Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exponentul adiabatic al gazelor este o marime caracteristica fiecarui gaz care se gaseste sub
forma tabelata in literatura de specialitate. Determinarea cu exactitate a acestui coeficient
impune efectuarea unor incercari de laborator. Principiul de determinare a exponentului
adiabatic, consta in realizarea unei sucesiuni de transformari de stare reversibile ale unui
acelasi gaz, pe baza carora sa se poata exprima exponentul adiabatic in functie de valorile
presiunii gazului in diferite star de echilibru termodinamic. In cazul gazelor perfecte la care se
admite ipoteza ca valorile caldurilor specifice cp si cv nu depind de temperatura, exponentul
adiabatic are o valoare unica pentru un anumit gaz. In cazul gazelor reale caldurile spaecifice
variaza cu temperatura si presiunea si prin urmare exponentul adiabatic al fiecarui gaz este
dependent de acesti doi parametriI.
Principalele transformari sunt: destindere adiabatica a gazului 1-2, urmata de o incalzire la
volum constant 2-3 pana la temperatura initiala. Masurarea presiunii si temperaturii se
efectueaza la inceputul si sfirsitul celor doua transformari si anume numai, dupa ce s-a
realizat starea de echilibru termodinamic.
2. DESCRIEREA INSTALATIEI EXPERIMENTALE
Instalatia experimentala utilizeaza fie reteaua de producere a aerului comprimat sau un stand
de compresoare din cadrul laboratorului. Aerul cu o presiune de 3+7.105 [N/m2] este trimis
catre un ejector unde acesta se destinde puternic. Ea este formata din: 1 - recipient, 2 -
izolatie termica, 3 - termometru cu alcool, 4 - robinet de golire si egalizare a presiunii din
incinta cu cea a mediului ambiant, 5 - manometru diferential cu mercur, 6 - robinet de
legatura intre ejector si recipient, 7 - ajutaj convergent fluid de ejectie, 8 - difuzor convergent
divergent, 9 - camera de amestec, 10 - conducta de golire.
3. MODUL DE LUCRU
Apare o diferenta de nivel la cele doua brate ale manometrului cu tub U iar in momentul
valorii maxime trebuie sa se inchida rapid robinetul 6. Se asteapta realizarea starii de
echilibru termodinamic, care se apreciaza cä are loc cind coloana de mercur nu mai
balanseaza. Se citste indicatia delta h2 a manometrului (ceea ce permite calculul presiunii p2
cu relatia de mai sus) si temperatura indicata de termometru. Pentru obtinerea unei bune
precizii, procesul de destindere si masurare a valorii h2 nu trebuie sa dureze mai mult de 1-5
secunde. Se efectueaza procesul de incalzire la volum constant a aerului ramas in recipientul
1 care are loc prin transfer de caldura de la mediul ambiant.
Viscozitatea dinamicA a gazelor pentru presiuni mai mici de 10*10^5 [N/m^2] este in
dependenta numai de natura gazului si de temperatura.
Pentru buna desfasurare a arderii unui combustibil, o importanta deosebita o are cantitatea
de aer introdusa in amestecul de combustie. Micsorarea cantitatii de aer sub anumite limite
poate conduce la cresterea pierderilor de combustibil ca urmare a lipsei de oxigen. 0
cantitate de aer in exces poate sa duca la marirea pierderilor de caldura odata cu gazele
evacuate.
Coeficientul de exces de aer se poate determina prin analiza gazelor de ardere uscate,
determinind proportiile volumice ale componentelor in amestecul analizat. Metoda utilizata
in laborator vizeaza utilizarea analizorului "ORSAT". Principiul acestui aparat consta in
utilizarea proprietatilor chimice ale unor substante care se comporta diferit fata de diversi
reactivi utilizati sub forma de solutii. In final, fiecare solutie va absorbi cite o componenta din
amestecul gazos, volumul amestecului micsorindu-se cu volumul componentelor absorbite.
- pentru absorbtia CO2 se utilizeala solutie de hidroxid de potasiu compusa din 50g KOH si
100 cm^3 apa distilata.
-pentru absorbtia 02 se utilizeaza solutie alcalina de pirogalol, compusa din 15g C6H3(OH)^3
care se dizolva in 30 cm^3 apa distilata, incalzita la 60 °C, la care se adaoga 80 cm^3 de
solutie de hidroxid de potasiu;
3. MODUL DE LUCRU
Cel mai frecvent intereseaza analiza gazelor de ardere la motoarele cu ardere interna sau la
centralele termoelectrice pentru studiul procesului de carburatie respectiv pentru intocmirea
bilantului energetic. Indiferent de natura gazului de ardere metodolgia analizei chimice este
aceesi. Se va proceda astfel:
2 - Se deschide robinetul cu trei cai pentru a pune biureta in legatura cu atmosfera i se ridica
cu atentie vasul de nivel, astfel incat lichidul sä ajunga la reperul 100 pe tubul superior al
biuretei;
3 - Se aduce aparatul in pozitia de lucru; pentru aceasta se deschide robinetul primului vas de
absorbtie punandu-I astfel in legatura cu biureta. Prin coborarea sticlei de nivel se formeaza o
depresiune datorita careia nivelul solutiei din vas incepe sa se ridice. Cand aceasta a ajuns la
nivelul indicat pe capilarul de legatura se inchide robinetul;
4 - Se procedeaza in acelasi mod cu celelalte doua vase de absorbtie, aducand solutiile pana
la nivelul indicat de semnele ce se gasesc pe capilarele de legatura de sub robinete. Daca se
constata ca vacuumarea nu mai poate continua datorita ajungerii solutiei de manevra la
nivelul inferior se reiau operatiile de la punctul 2;
7 - Se fac determinatile propriu-zise. In acest sens se face legatura dintre biureta primul vas
de absorbtie prin deschiderea robinetului de legatura. Se trimit apoi gazele de ardere din
biureta in vasul de absorbtie cu ajutorul vasului de manevra (prin ridicarea acestuia).
Operatia se efectueaza incet pentru ca solutiile chimice sa dispuna de timpul necesar ca
reactiile chimice sa aiba loc;
8 - Din nou se va aspira gazul analizat in biureta si apoi operatiunea se reia. Dupa cateva
asemenea transvazari, se lasa proba de gaz in biureta, solutia de manevra fiind la nivelul
initial. Operatia se va repeta pana cand cantitatea de gaz ramane constanta lucru ce poate fi
urmarit prin intermediul solutiei de manevra;
Fluidul de lucru avind la intrarea in ejector starea 1, se destinde in ajutajul de ejectie dupd
procesul teoretic izentropic 1 1-1s. in realitate procesul decurge dupa curba 1-1r. Presiunea va
scadea la o valoare p3 mai mica decat presiunea fluidului ejectat p2. in ajutajul de ejectie prin
transformarea energiei potentiale in energie cinetica, viteza fluidului de ejectie creste de la wo la
w1. Fluidul ejectat aflat In starea 2 evolueaza dupa procesul teoretic 2-2s sau real 2-2r.
3. MODUL DE LUCRU
Pe baza indicatiilor celor doua manometre diferentiale de la cele doua diafragme, se calculeaza
debitele mi de aer de ejectie (diafragma DFl) respectiv m2 de aer ejectat (diafragma DF2)
conform metodicii prezentate in lucrarea de laborator intitulata: "Masurarea debitelor cu
ajutorul diafragmelor".
LUCRARE DE LABORATOR NR. 6
DETERMINAREA CAPACITATII CALORICE
SPECIFICE A CORPURILOR SOLIDE SI LICHIDE
1. PRINCIPIUL DE FUNCTIONARE
Capacitatea calorica specified a unui corp oarecare, reprezinta caldura pe care o schimba
cantitatea de substanta a corpului atunci cand temperatura sa variaza cu un grad fara a-si
modifica starea de agregare fizica sau chimica.
3. MODUL DE LUCRU
Se umple cilindrul interior al calorimetrului cu o cantitate de apa bine determinata, care se poate
modifica intre 1,5-3 litri. Se noteaza cantitatea utilizata.
Se porneste instalatia de termostatare, lucru indicat de lampile de semnalizare rosii 11,12 care se
aprind. Inazirea dureaza atata timp cat lampa 12 este aprinsa in permanenta. Lucrul cu
intermitenta al lampii de semnalizare indica scoaterea sau punerea in circuit a rezistentei
electrice.
Se citeste temperatura apei reci din calorimetru dupa ce in prealabil aceasta a fost agitata circa
2-3 minute.
Se asteapta circa 4-5 minute pentru ca temperatura piesei a carei capacitate caloricd se
determina sa atinga temperatura apei din instalatia de termostatare.
Agitatorul se opreste si se manevreaza catre peretele cilindrului calorimetrului astfel ca piesa ce
urmeaza sa se introduca sa patrunda cu usurinta. Cu rapiditate se scoate piesa fierbinte din
instalatia de termostatare si se introduce in apa din cilindrul calorimetrului.
Se porneste cu atentie agitatorul care nu trebuie sa atinga nici piesa nici peretele cilindrului
metalic al calorimetrului. Dupa aproximativ 2-3 minute se urmarete prin intermediul unui
termometru daca temperatura din cilindru ramane constanta, moment in care se noteaza
valoarea temperaturii apei din cilindrul calorimetrului. Se determina masa echivalenta a
calorimetrului.
Studiul propagarii caldurii urmareste determinarea relatiilor cantitative ale transferului termic. In
general intereseaza determinarea fluxului termic masic care poate fi transmis prin unitatea de
suprafata, obtinerea unor randamente optime de utilizare a unor surse de cadura si reducerea la
minim a trecerii unui flux termic ptintr-o suprafata. In cazul lucrarii de fata intereseaza conductia
termici care este fenomenul de transfer termic caracteristic corpurilor fara miscarii aparente
(solide) si convectia termica care este caracteristica corpurilor cu miscari aparente cum este cazul
fluidelor. Se considera ca ipoteze de lucru:
Se urmareste pe de o parte determinarea fluxului termic transmis (de la apa fierbinte ce circula
prin interiorul unei tevi stratificate) catre mediul exterior jar pe de alta parte se determind prin
calcul si experimental valorile temperaturii la suprafata exterioara a fiecarui strat.
- teava de otel;
- teava de hotel.
3. MODUL DE LUCRU
Se fac determinari pentru cinci valori ale fluidului cald: 60,65,...,80 °C. Se verifica nivelul apei in
instalatia de termostatare, deoarece apa trebuie sa acopere complet rezistenta electrica. Se
regleaza temperatura instalatiei de termostatare la valoarea minima.
Se actioneaza asupra butonului de pornire si se urmareste daca una din cele doua lampi de
semnalizare este aprinsa. Se ateapta pana cind se realizeaza incalzirea apei la temperatura
dorita, lucru sesizat prin stingerea lampii de semnalizare si inceperea functionarii cu intermitenta
a celei de-a doua lampi.
Pe cealalta fata a materialului de proba se afla o a doua incinta prin care va circula initial apa
rece. Odata cu stabilizarea regimului termic cantitatea de caldura primita de cea de a doua
incinta va face sa creasca temperatura apei reci. Dupa o perioada de timp temperaturile indicate
sunt constante deci regimul termic este permanent. Instalatia propriu-zisa mai are pe langa cele
doul instalatii de termostatare aparatura de masura.
Pentru mentinerea temperaturii plitei electrice, intre naterialul de incercat si incinta calda se afla
montat un senzor. Acest termoelement sesizeaza diferenta de temperatura iar cu ajutorul unui
releu se conecteaza sau deconecteaza sistemul de alimentare cu energie electrica al rezistentei
electrice. Contorul electric permite citirea energiei electrice consumate.
3. MODUL DE LUCRU
Se masoara grosimea materialului de incercat. De regula se utilizeaza foaie de azbest, faianta,
lemn sau sticla. Se introduce materialul de incercat intre cele doua incinte cilindrice.
Se porneste instalatia de termostatare care furnizeaza apa calda regland temperatura acesteia la
95 °C.
Efectuarea masuratorilor poate incepe in momentul in care temperatura incintei cilindrice cu apa
rece indica o aceeasi temperatura.
Pentru vetificarea fluxului termic transmis, trebuie masurat timpul din momentul in care incepe
incalzirea propriu-zisa pada la stabilizarea regimului termic.