Iubind în secret

(Într-o librărie. Rosa și Laura au fețele acoperite de cărți, ca și cum ar citi. După un moment se uită
în partea opusă a camerei)
Rosa: Îți citește biletul!
Laura: (cu cartea in dreptul feței) Spune-mi totul...
R: Citește...
L: Și?
R: Încă citește.
L: (lăsând ușor cartea jos) L-a mototolit și l-a aruncat la coș.
R: Bine că era un bilet anonim.
L: Și a însemnat așa mult pentru el, încât să-l arunce?
R: Laura, nu a știut că e de la tine. Putea fi de la oricine...
L: Exact. Daca un băiat mi-ar trimite un bilet anonim, ca acela, aș fi în al nouălea cer. Și aproape că
nu aș dori să aflu de la cine este, tocmai din pricina acelui sentiment de a nu ști, de a te întreba, de a
visa. Aș putea trăi cu sentimentul acela pentru totdeauna.
R: Poate Sebi a crezut că este o glumă.
L: Mă îndoiesc. Cred doar, că nu e un tip romantic.
R: Sau îndrăgostit în secret...
L: Rosa, crezi că ar fi trebuit să mă semnez?
R: Nu! Ți-ai exprimat sentimentele și asta este destul de bine.
L: Sau destul rău.... L-am văzut cum mi-a aruncat scrisoarea de dragoste la gunoi.
R: Unii băieți nu sunt deloc romantici.
L: Rosa, uite!
R: Ce?
L: Sebi, caută în coș scrisoarea de la mine.
R: Poate că s-a răzgândit și până la urmă, îi place ce i-ai scris.
L: Uite! Îi arată scrisoarea lui Andrei. Mă întreb de ce face asta?
R: Poate are nevoie de puțin ajutor pentru a afla de la cine este. (reiau jocul cu cărțile, cititul fals) S-
au uitat direct spre noi, ca și cum ar ști.
L: Crezi că Sebi știe că am fost eu?
R: Cum ar putea?
L: Păi, m-a văzut stând lângă banca lui, imediat după ce i-am strecurat biletul în caiet.
R: Dar te-a surprins în momentul în care ai făcut-o?
1
L: Nu cred.
R: Și chiar dacă ar fi făcut-o, ai fi putut lăsa biletul din partea altcuiva. Știi, ca un mesager.
L: Așa e. Dar asta nu duce nicăieri, Rosa.
R: Atunci, scrie-i încă o scrisoare de dragoste dar de data asta semnează-te.
L: Dar mi-e frică!
R: De ce?
L: De respingere, refuz.
R: Laura, uite! Sebi ține o foaie în mână pe care scrie „Arată-te, vreau să te văd!”
L: Oh, Doamne! Vrea să știe cine a scris scrisoarea. Ce fac acum?
R: Tocmai a lăsat-o jos.
L: Asta pentru că a trecut librarul.
R: Scrie un alt mesaj!
L: Mă întreb ce o să spună?
R: Gata, a ridicat foaia cu noul mesaj. Spune„ Ridică-te dacă ești tu”
L: O, nu! Ce ar trebui să fac?
R: Ridică-te, bănuiesc!
L: Dar dacă o să pară dezamăgit când o să vadă că sunt eu?
R: Atunci mergi și iei o carte și te prefaci că nu ai nici o idee despre ce se întâmplă. Poți chiar, să
mergi la el și să-l întrebi de ce se holbează la tine. Apoi, îi arunci o privire răutăcioasă.
L: Mda...aș putea.
R: Încă ține mesajul și așteaptă. (Laura se ridică) Cred că e fericit că ești tu.
L: Îmi zâmbește.
R: Cred că ți-a făcut cu ochiul.
L: Ce fac acum?
R: Stai jos!
L: (se așează) Și acum?
R: Acum îl lași pe el să facă următoarea mișcare.
L: Dar încă se uită la mine și îmi zâbește...(sare în picioare) Eu am fost!
R: Laura, ce faci?
L: Mă asigur că a înțeles că este vorba despre mine.
R: Cred că a înțeles, stai jos. Stai jos!
L: Încă îmi zâmbește. Ce fac acum?
R: Aștepți.
L: Ce?
2
R: Ca el să facă primul pas.
L: De ce?
R: De ce? Pentru că așa trebuie, ca el să facă primul pas.
L: Mă duc acolo. Această iubire secretă, tocmai a fost descoperită. Are cel mai frumos zâmbet, nu
crezi?
R: Sigur că da.
L: Ar trebui să încerci să scrii un bilet anonim. Funcționează! Bye, bye!
R: (scoate o foaie și un pix) Dragă Tony, tu nu știi cine sunt eu, dar cred că ești atrăgător.