Procedura în cauzele cu infractori minori

Procedură penală
Proceduri speciale
II.Procedura în cauzele cu infractori minori
1.Consideraţii
generale………………………………………...............2
2.Scurt
istoric……………………………………………….................3
3.Condiţii pentru aplicarea procedurii
speciale……………….............4
4.Urmărirea penală a infractorilor
minori……………………..............5
4.1.Completări procesuale aplicabile nu
m a i   m i n o r i l o r   î n t r e 14-16 ani..........
..................................................8
4 . 2 . C o m p l e t ă r i p r o c e s u a l e a p l i c a b i l e o r i c ă r u i i n f r a c t or m i n or
între 14-
1 8 ani………………………………….............................................................
............9
5.Procedura de judecată a infractorilor
minori…………………………..........10
5.1.Consideraţii preliminare…………………………………
……10
5.2.Compunerea instanţei……………………………………
……..11
5 . 3 . P er s o a n e l e chemate la judecarea
m i n or u l u i … … … … … … … … … 1 2
5 . 4 . D e s f ă ş ur a r e a   j u d e c ă ţ i i … … … … … … … … … … … … … … … …
….....13
5.5.Dispoziţii privind
apelul şi recursul……………………………....15
6.Punerea în executare a hotărârilor privind pe
minori…………………........16
6.1.Executarea mustrării……………………………………
………16
6 . 2 . P u n er e a în executare a libertăţii
supravegheate…………………17
6 . 3 . I n t e r n a r e a m i n o r ul u i î n t r - u n c e n t r u d e r e e d u c a r e s a u
într-un institut medical-
educativ.........................................................18
Concluzii………………………………………………………..….21
Bibliografie………………………………………………………...23
1 . C o n s i d e r a ţ i i   g e n e r a l e

În cadrul Codului penal există un sistem alcătuit din norme şi

măsuri menite să prevină şi combată criminalitatea juvenilă.
Sistemului special penal pentru minori îi
c o r e s p u n d   n o r m e   pr o c e d u r a l e   s p e c i f i c e ,   a d e c v a t e ,   c a r e   v i n   s ă 
a s i g u r e   r e a l i z a r e a scopurilor prevederilor penale, crearea acestui
cadru compus din reguli speciale fiindgenerată de situaţia specială a
minorului, de disponibilitatea sa psiho-fizică. Normele de procedură penală
cuprind prevederi speciale referitoare atât la minorul inculpat, cât şi
laminorul parte vătămată sau cel chemat într-o altă calitate să participe la
proces.1 Persoana fizică aflată în stare de minoritate este
considerată ca fiind insuficient dezvoltată sub aspect psiho-fizic,
situându-se în perioada în care se formează unele trăsături ale
personalităţii sale. În perioada minorităţii se dezvoltă capacitatea
psihică,discernământul, se acumulează cunoştinţele despre viaţă,
inclusiv cele privitoare la normele de conduită socială2. Aspecte de
ordin psihic cântăresc mult în determinarea reglementării
proceduriispeciale pentru cauzele cu infractori minori, deoarece psi
hologia interesează toate activităţile şi toate situaţiile în care se află
omul. În consecinţă, normele juridice privind tragerea la răspundere penală a
minorilor sunt caracterizate prin grija pentru reeducarea acestora, prin
preocuparea de a preveni săvârşirea de fapte antisociale şi de a asigura
ocomportare corespunzătoare a acestor categorii de persoane3.
Reglementarea actuală a procedurii în cauzele cu infractori minori este
cuprinsă în Capitolul II al Titlului IV al Codului de procedură penală, şi
anume în art. 480-493( înf o r m a d a t ă d e m o d i f i c ă r i l e a d u s e pr i n
O . U . G . nr . 6 0 / 2 0 0 6 , L e g e a nr . 3 5 6 / 2 0 0 6 ş i O.U.G. nr. 31/2008),
care conţin prevederi speciale pentru toate fazele procesului penal.A s t f e l ,
a r t . 4 8 0 C . p r . p e n . , î n f o r m a d a t ă d e m o d i f i c ă r i l e a d u s e pr i n
Legea nr . 281/2003
4,   i n t i t u l a t   „   D i s p o z i ţ i i   g e n e r a l e ” ,   p r e v e d e   c ă   u r m ă r i r e a 
ş i   j u - d e c a r e a infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în
executare a hotărârilor privitoarela aceştia se fac potrivit procedurii
obişnuite, cu completările şi derogările din acest capitol
1 A. Crişu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediţia a II-a, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 293.
2 I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea specială,
Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 581-582.
3 Idem, p. 582.
4 Legea nr. 281/2003 a fost publicată în M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2003.
5
şi din Secţiunea IV a Capitolului I din Titlul IV al Părţii generale
( dispoziţie speciale pentru minori în materia măsurilor de prevenţie.Art.
481 şi art. 482 C.pr.pen.
6, cuprind prevederi referitoare la persoanele chemate laorganul de
urmărire penală şi obligativitatea referatului de evaluare., art. 483-
486
7C. pr.pen. reglementează problemele privind compunerea instanţei,
persoanele chemate la judecarea minorilor, desfăşurarea judecaţii, judecarea
cauzelor cu mai mulţi inculpaţi,dintre care unii sunt minori. Art. 487-492
C.pr.pen. cuprinde prevederi privind
aplicareas a n c ţ i u n i l or   p r o n u n ţ a t e   d e   i n s t a n ţ ă   (   e x e c u t a r e a   m u s t r
ă r i i ,   p u n e r e a   î n   e x e c u t ar e   a libertăţii supravegheate, revocarea şi 
înlăturarea libertăţii supravegheate, internareaminorului, schimbări
privind măsura internării, revocarea măsurilor luate faţă de minor).Art. 493
cuprinde dispoziţii privind apelul şi recursul în cauzele privitoare la
infracţiunisăvârşite de
minori.Î n   d r e p t u l   p e n a l   s e   a c o r d ă   o   a t e n ţ i e   d e o s e b i t ă  
r e g l e m e n t ă r i i   m i n o r i t ă ţ i i , menţionându-se expres că minorii sub
14 ani nu răspund penal[art. 99 alin. (1) C. pen.].M i n o r i i c a r e a u
împlinit vârsta între 14 şi 16 ani răspunde penal numai
d a c ă s e dovedeşte că au săvârşit fapta ci discernământ [ art. 99 alin. (2) C.
pen.]. Minorii care auîmplinit vârsta de 16 ani răspund penal[ art. 99 alin. (3)
C. pen.].
2 . S c u r t   i s t o r i c
Instituirea proceduri speciale în cauzele cu infractori minori,
se înscrie pe linia preocupării legiuitorului român de a asigura pentru
această categorie de persoane lipsite de o maturitate deplină, un plus de
garanţii procesuale, care să servească într-un mod şi
mai pregnant la îmbinarea laturii represive cu a celei e
d u c a t i v e ,   t r ă s ă t u r ă   c e caracterizează în ansamblul său sistemul
nostru sancţionator penal
8. În ţara noastră, Codul de procedură penală din anul 1936
prevedea că instrucţia prealabilă şi judecata minorilor sub 15 ani se
desfăşura în faţa instanţei pentru minori,  p o t r i v i t u n e i p r o c e d u r i
s p e c i a l e , i ar p e n t r u m i n o r i i î n t r e 1 5 - 1 8 a n i a v e a l o c î n
f aţ a instanţei de drept comun, pe baza unei dispoziţii de ocrotire9.
5Spre deosebire, art. 466 C.pr. pen., prevede faptul că infracţiunile
flagrante se urmăresc şi se judecă potrivit dispoziţiilor speciale
prevăzute în Capitolul II, care se completează cu celelalte dispoziţii
ale codului.
6Art. 482 C.pr.pen. a fost modificat prin O.U.G. 31/2008, publicată în M.
Of. nr. 224 din 24 martie 2008,în sensul că referatul de evaluare a minorului
nu mai este obligatoriu în cursul urmăririi penale, putând fisolicitat doar în
faţa instanţelor de judecată.
7Art. 486 C.pr.pen. este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct.
227 din Legea nr. 356/2006.
8

V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu

, Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială,
vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976, p. 375 în
I. Neagu,
op.cit., p. 582-583.
9

V. Păvăleanu
, Drept procesual penal. Partea specială, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.
546.

În ceea ce priveşte procedura de judecare în cauzele cu 
i n f r a c t o r i   m i n o r i r e gl e m e n t a t ă î n C o d u l d e p r o c e d u r ă p e n a l ă
i n t r a t î n v i g o a r e l a 1 i a n u a r i e 1 9 6 9 s e observă că este actuală şi
astăzi, neintervenind, în acest sens, modificări sau completărisemnificative
ale Codului de procedură penală10.
În lumina reglementării Codului de procedură penală şi a Legii nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, se poate conchide că
pentru cauzele penale cuinfractori minori există o procedură specială care
cuprinde aspecte specifice atât în ceeace priveşte urmărirea penală şi
judecata, cât şi în ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârii penale.
Prin Legea nr. 304/2004, modificată în anul 2005, s-au 
î n f i i n ţ a t tribunale specializate pentru cauzele cu minori şi de
familie,
precum şi complete sau secţiispecializate pentru cauze cu minori şi
familie pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de
a p e l ,   a v â n d   c o m p e t e n ţ a   d e   a   j u d e c a   i nf r a c ţ i u n i l e   s ă v â r ş i t e   d e  
m i n or i   s a u   a s u p r a minorilor. Datele de la care vor începe să
funcţioneze tribunalele specializate pentruminor i şi familie
şi localităţile în care îşi vor desfăşura activitatea se stabilesc,
în modeşalonat, prin ordin al ministrului justiţiei, cu avizul conform al
Consiliului Superior alMagistraturii.Pe lângă tribunalele specializate pentru
cauze cu minori şi de familie funcţioneazăun parchet specializat, care nu are
personalitate juridică, Parchetele de pe lângă curţilede apel au în structură şi
o secţie pentru minori şi familie.
3.Condiţii pentru aplicarea procedurii speciale
Procedura specială în cauzele cu infractori minori se aplică tuturor
minorilor carerăspunde din punct de vedere penal, fiind între 14-18
ani. Cu toate acestea, întrucâtexistă o prezumţie legală relativă de
lipsă de discernământ pentru minorii între 14-16 ani, unele
dispoziţii speciale de protecţie sunt prevăzute pentru această
categorie de minori11. Astfel, una dintre
condiţiile aplicării proceduri speciale, o reprezintă starea deminoritate a
învinuitului sau inculpatului precum şi a părţii vătămate.
În mod firesc, procedura specială ocroteşte pe infr
a c t o r   c â t   e s t e   m i n o r , considerându-se că singur nu şi-ar
putea face apărarea în bune condiţii. Însă, ca o
prelungire  a  protecţiei  procesuale,
î n a r t . 4 8 3 C . p r . p e n . s e pr e v e d e c ă p r o c e d u r a specială se aplică în
cursul judecăţii atunci când, la data sesizării instanţei, inculpatulera minor,
chiar dacă între timp a împlinit vârsta de 18 ani.
10.I. Neagu,op. cit., p. 583.
11.G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucureşti,
2007, p. 955.

O altă condiţie a aplicării procedurii speciale în cauzele cu

infractori minori, oreprezintă
obligativitatea
aplicării acesteia, în sensul că un minor nu poate fi urmărit şi judecat potrivit
procedurii obişnuite, întrucât acesta nu oferă protecţia deosebită pe careo
acordă procedura specială, toate hotărârile pronunţate cu nerespectarea
acestor normespeciale fiind lovite de nulitate
12.
4. Urmărirea penală a infractorilor minori
În art. 480 C.pr.pen. se prevede că urmărirea şi judecarea
infractorilor
minori  p r e c u m   ş i   p u n e r e a   î n   e x e c u t a r e   a   h o t ă r âr i l o r   pr i v i t o a r e 
l a   a c e ş t i a   s e   f a c   p o t r i v i t  procedurii obişnuite, cu completările şi
derogările din prezentul capitol şi din SecţiuneaI V a C a p i t o l u l u i I d i n
T i t l u l I V a l P ăr ţ i i g e n e r a l e . A ş a d a r , ur m ă r i r e a î n c a u z e l e c u
i nf r a c t o r i   m i n or i   s e   d e s f ă ş o a r ă   d u p ă   pr o c e d ur a   o b i ş n u i t ă   c u p
r i n s ă   î n   a r t .   2 0 0 - 2 7 4 C.pr.pen., care se completează cu dispoziţiile art.
481 şi 482.În concret, urmărirea penală a infractorilor minori se desfăşoară
potrivit regulilor decompetenţă şi de procedură obişnuite, aplicându-se şi
următoarele reguli derogatorii13:
a)dacă învinuitul sau inculpatul minor nu a
împlinit 16 ani, la ascultarea
s a u confruntarea acestuia, organul de urmărire penală, dacă consid
eră necesar, citează Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare
socială a minorilor de la domiciliulminorului, precum şi pe părinţii
ori pe tutore, curator sau persoana în îngrijirea sau supravegherea
căreia se află minorul[ art. 481 alin. (1) C.pr.pen.]; Citarea persoanelor
menţionate nu este obligatorie, deoarece legea lasă la apreciereaorganului
de urmărire penală necesitatea chemării acestora la actele de
ascultare
sauconfruntare.Î n   l i t e r a t u r a   j u r i d i c ă   a   f o s t   e x p r i m a t ă   o p i n i
a   c ă   a r   f i   i n d i c a t   c a ,   î n   a p l i c a r e a   pr e v e d e r i l o r art. 481
a l i n . ( 1 ) , s ă s e a s i g u r e ş i p a r t i c i p ar e a a p ă r ă t or u l u i , a l ă t u r i
d e reprezentantul autorităţii tutelare şi de ocrotitorul legal al minorului, la
orice ascultare  sau  confruntare a   a c e s t u i a .   Î n   a c e s t   f el   s -
a r   î n t r e gi   g a r a n ţ i i l e   c e - i   s u n t   a c o r d a t e minorului prin procedura
specială reglementată de lege14. 
b)citarea Serviciului de protecţie a victimelor
şi reintegrare socială a m i n o r i l o r   de la domiciliul
minorului, precum şi a părinţilor ori tutorelui, curatorului sau persoaneiîn
îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul este obligatorie,
la efectuarea
prezentării materialului de urmărire penală
[ art. 481 alin. (2) C.pr.pen.];
12

Idem
, p. 955-956.
13

I. Poiană
, Drept procesual penal, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2009, p. 341.
14

I. Neagu,
op. cit., p. 584.
Prin urmare, dacă la ascultare sau confruntare, în funcţie de datele concrete
şi pentru  b u n u l m er s a l c e r c e t ă r i l or , or g a n u l d e ur m ă r i r e
p e n a l ă a r a p r e c i a n e c e s a r ă c i t a r e a  persoanelor respective, în cazul
prezentării materialului de urmărire penală, citarea esteobligatorie.Citarea
persoanelor, după cum este formulat textul legal, este cumulativă, şi
nualternativă. Nerespectarea dispoziţiilor art. 481 alin.(2) C.pr.pen. poate
atrage nulitatea actului,d a r n u m a i î n c o n d i ţ i i l e pr e v ă z u t e d e a r t .
1 9 7 a l i n . ( 4 ) C . p r . p e n . , ş i a n u m e d a c ă s e constată că anularea
actului apare necesară pentru aflarea adevărului şi pentru
justasoluţionare a cauzei.
15
c)dacă persoanele respective nu s-au prezentat
la ascultarea sau c o n f r u n t a r e a minorului, ori la
prezentarea materialului de urmărire penală, activităţile în cauză se
vor desfăşura în lipsa acestora[ art. 481 alin. (3) C.pr.pen.];Dacă, ulterior, cu
ocazia verificării lucrărilor urmăririi penale potrivit art. 261 C. pr. pen.,
procurorul constată că asistenţa acestor persoane era necesară la
prezentareamaterialului către infractorul minor, procurorul poate
restitui dosarul pentru refacereaacestui act în prezenţa celor indicaţi
16
. Unele instanţe au arătat că, în cazul în care, pânăla prezentarea materialului
de urmărire penală, inculpatul minor a împlinit vârsta de 16ani, citarea
persoanelor prevăzute la art. 481 alin. (3) la efectuarea acestui act
procesualnu este necesară; de altfel, omisiunea de a le cita, chiar
atunci când citarea lor esteobligatorie, se acoperă prin îndeplinirea
procedurii de citare de către prima instanţă
17
.d ) o r g a n u l   d e   u r m ă r i r e   p e n a l ă   p o a t e  
s ă   s o l i c i t e   e f e c t u a r e a
referatului  deevaluare
de către Serviciul de probaţiune, când
consideră necesar, revenind obligaţiainstanţei de judecată să dispună
efectuarea acestuia, dacă referatul nu a fost solicitat încursul urmăririi penale
18
[ art. 482 alin. (1) C.pr.pen.].
15
A. Crişu,
op. cit., p. 298-299.
16

V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu,

op. cit., p. 394, în
I. Neagu,
op.cit., p. 585.
17

I. Neagu,
op. cit., p. 585.
18
Art. 482 C.pr.pen. a fost modificat prin O.U.G. 31/2008, având, în
prezent, următorul cuprins: „
Încauzele  cu învinuiţi sau inculpaţi minori, procurorul care
supraveghează sau, după  caz,  efectuează  urmărirea penală poate să
solicite, atunci când consideră necesar, efectuarea referatului de evaluare
decătre serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui
circumscripţie teritorială îşi are locuinţaminorul, potrivit legii.  Î n
cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are
o b l i g a ţ i a s ă d i s p u n ă e f e c t u a r e a referatului de evaluare de către
serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţieîşi
are locuinţa minorul, potrivit legii, cu excepţia cazului în care efectuarea
referatului de evaluare a  fost solicitată în  cursul  urmăririi
penale,  potrivit dispoziţiilor alin. (1),  situaţie în  care
dispunereareferatului de către instanţa este facultativă”.
Modificările recente aduse prin Legea nr. 356/2006, în materia
actului proceduralsuplimentar ce trebuie efectuat de către organele
judiciare în cauzele cu infractoriminori au schimbat, în mod esenţial,
regimul juridic al referatului de evaluare
19
.Î n   f or m a   i n i ţ i a l ă   a   a r t .   4 8 2   C . p r . p e n . ,   e f e c t u a r e a   r ef e r a t u l u i  
d e   e v a l u a r e   e r a o b l i g a t or i e   a t â t   p e n t r u   f a z a   u r m ă r i r i i   p e n a l e   c
â t   ş i   p e n t r u   f a z a   j u d e c ă r i i   c a u z e l or . P r a c t i c a   a   d e m o n s t r a t ,   î n
s ă ,   c ă   s o l u ţ i o n a r e a   c a u z e l or   c u   i n f r a c t or i   m i n o r i   a   f o s t t er g i v
ersată din cauza imposibilităţii continuării procedurii în lips
a   r ef e r a t u l u i   d e evaluare şi la crearea unor situaţii conflictuale între
reprezentanţii organelor de urmărire penală şi consilierii de probaţiune.
Aceste argumente au dus la concluzia că se impunerestrângerea
obligativităţii solicitării referatului de evaluare în cauzele cu
infractoriminori doar pentru faza de judecată, deoarece acest
instrument, are rolul de a
furnizai n s t a n ţ e i   d a t e   p r i v i n d   p e r s o a n a   i n c u l p a t u l u i ,  
c a r e   s ă   î i   p e r m i t ă   o   m a i   b u n ă individualizare a pedepsei, faza
de urmărire penală fiind consacrată în special activităţiide strângere a
probelor
20
.În situaţia neefectuării referatului de evaluare în faza de urmărire penală,
sancţiuneacare intervine este nulitatea relativă, în condiţiile art. 197 alin.
(1) şi (4) C.pr.pen.
21
.P o t r i v i t a r t . 1 2 di n O . G nr . 9 2 / 2 0 0 0 , r ef e r a t u l d e e v a l u a r e
conţine date
pr i v i n d  persoana învinuitului sau inculpatului, nivelul instrucţiei ş
colare, comportamentul,f a c t o r i i   c a r e   î i   i n f l u e n ţ e a z ă   s a u   î i   p
o t   i n f l u e n ţ a   c o n d u i t a   g e n e r a l ă ,   p r e c u m   ş i  perspectivele
reintegrării în societate. La întocmirea referatului de evaluare, serviciul
de probaţiune poate colabora cu psihologi, cadre didactice,
sociologi, medici sau alţispecialişti desemnaţi de autorităţile competente
22
.  N u p o a t e f i pr i m i t a c e l a ş i r ef e r a t d e e v a l u a r e o r i d e c â t e o r i
s - a p or n i t o n o u ă urmărire penală. Aşadar, referatul de evaluare folosit
într-o cauză anterioară nu poate fifolosit într-o cauză nouă, deoarece, în caz
contrar, ar însemna că un singur referat poatefi folosit pe toată durata
minoratului
23
.De asemenea, în situaţia în care, la dosarul de urmărire penală, există un
referat deanchetă socială, însă acesta nu a fost întocmit de
autoritatea tutelară competentă( aconsiliului local în raza teritorială a
căruia domiciliază minorul) ori a fost datat anterior
19
Pentru mai multe detalii privitoare la modificările legislative aduse prin
Legea nr. 356/2006 a se vedea
V. Gal
, Discuţii în legătură cu unele modificări legislative referitoare la procedura
în cauzele cu infractoriminori cuprinse în Legea nr. 356/2006, în Dreptul nr.
9/2007, p. 203-204.
20
I. Neagu,
op. cit., p. 586.
21

A. Crişu,
op. cit., p. 303-304.
22

I. Neagu,
op. cit., p. 587.
23

A. Crişu,
op. cit., p. 305.
aptelor deduse judecăţii în respectiva cauză, se poate aprecia că urmărirea
penală s-afinalizat în lipsa referatului de evaluare legal efectuat, caz de
nulitate absolută, conformart. 197 alin. (2) C.pr.pen
24
.e ) S e r v i c i u l   d e   p r o b a ţ i u n e   p o a t e  
consulta medicul de familie al minorului
,  profesorii acestuia, precum şi orice alte persoane care pot furniza date
despre persoanaminorului în vederea întocmirii referatului de evaluare, care
va furniza date referitoarela următoarele: starea fizică şi profilul
psihologic, dezvoltarea intelectuală şi morală, m e d i u l f a m i l i a l ş i
social în care a trăit şi s-a dezvoltat, f a c t or i i care
i nf l u e n ţ e a z ă conduita minorului şi care au favorizat comportamentul
infracţional al acestuia, trecutulinfracţional, comportamentul minorului
înainte şi după comiterea faptei[ art. 482 alin.(2), (3), (4) C.pr.pen.].
4.1. Completări procesuale aplicabile numai minorilor 
î n t r e 14-16 ani
Dispoziţiile speciale prevăzute pentru urmărirea infractorilor minori
sunt dedouă feluri: unele se aplică numai minorilor care nu au
împlinit 16 ani , iar altele seaplică tuturor minorilor.
Normele care se aplică numai minorilor între 14-16 ani
25
a) La orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de
urmărireconsideră necesar, citează delegatul autorităţii tutelare,
precum şi pe părinţi, iar cândeste cazul, pe tutore, curator, persoana
în îngrijirea ori supravegherea căreia se aflăminorul.Citarea acestor
persoane este facultativă, deoarece legea se referă la situaţia cândorganul de
urmărire ar aprecia că este necesar; de aceea necitarea acestor persoane
nu poate atrage nulitatea actelor de ascultare sau confruntare. b) La
prezentarea materialului de urmărire penală, deci atunci când
trebuieformulate apărările în legătură cu probele în învinuire, organul de
urmărire penală areobligaţia de a cita persoanele indicate la lit. a); fiind o
obligaţie, nerespectarea acesteid i s p o z i ţ i i a t r a g e n ul i t a t e a a c t u l u i ,
d a c ă s - a pr o d u s vr e o v ă t ă m a r e c a r e n u p o a t e f i înlăturată decât
prin anularea actului de prezentare a materialului de urmărire
penală. Nulitatea este relativă, deoarece nu este prevăzută în art. 197 alin.
(2) C.pr.pen. .În ambele cazuri [(a),(b)], neprezentarea persoanelor
legal citate nu împiedicăefectuarea ascultării, confruntării sau a
prezentării materialului de urmărire penală.
24

I. Neagu,
op. cit., p. 588-589.
25

G. Theodoru,
op. cit., p. 956.

c ) P e nt r u a c e a s t ă c a t e g o r i e d e m i n o r i s e pr e v ă d d i s p o z i ţ i i
s p e c i a l e pr i v i n d măsurile preventive (art. 160
g
-160
h
C.pr.pen.). Astfel, potrivit alin. (1) din art.160
g
C.pr.pen. în mod cu totul excepţional, minorul între 14-16 ani care răspunde
penal poatefi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare
penală, cu înştiinţarea şisub controlul procurorului, pentru o durată ce nu
poate depăşi 10 ore, dacă există datecerte că minorul a comis o
infracţiune pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă sau închisoare de
10 ani ori mai mare, restrângându-se astfel, cazurile în care poate avea
locreţinerea numai la infracţiunile grave. Conform alin. (2) al
aceluiaşi articol, reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin
ordonanţă motivată, de procuror, pentruo durată de cel mult 10 ore.În ce
priveşte arestarea preventivă a minorului între 14-16 ani care
răspunde penal, potrivit alin.(1) al art.160
h
C.pr.pen.,

se cere aceeaşi categorie de infracţiunigrave, dar, totodată, condiţia ca

să nu fie suficientă o altă măsură preventivă. În alin.(2)din art.160
h
C.pr.pen. se prevede că durata arestării preventive a inculpatului minor
între1 4 - 1 6 ani este de cel mult 15 zile, aşadar, jumătate
d i n   d ur a t a pentru major,
i ar   v e r i f i c a r e a   l e g a l i t ă ţ i i   ş i   t e m e i n i c i e i   a r e s t ă r i i   p r e v e n t i v e   d
e   c ă t r e   i n s t a n ţ ă   t r e b u i e efectuată periodic, dar nu mai târziu de 30
de zile, faţă de 60 de zile prevăzute pentrumajori. Este limitată
durata arestării preventive a minorului între 14-16 ani în
cursulurmăririi penale la un termen rezonabil şi nu mai mult de 60 de zile,
fiecare prelungireneputând depăşi 15 zile. În situaţii cu totul
excepţionale, când pedeapsa prevăzută delege pentru infracţiunea
săvârşită este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 20 de anisau mai mare,
durata arestării preventive în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până
la 180 de zile.
4.2. Completări procesuale aplicabile oricărui infractor minor
între14-18 ani
Norme speciale care se aplică oricărui infractor minor între 14-18 ani
26
a ) P e nt r u î n v i n u i t u l s a u i n c u l p a t u l m i n o r , a s i s t e n ţ a j ur i d i c ă
d i n p ar t e a u n u i avocat este obligatorie în tot cursul urmăririi penale, în
condiţiile legii. Astfel, avocatul  p o a t e p a r t i c i p a l a o r i c e a c t d e
ur m ă r i r e p e n a l ă c a r e i m p l i c ă p r e z e n ţ a s a u a u d i e r e a acestuia, dar
prezenţa este obligatorie la prezentarea învinuirii, la ascultarea minorului
şila prezentarea materialului de urmărire penală. Neasistarea învinuitului sau
inculpatului
26

G. Theodoru,
op. cit., p. 957.
minor de către avocat atrage nulitatea absolută a actului de urmărire penală
efectuat înlipsa avocatului [art.197 alin.(2) şi (3) C.pr.pen.].  b) Î n c a u z e l e
c u i n f r a c t or i m i n or i e s t e o b l i g a t or i e e f e c t u a r e a d e r e f er a t e
d e evaluare de către Serviciile de probaţiune. Aceste referate de
evaluare, întocmite lacerea organelor de urmărire penală şi a instanţelor
de judecată, de către consilierii carefuncţionează în cadrul serviciilor
indicate, cu sprijinul organelor de poliţie, conţin dateîn ceea ce priveşte
persoana minorului, nivelul instrucţiei şcolare,
comportamentul,f a c t o r i i   c a r e   î i   i n f l u e n ţ e a z ă   s a u   î i   p o t   i n f
l u e n ţ a   c o n d u i t a   g e n e r a l ă ,   p r e c u m   ş i  perspectivele integrării
în societate.c) Învinuitul minor între 14-16 ani poate fi arestat cel
mult 15 zile; inculpatulm i n o r m a i m ar e d e 1 6 a n i p o a t e f i
a r e s t a t p r e v e n t i v î n c u r s u l u r m ăr i r i i p e n a l e p e o durată de cel
mult 20 de zile [ art.160
h
alin.(3) C.pr.pen]. Durata arestării preventive ainculpatului între 16-18 ani
poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, de fiecare datăcu 20 de zile,
fără să se depăşească în total un termen rezonabil, şi nu mai mult de 90
dezile; în mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este
detenţia pe viaţă sauînchisoarea de 10 ani sau mai mare, arestarea
preventivă a inculpatului minor poate fi prelungită la 180 zile. În cursul
judecăţii, verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a
inculpatului minor mai mare de 16 ani se efectuează periodic, dar nu
maitârziu de 40 de zile.Î n a f ar ă de dispoziţiile speciale
m e n ţ i o n a t e , u r m ă r i r e a p e n a l ă î n c a u z e l e c u infractori minori
se desfăşoară potrivit procedurii obişnuite.
5. Procedura de judecată a infractorilor minori5.1. Consideraţii preliminare
P o t r i v i t   r e g l e m e n t ă r i i   C o d u l u i   d e   pr o c e d ur ă   p e n a l ă ,   j u d e c a r e
a   i nf r a c t o r i l or   minori se face de către instanţele judecătoreşti cu
aplicarea procedurii obişnuite, care secompletează cu dispoziţiile
din procedura specială cuprinsă în art. 483-486. Dispoziţiilecare
reglementează judecarea minorilor sunt cuprinse în Codul de procedură
penală şi înLegea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată.Cauzele în care inculpatul este minor se judecă, potrivit
competenţei obişnuite,de către judecători anume desemnaţi potrivit
legii; judecata poate desfăşura în cadrul t r i b u n a l e l o r s p e c i a l i z a t e
p e n t r u m i n or i ş i f a m i l i e s a u î n c a d r u l s e c ţ i i l o r c a r e p o t
f i înfiinţate la acele instanţe. Astfel, în funcţie de competenţa
materială şi teritorială,determinate de infracţiunea săvârşită, devine
competentă să judece cauza completul sau
secţia specializată a judecătoriei, tribunalului sau curţii de apel;
dacă s-a înfiinţat
unt r i b u n a l   s p e c i a l i z a t   p e n t r u   m i n or i   s a u   f am i l i e ,   c o m p e t e n ţ a  
r e v i n e   a c e s t u i a ,   d a c ă infracţiunea este de competenţa materială a
tribunalului. Când în aceeaşi cauză sunt maimulţi inculpaţi, unii minori
şi alţii majori, şi nu este posibilă disjungerea, competenţa revine
tribunalului specializat pentru minori şi familie
27
.Instanţa va rămâne competentă să judece şi va aplica procedura specială
pentrum i n o r i ,   c h i a r   d a c ă   î n   t i m p u l   j u d e c ă ţ i i   i n c u l p a t u l   d e v i n e  
m a j or [   a r t .   4 8 3   a l i n .   ( 2) C.pr.pen.]. Dacă inculpatul a săvârşit fapta
când era minor, dar la data sesizării instanţeiîmplinise vârsta de 18 ani,
judecata se va desfăşura după procedura obişnuită
28
.La soluţionarea cauzelor cu infractori minori, participarea 
procurorului este
obligatorie
[ art. 315 alin. (1) C.pr.pen.], la toate termenele de judecată,
revenindu-iobligaţia să manifeste rol activ pentru respectarea
dispoziţiilor legale privitoare la judecarea cauzelor cu minori, având la
dispoziţie mijloace procesuale pentru realizareaacestui scop( poate ridica
excepţii, pune întrebări inculpatului, cere administrarea de noi probe, ia
cuvântul la dezbaterea fondului etc.)
29
.
5.2. Compunerea instanţei
Doctrina face distincţie între
compunerea instanţei
, care semnifică
alcătuireac o m p l e t u l u i   d e   j u d e c a t ă   d i n   j u d e c ă t o r i   ş i
constituirea instanţei,
care presupune  p a r t i c i p a r e a   l a   ş e d i n ţ a   d e   j u d e c a t ă ,   a l ă t u r i   d e   c
o m p l e t u l   f o r m a t   d i n   j u d e c ă t o r i ,   a  procurorului şi a grefierului
30
.Una dintre derogările în ceea ce priveşte compunerea completului
de judecatăconstă în aceea că infracţiunile săvârşite de minori( ori
infracţiunile săvârşite asupram i n o r i l or ) s u n t j u d e c a t e î n c a dr u l
secţiilor sau al completelor specializate care
s e o r g a n i z e a z ă   l a   n i v e l u l   c u r ţ i l or   d e   a p e l ,   t r i b u n a l e l or   ş i   j u d e
c ă t o r i i l o r   or i   î n   c a d r u l tribunalelor specializate pentru minori şi
familie. În conformitate cu prevederile Legiinr. 304/2004 ( art. 41 şi 52),
judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul secţiilor şi completelor
specializate sunt anume desemnaţi de către colegiile de conducere
alerespectivelor instanţe. În ceea ce priveşte judecătorii care îşi
desfăşoară activitatea
încadrul tribunalelor specializate pentru minori şi familie, prin inter
pretarea extensivă
a  p r e v e d e r i l o r   L e g i i   n r .   3 0 3 / 2 0 0 4   p r i v i n d   s t a t u t u l   j u d e c
ătorilor şi procurorilor,
27

G. Theodoru,
op. cit., p. 958.
28

I. Poiană,
op. cit., p. 342.
29

A. Crişu,
op. cit., p. 317.
30

A. Boroi, Ş.-G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Măgureanu

, Drept procesual penal, Ed. AllBeck, Bucureşti,2001, p. 417-418.
d e s e m n a r e a a c e s t o r a s e f a c e d e c ă t r e C o n s i l i u l S u p er i o r a l
M a g i s t r a t u r i i , î n ur m a  promovării concursului organizat conform art.
43-47
31
.În practica instanţelor de judecată
32
s-a stabilit că dispoziţiile art. 483 C.pr.pen., potrivit cărora cauzele în care
inculpatul este minor se judecă de către judecători anumed e s e m n a ţ i
potrivit legii, nu se aplică şi cauzelor în care inculpatul este
m a j or , i a r   infracţiunea a fost săvârşită asupra
unui minor.  N e r e s p e c t a r e a   d i s p o z i ţ i i l o r   p r i v i n d   c o m p u n e r e a   i n s
t a n ţ e i   d e   j u d e c a t ă   e s t e  prevăzută sub sancţiunea nulităţii absolute,
ceea ce atrage, în cazul în care un minor  inculpat a fost judecat de
judecători care nu au fost desemnaţi în completele sau secţiilespecializate
pentru minori, desfiinţarea hotărârii pronunţate [ art. 197 alin. (2) şi (3)].
5.3. Persoanele chemate la judecarea minorului
În art. 484 alin. (1) C.pr.pen. se prevede că judecarea 
c a u z e i   p r i v i n d   o infracţiune săvârşită de minor se face în
prezenţa acestuia, cu excepţia cazului cândminor ul s-a sustras de la
judecată. În baza rolului său activ instanţa trebuie să depunătoate
diligenţele 33 pentru ca minorul să fie prezent la judecată. Prin
sustragerea de la judecată trebuie să se înţeleagă refuzul,
neprezentarea cu rea-credinţă a inculpatuluiminor la judecată, rea-
credinţă care trebuie însă stabilită în mod cert, şi nu dedusă dinsimpla
absenţă a acestuia
34 .În art. 484 alin. (2)35 se stipulează că la judecarea cauzei se citează,
în afară de părţi, Serviciul de probaţiune de la domiciliul minorului,
părinţii acestuia36
sau, dupăcaz,
tutorele,  curatorul,  persoana  în  îngrijirea  ori  supraveghere
a   c ă r e i a   s e   a f l ă   minorul,
precum şi
alte persoane a căror prezenţă este considerată necesară de cătreinstanţă
37
.Faţă de
faza urmăririi penale
, unde citarea pentru aceste persoane era
facultativă
şi numai dacă infractorul minor nu împlinise vârsta de 16 ani, în
faza judecăţii
citareaeste
obligatorie,
chiar dacă minorul împlinise vârsta de 16 ani. În plus, faţă de
urmărirea penală instanţa poate cita şi alte persoane decât cele precizate în
textul de lege, a căror
31

I. Neagu,
op. cit., p. 590.
32
Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 513/2005,
www.scj.ro.
33
Spre exemplu, emiterea mandatului de arestare conform art. 183 C.pr.pen..
34

A. Crişu,
op. cit., p. 320.
35
Alin. (2) al art. 484 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct.
226 din Legea nr. 356/2006.
36
C.A. Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 18/A/22 ianuarie 2003
, www.dezvaluiri.ro.
37
Prin O.U.G. nr. 60/2006, dispoziţiile privitoare la citarea
obligatorie a Serviciului de probaţiune la  judecarea cauzelor cu
infractori minori au fost suspendate până la data de 31 martie 2007. Până la
aceastădată, în aceste cauze, citarea Serviciului de probaţiune era
facultativă
. Citarea părţilor, a părinţilor şi a Serviciului de probaţiune, începând cu
data de 1 aprilie 2007, a devenit
obligatorie
, iar numai dacă estecazul vor fi citate şi celelalte persoane indicate în textul
de lege.
prezenţă este considerată necesară la soluţionarea cauzei, precum şi
la o mai bunăalegere a măsurilor care trebuie luate
38
.P o t r i v i t alin. (3) al art. 484 C.pr.pen., persoanele
m e n ţ i o n a t e l a a l i n . ( 2) a u dreptul şi îndatorirea să dea lămuriri, să
formuleze cereri şi să prezinte propuneri în   pr i v i n ţ a m ă s u r i l o r c e
a r ur m a s ă f i e l u a t e , r e v e n i n d i n s t a n ţ e i , î n b a z a r o l u l u i
a c t i v , aducerea la cunoştinţă a acestor drepturi şi îndatoriri.În situaţia în
care, persoanele prevăzute la alin. (2) al art. 484 C.pr.pen. au fost legalcitate
şi nu s-au prezentat, se va proceda la judecarea cauzei în lipsa lor[ art. 484
alin.(4)C.pr.pen.]. Nerespectarea obligaţiei de citare a persoanelor
prevăzute la alin. (2) al art. 484C.pr. pen. este sancţionată cu
nulitatea relativă prevăzută de art. 197 alin. (1) sau alin.(4), adică
nulitatea va putea fi invocată dacă s-a cauzat o vătămare ce nu ar
putea fiînlăturată decât prin anularea actului ori anularea ar fi necesară
pentru aflarea adevăruluişi justa soluţionare a cauzei.
5.4. Desfăşurarea judecăţii
Dispoziţiile procedurale privind desfăşurarea judecăţii cauzelor cu infractori
minoricuprind norme derogatorii privind publicitatea şedinţei
de judecată.Astfel, art. 485 alin. (1) arată că şedinţa în care are loc judecarea
infractorului minor se desfăşoară separat de celelalte şedinţe. În alin.
(2) al aceluiaşi articol, se arată căşedinţa nu este publică
39
.Logica instituirii acestor reguli derogatoare a constituit-o preocuparea ca
minoruluisă i se creeze condiţiile cele mai favorabile, fără a fi influenţat de
prezenţa unui număr m a r e   d e   p e r s o a n e   c a r e   s ă -
i   pr o v o a c e   r eţ i n e r i   î n   d e c l a r a ţ i i .   T o t o d a t ă ,   i n s t a n ţ a   e s t e i n t er e
sată în crearea unui cadru cât mai apropiat de cel în care se
m a n i f e s t a z i l n i c minorul, pentru a-l cunoaşte cu adevărat, a-i reţine
comportamentul normal, şi nu unulde conjunctură( de aceea, şedinţa de
judecată are loc separat, nu este publică şi sunt citate persoane din
anturajul zilnic al minorului).La desfăşurarea judecăţii pot asista
persoanele arătate în articolul 484 C.pr.pen.,apărătorii părţilor, şi cu
încuviinţarea instanţei, şi alte persoane.Logica instituirii acestor reguli
derogatoare a constituit-o preocuparea ca minoruluisă i se creeze condiţiile
cele mai favorabile, fără a fi influenţat de prezenţa unui
număr m a r e   d e   p e r s o a n e   c a r e   s ă - i   pr o v o a c e   r eţ i n e r i   î n  
declaraţii. Totodată, instanţa este
38

A. Crişu,
op. cit., p. 321.
39
În vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor art. 485 C.pr.pen.,
prin adresa cu numărul21844/1148/2007, Procurorul general al României a
introdus recurs în interesul legii.

i n t er e s a t ă î n c r e a r e a u n u i c a d r u c â t m a i a p r o pi a t d e c e l î n
c a r e s e m a n i f e s t a z i l n i c minorul, pentru a-l cunoaşte cu adevărat, a-i
reţine comportamentul normal, şi nu unulde conjunctură( de aceea,
şedinţa de judecată are loc separat, nu este publică şi sunt citate
persoane din anturajul zilnic al minorului)
40
.Menţiunea dacă şedinţa nu a fost publică se face în încheierea de şedinţă,
aşa cum prevede art. 305 alin. (1)lit. b) C.pr.pen.Î n pr a c t i c a j u d i c i a r ă
s-au pr o n u n ţ a t soluţii în care se arată că
n e r e s p e c t a r e a dispoziţiilor art. 484 şi 485 C.pr.pen. nu este sancţionată,
potrivit dispoziţiilor art. 197alin. (2) C.pr.pen., cu nulitatea absolută, ci, în
conformitate cu dispoziţiile art. 197 alin.(1) şi (4), atrage nulitatea
hotărârii numai dacă prin aceasta se aduce o vătămare care nu poate fi
înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii date
41
.Potrivit art. 485 alin. final C.pr.pen., atunci când inculpatul minor
are sub 16 ani,instanţa, după ce-l ascultă, poate dispune îndepărtarea lui
din şedinţă dacă apreciază
căc e r c e t ar e a   j u d e c ă t o r e a s c ă   ş i   d e z b a t e r i l e   a r   p u t e a   a v e a   o   i n f
l u e n ţ ă   n e g a t i v ă   a s u p r a minorului.În consideraţia modificărilor aduse
prin O.U.G. 31/2008,
referatul de evaluare seefectuează în mod obligatoriu numai în faza de
judecată.
Astfel, potrivit art. 482 alin.
(2) C.pr.pen., în cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de jud
e c a t ă   a r e   o b l i g a ţ i a   s ă dispună efectuarea referatului de evaluare de către
serviciul de probaţiune de pe lângătribunalul în a cărui circumscripţie
îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, cu excepţiacazului în care
efectuarea referatului de evaluare a fost solicitată în cursul
urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor alin. (1), situaţie în
care dispunerea referatului de cătreinstanţă este facultativă.Dacă
referatul de evaluare efectuat la urmărirea penală nu este complet,
întregireaacestuia se poate dispune de către instanţă
42
.Referatul de evaluare trebuie să cuprindă datele solicitate, care să
contribuie
las t a b i l i r e a   v i n o v ă ţ i e i   ş i   a p l i c a r e a   m ă s u r i l or   c o r e s p u n z ă t o a r e  
p e n t r u   f a p t a   d e d u s ă  judecăţii, şi nu date referitoare la o altă faptă, ce
priveşte o altă perioadă
43
.Atunci când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii
minori şi alţiimajori, potrivit art. 486 C.pr.pen.
44
, instanţa judecă în compunerea prevăzută în art. 483,
40

A. Crişu,
op. cit., p. 324.
41
Î.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2515/2003,
www.scj.ro.
42

G. Theodoru,
op. cit., p. 960.
43
A. Crişu,
op. cit., p. 325.
44
T. Bucureşti, Secţia I penală, decizia nr. 1865/R/15 oct. 2004,
www.jurisprudenta.com.
şi după procedura obişnuită, aplicând însă cu privire la inculpaţii minori
dispoziţiilecuprinse în acest capitol
45
.Aşa cum reiese din dispoziţiile art. 171 alin. (2) C.pr.pen., asistenţa juridică
ainculpatului minor este obligatorie. În cazul în care în cauză nu există un
apărător ales,art. 171 C.pr.pen. alin. (4) impune obligaţia desemnării unui
apărător din oficiu.Sancţiunea încălcării dispoziţiilor privitoare la asistenţa
învinuitului sau inculpatuluiminor de către apărător constă în
nulitatea absolută
a hotărârii pronunţate, potrivit prevederilor art. 197 alin. (2) C.pr.pen. S-a
decis că neasigurarea asistenţei juridiceînvinuitului sau inculpatului minor,
judecata având loc şi în lipsa acestuia, constituiemotiv de casare a hotărârii
în recurs, în temeiul art. 385
9
pct. 5) şi 6) raportat la art. 484alin. (1) şi art. 171 alin. (2) C.pr.pen.
46
.În practica instanţelor de judecată, s-a pus problema dacă apărătorul
inculpatuluiminor poate pune concluziile în faţa instanţei în lipsa acestuia.
Faţă de modul neunitar în care problema a fost soluţionată, Plenul fostului
Tribunal Suprem, a dat îndrumăriinstanţelor
47
în sensul că, în cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică
ainculpatului este obligatorie( deci şi în cazul asistenţei juridice a
inculpatului minor),apărătorul ales sau desemnat din oficiu
nu poate pune concluzii
în faţa instanţei decât în prezenţa inculpatului. Apărătorul nu poate pune
concluzii în lipsa inculpatului nici încazurile în care legea dispune ca
judecata să se facă în prezenţa inculpatului, iar acestase sustrage de la
judecată, deoarece în ambele situaţii este permisă numai
asistenţainculpatului, iar nu şi reprezentarea sa
48
.
5.5. Dispoziţii privind apelul şi recursul
Art. 493 C.pr.pen. prevede că dispoziţiile speciale privind judecarea
minorilor seaplică şi la judecata în apel şi recurs
49
. Aşadar, prevederile referitoare la compunereainstanţei, chemarea unor
persoane la judecat minorilor, desfăşurarea judecăţii şi judecarea inculpaţilor
minori împreună cu inculpaţii majori se aplică şi la judecata înapel şi recurs.
Regula se aplică şi în cazul rejudecării fondului după desfiinţarea saucasarea
hotărârii atacate în apel sau în recurs.
45
Art. 486 a fost modificat prin art. I din Legea nr. 356/2006. Anterior
modificării, art. 484 alin. (2) aveaurmătorul conţinut:
Când în aceeaşi cauză sunt mai mulţi inculpaţi, dintre care unii minori şi alţii
majori, şi nu este posibilă disjungerea, instanţa judecă în compunerea
prevăzută în art. 483 şi după proceduraobişnuită, aplicând însă cu privire la
inculpaţii minori dispoziţiile cuprinse în acest capitol.
46

A. Crişu,
op. cit., p. 329.
47
Plenul Trib. Suprem, Decizia de îndrumare nr. 7/1969, în C. D. 1969, p. 115.
48

I. Neagu,
op. cit., p. 594-595.
49
În acest sens, a se vedea,
M. Iordache
, Incidenţa art. 385
9
alin. 1 pct. 14 din Codul de procedură penală încazul sancţiunilor aplicabile
minorilor ce răspund penal, atât cu privire la măsuri educative, cât şi
referitor la pedepse, în Dreptul, nr. 10/2009, p. 173-180.
În aceste condiţii, în practica judiciară s-a decis că, în măsura în
care instanţa deapel a judecat cauza la primul termen de judecată, în
condiţiile lipsei inculpatului minor şi a nedovedirii sustragerii acestuia de la
judecată, hotărârea pronunţată este lovită denulitate absolută şi supusă
casării
50
.Dispoziţiile derogatorii sunt aplicabile dacă, la data sesizării instanţei de
apel sau derecurs, inculpatul este încă minor, chiar dacă în cursul judecăţii în
aceste căi de atac adevenit major
51
. Participarea procurorului este obligatorie la judecarea cauzelor cu infractori
minoriîn primă instanţă, în apel şi în recurs, potrivit art. 315, 376 şi 385
11
alin. (4) C.pr.pen.
6. Punerea în executare a hotărârilor privind pe minori
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o
măsurăeducativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se
ţine seama de graduld e p e r i c o l s o c i a l a l f a p t e i s ă v â r ş i t e , d e
starea fizică, de dezvoltarea i nt e l e c t u a l ă ş i morală, de
comportamentul lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi
deorice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa se aplicănumai dacă se apreciază că luarea unei măsuri
educative nu este suficientă pentruîndreptarea minorului.M ă s u r i l e
e d u c a t i v e c a r e p o t f i l u a t e f a ţ ă d e m i n or s u n t :
mustrarea
,
libertateasupravegheată, internarea într-un centru de reeducare
şi
internarea într-uninstitut medical-educativ
52
.
În doctrină s-a subliniat că pedepsele şi măsurile de siguranţă aplicate
minorilor sunt puse în executare potrivit procedurii obişnuite, ca în
cazul condamnaţilor majori; înschimb, punerea în executare a măsurilor
educative faţă de minori este reglementată denorme speciale
53
.
6.1. Executarea mustrării
Potrivit art. 487 C.pr.pen., în cazul în care faţă de minor s-a luat măsura
educativă a
mustrării
, aceasta se execută de îndată, în şedinţa în care s-a pronunţat hotărârea[ alin.
(1)]. Când din orice împrejurări măsura mustrării nu poate fi
executată îndată după pronunţare, se fixează un termen pentru când se
dispune aducerea minorului, citându-se,
50
C. A. Bucureşti, Culegere de practică judiciară în materie penală, 2005, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 313-314.
51

V. Păvăleanu,
op.cit., p. 554.
52

G. Salontai, A. Salontai
, Unele aspecte teoretice privind drepturile infractorilor minori, în Dreptul
nr. 2/2005, p. 150.
53
A. Boroi, Ş.-G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Măgureanu,
op. cit., p. 419.

totodată părinţii, ori dacă este cazul, tutorele sau curatorul ori persoana în
îngrijirea sausupravegherea căreia se află minorul[ alin. (2)].Apreciem că
, de lege ferenda
, se impune modificarea art. 487 alin. (2) C.pr.pen. însensul citării pentru
termenul la care se execută mustrarea şi a Serviciului de probaţiune,în
condiţiile în care această instituţie participă activ şi semnificativ la
desfăşurarea procesului penal, atât prin redactarea referatului de evaluare a
minorului, cât şi prin participarea nemijlocită la urmărirea penală şi la
judecarea cauzei
54
.Potrivit art. 102 C.pen., mustrarea constă în dojenirea minorului, în arătarea
pericolului social al faptei săvârşite, în sfătuirea minorului să se poarte în aşa
fel încât sădea dovadă de îndreptare, atrăgându-i-se totodată atenţia că, dacă
va săvârşi din nou oinfracţiune, se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i
se va aplica o pedeapsă.Această „dojenire” a minorului nu trebuie să se
reducă la o atenţionare sau o simplăadmonestare, instanţa urmărind să-l facă
să înţeleagă repercusiunile faptei sale, răul provocat şi că nu trebuie să
persiste în acest comportament, întrucât, în acest caz, i se vaaplica o
sancţiune mai gravă
55
.În ceea ce priveşte pronunţarea şi executarea măsurii educative a mustrării,
seconsideră că reprezintă activităţi distincte şi fac parte din faze diferite ale
procesului penal, respectiv faza de judecată şi cea de punere în executare a
hotărârii judecătoreşti.Astfel, o executare a mustrării nu face corp comun cu
hotărârea pronunţată şi dacăexecutare nu s-ar face în condiţiile art. 487 C.pr.
pen., ar fi afectate temeinicia şilegalitatea hotărârii pronunţate, care să
justifice folosirea căilor de atac împotriva ei.Prin urmare, nu ar fi posibilă
invocarea unei căi de atac împotriva hotărârii pe aspectelegate de punerea ei
în executare, aspecte care nu ţin de activitatea de judecată
56
.
6.2. Punerea în executare a libertăţii supravegheate
În art. 103 C.pen. se prevede că măsura educativă a
libertăţii supravegheate
57
constă în lăsarea minorului în libertate pe termen de un an, sub supraveghere
deosebită.Supravegherea poate fi încredinţată, după caz, părinţilor
minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceştia nu pot asigura
supravegherea în condiţii satisfăcătoare,instanţa dispune încredinţarea
supravegherii minorului, pe acelaşi interval de timp, unei persoane de
încredere, de preferinţă unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, oriunei
instituţii legal însărcinate cu supravegherea minorilor.Instanţa pune în
vedere, celui căruia i s-a încredinţat supravegherea, îndatorirea de aveghea
îndeaproape asupra minorului, în scopul îndreptării lui. De asemenea, i se
puneîn vedere că are obligaţia să înştiinţeze instanţa de îndată, dacă minorul
se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele
ori a săvârşit din nou ofaptă prevăzută de legea penală.Instanţa poate să
impună minorului respectarea uneia sau mai multora din următoarele
obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public
fixată deinstanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi,
după programul de şcoală, în zilele nelucrătoare şi în vacanţă.
Instanţa atrage atenţia minorului asupra consecinţelor comportării sale. După
luareamăsurii libertăţii supravegheate, instanţa încunoştinţează şcoala unde
minorul învaţăsau unitatea la care este angajat şi, după caz, instituţia la care
prestează activitateastabilită de instanţă. Dacă înăuntrul termenului prevăzut
în alin. (1) minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui
sau are purtări rele, ori săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală, instanţa
revocă libertatea supravegheată şi ia faţă de minor măsura internării într-un
centru de reeducare. Dacă fapta prevăzută de legea penalăconstituie
infracţiune, instanţa ia măsura internării sau aplică o pedeapsă.Termenul de
un an prevăzut în alin. 1 curge de la data punerii în executare alibertăţii
supravegheate.Potrivit art. 488 C.pr.pen., când instanţa a luat faţă de minor
măsura libertăţii supravegheate, măsura se pune în executare în şedinţa în
care este pronunţată, dacăminorul şi persoana sau reprezentantul instituţiei
sau unităţii speciale căreia i s-aîncredinţat supravegherea sunt de faţă[ alin.
(1).Când punerea în executare nu se poate face în aceeaşi şedinţă, se fixează
un termen pentru care se va dispune aducerea minorului şi chemarea
persoanei căreia i s-aîncredinţat supravegherea acestuia[ alin. (2)].Art. 489
C.pr.pen. prevede că revocarea măsurii libertăţii supravegheate pentruvreuna
din cauzele prevăzute în art. 108 C.pen., cu excepţia cazului când minorul a
săvârşit din nou o infracţiune, precum şi înlocuirea libertăţii supravegheate
se dispun de instanţa care a pronunţat această măsură.
6.3. Internarea minorului într-un centru de reeducare sau institutmedical-
educativ

54 I. Neagu,op. cit., p. 595.

55 A. Crişu,op. cit., p. 333.
56 R.D. Lupaşcu, Poate constitui temei de desfiinţare sau casare a hotărârii
neaducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 487 C.pr.pen.?, în Dreptul,
nr.10-11/1995, p. 130-131.
57. În acest sens a se vedea, C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal
român.Partea generală, Ediţia a VII-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2009, p. 369-371.
Potrivit art. 104 C.pen., măsura educativă a internării într-un centru de
reeducare se dispune în scopul reeducării minorului, căruia i se asigură
posibilitatea de a dobândiînvăţătura necesară şi o pregătire profesională
potrivit cu aptitudinile sale. Această măsură se ia faţă de minorul în privinţa
căruia celelalte măsuri sunt neîndestulătoare.Faţă de mustrare şi libertatea
supravegheată, măsura internării într-un centru de reeducare este cea mai
severă, executându-se în regim de privare de libertate, fiind afectată deci
libertatea minorului.Durata internării într-un centru de reeducare, rezultă din
cuprinsul art. 106 alin. (1)C.pen., care prevede că măsura se ia pe perioadă
nedeterminată, însă nu poate duradecât până la împlinirea vârstei de 18 ani,
în mod excepţional, măsura putând fi prelungită pentru o perioadă de cel
mult doi ani, însă numai dacă prelungirea estenecesară pentru realizarea
scopului internării.Potrivit dispoziţiilor art. 490 C.pr.pen.,în cazul în care s-a
luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare,
instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată
a măsurii luate. Punerea în executarese face prin trimiterea unei copii de pe
hotărâre organului de poliţie de la locul unde seaflă minorul[ alin. (1)].În
alin. (2) al art. 490 C.pr.pen. se prevede că organul de poliţie ia măsuri
pentruinternarea minorului.Potrivit noilor dispoziţii ale art. 490 C.pr.pen.,
introduse prin Legea nr. 356/2006,în vederea punerii în executare a măsurii
educative a internării într-un centru dereeducare, organul de poliţie poate
pătrunde în domiciliul sau reşedinţa unei persoanefără învoirea acesteia,
precum şi în sediul unei persoane juridice fără învoireareprezentantului legal
al acesteia[ alin. (2¹)].Dacă persoana faţă de care s-a luat măsura educativă a
internării într-un centru dereeducare nu este găsită, organul de poliţie
constată aceasta printr-un proces-verbal şi iamăsuri pentru darea în urmărire,
precum şi pentru darea în consemn la punctele detrecere a frontierei. Un
exemplar al procesului-verbal se trimite centrului de reeducareîn care se va
face internarea[ alin. (2²)]
58
.
58
Alin. (2¹) şi (2²) ale art. 490 au fost introduse prin art. I pct. 28 din O.U.G.
nr. 60/2006.

Dacă persoana este găsită, copia de pe hotărâre se predă centrului de

reeducare încare minorul este internat[ alin. (3)]. Centrul de reeducare
comunică instanţei efectuareainternării[ alin. (4)].Executarea măsurii
internării într-un centru de reeducare, are loc în intervalul detimp cât
minorul se află internat în centru de reeducare, internarea putând fi amânată
sauîntreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de art. 453 şi art. 455
C.pr.pen.( art. 491¹C.pr.pen.).
Amânarea executării internării într-un centru de reeducare se acordă de către
instanţa de executare, iar neîntreruperea executării acestei măsuri de instanţa
corespunzătoare în grad în a cărei rază teritorială se află centrul de
reeducare.
59 .Instanţa care a judecat minorul în primă instanţă, urmare a unei sesizări
sau dinoficiu, poate dispune, potrivit art. 491 C.pr.pen., liberarea minorului
din centrul dereeducare înainte de a deveni major, revocarea liberării înainte
de a deveni major precum şi ridicarea sau prelungirea măsurii internării într-
un centru de reeducare.Măsura educativă a internării într-un institut medical-
educativ, potrivit art. 105C.pen., se ia faţă de minorul care, din cauza stării
sale fizice sau psihice, are nevoie deun tratament medical şi de un regim
special de educaţie.Această măsură are un caracter dublu, medical şi
educativ, presupunând ca şi încazul internării într-un centru de reeducare,
limitarea libertăţii fizice a celui internat.Măsura se poate lua faţă de minorii
infractori care răspund penal, şi nu faţă de cei iresponsabili.
60.Internarea într-un institut medical educativ se poate dispune de către
instanţa care-l judecă pe inculpatul minor, pe baza expertizei medico-legale
care recomandă tratamentul medical şi un regim de educaţie
61.În ceea ce priveşte punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus
luareaacestei măsuri, legea nu prevede nicio dispoziţie specială în acest sens,
sugerându-seaplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 432 C.pr.pen.,
referitoare la punerea înexecutare a măsurii de siguranţă a internării
medicale. Astfel, măsura se pune înexecutare prin comunicarea unei copii de
pe dispozitivul hotărârii şi a unei copii de peraportul medico-legal direcţiei
sanitare din judeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoanafaţă de care s-a luat
măsura.
59

G. Theodoru,
op. cit., p. 963.
60

A. Crişu,
op. cit., p. 340.
61

G. Theodoru,
op. cit., p. 962.
Măsura urmează a fi ridicată de îndată ce a dispărut cauza care a impus
luarea ei,instanţa având posibilitatea, dacă consideră necesar, să ia faţă de
minor măsurainternării într-un centru de reeducare[ art. 106 alin. (2) C.
pen.].Instanţa care l-a judecat în primă instanţă pe minor, are competenţa să
dispunăridicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii internării într-un institut
medical-educativ[ art. 491 alin. (2) C.pr.pen.].Potrivit art. 492 C.pr. pen.,
revocarea sau menţinerea măsurilor educative, precumşi a măsurii liberării
minorului dintr-un centru de reeducare înainte de a deveni major,sau dintr-
un institut medical-educativ, când minorul a săvârşit din nou o infracţiune,
sedispune de instanţa competentă să judece acea infracţiune.

Concluzii
Problema personalităţii umane constituie, actualmente, obiectul a
numeroasecercetări ştiinţifice în preocuparea de a descifra procesele psihice
care explică conduitaumană, inclusiv comportamentul minorului infractor.
Ideea după care în centrul preocupărilor organelor judiciare trebuie să stea
nu minorul ca infractor, ci ca om, ca personalitate supusă transformării spre
a identifica pe baza unei asemenea analize căilecele mai eficiente de
influenţare şi recuperare a acestuia, este cu atât mai valoroasă cucât
delicvenţii minori se află încă în faza de formare şi, deci, sunt deosebit de
receptivişi sensibili la acţiunile factorilor din mediul social. Necesitatea
cunoaşterii personalităţii subiectului asupra căruia se acţioneazăreeducativ
are, în pedagogie, o lungă tradiţie. Dar, dacă ar fi justificat să se ţină
seamade particularităţile personalităţii minorului (legate de vârstă, nivel de
dezvoltare fizică şi psihică), în ce priveşte individualizarea legală şi judiciară
a sancţiunilor de drept penal,în egală măsură ar trebui avute în vedere şi
atunci când se desfăşoară procesul demodelare a delicventului minor şi de
pregătire a acestuia pentru a fi redat societăţii caelement util.Reeducarea şi
reintegrarea socială pot fi privite ca două faze ale aceluiaşi proces
decunoaştere, puse în relaţii de interacţiune la nivelul personalităţii în
perspectiva orientării acestuia în direcţia în care şansele ei de realizare sunt
mai mari, iar dimensiunile de valorificare a posibilităţilor de care dispune
minorul sunt optime.Instituţia minorităţii cunoaşte în dreptul penal o
reglementare proprie, deoarece printragerea la răspundere penală a minorilor
– având în vedere capacitatea psihică a acestor - se urmăreşte mai mult decât
în cazul celorlalte categorii de infractori, reeducarea lor şi prevenirea
săvârşirii de fapte antisociale.Potrivit art. 99 C.pen., minorii sub 14 ani nu
răspund penal, cei care au vârste între14-16 ani răspund penal numai dacă se
dovedeşte că au săvârşit fapta cu discernământ,iar minorii care au împlinit
vârsta de 16 ani răspund penal.Reglementării penale privind instituţia
minorităţii îi corespunde şi o reglementare pe plan procesual penal, prin
instituirea unei proceduri speciale de urmărire şi judecare ainfractorilor
minori. Aceste dispoziţii speciale se justifică prin faptul că minorul nu
arematuritatea psihică, dezvoltarea intelectuală şi experienţa necesară pentru
folosireaeficientă a drepturilor procesuale acordate de lege.Prin instituirea
acestei proceduri, s-a urmărit să se asigure minorilor un plus degaranţii
procesuale care să-şi dovedească eficienţa în îmbinarea laturii represive
culatura educativă a procesului penal. Conform art. 480 C.pr.pen., urmărirea
şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în
executare a hotărârilor privitoare la aceştia, se efectuează potrivit procedurii
obişnuite, cu completările şi derogările prevăzute în art. 481-493 şi
dinSecţiunea IV a Capitolului I din Titlul IV al părţii generale.Urmărirea
penală în cauzele cu infractori minori se desfăşoară după
proceduraobişnuită, completată cu două dispoziţii speciale, prevăzute în art.
481 şi art. 482C.pr.pen. De asemenea, judecarea infractorilor minori se face
de către instanţele judecătoreşti cu aplicarea procedurii obişnuite, care se
completează cu dispoziţiile din procedura specială cuprinsă în art. 483-486
C.pr.pen.Punerea în executare a hotărârilor privind pe minori se face în
conformitate cudispoziţiile art. 487-492 C.pr.pen., prin individualizarea
executării fiecărei măsurieducative aplicabile minorilor: mustrarea ( art. 487
C.pr.pen.), libertatea supravegheată (art. 488 C.pr.pen.), internarea într-un
centru de reeducare ( art. 490 C.pr. pen.), internarea într-un institut medical-
educativ (art. 105 C. pen. coroborat cu art. 432 C.pr. pen.). În consideraţia
celor expuse, putem conchide că tema abordată prezintă uninteres deosebit,
în contextul în care delincvenţa juvenilă constituie un fenomen social
complex şi grav, prin consecinţele sale grave atât asupra minorilor, cât şi
asuprasocietăţii în ansamblul ei, problematica minorilor infractori rămânând
un domeniu deactualitate deschis investigării sociale şi ştiinţifice.

Bibliografie selectivă
1.A. Boroi, Ş.-G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Măgureanu, Drept procesual
penal, Ed. AllBeck, Bucureşti, 2001.
2.A. Crişu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediţia a II-a,
Ed.Hamangiu, Bucureşti, 2009.
3.C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român.Partea generală,Ediţia a
VII-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009.
4.G. Salontai, A. Salontai, Unele aspecte teoretice privinddrepturile
infractorilor minori, Dreptul nr. 2/2005.
5. G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu,Bucureşti,
2007.
6.I. Neagu, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ed.Universul
Juridic, Bucureşti, 2009..
7. I. Poiană, Drept procesual penal, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2009.
8. M. Iordache, Incidenţa art. 385 indice 9 alin. 1 pct. 14 din Codul de
procedură penală în cazul sancţiunilor aplicabile minorilor ce răspund penal,
atât cu privire la măsuri educative, cât şi referitor la pedepse, Dreptul, nr.
10/2009.
9. R.D. Lupaşcu, Poate constitui temei de desfiinţare sau casare ahotărârii
neaducerea la îndeplinire a dispoziţiilor art. 487 C.pr.pen.?,Dreptul, nr.10-
11/1995.
10.V. Gal, Discuţii în legătură cu unele modificări legislativereferitoare la
procedura în cauzele cu infractori minori cuprinse în Legeanr. 356/2006,
Dreptul nr. 9/2007.
11.V. Păvăleanu, Drept procesual penal. Partea specială, Ed.Lumina Lex,
Bucureşti, 2002.
12.www.dezvaluiri.ro.
13.www.jurisprudenta.com.
14.www.scj.ro.