
Îi zic: dată când o aud!", deşi v-o spusesem pe de rost ~a1
- Pă rinte, nu mă l ăsa! înainte. Ş i cu toate astea, vă spun ~d~~ăru l, n.u. mtn~
- Cu bucurie, îmi zice. Vino să mergem în Cu adevărat n-o şti am, căci n-o ma1 ottsem mctodata
bi se ri că, să fim împre un ă, să vedem m ă reţiile lut înainte. În clipa în care v-am spus paragraful, în acea
Dumnezeu, Dumnezeiasca Liturghie, harul lui Hristo~. clipă mi 1-a descoperit înlăuntrul meu harul
Vino, nu există d epărta re în Hristos Iisus, Domnul dumnezeiesc, Duhul Sfânt. Eu, însă, o auzeam pentru
nostru. Nici o di sta n ţă ! întâia oară în timp ce mi-o citeaţi, căci n-o citis~~
Ş i "m-am dus" împre un ă cu el la b i se rică. M-am niciodată şi mi-a făcut impresie şi m-am bucurat, ~ao
rugat multe ceasu ri împreu n ă cu el. Vedeam toatEl aţi adeverit ceea ce mi-a descoperit harul dumneze1esc.
sfintele icoane, sfeş ni cele, lum â n ă ril e, cănde luţel e Să vă mai dau un exemplu. .
sfârâind. Îi vedeam pe preoţi liturghisind înă lţaţi cu Într-o zi, egumenul Marii Lavre conf~renţ~a ~a
duhul. Era plină biserica de asceţ i ş i toţi aveau o mare Societatea Arheol ogică la orele şapte dupa-am1a~~·
bucurie înlă untrul lor, ş i cântau: "Naşte rea ta ... M-am dus" prin rugăci une şi l-am "văzut" . Am urmant
Fecioara astăz i ... Hristos Se n aşte, s l ăvi ţi-L.. ." La "Cu ;proape o jumătate de oră. Sala e.ra ~lină ~e ~um~e;
fri ca lui Dumnezeu ... " a mers să se împă rtăşească. oamenii erau mi şcaţi şi foarte atenţ1. Ş1 ce va?! ~1 va~
Alături de el ş i eu, cu harul Domnului nostru, mişcat. pe egumen, cărui a îi curge~ râu nă~ uşe~l a, t eşmdu-t
Iertaţi-mă că o spun. Îi vedeam pe toţi fraţii rugându-se. prin rasă în timp ce vorbea. Intr-adevar, ca~d v-am .da~
Am s imţit o mare bucurie. Tot ce vedeau ei, vedeam şi telefon să-mi spuneţi cum a mers confennţa, m1-aţ1
eu. A fost un o s păţ duhovnicesc această Liturghie cu
spus: . ~ ~
sfinţii asceţi, cu fericitele suflete care tră i a u praznicul - Foarte frumoase lucruri, a fost m1şcata toata
Naşterii lui Hristos! Îl trăiau! Cât aş fi vrut să fiţi ş i voi lumea. Ce să vă spunem, însă năduşeala curgea raun.o' A

acolo, să ascultaţi cuvintele pe care le rosteau! Taină! ".Cel ce pretutindenea este ş i pe toate le
Bucuria mea este foarte mare când celălalt îmi
pl ineşte ... " . d 1
adeve reşte că ceea ce "văd" este într-adevăr aşa, căci Altă dată mergeam în drumeţ1e către nor ~
î nţel eg că această c unoaşte re nu izvorăşte decât de la Evviei patru-cinci oameni. Autoturism_ul m:rgea pnn
Dumnezeu. Să vă spun ce înţe l eg. Vă cer de multe ori natura atât de frumoasă. Ierburi, copac1, fl on pe partea
să-mi citiţi un paragraf, de pildă, de la vreun Părinte, şi stân gă; în dreapta, marea neţărmu rit~. To~ te frumo~s:~
vă spun: "u itaţi-vă la pagina zece, al doilea paragraf, la curate, prealuminoase. Nu vorbea n1men1. Deodata 11
mijlocul paginii, şi-o să găsiţi asta ce v-am spus". întreb pe tovarăşii mei:

388 389
- Ce vedeti afară? Tot ce vedeti, "văd" şi cu, ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: "Cere ce să-{'i f.H ,
orbu l, în această clipă, prin mijlocirea ochilor voştri. Înainte de a fi luat de la tine". Iar Elisei a zis: "Duht~l
Am început să cânt: care este În tine să fie Îndoit În mine!". Răspuns-a /li':
"Ochii tăi su nt ochii mei, "Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat
sprâncenele tale sunt ale mele, de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi".
mâinile tale amâ ndouă sunt chei Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a
care deschid inima mea". ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de
Acest cântec este lumesc, dar îl luăm metaforic. altul, a ridicat pe Ilie Îl1 vârtej de vânt la cer. Iar Elisei
Ati înfeles? Există şi alti ochi, ochii sufletului. Cu ochi1 se uita şi striga: "Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii
cei trupeşti poti vedea mărginit, în vreme ce cu aceia t~i lui!" Şi apoi nu 1-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele
sufletului poti să vezi şi în spatele lunii. Voi vedeţi cu le-a sfâşiat În două. Apoi, apucând mantia lui Ilie care
ochii trupului. Aceleaşi lucruri le văd şi eu prin har, ş1 căzuse de la acesta, s-a Întors Înapoi şi s-a oprit pe
încă mai bine, mai limpede. Cu ochii sufletu lui vez1 malul Iordanului. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse
m ai adânc. Voi vedeti cele din afară, eu văd cum estc> de la acesta şi a lovit apa, dar ea nu s-a despărţit: Şi a
şi în l ău ntru. Văd ş i citesc în sufletu l celuilalt. zis:" Unde este Domnul Dumnezeu/lui Ilie?" Şi lovind,
apa s-a tras la dreapta ş i la stânga şi a trecut Elisei. Iar
fiii proroci/ar cei din Ierusalim, văzându-1 de departe1
Cei care I-au iubit şi s-au lipit de au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!" Şi a:u
Bătrânullor ieşit Înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ
au dobândit harisma pe care o avea acela (IV Regi 2, 8-15) 72 •
Aţi văzut ce a cerut Eli sei de la Prorocul Ilie? A
Dumnezeu mi-a dat acest har prin ascu ltared cerut îndoit harul, ş i 1-a primit, cu binecuvântarea lui.
fată d e Bătrânii mei. Cei care I-au iubit ş i s-au lipit dt• După ce Prorocu l Ilie s-a înă lţat la cer, Elisei a ridicat
Bătrânu l lor au dobândit harisma pe care o avea el cojocul pe care i-1 aruncase Bătrânul său, şi a lovit cu
însuşi. Sfântul Prohor de la Sfântul Ioan Teologul, el apele râului. Acestea însă nu s-au despărţit, căci nu
Sfântul Proclu de la Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul luase binecuvântarea Prorocului Ilie. Atunci Eli sei a
Simeon Noul Teolog de la Bătrânul lui. Şi în Vechiul spus: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Ce se
legăm ânt vedem că Prorocul Ilie a dat hari sma spune mai departe? Apa s-a tras la dreapta şi la stânga
prorociei ucenicului să u, Prorocul Elisei. şi a trecut Elisei. De această dată apele s-au despărţit,
Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o căci Elisei şi-a dat seama de greşeală ş i a cerut
vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la binecuvântarea Prorocului Ilie.
dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat. Iar dupll
n IV regi 2, 8-15 (Septuaginta).
390 391
Nimic nu se face fără binecuvântarea Bătrânullll o mare bucurie, atâta bucurie încât inima mea e cât pt•
Nimic nu se izbândeşte fără har. Acestea le v<'tr ce să se spargă. Însă mă tem să o fac cunoscută în ce l<•
înţe lege cu adevărat, atunci când va veni harul. Când din afa ră . Văd, dar nu grăiesc, chiar ş i dacă harul îmi
va veni Duhul Sfânt, vă va învăţa ş i vă va aduce aminti• adevereşte că acestea sunt adevărate. Însă, când harul
despre toate. Precum spune Ioan, ucenicul cel iubit .11 mă în ştiinţează să vorbesc, atunci vorbesc. Spun
Domnului: Dar Mângâietorul Duhul Sfânt, pe CarC'-/ anumite lucruri pe ca re Dumnezeu mă luminează să le
va trimite Tatăl În numele Meu, Acela vă va Învă(.J spun din iubirea mea pentru toţi. Ca să simtă lumea
toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am îmb răţ i şarea pe care Hristos ne-o face nouă tuturor.
spus Eu (Ioan 14, 26). Ţe lul meu este ca toţi creşti nii să fie ajutaţi ş i să se
mântuiască, aflându-se în comuniun e de iubire cu
Hristos.
Harisma mi-a dat-o Dumnezeu, I ertaţ i -mă, că le spun aşa. Nu cer niciodată de la
ca să mă fac bun Dumnezeu să-mi descopere ceva, căc i nu-mi place să-L
întreb. Socotesc că aceasta este potrivni c vaii Sale, că
V-am spus-o de multe ori, harisma nrCI n-am nu este nobil şi - cel mai rău - că Îl silesc. Spun însă
aşteptat-o, nici n-am voit-o, nici n-am cerut-o. Bătrânir "Doamne lisuse Hristoase, miluieşte-mă" în chip
mei nu-mi spuneau nimic. Aveau această rânduialâ. rugător, şi apoi mă las în voia lui Hristos. Tot ce vrea El.
Nu mă învăţau prin cuvinte, ci numai prin starea lor. Tot ce descoperă El Însuşi.
Le-am învăţat pe toate din vieţile sfinţil or şi din Dumnezeu ascunde atâtea taine pe care nu ni
paterice. Părinţii nu sileau pe Domnul, nu căutau le-a descoperit. Domnul i le descoperă celui care Îl
semne, nu cereau harisme. Ş i nici eu n-am urm ăr it iubeşte, ch iar dacă acesta ar trăi şi în pustie. Le vede,
vreodată dobândirea harismelor, ci numai iubirea lui dar nu le spune pe toate; numai câte îi îngăduie
Hristos; nimic altceva. Harisma mi-a dat-o Dumnezeu, Dumnezeu. În vreme ce unul care este în lume, în
ca să mă fac bun. mijlocul lucrurilor ş i al mijloacelor de comunicare,
Când "văd" ceva prin harul lui Dumneze u, m~ poate să nu-şi dea seama şi să nu ştie nimic.
bucur mult în adânc, cu bucuria cea întru Domnul. Acum, că le văd pe toate, mă simt foarte smerit.
Când mă cercetează harul lui Dumnezeu, şi privesc şi Adică, cum să vă explic .. . Dumnezeu mă ocroteşte.
citesc sufletul celuila lt prin harul dumnezeiesc, în acea Îmi trimite harul Său. Şi zic: "Eu, atât de smerit ş i de
clipă harul dumnezeiesc aduce înlăuntrul meu nevrednic! Ce voieşte Dumnezeu de la mine?"
în sufleţire. Prin această însufleţire se manifestă harul Dumnezeu îi iubeşte însă ş i pe ce i pă cătoşi, asemenea
dumnezeiesc, aducând un fel de apropiere prietenoas:i, mie, ş i vrea ca ei să devină buni. Face şi astfel de
fami l iară, frăţească, de unire. După această unire vint- lucruri harul lui Dumnezeu.

392 393
Această harismă este darul lui Dumnezeu, este trăiesc cu ardoare pe Hristos. Cât de în urmă sunt! ( • 1
dar al harului dumnezeiesc, dar păstrarea lui atârnă de de departe! Pentru toate câte mi le-a dat Dumnc7<'u
om. Harismele duhovni ceşt i le pierde omul atunci
înlăuntru l meu, sufletul meu mă osândeşte mult. Am
în lăuntru l meu o teamă. Mă gândesc şi la ce spum'
când nu ia am inte. Este nevoie de atenţie în aceste
Sfânta Scriptură: Doamne, Doamne, au nu in nume/~
lucruri duhovniceşti. Să nu dezvăluiţi altora
Tău am prorocit şi nu in numele Tău am scos ?emont.
experientele duhovniceşti tainice pe care le-ati avut. şi nu in numele tău minuni multe am făcut? Şt atun~t
Nu se cuvine. Pierdem astfel harul dumnezeiesc. Ati voi mărturisi lor: niciodată nu v-am cunoscut pe vot.
văzut-o pe Preasfânta? Păstra tăcerea. Lui Iosif nu i-a Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea
descoperit taina Buneivestiri, pe care i-a incredintat-o (Matei 7, 22-23}. Mă gândesc la asta, dar nu
arhanghelul. Do rmea Iosif, ş i a auzit glasul deznădăjduiesc. Mă las în seama iubirii şi milei lui
arhanghelului. A venit tainic, fără zgomot, cu Dumnezeu, şi rostesc acele cuvinte de aur . din
delicatete. Atenţie! Dumnezeu Se ascunde mult; atât rugăciunea Sfântu lui Simeon pentru Dumneze1asca
de mult încât socotim că nu ex i stă. Se înfăţişeaz~ Împărtăşanie: . .
acelora care s-a u învred nicit de darul smereniei. "Ştiu, M ântuitorule, că altul ca mme n-a greş1~
Eu pe toate le pun pe seama lui Dumnezeu, Ţie, nici a făcut faptele pe care le-am făcut. eu. ~ar ŞI
spre slava Lui . Cred despre mine că sunt o ţeavă veche aceasta ştiu, că mărimea greşe lilor mele Ş I mu l ţ1mea
ru g inită, care împrăşti e î n să apa cea vie ş i preacu rată, păcate lor mele nu covârşesc răbd~rea cea mu.ltă a
care i zvo răşte d in Duhul Sfânt. Când ti-e sete rău, nu Dumnezeului meu, nici iubirea lUI de oamen1 cea
stai să te mai gândeşt i da că teava este de plastic sau de îna ltă."
metal, dacă-i ruginită. Te inte resează apa. În vreme ce Atunci când citim cu credinţă şi evlavie aceste
eu sunt cu sufletul la gură, lumea vine la mine, cuvi nte de aur pe care le-au scris părinţii, este ca şi
smeritul. Nu are nimic de luat de la mine. Eu nu am când le-am trăi şi noi.
nimic, numai Hristos are totul.
Când omu l se umple de harul lui Dumnezeu,
atunci se preschimbă, sal tă sufletul său! Asc ultă glasul Din iubirea mea vă spun
lui şi se buc ură sufletul să u. Harul mă face să păţesc şi câteva din cele pe care
eu aşa. Mi se sc himbă glasul, chipul, se sch imbă toate. mi le descoperă Dumnezeu
Am învătat să mă laud nu cu izbândirile mele, ci cu
harul lui Dumnezeu, care stăr uitor şi întru totu l vădit Vă sp un multe lucruri care su nt adânci,
vo i eşte să mă tragă alături de el, prin toate cele pe can• lăuntrice, de-a le mele. S-ar putea ca cineva să mă
mi le înfăţi şează în viaţa mea, de atunci de când eram răstălmăcească, fiindcă nu păstrez taina asupra trăi rilor
mic ş i am mers în Sfântul Munte. Eu, însă, am mele 1 cele pe care mi le descoperă Dumnezeu, şi spun•
întotdeauna ace l aşi s imţământ, că n-am izbutit să-l ,\tât de multe. Va zice cineva că sunt egoist, că-m1
395
394
mărturisesc trăirile mele. O fac din multa mea iubire Avva Isaac, care este nevoit să descopere ta inele şi
pentru voi, copiii mei. Ca să vă folosesc, s-o luati şi voi adâncile trăiri ale inimi i sale, mânat numai de iubire74 •
pe ca lea asta. Ce spune înţeleptul Solomon? Zice Aceleaşi lucruri ca şi mine făcea şi el, înainte cu atâtia
undeva ... Nu voi merge pe acelaşi drum cu pizma care ani!
:oade, căci ea ~-are nici o părtăşie cu Înţelepciunea. Şi Ş i eu, sărmanul, din iubire vă spun câteva din
1~că ceva: .. .fară să ascund tainele lui Dumnezeu ce le pe care mi le-a descoperit Dumnezeu. Am, însă,
Ont. lui Sol. 6, 23; 22). Nu vrea înţeleptul Solomon să foarte adânc întipărită în inima mea simtirea că
ascundă înţelepciunea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl altcineva le spune. Cred aceasta cu putere, căci văd
îndeamnă să descopere tainele înţelepciunii. ceva şi înda tă după aceea îm i simt foarte mult
Ceea ce fac eu, spunându-vă ce mi-a dat neputinţe l e, căci nu este nici din sfintenie, nici din
Dumnezeu, este lucru apostolicesc. O spune Apostolul nimic altceva, fără numai din iubirea lui Dumnezeu
Pavel în Epistola către Romani: Pentru că doresc mult pentru mine, voind să devin bun. În să acestea pe care
să vă văd, ca să vă Împărtăşesc vreun dar duhovnicesc mi le descoperă Dumnezeu le spun la puţini, căci
:pre Întă_;irea vo~stră. Şi aceasta ca să mă mângâf omul trebuie să fie duhovnicesc ca să le priceapă.
Impreuna cu vo1 prin credinţa noastră laolaltă a Poate un om de ş tiintă să vadă, să audă ceva şi să o
voastră şi a mea (Rom. 1, 11-1 2). Ce înseamnă a~est povestească ş i să o scrie, ş i în ce le din urmă să spu nă:
Împărtăşesc? Ai primit ceva? Să-I împărtăşeşti cu "U ite, ace leaşi le zice şi Platon". Nu se întâ mplă însă
dragoste celorlalţi. Nu vei crede că ai ceva al tău. E al acelaş i lucru aici, căci poate folosim aceleaşi cuvinte,
lui Dumnezeu ş i-1 împărtăşeşti ş i altora. Aceasta este dar cu înţelesuri diferite.
adevărata smerenie. În vreme ce un fanatic un stilist Când nu vreau să spun ceva din cele pe care le
zice: "Măi, măi! Vorbeşte despre sin~· acesta-i văd, nu trebuie să mă si l ească nimeni, căci m-am
e.goism!" Apostolul Pavel face aceasta spre Î~tărire. Ca obişnuit să fac ascultare. Sunt foarte moale şi simplu,
Ş I copacul, care atunci când bate vântu l se încovoaie iar când nu vreau să dau ceva şi totuşi o dau în chip
tot astfel i se întâmplă ş i omului. De-aceea e nevoie d~ silit, mă pocăiesc apoi. Aceasta este s lăbiciunea mea,
un sprij~n, ca~~ nu se .strâmbe. Dacă te strâmbi, creşti care izvorăşte din marea ascultare pe care am făcut-o
aşa, te "mgroşt , nu eşt1 vrednic de Dumnezeu. de Bătrân ii mei în Sfântul Munte.
Bineînţeles, pentru tainele pe care Dumnezeu Şi când vreodată văd că cineva merge spre
ni le descoperă înlăuntru l nostru mai bună este tăcerea. pierzare în viata lui, nu pot să fac nimic. Îi arăt putin,
lată, însă, că ni se poate întâmpla ceea ce spune dar nu pricepe. Nu trebuie să mă amestec cu tărie şi să-i
Apostolul Pavel: M-am făcut ca unul fără de minte îngrădesc libertatea. Nu-i un lucru simplu.
lăudându-mă. Voi m-aţi silitF3 • La fel este strâmtorat şi
14
Sfântu l Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinJă, Cuvântul XXXVIII,
73
Cf. 11 Cor. 12, 11. f ilocalia, voi. X, E.I.B.M.B.O.R., 1981.
396 397
Fetele stăteau la trei metri ma1 m spate. ~. ·
Am văzut acolo, Între pini, străduiau să înregistreze la magnetofon acea voce, dl11
măreJiile lui Dumnezeu nu le-am lăsat. Le-am "văzut" ş i le-am împiedicat. Am
învăţat de mic, în Sfântul Munte, să fiu ascuns... Dup:\
De multe ori, cu harul lui Dumnezeu, am intrc.lt câteva zi le, însă, întorcându-mă în Athena, căutam
într-o a ltă stare. Mi s-a schimbat glasul, ch ipul meu ,1 acele cântări . Doream să mai aud acea voce. M -am
pătrun s într-o l umină dumneze i ască . Aceasta am pălit · întristat că nu înregistraseră. Le-am spus:
o în Sfântul Munte, dar ş i în alte părti. M i s-a întâmplat - Să fi avut acum acele cântări ... Erau atât de
ş i în satul Agoriani, în Parnassos, în bisericuta Sfintei frumoase! Cât ne-am fi bucurat să le auzim! Nu era
Treimi, ş i m-a u vă z ut d o u ă fete, Vasiliki K. şi omenesc acel glas, nu era al meu, era al harului lui
Panaghiota K., care se aflau cu mine. M-a insuflat Dumnezeu. Aş vrea să-I aud şi să mă întorc la acea zi.
bi serica; era o biseri că pustie. Să vă spun ce s-a Am văzut acolo, între pini, măretiile lui Dumnezeu.
întâmplat acolo 75 • Nu le-am văzut? Ce frumos! Cum am dat foc şi am ars
Păş ind prin pădurea Parnassosului, ne-am afldt păd urea! Obişnuit, însă, să fiu ascuns, n-am vrut să mă
în faţa unei bi sericuţe . Era a Sfintei Treimi. Am intrat înregi straţi . Acesta a fost un simţământ de smerenie.
înăuntru. Am îna intat către Uşile Împărăteşti. Cel(l Veniţi, ad uceti-mi Octoihul, Ceaslovul. Veniti
două fete au rămas la intrarea în bi seri că. Eu m-am să cântăm împreună ce le pe ca re le-am cântat atun ci
însu fleţ i t din prima clipă. Am văz ut viata bisericii. Am cu harul lui Dumnezeu.
văz ut acolo multe lucruri di n vechime. Preoti slujind lc.1 Cuvine-se cu adev~rat a /~uda pe Treimea cea
prazn ice cu ani de zile mai înainte, ru găciunii <'
" tot dumnezeiască; pe Tatăl cel f~r~ de inceput ş i
intru
oamenilor sfinţi, revă rsa rea durerii atâtor îndurerati, ld a toate lucrător, pe Cuvântul cel impreun~ f~r~ de
o Liturghie un episcop foarte sfânt.. . Am început să inceput, Care din Tatăl mai inainte de veci f~r~
câ nt pe dinafa ră cu înflăcă rare canaane, tropare şi alte stric~ciune S-a născut, şi pe Sfântul Duh, Cel ce din
imne, ş i mai ales tropare treimice. Am simtit o bucu rie Tatăl cel f~ră de ani purcede.
de negră it, vocea mi-a devenit neo bi şnuită, ca a o s ut~ S~ lăudăm toţi cum se cuvine pe Dumnezeu, cu
de oameni, dulce, pute rni că, ce rească, armonioasă, ca cân tări dumnezeieşti: p e Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul
un glas de mulţime mult~ şi ca un vuiet de ape multe cel dumnezeiesc, Stăpânirea cea in trei ipostasuri, o
(Apoc. 19, 6). Mi-am înăltat mâinile, mi-a st ră lu ci t fata, Împărăţie ş i o Domnie.''
expresia mi s-a schimbat. ln trasem într-o stare Cum rostesc cuvinte le unul câte unul! Cu
duhovnicească. adevărat, ca şi când aş fi înaintea Sfintei Treimi! Cât de
mult le-am îmbrăţişat în l ăuntrul meu!

75
Întâmplarea a avut loc în anu l 1972.
JC)I)
398
"Din morii văzând pe Fiul tău, Preacurată Fecioară,
Înviat cu cuviiniă dumnezeiască, de bucurie negrăită Am trăit În Patmos evenimentul
lumea s-a umplut, pe Acela slăvindu-L şi pe tine Dumnezeieştii Apocalipse
mărindu-te. " 76

"Toate oştile Îngereşti, Înaintemergătorul Am mers cândva in pelerinaj, împreună cu


Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toii sfiniii, domnul lorgu şi doamna Keti P., la Sfântul Ioan
Împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceti Teologu l, în Patmos 79 • Era dimineaţă. Am simţit
rugaciuni ca să ne mântuiască pe no. " 77 înecându-mă harul Sfântului Ioan. Era lume în peştera
"Lăudăm trei lpostasuri dumnezeieşte-mcepătoare, Apocalipsei. M-am temut că au să mă trădeze
ale unei Fiinie, pe un ch ip neschimbat, pe bunul simţăminte l e. Dacă aş fi lăsat sinele meu să se
Dumnezeu, Ce/ iubitor de oameni, Care dăruieşte manifeste, m-ar fi luat de nebun. M-am stă pânit. Am
nouă curăiire de greşeli. " 78 ieşit din biserică. Nu este bine să vadă ce ilalti trăirile
Ati văzut cum se înalţă sufletul nostru cântând? atingerii noastre tainice cu Dumnezeu. În după-amiaza
Spuneti-mi, cum de le ştiu? Am această nebunie, o aceleiaş i zile era linişte. Eram numai noi trei în bi se rică.

beţie, betie dumneze iască. Nu mă satur! Mi-amintesc Înainte de a intra, îi pregătisem, zicându-le:
-Orice-ati vedea, să nu vă mişcaţi, să nu vorbiţi.
de an ii mei frumoşi din Sfântul Munte. Bătrânii mei nu
Am intrat cu evlavie, fără zgomot, cu tăcere,
mă scoteau pe afară; eram mic şi nu mă luau pe la
simplu, smerit. Am stat înaintea Dumnezeieştii
praznice şi pe la ce lelalte. Deci, când rămâneam
Apocalipse. Am îngenuncheat toti trei, eu în mijloc.
singur, mergeam acolo in bisericuta noastră, la Sfântul
Am căzut cu faţa la pământ. Am rostit "Doamne
Gheorghe, şi cântam numai tropare de um ili nţă.
lisuse ... " cam un sfert de c"!as. Eu mă simţeam gol.
Desch ideam Octoihul la slujbele de sâmbăta şi cântam. Nici o mi şcare lăuntrică, nimic. Pustiu. A pricep ut
Spuneam, de asemenea, de multe ori Paraclisul potrivn icul, diavolul, şi a vrut să mă împiedice. "Astea
Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cu multă nu se fac la comandă", m-am gândit. O spuneam,
străpu ngere şi iubire cântam Canonul lui Iisus. Bătrânii doream rugăciunea- sau mai degrabă nici n-o rosteam,
mei nu m-au invătat psaltică. Am învăţat ascultând. nici n-o voiam, căci, atunci când o vrei, câteodată
prinde de veste potrivnicul. Este un lucru foarte su bţire.
Nu poţi singur să-I dispreţuieşti pe potrivnic. Şi ca să-I
dispreţuieşti, ai nevoie iarăşi de harul dumnezeiesc -
Din troparele de la slujba miezonopticii de duminică.
76
un lucru de netâlcuit.
77
Paraclisul Maicii Domnului.
Canonul treimic, glasul al şaselea, troparul întâi al primei
78

cântări.
79
întâmplarea a avut loc în anul 1964.
400
401
Nu m-am sil it cu tot dinadinsul, n-am for \otl <;ă se facă toate simplu, smerit, lin. Când vrei şi aştep\1
lucrurile. Nu trebuie să mergem cu sila în c.-1" să te uneşti cu Dumnezeu, când Îl constrângi pt•
duhovni ceşti. Am ieş it afară. Am cercetat florile, Ctl , 1
Dumnezeu, nu vine. Ci vine in ziua in care nu te•
când aş fi vrut să nu dau însemnătate faptul ui c:\ aştepti şi in ceasul pe care nu-l cunoşti. Felul în care
sufletul nu mi se deschidea. Am privit puţin marea. Arn vine este cu totul sfânt, dar nu-l poţi învăţa pe dinafară.
intrat i arăşi în bisericuţă, am pus în cădelniţă câtiv,, Trebuie să pătrundă în sufletul tău tainic, astfel încât
cărb uni , i-am aprin s, am pus tăm â i e, am căd it, şi atunc 1 să-I îmbrăţişez i lăuntric prin harul lui Dumnezeu.
mi s-a deschis inima. Atunci a venit harul dumnezeie'><
Pe chipul meu a venit o st rălu ci re, m-am îndumnezeit,
am înălţat mâinile ş i am început să plâng. Lacrimilt•
curgeau fără contenire din ochi. La un moment dat am
căzu t jos. Precum mi-a u spus tovarăşii mei, am răma '
jos douăzec i de minute...
Această m inune care mi s-a întâmplat în Patmo.,
este o mare ta in ă . A re un înţeles înalt. Am văzut
evenimentul Apocalipsei. L-am văzut pe Sfântul Ioan
Teologul, pe ucenicul să u, Prohor, am trăit
evenimentul Dumn eze i eşti i Apocal ipse, întocmai aşa
precum s-a întâmplat. Am auzit glasul lui Hristos prin
crăpăt u ra stâncii ...
Să nu spun eţi acestea nim ănu i . Doamne lisuse
Hristoase .. . Să m ă milui ască Dumnezeu. De ce v i le-
am spus? Spuneti-mi ... Vi le-am spus ca să învăţaţi să
vă părăs iţ i sinele vostru, lin, fără siluire, în mâinile lui
Dumnezeu. Atu nci Acela va veni în sufletele voastre ş i
vă va umple de har. D acă potrivnicul vă aşte rne piedici,
să-I di s preţuiţi. Aţ i înţe l es? M -am îngrijit cu altele
atunci când mi-am dat seama că încerca să se amestece
ceva. Acesta este un lucru adânc.
Spun eu toate astea, dar nu-mi p i că bine că le
spun. Simt că trebu ie să le spun ... Sunt taine, nu le pot
explica. Singurul lucru pe care îl spun este că trebuie
40 l
402
CUPRINS

SCURTĂ BIOGRAFIE .................................................. 5


INTRODUCERE .......................................................... 9
PARTEA ÎNT Â l
VIAŢA BĂTRÂNULU I PORFIRIE (1906-1991) ........... 15
Drumul către Sfântul Munte ................................. 1 7
Sfântul Munte. Kavsokalivia(1918-1925) ............... 31
Evvi a (1925-1940) ................................................ 73
În Athena, la policlin i că (1940-1973) ................... 91
În Kallisia, la Sfântul Nicolae (1955-1979) .......... 123
Mi Iesi. Mănăstirea Schimbării la Faţă a Domnului
(1979-1991 )........................................................ 131
Kavsokalivia 1991 .............................................. 143
PARTEA A DOUA
CUVINTE A LE BĂTRÂNULUI PORFIRIE ................. 147
Despre Biserică ......... ......................................... 149
Despre dragostea dumnezeiască ......................... 163
Despre rugăciune ............................................... 191
Despre lupta duhovnicească ............................... 225
Despre taina pocă intei ........................................ 287
Despre iubirea de aproapele ............................... 299
Despre pronia dumnezeiască·························.···· 315
Despre educaţia copi ilor .................................... 323
Despre gânduri le inimii ...................................... 349
Despre zidi re ...................................................... 359
Despre boală .......... ..................... ...... ................. 367
Despre harisma străvederi i ................................. 3 79